Miturile si Mitologia

Mitul se prezinta ca o naratiune,o fictiune, o poveste,o legenda, dar nu una oarecare, ci o

povestire fabuloasa cuprizand credintele popoarelor antice despre originea vietii, a
universului,a fenomenelor naturii,despre diverse divinitati,zei,zeite si eroi legendari.Prin
asemenea mituri si legende omul primitiv incerca sa-si explice lumea inconjuratoare,dar si
lucrurile si evenimentele petrecute in propria viata psihofizica,locul si rostul sau in aceasta
lume,inclusiv posibilitatea de a domina si de a-si supune fenomenelor naturii.Mitul este o
creatie colectiva si – tocmai in virtutea acestui fapt – nu a reprezentat ceva constant si stabil,
ci a constituit o creatie in permanenta dezvoltare si schimbare,in functie de evolutia
constiintei omlui.Miturile s-au constituit pe parcursul unei perioade indelungate de timp ca
opera a mai multor generatii,care le-au prelucrat si modificat,introducand in naratiunile
mitologice si reminiscente ale unor evenimente istorice,transpuse artistic prin fantezia
populara.Miturile s-au transmis diferit:prin traditie orala sau rpin opere literare create pe baza
lor (Epopeea lui Ghilgames,Vechiul Testament,Iliada si Odiseea lui Homer,Vedele etc).
Mitologia greco-romana este leaganul civilizatiei europene,un izvor de
teme,subiecte,motive,personaje,in primul rand pentru literatura Greciei antice si a Romei
antice<la baza celor mai multe opere din aceste literaturi aflandu-se subiecte imprumutate
din mituri.O particularitate a literaturilor antice este si tematica mitologica.Literatura antica
apare si se dezvolta in baza mitologiei.
Deci Miturile si legendele popoarelor lumii au inceput sa fie cunoscute la noi inca din cele
mai vechi timpuri.Scriitorii nostri clasici si moderni au apelat constant , in operele lor, la
materialul oferit de mitologia universala(personaje,teme,motive etc).Miturile si legendele
diferitor popoare,in diferite prelucrari si adaptari,au fost publicate in limba romana de mai
multe ori.

Literaturile popoarelor orientale

Cele mai vechi civilizatii ale Orientului anti
(egipteana,mesopotamiana,hitita,ariana,indiana,chineza s.a au parcurs un indelungat si
complex proces de dezvoltare economica,sociala,politica si culturala in evolutia lor de la
perioada arhaica,preistorica la cea istorica.Popoarele orientale au creat o bogata mitologie
cu caracter politeist si monoteist si o cultura originala,cu manifestari demne de retinut in
domeniile literaturii,arhitecturii,sculpturii,picturii,muzicii s.a.O caracterizare generala a
literaturilor Orientului antic se impune nu numai pentru a depasi o inradacinata la noi traditie
europocentrista in studiul literaturii universale, dar si pentru ca popoarele orientale au dat
lumii stralucite modele de cultura si civilizatie,inclusiv importante modele literare, cu nimic
inferioare celor create in tarile europene.Literaturile poparelor orientale din perioada
sclavagismului ne pun in contact cu primele conceptii,modalitati,teme si forme ale literaturii
scrise.Prima epopee fiind “Epopeea lui Ghilgames” care reprezinta o minunata interpretare
poetica a prieteniei si a caii omului in cautarea sensului vietii si al mortii,dar si a aspiratiei
sale zadarnice la nemurire.Poemul incepe cu descrierea lui Enkidu un om puternic si
salbatic care s-a imprietenit mai apoi cu despoticul si crudul rege din Uruk
Ghilgames.Prietenii au savarsit mai multe ispravi:l-au invins pe uriasul Humbaba si au ucis
taurul monstruos trimis de zeita Istar.Suparati zeii au hotarit moartea lui Enkiduiar
Ghilgames fugi-se in pustiu in cautarea nemuririi,iar mai apoi a inteles ca viata vesnica nu-i
harazita si ca nici nu exista.
Literatura Antica greaca
Civilizatia greaca constituie leaganul civilizatiei moderne.Literatura antica greaca s-a
dezvoltat in conditiile societatii sclavagiste, aparute din oranduirea comunei
primitive,bazandu-se pe forma antica de proprietate si avand ca forma de organizare statala
orasul-stat sau polisul.Dezvoltarea literaturii grecesti este strans legata de perioadele
principale,parcurse de societatea elena,acestea fiind patru:
1.Perioada Arhaica
2.Perioada antica sau clasica
3.Perioada elenistica
4.Perioada imperiala sau elenistico-romana
Iliada si Odiseea
Iliada. Această operă povestește despre luptele purtate de grecii ahei pentru cucerirea
cetății Troia. Din rândul acestora făcea parte eroul Ahile. Conflictul dintre ahei și troieni a
durat zece ani. În cele din urmă, printr-un vicleșug, grecii au reușit să intre în cetatea Troia
ascunși în interiorul unui cal uriaș din lemn. Astfel, troienii au fost înfrânți, iar cetatea lor a
fost distrusă.
Odiseea. Atunci când Războiul troian s-a încheiat, conducătorul grec Ulise (sau Odiseu) a
plecat de la Troia, împreună cu tovarășii săi, spre insula sa natală, Itaca. Călătoria pe mare
a durat zece ani, timp în care ei au trecut prin nenumărate aventuri: au ajuns pe țărmuri
străine, au fost prinși de ciclopul Polifem (un uriaș cu un ochi în frunte, pe care au reușit să îl
învingă), au rămas timp de un an la vrăjitoarea Circe. Ulise a reușit totuși să ajungă în Itaca,
unde era așteptat de Penelopa, soția sa, și de fiul său, Telemac.
Oedip rege
Tragedia „Oedip rege” începe cu freamătul cetății Teba, care se afla în fața unui chin:
plantele, animalele și femeile erau sterile, iar ciuma făcea nenumărate victime. Tebanii vin
să ceară ajutorul lui Oedip, regele Tebei, care îi scăpase și de Sfinx, răspunzând corect la
ghicitoarea acestuia. Creon, cumnatul lui Oedip, este trimis la oracol să afle de ce s-a abătut
această nenorocire asupra Tebei. Oracolul motivează prin faptul că moartea lui Laios,
predecesorul lui Oedip, nu a fost ispășită. În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios, Oedip
cere să fie întrebat Tiresias, bătrânul profet orb. Tiresias îi spune lui Oedip că el este
ucigașul lui Laios. Crezând că Tiresias și Creon au complotat împotriva lui, Oedip se ceartă
cu ei. Soția sa, Iocasta, alături de care are patru copii, doi băieți - Eteocles și Polynikes - și
două fete, Antigona și Ismena, îl liniștește spunându-i că lui Laios i s-a prezis că va fi ucis de
propriul fiu, pe care l-au dat spre adopție în alt ținut pentru a evita această tragedie. În acel
moment, Oedip își amintește motivul pentru care a venit în Teba: acela de a se îndepărta de
familie ca să nu-și omoare tatăl, după cum i-a fost zis la naștere. La o răscruce, Oedip are
un conflict cu un grup de tâlhari, astfel ucigându-și tatăl, deghizat să nu fie recunoscut ca
rege. Oedip suferă o cadere nervoasă, scoțându-și ochii, considerând că aceștia sunt cei din
cauza cărora nu a văzut adevărul.
Literatura latina are trasaturi tipologice cu cea greaca,datorate etapelor asemanatoare in
dezvoltarea istorica.Roma antica a asimilat traditiile Greciei,preluandu-i sistemul de
genuri(poezia epica,poezia lirica,poezia dramatica), ce-i drept cultivate in literatura latina
fara consecutivitatea elena. Literatura latină nu este, însă, o literatură imitatoare, are şi
elemente naţionale originale, cum ar fi: caracterul mai matur, datorat însuşirii experienţei
artistice elene; îmbinarea universalismului, de sorginte elenă, cu individualismul, avînd
implicatii adînci în explorarea lumii sufleteşti a omului; sesizarea acută a dramatismului
existenţei umane. Literatura latină a exercitat o mare influenţă asupra întregii literaturi
universale de mai târziu, fiind mijlocul de transmitere spre naţiunile europene a culturii antice
elene lizaţiei moderne. un factor important în crearea civilizatiei moderne.