2019-

2020

FINANŢE PUBLICE
SUPORT PENTRU SEMINAR
.

Lect. univ. dr. BOGDAN MIRELA-OANA

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR
DEPARTAMENTUL DE FINANŢE
 FINANŢE PUBLICE

ASPECTE INTRODUCTIVE
1. DATE DE CONTACT:

Email: mirela.pintea@econ.ubbcluj.ro; Birou: 236 (238)

2. CONSULTAŢII:
Joi: 9.30 – 11.10

3. BIBLIOGRAFIE:
➢ Atkinson Anthony B., Stiglitz Joseph, Lectures on Public Economics, Ed. Mc Graw Hill Book, New
York, 1982
➢ Axelrod Donald, Budgeting for Modern Government, Ed. St. Martin’s Press, New York, 1995
➢ Baker Samuel H., Elliot Catherine, Readings in Public Sector Economics, Ed. D.C. Heath and
Company, Lexington, 1990
➢ Fisher Ronald C., State and Local Public Finance, Ed. Scott, Foreman and Company, Glenview, 1988
➢ Gaudemet Paul Marie, Molinier Joel, Finances publiques, tome I: Budget/Tresor, 6e ed., Ed.
Montchretien, 1992; Finances publiques, tome 2 - Fiscalite, 6-ed., Ed. Montchrestien, Paris, 1997
➢ Harvey Rosen, Public Finance, Ed. Mc Graw Hill, New York, 2002
➢ Hoanţă N., Economie şi finanţe publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
➢ Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr, Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj Napoca, 2009
➢ Inceu Adrian Mihai, în colaborare, Guvernare modernă şi dezvoltare locală, Ed. Accent, Cluj Napoca,
2005
➢ Inceu Adrian Mihai, Lazăr Dan Tudor, Managementul financiar al comunităţilor locale, Ed. Gewalt,
Cluj-Napoca, 2000; Ed. Marineasa, Timişoara, 2003,
http://www.civitas.ro/docs/management_financiar.doc
➢ Inceu Adrian Mihai, Pârghiile fiscale şi forţa lor de orientare, Editura Accent, Cluj Napoca, 2005
➢ Manolescu Gh., Buget, abordare economică şi financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 1997.
➢ Muzellec R., Finances publiques, 8-eme édition Ed. Dalloz, 1993
➢ Paysant Andre, Finances publiques, 2-ed Ed. Masson Paris, 1988.
➢ Rubin Irene S., The Politics of Public Budgeting : Getting and Spending, Borrowing and Balancing,
1997
➢ Samuelson Paul A., Nordhause William D., Economie Politică, Editura Teora, Bucureşti, 2001
➢ Schick Allen, Capacity to Budget, Ed. The Urban Institute Press, Washington D.C., 1990
➢ Stiglitz Joseph E., Economics of The Public Sector, 3rd ed., Ed. W.W. Norton&Company Inc., 2000
➢ Tulai Constantin, Finanţele publice şi fiscalitatea, Ed. Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003
➢ Wildavsky Aaron, The Politics of the Budgetary Process, 3rd ed., Ed. Little, Brown and Company,
Boston, 1979
➢ Xavier Frege, Descentralizarea, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991
➢ Zaharia Vasile, Finanţe publice, Ed. Gheorghe Bariţiu, Cluj-Napoca, 2002

2
 FINANŢE PUBLICE

4. ASPECTE GENERALE
Termenul „finanţe” îşi are originea în limba latină, în expresii cum ar fi „financio”, „financias” şi are sensul
de operaţii băneşti, plată în bani. În limba franceză şi engleză termenul „finance” desemnează un venit al
statului, iar pluralul se referă la veniturile statului, la întreg patrimoniul statului. Prin urmare, constatăm faptul
că finanţele au legătură cu banii, dar nu sunt bani pur şi simplu, şi în unele situaţii această noţiune are legătură
cu statul şi se referă la banii statului.
Existenţa societăţii şi a statului este legată de ceea ce numim finanţe publice. Primele elemente de finanţe
au fost impozitele şi dările în bani. Factorii care au determinat apariţia finanţelor au fost:
➢ existenţa statului (pentru a-şi îndeplini funcţiile acesta are nevoie de resurse) şi
➢ existenţa banilor.
Statul pretinde supuşilor să contribuie la formarea resurselor sale prin plata de impozite, încă din perioada
descompunerii gentilice (statul sclavagist). Când activităţile statului s-au amplificat, resursele de care a avut
acesta nevoie au crescut şi au devenit astfel necesare şi s-au generalizat veniturile sub formă bănească, iar
visteria statului s-a separat de cămara domnitorului. Acesta este, în istorie, momentul în care elementele de
finanţe existente până atunci se transformă în elemente de finanţe propriu-zise.
Cu timpul noţiunea de finanţele statului este înlocuită de noţiunea de finanţe publice datorită faptului că
statul începe să cheltuiască o parte din resursele sale pentru finanțarea unor acţiuni publice respectiv bunuri
publice, adică acelea ce sunt destinate consumului comun, oferite de stat oamenilor în schimbul taxelor şi
impozitelor plătite.
Conform DEX finanţele sunt definite prin totalitatea mijloacelor băneşti care se găsesc la dispoziţia unui
stat şi care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.
Finanţele publice (care sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ teritoriale şi cu alte instituţii de
drept public) funcţionează concomitent cu finanţele private (care sunt asociate cu întreprinderile, băncile,
societăţile de asigurări, etc). Acestea se diferențiază unele de altele prin:
➢ obiectivele urmărite;
➢ mijloacele utilizate;
➢ condiţiile de acţiune.
Obiectivele urmărite:
➢ Finanţele publice: suport financiar pentru susţinerea acţiunilor publice, vizează interesul general;
➢ Finanţele private: capital necesar susţinerii afacerilor private; vizează obţinerea şi maximizarea
profitului.
Mijloacele utilizate: statul acţionează prin constrângere, iar persoanele private nu apelează la aceasta.
Condiţiile de acţiune: statul cheltuieşte mai mult decât îi permit veniturile, putând să îşi menţină o
anumită perioadă un deficit rezonabil, în timp ce persoanele private nu pot supravieţui multă vreme cu un
buget deficitar.
Noţiunea de finanţe poate avea un dublu înţeles potrivit literaturii de specialitate şi anume:
➢ finanţele în sens restrâns (clasice), noţiune care se referă la relaţiile financiare clasice de transfer de
resurse băneşti către stat fără echivalent şi cu titlu nerambursabil, fiind reflectate în bugetul de stat şi
în fondurile speciale şi extrabugetare (finanţele publice);
➢ finanţele în sens larg, noţiune care cuprinde relaţiile financiare care reflectă transferul de resurse
băneşti cu titlu rambursabil (împrumuturi) pe perioade determinate, pentru care se plăteşte o dobândă
(relaţiile de creditare derulate prin instituţiile de creditare), relaţiile financiare care presupun un
transfer facultative sau aleatoriu de mijloace băneşti în schimbul unei contraprestaţii care depinde de
producerea unui eveniment cu caracter aleator (relaţiile de asigurare-reasigurare) şi relaţiile privind
3
 FINANŢE PUBLICE

formarea şi repartizarea resurselor băneşti ale entităţilor economice pentru susţinerea activităţii
acestora (finanţele firmei).
Întrebare: Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească relaţiile băneşti de natură financiară
pentru a face parte din sfera finanţelor publice?
În abordarea finanţelor publice un impact major l-au avut diferitele forme de organizare statală, astfel că
putem distinge două concepţii care stau la baza abordării finanţelor publice:
➢ concepţia clasică;
➢ concepţia modernă.

Aprecieri de sinteză!
Ce sunt deci finanţele, în accepţiunea generală? Finanţele reprezintă operaţii băneşti care apar între diferite
grupuri sociale (participanţi) în procesul de formare şi repartizare a fondurilor publice în vederea satisfacerii
nevoilor publice şi pentru susţinerea afacerilor private. Prin urmare statul, pentru a-şi îndeplini sarcinile şi
funcţiile mobilizează la dispoziţia sa o parte din produsul intern brut pentru satisfacerea nevoilor colective ale
societăţii. O dată cu dezvoltarea statului şi a relaţiilor de schimb sensul termenului finanţe s-a lărgit, incluzând
elemente din toate sferele vieţii economice şi sociale, unde relaţiile pot să fie cuantificate cu ajutorul
mijloacelor băneşti: bugetul statului, creditul, operaţiunile bancare şi de bursă, relaţiile comerciale şi
asigurările obligatorii şi facultative de bunuri şi persoane, etc. Între termenii finanţe şi finanţe publice există o
relaţie de tip întreg-parte, finanţele publice desemnând acele relaţii financiare în care statul participă ca
entitate de sine stătătoare.

4
 FINANŢE PUBLICE

1. ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND IMPOZITUL

1. Conţinutul şi structura prelevărilor fiscale

2. Caracteristicile impozitului
3. Rolul impozitului
4. Clasificarea impozitelor
5. Elementele tehnice ale impozitelor
6. Comportamentul cotelor de impunere
7. Studiu de caz: impozitarea proporţională versus impozitarea progresivă

1. CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA PRELEVĂRILOR FISCALE

Prelevările fiscale reprezintă totalitatea resurselor financiare procurate de către stat pe seama
sectorului privat, prin efectuarea de transferuri financiare obligatorii de forma impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor (Mutaşcu, 2006:27, citat de Mara, 2010:60).
Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă,
imediată şi cu titlu nerestituibil a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi / sau juridice, în
vederea acoperirii unor necesităţi publice (Talpoş, Enache, 2001:25-26). Alţi autori definesc impozitul ca fiind
un transfer de valoare obligatoriu la dispoziţia statului, fără echivalent, fără destinaţie strict precizată, datorat
de persoanele fizice şi juridice, în virtutea veniturilor obţinute, averilor deţinute sau cheltuielilor efectuate
(Mara, 2010:61).
Exemple:

Taxele reprezintă un transfer de valoare obligatoriu la dispoziţia statului, cu echivalent, cu titlu

definitiv, datorat conform dispoziţiilor legale, de persoane fizice şi juridice, în schimbul unui serviciu public
instituţional.
Exemple: taxe judiciare (care se plătesc cu ocazia introducerii unor cereri sau acțiuni în justiție), taxe
pentru eliberarea unor acte (certificate de urbanism, autorizație de construire, autorizații privind racorduri şi
branșamente la rețelele publice de apa, canal, gaz etc.), taxe pentru utilizarea unor drumuri, taxe pentru
aprobarea desfăşurării unor activități economice, autorizații sanitare, de mediu, etc.

Contribuţiile reprezintă un transfer de valoare obligatoriu la dispoziţia statului, fără echivalent, cu

destinaţie strict precizată, percepute persoanelor fizice şi juridice în vederea acoperirii unor cheltuieli publice
de interes comunitar sau de natură socială.
Exemple: contribuția la asigurari sociale, contribuția la asigurari sociale de sănatate, contribuția asiguratorie
de munca.

5
 FINANŢE PUBLICE

Precizaţi diferenţele şi asemănările dintre impozite, taxe şi contribuţii.

Chiar dacă taxele se aseamănă cu impozitele prin faptul că ambele categorii reprezintă venituri pentru
bugetul de stat care se colectează pe tot parcursul anului fiscal, având un caracter obligatoriu şi titlu
nerambursabil, totuși între acestea există diferențe semnificative. În primul rând taxele de deosebesc de
impozite prin faptul că în cazul acestora există o contraprestație directă şi imediată (serviciul solicitat
instituției statului), în timp ce în cazul impozitelor nu există această contraprestație directă şi imediată, deci nu
poate corela plata unui impozit cu o anumită cheltuială publică sau cu anumite bunuri şi servicii publice de
care contribuabilii beneficiază din partea statului. O altă deosebire se referă la termenul de plată care este dat,
în cazul taxelor, de momentul solicitării serviciului, iar în cazul impozitelor este o dată fixă stabilită prin lege.
Taxele prezintă o serie de trăsături caracteristice care le diferențiază de impozite (Mara, 2010:63):
➢ au caracter unic: pentru un serviciu sau act solicitat unei instituții publice se plătește o singură dată
taxă;
➢ au caracter aleatoriu: taxele se plătesc doar de către acei contribuabili care solicită instituțiilor publice
un act sau un serviciu;
➢ reprezintă o plată echivalentă pentru actele sau serviciile prestate de către instituțiile statului de către
contribuabili;
➢ sunt anticipative, adică acestea se plătesc în momentul solicitării actului sau serviciului instituției
publice competente.
Principala deosebire a contribuțiilor față de impozite constă în destinația precizată încă din momentul
instituirii acestora (alimentarea unor fonduri speciale: fondul de sănătate, fondul de pensii, fondul de şomaj),
în timp ce în cazul impozitelor destinația acestora nu este precisă, are loc o depersonalizare a acestora, sumele
colectate se administrează global, în funcție de necesitățile publice. Contribuțiile se aseamănă cu impozitele
prin lipsa echivalenței între costul prestației şi cuantumul contribuției, în condițiile existenței obligativității
plății.
Asemănarea contribuțiilor cu taxele rezultă din faptul că cele două categorii de prelevări fiscale apar în
legătură cu o prestație, însă contribuțiile diferă de taxe prin lipsa caracterului facultativ, căci serviciul nu este
solicitat, ci este stabilit de către stat.

2. CARACTERISTICILE IMPOZITULUI
Potrivit definiţiei impozitul prezintă următoarele caracteristici:
➢ este o prelevare silită cu caracter obligatoriu, care se efectuează în numele suveranităţii statului,
având la bază un temei legal;
➢ impozitul nu presupune şi o prestaţie directă (şi imediată) din partea statului.
➢ prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile, astfel că nici unul dintre contribuabili nu poate
pretinde o plată directă din partea statului, pe baza impozitelor suportate.
➢ îmbracă formă bănească;
➢ fără echivalent;
➢ fără destinaţie strict precizată
➢ la dispoziţia statului pentru ca acesta să îşi constituie resursele financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice.

6
 FINANŢE PUBLICE

3. ROLUL IMPOZITELOR
Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social, rol ce diferă de la o ţară la alta. În
majoritatea ţărilor rolul cel mai important al impozitelor continuă să se manifeste pe plan financiar,
deoarece cea mai mare parte a resurselor financiare mobilizate de stat pentru acoperirea necesităţilor
publice provin din încasările aferente impozitelor. În practica financiară contemporană se remarcă o
anumită accentuare a rolului impozitelor pe plan economic. În acest sens impozitele se folosesc ca pârghii
de politică economică - prin însuşi modul concret în care sunt aşezate şi percepute. Astfel, impozitele se
manifestă ca şi instrumente de stimulare sau de frânare a activităţilor economice, a consumului anumitor
mărfuri sau servicii. Mai mult decât atât, impozitele pot impulsiona sau îngrădi relaţiile comerciale cu
exteriorul în ansamblu sau cu anumite ţări.

Daţi exemple de impozite activizate ca pârghii de politică economică.

Pe plan social rolul impozitelor se manifestă prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei părţi
importante a produsului intern brut. Această redistribuire apare în procesul mobilizării la bugetul de stat a
impozitelor directe şi indirecte şi impune redistribuirea resurselor bugetare, utilizarea lor (şi) în raport cu
criterii de ordin social.

4. CLASIFICAREA IMPOZITELOR

Criteriile puse la dispoziţie de ştiinţa finanţelor publice privind clasificarea impozitelor sunt:
1. Trăsăturile de fond şi de formă ale impozitelor;
2. Obiectul asupra cărora se aşează;
3. Scopul urmărit de stat prin instituirea lor;
4. Frecvenţa perceperii lor la bugetul public;
5. După instituţia care le administrează.

1. În funcţie de trăsăturile de fond şi de formă, impozitele sunt:

➢ directe: sunt acele prelevări silite care se stabilesc nominal, în sarcina unor persoane fizice sau
juridice, în funcţie de veniturile obţinute sau averea deţinută, potrivit cotelor stabilite de lege, fiind
încasate la anumite termene precizate cu anticipaţie. În cazul acestor impozite, potrivit intenţiei
legiuitorului, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană. Exemple: impozitul
pe profit, impozitul pe veniturile de natură salarială, din activități independente, impozitul pe
clădiri, impozitul pe teren, din cedarea folosinței bunurilor, din dobânzi, etc.;

7
 FINANŢE PUBLICE

➢ indirecte: sunt aşezate asupra vânzării unor bunuri, prestării unor servicii sau executării unor
lucrări, sunt datorate şi achitate la bugetul public de către producători, comercianţi sau
prestatori, dar sunt suportate de către consumatorii bunurilor şi serviciilor cumpărate deoarece
sunt incluse în preţuri şi/sau tarife. Exemple: TVA( taxa pe valoarea adăugată), accize, taxe
vamale, taxa hotelieră, impozitul pe spectacole.

Acest criteriu poate fi reţinut drept criteriu al incidenţei impozitelor asupra subiecţilor plătitori.
Potrivit criteriului ce stă la baza aşezării lor, impozitele directe sunt:
➢ impozite directe reale (sau obiective sau pe produs): se stabilesc asupra unor obiecte
materiale (materie impozabilă: terenuri, clădiri, valori mobiliare, produse, etc.) fără a ţine
seama de situaţia personală a contribuabilului (a subiectului impozitului). Exemple: impozitul pe
teren, impozitul pe clădiri, etc.

➢ impozite directe personale (sau subiective): se aşează asupra veniturilor sau averii, ţinându-se
cont de situaţia personală a subiectului lor (a contribuabilului). Exemplu: impozitul pe salarii.

În cazul impozitelor indirecte avem următoarea clasificare:

➢ taxe generale de consumaţie: sunt instituite asupra majorităţii produselor şi serviciilor, prin
includerea/adăugarea lor în preţul de vânzare. Exemplu: taxa pe valoare adăugată (taxă
generală de consum).

➢ taxe speciale de consumaţie: se instituie doar asupra unor categorii de bunuri şi servicii şi
includ: monopolurile fiscale (stabilite de stat în mod discreţionar asupra produselor realizate în
regim de exclusivitate), accizele (se referă doar la anumite categorii de bunuri stabilite prin
lege), taxele vamale şi taxele de timbru.

2. Având în vedere obiectul asupra căruia se aşează, impozitele sunt clasificate în:
➢ impozite pe venit: impozitul pe profit, pe veniturile persoanelor fizice, etc.
➢ impozite pe avere: impozitul pe clădiri, pe terenuri, pe mijloacele de transport, etc.
➢ impozite pe consum sau pe cheltuieli: taxa pe valoare adăugată, accize, taxe vamale.

3. În funcţie de scopul urmărit de stat prin instituirea lor impozitele se clasifică în:
➢ impozite financiare (obişnuite): vizează doar obţinerea unor venituri publice cu scopul
acoperirii cheltuielilor publice. Exemple:

➢ impozite de ordine: urmăresc, pe lângă obţinerea veniturilor bugetare, limitarea unor activităţi
(suprataxare), respectiv stimularea acestora (detaxare, scutiri) sau realizarea altor obiective
decât cele fiscale, în funcţie de interesele statului. Exemple: accizele ridicate asupra tutunului şi
alcoolului vizează limitarea consumului de tutun şi alcool.

8
 FINANŢE PUBLICE

4. Corespunzător frecvenţei perceperii lor la buget, impozitele se diferenţiază în următoarele categorii:

➢ impozite permanente (ordinare): se încasează periodic, cu o anumită regularitate şi reprezintă
venituri în cadrul fiecărui buget public anual. Exemple:

➢ impozite incidentale (extraordinare): se percep pentru perioade determinate de timp, în mod

excepţional, având un obiectiv precis, după realizarea căruia acestea sunt desființate.
Exemplu:

5. Clasificarea impozitelor se realizează şi după instituţia care le administrează. Astfel, în statele de tip
federal (de exemplu Statele Unite ale Americii) impozitele se delimitează în:
➢ Impozite federale;
➢ Impozite ale statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei;
➢ Impozite locale.
În statele unitare (de exemplu România) impozitele se delimitează în:
➢ Impozite centrale (încasate la bugetul administraţiei centrale de stat)

➢ Impozite locale.

TEMĂ (F): Treceți cinci impozite prin cele 5 criterii de clasificare.

5. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR

Concretizarea şi individualizarea fiecărui impozit are o deosebită importanţă, atât pentru organele fiscale
cât şi pentru contribuabilii în sarcina cărora se instituie. În acest scop se folosesc următoarele elemente
tehnice:
1. Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata
acestuia. De exemplu, la impozitul pe salariu, subiect al impozitului este muncitorul sau funcţionarul, la
impozitul pe profit - agentul economic, la impozitul pe succesiune - moştenitorul (moştenitorii), etc. Însă există
şi situaţii când impozitul datorat de o persoană este plătit la bugetul de stat de altă persoană (în cazul
impozitului pe salarii plata efectivă către bugetul de stat este efectuată de angajator chiar dacă acest impozit e
suportat din veniturile angajatului).
2. Suportatorul impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul din venit sau avere, care
poate sau nu să coincidă cu subiectul impozitului şi, de aici, apare distincţia dintre impozitul direct şi indirect
(în cazul taxei pe valoare adăugată subiectul impozitului este persoana care realizează activitatea de comerţ,
iar suportatorul este consumatorul final).
3. Materia impozabilă (obiectul impozitului sau baza de impozitare) reprezintă materia supusă
impunerii. Poate fi pentru impozitele directe bunul (impozitul pe avere: clădiri, terenuri, mijloace de
transport), venitul (salarii, dobânzi, cedarea folosinţei bunurilor, dividend, etc.) sau activitatea, iar pentru
impozitele indirecte preţul bunului sau serviciului supus comercializării (o cheltuială) (impozite indirecte: TVA,
accize, taxe vamale).
4. Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venit sau din avere. În cazul
impozitului pe venit obiectul impozitului coincide cu sursa, iar în cazul impozitului pe avere impozitul se

9
 FINANŢE PUBLICE

plăteşte din veniturile generate de deţinerea averii: dividende în cazul deţinerii de acţiuni, plus valoarea
obţinută din speculaţiile bursiere, etc.
5. Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă mărimea obiectului impozabil
(unitate monetară (lei) pentru venit, unitate fizică (metrul pătrat de suprafaţă utilă în cazul impozitului pe
clădiri), etc.).
6. Cota impozitului reprezintă mărimea impozitul aferentă unei unităţi de impunere. Se pot folosi
cote fixe sau cote procentuale (proporţionale, progresive sau regresive).
7. Asieta fiscală reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de către organele fiscale în legătură cu
fiecare subiect, pentru identificarea obiectului impozabil, dimensionarea mărimii impozitului şi perceperea la
bugetul public a acestui.
8. Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie achitat statului. Nerespectarea
termenului stabilit prin lege atrage după sine obligaţia contribuabilului de a plăti majorări şi penalităţi de
întârziere.
9. Autoritatea şi beneficiarul impozitului. Autoritatea este reprezentată de puterea publică
îndreptăţită să instituie impozitul, respectiv de organele care aşează şi percep în mod efectiv prelevarea
fiscală. Beneficiar poate fi bugetul de stat sau bugetele locale.
10. Facilităţile fiscale se referă la anumite înlesniri la plată sub formă de scutiri, reduceri, amânări sau
reeşalonări. De exemplu, în cazul impozitelor directe este stabilit un minim neimpozabil sau se pot acorda
facilităţi în funcție de situaţia familială a contribuabilului.
11. Sancţiunile aplicabile îmbracă forma amenzilor, penalităţilor sau a majorărilor de întârziere, iar
scopul lor constă în întărirea responsabilităţii contribuabililor referitoare la stabilirea corectă a obligaţiilor
fiscale şi plata acestora în favoarea beneficiarilor la termenele prevăzute.
12. Căile de contestaţie se referă la posibilitatea pe care o au contribuabilii de a se adresa cu plângeri
sau contestaţii în legătură cu modul de calcul al impozitelor.

TEMĂ (F): Luaţi un impozit la alegere şi identificaţi elementele tehnice ale acestuia.

6. COMPORTAMENTUL COTELOR DE IMPUNERE

Cota impozitului reprezintă mărimea impozitul aferentă unei unităţi de impunere şi este unul dintre
elementele impozitului strict obligatorii pentru definirea impozitului respectiv. Impozitul poate fi stabilit în
sumă fixă sau în cote procentuale (proporţionale, progresive sau regresive).
Cotele de impozit sunt diferenţiate în funcţie de natura şi mărimea venitului impozabil, precum şi de
categoriile de plătitori. Acestea se aplică asupra bazei impozabile rezultând impozitul de plată. Baza
impozabilă se obţine determinând obiectul impozabil în mod concret atât cantitativ, cât şi calitativ. Aceasta se
exprimă în unităţi băneşti.
Cotele de impozit sunt de mai multe feluri:
1. cote fixe ( în sumă fixă, egală, forfetară);
2. cote procentuale: proporţionale; progresive: orizontale şi verticale, simple sau
compuse; regresive.
1) Cotele fixe – sunt stabilite în sumă fixă (egală), neschimbată, independent de mărimea venitului
impozabil, de averea sau situaţia socială a platitorului. De regulă se utilizează când bazele impozabile
se exprimă în unităţi naturale.

10
 FINANŢE PUBLICE

2) Cotele procentuale – reprezintă un procent din suma în lei a materiei impozabile. Se aplică numai
asupra bazelor impozabile exprimate valoric. Cunosc mai multe variante:
➢ Cotele proporţionale – procentul ramâne nemodificat indiferent de mărimea obiectului
impozabil şi de situaţia socială a plătitorului. Se numesc cote proporţionale deoarece indiferent
de mărimea venitului impozabil proporţia impozitului în venitul respectiv rămâne aceeaşi.
Această metodă de impunere respectă principiul la venituri egale-impozite egale.
➢ Cotele progresive – sunt acele cote de impunere care cresc, progresează, pe măsura creşterii
venitului impozabil, fie într-un ritm constant, fie într-un ritm variabil. Pot opera atât orizontal
cât şi vertical. Progresivitatea orizontală se caracterizează prin faptul că pentru venituri
impozabile egale ca mărime cota de impozit diferă în funcţie de natura venitului impozabil şi de
categoriile de plătitori. Progresivitatea verticală se caracterizează prin faptul că cota
impozitului creşte pe măsura creşterii venitului precum şi în funcţie de natura venitului
impozabil şi categoriile de plătitori. La un moment dat cotele progresive nu mai cresc, devenind
astfel cote proporţionale. Cotele progresive verticale se împart în cote progresive simple
(procentul de impunere aferent tranşei de materie impozabilă se aplică la întreaga masă
impozabilă – impozitarea pe clase) şi cote progresive compuse (se calculează separat,
aplicându-se fiecărei tranşe procentul corespunzător, iar la final se însumează impozitul
corespunzător fiecărei tranşe de materie impozabilă – impozitarea pe tranşe).

În cazul progresivităţii pe clase de venit, dacă un contribuabil „y” are o materie impozabilă cuprinsă în
tranşa „i” de venit, atunci acelui contribuabil i se va aplica pentru întreaga materie impozabilă cota de
impozitare „ci“ aferentă tranşei „i” : dacă Mi-1+1≤My≤ Mi se va aplica cota de impunere „ci“, iar
impozitul se va calcula după formula: Iy = ci*My.
În cazul progresivităţii pe tranşe de venit, materia impozabilă este partajată pe tranşe de venit care
sunt egale ca mărime cu tranşele stabilite prin grila de impozitare, respectându-se următoarele relaţii:
Myi =Mi – Mi-1, i = 1,2.3,…n

Impozitul se va stabili după relaţia:

➢ Cotele regresive – odată cu creşterea materiei impozabile cota de impunere este din ce în ce
mai mică. Văzute ca sume absolute, impozitele regressive cresc pe măsură ce creşte materia
impozabilă, dar intr-un ritm mai lent decât aceasta.
Calculul impozitului se realizează după următoarele formule:
Impozit = cota de impozitare*baza de calcul;
Baza de calcul = venit brut – deduceri;
Venit net = venit brut – impozit.

11
 FINANŢE PUBLICE

Calculul indicatorilor privind impozitul se realizează după următoarele formule:

1. Presiunea fiscală (rata fiscalităţii):
1. Individuală: Rfi= (impozit datorat/venituri realizate)*100
2. Globală: Rfg=(∑prelevări obligatorii/PIB)*100
3. Agent economic: RfAg.Ec.=(∑prelevări obligatorii/CA)*100
2. Rata marginală de impozitare
Rmg = (∆I/∆V)*100 = [(I2-I1)/(V2-V1)]*100.
unde: I = impozit;
V = venit;
∆I = variaţia impozitului;
∆V = variaţia venitului.

7. STUDIU DE CAZ: IMPOZITAREA PROPORŢIONALĂ VERSUS IMPOZITAREA PROGRESIVĂ

Aplicaţie:
Două persoane obţin într-un an următoarele venituri: V1 = 2200 lei şi V2 = 2250 lei. Utilizând impunerea
progresivă pe tranşe şi pe clase şi impunerea proporţională (16%) determinaţi:
1) Impozitele datorate de fiecare contribuabil;
2) Veniturile nete obţinute;
3) Presiunea fiscală individuală;
4) Rata marginală de impozitare.
Comentaţi rezultatele obţinute.
Grila de impozitare
Venituri impozabile
anuale Cota de impozitare %
Pe transe Pe clase
0-400 0-400 0
401-1000 0-1000 6
1001-1800 0-1800 12
1801-2200 0-2200 20
2201-3000 0-3000 28
3001-3500 0-3500 30
>3500 >3500 38

12
 FINANŢE PUBLICE

Rezolvare
Progresiv pe clase Progresiv pe tranşe Cota unică
1.

2.

3.

4.

13
 FINANŢE PUBLICE

TEMĂ (F):
1). De citit din Codul Fiscal: impozitul pe salariu.
2). Un contribuabil realizează două venituri impozabile din surse diferite şi impuse în mod distinct: V1 = 2.000
lei şi V2 = 4.000 lei. Impunerea se face conform sistemului progresiv după următoarea grilă de impozitare:

Tranşa de venit Cota de impozitare

0 – 1.500 lei 15%
1.500 – 3.000 lei 170 lei + 17% pentru ceea ce depăşeşte 1.500 lei
3.000 – 4.500 lei 340 lei + 27% pentru ceea ce depăşeşte 3.000 lei

Determinaţi:
➢ impozitul total de plată;
➢ rata marginală de impozitare;
➢ presiunea fiscală.

14
 FINANŢE PUBLICE

3. IMPOZITUL PE SALARII
1. Noţiuni teoretice
2. Aplicaţii

1. Noţiuni teoretice
ART. 76 - Definirea veniturilor din salarii și asimilate salariilor
(1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică rezidentă ori
nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de
detașare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori
de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate
persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor.
Norme metodologice:
a) sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv
de muncă, precum și pe baza actului de numire:
(i) salariile de bază;
(ii) sporurile și adaosurile de orice fel;
(iii) indemnizații pentru trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea timpului de muncă, pentru
carantină, precum și alte indemnizații de orice fel, altele decât cele menționate la pct. 3 alin. (1), având aceeași
natură;
(iv) recompensele și premiile de orice fel;
(v) sumele reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituțiile
publice, cele reprezentând stimulentele acordate salariaților agenților economici;
(vi) sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepția sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri
reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului și familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de
muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă;
(vii) sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă;
(viii) valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creșă, voucherelor de vacanță, acordate potrivit
legii;
(ix) orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor;

(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri,
considerate asimilate salariilor:
a) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
b) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără
scop patrimonial;
c) solda lunară acordată potrivit legii;
d) sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăților, potrivit legii sau actului constitutiv, după caz,
precum și participarea la profitul unității pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
e) sume reprezentând participarea salariaților la profit, potrivit legii;
f) remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la societățile
administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și drepturile cuvenite
managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;

15
 FINANŢE PUBLICE

g) remunerația primită de președintele asociației de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de
mandat, potrivit Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,
cu modificările și completările ulterioare;
h) sumele primite de membrii fondatori ai societăților constituite prin subscripție publică;
i) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum și sumele primite
pentru participarea în consilii, comisii, comitete și altele asemenea;
j) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;
k) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor
de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada delegării/detașării, după caz, în altă
localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil
stabilit astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul
autorităților și instituțiilor publice;
(ii) străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român
trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
l) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor
de transport și cazare, primite de salariații care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenți, pe
perioada delegării/detașării, după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depășește
plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de
rezidență a angajatorului nerezident de care ar beneficia personalul din instituțiile publice din România dacă s-
ar deplasa în țara respectivă;
m) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare primite pe perioada deplasării, în altă localitate, în țară și în străinătate, în
interesul desfășurării activității, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliți
potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care își desfășoară
activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societățile
administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și de către manageri, în
baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil
stabilit astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul
autorităților și instituțiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul
român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
n) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul desfășurării
activității, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entități nerezidente,
astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil
stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor
misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de rezidență a entității
nerezidente de care ar beneficia personalul din instituțiile publice din România dacă s-ar deplasa în țara
respectivă;

16
 FINANŢE PUBLICE

o) remunerația administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor autonome,

desemnați/numiți în condițiile legii, precum și sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a
acționarilor și în consiliul de administrație;
p) sume reprezentând salarii/solde, diferențe de salarii/solde, dobânzi acordate în legătură cu acestea,
precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive
și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii;
q) indemnizațiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurență, stabilite conform
contractului individual de muncă;
r) remunerația brută primită pentru activitatea prestată de zilieri, potrivit legii;
r1) veniturile obținute de către persoanele fizice care desfășoară activități în cadrul misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare și institutelor culturale românești din străinătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin.
(1) din cap. IV secțiunea a 3-a al anexei nr. IV la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice.
s) orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură.
(3) Avantajele, în bani sau în natură, cu excepția celor prevăzute la alin. (4), primite în legătură cu o activitate
menționată la alin. (1) și (2) includ, însă nu sunt limitate la:
a) utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau închiriat de la o terță
persoană, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanță dus-întors de la domiciliu sau reședință la locul
de muncă/locul desfășurării activității;
b) cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum și alte bunuri sau servicii oferite
gratuit ori la un preț mai mic decât prețul pieței;
c) împrumuturi nerambursabile;
d) anularea unei creanțe a angajatorului asupra angajatului;
e) abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f) permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g) primele de asigurare, precum și cu serviciile medicale furnizate sub formă de abonament plătite de către
suportator pentru angajații proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii și asimilate salariilor, la momentul
plății acestora, altele decât cele obligatorii și cele care se încadrează în condițiile prevăzute la alin. (4) lit. t);
h) tichete cadou acordate potrivit legii, cu excepția destinațiilor și limitelor prevăzute la alin. (4) lit. a), tichete
de masă, vouchere de vacanță și tichete de creșă, acordate potrivit legii.
(4) Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru dispozitive
medicale, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a
calamităților naturale, veniturile reprezentând cadouri în bani și/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite
salariaților, cât și cele oferite pentru copiii minori ai acestora, contravaloarea transportului la și de la locul de
muncă al salariatului, contravaloarea serviciilor turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada
concediului, pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații
proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
Cadourile, inclusiv tichetele cadou, oferite de angajatori salariaților, cât și cele oferite în beneficiul copiilor
minori ai acestora, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a sărbătorilor similare ale altor culte
religioase, precum și cadourile, inclusiv tichetele cadou, oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt
neimpozabile, în măsura în care valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu fiecare ocazie din cele
de mai sus, nu depășește 150 lei.

17
 FINANŢE PUBLICE

Nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus,
realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget;
b) drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare;
c) hrană acordată de angajatori angajaților, în cazul în care potrivit legislației în materie este interzisă
introducerea alimentelor în incinta unității;
d) contravaloarea folosinței locuinței de serviciu sau a locuinței din incinta unității ori căminului militar de
garnizoană și de unitate, potrivit repartiției de serviciu, numirii conform legii sau specificității activității prin
cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensația lunară pentru chirie pentru personalul din
sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și compensarea diferenței de
chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale;
e) cazarea și contravaloarea chiriei pentru locuințele puse la dispoziția persoanelor cu rol de reprezentare a
intereselor publice, a angajaților consulari și diplomatici care lucrează în afara țării, în conformitate cu
legislația în vigoare;
f) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației
de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind sănătatea și
securitatea în muncă, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit
legislației în vigoare;
g) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își au
reședința și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situațiile în care nu se asigură locuință
sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;
h) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada
delegării/detașării, după caz, în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, în limita
plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit. k), precum și cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de
transport și cazare;
i) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, primite de salariații care au stabilite raporturi de muncă
cu angajatori nerezidenți, pe perioada delegării/detașării, după caz, în România, în interesul serviciului, în
limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit. l), precum și cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de
transport și cazare;
j) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada deplasării, în altă localitate, în țară și
în străinătate, în interesul desfășurării activității, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către
administratorii stabiliți potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii
care își desfășoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de
la societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, și de către manageri,
în baza contractului de management prevăzut de lege, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit.
m), precum și cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare. Plafonul zilnic neimpozabil se
acordă numai dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de
deplasare în interesul desfășurării activității;
k) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada deplasării în România, în interesul
desfășurării activității, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entități
nerezidente, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, în limita plafonului neimpozabil stabilit
la alin. (2) lit. n), precum și cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare.
Plafonul zilnic neimpozabil se acordă numai dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore, considerându-se
fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în interesul desfășurării activității;

18
 FINANŢE PUBLICE

l) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură primite de persoanele fizice care desfășoară o activitate
în baza unui statut special prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării sau detașării, în altă
localitate, în țară și în străinătate, în limitele prevăzute de actele normative speciale aplicabile acestora,
precum și cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare;
m) sumele primite, potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul
serviciului;
n) indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă
localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de
bază la angajare, precum și indemnizațiile de instalare și mutare acordate personalului din instituțiile publice,
potrivit legii;
o) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activități dependente desfășurate într-un stat străin,
indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv, inclusiv din activități dependente desfășurate la bordul
navelor și aeronavelor operate în trafic internațional. Fac excepție veniturile salariale plătite de către sau în
numele unui angajator care este rezident în România ori are sediul permanent în România, care sunt
impozabile în România numai în situația în care România are drept de impunere;
p) cheltuielile efectuate de angajatori/plătitori pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajaților,
administratorilor stabiliți potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat și directorilor care
își desfășoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, astfel cum este prevăzut în raporturile
juridice respective, pregătire legată de activitatea desfășurată de persoanele respective pentru
angajator/plătitor;
q) costul abonamentelor telefonice și al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în
vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
r) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării și la momentul exercitării
acestora;
s) diferența favorabilă dintre dobânda preferențială stabilită prin negociere și dobânda practicată pe piață,
pentru credite și depozite;
ș) contribuțiile la un fond de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările și completările
ulterioare, și cele reprezentând contribuții la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu
legislația privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către
entități autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic
European, suportate de angajator pentru angajații proprii, în limita a 400 euro anual pentru fiecare
persoană;
t) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de
abonament, suportate de angajator pentru angajații proprii, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească
echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
ț) avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt deductibile în cota
de 50% conform prevederilor art. 25 alin. (3) lit. l) și art. 68alin. (7) lit. k).
(5) Avantajele primite în bani și în natură și imputate salariatului în cauză nu se impozitează.
(6) Indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, impozabile, primite pe perioada delegării în altă
localitate, în România și în străinătate, se consideră venituri aferente lunii în care se aprobă decontul.
Impozitul se calculează și se reține prin cumularea cu veniturile din salarii și asimilate salariilor aferente lunii
respective, iar plata impozitului la bugetul de stat se efectuează lunar sau trimestrial, potrivit prevederilor art.
80 și 82, după caz.

19
 FINANŢE PUBLICE

(7) Pentru indemnizații și orice alte sume de aceeași natură, impozabile, primite pe perioada
detașării/deplasării, potrivit prevederilor alin. (2) lit. k) - n), impozitul se calculează și se reține la fiecare plată,
iar plata impozitului la bugetul de stat se efectuează lunar sau trimestrial, potrivit prevederilor art. 80 și 82,
după caz.
ART. 77 - Deducere personală
(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar
din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile
numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.
(2) Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.950 lei
inclusiv, astfel:
(i) pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere - 510 lei;
(ii) pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere - 670 lei;
(iii) pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere - 830 lei;
(iv) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere - 990 lei;
(v) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere - 1.310 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.951 lei și 3.600 lei,
inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc potrivit următorului tabel:

Persoane aflate în întreținere

Venit lunar brut

3 pers.
de la ..... la fără 1 pers. 2 pers. 4 și peste
4 pers.

1 1950 510 670 830 990 1310

1951 2000 495 655 815 975 1295

2001 2050 480 640 800 960 1280

2051 2100 465 625 785 945 1265

2101 2150 450 610 770 930 1250

2151 2200 435 595 755 915 1235

2201 2250 420 580 740 900 1220

20
 FINANŢE PUBLICE

2251 2300 405 565 725 885 1205

2301 2350 390 550 710 870 1190

2351 2400 375 535 695 855 1175

2401 2450 360 520 680 840 1160

2451 2500 345 505 665 825 1145

2501 2550 330 490 650 810 1130

2551 2600 315 475 635 795 1115

2601 2650 300 460 620 780 1100

2651 2700 285 445 605 765 1085

2701 2750 270 430 590 750 1070

2751 2800 255 415 575 735 1055

2801 2850 240 400 560 720 1040

2851 2900 225 385 545 705 1025

2901 2950 210 370 530 690 1010

2951 3000 195 355 515 675 995

3001 3050 180 340 500 660 980

3051 3100 165 325 485 645 965

21
 FINANŢE PUBLICE

3101 3150 150 310 470 630 950

3151 3200 135 295 455 615 935

3201 3250 120 280 440 600 920

3251 3300 105 265 425 585 905

3301 3350 90 250 410 570 890

3351 3400 75 235 395 555 875

3401 3450 60 220 380 540 860

3451 3500 45 205 365 525 845

3501 3550 30 190 350 510 830

3551 3600 15 175 335 495 815

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se acordă
deducerea personală.
(3) Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copiii sau alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale
soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu
depășesc 510 lei lunar, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 62 lit. o), w) și x) și/sau a pensiilor de urmaș
cuvenite conform legii, precum și a prestațiilor sociale acordate potrivit art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
(4) În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea
personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înțelegerii între părți. Pentru copiii minori ai
contribuabililor, suma reprezentând deducerea personală se atribuie fiecărui contribuabil în întreținerea
căruia/cărora se află aceștia.
(5) Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniți, ai contribuabilului, sunt considerați întreținuți.
(6) Suma reprezentând deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea
contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute. Perioada
se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(7) Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în
suprafață de peste 10.000 m2 în zonele colinare și de șes și de peste 20.000 m2 în zonele montane.

22
 FINANŢE PUBLICE

(8) Deducerea personală determinată potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis în misiune
permanentă în străinătate, potrivit legii.

ART. 78 - Determinarea impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor

(1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de
către plătitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinată ca
diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale obligatorii
aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice
internaționale la care România este parte, precum și, după caz, a contribuției individuale la bugetul de stat
datorată potrivit legii, și următoarele:
(i) deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
(ii) cotizația sindicală plătită în luna respectivă;
(iii) contribuțiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările și completările
ulterioare, și cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislația privind pensiile
facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entități autorizate stabilite
în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, suportate de angajați,
astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
(iv) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de
abonament, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei
de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizează servicii medicale furnizate angajatului
și/sau oricărei persoane aflate în întreținerea sa, așa cum este definită la art. 77 alin. (3);
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinate
ca diferență între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în
România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaționale la care România este parte, precum și,
după caz, a contribuției individuale la bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a
acestora.
(3) În cazul veniturilor din salarii și/sau al diferențelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade
anterioare, conform legii, impozitul se calculează și se reține la data efectuării plății, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcției de bază la data plății, și se plătește
până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.
(4) În cazul veniturilor reprezentând salarii/solde, diferențe de salarii/solde, dobânzi acordate în legătură cu
acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase
definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii, impozitul se calculează și se reține la
data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plății pentru veniturile
realizate în afara funcției de bază, și se plătește până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost
plătite.
(5) Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru
fiecare contribuabil.
(6) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit
la alin. (5), pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a
unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările
art. 1231.
23
 FINANŢE PUBLICE

ART. 80 - Termenul de plată a impozitului

(1) Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent
veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l plăti la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat și reținut la data
efectuării plății acestor venituri, se plătește, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se datorează, de către următorii plătitori de venituri din salarii și venituri asimilate salariilor:
a) asociații, fundații sau alte entități fără scop patrimonial, persoane juridice;
b) persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat venituri totale de
până la 100.000 euro și au avut un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv;
c) persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut
un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv;
d) persoanele fizice autorizate și întreprinderile individuale, precum și persoanele fizice care exercită profesii
liberale și asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, persoanele fizice care dețin
capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, care au, potrivit legii,
personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

ART. 137 - Categorii de venituri supuse contribuțiilor de asigurări sociale

(1) Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii, prevăzuți la art. 136, datorează, după caz,
contribuția de asigurări sociale pentru următoarele categorii de venituri realizate din România și din afara
României, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligația declarării în
România:
a) venituri din salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76 ;
b) venituri din activități independente, definite conform art. 67 ;
b1) venituri din drepturi de proprietate intelectuală, definite la art. 70, cu excepția veniturilor prevăzute la art.
72 alin. (3);
c) indemnizații de șomaj;
d) indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
ART. 138 - Cotele de contribuții de asigurări sociale
Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății
contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, de către persoanele fizice și
juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
(L263/2010: locuri de muncă în condiţii deosebite - locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc
profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate
conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe asupra securităţii şi
sănătăţii în muncă a asiguraţilor; sistemul de sănătate şi asigurări sociale, activitatea de extracţie a cărbunelui superior şi
inferior urmată de producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică)
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de
către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.
(L263/2010: locuri de muncă în condiţii speciale - locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc
profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de
24
 FINANŢE PUBLICE

muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave
asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor: a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară
activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activităţile de cercetare,
explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii; c) activităţile din
domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat; d)
aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 a L263/2010; e) activităţile şi unităţile prevăzute în
anexele nr. 2 şi 3; f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.)
ART. 139 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice care realizează venituri
din salarii sau asimilate salariilor
(1) Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri
din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor, în
țară și în alte state, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale,
precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
ART. 141 - Excepții specifice contribuțiilor de asigurări sociale
Se exceptează de la plata contribuțiilor de asigurări sociale următoarele venituri:
a) prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit legii;
b) veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de
asigurări sociale, din activități pentru care există obligația asigurării în aceste sisteme potrivit legii;
c) veniturile acordate, potrivit legii, personalului militar în activitate, polițiștilor și funcționarilor publici cu
statut special care își desfășoară activitatea în instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și securitate
națională, pentru care se datorează contribuție individuală la bugetul de stat potrivit Legii nr. 223/2015 privind
pensiile militare de stat.
d) ajutoarele/sumele acordate potrivit legii, în cazul decesului personalului din cadrul instituțiilor publice de
apărare, ordine publică și securitate națională, decedat ca urmare a participării la acțiuni militare, și
indemnizațiile lunare de invaliditate acordate personalului ca urmare a participării la acțiuni militare

ART. 155 - Categorii de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate

(1) Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. a) - d), datorează,
după caz, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din România și din afara României, cu
respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligația declarării în România,
realizate din următoarele categorii de venituri:
a) venituri din salarii și asimilate salariilor, definite conform art. 76;
b) venituri din activități independente, definite conform art. 67;
c) venituri din drepturi de proprietate intelectuale, definite conform art. 70;
d) venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016,
pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125;
e) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 83;
f) venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, definite conform art. 103;
g) venituri din investiții, definite conform art. 91;
h) venituri din alte surse, definite conform art. 114.
ART. 156 - Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate
Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de și se datorează de către persoanele fizice
care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate,
potrivit prezentei legi.
25
 FINANŢE PUBLICE

ART. 157 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
(1) Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor
legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte, o reprezintă câștigul brut.

ART. 2201 - Contribuabilii care datorează contribuția asiguratorie pentru muncă

Contribuabilii obligați la plata contribuției asiguratorii pentru muncă sunt, după caz:
a) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru cetățenii
români, cetățeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în
România, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și
a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
b) persoanele fizice cetățeni români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau reședința în România, și care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de
la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale,
precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
ART. 2202 - Categorii de venituri pentru care se datorează contribuția asiguratorie pentru muncă
(1) Contribuția asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor,
definite la art. 76 alin. (1) - (3), după caz, acordate de către contribuabilii prevăzuți la art. 2201 lit. a), respectiv
realizate de către persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b).
(2) Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuția asiguratorie pentru muncă și în cazul în care
acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situațiile prevăzute la art. 60.
ART. 2203 - Cota contribuției asiguratorie pentru muncă
Cota contribuției asiguratorie pentru muncă este de 2,25%.
ART. 2204 - Baza de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă
(1) Baza lunară de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma câștigurilor brute
realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor legislației
europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate
socială la care România este parte, care include:
a) veniturile din salarii, în bani și/sau în natură, obținute în baza unui contract individual de muncă, a unui
raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situația personalului român trimis în misiune
permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază sau, după caz, soldele de
funcție/salariile de funcție corespunzătoare funcțiilor în care persoanele respective sunt încadrate în țară, la
care se adaugă, după caz, sporurile și adaosurile care se acordă potrivit legii;
b) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără
scop patrimonial;
d) remunerația administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor autonome,
desemnați/numiți în condițiile legii;
e) remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la societățile
administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și drepturile cuvenite
managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
f) sumele reprezentând participarea salariaților la profit, potrivit legii;

26
 FINANŢE PUBLICE

g) sume reprezentând salarii, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și
irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii;
h) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada delegării/detașării, după caz,
în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depășește plafonul
neimpozabil stabilit astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul
autorităților și instituțiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul
român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
i) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor
de transport și cazare, primite de salariații care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din străinătate,
pe perioada delegării/detașării, după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depășește
plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de
rezidență a angajatorului, de care ar beneficia personalul din instituțiile publice din România dacă s-ar deplasa
în țara respectivă, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale,
precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
j) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor
de transport și cazare, primite pe perioada deplasării, în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul
desfășurării activității, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliți potrivit
actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care își desfășoară activitatea în
baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societățile administrate în
sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și de către manageri, în baza contractului
de management prevăzut de lege, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul
autorităților și instituțiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul
român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
k) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor
de transport și cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul desfășurării activității, de către
administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entități din străinătate, astfel cum este
prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit la nivelul
legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu
caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de rezidență a entității, de care ar beneficia
personalul din instituțiile publice din România dacă s-ar deplasa în țara respectivă.
(2) Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuției asiguratorie pentru muncă sumele prevăzute la art.
142.
ART. 2205 - Excepții specifice contribuției asiguratorii pentru muncă
Contribuția asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestațiile suportate din bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și din Fondul național unic de asigurări sociale de
sănătate.
ART. 2206 - Stabilirea și plata contribuției asiguratorie pentru muncă

27
 FINANŢE PUBLICE

(1) Persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 2201 lit. a) au obligația de a calcula contribuția asiguratorie
pentru muncă și de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului
pentru care se plătesc veniturile, după caz. Persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b) efectuează plata
contribuției până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care își desfășoară activitatea în România și obțin
venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în
România și care datorează contribuțiile sociale obligatorii pentru salariații lor, potrivit instrumentelor juridice
internaționale la care România este parte, au obligația de a calcula contribuția asiguratorie pentru muncă,
precum și de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(3) Calculul contribuției asiguratorie pentru muncă se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art.
2203 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 2204, cu respectarea prevederilor art. 2205.
(4) Din contribuția asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârșitul
lunii în curs, o cotă de:
a) 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în baza Legii nr.
200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu
modificările ulterioare;
b) 20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru șomaj;
c) 5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale;
d) 40%, care se face venit la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata
concediilor medicale;
e) 20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

1. Venit brut = salariu de bază + sporuri.

2. Venit net din salarii – se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor sume reprezentând
contribuţiile obligatorii ale angajatului:
1) CAS ( Contribuţia la Asigurările Sociale) = 25%
2) CASS ( Contribuţia la Asigurările Sociale de Sănătate) =10%

Vnet = Vbrut – (CAS+CASS).

3. Venit impozabil = venitul net din care se scad:

- deducerile personale (DP);
- contribuţiile facultative (CF): cotizaţia la sindicat, contribuţia la fondurile de pensii
facultative (să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro) și primele de asigurarea
voluntară de sănătate (să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro) (Art. 78 (2), Codul
Fiscal actualizat).

Vimp = Vnet – DP – CF.

4. I = 10%*Vimp.
28
 FINANŢE PUBLICE

Algoritm de calcul al impozitului pe salarii:

A. Funcţia de bază B. Al doilea loc de muncă (Colaborare)

I. Salariu brut = Salariu de bază (încadrare) + Sporuri
II. Vnet din salarii = Salariu brut – Contribuţii
obligatorii
III.Vimpozabil (Bază de calcul) = Vnet din salarii –
Deducere personală – Contribuții facultative
IV. Impozit = 10%*Vimpozabil
V. Salariul net = Salariul brut – Contribuţii obligatorii –
Contribuții facultative - Impozit
VI. Rest de plată = Salariul net – Avans – Rate
I. Salariu brut = Salariu de bază (încadrare) + Sporuri
II. Vnet din salarii = Salariu brut – Contribuţii
obligatorii
III.Vimpozabil (Bază de calcul) = Vnet din salarii
IV. Impozit = 10%*Vimpozabil
V. Salariul net = Salariul brut – Contribuţii obligatorii --
Contribuţii facultative - Impozit
VI. Rest de plată = Salariul net – Avans – Rate

2.Aplicaţii:
1. Un contribuabil realizează în luna septembrie 2019 la funcţia de bază un salariu de bază (fără sporuri) de
1.950 lei pentru un contract de muncă de 6 ore/zi. Calculaţi impozitul şi salariul net în următoarele situaţii:
a) nu are persoane în întreţinere;
b) are 2 persoane în întreţinere.

Rezolvare

a) fără persoane în întreţinere b) cu 2 persoane în întreţinere

I. Sbrut = 1.950 lei I. Sbrut = 1.950 lei

II. Vnet din salarii = 1.950 – (488 + 195) = 1.950 – 683 = II. Vnet din salarii = 1.950 – (488 + 195) = 1.950 – 683 =
1.267 lei 1.267 lei

Contribuţii angajat: Contribuţii angajat:

CAS = 1.950*25% = 487,5 = 488 lei CAS = 1.950*25% = 488 lei

CASS = 1.950 *10% = 195 lei CASS = 1.950 *10% = 195 lei

III. Vimp = 1.267 – 510 = 757 lei III. Vimp = 1.267 – 830 = 437 lei

DP = 510 lei DP = 830 lei

29
 FINANŢE PUBLICE

IV. Imp = 757 *10% = 75,7 = 76 lei IV. imp = 437 * 10% = 43,7 = 44 lei

V. Snet = 1950 – 683 – 76 = 1.191lei V. Snet = 1.950 – 683 – 44 = 1.223 lei

2. Un contribuabil realizează în luna septembrie 2019 următoarele venituri de natură salarială. Funcţia de
bază: salariu de bază de 2.200 lei, spor de vechime de 25%, spor de noapte de 30%. I se reţine cotizaţia la
sindicat de 100 lei şi o rată pentru achiziţionarea unui televizor de 120 lei. La al doilea loc de muncă (contract
colaborare 4 ore): salariu de bază de 1.200 lei şi un spor de fidelitate 10%. Contribuabilul are 4 persoane în
întreţinere. Determinaţi:
a) Salariul net şi impozitul la fiecare loc de muncă.
b) Restul de plata la funcţia de bază.

Rezolvare

A. Funcţia de bază B. Al doilea loc de muncă (Colaborare)

3. Un contribuabil realizează în luna septembrie 2019 la funcţia de bază un salariu de baza (fără sporuri) de
2.200 lei. Acesta primeşte de la angajator 10 tichete de masă cu valoarea de 15,18 lei per tichet. Calculaţi
impozitul şi salariul net în următoarele situaţii:
a) nu are persoane în întreţinere;
b) are 3 persoane în întreţinere.

Rezolvare
a) fără persoane în întreţinere b) cu 3 persoane în întreţinere – temă facultativă

I. Sal brut fără tichete de masă = 2.200 lei I. Sal brut =

Sal brut cu tichete de masa = 2.200 lei + (10*15,18)

= 2.200 + 151,8 = 2.351,8 lei – se tine cont la stabilirea
deducerii personale

30
 FINANŢE PUBLICE

II. Vnet = 2.200 – 770 = 1.430 lei I. Vnet =

Contribuţii angajat: Contribuţii angajat:

1) CAS= 25% * 2.200 = 550 1) CAS=

2) CASS= 10% * 2.200 = 220 lei 2) CASS=
Total contribuţii = 770 lei
Total contribuţii =

III. Vimpozabil = 1.430 – 375 =1.055 lei III. Vimpozabil

DP = 375 lei DP =

IV. Imp = 10% * (1.055 + 151,80) = 10% * 1.206,80 = 120,68 IV. I =

= 121 lei

V. Sal net = 2.200 – 770 – 121 = 1.309 lei V. Sal net =

La care se adaugă 151,80 lei valoarea totată a tichetelor de

masă

Temă facultativă:
1. Un contribuabil realizează în luna septembrie 2019 următoarele venituri de natură salarială. Funcţia de
bază: salariu de bază de 2.700 lei, spor de vechime de 20%, spor de noapte de 25%. I se reţine cotizaţia la
sindicat de 100 lei. La al doilea loc de muncă (contract colaborare 4 ore): salariu de bază de 1.500 lei şi un spor
de fidelitate 15%. Contribuabilul are 4 persoane în întreţinere. Determinaţi salariul net şi impozitul la fiecare
loc de muncă.

31
 FINANŢE PUBLICE

4. COSTUL FORȚEI DE MUNCĂ

4.1.Noţiuni teoretice
4.2.Aplicaţii

4.1. Noţiuni teoretice

ART. 138 - Cotele de contribuții de asigurări sociale

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății
contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, de către persoanele fizice
și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de
către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.
ART. 2201 - Contribuabilii care datorează contribuția asiguratorie pentru muncă
Contribuabilii obligați la plata contribuției asiguratorii pentru muncă sunt, după caz:
a) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru cetățenii
români, cetățeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în
România, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și
a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
ART. 2203 - Cota contribuției asiguratorie pentru muncă
Cota contribuției asiguratorie pentru muncă este de 2,25%.

Astfel că Costul forţei de muncă se calculează după următoarea formulă:

CFM (Costul Forţei de Muncă) = Salariul brut + Contribuţii Angajator

Contribuţiile individuale, împreună cu contribuţiile angajatorului sau a persoanei asimilate angajatorului, se

reţin şi se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei
pentru care se datorează pentru toate categoriile de contribuabili.

4.1. Aplicaţii

1. O persoană realizează în luna septembrie 2019 la primul loc de muncă (funcţia de bază) un salariu egal cu
3.000 lei şi primeşte un spor de fidelitate de 25% şi un spor de vechime de 20%. I se reţine o contribuţie
pentru o pensie privată de 200 lei şi cotizaţia la sindicat de 150 lei. Această persoană are un al II –lea loc de
muncă (contract de colaborare pentru 4 ore) unde are un salariu de bază este de 1.500 lei şi are un spor de
vechime de 20%. Are 3 persoane în întreţinere. Calculaţi:
1) Salariul net şi impozitul pe salariu pentru fiecare loc de muncă;
2) CFM pe fiecare loc de muncă;
3) Cota efectivă de impozitare ;
IMPOZIT
CEI = *100
SAL _ BRUT

32
 FINANŢE PUBLICE

4) Presiunea fiscală pentru salariat

Rfi=  ( IMPOZIT + TX + CONTRIB) *100 .
V (SAL _ BRUT )
a) funcția de bază b) al doilea loc de muncă

Sal brut = 3.000 + 3.000 *25% + 3.000 * 20% = 3.000 +750 I. Sal brut =
+ 600 = 4.350 lei

Vnet = 4.350 - 1523 = 2.827 lei II. Vnet =

Contribuţii angajat: Contribuţii angajat:

3) CAS= 25% * 4.350 = 1.087,5 = 1088 lei CAS=

4) CASS= 10% * 4.350 = 435 lei CASS=
Total contribuţii = 1.523lei Total contribuţii =

Vimpozabil = 2.827 – 200-150 = 2.477 lei III. Vimpozabil

DP = 0

Imp = 10% * 2.477 = 247,7 = 248 lei IV. I =

Sal net = 4.350 – 1.523 – 200 – 150 – 248 =2.229 lei V. Sal net =

CFM = 4.350 +2.25%*4.350 = 4.350 + 97,87 = 4.350 + 98 =

4.448 lei

CEI = (248/4.350)*100 =5,70%

Temă facultativă:
1.Un angajat în luna septembrie 2018 lucrează 160 ore din care 20 ore în timpul nopţii. Salariul de bază este de
2.500 lei, sporul aferent orelor lucrate în timp de noapte este de 20%. Angajatul primeşte şi un spor de
vechime de 10%.I se acordă un avans în data de 28 a lunii de 300 lei. Are în întreţinere 5 persoane.
Determinaţi:
1) Impozitul,salariul net şi restul de plată;
2) CFM;
3) Cota efectivă de impozitare;
4) Presiunea fiscala pentru angajat.

2.Un salariat având două persoane în întreţinere, obţine la locul de muncă la care are funcţia de bază un venit
net din salarii de 2.500 lei. Să se determine impozitul pe venitul din salarii.
33
 FINANŢE PUBLICE

5. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN PENSII

1.Noțiuni teoretice

ART. 99 - Definirea veniturilor din pensii

(1) Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale
obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele
finanțate de la bugetul de stat, diferențe de venituri din pensii, precum și sume reprezentând actualizarea
acestora cu indicele de inflație.
(2) Drepturile primite în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii
administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 204/2006 privind
pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă venituri din pensii.
ART. 100 - Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii
(1) Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile
lunare de 2.000 lei.
(2) La stabilirea venitului impozabil lunar aferent sumelor primite ca plată unică potrivit Legii nr. 411/2004,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 204/2006, cu modificările și completările
ulterioare, fiecare fond de pensii acordă un singur plafon de venit neimpozabil stabilit potrivit prevederilor
alin. (1).
ART. 101 - Reținerea impozitului din venitul din pensii
(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l
reține și de a-l plăti la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se plătește la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.
(4) Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reținut se stabilește prin împărțirea
pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalcă pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat,
reținerii și plății acestuia.
(7) Veniturile din pensiile de urmaș vor fi individualizate în funcție de numărul acestora, iar impozitarea se va
face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaș.
(8) În cazul veniturilor din pensii și/sau al diferențelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade
anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar și se reține la data efectuării
plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plății, și se plătește până la data de 25 a lunii
următoare celei în care s-au plătit.
(9) În cazul veniturilor din pensii și/sau al diferențelor de venituri din pensii, sumelor reprezentând
actualizarea acestora cu indicele de inflație, stabilite în baza hotărârilor judecătorești rămase definitive și
34
 FINANŢE PUBLICE

irevocabile/hotărârilor judecătorești definitive și executorii, impozitul se calculează separat față de impozitul

aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului impozabil, impozitul reținut fiind
impozit final. Venitul impozabil din pensii se stabilește prin deducerea din suma totală a contribuției
individuale de asigurări sociale de sănătate, datorată, după caz, potrivit legii în vigoare în perioada căreia îi
sunt aferente și a sumei neimpozabile lunare, stabilită potrivit legislației în vigoare la data plății. Impozitul se
reține la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plății veniturilor
respective. Impozitul astfel reținut se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-au
plătit veniturile.
(10) Impozitul pe veniturile din pensii se reține și se plătește la bugetul de stat.
(11) Plătitorul de venituri din pensii este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile
din pensii, pentru fiecare contribuabil.
(12) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit la
alin. (11), pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii și a
unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările
art. 1231.

2.Aplicații

1. O persoană obține o pensie brută de 1.900 lei. Determinați cuantumul net al pensiei.
1.900<2.000 => nu se datorează impozit, prin urmare PN = PB = 1.900 lei

2. O persoană obține o pensie brută de 3.000 lei. Determinați cuantumul net al pensiei.
Venit impozabil = 3.000 – 2.000 = 1.000 lei
Impozit = 1.000*10% = 100 lei
PN = PB – I = 3.000 -100 = 2.900 lei

35
 FINANŢE PUBLICE

6. METODOLOGIA IMPOZITĂRII AVERILOR

Impozitele pe avere sunt instituite în legătură cu dreptul de proprietate asupra unor bunuri mobile sau
imobile. Raţiunile de echitate fiscală au determinat impunerea generală a averii, adică toţi cei care deţin avere
(materie impozabilă sub formă de bunuri mobile şi imobile) trebuie să plătească aceste impozite. Practica
fiscală a consacrat următoarele forme ale impozitelor pe avere:
➢ impozitele asupra averii propriu-zise;
➢ impozitele pe circulaţia averii;
➢ impozitele asupra creşterii valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise sunt venituri ale bugetelor locale pot fi întâlnite ca impozite stabilite
asupra averii (care se plătesc din veniturile contribuabililor) şi, în situaţii de excepţie (război), au fost impozite
instituite pe substanţa averii (se plătesc din substanţa averii supuse impunerii, ducând la micşorarea materiei
impozabile). Cel mai adesea impozitele stabilite asupra averii îmbracă următoarele forme:
➢ impozite pe clădiri;
➢ impozite pe terenuri;
➢ impozite pe mijloace auto.
Impozitele pe circulaţia averii sunt instituite în legătură cu modificarea dreptului de proprietate asupra
unor bunuri mobile şi imobile de la o persoană fizică sau juridică la alta şi de regulă îmbracă forma impozitului
pe contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor monile şi imobile, impozitului pe succesiuni, impozitului pe
donaţii, impozitului pe circulaţia capitalurilor şi a efectelor comerciale, etc. In ţara noastră acest gen de
impozit este reprezentat în multe situaţii de taxele de timbru.
Impozitele asupra creşterii valorii averii sunt instituite asupra sporului de valoare pe care înregistrat
de unele bunuri într-o anumită perioadă de timp. Nu se practică în ţara noastră.
În cea mai mare parte a cazurilor impozitul se plăteşte din veniturile proprietarului şi nu din substanţa
averii în vederea stinulării economisirii cu scopul acumulării.

5.1. Impozitul pe clădiri

ART. 455 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea
clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de
drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de
administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri. în cazul transmiterii
ulterioare altor entități a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra clădirii, taxa se
datorează de persoana care are relația contractuală cu persoana de drept public.
(3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri , precum și taxa pe clădiri prevăzută
la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată
clădirea. în cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al
sectorului în care este amplasată clădirea.
(4) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce
se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabilește proporțional cu numărul de luni pentru

36
 FINANŢE PUBLICE

care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. Pentru fracțiunile mai mici de
o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de zile din luna respectivă.
(4.1) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce
se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe clădiri se datorează proporțional cu numărul de zile sau de
ore prevăzute în contract.
(5) Pe perioada în care pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri.
(5.1) În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a unității administrativ-
teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul unui an apar situații care determină datorarea taxei pe
clădiri, diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa pe clădiri se compensează sau se
restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
(6) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre
proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea din clădire aflată în
proprietatea sa. în cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare
proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

ART. 456 - Scutiri

(1) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
a) clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu
excepția încăperilor folosite pentru activități economice sau agrement, altele decât cele desfășurate în relație
cu persoane juridice de drept public;
b) clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință,
după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
c) clădirile aflate în proprietatea fundațiilor înființate prin testament constituite, conform legii, cu scopul de a
întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar,
social și cultural;
d) clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute oficial și
asociațiilor religioase, precum și componentelor locale ale acestora, cu excepția încăperilor folosite pentru
activități economice;
e) clădirile funerare din cimitire și crematorii;
f) clădirile utilizate de unitățile și instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să
funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice
care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau
studenți și cazarea acestora, precum și clădirile utilizate de către creșe, astfel cum sunt definite și funcționează
potrivit Legii nr. 263/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea creșelor, cu modificările și
completările ulterioare;
g) clădirile unei instituții sau unități care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Cercetării
Științifice sau a Ministerului Tineretului și Sportului, precum și clădirile federațiilor sportive naționale, cu
excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice;
h) clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice;
i) clădirile din parcurile industriale, parcurile științifice și tehnologice, precum și cele utilizate de incubatoarele
de afaceri, cu respectarea legislației în materia ajutorului de stat;
j) clădirile care sunt afectate activităților hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de
îmbunătățiri funciare și de intervenții la apărarea împotriva inundațiilor, precum și clădirile din porturi și cele

37
 FINANŢE PUBLICE

afectate canalelor navigabile și stațiilor de pompare aferente canalelor, cu excepția încăperilor care sunt
folosite pentru activități economice;
k) clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje și tuneluri și care
sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcții, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru alte
activități economice;
l) clădirile aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului;
m) clădirile Academiei Române și ale fundațiilor proprii înființate de Academia Română, în calitate de fondator
unic, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice; […]
Și alte clădiri prevăzute la art. 456 lit. alin 1, lit n – w (vezi Codul fiscal actualizat
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm#T9C2)

ART. 457 - Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

(1) Pentru clădirile rezidențiale și clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri
se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota
impozitului pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această
atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
(2) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulțirea suprafeței construite
desfășurate a acesteia, exprimată în metri pătrați, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în
lei/m2, din tabelul următor:

Valoarea impozabilă
- lei/m2 -

Tipul clădirii
Cu instalații de apă, canalizare, Farainstalații de apă,
electrice și încălzire (condiții canalizare, electrice și
cumulative) încălzire

A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu 1.000 600

pereți exteriori din cărămidă arsă
sau din orice alte materiale rezultate în urma
unui tratament termic și/sau chimic

B. Clădire cu pereții exteriori din lemn, din 300 200

piatră naturală, din cărămidă nearsă,
din vălătuci sau din orice alte materiale
nesupuse unui tratament termic și/sau chimic

C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau 200 175

cu pereți exteriori din cărămidă arsă
sau din orice alte materiale rezultate în urma
unui tratament termic și/sau chimic

38
 FINANŢE PUBLICE

D. Clădire-anexă cu pereții exteriori din lemn, 125 75

din piatră naturală, din cărămidă nearsă,
din vălătuci sau din orice alte materiale
nesupuse unui tratament termic și/sau chimic

E. În cazul contribuabilului care deține la 75% din suma care s-ar aplica clădirii 75% din suma care s-ar
aceeași adresă încăperi amplasate la subsol, aplica clădirii
demisol și/sau la mansardă, utilizate ca
locuință, în oricare dintre tipurile de clădiri
prevăzute la lit. A - D

F. În cazul contribuabilului care deține la 50% din suma care s-ar aplica clădirii 50% din suma care s-ar
aceeași adresă încăperi amplasate la subsol, aplica clădirii
la demisol și/sau la mansardă, utilizate în alte
scopuri decât cel de locuință,
în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la
lit. A - D

(3) În cazul unei clădiri care are pereții exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a
clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă corespunzătoare materialului cu
ponderea cea mai mare.
(4) Suprafața construită desfășurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor
tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol sau la mansardă,
exceptând suprafețele podurilor neutilizate ca locuință, ale scărilor și teraselor neacoperite.
(5) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci
suprafața construită desfășurată a clădirii se determină prin înmulțirea suprafeței utile a clădirii cu un
coeficient de transformare de 1,4.
(6) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată
clădirea, prin înmulțirea valorii determinate conform alin. (2) - (5) cu coeficientul de corecție corespunzător,
prevăzut în tabelul următor:

Zona în cadrul localității Rangul localității

0 I II III IV V

A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05

B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00

C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95

D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

39
 FINANŢE PUBLICE

(7) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente, coeficientul de
corecție prevăzut la alin. (6) se reduce cu 0,10.
(8) Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7), se reduce în funcție
de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de
referință;
b) cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani și 100 de ani inclusiv, la data de 1
ianuarie a anului fiscal de referință;
c) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani și 50 de ani inclusiv, la data de 1
ianuarie a anului fiscal de referință.
(9) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere fiscal, anul
terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată recepția la
terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acțiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de
intervenție la structura de rezistență a clădirii, pentru asigurarea cerinței fundamentale de rezistență
mecanică și stabilitate, prin acțiuni de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere,
precum și, după caz, alte lucrări de intervenție pentru menținerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii,
a celorlalte cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor, conform legii, vizând, în principal, creșterea
performanței energetice și a calității arhitectural-ambientale și funcționale a clădirii. Anul terminării se
actualizează în condițiile în care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii crește cu cel
puțin 50% față de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor.

ART. 458 - Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

(1) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează
prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 - 1,3% asupra valorii care poate fi:
a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori
anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință;
b) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de
referință;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor
dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.
(2) Cota impozitului pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București,
această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
(3) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activități din
domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile
a clădirii.
(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează
prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.

40
 FINANŢE PUBLICE

ART. 459 - Calculul impozitului pe clădirile cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice

(1) În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin
însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial conform art. 457 cu impozitul
determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial, conform art. 458 .
(2) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate
economică, impozitul se calculează conform art. 457.
(3) Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu pot fi evidențiate
distinct, se aplică următoarele reguli:
a) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate
economică, impozitul se calculează conform art. 457;
b) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitatea
economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea
economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458.

ART. 460 - Calculul impozitului/taxei pe clădirile deținute de persoanele juridice

(1) Pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.
(2) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% - 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a
clădirii.
(3) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice, utilizate pentru
activități din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra
valorii impozabile a clădirii.
(4) În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se determină
prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial conform alin. (1), cu impozitul
calculat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial, conform alin. (2) sau (3).
(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea
persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează
impozitul/taxa și poate fi:
a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal;
b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
c) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;
d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor
dobândite în cursul anului fiscal anterior;
e) În cazul clădirilor care sunt finanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un
raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor
aflate în vigoare la data evaluării;
f) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului
clădirii și comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosință, după
caz.

41
 FINANŢE PUBLICE

(6) Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii
întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la
data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință.
(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care aparțin persoanelor față de care a fost pronunțată o
hotărâre definitivă de declanșare a procedurii falimentului.
(8) În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori
anului de referință, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.
(9) În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a actualizat valoarea
impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, diferența de taxă față de cea stabilită conform alin. (1)
sau (2), după caz, va fi datorată de proprietarul clădirii.
(10) Cota impozitului/taxei pe clădiri prevăzută la alin. (1) și (2) se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La
nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.

ART. 461 - Declararea, dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor

(1) Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la
data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

ART. 462 - Plata impozitului/taxei

(1) Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie,
inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la
data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a
consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului
București.
(3) Impozitul pe clădiri, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, de până la 50 lei inclusiv, se
plătește integral până la primul termen de plată.
(4) În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiași unități
administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) și (3) se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
(5) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, care se referă la perioade mai
mari de o lună, taxa pe clădiri se plătește lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din
perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de
folosință.
(6) În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept public care
transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință colectează taxa pe clădiri de la
concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință și o varsă lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.

5.2. Impozitul pe teren și taxa pe teren

ART. 463 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual,
exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.

42
 FINANŢE PUBLICE

(2) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de
drept public, se stabilește taxa pe teren, care se datorează de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de
administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren. În cazul transmiterii
ulterioare altor entități a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra terenului, taxa
se datorează de persoana care are relația contractuală cu persoana de drept public.

(3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum și taxa pe teren prevăzută la
alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat
terenul. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului
în care este amplasat terenul.

(4) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce
se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se stabilește proporțional cu numărul de luni pentru
care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. Pentru fracțiunile mai mici de
o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de zile din luna respectivă.

(41) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință
ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe teren se datorează proporțional cu numărul de zile sau de
ore prevăzute în contract.

(5) Pe perioada în care pentru un teren se plătește taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe teren.

(51) În cazul în care pentru o suprafață de teren proprietate publică sau privată a statului ori a unității
administrativ-teritoriale se datorează impozit pe teren, iar în cursul unui an apar situații care determină
datorarea taxei pe teren, diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa se compensează sau
se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.

(6) În cazul terenului care este deținut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează
impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale
proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul
respectiv.

ART. 464 - Scutiri

(1) Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru:

a) terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, cu
excepția suprafețelor folosite pentru activități economice sau agrement;

b) terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință,
după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;

43
 FINANŢE PUBLICE

c) terenurile fundațiilor înființate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreține, dezvolta și
ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;

d) terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute oficial și asociațiilor religioase, precum și

componentelor locale ale acestora, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activități economice;

e) terenurile aparținând cimitirelor și crematoriilor;

f) terenurile utilizate de unitățile și instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să
funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activități economice
care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau
studenți și cazarea acestora, precum și clădirile utilizate de către creșe, astfel cum sunt definite și funcționează
potrivit Legii nr. 263/2007, cu modificările și completările ulterioare;

g) terenurile unităților sanitare publice, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice;

h) terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigație, terenurile aferente infrastructurii

portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele și stațiile de pompare aferente acestora, precum și terenurile
aferente lucrărilor de îmbunătățiri funciare, pe baza avizului privind categoria de folosință a terenului, emis de
oficiile de cadastru și publicitate imobiliară;

i) terenurile folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor,

hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție
definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre
a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului;

j) terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează
ameliorarea acestora;

k) terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură;

l) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naționale, drumuri principale administrate de
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., zonele de siguranță a acestora,
precum și terenurile ocupate de piste și terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranță;

m) terenurile pe care sunt amplasate elementele infrastructurii feroviare publice, precum și cele ale
metroului;

Și alte terenuri prevăzute la art. 456 lit. alin 1, lit n -s (vezi Codul fiscal actualizat).

ART. 465 - Calculul impozitului/taxei pe teren

(1) Impozitul/Taxa pe teren se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității în care este
amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local. (2) În
44
 FINANŢE PUBLICE

cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu
construcții, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu
suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localități

Zona din cadrul localității
- lei/ha -

0 I II III IV V

A 8282 - 20706 6878 - 17194 6042 - 15106 5236 - 13090 711 - 1788 569 - 1422

B 6878 - 17194 5199 - 12998 4215 - 10538 3558 - 8894 569 - 1422 427 - 1068

C 5199 - 12998 3558 - 8894 2668 - 6670 1690 - 4226 427 - 1068 284 - 710

D 3558 - 8894 1690 - 4226 1410 - 3526 984 - 2439 278 - 696 142 - 356
(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât
cea de terenuri cu construcții, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului,
exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest rezultat se înmulțește cu
coeficientul de corecție corespunzător prevăzut la alin. (5).

(4) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul următor,
exprimate în lei pe hectar:
Zona
Nr. crt. A B C D
Categoria de folosință

1 Teren arabil 28 21 19 15

2 Pășune 21 19 15 13

3 Fâneață 21 19 15 13

4 Vie 46 35 28 19

5 Livadă 53 46 35 28

6 Pădure sau alt teren cu vegetație forestieră 28 21 19 15

7 Teren cu ape 15 13 8 0

8 Drumuri și căi ferate 0 0 0 0

45
 FINANŢE PUBLICE

9 Teren neproductiv 0 0 0 0
(5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulțește cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut în
următorul tabel:
Rangul localității Coeficientul de corecție

0 8,00

I 5,00

II 4,00

III 3,00

IV 1,10

V 1,00
(6) Ca excepție de la prevederile alin. (3) - (5), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul
amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu
construcții, impozitul/taxa pe teren se calculează conform prevederilor alin. (7) numai dacă îndeplinesc
cumulativ următoarele condiții:

a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;

b) au înregistrate în evidența contabilă, pentru anul fiscal respectiv, venituri și cheltuieli din desfășurarea
obiectului de activitate prevăzut la lit. a).

(7) În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței
terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulțită cu
coeficientul de corecție corespunzător prevăzut la art. 457 alin. (6):

Impozit
Nr. crt. Categoria de folosință
(lei)

1 Teren cu construcții 22 - 31

2 Teren arabil 42 - 50

3 Pășune 20 - 28

4 Fâneață 20 - 28

46
 FINANŢE PUBLICE

5 Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 48 - 55

5.1 Vie până la intrarea pe rod 0

6 Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 6.1 48 - 56

6.1 Livadă până la intrarea pe rod 0

7 Pădure sau alt teren cu vegetație forestieră, cu excepția celui prevăzut la nr. crt. 7.1 8 - 16

7.1 Pădure în vârstă de până la 20 de ani și pădure cu rol de protecție 0

8 Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole 1-6

8.1 Teren cu amenajări piscicole 26 - 34

9 Drumuri și căi ferate 0

10 Teren neproductiv 0
(71) În cazul terenurilor aparținând cultelor religioase recunoscute oficial în România și asociațiilor religioase,
precum și componentelor locale ale acestora, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activități
economice, valoarea impozabilă se stabilește prin asimilare cu terenurile neproductive.

(8) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate
asupra acestora, precum și schimbarea categoriei de folosință se pot face numai pe bază de documente,
anexate la declarația făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui
membru major al gospodăriei. Procedura de înregistrare și categoriile de documente se vor stabili prin norme
metodologice.

(9) Nivelul impozitului pe teren prevăzut la alin. (2) și (7) se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La
nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.

ART. 466 - Declararea și datorarea impozitului și a taxei pe teren

(1) Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la data
de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

ART. 467 - Plata impozitului și a taxei pe teren

(1) Impozitul pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie
inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la
data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a
47
 FINANŢE PUBLICE

consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului
București.
(3) Impozitul pe teren, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la
50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.
(4) În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiași unități
administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) și (3) se referă la impozitul pe teren cumulat.

5.3.Impozitul pe mijloacele de transport

ART. 468 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în
România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul
capitol se prevede altfel.
(2) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat
sau înregistrat în România.
(3) Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde
persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(4) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a
acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

ART. 469 - Scutiri

(1) Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
a) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de război
sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea
contribuabilului;
b) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau
accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau invaliditate, aflate în proprietatea sau
coproprietatea reprezentanților legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor încadrați în
gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
c) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 al
Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și a persoanelor fizice
prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea
contribuabilului;
d) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit.
b) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru un singur mijloc de
transport, la alegerea contribuabilului;
e) navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în
Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Balta Ialomiței;
f) mijloacele de transport ale instituțiilor publice;
g) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de
pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dacă tariful de
transport este stabilit în condiții de transport public;
h) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare;
48
 FINANŢE PUBLICE

i) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru transportul stupilor în pastoral;

j) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru intervenții în situații de urgență;
k) mijloacele de transport ale instituțiilor sau unităților care funcționează sub coordonarea Ministerului
Educației și Cercetării Științifice sau a Ministerului Tineretului și Sportului;
l) mijloacele de transport ale fundațiilor înființate prin testament constituite conform legii, cu scopul de a
întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar,
social și cultural;
m) mijloacele de transport ale organizațiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în
unități specializate care asigură găzduire, îngrijire socială și medicală, asistență, ocrotire, activități de
recuperare, reabilitare și reinserție socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice,
precum și pentru alte persoane aflate în dificultate, în condițiile legii;
n) autovehiculele acționate electric;
o) autovehiculele second-hand înregistrate ca stoc de marfă și care nu sunt utilizate în folosul propriu al
operatorului economic, comerciant auto sau societate de leasing;
p) mijloacele de transport deținute de către organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale.

ART. 470 - Calculul impozitului

(1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor
prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în
funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracțiune din aceasta
cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
Nr. Lei/200 cm3 sau fracțiune
Mijloace de transport cu tracțiune mecanică
crt. din aceasta

I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cm3 sau fracțiune din aceasta)

1 Motociclete, tricicluri, cvadricicluri și autoturisme cu capacitatea 8

cilindrică de până la 1.600 cm3, inclusiv

2 Motociclete, tricicluri și cvadricicluri cu capacitatea cilindrică de peste 9

1.600 cm3

3 Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cm3 și 2.000 cm3 18

inclusiv

4 Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.001 cm3 și 2.600 cm3 72

inclusiv

5 Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.601 cm3 și 3.000 cm3 144

inclusiv

6 Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3 290

49
 FINANŢE PUBLICE

7 Autobuze, autocare, microbuze 24

8 Alte vehicule cu tracțiune mecanică cu masa totală maximă autorizată de 30

până la 12 tone, inclusiv

9 Tractoare înmatriculate 18

II. Vehicule înregistrate

1 Vehicule cu capacitate cilindrică lei/200 cm3

1.1 Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cm3 2-4

1.2 Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cm3 4-6

2 Vehicule fără capacitate cilindrică evidențiată 50 - 150 lei/an

(3) În cazul mijloacelor de transport hibride, impozitul se reduce cu minimum 50%, conform hotărârii
consiliului local.
(4) În cazul unui ataș, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru motocicletele
respective.
(5) În cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone,
impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul din Codul fiscal
actualizat (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_12062019.htm#A455)
(6) În cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu
masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal
cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul din Codul fiscal actualizat
(https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm#T9C2)

(7) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinație de autovehicule
prevăzută la alin. (6), impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul din
Codul fiscal actualizat (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_12062019.htm#A455).

(8) În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
Impozit
Mijlocul de transport pe apă
- lei/an -

1. Luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit și uz personal 21

2. Bărci fără motor, folosite în alte scopuri 56

50
 FINANŢE PUBLICE

3. Bărci cu motor 210

4. Nave de sport și agrement Între 0 și 1.119

5. Scutere de apă 210

6. Remorchere și împingătoare: X

a) până la 500 CP, inclusiv 559

b) peste 500 CP și până la 2000 CP, inclusiv 909

c) peste 2000 CP și până la 4000 CP, inclusiv 1398

d) peste 4000 CP 2237

7. Vapoare - pentru fiecare 1000 tdw sau fracțiune din acesta 182

8. Ceamuri, șlepuri și barje fluviale: X

a) cu capacitatea de încărcare până la 1500 de tone, inclusiv 182

b) cu capacitatea de încărcare de peste 1500 de tone și până la 3000 de tone, inclusiv 280

c) cu capacitatea de încărcare de peste 3000 de tone 490

(9) În înțelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de
transport se stabilește prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziție sau un alt
document similar.

ART. 471 - Declararea și datorarea impozitului pe mijloacele de transport

(1) Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deține dreptul de
proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a
anului fiscal anterior
ART. 472 - Plata impozitului
(1) Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30
septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipație a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificație de până la 10%
inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine
Consiliului General al Municipiului București.
(3) Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice
și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. în cazul în care

51
 FINANŢE PUBLICE

contribuabilul deține în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat
bugetului local al aceleiași unități administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de
transport cumulat al acestora.

ART. 489 - Majorarea impozitelor și taxelor locale de consiliile locale sau consiliile județene
(1) Autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executive, poate stabili
cote adiționale la impozitele și taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcție de următoarele criterii:
economice, sociale, geografice, precum și de necesitățile bugetare locale, cu excepția taxelor prevăzute la art.
494 alin. (10) lit. b) și c).
(2) Cotele adiționale stabilite conform alin. (1) nu pot fi mai mari de 50% față de nivelurile maxime stabilite în
prezentul titlu.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administrației publice locale.
(4) Pentru terenul agricol nelucrat timp de 2 ani consecutiv, consiliul local poate majora impozitul pe teren cu
până la 500%, începând cu al treilea an, în condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului local.
(5) Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri și impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile și
terenurile neîngrijite, situate în intravilan.
(6) Criteriile de încadrare în categoria clădirilor și terenurilor prevăzute la alin. (5) se adoptă prin hotărâre a
consiliului local.
(7) Clădirile și terenurile care intră sub incidența alin. (5) se stabilesc prin hotărâre a consiliului local conform
elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale.
(8) Hotărârile consiliului local stabilite potrivit alin. (7) au caracter individual.

5.4. Studii de caz

1. Un contribuabil persoană fizică deţine în localitatea „Z” un apartament, despre care se cunosc următoare
informații:
a) rangul localității: III;
b) zona în cadrul localității: C;
c) suprafața utilă: 67 m2;
d) tipul clădirii: cu pereți din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalații (apă, canalizare, electrică și de
încălzire);
e) apartament amplasat într-un bloc cu 7 etaje și mai mult de 8 apartamente;
f) anul terminării clădirii: 1951; nu s-au efectuat lucrări de renovare majoră;
g) clădirea este folosită în scop rezidențial;
h) consiliul local a hotărât pentru anul 2019 o cotă adițională de 15%.
Determinaţi impozitul datorat în anul 2019 pentru acest apartament.
REZOLVARE
a) se determină suprafața construită desfășurată a clădirii, prin înmulțirea suprafeței utile cu coeficientul de
transformare de 1,4:
SCD =67 m2 x 1,4 = 93,8 m2;
b) se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri:
(i) suprafața construită desfășurată prevăzută la lit. a) se înmulțește cu valoarea impozabilă a clădirii cu pereți
din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalații, astfel:

52
 FINANŢE PUBLICE

Valoare impozabilă =93,8 m2 x 1.000 lei/m2 = 93.800 lei;

(ii) se identifică coeficientul de corecție din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător
zonei C și rangului III, respectiv 2,10, care se diminuează cu 0,1 conform art. 457 alin. (7) din Codul fiscal:
Valoarea impozabilă corectată = 93.800 lei x 2 = 187.600 lei;
(iii) vechimea clădirii este cuprinsă între 50 de ani și 100 de ani, astfel că valoarea impozabilă se reduce cu
30%, conform art. 457 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal:
187.600 lei x 30% = 56.280 lei
Valoare impozabilă redusă =187.600 lei - 56.280 lei = 131.320 lei;
(iv) se determină impozitul pe clădiri anual:
Impozit = 131.320 lei x 0,1% = 131,32 lei;
(v) având în vedere hotărârea consiliului local de instituire a unei cote adiționale de 15%, impozitul determinat
la pct. iv se majorează cu acest procent sau pentru ușurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulțește cu
1,15 respectiv:
Impozit majorat =131,32 lei x 1,15 = 151,018 lei = 151 lei

2. Un contribuabil persoană fizică deține în proprietate o clădire cu destinație mixtă despre care se cunosc
următoarele informații:
a) rangul localității: 0;
b) zona în cadrul localității: B;
c) suprafața utilă a clădirii: 190 m2 , din care 90 m2 cu destinație rezidențială și 100 m2 cu destinație
nerezidențială;
d) tipul clădirii: cu cadre din beton armat, dotată cu toate cele patru instalații;
e) data construcției: 2000;
f) cotele de impozitare stabilită prin hotărâre a consiliului local pentru 2019: pentru clădirile rezidențiale 0,1%,
iar pentru clădirile nerezidențiale 1%;
g) pentru anul 2019, consiliul local nu a stabilit cote adiționale la impozitul pe clădiri;
h) valoarea la 31 decembrie 2018 a clădirii reiese dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator
autorizat și este de 650.000 lei;

Determinaţi impozitul datorat în anul 2019 pentru această clădire.

REZOLVARE
a) se determină impozitul aferent suprafeței folosite în scop rezidențial:
(i) se determină suprafața construită desfășurată prin înmulțirea suprafeței utile cu coeficientul de
transformare de 1,4:
SCD = 90 m2 x 1,4 = 126 m2;
(ii) se determină valoarea impozabilă a suprafeței rezidențiale: suprafața construită desfășurată prevăzută la
pct. 1.1 se înmulțește cu valoarea impozabilă a clădirii cu cadre de beton armat, dotată cu toate cele patru
instalații, astfel:
Valoarea impozabilă =126 m2 x 1.000 lei/m2 = 126.000 lei;
(iii) se identifică coeficientul de corecție din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător
zonei B și rangului 0, respectiv 2,50:
Valorea impozabilă corectată =126.000 lei x 2,50 = 315.000 lei;
(iv) se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafața folosită în scop rezidențial:

53
 FINANŢE PUBLICE

Impozit =315.000 lei x 0,1% = 315 lei;

b) se determină impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial:
(i) valoarea la 31 decembrie 2015 a clădirii reiese dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator
autorizat și este de 650.000 lei;
(ii) se calculează cota procentuală din clădire care corespunde suprafeței folosite în scop nerezidențial:
Cotă = (100 m2 x 1,4) / (190 m2 x 1,4) = 52,63%;
(iii) se determină valoarea suprafeței folosite în scop nerezidențial, prin înmulțirea valorii clădirii cu cota
procentuală determinată la pct. (ii):
Valoarea impozabilă = 650.000 lei x 52,63% = 342.095 lei;
(iv) se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafața folosită în scop nerezidențial:
Impozit = 342.095 lei * 1% = 3.420,95 lei;
c) impozitul total anual pentru clădirea cu folosință mixtă se calculează prin însumarea impozitului determinat
la lit. a) cu cel determinat la lit. b):
impozit total = 315 lei + 3.420,95 lei = 3.735,95 lei = 3.736 lei
d) dacă valoarea suprafeței folosite în scop nerezidențial nu reiese dintr-un raport de evaluare sau dintr-un
act doveditor al transferului dreptului de proprietate încheiat în ultimii 5 ani anteriori anului 2019, respectiv
2014 - 2018, impozitul aferent se calculează conform art. 458 alin. (4), astfel:
(i) se determină suprafața construită desfășurată prin înmulțirea suprafeței utile cu coeficientul de
transformare de 1,4:
SCD = 100 m2 x 1,4 = 140 m2;
(ii) se determină valoarea impozabilă a suprafeței rezidențiale: suprafața construită desfășurată prevăzută la
pct. (i) se înmulțește cu valoarea impozabilă a clădirii cu cadre de beton armat, dotată cu toate cele patru
instalații, astfel:
Valoare impozabilă = 140 m2 x 1.000 lei/m2 = 140.000 lei;
(iii) se identifică coeficientul de corecție din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător
zonei B și rangului 0, respectiv 2,50:
Valoarea impozabilă corectată = 140.000 lei x 2,50 = 350.000 lei;
(iv) se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafața folosită în scop rezidențial, prin aplicarea cotei de 2%,
prevăzute la art. 458 alin. (4):
Impozit = 350.000 lei x 2% = 7.000 lei;
e) impozitul total anual pentru clădirea cu folosință mixtă se calculează prin însumarea impozitului determinat
la lit. a) cu cel determinat la lit. d):
impozit total = 315 lei + 7.000 lei = 7.315 lei.

3. Un contribuabil deține în unitatea administrativ-teritorială de rangul III, în intravilan, zona A, un teren în

suprafață de 0,0650 ha, având următoarele categorii de folosință:

54
 FINANŢE PUBLICE

Categoria de folosință,
Nr. Suprafața
potrivit înregistrărilor
crt. - ha -
efectuate în registrul agricol

0 1 2

1. Teren cu construcții 0,0350

2. Teren arabil 0,0300

Prin hotărârea consiliului local pentru localitatea de rangul III, zona A, în limitele prevăzute la art. 465 alin. (2)
din Codul fiscal, respectiv între 5.236 lei/ha și 13.090 lei/ha, nivelul impozitului pe teren se stabilește la 10.009
lei/ha, asupra căruia se aplică, potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) din Codul fiscal, o cotă adițională de 48%,
rezultând un nivel de 14.813 lei/ha.

Să se calculeze impozitul datorat de contribuabil pentru teren în anul 2019.

REZOLVARE
Impozitul pe teren, Impozitul pe
Nr. Categoria de folosință, potrivit înregistrărilor Suprafața
conform alin. (3) lit. a) teren datorat
crt. efectuate în registrul agricol - ha -
- lei/ha - (lei)

0 1 2 3 4

1. Teren cu construcții 0,0350 14.813 518,4550

2. Teren arabil 0,0300 28*3 =84 3,7200

84+48%*84 = 124

Total impozit 522,175 = 522

4. Calculați impozitul pentru un autoturism având capacitatea cilindrică de 1.500 cm3 pentru anul fiscal 2019
total și de plătit la 31 martie și 30 septembrie.
Rezolvare
Etape:
1. se determină numărul de fracțiuni a 200 cm3: capacitatea cilindrică a autoturismului se împarte la 200
cm3, respectiv: 1.500 cm3 : 200 cm3 = 7,5; pentru calcul se consideră fracțiunea de 0,5 din 200 cm3 la
nivel de unitate, rezultă 8 fracțiuni;
2. în tabelul prevăzut la art. 470 alin. (2) din Codul fiscal, se identifică suma corespunzătoare unui
autoturism cu capacitatea cilindrică de până la 1.600 cm3 inclusiv, respectiv 8 lei/200 cm3;
3. numărul de fracțiuni prevăzut la pct. 1 se înmulțește cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv: 8 x 8
lei/200 cm3 = 64 lei;
Impozitul anual = 64 lei
55
 FINANŢE PUBLICE

Impozit de plătit la 31 martie = Impozit de plătit la 30 septembrie = 32 lei (64/2)

4. Dacă se plătește integral impozitul până la 31 martie atunci se beneficiază de o bonificație de 10% :
Impozit platit integral la 31 martie 2019 = 64 – 10% * 64 = 64 – 6,4 = 57,6 = 58 lei

Temă facultativă
1. Calculați impozitul pentru un autoturism având capacitatea cilindrică de 2.500 cm3 pentru anul fiscal
2019 total și de plătit la 31 martie și 30 septembrie.
2. Un contribuabil deține în unitatea administrativ-teritorială de rangul III, în intravilan, zona B, un teren
un teren în suprafață de 0,2400 ha, având următoarele categorii de folosință:

Categoria de folosință,
Nr. Suprafața
potrivit înregistrărilor
crt. - ha -
efectuate în registrul agricol

0 1 2

1. Teren arabil 0,0200

2. Pășune 0,0300

3. Fâneață 0,1900

Prin hotărârea consiliului local pentru localitatea de rangul III, zona B pentru nivelul impozitului pe teren se
aplică, potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) din Codul fiscal, o cotă adițională de 48%.

Să se calculeze impozitul datorat de contribuabil pentru teren în anul 2019.

3. Un contribuabil persoană fizică deține în proprietate o clădire cu destinație mixtă despre care se
cunosc următoarele informații:
a) rangul localității: 0;
b) zona în cadrul localității: B;
c) suprafața utilă a clădirii: 210 m2 , din care 100 m2 cu destinație rezidențială și 110 m2 cu destinație
nerezidențială;
d) tipul clădirii: cu cadre din beton armat, dotată cu toate cele patru instalații;
e) data construcției: 1991;
f) cotele de impozitare stabilită prin hotărâre a consiliului local pentru 2019: pentru clădirile
rezidențiale 0,1%, iar pentru clădirile nerezidențiale 1%;
g) pentru anul 2019, consiliul local nu a stabilit cote adiționale la impozitul pe clădiri;
h) valoarea la 31 decembrie 2018 a clădirii reiese dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator
autorizat și este de 750.000 lei;

Determinaţi impozitul datorat în anul 2019 pentru această clădire.

56