 influenţa negativ întreaga

activitate desfăşurată în
unitate. În analiza modului de
manifestare a
funcţiilor managementului,
punctul de plecare trebuie să
fie caracteristicile generale
ale acestora,
care se referă la: caracterul
dublu de reflectare al
managementului, ca ştiinţă şi
artă; au caracter
general, pentru că se
manifestă la orice nivel al
managementului şi în orice
unitate economică;
ponderea lor în activitatea
unui manager diferă în
funcţie de eşalonul în care se
află şi de
specificul de activitate al
unităţii; funcţiile
managementului sunt
interdependente, nu se pot
manifesta fiecare în stare
pură, fapt ce le conferă
caracterul de sistem.
Tratarea separată a funcţiilor
managementului în
paragraful anterior a urmărit
două
elemente esenţiale. Primul se
referă la uşurarea procesului
de cunoaştere a formei
specifice, a
modalităţilor de
transpunere în practică.
Cel de-al doilea element
se referă la evidenţierea
gradului de complexitate a
procesului de management.
În practică managerială
aceste funcţii se
manifestă în plenitudinea
interdependenţelor dintre ele,
asigurând procesului de
conducere un
caracter unitar. Frecvenţa
exercitării funcţiilor în
activitatea managerilor
diferă de poziţia
ocupată de prsoană în
sistemul de management al
unităţii economice.
Dacă funcţia de previziune şi
coordonare ocupă ponderea
cea mai însemnat din timpul
de lucru al managerilor din
eşalonul superior, iar funcţia
de organizare şi control deţin
o pondere
mai mică, la eşalonul
inferior preponderente sunt
funcţiile de organizare şi
control. Acest
fenomen este firesc pentru
că întregul sistem de
prognoze, planuri şi
programe ce privesc
unitatea economică în
ansamblul ei, se elaborează
de eşalonul superior al
managementului.
Eşalonul inferior (şefi birou
sau echipă) elaborează
programe numai în sfera lor
de activitate, mai
limitată.
Coordonarea activităţilor
între componentele
sistemului – unitatea
economică- se
realizează de managerii
din eşalonul superior. O
bună parte din
componentele funcţiei de
organizare se manifestă
aproape zilnic şi este normal
să se exercite de către
persoanele aflate în
eşalonul inferior al sistemului
de management. Aceasta nu
înseamnă că la nivelul
eşalonului
superior nu se exercită
această funcţie, dimpotrivă,
întregul set de probleme
organizaţionale ce
privesc unitatea în ansamblul
să, se rezolvă la acest nivel
ierarhic. O situaţie
asemănătoare o
prezintă şi funcţia de control
care se manifestă mai
frecvent la eşalonul inferior
al sistemului de
management, unde se
realizează un control
total, dar nutrebuie
minimalizată importanţa
controlului, deşi parţial,
efectuată de către
managerii aflaţi spre
vârful piramidei ierarhice.
Activitatea de antrenare
trebuie să se desfăşoare
constant, la toate
nivelurile ierarhice.
Particularităţile desfăşurării
proceselor economice din
diferite unităţi economice
imprimă
anumite caracteristici
specifice a modului de
manifestare în timp, a
funcţiilor managementului.
Dacă avem în vedere de
exemplu, specificul
 activităţilor situaţia poate fi
prezentată
74
 astfel:
� Funcţia de previziune, are
o evoluţie ciclică cu
amplitudini maxime în
perioadele ce
preced începutul unui ciclu
de activităţi. Este cunoscut
faptul că un număr mare de
culturi se
seamănă toamna, înainte de
încheierea anului curent.
Aceasta înseamnă că
începutul activităţilor
de fundamentare a planului
pentru anul viitor începe din
prima parte a celei de-a două
jumătăţi a
anului curent, când se
prefigurează structura
culturilor,amplasarea lor în
teritoriu şi în cadrul
asolamentului, nivelul şi
structură factorilor de
producţie, urmând ca spre
sfârşitul perioadei
activitatea de previziune
să se extindă şi asupra
celorlalte activităţi din
unitatea agricolă,
elaborându-se planul anual al
unităţii. În sectorul de
creşterea animalelor şi în cel
de prelucrare
industrială a produselor
agricole, manifestarea
funcţiei de previziune se
aseamănă cu evoluţia
acesteia, în unităţile
industriale. De precizat faptul
că, după elaborarea planului,
în primele trei
patru luni ale anului
timpul afectat exercitării
funcţiei de previziune
este foarte redus, se
limitează doar la activitatea
din zootehnie şi sere. În
cultura mare, în timpul
anului, se mai
înregistrează creşteri a
timpului de lucru a unui
manager afectat exercitării
acestei funcţii şi
anume, în perioada
premergătoare începerii
diferitelor campanii agricole.
� Funcţia de organizare are
o evoluţie în timp,
asemănătoare funcţiei de
previziune, cu
unele deosebiri referitoare la:
intensitatea maximăa
organizării urmează
intensităţii maxime a
previziunii, pentru că
organizarea, prin rolul pe
care-l are urmăreşte
înfăptuirea obiectivelor
rezultate în urma exercitării
funcţiei de previziune;
caracteristica funcţiei de
organizare este
faptul că intensitatea ei se
menţine la un nivel ridicat pe
întregul parcurs al anului;
amplitudinea
variaţiei intensităţii funcţiei
de organizare este mai mică
decât a funcţiei de
previziune.
� Funcţia de coordonare are
o evoluţie ciclică diferită faţă
de cele două prezentate mai
sus. În perioada în care
activitatea managerilor este
îndreptată spre elaborarea
planurilor,
organizarea producţiei şi a
muncii, aceştia afectează un
timp mai redus exercitării
funcţiei de
coordonare. După
definitivarea planului sau
programelor şi finalizarea
activităţilor de organizare,
coordonarea ocupă un rol
esenţial. Armonizarea
activităţilor din
subdiviziunile organizatorice
cu
cea de ansamblu a unităţii
agricole nu este un lucru
simplu. Prin conţinutul şi
rolul pe care-l are
această funcţie poate să
potenţeze sau să reducă
efectele muncii depuse în
activitatea de
previziune şi organizare.
� Funcţia de antrenare,
având ca suport o motivaţie
complexă, este necesară să se
menţină la un nivel cât mai
ridicat pe întreaga perioadă
de referinţă. Manifestarea
acestei funcţii
presupune participarea activă
a întregului personal la
elaborarea şi definitivarea
obiectivelor
generale şi derivate, în faza
de previziune, iar ulterior,
iniţierea de acţiuni şi
materializarea
acestora în obţinerea de
performanţe superioare la
 fiecare loc de muncă.
Intensitatea cea mai

75