Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODERNA
Finanţele publice constituie o parte a relaţiilor băneşti prin intermediul cărora, în procesul repartiţiei produsului
intern brut se formează, se repartizează şi se utilizează fondurile necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor
statului. Se consideră că, în prezent, finanţele publice joacă două roluri. În primul rând, ele reprezintă un mijloc de
acoperire a cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public, iar în al doilea rând, finanţele publice sunt un mijloc de
intervenţie economică şi socială.
Misiunea sociala a finanţelor publice se îndeplineşte prin funcţiile pe care le exercită, şi anume: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.
Funcţia de repartiţie cuprinde două faze:
• constituirea fondurilor (resurselor) bănesti;
• redistribuirea (utilizarea) acestora.
Fondurile publice de resurse se constituie în mai multe forme concrete cum sunt:
• impozite
• taxe
• contribuţii pentru asigurări sociale
• amenzi
• penalizări de întârziere
• vărsăminte din profitul regiilor autonome
• vărsăminte din veniturile instituţiilor publice etc.
In teoria financiara nu se face intotdeauna o delimitare stricta a functiilor finantelor publice de rolul pe care acestea sunt
chemate sa-l joace in viata economica si sociala.
Pentru determinarea rolului finantelor publice, inteles ca un ansamblu de obiective menite sa contribuie la dezvoltarea
economico-sociala a unei tari, apare deosebit de utila o analiza a nevoilor ce se manifesta in societate, care sunt o
notiune cu un continut extrem de complex.
In structura nevoilor deosebim, mai intai, nevoile cu caracter individual ale cetatenilor (hrana, adapost, imbracaminte,
etc.)
Alaturi de aceste nevoi cu caracter individual, oamenii au numeroase nevoi sociale (colective): nevoia de aparare
impotriva agresiunilor din afara tarii; nevoia de asigurare a ordinii de drept in stat; nevoia de a fi protejati impotriva
fortelor oarbe ale naturii sau impotriva riscurilor sociale, etc. Satisfacerea acestor nevoi reclama existenta unor institutii
care sa ofere cetatenilor utilitatile publice (sociale) de care au nevoie si pe care nu le pot procura prin intermediul pietei.
Exista o a treia categorie, intermediara de nevoi, asa-zise semipublice, cum ar fi nevoia de educatie, de cultura, de
asistenta medicala, etc.