Stabilizarea nou-născuţilor

Șef lucrări Dr. Andreea AVASILOAIEI

Resuscitare Stabilizare
ugar
(glicemie)
emperatură
căi eriene
lood pressure
(tensiune arterială)
aborator
suport moţional

2
Glicemie şi siguranţa îngrijirii
 Siguranţa îngrijirii
• Dacă este posibil şi sigur, se transportă mama
înainte de naştere la un centru care poate furniza
îngrijiri specializate pentru copil şi mamă.
• Transportul in utero este de cele mai multe ori
cea mai sigură metodă pentru făt.
Oriunde şi oricând, personalul medical trebuie să:
• Anticipeze
• Recunoască prompt
• Rezolve eficient problemele pe măsură ce acestea
apar.
4
 Siguranţa îngrijirii
• Obiectivul echipei de transport este de a
transporta un copil corect stabilizat, ceea ce
reduce posibilitatea unor efecte adverse care pot
duce la rezultate negative
• Acest scop este cel mai bine atins atunci când:
• Include pe toţi membrii echipei de îngrijire
• Este coordonată
• Se încadrează în timp
• Este organizată
• Este consistentă.

5
 Glicemie
• Dacă un copil este bolnav, se evită alimentaţia
enterală:
• Risc de aspiraţie → DR interferă cu coordonarea
supt-deglutiţie-respiraţie
• Fluxul sanguin intestinal diminuat
• Obstrucţie intestinală
• Se instalează rapid o cale IV pentru a furniza
soluţii care conţin glucoză (menţinerea
homeostaziei glicemice) şi medicaţie în urgenţă.
6
 Glicemie
• Factori care influenţează nivelul glicemiei:
• Depozite neadecvate de glicogen (prematuri,
SGA)
• Hiperinsulinism (NNMD)
• Utilizare crescută a glucozei (SGA, infecţie,
MCC, şoc)
• Medicamente administrate mamei (β-
simpatico-mimetice, β-blocante, diuretice
tiazidice, antidepresive triciclice)
7
 Semne de hipoglicemie – nespecifice!
• Tremurături
• Iritabilitate
• Hipotonie, letargie
• Plâns subţire sau slab
• Hipotermie
• Coordonare slabă supt-deglutiţie
• Tahipnee
• Cianoză
• Apnee
• Convulsii
8
 Nivelul ţintă al glicemiei
• Pentru NN bolnavi care necesită transport sau
TI, cu scopul de a asigura o îngrijire adecvată,
se menţine glicemia la valori cuprinse între

50-110 mg/dl.

Cowett RM, Farrag HM. Selected priciples of perinatal-neonatal glucose

metabolism Semin Perinatol 2004; 9:37-47

9
 Ritmul de perfuzie iniţial

• Glucoza este un medicament!

• Se preferă utilizarea soluţiei de glucoză 10%
fără electroliţi
• 80 ml/kgc/zi furnizează o doză de 5,5
mg/kgc/min
• G(kg) x 80/24= ml/h (pe pompa de perfuzie)

10
 Ritmul de perfuzie iniţial
Tipul de fluid ml/kgc/zi Rata de perfuzie a glucozei
(mg/kgc/min)

G 10% 80 5,5
Poate fi nevoie
de o linie Dacă există şoc sever şi nou-născutul este
centrală dacă normoglicemic, ar putea fi nevoie de restricţie
soluţia include lichidiană
şi alte
substanţe G 10% 60 4,2

G 12,5% 60 5,2
Este nevoie de G 15% 60 6,2
o linie centrală
11
 Linia venoasă centrală
• Cateter venos ombilical → acces în circulaţia venoasă
centrală
• Indicaţii de introducere → bazate pe starea pacientului:
• Este necesar un acces rapid IV şi CVO este opţiunea cea
mai bună pentru administrarea de medicaţie şi fluide în
urgenţă
• Nu se poate canula o venă periferică
• Este necesară mai mult de o linie venoasă
• Administrare de glucoză cu o concentraţie > 12,5%
• Dimensiuni:
• < 1,5 kg → 3,5 Fr
• >1,5 kg → 5 Fr
12
 Perfuzia periferică
• Perfuzia la o venă periferică poate fi plasată la
o venă a mâinii, a piciorului sau scalpului.
• Se monitorizează îndeaproape locul perfuziei
pentru apariţia tumefacţiilor → infiltraţie,
flebită

• Se documentează la fiecare oră

aspectul locului de perfuzie şi
cantitatea de lichid perfuzată.
13
Temperatura
 Temperatura
Clasificarea hipotermiei bazată pe temperatura
centrală:
• Uşoară → 36,4-36°C
• Moderată → 35,9-32°C
• Severă → < 32°C
• Temperatura centrală ţintă → 37°C

15
Mecanismele producerii de căldură
Metabolismul grăsimii brune:
• responsabilă de cel mai mare procent de căldură
produsă de nou-născut
• intens vascularizată şi inervată, fiind rapid
disponibilă pentru termogeneză şi distribuirea
căldurii prin sistemul circulator
• localizări predilecte: regiunile axilară,
interscapulară, regiunea posterioară a gâtului, în
jurul arterelor mamare, în jurul rinichilor şi
glandelor suprarenale
• Intensificarea ratei metabolismului
• Frisonul – nn nu frisonează!!!
16
 Mecanismele pierderii de căldură
Conducţia = transferul de căldură între două
corpuri solide care se află în contact
Modalităţi de combatere:
• Pre-încălzirea obiectelor (pat, mâini,
stetoscop, cântar, caseta radiologică) înaintea
contactului cu nou-născutul
• Evitarea surselor necontrolate de căldură:
sticle, mănuşi umplute cu apă fierbinte,
cărămizi calde.
17
 Mecanismele pierderii de căldură
Convecţia = pierderea de căldură prin curenţi
de aer
Modalităţi de combatere:
• Evitarea curenţilor de aer (ferestre, uşi,
ventilatoare, aparate de AC)
• Acoperirea prematurului cu folie de plastic
sau aluminiu

18
 Mecanismele pierderii de căldură
Evaporarea = pierderea de căldură prin
transformarea umezelii în vapori
Modalităţi de combatere:
• Ştergerea nou-născutului, îndepărtarea
scutecelor ude
• Căciuliţă
• Încălzirea şi umidifierea oxigenului administrat

19
 Mecanismele pierderii de căldură
Radiaţia = transferul de căldură între două
suprafeţe solide care nu se află în contact.
Modalităţi de combatere:
• Îndepărtarea nou-născutului de ferestre şi
pereţi exteriori
• Folosirea incubatoarelor cu pereţi dubli.
• Evitarea plasării nou-născutului în lumina
directă a soarelui.
20
 Semne clinice şi de laborator in
Hipotermie
• Tegumente intens eritematoase, reci
• Edeme, scleredem
• Modificarea comportamentului: letargie, plâns slab,
reactivitate slabă
• Respiraţie superficială neregulată, geamăt, apnee
recidivantă.
• Bradicardie
• Oligurie
• Hipoglicemie
• Acidoză metabolică
• Hiperkaliemie
• Uree sanguină crescută.
21
Reîncălzirea nou-născutului hipotermic
• Treptată
• Monitorizare:
– Temperatura centrală (în cursul reîncălzirii,
temperatura cutanată > temperatura rectală),
– FC (bradicardia este frecventă în timpul hipotermiei),
– TA (reîncălzire rapidă → vasodilataţie rapidă → hTA),
– FR, efortul respirator,
– SpO2, statusul acido-bazic (apariţia hipoxemiei/
desaturărilor),
– Glicemia (risc crescut de hipoglicemie)

22
 Reîncălzirea în incubator
• Avantaj: control mai bun al ritmului de
reîncălzire
• Se setează temperatura incubatorului cu 1-
1,5°C deasupra temperaturii centrale
• Poate fi nevoie de gradiente de temperatură a
aerului mai crescute înainte de creşterea
temperaturii nou-născutului
• Se creşte temperatura aerului
lent, în funcţie de toleranţă.
23
 Reîncălzirea pe radiant
• Mai puţin control al ritmului de reîncălzire
• Vasele sanguine sunt sensibile la căldură →
risc de vasodilataţie dacă încălzirea este prea
puternică → poate fi necesară susţinerea TA
cu volum expander
şi agenţi inotropi.

24
Căi aeriene
 Detresa respiratorie
• Evaluare clinică: Temperatura
• Semne vitale FC, TA
FR, efort respirator
• Starea de bine a copilului: perfuzie, pulsuri,
status neurologic, debit urinar.

26
 Efort respirator – scorul Silverman
Scor Tiraj Bombare Balans Geamãt Bătăi ale
intercostal toracicã toraco- expirator aripioarelor
abdominal nasului

0 absent absentă mişcări absent absente

respiratorii
sincrone

1 vizibil discretă mişcări audibil cu discrete

inspiratorii stetoscopul
sincrone

2 marcat Important mişcări net audibil marcate

abdominale
retracţii
toracice

27
 Detresa respiratorie
• Bradipnee (FR < 30 resp/min)
• Respiraţie dificilă → semn de epuizare
• Se evaluează severitatea apneei şi calitatea intrării
aerului
• Gasping → semn grav al unui stop CR iminent!
• Tahipnee (FR > 60 resp/min) + PCO2 ↓:
• Cauze non-pulmonare – MCC, acidoză metabolică
şi şoc, boli cerebrale (hemoragie, meningită, edem)

28
 Detresa respiratorie
• Tahipnee + PCO2 ↑ cauze pulmonare:
• BMH
• Pneumonie
• TTN
• SAM
• Obstrucţie a căilor aeriene
• Altele – mase intratoracice, HDC, pneumotorax

29
DR prin deficit de surfactant (BMH)
• Anatomie şi fiziologie pulmonară imature +
insuficienţa surfactantului
• Frecventă la nou-născuţii prematuri
• DR instalată la naştere sau la scurt timp după
aceea.
• Rx: volum pulmonar ↓,
aspect difuz granular
cu bronhogramă aerică

30
 Pneumonie
• Bacteriană sau virală
• Nou-născuţi la termen sau prematuri
• DR la naştere sau la debutul infecţiei
• Secreţii traheale ↑
• Dg. dif.: BMH, TTN, pneumonie de aspiraţie
• Rx – aspecte variate:
✓ Infiltrate focale sau difuze
✓ Câmpuri pulmonare opace
✓ Condensare pulmonară
31
 Tahipneea tranzitorie neonatală
• Nou-născut la termen/aproape de termen
• Debut în primele 6 ore postnatal
• Tahipnee, DR uşoară/moderată, acidoză
respiratorie uşoară
• Necesar de O2 < 40%
• Radiografie toracică: infiltrat
linear perihilar, hiperinflaţie
• De obicei, se rezolvă în 24-72 h.
32
 Sindrom de aspiraţie
• Meconiu, lichid amniotic, sânge, conţinut
gastric
• Debut: la naştere sau în momentul aspiraţiei
• Diagnostic → evaluarea istoricului
• Rx: infiltrate nodulare,
hiperinflaţie

33
 Hemoragie pulmonară

• Nou-născut la termen sau prematur

• Deteriorare CR bruscă + extravazarea sângelui
în trahee

34
 Obstrucţia căilor aeriene

• Diferite niveluri: nas (atrezie chonală

bilaterală), gură (secvenţa Pierre-Robin),
laringe, trahee, bronhii
• Semne: DR, stridor inspirator (dacă obstrucţia
are loc la nivelul CRS)

35
 Pneumotorax
• Deteriorare respiratorie şi cardio-vasculară
bruscă (cianoză, bradicardie/tahicardie)
• Iritabilitate şi agitaţie
• Acidoză respiratorie sau/şi metabolică şi
hipoxemie
• Examen clinic: asimetrie toracică, deplasarea
şocului apexian, hipotensiune, pulsuri
periferice scăzute, marmorare.

36
Pneumotorax

• Radiografie toracică AP
sau în decubit lateral
• Transiluminare:
• Fals pozitivă: edem de perete toracic (hidrops
fetal), emfizem subcutanat,
pneumomediastin, emfizem pulmonar
interstiţial sever
• Fals negativă: perete toracic gros, piele închisă
la culoare, lumină slabă a transiluminatorului.
37
 Tratamentul pneumotoraxului
• În urgenţă – procedura de aspiraţie pe ac
• Echipament
• dispozitiv preasamblat cu ac de teflon şi stopcock
• seringă de 20 ml
• soluţie antiseptică
• bandă adezivă
• mănuşi sterile

MacDonald MG, Ramasethu J – Atlas of Procedures in Neonatology, 3rd Ed., LWW,2003

38
 Tratamentul pneumotoraxului
• Tehnică
• pregătirea tegumentelor hemitoracelui afectat prin
antiseptizare
• puncţionarea tegumentelor exact deasupra coastei cu acul
la 45 grade într-una din poziţiile următoare: abordul lateral
– spaţiul IV i.c. pe linia axilară anterioară, la aproximativ 1
cm sub linia intermamelonară sau abordul anterior – spaţiul
II i.c. pe linia medioclaviculară
• aspirarea aerului în seringa conectată la stopcock-ul cu 3 căi
şi evacuarea prin poziţia deschisă
• continuarea procedeului până la evacuarea aerului fie
manual, fie cu montarea unui sistem de drenaj continuu,
sau în timpul pregătirii pentru instalarea unui tub de
toracotomie.
39
 Terapia durerii
• Sedativele (lorazepam, midazolam,
fenobarbital, cloralhidrat) nu au proprietăţi
analgezice
• Sedativele pot fi administrate împreună cu
analgezicele pentru prevenirea dezorganizării
şi agitaţiei
• Sedativele ar putea însă creşte percepţia
durerii

40
 Analgezia
• Agonişti opioizi
• Morfină – 0,05 mg/kgc/doză
• Administrare i.m., i.v., s.c., lent, 15-30 minute
• Fentanyl – 1-2 mcg/kgc/doză
• Administrare i.v., lent. Administrarea rapidă poate duce
la rigiditatea peretelui toracic şi imposibilitatea de a
ventila.
• Se monitorizează atent TA, FC, statusul respirator în
timpul şi după administrare (apnee dacă nou-născutul
nu este intubat!)
• Cele mai multe efecte adverse sunt reversibile la
administrarea de naloxonă
• Folosirea continuă de opioide → toleranţă, dependenţă
fiziologică 41
 Analgezia
• Soluţie de sucroză 12-24%, p.o.
• Nu este indicată pentru combaterea durerii chirurgicale
sau semnificative
• Utilă pentru tratamentul durerii minore – puncţionarea
călcâiului, cateterizarea venelor periferice
• Mecanismul de acţiune este contactul cu mugurii
gustativi anteriori ai limbii şi este sinergic cu suptul →
se foloseşte tetina/suzeta!
• Doză: nn la termen – 0,5-2 ml
prematur – 0,1-0,4 ml
• Cremă EMLA (1 g conţine 25 mg lidocaină, 25 mg
prilocaină), local.
• Efecte adverse: eritem, methemoglobinemie
42
 Necesarul de oxigen
• Evidenţă de cianoză centrală?
• Coloraţie albăstruie a limbii şi mucoaselor
• Desaturare a sângelui arterial secundară unei
disfuncţii cardiace/respiratorii
• Dacă nou-născutul este cianotic în aer atmosferic
şi detresa respiratorie este prezentă, se evaluează
SpO2 şi se administrează oxigen.
• Cât de mult oxigen este necesar pentru a menţine
SpO2 la valori între 88-95%?
• Creşterea necesarului de oxigen poate fi un semn
al insuficienţei respiratorii
43
 Evaluarea gazelor sanguine
Arterial Capilar

pH 7,3 – 7,45 7,3 – 7,45

PCO2 35 – 45 mmHg 35-50 mmHg

PO2 50 – 80 mmHg 35-45 mmHg

HCO3 19 – 26 mEq/l 19 – 26 mEq/l

Exces de baze De la -4 la +4 De la -4 la +4

44
 Evaluarea gazelor sanguine
• Sângele arterial este cel mai bun indicator pentru
evaluarea oxigenării.
• Sângele venos va indica valori mai scăzute ale pH-
ului şi PaO2 şi mai mari ale PaCO2, decât cel
arterial.
• Sângele capilar dă valori asemănătoare cu cele
venoase, cu un pH uşor mai scăzut şi PaCO2 uşor
crescut, dar nu atât de mult ca în determinările
venoase. Determinările din capilar sunt afectate
dacă nou-născutul este hipotensiv, în şoc sau in
hipotermie. Înainte de recoltare, călcâiul va fi
încălzit, pentru a obţine sânge arterializat.
45
 Cauze de acidoză metabolică
• Creşterea producţiei de acid lactic → scădere a
HCO3 şi pH
• Şoc perfuzie scăzută
oxigenare tisulară neadecvată
glicoliză anaerobă
• Hipotermie, hipoglicemie
• Boală cardiacă
• Erori înnăscute de metabolism

46
 Tratamentul acidozei metabolice
Medicaţie:
• Bicarbonat de sodiu 8,4% (1 mEq/ml)
• Indicat în tratamentul acidozei metabolice severe
– pH < 7,15
• Nou-născutul trebuie să ventileze eficient!
• Doză (mEq): 0,3 x G(kg) x EB (mEq/L)
• 1-2 mEq/kgc/doză
1-2ml/kgc/doză sol. 8,4%
• Se administrează lent! Administrarea rapidă
poate provoca hemoragie intraventriculară la
prematuri
47
 Cauze de acidoză respiratorie
• Ventilaţie neadecvată → PCO2 ↓, pH↓
• Boală pulmonară (pneumonie, aspiraţie,
deficit de surfactant)
• Pneumotorax
• Obstrucţie de căi aeriene
• Efort respirator scăzut (prematuritate, apnee,
depresia centrilor respiratori)

48
 Tratamentul acidozei respiratorii
• CPAP nazal – formă intermediară (non-invazivă) de suport
respirator.
• Indicaţii:
• Suport respirator crescut, dar fără necesar de IOT sau VM
• Crize de apnee severe sau repetate, care încă nu necesită
IOT
• Efort respirator crescut şi/sau necesar crescut de oxigen
• Retenţie de CO2 uşoară şi acidoză uşoară
• Aspect radiologic de atelectazie
• Traheo-bronho-malacie
49
 CPAP
• Se administrează PEEP de 5-8 cm H2O, evitându-
se hiperdistensia alveolară
• Modificări dorite o dată ce nou-născutul se află
pe CPAP:
• Oxigenare îmbunătăţită
• Ventilaţie îmbunătăţită: ↓ PCO2, ↑ pH
• ↓ travaliului respirator
• ↓ FR
• ↓ severitatea crizelor de apnee
• ↓ atelectazia
50
 Semne de alarmă
• Nu poate fi menţinută o SpO2 acceptabilă pentru
boala suspectată la copil
• O concentraţie a oxigenului în creştere pentru a
menţine o SpO2 > 90%
• PCO2 > 55 mmHg şi pH < 7,25
• Copilul respiră cu greutate: retracţii, geamăt,
bătăi ale aripioarelor nazale.
• Nou-născutul prezintă episoade severe de apnee
şi bradicardie
• Nou-născutul prezintă gasping
51
Tensiune arterială
 Ce este şocul?
• Perfuzia inadecvată a organelor vitale şi aport
inadecvat de oxigen
• O stare de disfuncţie circulatorie complexă,
care are ca rezultat un aport insuficient de
oxigen şi substanţe nutritive pentru a satisface
necesităţile tisulare

Corneli HM. Evaluation, treatment and transport of pediatric patients with

shock. Pediatr Clin N Am 1993; 40(2):303-319
Kourembanas S. Shock. In Cloherty JP, Eichenwald EE, Stark AR. Manual of
neonatal care, 5th Ed. 2004, LWW Philadelphia, p. 181-184.
53
 Etiologia şocului
• Hipovolemie Şoc hipovolemic

• Insuficienţă cardiacă Şoc cardiogen

• Infecţie Şoc distributiv

(septic)

54
 Şocul hipovolemic
• Cauze:
• Pierdere acută de sânge în perioada intrapartum
– hemoragie feto-maternă, patologie placentară,
leziuni ale CO, transfuzie feto-fetală, leziuni ale
organelor interne
• Hemoragie postnatală – intracraniană,
pulmonară, SR, colecţii la nivelul scalpului
• Cauze non-hemoragice – extravazare capilară,
deshidratare
• Hipotensiune funcţională – pneumotorax în
tensiune, pneumopericard
55
 Hemoragie intracraniană
• Intraventriculară – în matricea germinativă
subependimară
• Prematuritate!

• Subdurală – posttraumatică
• Subarahnoidiană - traumatism
hipoxic/obstetrical mecanic
56
Colecţii la nivelul scalpului
• Bosa sero-sanguinolentă =
acumularea de fluide la nivelul
ţesuturilor subcutanate ale
scalpului
• Depăşeşte suturile, se
deplasează la modificarea
poziţiei
• Pierdere de sânge minimă
• Cefalhematomul = acumulare de
sânge între oasele craniului şi
periost
• Respectă suturile
• Se resoarbe mai lent – 2
săptămâni-3 luni
57
 Şocul cardiogen
• Cauze:
• Asfixie perinatală
• Hipoxie şi/sau acidoză metabolică
• Infecţie (bacteriană sau virală)
• DR severă cu necesar de ventilaţie asistată
• Hipoglicemie severă
• Anomalii metabolice şi/sau electrolitice severe
• Aritmii
• MCC
58
 Şocul distributiv
• Infecţiile neonatale bacteriene sau virale pot
debuta cu semne de DR şi şoc
• Extravazarea fluidelor în spaţiul extravascular
• ↓ contractilitatea miocardică → hipoperfuzie
tisulară, hipooxigenare
• Se pot deteriora rapid
• Hipotensiunea poate fi severă şi poate
răspunde prost la reanimarea cu fluide
• Tratament: terapia şocului hipovolemic şi
cardiogen 59
 Evaluarea şocului
Efortul respirator
• ↑ efortul respirator şi FR
• Apnee
• Gasping (semn prevestitor pentru instalarea
stopului CR)
Pulsuri
• Pulsuri periferice slabe
• Pulsuri brahiale mai puternice decât cele
femurale → CoAo, arc aortic întrerupt

60
 Evaluarea şocului
Perfuzia periferică
• Hipoperfuzie (hipoperfuzie, DC scăzut)
• TRC ↑
• Tegumente reci, marmorate
Frecvenţa cardiacă
• Bradicardie – semn de hipoxemie, hipotensiune,
acidoză → deprimă sistemul de conducere; se
exclude BAV complet
• Tahicardie – semn de DC scăzut; se exclud
aritmiile (TSV)
61
 Evaluarea şocului
Cordul
• Umbra cardiacă mărită pe radiografia toracică
• Cord mic, comprimat (umplere deficitară, scăderea
presarcinii)
• Prezenţa suflurilor cardiace (MCC pot fi prezente
chiar în absenţa suflurilor)
Tensiunea arterială – poate fi normală şi în şoc!
• Hipotensiunea –
semn tardiv al
decompensării
cardiace
62
 Tratament – şocul hipovolemic
• Dacă nu există pierdere acută de sânge –
soluţii cristaloide (SF 0,9%, Ringer lactat) –
izotone, rapid disponibile, rămân puţin timp în
spaţiul intravascular.
• Pierdere acută de sânge – ME, sânge total
În urgenţă: ME O(-)
• Doză: 10 ml/kgc/doză cristaloid: 15-30 min
coloid: 0,5-2 h
63
 Tratament – şocul cardiogen
• Tratamentul problemei subiacente:
• Hipoxia
• Hipoglicemia
• Hipotermia
• Hipotensiunea
• Acidoza
• Aritmiile
• Infecţia
• Diselectrolitemiile
64
 Tratament – şocul cardiogen
Medicaţie
• Dopamina hidroclorid
• Inotrop – creşte contractilitatea miocardului
creşte DC
creşte TA
• Se administrează în perfuzie IV constantă (cu
ajutorul pompei de perfuzie), diluată în G 10%
• Doză: 5-20 mcg/kgc/minut, pe CVO sau linie
periferică separată
65
Laborator
 Infecţia neonatală
• Sistem imun imatur
• Poate fi extrem de severă
• Evaluarea şi tratamentul infecţiei constituie o
prioritate de vârf în perioada pre-transport
• În cazul oricărui nou-născut care pare a fi
bolnav se administrează antibiotice până când
infecţia este exclusă.

67
 Infecţia neonatală
Factori de risc majori
• Ruptura prematură de membrane
• Travaliu prematur
• Corioamniotită
• Infecţie sau boală maternă recentă
• Febră maternă în perioada peripartum (> 38°C)
• Membrane rupte > 18 ore
• Proceduri invazive după naştere

68
 Infecţia neonatală
Semne clinice:
• Detresă respiratorie (efort, apnee, cianoză,
creşterea nevoii de oxigen)
• Instabilitate termică
• Intoleranţă digestivă (vărsături, distensie
abdominală)
• Perfuzie cutanată anormală (paloare, marmorare,
TRC ↑)
• Anomalii ale FC şi TA (tahicardie, hipotensiune)
• Anomalii ale statusului neurologic (letargie,
hipotonie, convulsii) 69
 Infecţia neonatală

• Evaluare de laborator pre-transport - HHGG

• Hemoleucogramă
• Hemocultura (cel puţin 1 ml înainte instituirii
antibioterapiei)
• Glicemie
• Gaze sanguine

70
 Formula leucocitară
• Infecţia poate fi prezentă chiar dacă rezultatul
HLG este normal.
• Rezultatele anormale ale HLG nu semnifică
întotdeauna că nou-născutul este infectat.
Decizia de a trata sepsisul se bazează pe:
• Istoricul clinic
• Semne şi simptome
• Repetarea HLG la 6, 8, 12 ore
71
 Formula leucocitară
• Numărul absolut al neutrofilelor (ANC)
• Pentru a determina câte neutrofile sunt
disponibile pentru a lupta cu infecţia
• Nou-născuţii prematuri au în general ANC mai
mici decât cei la termen
• Nou-născuţii din mame cu HTA au ANC scăzut
• Total neutrofile = neutrofile mature (PMN,
segmentate) + neutrofile imature (neutrofile în
bandă + metamielocite)
• ANC = Total neutrofile x procent neutrofile din FL
ANC > 1800
72
 Trombocite
Greutatea Valoarea medie +/- DS (mcl)

VLBW (sub 1500 gr) 275 000 +/- 60 000

LBW 290 000 +/- 70 000

Nou-născut la termen 310 000 +/- 68 000

Christensen RD. Hematologic problems of the neonate. WB Saunders Philadelphia

2000, p.132

73
 Trombocite
• 100 000 – 150 000 – se monitorizează
tendinţa numărului la creştere/scădere
• < 100 000 → reevaluare în decurs de 8-12 ore,
examinare pentru semne de sângerare
(sângerare prelungită la locurile puncţie
vasculară, echimoze, peteşii, hemoragii gastro-
intestinale)
• < 25 000 → tratamentul trombocitopeniei

74
 Iniţierea antibioterapiei
• Imediat după recoltarea hemoculturii

• Ampicilină 100 mg/kgc/doză i.v., în 5 minute

• La 12 ore
+
• Gentamicină 2 mg/kgc/doză i.v., 30 minute
• La 12-24 ore, în funcţie de vârsta de gestaţie şi
funcţia renală
75
Să nu uităm de...

76
Suport emoţional
 Sugestii
• Înainte de transport, facilitaţi vizita mamei şi
tatălui la copil şi încurajaţi interacţiunea
• Felicitaţi părinţii pentru naşterea copilului
• Vorbiţi despre copil cu genul corect
• Numiţi copilul pe nume dacă părinţii i-au dat un
nume
• Folosiţi termenii “fiul dvs.”/”fiica dvs.” pentru a
susţine identificarea părinţilor ca atare
• Observaţi reacţiile părinţilor şi repetaţi explicaţiile
dacă este necesar
• Ajutaţi la identificarea persoanelor apropiate şi
oferiţi-vă să-i contactaţi
78
 Concluzii

• Când îngrijim un copil bolnav, scopul este de a:

• Anticipa problemele care pot apărea
• Conştientiza problemele atunci când acestea
apar
• Acţiona prompt şi eficient asupra lor

79
 Concluzii
• Toate spitalele trebuie să fie pregătite pentru
reanimarea, stabilizarea sau transportul nou-
născuţilor bolnavi şi/sau prematuri
• Un proces de îngrijire uniform, simplu,
standardizat şi o abordare comprehensivă
bazată pe lucrul în echipă pot îmbunătăţi
stabilitatea, siguranţa şi prognosticul
copilului.

80