Liceu Teoretic

Ghe. Marinescu
Tg. Mure
coala Postliceal Sanitar
Specializarea: Asistent medical generalist

Functia de coordonare
Referat susinut la disciplina
Management i legislaie sanitar

Profesor,

ec.Felicia Lirca Elev: Moldovan Alina

Clasa : II E

Data 08.05. 2017

 Functia de coordonare consta in ansamblul proceselor de munca prin care se
armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale, in cadrul
previziunilor si sistemului organizatoric stabilite anterior.

Functia de coordonare cuprinde ansamblul actiunilor prin care un manager

creaza si mentine armonia intre activitatile si oamenii pe care ii conduce, intr-un mediu ce
se afla intr-o continua schimbare.

Coordonarea se refera la armonizarea activitatilor cuprinse in cadrul unei

functiuni, armonizarea activitatilor specifice diferitelor functiuni, armonizarea deciziilor
adoptate la diferite niveluri erarhice.

Coordonarea reprezinta dinamica functiei de organizare, a carei necesitate

rezulta in principal din:

- dinamismul agentului economic si al mediului ambiant, imposibil de reflectat in

totalitate in previziuni si in sistemul organizatoric;

- complexitatea, diversitatea si, partial, ineditul reactiilor personalului si

subsistemelor firmei, ce reclama un "feed-back" operativ, permanent de natura sa asigure
corelarea adecvata a deciziilor si a actiunilor acestora.

Prin organizare se creeaza statica sistemului statica sistemului conducator, a

celui condus si a sistemului legaturilor dintre acestea. Adica, se definsc posturile cu
obiectivele, sarcinile, autoritatea si responsabilitatea conferite lor, se proiecteaza aria de
coordonare conferita fiecarui manager prin stabilirea ponderii ierarhice, se definesc
compartimentele si atributiile lor, se concepe ansamblul relatiilor oranizationale intre
posturi si compartimente.

Prin coordonare se pune in miscare cadrul organizatoric proiectat si se aduc

corectii in functie de disfunctionalitatile care apar ca urmare a actiunii unor factori
destabilizatori, mentinand armonia intre activitatile si personalul condus.

Din analizele efectuate a rezultat ca, coordonarea imbraca doua forme:

 bilaterala , care se deruleaza intre un manager si un subordonat, ce asigura
preantampinarea filtrajului si distorsiunii, obtinerea operativa a "feed-back"-ului.
Principalul dezavantaj este consumul mare de timp, in special din partea managerilor.

multilaterala , ce implica un proces de comunicare concomitenta intre un manager

si mai multi subordonati, folosita pe scara larga, in deosebi in cadrul sedintelor. In
conditiile firmei moderne ponderea coordarii multilaterale creste ca urmare a proliferarii
sistemelor de management de tip paricipativ.

Coordonarea are la baza comunicarea si sedinta, ca modalitati concerete prin care se

realizeaza actiunile acestei functii a managementului.

Coordonarea este functia managementului mai putin formalizata, ce depinde

intr-o masura decisiva de latura umana a potentialului managerilor, ale carei efecte dificil
de evaluat, sunt conditionate strans de continutul celorlalte functii ale managementuli.
Realizarea coordonarii la un nivel calitattiv superior confera activitatilor societatilor
comerciale o pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate, caracteristici
esentiale in conditiile trecerii la economia de piata. In conditiile cresterii dependentei
managementuli de resursele umane se amplifica importanta coordonarii.

In literatura de specialitate nu s-a reusit o definire unanim recunoscuta a

notiunii de coordonare. Astfel, este acceptata ca functie esentiala a managementului de
literatura franceza ca si de majoritatea autorilor romani, in timp ce in literatura
americana, germana, italiana este inlocuita cu termenul incadrare desi se fac dese
referiri la coordonare ca fiind esenta conducerii.
Diversitatea opiniilor referitoare la definirea cuvantului managementau facut
ca si componentele acestuia, sa fie denumite de unii autori functii iar de altii atribute. Nu
ne propunem sa dezvoltam aceste teorii care au o valoare pur teoretica fara o relevanta
practica in insusirea cunostintelor despre coordonare.
Trebuie insa retinut faptul ca incercarile de definire a acestui important segment al
managementului, s-au cantonat intr-un grupaj de criterii prin care amintim:
1. Coordonarea de ansamblu, directioneaza organismele din subordine in vederea
executarii sarcinilor; mobilizeaza factorul uman din compunerea subsistemelor pentru
realizarea telurilor propuse; indruma in mod unitar toate activitatile proprii si le
coreleaza cu cele ale sferelor inferioare; realizeaza unitatea de actiune, indispensabila
indeplinirii activitatilor proprii.
2. Coordonarea dupa criteriul fortei umane, urmareste: totalitatea actiunilor de comanda;
directionarea permanenta a activitatilor si factorilor ce infaptuiesc procesul de executie;
corelarea eforturilor tuturor subsistemelor in mod egal; echilibrarea sarcinilor si unitatea
de actiune.
3. Coordonarea ca activitate fundamentala se substituie in: proces de decelare a
problemelor ce impun interventia factorilor de conducere; cunoasterea permanenta a
modului in care functioneaza sistemul; crearea practicii necesare asigurarii conditiilor
optime derularii activitatilor specifice.