Examen PR - 8 iunie

Întrebări

1. Enumeraţi cei patru termeni de referinţă în definirea relaţiilor publice şi definiţi

termenul public.

Termeni de referinţă: organizaţiile, publicul, funcţia managerială, comunicarea

Termenul de public a însemnat, tradiţional, orice grup (sau individ) care are vreo implicare
într-o organizaţie. Publicul ar include, astfel, clienţii, angajaţii organizaţiei, firmele
concurente, instituţiile guvernamentale cu rol de reglementare dar şi vecinii, etc..

2. Explicați definirea Relațiilor Publice drept „inginerie a consensului social”.

RP exprimă efortul pentru obținerea unui acord între grupuri sau instituții, pentru a realiza o
asociere formală în scopul promovării intereselor comune (interesul individual trebuie
convertit în interes comunitar).
Astfel, Relațiile Publice urmează modelul de contractualizare a publicurilor, bazat pe ideea
ingineriei consensului (acord social asupra unei probleme de interes comun).

3. Care este obiectul de studiu al Relațiilor Publice?

Opinia publică (Opinia publică este un acord care se obține asupra unei
diversități de interese particulare)

4. Precizați în ce constă raportul în triunghi – schema de bază a procesului de Relații

Publice.
Raportul în triunghi, între o sursă de putere (un protagonist), o audiență și un grup de terți
(grup suport) care garantează sursa, poate fi considerat schema de bază a procesului de RP.

Astfel, spre deosebire de relația simplă bilaterală (E – R interesat), în relațiile publice trei
instanțe se află în relație: o instituție care dorește să fie credibilă (o companie), o alta sau
mai multe care sunt interesate ca aceasta să fie credibilă (datorită intereselor comune:
politicieni, bănci, alți industriași etc.) și, nu în ultimul rând, o instituție care să confirme
relația dintre cei doi (presa, alt grup de persoane influente).

5. Care este scopul Relațiilor Publice în mediul corporativ?

Cel de a susține interesele economice ale respectivei organizații.
 6. Care sunt etapele/activităţile specifice unui proces de relaţii publice conform
formulei RACE?
Research (cercetare), Action (acţiune), Communications (comunicare), Evaluation (evaluare)

7. În ce constă distincţia dintre termenul public şi cel de audienţă din perspectiva

relaţiilor publice?
Distincţia dintre audienţă (un grup de oameni care sunt receptorii – pasivi – a ceva, un mesaj,
o performanţă) şi termenul de public (audienţa activă). Acesta din urmă cuprinde orice grup
de oameni care sunt legaţi, chiar dacă destul de slab, prin interese şi preocupări comune
(împărtăşesc o identitate instituţională), ce au consecinţe asupra organizaţiei.

8. Enumeraţi câteva modalităţi de descriere a publicurilor.

nominal, demografic, psihografic

9. În ce constă tehnica consimţământului promovată de profesorul de relaţii publice

Edward L. Bernays?
Constă în analiza intereselor şi dorinţelor publicului şi identificarea aspectelor din activitatea
unei organizaţii care corespunde acelor interese ale publicului.

10. În ce constă modelul comunicării bilaterale simetrice teoretizat de către James

Grunig?
În cadrul acestui model comunicarea se desfăşoară în două sensuri (adică public – organizaţie
şi organizaţie - public), deci se ţine seama de reacţiile publicului nu pentru a se identifica
modul în care aceste reacţii pot fi schimbate, ci pentru a se adapta, schimba comportamentul
organizaţiei;
Acest model se bazează pe înţelegerea reciprocă şi conduce la rezolvarea eventualelor
conflicte de comunicare

11. Enumeraţi câteva secţii specializate ce intră în componenţa unui departament de

relaţii publice.
● Relaţia cu presa
● Relaţiile cu investitorii,
● relaţiile cu consumatorii,
● relaţiile cu agenţiile guvernamentale,
● relaţiile cu comunitatea,
● relaţiile cu personalul angajat,
● lobby,
● organizarea de evenimente
 12. Enumeraţi sarcinile departamentului de relaţii publice.
a. anticiparea reacţiilor opiniei publice
b. consilierea conducerii;
c. stabilirea şi implementarea programelor de relaţii publice;
d. evaluarea acestor programe;
e. relaţia cu presa şi monitorizarea acesteia;
f. coordonarea comunicării interne;
g. organizarea evenimentelor;
h. identificarea problemelor organizaţiei şi asigurarea legăturilor comunicaţionale
dintre conducere şi publicurile interne şi externe;
i. gestionarea, alături de management, a situaţiilor de criză.

13. Delimitaţi campania de relaţii publice de evenimentul de relaţii publice, precum şi

de program.
a. evenimentul reprezintă o activitate punctuală (de pildă, organizarea unui concert de colinde
de Crăciun)
b. programul (are un aspect continuu şi însoţeşte o organizaţie pe întreaga durată a vieţii),
c. campania de relaţii publice se realizează într-un interval finit de timp, are un început şi un
sfârşit bine delimitate, ceea ce permite o evaluare mai uşoară a efectelor

14. În ce constă distincţia dintre campania de relaţii publice şi cea de marketing.

a. Obiectivul campaniilor de relaţii publice este acela de a construi relaţii pozitive, de

încredere dintre o organizaţie şi publicurile sale, folosind toate mijloacele de comunicare
disponibile şi având la bază declaraţia de principii a organizaţiei (pornind de la acest ultim
aspect ea se deosebeşte de campania de comunicare publică, care face apel doar la
comunicare prin intermediul mass-media şi are un obiectiv imediat).
b. Obiectivul campaniei de marketing este realizarea unei corespondenţe între ofertă şi
cerere, între nevoile consumatorilor şi produsele sau serviciile unei firme;

15. Enumeraţi câteva tipuri de campanii de relaţii publice precizând criteriul de

clasificare folosit.
● În ceea ce priveşte durata lor, acestea pot fi campanii:
1. cu durată scurtă;
2. cu durată medie;
3. cu durată lungă.

● După obiectivele lor sunt campanii de:

1. conştientizarea unei probleme
2. informarea publicului
 3. educarea publicului
4. întărirea atitudinilor şi a comportamentului
5. schimbarea atitudinilor
6. modificarea comportamentului

16. Enumeraţi etapele/elementele din structura unei campanii de relaţii publice.

● Conform lui D. Wilcox, D. Ault, Ph. Agee aceşti paşi sunt:
1. cercetarea
2. planificarea
3. comunicarea
4. evaluarea campaniei de relaţii publice.

● Cutlip, Center şi Broom propun patru etape care trebuie urmărite pentru atingerea
obiectivelor propuse:
1. definirea problemei
2. planificarea şi programarea
3. acţiunea şi comunicarea
4. evaluarea programului

17. Precizaţi care sunt etapele planificării unui eveniment de relaţii publice?
● Analiza/cercetarea preliminară a pieţei
● Planificarea evenimentului
● Desfăşurarea evenimentului

18. Enumeraţi cele 5 forme principale de lucru cu presa şi caracterizaţi dosarul de

presă, precizaţi conţinutul acestuia.
● Cele cinci forme principale de lucru cu presa sunt:
1. comunicatul de presă,
2. dosarul de presă,
3. conferinţa de presă,
4. interviul
5. articolul

Dosarul de presă trebuie să fie atractiv, agreabil la citit, cu intertitluri şi culori.

Conţinutul unui dosar de presă: un comunicat în deschidere care prezintă, pe scurt, obiectul
dosarului, realizând o sinteză; sumarul; o serie de rubrici, ordonate după un plan logic.

19. Care sunt cei doi poli de referinţă prin care definiţi personalitatea unei organizaţii?
1. cultura organizaţională
2. imaginea publică
 20. Ce este imaginea organizației?
Imaginea unei organizații nu există în sine, e mai potrivit să vorbim de imaginile
organizației. Distingem 3 straturi:
● Imaginea voită, ideală – maniera în care întreprinderea își dorește să fie percepută;
● Imaginea transmisă este traducerea prin suporturile de comunicare a imaginii voite;
● Imaginea percepută sau subiectivă este cea care reflectă opinia diferitelor publicuri
țintă cu privire la organizație.

Imaginea organizației este ansamblul percepțiilor/reprezentărilor/ideilor publicurilor sale în

jurul a patru axe: reputația, valorile, personalitatea și identitatea întreprinderii. Ea se
concretizează prin opinia pe care şi-o face consumatorul despre caracterul şi personalitatea
instituţiei (nivelul C al imaginii).

21. Care este misiunea comunicării instituționale?

Comunicarea instituţională este cea care vehiculează valorile instituţiei, are rolul de a crea,
dezvolta şi întreţine imaginea şi de a gestiona în acest sens activitatea ce se desfăşoară în
respectiva organizaţie.

Comunicarea instituţională are misiunea de:

- a vehicula valorile organizației şi de-a răspunde în faţa grupurilor ţintă la întrebarea: cine
este, ce vrea să facă, ce ştie să facă, ce face o organizație?;
- de-a stabili relaţii de fidelitate (încredere, simpatie) cu ele şi de-a reînnoi legitimitatea
imaginii de marcă a întreprinderii;
- reunește toate formele de comunicare destinate valorizării personalității unei organizații;
- principalul obiectiv îl reprezintă instituția care concepe, fabrică sau distribuie un produs sau
serviciu;
- are două trăsături specifice: se referă la organizația însăși și împrumută stilul comunicării de
masă;
- deschide calea comunicării comerciale (atunci când o întreprindere a reușit să-și impună
imaginea, îi este mult mai ușor să facă acceptate produsele sale);
- încearcă să construiască și să gestioneze imaginea unei organizații fără să primeze o intenție
comercială (imaginea instituțională se construiește în timp, campaniile instituționale se întind
pe o durată lungă, organizația trebuie să fie percepută ca un bun actor comunitar);

22. În ce constă managementul imaginii unei organizații?

În încercarea de a apropia cele trei straturi ale imaginii instituţionale, pentru a reduce
decalajul ce apare între realitate şi percepţie.
 23. Care este deosebirea dintre imaginea și reputația unei organizații?
● Imaginea – apropiere statică, punctuală (fotografie)
● Reputația = apropiere culturală, istorică ce se înscrie în timp

24. Definiți imaginea de marcă în sens propriu și în sens figurat.

● Sens propriu (reprezentarea grafică a calităților pe care și le atribuie o organizație,

persoană; instrumentele de identitate vizuală)
● Sens figurat (capitalul de imagine al întreprinderii) – suma sentimentelor și
evaluărilor care contribuie la evaluarea unei firme/persoane.

25. În ce constă distincţia dintre imaginea de marcă şi imaginea instituţională?

● Imaginea de marcă este complementară imaginii întreprinderii. Marca de comerț sau

de fabrică desemnează orice semn (identitate vizuală) care servește la distingerea
produselor unei întreprinderi. Imaginea de marcă se poate axa pe o caracteristică a
produsului sau pe buna reputație a întreprinderii care îl fabrică, de pildă: Adidas,
Mercedes etc.
● Imaginea instituțională în forma sa pură, vizează crearea în conștiința
consumatorului a unei imagini organizaționale suficient de clare și precise pentru a se
distinge de imaginile de marcă comerciale. Este vorba de identitatea întreprinderii.

26. În ce constă distincţia dintre imaginea de marcă şi imaginea de produs?

● Imaginea de marcă = marca comercială + identitatea (imaginea organizațională)
● Imaginea de produs (imaginea proiectată de respectivul produs prin calitățile sale
intrinseci)

27. În ce constă coerența imaginii de marcă?

În interacțiunea permanentă dintre logo, identitate vizuală, imagine de marcă.

28. Care sunt instrumentele de bază în construirea identității vizuale?

● Numele,
● semnătura
● logo-ul
● simbolismul literelor
● culorilor
● carta grafică
 29. Cum trebuie să fie un nume de marcă?
Un nume de marcă trebuie să fie scurt. (Experții recomandă limitarea la 11 litere și 4 silabe
maximum.) Este important să fim atenți la accente într-o logică internațională. Numele de
marcă trebuie să fie ușor de pronunțat și memorat.

30. Precizați obiectivele unui logo.

Obiectivele lui:
● asigură recunoașterea emițătorului
● poziționare
● valorizarea mărcii
● unirea sub același stindart

31. Enumerați caracteristicile unui bun logo.

a. evocator: poartă un mesaj, încarnează valorile, cultura instituţiei;
b. unic: se diferenţiază faţă de concurenţă;
c. federativ: adună la un loc diferite segmente de public;
d. declinabil, adaptabil (gradul în care se poate aplica pe diferite suporturi de
comunicare);
e. atemporal: creează o identitate puternică şi durabilă;
f. proiectiv: însoțește organizaţia în timpul schimbărilor sale.

32. În ce constă distincția dintre relațiile publice și publicitate (p.3 din Fișa Hans Erni,
publicitate).

Relațiile publice se construiesc printr-un proces de comunicare bilaterală simetrică, deci

trebuie să existe un parteneriat reciproc între polii comunicării (interes reciproc), accentul nu
cade pe emitent, în timp ce publicitatea este asimetrică, impersonală și indirectă și este o
practică de partizanat, adică accentul cade pe emitent.

Relațiile publice trebuie să folosească mai mult tehnici de persuasiune și mai puțin tehnici de
manipulare!
Publicitatea – însă – folosește tehnici de manipulare (este considerată formă de manipulare,
alături de minciună, zvon, dezinformare, intoxicare, propagandă)
 33. Enumerați criteriile presupuse de „logica jurnalistică” (p.1 din Fișa Instrumente de
lucru cu media).
a. Impactul – numărul de oameni afectați de mesaj;
b. Proximitatea – distanța dintre audiență și tema de interes.
c. Actualitatea – perisabilitatea;
d. Noutatea (neobișnuitul, bizarul, neconvenționalul) și originalitatea temei;
e. Caracterul spectacular al evenimentului (conflictul – greve, dispute, delicte, războaie);
f. Ieșirea în evidență- recognoscibil și bine cunoscut (prin definiție, celebritățile
prezintă interes pentru masele de oameni);
g. Actori cunoscuți și reprezentativi pentru public;
h. Rezonanța psihologică;
i. Posibilitatea de a ilustra evenimentul

34. Cum redactăm obiectivele într-un plan de comunicare? (PP: Planul de

comunicare).
a. Folosirea formei de infinit a verbului care descrie direcția de acțiune către obținerea
rezultatului dorit (a crește, a scădea, a menține).
b. Specificați rezultatul ce se dorește a fi atins. Există trei categorii de aspecte care pot fi
menținute sau modificate: lucrurile conștientizate/înțelese de oameni (rezultate ținând de
cunoștințe), ce simt oamenii (rezultate ținând de predispoziții) și ce fac oamenii (rezultate
ținând de comportament);
c. Stabiliți intensitatea schimbării sau nivelul ce trebuie atins în termeni măsurabili;
d. Stabiliți data limită până la care trebuie obținut rezultatul.

35. Cum concepem mesajul într-un plan de comunicare? (PP: Planul de comunicare).
a. Trebuie mai întâi să precizăm mesajul de bază ce dorim să fie vehiculat. Nu e
recomandabil să transmitem mai multe mesaje diferite în acelaşi timp, ci trebuie să ne
concentrăm asupra unuia sau două mesaje principale.
b. Apoi, comunicarea va fi structurată indicând conexiunea dintre principalele elemente şi
argumente folosite. Comunicarea trebuie să fie concepută precum o istorie de povestit, cu un
scenariu ce conţine introducere, etape şi final.
c. La sfârşit, alegem ce tip de semne e mai potrivit să utilizăm: trebuie să privilegiem textele,
imaginile sau alte simboluri? Cum combinăm diferitele tipuri de semne? Ce forme şi ce
aspecte grafice trebuie să privilegiem?