Gheburel Ștefania Sorina

Specializarea Istorie
Grupa II

Voci tematice:
Burger
Informațiile sunt preluate din sursa: Henri Pirenne, Oraşele evului mediu (Cluj : Ed. Dacia,
2000).

Burghezii sunt primi locuitori ai unui burg, prima menționare a acestui cuvânt este în
Franța in anul 1007. Aceștia sunt locuitori ai noului oraș făcând parte din clasa sociala medie
sau superioara.

Burghezia se ocupa cu negustoria, dar și cu transportarea și debarcarea mărfurilor, cu

întreținerea și echiparea corăbiilor și practicarea afacerilor dedicându-se comerțului și
industriei. Aceștia produceau pentru aș asigura propriile nevoi.

Burghezul avea un rol în societate, implicându-se în viață politică, susținând conducătorul,

astfel puterea acestuia creștea, iar puterea nobilimii era în scădere.

Consiliul orășenesc
Informațiile sunt preluate din sursa: Henri Pirenne, Oraşele evului mediu (Cluj : Ed. Dacia,
2000).

Consiliul coincide adesea cu tribunalul, iar membrii sunt administratori si judecători.

Aceștia sunt aleși pe o perioada scurtă de timp (6 luni - 1 an) pentru a nu abuza de putere, în
număr de 12 cel mai frecvent, dar și de 9-16 sau 20.

După dezvoltarea și organizarea urbană s-a format colegiul. La început acesta era lipsit de
o putere centrală, astfel membri executau opinia publică, doar din secolul al XIII-lea apare
primarul, aparținând modificării instituționale în care se dorea centralizarea unei puteri
independente.

Consiliul exercita administrația în toate domeniile, precum: poliția comerțului, a

finanțelor, a industriei, supraveghează și hotărăște lucrările publice, aprovizionează orașul,
înființează școli, administrează azilele de săraci și bătrâni, dar și armata.

Paris
Informațiile sunt preluate din sursa: Jacques Rossiaud, „Oraşeanul” în Jacques Le Goff
(coord.), Omul medieval(Iaşi: Polirom, 1999).
Steven A. Epstein, „Urban Society” in The New Cambridge Medieval History,c. 1198-1300,
Volume V, edited by David Abulafia (Cambridge: Cambridge University Press, 2008).
Henri Pirenne, Oraşele evului mediu (Cluj : Ed. Dacia, 2000).

Orașul medieval Paris este ,,un gigant” din punct de vedere al densității populației care era
într-o continuă creștere. În anul 1250 populația depășea numărul de 100000, iar în jurul anului
1300 populația era de peste 200000. Cetățenii care locuiesc în Paris sunt foarte diverși atât
din punct de vedere cultural cât și din punct de vedere social.

Valul mare de indivizi migrează din zonele rurale spre orașe pentru a deprinde noi meserii
și a duce un trai mai bun. Se profesionalizează meseriile, se introduce salariul pentru munca
prestată.

În oraș se dezvoltă comerțul, fiind amplasat pe cursul fluviului Sena, unde comercianții
puteau pătrunde pe teritoriul prin intermediul ambarcațiunilor, aceasta constituind cea mai
ieftina metoda de transportare a mărfurilor. Datorită acestei dezvoltări se organizează piețe,
târguri în diferite zone ale orașului, contribuind la economie.

Locuințele se construiau pe mai multe nivele având 4-5 etaje pentru a încăpea cât mai
multe persoane, iar camerele se împărțeau adesea între mai mulți locatari, stând într-o camera
chiar si 2-3 persoane.