Delta Dunarii

Informatii generale
Delta Dunării (3446 km patrati), aflată în mare parte în Dobrogea, România și
parțial
în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele
europene.
Delta

Dunării

intrat

în patrimoniul

mondial al UNESCO în 1992,

fiind

clasificată

ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în

taxonomia internațională
a IUCN. Aceasta se suprapune atât siturilor de importanță comunitară Delta Dunării
(sit SCI) șiDelta
Dunării (zona

maritimă; cât

și

și ariilor de protecție specială

avifaunistică Beștepe

Mahmudia și Delta Dunării și Complexul Razim - Sinoie.

Clima
Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific
stepelor pontice.
Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegeta
ție, întrerupte de insulele
nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și
lagunelor adiacente,
cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul
cu cele mai pu ține
precipitații din România.
Amplitudinile medii zilnice reflectă diferențele mari datorate naturii suprafeței
active : la
Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) și un minim de 3,8 C (în
decembrie), la Sulina între
2,8 C (în iulie) și 1,4 C (în noiembrie), iar la sta ția Gloria între 2,3 C (în
iulie) si 1 C (în decembrie și
februarie). Sumele anuale ale temperaturilor medii zilnice efective se apropie de
1600 C. Umezeala
aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala
relativă a aerului
variază iarna între 88 - 84% la Gorgova și 89 85% la Sulina și Sfântu Gheorghe, iar
vara, între 69 71% la
Gorgova și 77 - 80%, la Sulina și Sfântu Gheorghe. Precipita țiile sunt reduse
cantitativ și scad de la
vest spre est datorită efectului suprafeței active specifice deltei, precum și al
Mării Negre. La intrarea
în Delta Dunării (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie multianuală a
precipita țiilor de 450 mm,
iar la Sulina, de 360 mm. În cea mai mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm
ploaie, iar pe
litoralul deltaic și cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm

Biodiversitate –
Delta Dunării este încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică a
Dobrogei și
prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată,
exprimată atât la nivel
de speciicât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.

Habitate
În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes
comunitar.

Flora
Flora Deltei

este

reprezentată

în

mare

parte

de

vegeta ție

specifică zonelor

umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din
totalul suprafeței.
Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin,
plop, care cresc
pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt
acoperite de o vegeta ție
acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafa ța deltei. De asemenea, există
păduri ( Pădurea
Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar
pedunculat, frasin, plop
tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei,
curpen).
Alior de baltă (Euphorbia palustris)

La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice (meridional-continentale

și xeromezofile) din specii rare[14] printre care unele protejate la nivel european
prin Directiva
92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a
speciilor de
faună

și

floră

sălbatică)[15];

astfel: centaurea (Centaurea

jankae aflată

pe

lista

roșie

[16]

a IUCN , Centaurea pontica și Centaurea tenuiflora), capul-șarpelui (Echium

russicum), otrățelul
bălților (Aldrovanda vesiculosa), trifoiașul-de-baltă (Marsilea quadrifolia),
ciucușoară de nisip
(Alyssum borzaeanum)[17], orhideea piramidă (Anacamptis pyramidalis), sânziană
(Galium
humifusum), garofiță (Dianthus pseudarmeria), coșaci (Astragalus vesicarius),
valentiță (Tanacetum
millefolium), nebunariță (Hyoscyamus niger), nufăr galben (Nuphar lutea), nufăr
alb(Nymphaea
alba), obligeană (Acorus

calamus),

ferigă

de

baltă

(Thelypteris

palustris), piciorul

cocoșului (Ranunculus repens), vitrigon (Eryngium maritimum), alior (Euphorbia

peplis), alior de
baltă (Euphorbia palustris[18], Euphorbia seguieriana), cârcel (Ephedra
distachia),pelin (Artemisia
tschernieviana), bărbișoară (Allysum hirsutum), volbură (Convolvulus lineatus),
varză de mare
(Crambe maritima), pătlăgină (Plantago cornuti), ață de mare (Ruppia maritima),
brândușă de nisip
(Merendera sobolifera)[19], garofiță (Dianthus pseudarmeriași Dianthus
bessarabicus), siminoc (din
specia Helichrysum arenarium), grășătoare (Sagina maritima), chimionul porcului
(Peucedanum
arenarium), valentiță (Tanacetum milefolium), vanilie sălbatică (Heliotropium
curassavicum),
vioreaua de baltă (Hottonia palustris), otrățel (Onosma arenaria), ploșnițoasă
(Orchis coriophora
ssp. fragrans), bujori (Orchis laxiflora ssp. elegans), untul-vacii (Orchis morio),
petunie (Petunia
parviflora), ferigă

plutitoare (Salvinia

natans), otrățel

de

baltă (Utricularia

vulgaris),

plutică

(Nymphoides peltata), troscot de apă (Polygonum amphibium), săgeata apei (Sagitaria

sagitifolia),
pipirig (Juncus gerardii), rogoz (Carex ligerica) sau pir de mare (Elymus
sabulosus).

Fauna
Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pe ște
de apă
dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde milioane de
păsări din diferite
colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească.
Speciile majore
de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul. Fauna deltei este una
bogată și variată
în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște
și insecte; dintre
care unele protejate prin aceeași Directivă a Consiliului European (anexa I-a)
92/43/CE (privind
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau
aflate pe lista roșie
a IUCN.

Pești
Rizeafcă (Alosa tanaica), avat (Aspius aspius), zvârlugă (Cobitis taenia),
porcușor-de-nisip
(Gobio albipinnatus), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), țipar (Misgurnus
fossilis), sabiță(Pelecus
cultratus), boarță (Rhodeus sericeus amarus), dunăriță (Sabanejewia aurata
bulgarica), fusar (Zingel
streber, Zingel

zingel), petroc (Gobio

kessleri), țigănuș (Umbra

krameri),

ghiborț

de

râu

(Gymnocephalus baloni), scrumbie de Dunăre (Alosa immaculata), morunaș (Vimba

vimba), o
specie de somn (Silurus soldatovi) din familia Siluride, șalău (Sander lucioperca),
șalău vărgat
(Sander

volgensis), biban (Perca

borysthenicus),

știucă

de Amur

fluviatilis), văduviță (Leuciscus

( Esox

idus), cernușcă (Leuciscus

reichertii), caracudă (Carassius

carassius), lin (Tinca

tinca), biban (Perca fluviatilis), văduviță (Leuciscus idus), plătică (Abramis
brama), caracudă argintie
(Carassius auratus auratus).

Reptile și amfibieni
Vipera de stepă (Vipera ursinii), șarpele de alun (Coronella austriaca), șopârla
multicoloră
(Eremias arguta), șopârla de câmp (Podarcis taurica), șopârla cenușie (Lacerta
agilis), țestoasa de
baltă (Emys orbicularis), țestoasa dobrogeană de uscat ( Testudo graeca), tritonul
cu creastă
danubian (Triturus dobrogicus), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris
ampelensis), buhaiul
de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina)[30], brotacul verde de copac (Hyla
arborea).

Nevertebrate
În rezervație este semnalată prezența mai multor nevertebrate rare (melci, gândaci,
libelule,
fluturi); printre care: melcul acvatic dungat (Theodoxus transversalis), melcul cu
cârlig (Anisus
vorticulus), gândacul de apă (Graphoderus bilineatus), croitorul mare al stejarului
(Cerambyx cerdo)
[32]

, două libelule din speciile Ophiogomphus cecilia și Arytrura musculus; și cinci

fluturi:Colias

myrmidone, Leptidea morsei (fluturele de muștar), Lycaena dispar (fluturele

purpuriu), Catopta
thrips (fluturele de stepă) și Coenagrion ornatum (albilița portocalie).