FINANŢE PUBLICE

CURS 2

Lect. univ. dr. KAGITCI Meral

Departament FINANŢE
 La nivelul societăţii se regăsesc următoarele categorii de nevoi (Văcărel,
2006):
1. nevoi individuale;
2. nevoi publice;
3. nevoi cvasipublice, respectiv cvasiprivate.
 Nevoile individuale (de bază/private) depind de preferinţele fiecărei
persoane (diferă în funcţie de vârstă, sex, ocupaţie, mediu social, zonă
geografică) şi sunt satisfăcute pe seama bunurilor care sunt capabile să
ofere valori de întrebuinţare oamenilor.
 Exemple de nevoi individuale: nevoia de hrană, îmbrăcăminte,
încălţăminte, nevoia de adăpost, de mijloace de deplasare şi de comunicare
la distanţă, etc.

 Nevoile private ale oamenilor pot fi satisfăcute pe seama bunurilor private

(hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă, transport, telefon, etc.),
procurate prin mecanismul pieţei, având un preţ stabilit în funcţie de
cererea consumatorilor şi oferta producătorilor.
 Nevoile colective (sociale/publice) sunt satisfăcute pe seama unor activităţi
(servicii) organizate de autorităţile publice vizând asigurarea apărării
naţionale, menţinerii ordinii interne şi a securităţii civile, păstrarea
echilibrului ecologic, protecţia socială, etc.
 Exemple de nevoi colective: nevoia de apărare naţională, ordine şi
siguranţă, protecţie socială, etc.

 Aceste nevoi necesită existenţa unor instituţii publice capabile să ofere

cetăţenilor utilităţile publice (bunurile publice) de care au nevoie şi pe
care nu şi le pot procura prin mecanismul pieţei.
 Nevoile cvasipublice (semipublice) întrunesc trăsături specifice atât
nevoilor individuale, cât şi nevoilor colective, putând fi satisfăcute atât pe
seama bunurilor publice, cât şi pe seama bunurilor private.

 Exemple de nevoi cvasipublice: nevoia de educaţie şi instruire, nevoia de

cultură, de ocrotire medicală, de săli şi terenuri de sport, poduri şi viaducte,
tuneluri şi autostrăzi, etc.
 Bunurile publice sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor întregii colectivități,
indiferent dacă membrii ei au participat sau nu la efortul de finanțare al acestora.
Caracteristicile bunurilor publice:
• consumul lor este indivizibil și neconcurențial – ceea ce înseamnă că bunurile
publice sunt consumate de toate persoanele (exemplu: un dig de apărare împotriva
inundațiilor, împădurirea versanților, construirea de drumuri și poduri, crearea de
parcuri și zone verzi, etc)
• bunurile publice nu sunt concurențiale - ceea ce înseamnă că un bun public poate fi
consumat de un număr mare de persoane.
• Consumatorii nu participă direct la finanțarea bunurilor (serviciilor) publice.
• oferta bunurilor publice este indivizibilă - întreaga cantitate produsă din bunul
considerat este pusă la dispoziția colectivității spre a fi consumată/utilizată în
comun de toate persoanele interesate.
• sunt asigurate numai cu ajutorul autorităților publice
 Bunurile publice reprezintã mărfuri sau servicii care, oferite unui individ, rãmân
disponibile şi altor persoane, fãrã cheltuieli suplimentare.

Caracteristicile esenţiale ale bunurilor publice pure sunt:

 non-rivalitatea consumului. Aceasta înseamnã cã în situaţia consumului unui
individ din acest bun, nu se diminueazã disponibilitatea acestuia pentru alţi
potenţiali consumatori. Altfel spus, este posibil un consum simultan din acest bun.
 non-excluderea. Aceasta se referã la imposibilitatea frânãrii consumului prin
excluderea unor consumatori de la utilizarea sau consumul sãu.
 Bunurile private (precum alimentele, hainele, locuința) sunt utilizate pentru
satisfacerea nevoilor individuale.
Caracteristicile bunurilor private:
• Pot fi achiziționate de către consumatori direct de la producători sau de la cei care
le comercializează.
• Prețul este stabilit de piață, în funcție de raportul existent între cererea
consumatorilor și oferta producătorilor (ofertă mică, cerere mare – > crește prețul;
ofertă mare, cerere mică –> scade prețul).
• Se află în cantități limitate, datorită dimensiunilor reduse ale factorilor de
producție, dar și ale resurselor bănești ale cumpărătorilor. Dacă un cumpărător
consumă o unitate dintr-un anumit bun, atunci cantitatea disponibilă se micșorează
în mod corespunzător.
• Astfel, putem spune că un consumator intră în concurență cu ceilalți cumpărători,
întrucât o unitate dintr-un bun, ce servește la satisfacerea unor nevoi individuale, nu
poate fi consumată decât de o singură persoană.
 Bunurile cvasipublice sunt legate de satisfacerea anumitor nevoi, apelând atât la
bunurile publice, cât și la bunurile private.
În cazul nevoilor semipublice (de educație și instrucție, ocrotire medicală,
protecție socială, protecție culturală), satisfacerea cererilor de către autoritățile
publice se face în mod selectiv, pe baza anumitor criterii de eligibilitate a
beneficiarilor.

De exemplu, la acordarea de burse, se ține seama de rezultatele la învățătură ale

elevilor sau studenților și/sau de situația materială a acestora.
 În concluzie, putem afirma că satisfacerea nevoilor membrilor societății nu se
poate realiza întotdeauna pe seama bunurilor private, prin mecanismul piețein și de
aceea, în numeroase situații, se recurge la prestațiile efectuate de diferitele unități
publice specializate.
Spre deosebire de deciziile agenților economici care sunt subordonate
maximizarii profitului, creșterii rentabilității economice individuale, deciziile
autorităților publice au în vedere maximizarea utilităților sociale.

Participarea autorităților publice la satisfacerea nevoilor colective este

determinată de imposibilitatea sectorului privat de a oferi servicii și bunuri,
deoarece:
 nu este organizat, sub aspect tehnic, să desfășoare astfel de activități;
 nu poate stabili cu exactitate beneficiarii acestora, pentru a le solicita plata
prețului datorat;
 deși este capabil să producă anumite bunuri și servicii, nu își asumă o asemenea
sarcină, datorită incapacitătii beneficiarilor de a suporta costul acestora.
 Componenta privată a finanţelor are în vedere constituirea şi gestiunea resurselor
necesare agenţilor economici pentru realizarea obiectului lor de activitate în
condiţii normale de profitabilitate.

 Caracteristica de normalitate este efectul acceptării de către agentul economic al

unui câştig pe care el îl consideră satisfăcător pentru a-şi continua activitatea.

 În teoria modernă a finanţelor, acest câştig este interpretat şi ca o recompensă

destinată agentului economic pentru asumarea riscului de a-şi fi angajat resursele în
activitatea pe care o desfăşoară. În acest sens, apare problema arbitrajului, adică a
opţiunii între variante. Problema este definită, în contextul menţionat, ca o alegere
între variante câştig - risc, referitoare la modalitatea de utilizare (investire, plasare)
a resurselor financiare disponibile la un moment dat.
 constituirea (modalitatea de constituire) a capitalului social;
 repartizarea profitului (acumularea, capitalizarea, remunerarea
acţionarilor);
 plasarea eventualelor disponibilităţi;
 obţinerea/crearea mijloacelor financiare necesare pentru derularea
curentă a activităţii;
 mobilizarea creanţelor;
 lichidarea obligaţiilor.
Functiile finantelor publice își îndeplinesc misiunea cu ajutorul unor funcții
specifice precum:
1. Funcția de repartiție;

2. Funcția de control;

3. Funcția de stabilizare macroeconomică;

4. Funcția de reglementare.
 Literatura de specialitate, fiind funcții de bază ale finanțelor publice, sunt:
• funcţia de repartiţie;
• funcţia de control.

FUNCŢIILE FINANŢELOR PUBLICE

DE REPARTIŢIE DE CONTROL
constituirea fondurilor distribuirea, (utilizarea,
de resurse financiare repartizarea) resurselor
publice financiare publice
 Această funcție se manifestă în două etape distincte: constituirea fondurilor
financiare și distribuirea acestora.
În prima etapă, se constituie fondurile de resurse financiare publice prin
prelevări:
SUB FORMĂ DE
DE LA
 Impozite și taxe;
 sectorul public;
 contribuţii pentru asigurările sociale;
 sectorul privat;
 vărsăminte din venitul instituţiilor publice;
 sectorul mixt;
 venituri din valorificarea unor bunuri ale
 populaţie.
statului;
 împrumuturi de stat;
 dobânzi încasate;
 alte venituri.

În cadrul celei de-a doua etape a funcţiei de repartiţie se distribuie

fondurile financiare constituite către diferiţi beneficiari:
• persoane fizice
• persoane juridice.
Fazele premergătoare distribuirii sunt:
 inventarierea nevoilor sociale ale perioadei;
 cuantificarea nevoilor sociale existente;
 ierarhizarea nevoilor sociale în funcţie de politica economică, socială, financiară, bugetară a statului
respectiv şi stabilirea de priorităţi.

Destinaţiile resurselor financiare publice sunt cele prevăzute conform clasificaţiei funcţionale a
cheltuielilor în legile bugetare anuale.

Distribuirea resurselor financiare, reprezintă dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe

destinaţii, şi anume:
 învăţământ, sănătate, cultură;
 asigurări sociale şi protecţie socială;
 dezvoltări colective şi locuinţe;
 apărare naţională;
 ordine publică;
 acţiuni economice;
 datorie publică;
 alte acţiuni.
 Resursele financiare publice (veniturile) sunt împărţite pe beneficiari,
obiective şi acţiuni, pentru fiecare destinaţie.
 Prioritate la finanţarea acţiunilor din fonduri publice în ţările dezvoltate au
acţiunile cu caracter social–cultural, cele privind ordinea internă şi apărarea
ţării.
 În acelaşi timp, în ţările emergente, prioritate au acţiunile cu caracter
economic în raport cu cele sociale.

Fluxurile de resurse financiare îmbracă forma cheltuielilor pentru:

 plata salariilor şi a altor drepturi de personal;
 procurări de materiale şi plata serviciilor;
 subvenţii acordate unor instituţii publice şi unor întreprinderi;
 transferuri către diverse persoane fizice;
 investiţii şi rezerve materiale.
 Constituirea şi dirijarea fondurilor publice de resurse financiare, prin urmare,
constituie un proces unitar şi neîntrerupt, ce se realizează cu ajutorul funcţiei de
repartiţie a finanţelor având un rol important în toate fazele ciclului economic.

 Procesul de constituire şi dirijare a fondurilor de resurse financiare publice dă

naştere la multiple fluxuri, dintre care unele pornesc de la locurile de creare a
resurselor financiare, către cele în care se constituie fondurile publice, iar altele
pornesc de la aceste fonduri către beneficiarii resurselor respective.

 De altfel, fondurile de resurse financiare publice sunt în continuă modificare ca

dimensiune, provenienţă şi destinaţie.
Dimensiunea fondurilor publice este influenţată de:
 mărimea produsului intern brut;

 rata acumulării;

 rata consumului;

 raportul între consumul individual şi cel social;

 regimul amortizării capitalului fix;

 precum şi de alţi factori.

Însă, importanţa funcţiei de repartiţie a finanţelor publice trebuie apreciată prin

prisma transferurilor de valoare operate de la diverse persoane juridice şi fizice la
fondurile publice şi de la aceştia către diverşi beneficiari.
 Funcţia de control a finanţelor publice este în strânsă legătură cu funcţia de
repartiţie, dar are o arie de manifestare mai largă, pentru că are în vedere nu numai
constituirea şi repartizarea fondurilor din economie, dar şi modul de utilizare
a resurselor.

 Controlul financiar se exercită nu numai în faza de repartiţie, ci şi în fazele de

producţie, schimb şi consum.

 Însă, între cele două funcţii ale finanţelor publice există raporturi de
intercondiţionare şi anume: funcţia de repartiţie oferă câmp de manifestare, iar
funcţia de control la rândul său, generează de multe ori forme de manifestare a
funcţiei de repartiţie.

 Funcţia de control se realizează prin activitatea de control financiar, iar acest

control este efectuat sub formă bănească.
 Formele pe care le îmbracă controlul financiar sunt:
 preventiv,
 concomitent;
 ulterior.

Dintre acestea, cel mai important este controlul preventiv, întrucât prin acesta se
opreşte efectuarea de operaţiuni ilegale, ineficiente care aduc atingere banului
public.

Controlul financiar se efectuează de către:

 organe nespecializate în activitatea de control;
 organe specializate în activitatea de control.
 Organele nespecializate care, alături de atribuţiile lor specifice (legislative sau
executive), exercită şi atribuţii de control, sunt: Parlamentul, Guvernul – ca
organe centrale, precum şi organele corespunzătoare lor în plan local.
 Organele specializate de control sunt: Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor
Publice, organele specializate de control ale ministerelor, departamentelor şi
instituţiilor publice.
 De asemenea, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, există direcţii
generale ale finanţelor publice şi ale controlului financiar.
 În domeniul finanţelor publice se desfăşoară activitate de audit de performanţă
(intern şi extern).
 Teoriile privind finanțele se clasifică în raport de obiectivul fundamental pe care îl
stabilesc pentru firmă, iar în acest sens, există urmatoarele teorii:
1. teoria financiara (neoclasică): obiectivul fundamental al firmei este acela de
maximizare a valorii firmei sau, ceea ce este acelasi lucru, de maximizare a averii
proprietarilor firmei. Acest obiectiv poate fi apreciat fie prin maximizarea profitului,
fie prin maximizarea capitalizarii bursiere a firmei;

2. teoria managerială (directorială): obiectivul fundamental al firmei este acela de a

maximiza functia de utilitate a managerilor (conducatorilor întreprinderii).
Aceasta teorie este specifica cazului în care managementul se autonomizeaza fata
de proprietar ca urmare, de obicei, a diviziunii excesive a actionariatului.
Maximizarea acestei functii de utilitate se face pe baza luarii în considerare a:
a) salariilor managerilor;
b) efectivului de personal;
c) volumului investitiilor;
d) nivelului costurilor;
e) nivelului profitului.
Din punct de vedere practic, atingerea acestui obiectiv se realizeaza prin
maximizarea cifrei de afaceri.
3. teoria behavioristă (comportamentală): obiectivul fundamental al firmei este
acela de a atinge un anumit prag minim (de productie, de salarii, de dividende,
de piata detinuta etc.);

4. teoria semnalului: obiectivul fundamental al firmei este acela de a minimiza

costul transmiterii de semnale despre mersul întreprinderii (de catre managerii
ei) si acela al verificarii acestor semnale (de catre proprietari, creditori, alti
participanti la viata firmei);

5. teoria de agent: obiectivul fundamental al firmei este acela de a gestiona

procesul prin care creditorii detinatori de obligatiuni convertibile în actiuni devin
suficient de motivati, de activitatea firmei, sa devina actionari ai firmei. Se
bazeaza pe faptul ca agentul firmei este proprietarul care mandateaza pe
manager sa gestioneze firma.
 Vacarel, I. si colectiv (2007), Finante publice, EDP, Bucuresti
 Mosteanu, T. si colectiv (2008), Finante publice, Note de curs si
aplicatii pentru seminar, Editia a III a, Editura Universitara, Bucuresti
 Gherghina, R., Cretan, G. (2012), Finante, Editura Universitara,
Bucuresti
 NU UITAȚI ...

Fără efort,
nu există câștig;
F fără acțiune,
nu există
puterea voinței

SĂ AVEȚI UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ EXCELENT!

 Vă mulţumesc pentru atenţie
şi vă doresc o săptămână plăcută
în continuare!!!
FINANŢE PUBLICE

CURS 3

Lect. univ. dr. KAGITCI Meral

Departament FINANŢE
Orice economie națională, indiferent de nivelul său de
dezvoltare, este caracterizată de existența și funcționarea unei
piețe specializate.

Această piață specializată este piața de capital (în accepțiunea

sistemului european/franceză) sau piața financiară (conform
teoriilor specifice sistemului anglo-saxon).

Piața financiară reprezintă mecanismul prin care activele

financiare sunt emise și introduse în circuitul economic.

Sistemul financiar prin definiție, reprezintă ansamblul

instituțiilor și piețelor care interacționează între ele, pentru a
îndeplini anumite funcții, dintre care cea mai importantă este
facilitarea transferului de fonduri de la cei care înregistreaza
excedente, către cei care se confruntă cu deficit de resurse
financiare.
 Piața financiară este o piață a capitalului, aceasta asigurând spațiul de armonizare a cererii și a ofertei de resurse financiare.
În ceea ce privește domeniul de aplicare, literatura de specialitate conturează două concepte despre piețele financiare:

• Piața de capital
a) Concepția anglo-saxonă, • Piața asigurărilor
conform căreia piața financiară • Piața monetară
cuprinde

• Piața ipotecară
• Piața financiară
b) Concepția continental -europeană • Piața monetară
(de sorginte franceză) piața de capital
cuprinde
Piața ipotecară este piața caracteristică finanțării construcției de
locuințe, unde întâlnim:
instituții care acordă împrumuturi sub formă de credite ipotecare;
organismele specifice de refinanțare care asigură reîntregirea
fondurilor băncilor creditoare;
băncile ipotecare, ce emit obligațiuni ipotecare tranzacționabile pe
piețele reglementate în scopul obținerii de lichidități.
Piața de capital reprezintă un mecanism de întâlnire dintre investitorii
și emitenții de titluri, a căror decizie de investire vizează următoarele
trei obiective:
Rentabilitate ridicată = grad înalt de fructificare a capitalurilor
Risc scăzut = situația pierderii capitalului investit
Lichiditate ridicată = recuperarea cât mai operativă a capitalului
investit
Piața de capital oferă metode de investiții, atrăgând fonduri
diferite de cele specifice sistemului bancar. Ca alternativă la
constituirea depozitelor bancare, investitorii pot cumpăra titluri de
valoare, iar emitenții pot atrage fonduri prin emiterea de acțiuni și
obligațiuni dacă nu doresc să recurgă la împrumuturi bancare.
Conceptul de sistem financiar are un conținut
foarte complex, putând fi interpretat sub mai
multe aspecte, și anume:
a) ca un sistem de relații economice, în expresie
monetară, prin care se vehiculează resurse
financiare
a1) subsistem financiar public
a2)subsistem financiar privat
b) ca un sistem de instituții care participă la
organizarea relațiilor, la constituirea și
distribuirea resurselor, precum și la elaborarea,
executarea și controlul planurilor financiare
În România a fost adoptat modelul anglo-saxon, iar piața
financiară este reglementată după cum urmează:

1.Piața de capital – ASF(Autoritatea de Supraveghere

Financiară), autoritate administrativă autonomă, cu
personalitate juridică, subordonată Parlamentului
asigură investirea capitalurilor pe termen mediu și lung
ASF a luat ființă în urma Ordonanței de Urgență nr.
93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea
Autorității de Supraveghere Financiară – forma consolidată
la 14.10.2019. Totodată, ASF supraveghează cele trei
sectoare financiare non-bancare (asigurări, piața de capital,
pensii privat) și a preluat instituțiile ce aveau roluri pentru
reglementarea fiecărei piețe, CNVM(Consiliul Național al
Valorilor mobiliare), care supraveghea piața de capital și
CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor)
2.Piața asigurărilor – ASF (Autoritatea de Supraveghere
Financiară), cu rol de supraveghere a pieței financiare non-
bancare formate din piața de capital, piața asigurărilor și
piața pensiilor private
Legea 236/2018 privind distribuția de asigurări
Legea nr. 503 / 2004 privind redresarea financiară,
falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de
asigurări
OUG 111/2020
Altă legislație aplicabilă pieței asigurărilor se poate consulta
la https://asfromania.ro/ ro/a/151/legislație-asigurări
3.Piața monetară reglementată de către BNR (Banca
Națională a României) asigură atragerea și plasarea
capitalurilor pe termen scurt prin intermediul:
• Pieței interbancare;
• Pieței scontului;
• Pieței efectelor de comerț;
• Pieței certificatelor de depozit;
• Pieței eurovalutelor etc.
 Structura pieței de capital din România
1.Din punct de vedere al modului de producere și comercializare al valorilor mobiliare, piața de capital
cuprinde două segmente:
•Segmentul primar asigură emiterea și prima vânzare a valorilor mobiliare noi și este organizată prin bănci
sau companii de valori mobiliare.
•Segmentul secundar constă într-o piață „de ocazie” în care valorile mobiliare sunt revândute în mod repetat,
de obicei la un preț curent mai mare. Astfel de operațiuni sunt specifice burselor de valori și piețelor OTC
(Over the Counter).

PIAȚA
FINANCIARĂ

PIAȚA
PIAȚA DE CAPITAL
MONETARĂ

(+)capital (-)capital
Segmentul
primar

OFERTA Segmentul CEREREA

de capital de capital
secundar
2.Din perspectiva formării prețurilor valorilor
mobiliare, structura pieței de capital este următoarea:
• Piața de licitație (en. auction market) – piața pe care se
tranzacționează (vând/cumpără) cele mai lichide titluri
mobiliare ai căror emitenți întrunesc o serie de criterii
legate de valoarea capitalului social, rezultatele financiare
ale firmei, distribuția publică a titlurilor și altele. Se
întâlnește un agent, care este partea terță care realizează
tranzacționarea pentru servicii de investiții financiare, în
timp ce cumpărătorii și vânzătorii nu au acces la contact
direct. Piața este impersonală și organizată, cu reguli de
tranzacționare fixate/bine stabilite.
În această categorie se includ bursele de valori, precum
New York Stock Exchange (NYSE), London Stock
Exchange (LSE), Bursa de Valori București (BVB) ș.a.
• Piața de negocieri (en. dealer market) sau OTC(over the
counter) –piața pe care, cu ajutorul unui broker sau dealer, fie
prin interacțiune directă, cumpărătorii și vânzătorii de titluri
negociază prețul și volumul titlurilor mobiliare. acă tranzacția
este facilitată de un broker sau dealer, ambele părți pot
cunoaște sau nu identitatea celeilalte părți. Deoarece
tranzacțiile se desfășoară în mai multe locuri, această piață
este o piață prin telefon, telex sau computer. Este o piață utilă
pentru valorile mobiliare inactive sau tranzacții foarte mari,
care pot provoca fluctuații pe termen scurt pe piața de licitații
până când există suficiente ordine la celălalt capăt al pieței.
De exemplu Apple Inc. etc.
Pe piața de capital din România funcționează următoarele instituții:
Autoritatea de Supraveghere Financiară
Asociația Brokerilor (AB, fosta ANSVM Asociația Națională a Societăților de
Valori Mobiliare);
Societăți de Servicii de Investiții Financiare (SSIF, fostele SVM – societăți
de valori mobiliare);
Bursa de Valori București;
Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare (SNCDD);
Societăți de registru independent.

Începând cu 1 iunie 2006, ANSVM și-a schimbat oficial denumirea în

Asociația Brokerilor și a devenit, pe lângă asociație profesională și
asociație patronală. AB reunește 45 de societăți de servicii de investiții
financiare din autorizate de ASF, având drept scop principal promovarea
unui mediu favorabil dezvoltării pieței de capital, precum și susținerea
intereselor legitime ale membrilor săi.
 Piața primară de capital
-acțiuni
-obligațiuni

Acțiunile reprezintă instrumente financiare care conferă deținătorului său Obligațiunile reprezintă titluri financiare ce atestă
dreptul asupra unei părți din capitalul social al unei societăti și desemnează deținătorului lor calitatea de creditor asupra unei părți
raportul juridic dintre acționar (persoana care deține acțiuni) și societatea dintr-un împrumut pe care-l acordă firma emitentă.
emitentă.
• Avantajele și dezavantajele acțiunilor și obligațiunilor
Titlurile financiare primare, mai precis acțiunile și obligațiunile, prezintă diferențe în ceea ce privesc rentabilitatea și riscul
oferite investitorilor de capital, astfel:
ACȚIUNI
Avantaje  conservă mai bine puterea
de cumpărare a capitalului
investit, prin încorporarea
mai operativă a inflației în
prețuri;
Dezavantaje  mai riscante (volatile),
datorită caracterului variabil
- al dividendelor, cât și
- al prețului de răscumpărare
OBLIGAȚIUNI
 mai puțin riscante, datorită
termenelor ferme de determinare
și de plată
- a dobânzilor și
- a valorii de rambursat
 mai puțin conservative pentru
puterea de cumpărare a
capitalului investit prin
volatilitatea ca preț la variațiile
ratei dobânzii de piață.
2. Piața asigurărilor
Piața asigurărilor reprezinta piața sau cadrul în care se desfășoară operațiuni de
asigurare numai pe baze contractuale.
Apariția asigurărilor este în concordanță cu nevoia oamenilor de a se ajuta reciproc
în cazul producerii unor daune. Nevoia apariției activității de asigurare își are
rădăcinile în existența unor evenimente ce s-ar putea produce, acestea
reprezentând o amenințare pentru integritatea bunurilor materiale sau a vieții
umane, mai precis cum sunt: cutremure, alunecări de teren, inundații, incendii,
accidente etc. Nevoia oamenilor de a se proteja în fața acestor pericole a avut drept
consecințe formarea unui sistem de protecție în fața efectelor evenimentelor
(riscurile din asigurări).

Piața asigurărilor cuprinde următoarele entități:

Asigurătorii și reasigurătorii;
Intermediarii – brokerii de asigurare și agenții de asigurare;
Firmele ce oferă servicii specializate asociate activității de asigurare.
Asigurările pot fi clasificate pe baza mai multor criterii:
1.După modul de realizare a raporturilor juridice de
asigurare

Asigurare facultativă Asigurare obligatorie

2.După obiectul asigurării Asigurarea de

bunuri

Asigurarea de Asigurarea de
persoane răspundere

3. După teritoriul pentru care se acordă acoperirea prin

asigurare
Asigurări interne Asigurări externe
Un contract de asigurare este un act juridic prin care
asiguratul sau contractantul asigurării promite să
plătească asiguratorului prime de asigurare, iar
asiguratorul, la momentul producerii riscului asigurat,
promite să plătească despăgubiri sau suma asigurării
(indemnizație) asiguratului, beneficiarului sau unui terț
care a suferit daune.
Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă și
include: Elemente incluse numele sau denumirea, domiciliul sau sediul parților contractante, precum şi numele
în contract beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;

obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, profesională etc.;

primele de asigurare;

sumele asigurate;

riscurile ce se asigură;

momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului; 

alte elemente care definesc drepturile și obligațiile părților.

3.Piaţa monetară este locul de întâlnire şi confruntare
dintre cererea şi oferta de monedă, care se ajustează
la un anumit preţ specific (rata dobânzii). Deşi
obiectul tranzacţiei este omogen, piaţa monetară
este o piaţă imperfectă, puternic reglementată şi
dominată de un număr redus de ofertanţi (piaţă de
oligopol).
Banii reprezintă o datorie a sistemului bancar față de
sistemul nebancar.
 Masa monetară (M) sau oferta de monedă reprezintă totalitatea mijloacelor de plată
din cadrul unei economii, măsurate fie la un moment dat, fie pe o anumită perioadă.
Aceasta se cuantifică prin intermediul agregatelor monetare care reprezintă diferite
măsuri ale cantității de bani dintr-o economie.

Agregatele monetare sunt următoarele: M1, M2, M3

•M1 – în sens restrâns
•M2 – intermediar
•M3 – în sens larg

M1 = Numerar aflat în circulație + Depozit Overnight

M2 = M1+ Depozitele cu durată inițială de până la 2 ani inclusiv

+ Depozite cu preaviz ≤ 3 luni

M3 = M2 + Împrumuturi din operațiuni repo

+ Unități (acțiuni ale fondurilor + titluri de valori negociabile emise cu o
maturitate de maxim 2 ani, mutuale)

Baza monetară (M0) = Numerar în circulaţie + Numerarul inclusiv în casieriile

Instituţiilor Financiar Monetare (IFM) + Conturi curente ale IFM (la banca centrală)
Instituțiile financiar monetare (IFM) sunt reprezentate
de către:
• Banca Centrală (BC, Banca Națională a
României(BNR)) – rol de supraveghere al sistemului
bancar, emisiunea monetară
• Instituțiile de credit (IC)
• Fondurile mutuale (de piață monetară)
 Vacarel, I. si colectiv (2017), Finante publice, EDP, Bucuresti
 Mosteanu, T. si colectiv (2008), Finante publice, Note de curs si
aplicatii pentru seminar, Editia a III a, Editura Universitara, Bucuresti
 Gherghina, R., Cretan, G. (2012), Finante, Editura Universitara,
Bucuresti
 NU UITAȚI ...

Fără efort,
nu există câștig;
F fără acțiune,
nu există
puterea voinței

SĂ AVEȚI UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ EXCELENT!

FINANŢE PUBLICE

CURS 4

Lect. univ. dr. KAGITCI Meral

Departament FINANŢE
 RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

Resursele financiare ale unei țări reprezintă totalitatea

mijloacelor bănești necesare într-o anumită perioadă
de timp, în vederea realizării obiectivelor economice,
sociale, politice și de alta natură.

Resursele financiare ale unui stat cuprind:

1) Resursele financiare publice
2) Resursele financiare private
Caracteristici ale resurselor financiare publice:
1) Majoritatea resurselor financiare publice sunt resurse
bugetare (ale bugetului de stat, bugetelor locale,
bugetului asigurărilor sociale de stat), la care se
adaugă resursele fondurilor speciale(de exemplu,
FNUASS), resursele întreprinderilor publice și
resursele extrabugetare.
2) Resursele financiare publice sunt destinate acoperirii
cheltuielilor publice.
3) Resursele financiare publice prezintă un caracter
limitat.
4) Resursele financiare publice reprezintă atât un mijloc
de acoperire a nevoilor publice, cât și un instrument
de influențare a activității economico-sociale (pârghie
financiară).
•Clasificarea resurselor financiare publice
În ceea ce priveşte resursele financiare publice, există mai multe criterii de clasificare:

Criteriu clasificare Tipuri de resurse financiare publice

După conţinutul economic 1. Prelevările cu caracter obligatoriu

2. Resursele de trezorerie
3. Resursele provenite din împrumuturi publice
4. Venituri din capital
5. Donaţii
6. Fonduri externe nerambursabile
7. Emisiunea monetară fără acoperire

După periodicitate 1. Resurse financiare publice ordinare

(ritmicitatea încasării lor) 2. Resurse financiare publice extraordinare

În funcţie de provenienţă 1. Resurse financiare publice interne

2. Resurse financiare publice externe
Prelevările cu caracter obligatoriu pot fi fiscale(impozite,
taxe și contribuții) sau nefiscale(acele prelevări pe care
statul le încaseaza de la unitățile proprietate publică –
prelevări din veniturile regiilor autonome, sume provenite
din privatizare, valorificarea rezervelor de stat).

Resursele de trezorerie sunt destinate acoperirii

temporare a deficitului curent al bugetului de stat și al
bugetului asigurărilor sociale, pentru acoperirea golurilor
de casă înregistrate la bugetele locale și a deficitelor
temporare ale bugetelor fondurilor speciale.
-> Trezoreria statului – o instituție financiară publică prin
intermediul căreia se realizează încasarea veniturilor
statului, efectuarea cheltuielilor statului și păstrarea
tuturor disponibilităților bănești publice.
Resursele provenite din împrumuturi publice se
gestionează tot prin intermediul trezoreriei
publice, împrumuturile publice interne și externe
reprezentând un mijloc frecvent de procurare a
resurselor financiare publice și de acoperire a
deficitului bugetar.

Veniturile din capital provin din valorificarea unor

proprietăti sau valori mobiliare (acțiuni/obligațiuni)
deținute de stat.

Donațiile primite de instituțiile sau autoritățile

publice din partea unor persoane fizice sau
juridice.
Fondurile externe nerambursabile reprezintă resursele
primite, cu titlu nerambursabil, din partea altor state sau
organisme internaționale.

Emisiunea monetară fără acoperire, ca modalitate de

finanțare a deficitului bugetar nu este recomandată din
cauza consecințelor negative pe termen mediu și
negativ (->inflație).
Resursele financiare publice ordinare sunt acele resurse la
care statul apelează în mod obișnuit (curent), în condiții
considerate normale și care se încasează la buget cu o
anumită regularitate (a se vedea prelevările cu caracter
obligatoriu).

Resursele financiare publice extraordinare sunt cele la care

statul apelează atunci când resursele curente nu sunt
suficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice. ( a se
vedea împrumuturile de stat și de trezorerie, emisiunea
bănească fără acoperire)
Resursele financiare publice interne cuprind prelevările cu
caracter obligatoriu, resursele trezoreriei, împrumuturile de
stat interne, emisiunea băneasca fără acoperire.

Resursele financiare publice externe cuprind împrumuturile

de stat externe, fondurile externe nerambursabile.
VENITURI TOTAL, din care:
I. Venituri curente
1. Venituri fiscale
 impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane juridice
 impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane fizice
 impozite şi taxe pe proprietate (taxe judiciare şi extrajudiciare de timbru)
 impozite şi taxe pe bunuri şi servicii (TVA, accize, alte impozite şi taxe generale pe bunurii şi
servicii, taxe pentru utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de
activităţi)
 impozit pe comerţul exterior şi tranzacţiile internaţionale
 alte impozite şi taxe fiscale
2. Contribuţii de asigurări (contribuţiile angajatorilor reprezentând vărsăminte de la persoanele juridice,
pentru persoane cu handicap neîncadrate)
3. Venituri nefiscale
 venituri din proprietate (vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, vărsăminte din veniturile
nete ale BNR, venituri din concesiuni şi ănchirieri, venituri din dividende)
 vânzări de bunuri şi servicii (venituri din prestări de servicii şi alte activităţi, venituri din taxe
administrative, eliberări permise, amenzi penalităţi şi confiscări, diverse venituri)
II. Venituri din capital

III. Sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări aferente cadrului
Impozitul – prelevare obligatorie la dispoziția
statului pentru acoperirea cheltuielilor publice, din
venitul și/sau averea persoanelor fizice și juridice,
cu titlu definitiv și fără contraprestație directă.

Taxa reprezintă o plată efectuată, de către persoane

fizice sau juridice, către anumite instituții ale
statului, cu titlu definitiv și cu contraprestație, la
cererea persoanelor respective.
->taxele sunt obligatorii numai dacă se solicită un
serviciu unei instituții de stat.
->taxele nu reprezintă costul serviciului efectuat de
către stat.
Contribuția reprezintă o prelevare obligatorie, din
venitul persoanelor fizice sau juridice, la
dispoziția statului, cu titlu definitiv și cu
contraprestație (persoanele fizice sau juridice
beneficiază de servicii din partea instituțiilor
publice fără să le fi solicitat în mod expres).

Rolul prelevărilor fiscale obligatorii:

1) Financiar
2) Economic
3) Social
Elementele impozitului:
1) Obiectul impozitului
2) Baza impozabilă (de calcul)
3) Subiectul impozitului (contribuabilul)
4) Plătitorul impozitului
5) Suportatorul impozitului
6) Unitatea de impunere
7) Cota de impunere
8) Asieta (modul de așezare al impozitului)
9) Înlesnirile la plată (ex.: scutiri, reduceri, bonificați
amânări, eșalonări)
10) Drepturile și obligațiile contribuabilor prevăzute în legislația
fiscală.
 Văcărel, I. si colectiv (2017), Finanțe publice, EDP, București
 Moșteanu, T. si colectiv (2008), Finanțe publice, Note de curs și
aplicații pentru seminar, Editia a III a, Editura Universitara, București
 Gherghina, R., Crețan, G. (2012), Finante, Editura Universitară,
București
 NU UITAȚI ...

Fără efort,
nu există câștig;
F fără acțiune,
nu există
puterea voinței

SĂ AVEȚI UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ EXCELENT!

RESURSE FINANCIARE PUBLICE (II)
CURS 5

LECT.   UNIV.   DR.   MERAL KAG ITCI

DEPARTAMENTUL DE  FINAN ȚE
Clasificarea impozitelor
 după obiect:
- impozite pe venit
- impozite pe avere
- impozite pe consum (pe cheltuieli)
 după scopul urmărit:
- impozite financiare
- impozite de ordine
 după periodicitate (frecvenţa realizării):
- impozite permanente
- impozite incidentale
 după trăsăturile de fond şi de formă:
- impozite directe:
- impozite indirecte

Impozitele directe sunt impozite stabilite nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau 
averea acestora, pe baza cotelor legale de impozit. În general, contribuabilul este acelaşi cu suportatorul. 
Impozitele indirecte sunt stabilite pe consum, se includ în preţul şi tariful bunurilor, fiind percepute la vânzarea
bunurilor sau prestarea serviciilor. În cazul acestor impozite, subiectul (plătitorul) diferă de suportatorul acestor impozite.
Aşezarea şi perceperea impozitelor directe şi a impozitelor indirecte

I. Aşezarea şi perceperea impozitelor directe

A. Impozitul pe profit

• Contribuabili
• Scutiri
• Anul fiscal
• Cota de impunere
• Baza de calcul – profitul impozabil
PROFITUL IMPOZABIL = Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile
sau
PROFITUL IMPOZABIL = (Venituri totale – Venituri neimpozabile) – (Cheltuieli totale – Cheltuieli nedeductibile)
sau
PROFITUL IMPOZABIL = Venituri impozabile - Cheltuieli deductibile
• Pierderi fiscale
• Plata impozitului și depunerea declarațiilor
 B. Impozitul pe venit

• Contribuabili și sfera de cuprindere
• Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
• Cota de impunere
• Perioada impozabilă

Impozitul pe veniturile din salarii
Exemple de avantaje, în bani sau în natură, primite în legătură cu o activitate asimilată salariilor:
a) utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau închiriat de la o terță 
persoană, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanță dus‐întors de la domiciliu sau reședință la locul de 
muncă/locul desfășurării activității;
b) cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum și alte bunuri sau servicii oferite gratuit ori 
la un preț mai mic decât prețul pieței;
c) împrumuturi nerambursabile;
d) anularea unei creanțe a angajatorului asupra angajatului;

Deducerea personală
Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere 
personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se 
află funcția de bază.
Determinarea impozitului pe venitul din salarii

• la locul unde se află funcţia de bază

Venit net = Venit brut – Contribuţii sociale obligatorii
Venit impozabil = Venit net – Deducere personală – Cotizaţie sindicală – Contribuţia la fondurile de 
pensii facultative (maxim 400 euro/an)‐ Primele de asigurare voluntară de sănătate (maxim 400 
euro/an)
Cota CAS   = 25%   ‐> CAS=cota CAS x Venit brut
Cota CASS‐ul = 10% ‐> CASS = cota CASS x Venit brut
Impozit pe veniturile din salarii = 10% * Venit impozabil

• pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri

Venit net = Venit brut – Contribuţii sociale obligatorii

Venit net = Venit impozabil

Impozit pe venitul din salarii = 10% * Venit impozabil
Determinarea impozitului pe veniturile din pensii

!!!Nu se plătesc contribuții.

!!!Impozit se plătește doar pentru pensiile ce depășesc plafonul de 2000 RON.

Impozit veniturile din pensie = cota impozit x (Venit brut din pensie‐ 2000)=10% x (Venit brut din pensie‐
2000)

Pensia netă încasată=Pensia brută – impozit veniturile din pensie
II. Aşezarea şi perceperea impozitelor indirecte

 Accizele
Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra
consumului următoarelor produse:
a) alcool şi băuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice şi electricitate.

Exemple de determinare a accizelor

a) pentru bere:
A = C x K x Q,
A = cuantumul accizei;
C = numărul de grade Plato;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal, actualizat potrivit art. 342 alin. 
(2) ‐ (4) din Codul fiscal;
Q = cantitatea de bere sau cantitatea de bază de bere în cazul amestecului cu băuturi nealcoolice, exprimată în 
hectolitri
b) pentru vinuri, băuturi fermentate și produse intermediare:
A = K x Q,
A = cuantumul accizei;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 2 ‐ 4 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal, actualizat potrivit art. 342
alin. (2) ‐ (4) din Codul fiscal;
Q = cantitatea exprimată în hectolitri;
c) pentru alcool etilic:
A = C x K x Q / 100,
A = cuantumul accizei;
C = concentrația alcoolică exprimată în procente de volum;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 5 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal, actualizat potrivit art. 342
alin. (2) ‐ (4) din Codul fiscal;
Q = cantitatea exprimată în hectolitri;
d) pentru țigarete:
A = A1 + A2,
A = acciza datorată;
A1 = acciza specifică;
A2 = acciza ad valorem;
A1 = K1 x Q1;
A2 = K2 x PA x Q2,
K1 = nivelul accizei specifice stabilit prin ordin al ministrului finanțelor publice, exprimat în lei/1.000 țigarete;
K2 = procentul legal al accizei ad valorem care se aplică asupra prețului de vânzare cu amănuntul declarat, prevăzut la
art. 343 alin. (4) din Codul fiscal;
PA = prețul de vânzare cu amănuntul declarat pe pachet;
Q1 = cantitatea de țigarete exprimată în mii țigarete;
Q2 = numărul de pachete de țigarete;
Q2 = Q1 / numărul de țigarete conținute în pachet;
e) pentru țigări și țigări de foi:
A = Q x K,
A = cuantumul accizei;
Q = cantitatea exprimată în mii bucăți;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 7 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal, actualizat potrivit art. 342 alin. (2)
‐ (4) din Codul fiscal;
f ) pentru tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete și pentru alte tutunuri de fumat:
A = Q x K,
A = cuantumul accizei;
Q = cantitatea în kg;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 8, respectiv la nr. crt. 9 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal, actualizat
potrivit art. 342 alin. (2) ‐ (4) din Codul fiscal;
g) pentru produse energetice:
A = Q x K,
A = cuantumul accizei;
Q = cantitatea exprimată în mii litri măsurată la temperatura de +15°C/cantitatea exprimată în tone/cantitatea
exprimată în gigajoule;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 10 ‐ 17 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal, actualizat potrivit art. 342 alin. (2)
‐ (4) din Codul fiscal;
h) pentru energie electrică:
A = Q x K,
A = cuantumul accizei;
Q = cantitatea de energie electrică exprimată în MWh;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 18 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal, actualizat potrivit art. 342 alin. (2) ‐
(4) din Codul fiscal.
 Taxa pe valoarea adăugată

• Taxă colectată (TVA colectată) reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii taxabile
la momentul exigibilității taxei, efectuate sau care urmează a fi efectuate de persoana impozabilă, precum și taxa
aferentă operațiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei.

• Taxă deductibilă (TVA deductibilă) reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană
impozabilă pentru achiziţiile efectuate sau care urmează a fi efectuate ;

• Taxă de dedus (TVA de dedus) reprezintă taxa aferentă achiziţiilor, care poate fi dedusă conform prevederilor
Codului Fiscal. Taxă dedusă (TVA dedusă) reprezintă taxa deductibilă, care a fost efectiv dedusă.

În situaţia în care TVA dedusă = TVA deductibilă, avem următoarele relaţii:

Dacă TVA colectată > TVA deductibilă => TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă
Dacă TVA colectată < TVA deductiblă => TVA de recuperat= TVA deductibilă – TVA colectată
 Operaţiuni impozabile şi persoane impozabile

Din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) operaţiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera
taxei, efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, acționând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice următoare:
activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive,
agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora; activităţile de exploatare a bunurilor
corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Operaţiunile impozabile pot fi:

a) operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute în Codul Fiscal;
b) operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă 
deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii (de exemplu, exportul).
c) operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa şi nu este permisă 
deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii (de exemplu, spitalizarea, îngrijirile medicale; 
livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană; meditaţiile acordate în particular de cadre 
didactice din domeniul învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar; activitatea de învăţământ)
d) importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxă
e) operațiuni pentru care se aplică regimul special pentru agricultori
Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi 
indiferent de loc, activităţi economice de natura celor de mai sus, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei 
activităţi.
 Baza de impozitare
Baza de impozitare reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile, a unui
import impozabil sau a unei achiziţii intracomunitare impozabile.
Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data
exigibilităţii taxei;
b) sumele reprezentând daune‐interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă/definitivă și irevocabilă,
după caz, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor
contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate;
c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează
acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuși bunul care face obiectul unui contract de leasing financiar
sau operațional și refacturează locatarului costul exact al asigurării, precum și sumele încasate de o persoană
impozabilă în numele și în contul unei alte persoane
Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislaţiei 
vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum 
şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a 
fi percepută. 
 Cotele de impunere
Cota standard începând cu data de 01 ianuarie 2017 este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru
operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru anumite prestări de servicii şi/sau livrări de 
bunuri, precum: serviciile constând în livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor 
dentare; livrarea de produse ortopedice; livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar; livrarea de bunuri de 
tipul alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și 
păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate 
pentru a completa sau înlocui alimentele; livrarea apei pentru irigații în agricultură; etc.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru anumite prestări de servicii și/sau livrări de 
bunuri, precum: livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în 
principal publicității, serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente 
istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, bâlciuri, parcuri de distracții și 
parcuri recreative, cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea 
terenurilor amenajate pentru camping, etc.
  Faptul generator şi exigibilitatea TVA
Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către
persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată. Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data
la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului. Această dată determină şi momentul de la care se
datorează cheltuieli accesorii pentru neplata taxei.
Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu unele excepţii prevăzute de lege.
Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.

 Obligaţii privind declararea şi plata TVA

În general, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile taxabile din România este persoana
impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii. Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării
este obligaţia importatorului.
Persoanele înregistrate trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de
taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.
 Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe. (Aristotel)

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc un sfârșit de săptămână minunat!

Rădăcinile educației sunt amare, dar fructul este dulce. (Aristotel)

Natura ne aseamănă, educația ne deosebește. (Confucius)

FINANŢE

CURS 6

Lect. univ. dr. KAGITCI Meral

Departament FINANŢE
Definirea cheltuielilor publice

Cheltuielile publice reprezintă concretizarea celei de-a doua faze a

funcţiei de repartiţie (prima fază fiind reprezentată de constituirea
fondurilor publice) a finanţelor publice: repartizarea resurselor financiare
publice pe diverse destinaţii. Cu ajutorul cheltuielilor publice, statul
acoperă nevoile de bunuri şi servicii publice considerate prioritare în
fiecare perioadă de timp, după ce anterior a avut loc o ierarhizare a
acestora (a nevoilor). Cheltuielile publice cunosc o diversitate de forme
de reprezentare.

Conceptul de cheltuială publică :

- sens juridic
- sens economic.
 Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă
bănească, care se manifestă între stat, pe de-o parte, şi persoane
fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării
resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor sale.
(Văcărel I.)
Cheltuielile publice (după criteriul instituţiei care le efectuează) cuprind:

•Cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraţiilor publice

centrale: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondul special pentru asigurările
sociale de sănătate, bugetele instituţiilor publice.
•Cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraţiilor publice locale
•Cheltuielile efectuate din intrările anuale de credite externe
•Cheltuielile efectuate din fonduri externe nerambursabile constituite la nivelul organismelor
internaţionale şi distribuite, pe programe, statelor beneficiare.

Cheltuieli publice – cheltuieli bugetare

Trebuie făcută distincţia precisă între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare. Cheltuielile
bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare, aşadar
cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice.Deci, cheltuielile publice
ar reprezenta întregul, pe când cele bugetare partea.
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor
publice care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local), fie din veniturile proprii ale
instituţiilor.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli acoperite de la bugetul de stat, bugetele
locale, bugetul asigurărilor sociale.
Clasificația economică a cheltuielilor publice

Cheltuieli – TOTAL

din care:
I. Cheltuieli curente
1. chelt. de personal
2. bunuri şi servicii
3. dobânzi
4. subvenţii
5. fonduri de rezervă
6. transferuri între unităţi ale administraţiei publice
7. alte transferuri
8.proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN)

postaderare
8. asistenţă socială
9. alte cheltuieli
II. Cheltuieli de capital
III.Operatiuni financiare ( Împrumuturi acordate + Rambursari de credite)
Clasificaţia funcţională (din 2008, prin OMFP 1864 /2006)

Partea I. Servicii publice generale

- cheltuieli pentru autorităţi publice
Partea a II-a. Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
- cheltuieli pentru apărare
- cheltuieli pentru ordine publică şi siguranţă naţională
Partea a III-a. Cheltuieli social culturale
- cheltuieli pentru pensii şi alocaţii
- sănătate
- învăţământ
Partea a IV-a. Servicii dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape
Partea a V-a. Acţiuni economice
- agricultură şi silvicultură
- cheltuieli pentru industrie
- cheltuieli pentru transport şi telecomunicaţii
Alte criterii de clasificare
3.3.1. Administrativ (al instituţiilor) cheltuieli ale ministerelor, cheltuieli ale instituţiilor
publice autonome sau subordonate, cheltuieli ale unităţilor administrativ teritoriale.

3.3.2. Financiar
3.3.2.1. În funcţie de momentul în care se efectuează cheltuielile publice (cheltuieli
definitive, cheltuieli temporare şi sau operaţiuni de trezorerie, cheltuieli virtuale (statul se angajează să le
efectueze în anumite condiţii).
3.3.2.2. În funcţie de forma de manifestare cheltuieli cu sau fără contraprestaţie, cheltuieli
definitive sau provizorii, cheltuieli speciale sau globale)

3.3.3. Clasificaţia ONU (cu cele două forme funcţională şi economică)

3.3.4.În funcţie de rolul cheltuielilor publice în procesul reproducţiei sociale

3.3.4.1. cheltuieli reale consum definitiv de PIB
3.3.4.2.cheltuieli economice cheltuieli care reprezintă un avans de PIB şi au ca efect crearea
de valoare adăugată
 ROMÂNIA - Cheltuielile bugetului de stat (conform Legii bugetului de stat pe anul
2021)
- clasificaţia economică -
milioane lei %

CHELTUIELI TOTALE din care: 261.050,5 100,00

1. Cheltuieli curente 250.306,6 95,89%

-Titlul I. Cheltuieli de personal 55.832,5
-Titlul II. Bunuri şi servicii 10.400,6
-Titlul III. Dobânzi 16.032,4
-Titlul IV. Subvenţii 3.944,2
-Titlul V. Fonduri de rezervă 598,7
-Titlul VI. Transferuri între unităţi ale administraţiei publice 47.508,4
-Titlul VII. Alte transferuri 22.187,3
-Titlul VIII. Proiecte cu finanțare din Fonduri Externe Nebambursabile (FEN) post-aderare 331,3
-Titlul IX. Asistenţă socială 44,717.0
-Titlul X. Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 43,441.7
2014 - 2020
-Titlul XI. Alte cheltuieli 4.628,7
-Titlul XII. Cheltuieli aferente programelor cu finanțare rambursabilă 683,8

2. Cheltuieli de capital 7.892,5 3,02%

-Titlul XIII. Active nefinanciare 7.736,0
-Titlul XIV. Active financiare 156,5

3. Operaţiuni financiare 2.851,4 1,09%

-Titlul XV. Împrumuturi 1.001,0
-Titlul XVI. Rambursări de credite 1.850,4
ROMÂNIA - Cheltuielile bugetului de stat (conform Legii bugetului de stat pe anul 2021)
- clasificaţia funcţională -
milioane lei %

CHELTUIELI TOTALE din care: 261.050,5 100,00

Partea I-a SERVICII PUBLICE GENERALE 75.820,2 29,04%

-Autorități publice şi Acțiuni externe 28.952,5 11,09%
-Cercetare fundamentală și cercetare-dezvoltare 1.787,7 0,68%
-Alte servicii publice generale 3.081,7 1,18%
-Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi 17.796,3 6,82%
-Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei 24.202,0 9,27%
Partea a II-a APĂRARE, ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ 39.963,3 15,31%
-Apărare 13.964,0 5,35%
-Ordine publică și siguranță națională 25.999,3 9,96%
Partea a III-a CHELTUIELI SOCIAL CULTURALE 90.623,2 34,72%
-Învățământ 29.705,3 11,38%
-Sănătate 11.895,4 4,56%
-Cultură, recreere și religie 3.390,9 1,30%
-Asigurări și asistență socială 45.631,6 17,48%

Partea a IV-a SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICĂ, LOCUINȚE, MEDIU ȘI APE 6.989,4 2,68%
-Locuințe, servicii și dezvoltare publică 5.787,4 2,22%
-Protecția mediului 1.202,0 0,46%

Partea a V-a ACȚIUNI ECONOMICE 47.654,4 18,25%

-Acțiuni genereal economice, comerciale și de muncă 5.241,5 2,01%
-Combustibili si energie 701,1 0,27%
-Industria extractivă, prelucrătoare și construcții 148,6 0,06%
-Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare 26.912,1 10,31%
-Transporturi 13.716,8 5,25%
-Comunicații 578,9 0,22%
-Cercetare și dezvoltare în domeniul economic 298,4 0,11%
-Alte acțiuni economice 57,0 0,02%
ROMÂNIA - Cheltuielile bugetului de stat (conform Legii bugetului de stat pe anul 2022)
- clasificaţia economică -
milioane lei %

CHELTUIELI TOTALE din care: 497.271,3 100,00

1. Cheltuieli curente 473.447,9 95,21%

-Titlul I. Cheltuieli de personal 57.745,8
-Titlul II. Bunuri şi servicii 19.267,8
-Titlul III. Dobânzi 19.187,7
-Titlul IV. Subvenţii 10.438,9
-Titlul V. Fonduri de rezervă 1.249,0
-Titlul VI. Transferuri între unităţi ale administraţiei publice 100.496,1
-Titlul VII. Alte transferuri 31.547,1
-Titlul VIII + X + XII + XIV. Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile 172.918,7
-Titlul IX. Asistenţă socială 52.591,9
- Titlul XI. Alte cheltuieli 5.220,6
-Titlul XIII. Cheltuieli aferente programelor cu finanțare rambursabilă 2.784,3

2. Cheltuieli de capital 22.297,6 4,48%

-Titlul XIII. Active nefinanciare 21.746,8
-Titlul XIV. Active financiare 550,8

3. Operaţiuni financiare 1.525,8 0,31%

-Titlul XV. Împrumuturi 1,0
-Titlul XVI. Rambursări de credite 1.524,8
ROMÂNIA - Cheltuielile bugetului de stat (conform Legii bugetului de stat pe anul 2022)
- clasificaţia funcţională -
milioane lei %

CHELTUIELI TOTALE din care: 497.271,3 100,00

Partea I-a SERVICII PUBLICE GENERALE 182.878,2 36,79%

-Autorități publice şi Acțiuni externe 134.263,9 27,00%
-Cercetare fundamentală și cercetare-dezvoltare 3.527,5 0,71%
-Alte servicii publice generale 3.646,6 0,73%
-Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi 20.653,3 4,16%
-Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei 20.786,9 4,19%
Partea a II-a APĂRARE, ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ 56.016,9 11,26%
-Apărare 24.476,5 4,92%
-Ordine publică și siguranță națională 31.540,4 6,34%
Partea a III-a CHELTUIELI SOCIAL CULTURALE 114.623,9 23,05%
-Învățământ 31.718,8 6,38%
-Sănătate 24.183,1 4,86%
-Cultură, recreere și religie 4.404,5 0,89%
-Asigurări și asistență socială 54.317,5 10,92%

Partea a IV-a SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICĂ, LOCUINȚE, MEDIU ȘI APE 67.300,5 13,53%
-Locuințe, servicii și dezvoltare publică 62.354,7 12,54%
-Protecția mediului 4.945,8 0,99%

Partea a V-a ACȚIUNI ECONOMICE 76.451,8 15,37%

-Acțiuni genereal economice, comerciale și de muncă 9.683,7 1,95%
-Combustibili si energie 1.087,7 0,22%
-Industria extractivă, prelucrătoare și construcții 426,4 0,09%
-Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare 30.396,1 6,11%
-Transporturi 33.693,3 6,77%
-Comunicații 340,6 0,07%
-Cercetare și dezvoltare în domeniul economic 306,5 0,06%
-Alte acțiuni economice 517,5 0,10%
Analiza nivelului, structurii şi dinamicii cheltuielilor publice

1.Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice

Volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală şi reală

Ponderea cheltuielilor publice în PIB (partea din PIB alocată satisfacerii nevoilor colective
ale societăţii)

Volumul cheltuielilor publice ce revine în medie pe un locuitor (exprimate în USD, pentru

comparabililate internaţională)

2. Indicatori privind structura cheltuielilor publice

determinarea ponderii (greutăţii specifice) a fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul
acestora, în funcţie de clasificaţia economică şi cea funcţională
 3. Indicatori privind dinamica cheltuielilor publice
3.1.Creşterea nominală şi cea reală a cheltuielilor publice

3.2.Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB

3.3Modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor

3.4.Modificarea structurii cheltuielilor publice

3.5.Indicatorul privind corespondenţa dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB

3.6.Elasticitatea cheltuielilor publice faţă de PIB

Factorii de influenţă a cheltuielilor publice
1.Economici dezvoltarea economiei, modernizarea acesteia
2.Sociali
3.Urbanizarea dezvoltarea centrelor urbane, finanţarea utilităţilor
4.Militari
5.Istorici (ex. fenomenul inflaţionist)
6.Politici
7.Demografici creşterea populaţiei, modificarea structurii populaţiei pe vârste şi
categorii socio - profesionale
 NU UITAȚI ...

Fără efort,
nu există câștig;
F fără acțiune,
nu există
puterea voinței

SĂ AVEȚI UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ EXCELENT!

FINANŢE

CURS 7

Lect. univ. dr. KAGITCI Meral

Departament FINANŢE
 Datoria publică și
împrumuturile de stat
Definiție:
Împrumutul de stat sub raport juridic, reprezintă
înţelegerea dintre persoane fizice şi/sau juridice, pe de o
parte şi stat, pe de altă parte, prin care prima consimte să
pună la dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de
împrumut, pe o perioadă determinată, iar acesta din
urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să
achite dobânda şi alte costuri aferente.
 acoperirea
golurilor de
trezorerie
finanţarea
acoperirea
proiectelor de
deficitului
investiţii de
bugetar
interes naţional

Destinația
sau scopul
unui
împrumut de
stat
Trăsăturile împrumuturilor de stat:

Caracter contractual şi voluntar

Caracter rambursabil

Contraprestaţie (sub forma dobânzii)

Efecte asupra generaţiilor viitoare

 Acțiunea statului de a se împrumuta se realizează deci prin
intermediul creditului public, care reprezintă o parte a finanțelor
publice ce cuprinde relațiile economice în formă bănească prin
care statul mobilizează disponibilitățile bănești temporare aflate
la dispoziția persoanelor fizice și juridice pentru a acoperi
cheltuielile publice.

 Aceasta se realizează prin două forme :

 Directă- statul contractează de la diverși deținători de

disponibilități, sumele de care are nevoie.

 Indirectă- statul, prin intermediul unor instituții specializate,

care colectează disponibilitățile bănești, ajunge să intre în posesia
unor resurse suplimentare pentru nevoile lui.
 Astfel de instituții specializate pot fi :
1. Case de economii, ce au legătură cu anumite categorii de
creditori ai statului =>gestionează economii de la
populație, de la întreprinzători
2. Instituții bancare
3. Alte instituții

 Fenomenul de evicțiune constă în limitarea (și uneori chiar

înlăturarea) agenților economici de pe piața creditului,
deoarece statul absoarbe o mare parte a disponibilităților
bănești temporare pentru a acoperi necesitățile lui de
resurse bănești suplimentare.
Caracteristici specifice creditului bancar :
A. Cei doi actori implicați în procesul de creditare bancară
sunt reprezentați de către :

Debitori
Creditori (agenții economici sau alți
(instituțiile bancare) doritori de împrumuturi
de la bănci)

B. Cere sau presupune existența unei garanții pe baza căreia

să se acorde împrumutul bancar.
C. Scopul îl reprezintă susținerea dezvoltării și a altor
scopuri productive ale debitorilor respectivi.
 Caracteristici specifice creditului public :

1. Cei doi actori implicați sunt reprezentați de către :

Creditorul, reprezentat de o
Debitorul , reprezentat de stat,
diversitate de persoane juridice (bănci,
care poate acționa fie ca autoritate
agenți economici, instituții) și
centrală, fie ca autoritate locală
persoane fizice .
2. Nu există o garanție materială (cum se întamplă în cazul creditului
bancar) (statul întotdeauna își plătește datoriile)

3. Scopul apelării la creditul public : Statul se împrumută pentru

acoperirea cheltuielilor publice, deoarece o mare pondere a lor sunt
cheltuieli neproductive.

4. Au un caracter contractual, deoarece e bine stabilit faptul că

împrumuturile nu sunt obligatorii, ci la ele participă facultativ cei
care doresc să accepte condițiile contractului de împrumut stabilite
de către autoritatea publică.
5. Prezintă un caracter rambursabil, deoarece sunt
substituibile la un termen stabilit de către stat în funcție de
posibilitățile lui financiare de restituire/rambursare(de
exemplu, în cazul impozitelor, fără contraprestație directă).

6. Statul oferă o anumită formă de plată creditorilor (sub

formă de dobânzi, dividende sau alte avantaje).

 Acțiunile reprezintă titluri de proprietate, de pe seama

deținerii lor se pot obține dividende ;

 Obligațiunile și alte titluri reprezintă titluri de credit. Cel

care ia obligațiunea este un împrumutător al statului și
beneficiază de dobândă fixă(cupon), anterior stabilită.
 Statul se împrumută sau apelează la împrumuturi din două cauze
majore :

a. Pentru cauze legate de trezoreria publică (instituția care

realizează execuția bugetului de stat). Când veniturile bugetare
prevăzute a se încasa și din care se vor efectua cheltuieli publice
nu oferă o concordanță între ele, pot apărea goluri temporare de
casă. Pentru acoperirea acestora, statul se împrumută pe termen
scurt urmând ca în lunile următoare, conform normelor legale să
ramburseze aceste împrumuturi pe termen scurt, desigur, inclusiv
dobânda aferentă acestora.

b. Existența deficitelor bugetare datorită necesității realizării

echilibrului bugetar.

 Deficitul bugetar reprezintă situația creată atunci când veniturile

bugetare anuale sunt mai mici decât volumul cheltuielilor
bugetare anuale ale unui stat.
 Deficitele bugetare se pot acoperi prin:

• Emisiune monetară fără acoperire

• Împrumuturi pe termen mediu și lung

În perioada actuală, deficiențele bugetare se înregistrează în toate țările și

toate țările apelează preponderent la împrumuturi pentru că emisiunea
monetară fără acoperire este periculoasă din punctul de vedere al stării inflației
și este interzisă în foarte multe țări.

În România, până în 1990, existau excedente, dar acestea nu proveneau din

excedentul veniturilor față de cheltuieli, ci din faptul că statul impozita niște
cheltuieli.(De ex., în 2007, Romania avea o datorie externa de 33 mld euro. În
1990, România avea o datorie externă de 360 mil euro, iar în noiembrie
2020, datoria externă era de 120 miliarde euro.)
 Aceste împrumuturi pot fi efectuate pe plan:

Intern Extern
I. Împrumuturile publice se vor restitui din următoarele surse:
 Din excedentele bugetare care se vor înregistra în anii
următori
 Contractarea de alte împrumuturi pentru a le rambursa pe
cele aflate la scadență
 Din veniturile bugetare prevăzute la categoria cheltuieli cu
datoria publică (se restituie din impozitele încasate în anul
respectiv)
În România, mai există impozitele din privatizări.

II. Deci pentru acoperirea deficitului bugetar, statul poate să :

o Mărească impozitul (gradul de fiscalitate), pentru a mări
resursele financiare și a le aduce la nivelul cheltuielilor.
o Să apeleze la împrumuturi. Aceasta este o măsură
nepopulară care afectează nivelul de trai, cu efecte asupra
agenților economici și a indivizilor.
 Împrumuturile reprezintă o modalitate rapidă de a face rost de resurse
financiare suplimentare. Acestea cointeresează viitorii creditori ai
statului, dar reprezintă o cale care costă statul prin cheltuielile pe care
le antrenează.

 În finanțele publice clasice (până la începutul secolului trecut),

bugetele se prezentau, de regulă echilibrat, pentru că statele nu
acceptau apelul la împrumutul de stat, considerându-se că reprezintă
transferarea unor sarcini fiscale actuale asupra generațiilor următoare
(impozite amânate). Se încerca o corelare a veniturilor cu cheltuielile.

 În finanțele publice moderne s-a renunțat la principiul echilibrului

legilor și toate statele folosesc apelul la împrumutul de stat ca o
posibilitate înaintea creșterii impozitelor. Apelul la împrumuturi poate
avea într-o oarecare măsura un efect pozitiv dacă o parte din aceste
împrumuturi se consumă productiv, respectiv dacă nu se consumă
pentru investiții (infrastructură).
Statul trebuie să precizeze:

 Denumirea împrumutului (împrumuturile trebuie să fie identificabile,

pentru că statul face multe împrumuturi)
Valoarea împrumutului poate fi:

 Nominală =suma înscrisă pe titlurile de credit și care formează suma

împrumutului de stat emis.
sau=mărimea creanței pe care creditorii o au asupra statului și
care este primită de acestea la termenul de rambursare (+ dobânda).

 Reală = când deținătorul unui titlu de stat dorește rambursarea înainte

de termen, el vinde aceste titluri pe piața financiară ( la bursa de valori)
și primește o valoare reală.
 Valoarea reală = suma pe care se vinde/cumpără titlurile de stat la bursa de
valori

Valoarea reală = Valoarea nominală X Cursul titlurilor de stat pe piața bursieră

 Cursul reprezintă prețul pe care se vând/cumpără 100 unități valoare

nominală.
 al pari (vând și cumpăr la aceeași valoare nominală) (C= VN)
 sub pari (vând și cumpăr sub valoarea nominală) (C<VN)
 supra pari (vând și cumpăr peste valoarea nominală) (C>VN)

Cursul depinde de cererea și oferta de pe piața bursei de valori. Din

variația acestora, uneori apar marile câștiguri pe piața bursieră.
Împrumuturile pot fi:
-cu termen:
a) pe termen scurt (< 1 an) - se acordă din motive de trezorerie
b) pe termen mediu (< 5 ani)- vizează acoperirea deficitului sau
alte cheltuieli ale statului
c) pe termen lung (> 5 ani)
-fără termen: se emit și nu au stabilită o dată de restituire, ci
subscriitorii încasează perpetuu dobânda, mai ridicată la acest tip
de împrumut.
În funcție de termen, diferă felul
instrumentelor folosite:
 pe termen scurt se utilizează următoarele
forme ale titlurilor de stat:
bonuri de tezaur
certificate de depozit
certificate de trezorerie
polițe de tezaur

 pe termen mediu și lung se folosesc:

obligațiuni
titluri de rentă
titluri de rentă perpetuă
Titlurile de rentă se clasifică în 2 categorii, din punctul de vedere al
venitului:
 titluri de stat cu dobândă; când statul stabilește la plasarea lor
un anumit nivel al dobânzii acordate (nominale)
 titluri de stat cu discount; nu beneficiază de dobândă, ci sunt
vândute în momentul plasării lor la o valoare mai mică decât
valoarea nominală.

Din punct de vedere material avem:

a.Titluri de stat materializate - reprezintă anumite hârtii de

valoare, cu anumite înscrieri, informații. Acestea se folosesc când
statul are un număr mare de subscriitori.
Titlurile de stat pot fi :
o nominale (au înscris numele, prenume, adresa, etc)
o la purtător (cec)

b.Titluri de stat dematerializate = operațiuni de vânzare din contul

subscriitorului în contul statului a sumelor subscrise la
împrumutul de stat. Forma dematerializată se folosește când
statul are puțini subscriitori.
 „Secretul pentru a ajunge
departe este să începi.”
(Mark Twain)

Vă mulţumesc pentru atenţie şi

vă doresc un sfârșit de
săptămână minunat!
FINANŢE

CURS8

Lect. univ. dr. KAGITCI Meral

Departament FINANŢE
CHELTUIELILE SOCIAL-CULTURALE

◦ Învățământ

◦ Sănătate

◦ Cultură, recreere și religie

◦ Asigurări și asistență socială

 Unități de învățământ  Ministerul Educației Nationale;
preșcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional,
postliceal, special, superior
inspectorate școlare; unităti
 Biblioteci școlare școlare; licee; colegii;
universități
 Case de cultură  Casa de Cultură “Friedrich Schiller”

 Cluburi sportive  Ex.: Clubul Sportiv "Ştiinţa" din

Baia Mare
Ministerul Tineretului şi Sportului;
Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti;
CSS Steaua; CSS Dinamo; CSS “Triumf”

 Alte instituții  Oficiul Național al Burselor de

Studii în Străinătate
 Structuri subordonate și în coordonare
ÎNVĂȚĂMÂNT

◦ http://www.edu.ro/structuri-subordonate

◦ http://mts.ro/
 Instituții de învățământ din subordinea altor
ministere. Exemple:
◦ Centrul de pregătire a magistraților, grefierilor și a
celuilalt personal din sistemul justiției;
◦ Academia de Poliție;
◦ Licee militare.

Capacitatea unui stat de a crea, utiliza și răspândi

cunoaștere este influențată de sistemul de educație
(învățământ).
◦ Educația:
 Cunoștințe
 Inovare
 5 piloni ai educatiei pt. DD
learning to
learning to learning to live transform
learning to be learning to do
know together oneself and
society

UNESCO

Educația:
 Crestere economică inteligentă
 Dezvoltare durabilă (sustenabilă) (DD)
 http://ec.europa.eu/eurostat/web/sdi/indicators

 Cunoaștere (“knowledge index KI; knowledge economy index KEI”)

 Ro - Efficiency-driven (pg. 54 - Table 2; pg. 321 - The Global Competitiveness Index in detail)

 Competitivitate
 https://knoema.com/atlas/topics/World-Rankings/World-Rankings/Global-competitiveness-rank

Studiu individual:
https://knoema.com/atlas/topics/World-Rankings

http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2018/?doing_wp_cron=1540385657.5527310371398925781250 df
 Finanțarea învatământului:
◦ Fonduri publice: alocații bugetare, proiecte de
cercetare finanțate din fonduri publice
◦ Fonduri private: donații, sponsorizări, proiecte
cu finanțare privată, studii, etc.

◦ Finanțarea de bază
◦ Finanțarea complementară
◦ Finanțarea suplimentară
 Ministerul Sănătății
 Casa de asigurări de sănătate
 Spitale
 Policlinici
 Dispensare
 Sanatorii
 Creșe
 Alte instituții

 Recomandare studiu:
http://www.ms.ro/organizare/#tab-id-2
http://www.cnas.ro/page/rapoarte-de-activitate.html
 Finanțarea cheltuielilor pentru sănătate
◦ de la bugetul de stat
 ex.: Agenţia Naţională de Transplant; Institutul Naţional de
Hematologie Transfuzională „Prof. Dr. C.T. Nicolau”

◦ de la bugetul de asigurări sociale de sănătate -

contractele încheiate cu CNAS
 spitale clinice, institute, sanatorii (ex.: Spitalul Clinic de Urgenţă,
Institutul Clinic Fundeni)

◦ din venituri proprii și subvenții

 ex.: Institutul de Medicină Legală

◦ din venituri proprii

 Compania Naţională „Unifarm” – S.A. Bucureşti
 Societatea Comercială „Antibiotice” – S.A. Iaşi
 Ministerul Culturii și Identității Naționale
◦ http://www.cultura.ro/institutii-de-finantare-
subordonate
 Biblioteci
 Muzee
 Teatre
 Case de cultură
 Alte instituții
 Agenția națională pentru sport
 Cluburi sportive
 Federații sportive
 Finanțare:
◦ publică (bugete publice)
◦ privată
 Pensii, indemnizația socială, ajutoare sociale și
alte drepturi

 Finanțare de la bugetul de stat, bugetul de

asigurări sociale, venituri proprii, fonduri private

 Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

◦ http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/transparent
a/statistici/date-statistice
 NU UITAȚI ...

Fără efort,
nu nu există câștig;
F fără acțiune,
n nu există
puterea voinței

SĂ AVEȚI UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ EXCELENT!

Curs 10
Dubla impunere 
juridică 
internațională
Lect. univ. dr. KAGITCI Meral
Departament FINANŢE
Sisteme de impunere
Sistemul de impunere globală presupune 
cumularea tuturor veniturilor obţinute de o 
persoană şi calculul impozitului de plată pe baza 
venitului total obţinut.
Sistemul impunerii separate presupune calculul 
impozitului pe venitul din fiecare sursă, impozitul 
total obţinându‐se prin însumarea impozitului 
calculat pentru fiecare sursă de venit.
Dubla impunere juridică internaţională
Dubla impunere juridică internaţională reprezintă 
supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile, 
la nivelul aceluiaşi contribuabil, în aceeaşi 
perioadă, de către două autorităţi fiscale din state 
diferite.

Dubla impunere economică reprezintă supunerea 
la impozit a aceleiaşi materii impozabile de mai 
multe ori de către autorităţile fiscale ale aceleiaşi 
ţări.
Criteriile de impunere a venitului sau 
averii
 Criteriul rezidenţei – venitul sau averea sunt supuse 
impunerii în statul al cărui rezident este 
contribuabilul, indiferent de locul unde s‐au obţinut 
sau se află.
 Criteriul naţionalităţii– venitul sau averea sunt supuse 
impunerii în statul al cărui naţional este 
contribuabilul, indiferent de locul unde s‐au obţinut 
sau se află.
 Criteriul originii veniturilor – venitul sau averea sunt 
supuse impunerii în statul în care au fost obţinute sau 
în care se află.
Convenţiile pentru evitarea dublei 
impuneri juridice internaţionale
Convenţiile pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale sunt 
înţelegeri între state, bilaterale sau multilaterale, pe baza cărora se 
încearcă evitarea impozitării aceleiaşi materii impozabile de către 
autorităţile fiscale din state diferite.
 Ţara de origine sau de sursă a venitului este ţara în care 
contribuabilul realizează venitul sau deţine averea, fără să fie 
rezident al acesteia.
Ţara de rezidenţă reprezintă ţara în care contribuabilul este
rezident.
Sub incidenţa convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri
juridice internaţionale intră persoanele (fizice şi juridice), rezidente
ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante, care 
realizează venituri supuse impozitelor pe venit şi/sau pe avere.
În aplicarea prevederilor unei convenţii de evitare a dublei
impuneri internaţionale, un element determinant este domiciliul
fiscal al contribuabilului.
Metode de evitare a dublei impuneri 
juridice internaţionale
Metoda scutirii sau exonerării totale
Metoda scutirii sau exonerării progresive
Metoda creditării sau imputării totale
Metoda creditării sau imputării ordinare.
 Metode de evitare a dublei impuneri juridice internaţionale:

a) !!!scutirea (exonerarea) totală: în țara de rezidență, nu va fi impozitat venitul

realizat în străinătate (presupune impozitarea veniturilor doar din ţara în care au fost
realizate.)
b) !!!scutirea (exonerarea) progresivă: în țara de rezidență, va fi impozitat doar
venitul realizat în țara respectivă, dar cota de impozitare folosită va fi mai mare fiind cea
aferentă însumării tuturor veniturilor din țara de rezidență și din străinătate(origine).
Obs. Dacă în țara de rezidență, impozitarea veniturilor se realizează separat, atunci
se folosește cota aferentă fiecărui venit.
Dacă în țara de rezidență este cotă proporțională , atunci scutirea totală este
similară cu cea progresivă.
Dacă în țara de rezidență, sunt cote progresive compuse, se determină impozitul
pentru venitul total (cel din țara de rezidență și cel din străinătate), se determină cota medie
de impozitare ca raport între impozitul aferent venitului total și venitul total, iar cota
respective se aplică la venitul din țara de rezidență.
c)!!!creditarea(imputarea) ordinară: în țara de rezidență, din impozitul datorat
pentru venitul total (realizat atât în țară, cât și în străinătate) se scade mininul
dintre impozitul datorat pentru venitul din străinătate, calculat conform grilei
de impozitare din țara de rezidență și impozitul datorat pentru venitul din 
străinătate (creditul fiscal este acest minim).
Altă definiție:
creditarea ordinară: constă în faptul că impozitul plătit în ţara de origine a 
venitului se deduce din impozitul datorat pentru toate veniturile realizate
(indiferent de originea lor) în ţara de rezidenţă, dar numai în limita impozitului
din ţara de rezidenţă ce revine la un venit egal cu cel obţinut în ţara de origine.
d)creditarea totală(imputarea): în țara de rezidență, din impozitul datorat
pentru venitul realizat atât în țară, cât și în străinătate se va scădea
impozitul(acesta reprezentând creditul) datorat în străinătate
Altă definiție
creditarea totală: presupune că impozitul datorat în ţara de origine să fie 
dedus în totalitate din impozitul datorat în ţara de rezidenţă, impozit calculat
la toate veniturile obţinute de
contribuabil, indiferent de locul de obţinere al acestora.
Creditul fiscal reprezintă o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe
profit cu o parte sau cu întreaga sumă a impozitului achitat in străinătate,
conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri juridice internaţionale.
Creditul fiscal mai este cunoscut sub denumirea de degrevare fiscală. Formulele
de calcul a degrevării fiscale sunt:
1) degrevarea fiscală = impozitul total datorat de contribuabil în cazul inexistenţei
unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri internaţionale – impozitul total
datorat de contribuabil în situaţia în care există o convenţie pentru evitarea
dublei impuneri juridice internaţionale;
2) degrevarea fiscală = impozitul datorat de contribuabil în statul de rezidenţă în
cazul inexistenţei unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri juridice
internaţionale – impozitul datorat de contribuabil în statul de rezidenţă în cazul
existenţei unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale;
3) degrevarea fiscală = venitul net al contribuabilului în cazul existenţei unei
convenţii pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale – venitul net al
contribuabilului în situaţia inexistenţei unei convenţii pentru evitarea dublei
impuneri juridice internaţionale.
Metoda scutirii sau exonerării totale
Metoda scutirii sau exonerării totale presupune 
impozitarea veniturilor numai în statul în care au 
fost realizate.
◦ În străinătate se impun veniturile obţinute în străinătate conform cotelor de 
impunere din statul de origine a veniturilor
◦ În ţara de rezidenţă se impun doar veniturile din statul de rezidenţă, 
considerându‐se că cele obţinute în străinătate au fost deja impozitate la 
obţinere
Metoda scutirii sau exonerării 
progresive
Metoda scutirii sau exonerării progresive 
presupune impozitarea în ţara de rezidenţă numai 
a veniturilor realizate în ţara de rezidenţă, dar cu o 
cotă aferentă venitului total realizat.
◦ În străinătate se impun veniturile obţinute în străinătate conform cotelor de 
impunere din statul de origine a veniturilor
◦ În ţara de rezidenţă se impun doar veniturile din statul de rezidenţă, dar cu o 
cotă aferentă întregului venit realizat de contribuabil.
Metoda creditării sau imputării 
totale
Metoda creditării sau imputării totale presupune impunerea 
în ţara de rezidenţă a întregului venit obţinut de 
contribuabil şi acordarea unui credit fiscal egal cu impozitul 
plătit în străinătate.
Creditul fiscal reprezintă o reducere a impozitului pe venit 
sau profit cu o parte sau cu întreaga sumă a impozitului 
achitat în străinătate. 
Dacă impozitul în străinătate este mai mare decât cel 
calculat în ţara de rezidenţă creditul fiscal se va acorda în 
limita impozitului calculat în ţara de rezidenţă.
Metoda creditării sau imputării 
ordinare
Metoda creditării sau imputării ordinare presupune 
impunerea în ţara de rezidenţă a întregului venit 
obţinut de contribuabil şi acordarea unui credit 
fiscal egal cu minimul dintre impozitul plătit în 
străinătate şi impozitul care ar fi fost plătit în ţara 
de rezidenţă pentru un venit impozabil egal cu cel 
obţinut în străinătate.
Creditul fiscal va fi aşadar egal sau mai mic decât 
cel calculat în cazul metodei creditării totale.
Pentru România, pot fi consultate prevederile 
convențiilor pentru evitarea DIJI, pe site‐ul Ministerului 
Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare 
Fiscale.
Lista convențiilor de evitare a dublei impuneri: 
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContribuabil
i_r/Conventii/Conventii.htm
 Bibliografie
◦ Văcărel, I. şi colectiv, „Finanțe publice”, ediția a IV‐a, Editura Didactică și
Pedagogică, Bucureşti, 2004

◦ Moşteanu T. şi colectiv, „Finanțe publice”, Editura Universitară, Bucureşti,

2008

◦ www.anaf.ro
 NU UITAȚI ...

Fără efort,
nu nu există câștig;
F fără acțiune,
n nu există
puterea voinței

SĂ AVEȚI UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ EXCELENT!

Lect. univ. dr. KAGITCI Meral
Departament FINANŢE
 Clasificarea funcțională (ramurile, domeniile
spre care sunt dirijate resursele financiare
bugetare)

◦ Servicii publice generale

◦ Apărare, ordine publică și siguranță națională

◦ Cheltuieli social-culturale

◦ Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape

◦ Cheltuieli pentru acțiuni economice

 ROMÂNIA – Cheltuielile bugetului de stat
(conform Legii bugetului de stat pe anul 2021)
- clasificația funcțională 2021

milioane RON %

CHELTUIELI TOTALE din care: 261.050,5 100,00

Partea I-a SERVICII PUBLICE GENERALE 75.820,2 29,04%

- Autorități publice și Acțiuni externe 28.952,5 11,09%
- Cercetare fundamentală și cercetare-dezvoltare 1.787,7 0,68%
- Alte servicii publice generale 3.081,7 1,18%
- Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi 17.796,3 6,82%
- Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației 24.202,0 9,27%

Partea a II-a APĂRARE, ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ 39.963,3 15,31%

- Apărare 13.964,0 5,35%
- Ordine publică și siguranță națională 25.999,3 9,96%

Partea a III-a CHELTUIELI SOCIAL CULTURALE 90.623,2 34,72%

- Învățământ 29.705,3 11,38%
- Sănătate 11.895,4 4,56%
- Cultură, recreere și religie 3.390,9 1,30%
- Asigurări și asistență socială 45.631,6 17,48%

Partea a IV-a SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICĂ, LOCUINȚE, 6.989,4 2,68%

MEDIU ȘI APE 5.787,4 2,22%
- Locuințe, servicii și dezvoltare publică 1.202,0 0,46%
- Protecția mediului

Partea a V-a ACȚIUNI ECONOMICE 47.654,4 18,25%

- Acțiuni general economice, comerciale și de muncă 5.241,5 2,01%
- Combustibili si energie 701,1 0,27%
- Industria extractivă, prelucrătoare și construcții 148,6 0,06%
- Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare 26.912,1 10,31%
- Transporturi 13.716,8 5,25%
- Comunicații 578,9 0,22%
- Cercetare și dezvoltare în domeniul economic 298,4 0,11%
- Alte acțiuni economice 57,0 0,02%
 Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă

 Combustibili și energie

 Industria extractivă, prelucrătoare și construcții

 Agricultura, silvicultura, piscicultura și vânătoare

 Transporturi

 Comunicații

 Cercetare și dezvoltare în domeniul economic

 Forme ale ajutoarelor financiare ale statului

◦ Ajutoare financiare directe

◦ Ajutoare financiare indirecte

 Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă
Acțiuni generale economice și comerciale
 Meteorologie
 Educația și protecția consumatorului
 Sistemul național antigrindină
 Prevenire și combatere inundații și ghețuri
 Susţinerea exportului, a mediului de afaceri şi a tranzacţiilor internaţionale
 Cooperare economică internațională
 Stimulare întreprinderi mici și mijlocii
 Programe de dezvoltare regională și socială
 Rezerve de stat și de mobilizare
 Ajutoare de stat
 Fondul de Garantare a Asiguraților

Acțiuni generale de muncă

 Protecția muncii
 MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERȚ
ȘI ANTREPRENORIAT
http://www.imm.gov.ro/

Sursa de finanțare – preponderent bugetul de stat

 Industrie

◦ Ministerul Economiei

◦ Instituții publice subordonate/coordonate de ME

◦ Companii ale statului

http://economie.gov.ro/#
http://economie.gov.ro/portofoliu/companii-sub-
autoritate
 Surse de finanțare - INDUSTRIE
◦ bugetul de stat CHELTUIELI - BUGET DE STAT

◦ venituri proprii:
 Taxe și tarife pentru analize și servicii efectuate de
laboratoare
 Prestări servicii
 Vânzări active
 Dobânzi
Completarea veniturilor proprii (dacă este cazul) se asigură
prin SUBVENȚII (de la bugetul de stat)

◦ ÎMPRUMUTURI și / sau fonduri nerambursabile

Studiu individual:
 Buget 2022 al ME
http://discutii.mfinante.ro
Executie buget ME – sept. 2022
http://economie.gov.ro/images/buget/
 Agricultura, silvicultura, piscicultura și vânătoare
◦ Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale
http://www.madr.ro/
◦ Centre de consultanță agricolă

◦ Unități sanitar-veterinare

◦ Inspectoratele silvice

◦ Alte instituții (Inspecția piscicolă, Oficiul Național al Viei și

Vinului, etc.)

Studiu de caz:
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget201
7/Anexa3/Ministerul_Agriculturii_Dezvoltarii_Rurale.
pdf
 Surse de finanțare - Agricultura, silvicultura,
piscicultura și vânătoare
◦ bugetul de stat CHELTUIELI - BUGET DE STAT

◦ venituri proprii din:

 taxe administrative, eliberări permise
 venituri din concesiuni și închirieri
 prestări servicii
 valorificarea produselor obținute din activitatea proprie
 cercetare
 dividende
 dobânzi
Completarea veniturilor proprii (dacă este cazul) se asigură
prin SUBVENȚII (de la bugetul de stat)

◦ ÎMPRUMUTURI și / sau fonduri nerambursabile

 Transporturi - aerian, feroviar, naval, rutier, medical
◦ Ministerul Transporturilor
http://mt.gov.ro/

◦ Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere

http://www.cnadnr.ro/
◦ Instituții publice din subordinea/autoritatea MT
◦ De ex: aviație-Aeroclubul României, etc.; navigație – Autoritatea Navală Română;
transport rutier –Autoritatea Rutieră Română; transport feroviar – Autoritatea
Feroviară Română;

◦ Unități economice ale statului (RA, CN, SC)

Surse de finanțare
◦ Bugetul de stat
◦ Venituri proprii ale instituțiilor publice și unităților economice ale statului
◦ Împrumuturi
exemple de memorandumuri
http://mt.gov.ro/web14/strategia-in-transporturi/transporturi-finantari/finantari-memorandumuri
◦ Fonduri nerambursabile

Studiu individual :
http://www.cnadnr.ro/ro/informatii-financiare/bugetul-de-venituri-si-cheltuieli-al-cnadnr
http://discutii.mfinante.ro/
 Comunicații
◦ Ministerul Comunicațiilor și Societătii Informaționale
https://www.comunicatii.gov.ro/
http://discutii.mfinante.ro

◦ Serviciul de Telecomunicații Speciale

http://www.stsnet.ro/
http://discutii.mfinante.ro/static/

◦ Autoritatea Națională pentru Administrare și

Reglementare în Comunicații
http://www.ancom.org.ro/

◦ Companii
https://www.comunicatii.gov.ro/companii-din-subordine-coordonare/

 Surse de finanțare: bugetul de stat, fonduri

nerambrusabile
 Indicatorii privind nivelul cheltuielilor bugetare

 Indicatorii privind structura cheltuielilor bugetare

 Indicatorii privind dinamica cheltuielilor bugetare

 Musgrave & Rostow

◦ în stadiile de început ale creșterii și dezvoltării economice,

investițiile sectorului public, ca pondere în investițiile totale,
erau considerate mari

◦ în stadiile de mijloc ale creșterii, investițiile bugetare sunt

complementare investițiilor private

◦ la stadiul de maturitate al economiei, va avea loc o reorientare

a destinației cheltuielilor bugetare către educație, sănătate și
asistență socială
 Legea Wagner
◦ dacă veniturile pe locuitor, într-o economie,
cresc, mărimea relativă a sectorului public crește
 Peacock & Wiseman (1961)
 dacă economia și veniturile cresc în ritm
egal, atunci încasările din impozite (cote
constante de impunere) se majorează, ceea
ce face posibilă sporirea cheltuielilor
bugetare în ritmul creșterii PIB.

 în perioadele de transformare, tendința

graduală a creșterii cheltuielilor bugetare
este dereglată, determinând guvernul să
mărească nivelurile de impozitare, care pot
fi privite ca acceptabile de electorat, în
perioadele de criză.
 Eficienţa cheltuielilor bugetare Ef  Cost
Re zultate
Obiective realizate
 Eficacitatea Efc 
Obiective propuse

 Economicitatea

 Optimul Pareto - alocarea resurselor

sporește bunăstarea la o ultimă persoană,
fără să o reducă la o altă persoană, atunci
schimbarea trebuie considerată ca având
drept efect creșterea bunăstării sociale
 NU UITAȚI ...

Fără efort,
nu nu există câștig;
F fără acțiune,
n nu există
puterea voinței

SĂ AVEȚI UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ EXCELENT!