Colegiul de Medicina Balti Medicina Calamitatilor

Studiul Individual pe tema”Notiune de stare terminala.Fazele si

manifestarile clinice”
  Starea terminală se referă la ultimele ore de viaţă ale pacientului, când moartea
este iminentă. În medicina calamităților stările terminale sunt destul de importante,
deoarece dacă persoana este incă vie si in codul roșu sunt puține persoane atunci
victimele in moartea clinică devine deasemenea în codul roșu și este de urgență
transportat și de urgență este acordată asistență medicală. În medicina calamităților
este important de diferenciat moartea clinică de cea biologică.

Moartea clinică este cu agoniași este marcat de o serie scurtă de respirații și uneori

de o singură respirație. Datorită faptului că o persoană care moare are o excitație

simultană a mușchilor care efectuează atât inhalarea cât și exhalarea, ventilația

plămânilor este aproape complet oprită. Faza agonală este însoțită de obicei de o lipsă

de conștiință. Este imposibil de determinat tensiunea arterială, pulsul practic nu este

resimțit.  În acest caz, sunetele inimii sunt surde, iar respirația este rară și superficială.

Aceste semne de moarte iminentă poate dura câteva minute sau câteva ore..
Semnele morții clinice sunt: paloarea pielii (devin reci la atingere), lipsa respirației,
pulsul și reflexul cornean. În acest caz, trebuie efectuată o reanimare urgentă..
Principalele semne de deces clinic în medicină sunt coma, apneea și asistolul. 

Pe cînd moartea biologică se manifestă prin :

cu presiune asupra ochiului nu există nicio reacție la această iritare;

corneea devine tulbure, pe ea se formează triunghiuri de uscare (așa-numitele pete

Larsche);

dacă globul ocular este stors ușor din părți (așa-numitul simptom al „ochiului pisicii”).