STUDIUL PIETEI MUNCII

DIN REPUBLICA
MOLDOVA

AU COLABORAT: FUS DENIS

CIOBANU ANA-MARIA

ANGHELOPOL ALLA
 CUPRINS
ACRONIME……………………………………………………………………………………3
SUMAR EXECUTIV…………………………………………………………………………..4
INTRODUCERE………………………………………………………………………………6
BIOGRAFIE……………………………………………………………………………………30

Capitolul I: Situatia actuala pe Piata Muncii………….............8

1.1. Analiza indicatorilor agregati a pietei muncii……………………………………...8

1.2. Analiza indicatorilor pietei muncii in profil de varsta………………………………10

1.3. Analiza indicatorilor pietei muncii in profil regional si mediu de resedinta……….12

1.4. Analiza indicatorilor pietei muncii in profil de sex………………………………...14

Capitolul II: Analiza deficitului fortei de munca: Real sau

Imaginar? ……………………………………………………….16

Capitolul III: Analiza Oportunitatii Liberalizarii

Accesului Fortei De Munca Straina Pe Piata Muncii Din
Republica Moldova……………………………………………20
3.1. Caracteristica migratiei in scop de munca in Republica Moldova…………………….20

3.1.1. Cadrul de reglementare si institutional……………………………………………………22

3.1.2. Estimarea strictetii legislatiei muncii in Republica Moldova………………………….22

3.2. Evaluarea situatiei curente in ceea ce priveste accesul fortei de munca straina pe piata
muncii din Repulica Moldova………………………………………………………………23

3.3 Instrumente de gestionare a migratiei in scop de munca………………………………….23

Capitolul IV: Impactul Pandemiei COVID – 19 Asupra Pietei

Muncii …………………………………………………………………………25
4.1 Pandemia COVID – 19 si piata muncii : tendinte si prognoze…………………………..25

4.2. Politici de diminuare a impactului pandemiei COVID – 19…………………………….25

2
Concluzii si Recomandari…………………………………………
28

ACRONIME
AA – Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană

AFM – Ancheta Forței de Muncă

ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

BNS – Biroul Național de Statistică

CAEM – Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei

CNAS – Casa Națională de Asigurări Sociale

EPL – Strictețea legislației muncii

EPS – Programul de admitere a lucrătorilor străini în Coreea de Sud

FWPC – Comitetul pentru politica externă a forței de muncă

GIZ – Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei

GCI – Indicele Global al Competitivității

LMT – Testul pieței muncii

MEI – Ministerul Economiei și Infrastructurii

MÎ – Memorandum de înțelegere

MSMPS – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

NEET – Tineri care nu sunt ocupați, nu studiază/învață și nu participă la instruiri

informale

OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OIM – Organizația Internațională a Muncii

OMC – Organizația Mondială a Comerțului

PBS – Sisteme de atragere a lucrătorilor străini bazate pe punctaj

PIB – Produsul Intern Brut

PPC – Paritatea puterii de cumpărare

RA – Rata de activitate

RO – Rata de ocupare

RȘ - Rata de șomaj

UAT – Unitate teritorial administrativă

UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

3
 VAB – Valoarea Adăugată Brută.

SUMAR EXECUTIV

Studiul pieței muncii din Republica Moldova a fost pregătit la solicitarea Ministerului
Economiei și Infrastructurii și Ministerului Sănătății, Muncii şi Protecției Sociale, cu suportul
proiectului "Consilierea Guvernului Republicii Moldova în politici economice", implementat de
Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ).

ANALIZA SITUAȚIEI PE PIAȚA MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA

(CAPITOLUL 1) a scos în evidență următoarele tendințe:
• Potențialul demografic al Republicii Moldova este într-un proces de erodare constantă și
care a luat amploare în ultimii ani. Conform noilor date demografice, ajustate la rezultatele
recensământului din 2014, numărul populației totale s-a redus estimativ cu aproximativ
25% în perioada 2004 – 2019, de la 3,6 (populație stabilă) la 2,7 (populație cu reședință
obișnuită) milioane de oameni. Cauzele principale a diminuării rapide a numărului
populației sunt migrația externă și sporul natural negativ.
• Cererea forței de muncă a scăzut gradual și a fost relativ imună atât față de șocurile
economice, cât și față de perioadele de creștere mai rapidă a economiei. Rata de ocupare
a populației a coborât pe parcursul ultimilor două decenii până la nivelul de aproximativ
40% în ultimii ani, fără a se înregistra o oarecare îmbunătățire vizibilă la acest capitol.
• Oferta forței de muncă, spre deosebire de cerere, a fost mai sensibilă la ciclurile
economice. Ratele de șomaj creșteau brusc după crizele din 1998, 2009 și 2015, după
care se diminuau gradual în perioadele de creștere economică. Către 2019 șomajul a
scăzut sub 4%, nivelul minim istoric din ultimele decenii.
• Dinamica agregată a ocupării atât a celei formale, cât și a celei informale a fost influențată
de schimbările structurale în economia națională. În perioada 2003 – 2018 a scăzut
semnificativ numărul populației ocupate în agricultură, cu peste 200 mii de persoane
(calculat în baza populației stabile). Volumul forței de muncă eliberat din agricultură nu a
fost, însă, absorbit de restul activităților economice, care cumulativ au asigurat o creștere
doar de 28 mii persoane în aceeași perioadă.
• Pe parcursul perioadei 2007 – 2018 structura ocupării pe principalele grupuri de ocupații
nu a suferit schimbări majore. O ușoară diminuare a avut loc doar în grupurile de ocupații
ce necesită competențe joase, dar în aceste grupuri continuă să activeze aproximativ 50%
din totalul populației ocupate din Republica Moldova.
• Schimbările structurale în cererea forței de muncă au dus și la modificări esențiale în
structura ofertei după nivelul de instruire, care au fost însă destul de dezechilibrate.
Aspectul pozitiv a constat în faptul că s-a majorat esențial ponderea populației cu studii
superioare și s-a diminuat numărul celor care au studii finalizate doar la nivel de școală
primară sau fără studii.
• Schimbările structurale și în nivelul de instruire a ocupării au contribuit pozitiv la dinamica
productivității muncii, care a crescut destul de semnificativ. Totodată, productivitatea
muncii la nivel agregat a crescut practic sincron cu nivelul de salarizare, ceea ce este un
factor pozitiv pentru păstrarea competitivității economiei naționale. În perioada 2003 –
2018 atât productivitatea muncii agregate, cât și câștigul salarial mediu pe economie au
crescut aproximativ de 2,2 ori. Totodată, această creștere a productivității muncii a fost
înregistrată doar în sectorul formal al economiei, iar în cel informal productivitatea a
stagnat.
• Îmbătrânirea rapidă a populației este una din cauzele principale a diminuării activității

4
economice agregate a populației din ultimele decenii. Totodată, în deceniul 2008 – 2018 a
crescut semnificativ numărul tinerilor (15 – 34 ani), care nu erau implicați nici în activități
economice, dar nici în studii – grupul NEET (din engleză ”Not in Employement, Education
or Training). Deci, atragerea tinerilor în piața muncii rămâne a fi o provocare.
• Pe parcursul ultimilor două decenii s-au amplificat decalajele pe piața muncii în profil
regional și mediu de reședință. Diferențele între regiunile urbane și cel rurale au crescut
preponderent nu la indicatorii cantitativi, dar la cei calitativi. Se evidențiază creșterea
rapidă a ocupării informale în zonele rurale, în timp ce în orașe tendința este descendentă.
Ratele de activitate mai joase ale populației din mediul rural sunt cauzate și de migrația
intensă. Decalajele se amplifică sau se mențin și între diferite regiuni ale țării.
• Piața muncii din Republica Moldova se caracterizează prin prezența unor decalaje de gen,
unele din ele amplificându-se doar cu timpul. Bărbații sunt mai activi pe piața muncii și
primesc în medie un nivel de salarizare mai înalt decât femeile. Totodată, activitatea
economică mai sporită a bărbaților rezultă și în rate mai mari de migrație externă în
comparație cu femeile, dar și într-un nivel mai înalt de ocupare informală.
• Analiza tendințelor pe piața muncii este îngreunată prin faptul că există diferențe în datele
statistice din diferite surse și întreruperi de serii de timp. De exemplu, există diferențe între
datele pe numărul salariaților publicate de către Biroului Național de Statistică și Casa
Națională de Asigurări Sociale, deși tendințele sunt similare în ultimii ani. Astfel, este
necesar un efort de colaborare instituțională pentru a identifica sursa diferențelor și
numărul real de salariați.
ANALIZA DEFICITULUI FORȚEI DE MUNCĂ (CAPITOLUL 2) a scos în
evidență următoarele dezechilibre între cererea și oferta forței de muncă:
• Piața muncii din Republica Moldova a cunoscut o creștere mai rapidă a cererii decât a
ofertei forței de muncă în ultimii ani. Către 2019 stocul locurilor vacante în economia
națională a crescut tocmai cu 83% față de 2015, iar numărul șomerilor înregistrați a scăzut
la un nivel minim din ultimele două decenii. Aceste tendințe au dus la excedentul cererii
față de ofertă în mărime de aproximativ 5000 locuri vacante. Totodată, cererea s-a
concentrat doar în câteva activități economice (auto, comerțul și tehnologia informației),
geografic crescând în continuare importanța mun. Chișinău. De asemenea, excedentul
cererii la nivel agregat este pentru locurile de muncă ce nu necesită un nivel avansat de
studii, deci pentru competențe joase.
• Dezechilibrul dintre cererea și oferta forței de muncă se reflectă în dinamica salarizării,
care a crescut semnificativ în termeni reali. În perioada 2015 – 2018 câștigul mediu salarial
pe economie a crescut în termeni reali cu 28%. Această majorare a salariilor a fost
cauzată de așa factori precum (i) creșterea economică, (ii) majorarea salariilor în sectorul
public și (iii) deficitul forței de muncă în unele domenii ale economiei naționale.

URMARE EVALUĂRII OPORTUNITĂȚII LIBERALIZĂRII ACCESULUI

FORȚEI DE MUNCĂ STRĂINE PE PIAȚA MUNCII DIN REPUBLICA
MOLDOVA (CAPITOLUL 3 ) s-a identificat că:
• Studiul vine cu o analiză a bunelor practici internaționale ce țin de atragerea forței de
muncă străină și cu un set de recomandări pentru politicile naționale, în cazul în care se
decide de a liberaliza în continuare accesul către piața muncii din Republica Moldova. În
contextul crizei economice cauzate de COVID - 19 și existența unor rezerve pe intern de
mobilizare a forței de muncă, recomandările ce țin de atragerea forței de muncă străină își
pierd din actualitate. Propunerile de politici în acest domeniu pot fi analizate mai detaliat
doar pe termen mediu, după anul 2025, când se prognozează să reapară deficitul forței de

5
muncă pe piața muncii locale.
• Abordarea suplinirii cererii angajatorilor cu forță de muncă străină urmează a fi analizată
din perspectiva impactului social, dar și a relației cost-beneficiu, iar atragerea forței de
muncă străină în Republica Moldova este însoțită și de o serie de riscuri.
LA ANALIZA IMPACTULUI PANDEMIEI COVID-19 ASUPRA PIE ȚEI
MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA (CAPITOLUL 4) , s-au tras următoarele
concluzii:
• Pandemia COVID – 19 este unul din cele mai mare șocuri pentru economia națională din
ultimele decenii. Ca și în cazul crizei din 2009, factorii principali, care vor afecta piața
muncii, vor fi: (I) scăderea cererii pentru forța de muncă din cauza factorilor interni și
externi; (II) scăderea remiterilor și reîntoarcerea emigranților.
• În primele luni ale 2020 impactul prealabil al pandemiei COVID – 19 asupra pieței muncii
este comparabil cu efectele crizei din 2009, dar există și unele semne de îngrijorare.
Efectele crizei pandemiei au început să fie resimțite doar din aprilie 2020, ceea ce a dus la
o creștere a numărului șomerilor înregistrați cu tocmai 48% față de luna precedentă. Se
prognozează că criza, cauzată de COVID – 19, va duce la o majorare mai pronunțată a
populației inactive de 25 – 60 ani, care va crește în 2020 tocmai cu 30% f-a-p.
• Pandemia COVID – 19 va avea un impact major și de durată asupra pieței muncii din
Republica Moldova, fiind necesar un răspuns prompt și de anvergură din partea statului
pentru a diminua consecințele. Printre principalele propuneri de politici de combatere a
crizei cauzate de COVID – 19 pot fi: (i) măsuri de susținere a companiilor, (ii) măsuri de
menținere a locurilor de muncă, (iii) acordarea suportului social populației ocupate și (iv)
măsuri de valorificare a potențialului economic a emigranților.

INTRODUCERE

Factorul muncă este unul crucial pentru creșterea economică durabilă atât
din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Participarea unui număr cât mai mare
de persoane în activitatea economică este un factor stimulator pentru creșterea numărului
afacerilor, deci este un factor de creștere extensivă a economiei. Pe de altă parte, fără o
aprofundare a calității factorului uman, i.e. a capitalului uman, creșterea economică nu poate să
fie durabilă. Acumularea și îmbunătățirea capitalului uman este crucială pentru creșterea
susținută și echitabilă a veniturilor, precum și pentru dezvoltarea afacerilor inovative și
competitive.

Piața muncii a Republicii Moldova se ciocnește cu provocări atât din punct de

vedere a cantității, cât și calității forței de muncă. Principalele de menționat sunt
ratele joase de participare și ocupare a populației, care sunt cauzate de mai mulți factori, precum
migrația externă, îmbătrânirea populației, structura economică și a ocupării nefavorabilă ș.a. De
asemenea, acumularea capitalului uman este influențată negativ de calitatea sistemului
educațional, discrepanța dintre oferta și cererea forței de muncă calificată, migrația ș.a. Cu

6
timpul constrângerile pentru piața muncii doar se intensifică, fapt confirmat de datele
recensământului populației din 2014.

O provocare sensibilă pentru piața muncii din Republica Moldova a fost

declanșarea pandemiei COVID - 19 în martie 2020. Pe lângă efectele asupra
sănătății, pandemia COVID-19 are consecințe sociale și economice negative semnificative.
Situația excepțională, declarată în Republica Moldova în martie-mai 2020, a condus la
constrângeri pe piața forței de muncă, a lovit în afacerile locale și a afectat grupurile vulnerabile,
inclusiv persoanele care mizează pe remitențe.

În pofida tendințelor negative și acumulării constrângerilor pe piața muncii,

nu există o analiză sistemică a acestui domeniu. Până la momentul actual au fost
făcute mai multe studii și analize privind piața muncii a Republicii Moldova, dar nici unul din
ele nu a cuprins toate problemele și aspectele într-un format sistemic. Acest fapt nu permite de
văzut situația în ansamblu și de ierarhizat problemele și constrângerile după gravitatea lor și
prioritatea de intervenții. De asemenea, calitatea analizelor pieței muncii a fost influențată și de
statistica oficială, care nu reflecta obiectiv numărul real al populației în țară. Odată cu ajustarea
în anul 2019 a statisticii la rezultatele recensământului din 2014, apare oportunitatea de a efectua
o analiză a pieței muncii, care să reflecte situația reală.

Evidențiem că în anul 2019 Biroul Național de Statistică a revizuit

semnificativ metodologia de estimare a indicatorilor pieței muncii. Din acest
considerent analiza pe termen lung a tendințelor pe piața muncii s-a bazat pe datele calculate în
baza populație stabile, acoperind preponderent perioada 2003 – 2018. Aceste tendințe au fost
completate și pentru anul 2019, unde au fost disponibile datele dezagregate. Din cauza
revizuirilor metodologice, în studiu sunt scoase în evidență unele tendințe ce contravin
consensului atins privind situația de pe piața muncii din Republica Moldova.

În pregătirea Studiului au fost implicate mai multe autorități și instituții cu

competențe în domeniul pieței muncii. Drept surse de informație de bază pentru
elaborarea Studiului au fost datele Biroului Național de Statistică (BNS), Agenției Naționale de
Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM), Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), precum și
datele administrative ale MEI, MSMPS etc. Este de menționat că, cu organizațiile vizate au fost
organizate și ședințe de lucru în cadrul cărora au fost discutate aspecte legate de structura și
conținutul Studiului, așteptările de la acesta, accesul la date statistice pentru elaborarea părții
analitice, precum și potențialele măsuri pentru îmbunătățirea situației pe piața muncii din
Republica Moldova.
În final, menționăm că elaborarea Studiului în cauză este determinată de
necesitatea echilibrării pieței muncii din Republica Moldova prin
implementarea unui set de măsuri, inclusiv adresate și depășirii consecințelor
pandemiei COVID-19. Printre aceste măsuri vom menționa creșterea nivelului ocupării
forței de muncă şi a calității acesteia, identificarea rezervelor interne de atragere a forței de
muncă, sporirea competitivității forței de muncă, asigurarea unui grad mai mare de incluziune pe

7
piața muncii, în special a grupurilor social-vulnerabile, stimularea economică și atragerea
migranților, acoperirea deficitului forței de muncă inclusiv prin accesul străinilor etc.

CAPITOLUL I: SITUATIA ACTUALA PE PIATA MUNCII

1.1. ANALIZA INDICATORILOR AGREGATI A PIETEI MUNCII

Unul din factorii de producție cruciali pentru o creștere economică durabilă este forța de
muncă. Impactul factorului muncă asupra creșterii economice este însă cu atât mai amplu și de
lungă durată, cu cât potențialul său cantitativ și calitativ este utilizat în plină măsură. Aspectul
cantitativ a forței de muncă ține de potențialul demografic de care dispune o țară și măsura în
care acest potențial demografic este utilizat direct în procesele economice. Pe de altă parte,
aspectul calitativ al factorului muncă se poate de cuantificat prin nivelul de educație atins, dar și
prin structura de ocupare, e.g. dacă nivelul de educație corespunde cu competențele cerute la
locul de muncă. La ambele capitole, cantitativ și calitativ, Republica Moldova se ciocnește cu
mari provocări.

Potențialul demografic al Republicii Moldova este într-un proces de erodare constantă și

care a luat amploare în ultimii ani. Conform noilor date demografice, ajustate la rezultatele
recensământului din 2014, numărul populației totale s-a redus estimativ cu aproximativ 25% în
perioada 2004 – 2019 de la 3,6 la 2,7 milioane de oameni. Această reducere este cu mult mai
vastă decât cifrele publicate pentru populația stabilă, conform cărora în perioada menționată
reducerea a fost doar cu 2% (Figura 1). Situația este și mai îngrijorătoare dacă analizăm
tendințele demografice pentru perioada 2014 – 2019, inclusiv și pe principalele grupe de
vârstă.2 În doar cinci ani populația totală cu reședință obișnuită a scăzut cu aproximativ 7%
(Caseta 1). Mai rapid se află în scădere însă forța de muncă, i.e. populația cu vârsta de peste 15
ani, cu aproximativ 8% în perioada analizată. Dinamica este și mai alarmantă pentru populația
din grupa de vârstă de 15 – 65 ani, cei care potențial pot fi mai activi implicați pe piața muncii.
Numărul populației din această grupă s-a redus tocmai cu 12% (Figura 2). Astfel, potențialul
forței de muncă în Republica Moldova este într-o constantă și accelerată contractare.

8
Cauzele principale de diminuare rapidă a numărului populației sunt migrația externă și
sporul natural negativ. Amploarea migrației externe, calculată în baza numărului populației
stabile, a crescut exploziv în perioada 2000 – 2007 de la 138 la 335 mii de persoane, apoi
urmând o stabilizare și majorare graduală până la 350 mii în 2018. Astfel, ponderea populației
plecate peste hotare în perioada 2000 – 2018 s-ar fi majorat de la 3,8% la aproximativ 10% din
totalul populației stabile. În realitate, însă, BNS nu includea în această statistică persoanele
antrenate în procesele de migrație externă care la momentul efectuării cercetării în cadrul
Anchetei Forței de Muncă (AFM) erau în țară. Dacă sumăm și aceste persoane la cei raportați
expres ca emigranți, atunci ponderea celor antrenați în emigrație ar crește la 15,5% din totalul
populației stabile (Figura 3). Chiar și această cifră pare să fie subestimată dacă să comparăm cu
numărul populației cu reședință obișnuită, care a fost mai mică cu 25% decât populația stabilă în
2018. Chiar dacă cifrele privind numărul emigranților calculați în baza statisticii populației
stabile subestimează amploarea procesului, ele scot în evidență o tendință clară de majorare
constantă a migrației externe.

Sporul natural negativ al populației este un factor adițional ce a contribuit la amplificarea

tendințelor demografice negative, care s-a acutizat din nou în ultimii ani. Pe parcursul
ultimilor două decenii sporul natural a fost constant negativ, i.e. numărul celor născuți era mai
mic decât a celor decedați. Dinamica acestui indicator a cunoscut însă oscilații destul de
semnificative în această perioadă. În intervalul anilor 2000 – 2010 numărul celor decedați îl
depășea pe cel al născuților cu 4-5 mii de persoane. După o perioadă scurtă, când acest decalaj
aproape că a dispărut, a avut loc o înrăutățire bruscă în ultimii ani. Astfel, în anii 2017 – 2018
amploarea sporului natural negativ a revenit la valorile alarmante înregistrate în
mijloculdeceniului precedent (Figura 4).

9
Dinamica agregată a ocupării atât celei formale, cât și celei informale a fost influențată de
schimbările structurale în economia națională. În perioada 2003 – 2018 a scăzut semnificativ
numărul populației ocupate în agricultură, cu peste 200 mii persoane (Figura 5). Această
diminuare a ocupării a avut loc în cadrul întreprinderilor formale și informale din acest domeniu
și nu ia în considerație evoluția în cadrul gospodăriilor casnice, care va fi analizată mai jos.
Volumul forței de muncă eliberat din agricultură nu a fost însă absorbit de restul activităților
economice, care cumulativ au asigurat doar o creștere de 28 mii persoane în aceeași perioadă.
Din activitățile care se evidențiază sunt „Comerțul cu ridicata și amănuntul, hoteluri și
restaurante” cu + 19 mii și „Alte activități” cu tocmai 29 mii persoane, iar la restul a fost fie o
creștere nesemnificativă fie diminuare.
Schimbările structurale au dus și la modificarea importanței diferitor activități economice
în ocuparea forței de muncă. Diminuarea numărului persoanelor ocupate în agricultură a dus și
la contractarea ponderii acestui sector în ocuparea totală de la 37% în 2003 la 22% în 2018. În
pofida acestei diminuări, agricultura rămâne unul din sectoarele – cheie ca volum al cererii
pentru forța de muncă (Figura 6). Ponderea ocupării s-a diminuat gradual până la 20% în anul
2010, apoi a urmat o stabilizare și o creștere ușoară în ultimii ani până la 22%. Un volum
echivalent al ocupării este doar în sectorul public (Administrația publică, învățământ, sănătate și
asistență socială), care și-a majorat ponderea în total ocupație în perioada 2003 – 2018 până la
22,5%. Un nivel al ocupării comparabil cu sectoarele menționate, de asemenea în creștere, este
în „Comerț cu ridicata și amănuntul, hoteluri și restaurante”, deși în ultimii ani numărul total de
ocupați în această activitate s-a diminuat. Structura ocupării pe activități economice în anul 2019,
calculată în baza populației cu reședință obișnuită, nu a suferit schimbări semnificative în
comparație cu 2018. Astfel, majoritatea ocupării în Republica Moldova se concentrează în
activități economice fie cu nivel potențial de productivitate scăzut (comerțul, administrația
publică), fie vulnerabilă la condițiile meteorologice (agricultura).

Figura 6. Modificările în ponderile

ocupării pe activități economice, %
din total ocupați

10
1.2. ANALIZA INDICATORILOR PIEȚEI MUNCII ÎN PROFIL
DE VÂRSTĂ

11
Oferta forței de muncă depinde atât de numărul populației pe principalele grupuri
demografice, cât și de nivelul de activitate în cadrul acestor grupuri. Ambii acești parametri
au manifestat tendințe negative pe parcursul ultimilor două decenii. Tendințele demografice
negative constau în faptul că migrația externă și sporul natural negativ duc la îmbătrânirea rapidă

a populației. În perioada 2003 – 2018 unicul grup de vârstă al populației care a înregistrat
creștere a fost de 55+ ani, iar grupurile cu vârstă mai tânără se află în continuă scădere (Figura
7). Astfel, în perioada analizată ponderea populației cu vârsta 55+ ani a crescut de la 24,3% la
32,9% din totalul populației în vârsta aptă de muncă (15+ ani). Îmbătrânirea rapidă a populației
este o provocare majoră pentru menținerea activității economice a populației și ofertei forței de
muncă la un nivel destul de înalt.
Îmbătrânirea rapidă a populației este una din cauzele principale a diminuării activității

Figura 7. Indicii numărului populației pe Figura 8. Ratele de activitate pentru

principalele grupuri de vârstă (axa din principalele grupuri de vârstă (%) și
stânga) și ponderea grupei de vârstă 55+ diferența între aceste rate în perioada 2003 –
ani (% din total populație aptă de muncă, 2018 (p.p.)
axa din dreapta)

economice agregate a populației din ultimele decenii. Tradițional activitatea economică a

populației scade cu vârsta, ceea ce se manifestă și în RA cu mult mai joase. Astfel, la grupul de
vârstă 55 – 64 ani în 2018 RA (37,9%) era mai mică cu peste 20 p.p. decât la grupul de vârstă
precedent de 45 – 54 ani (59,8%). Aceste decalaje s-au diminuat puțin în perioada 2003 – 2018,
deoarece a scăzut semnificativ activitatea economică a populației în grupurile de vârstă 25 – 54
ani (aproximativ cu 20 p.p.), iar la grupul de vârstă 55+ ani diminuarea nu a fost așa de
evidențiată (Figura 8). Totodată, creșterea ponderii populației bătrâne, care a avut și are
tradițional o participare redusă pe piața muncii, a contribuit la diminuarea activității economice a

populației în Republica Moldova. Mai mult decât atât, continuarea tendințelor demografice
actuale va diminua semnificativ din oferta forței de muncă, dacă nu o să se majoreze RA a
populației în grupul de vârstă 55+ ani.

O cauză adițională a participării scăzute pe piața muncii a populației în vârsta de 55+ ani
este amplificarea migrației externe a populației din acest grup de vârstă. Migrația populației

din acest grup de vârstă a demonstrat o dinamică explozivă în perioada 2008 – 2018, întrecând
cu mult ratele de creștere din alte grupuri de vârstă mai tinere.În această perioadă, creșterea

12
vertiginoasă a migrației a dus și la majorarea ponderii acestui grup de populație în totalul
stocului de migrație de la 2,7% la 6,5% (Figura 9). Deși ponderea este destul de mică și
majoritatea covârșitoare a emigranților sunt din grupurile de vârstă mai tinere, tendința însă este
îngrijorătoare.

Populația în grupul de vârstă 55-64 ani activă pe piața muncii a fost mai puțin afectată de
oscilațiile economice, povara căzând pe cohortele de populație mai tinere. Ratele de șomaj
în grupul de vârstă 55 – 64 ani tot timpul au fost cele mai mici în comparație cu cohortele de
populație mai tânără, fiind tot timpul sub 4%. La restul cohortelor ratele de șomaj au fost cu mult

mai mari, în special la tinerii în grupul de vârstă de 15 – 34 ani. De fapt, în perioadele de crize
economice tinerii sunt unicul grup al populației care este cel mai afectat, șomajul în rândul lor
explodând în timp ce în restul grupurilor de vârstă practic nu simțeau o înrăutățire la acest capitol

(Figura 10). De exemplu, după criza din 2009 RȘ în rândul tinerilor a explodat la 12,6%, iar în
restul grupurilor RȘ a rămas sub 5%. Către anul 2018 decalajul în RȘ a tinerilor și restul
grupurilor de vârstă s-a redus la minimul istoric de 3 p.p., totodată ei vor fi primii care vor
resimți noul șoc economic legat de COVID-19.

Figura 9. Indicii numărului populației

în migrație pe principalele grupuri de Figura 10. Ratele de șomaj pentru
vârstă (axa din stânga) și ponderea principalele grupuri de vârstă (%) și
grupei de vârstă 55 - 64 ani (% din decalajul între tineri (15-34 ani) și cei
total migrație, axa din dreapta) în vârstă (55-64 ani), p.p.

Tinerii sunt o altă grupă vulnerabilă a populației și atragerea lor pe piața muncii rămâne o

provocare, deoarece activitatea lor economică și educațională s-a redus. În deceniul 2008 –
2018 a crescut semnificativ numărul tinerilor (15 – 34 ani) care nu erau implicați nici în activități

economice, dar nici în studii – grupul NEET (din engleză ”Not in Employement, Education or
Training). În perioada menționată ponderea tinerilor din categoria NEET s-a majorat de la 27,5%

la 36,8% din totalul tinerilor. Un factor important care a dus la creșterea ratei NEET a fost
migrația externă a populației. Dacă excludem complet acest factor din statistică, atunci rata
NEET se reduce semnificativ. Totodată, și în acest caz se atestă o majorare în perioada analizată
a ratei NEET de la 11,3% la 16,2%. La această creștere a contribuit în mare măsură creșterea
tinerilor inactivi în categoria „Casnici”, ponderea cărora în totalul populației tinere s-a majorat în

13
perioada 2008 – 2018 de la 8,3% la 14,1%. Anume tinerii din această categorie pot să servească
ca o rezervă pentru piața muncii, în caz dacă vor fi identificate politici de stimulare economică a
acestora.

1.3. ANALIZA INDICATORILOR PIEȚEI MUNCII ÎN PROFIL

REGIONAL ȘI MEDIU DE REȘEDINȚĂ
Situația pe piața muncii din zonele urbane și cele rurale diferă, iar decalajele dintre aceste
medii de reședință nu s-au diminuat pe parcursul timpului. Activitatea economică a
populației în zonele urbane o depășește pe cea din zonele rurale, deși în ambele zone tendință de
participare pe piața muncii a fost descendentă. În perioada 2003 – 2018 RA în zonele urbane s-a
diminuat de la 58% la 45-47%, iar în zonele rurale RA a înregistrat o scădere de la 48% la 36%
(Figura 11). Decalajul în RA a fost în mediu de 9 – 10 p.p. în favoarea zonelor urbane, dar
ajungând până la 16 p.p. în perioada de până la anul 2012. După acest an a urmat o revenire la
media istorică, fără să se înregistreze o anumită convergență sesizabilă între aceste zone de
reședință.
O consecință a activității economice mai înalte a populației din zonele urbane duce la o mai

mare sensibilitate la șocurile economice, ceea ce se manifestă într-un nivel mai sporit a
șomajului. Nivelul șomajului în zonele urbane constant a depășit pe cel din zonele rurale, în
medie diferența fiind de 2 p.p. în RȘ înregistrate în aceste zone. Decalajul în nivelul șomajului în

zonele urbane a sporit însă cu mult mai rapid decât în zonele rurale în perioadele de criză
economică, dar în linii mari nivelul șomajului evoluează destul de sincron în ultima perioadă
(Figura 12). Nivelul mai scăzut al șomajului și sensibilitatea mai joasă la șocurile economice în
zonele rurale se explică printr-o activitate economică mai mică a populației din aceste zone, dar
și antrenarea populației în activități agricole și în gospodării casnice în perioadele de criză.

Figura 11. Dinamica RA în zonele rurale Figura 12. Ratele de șomaj în zonele
și urbane (%, axa din stânga) și decalajul rurale și urbane (%, axa din stânga) și
în RA dintre aceste zone (p.p., axa din decalajul în rate între zone (p.p., axa din
dreapta) dreapta)

14
Discrepanțele privind generarea locurilor de muncă salariate sunt și mai pronunțate la
nivel de unități teritorial administrative de nivelul doi (UAT II). Până în anul 2010, unicele
regiuni în care s-a înregistrat o majorare a numărului salariaților au fost mun. Chișinău șu Bălți.
În Chișinău numărul salariaților s-a majorat în perioada 2003 – 2010 cu tocmai 15%, iar în Bălți
cu 0,7% (Figura 13). Totodată, aceste cifre sunt doar pentru unitățile economice și sociale cu 20
și mai mulți salariați, și pentru toate instituțiile bugetare. După 2011, când datele au început să
fie colectate pentru toate instituțiile economice și sociale, situația puțin s-a îmbunătățit din punct
de vedere a creșterii numărului salariaților în profil regional. În perioada 2011 – 2018 numărul
UAT II în care s-a înregistrat o dinamică pozitivă a numărului salariaților a crescut la 12
(Figura 14). Totodată, majoritatea din ele sunt concentrate în regiunea Centru, în special în jurul
Chișinăului, sau în cele care au zone economice libere. Printre aceste regiuni se evidențiază mun.
Bălți (13,8%), r. Criuleni (+8,1%), r. Ialoveni (+14,6%), r. Orhei (+7,3%), r. Strășeni (+4,0%), r.
Ungheni (+8,2%) și UTA Găgăuzia (+2,7%) la Sud. La această dinamică în perioada 2011 –
2018, în comparație cu anii de până la 2010, a contribuit atât factorul statistic (extinderea
raportării), cât și performanța în zonele economice libere și extinderea activității în jurul mun.
Chișinău.

Figura 13. Dinamica numărului de Figura 14. Dinamica numărului de

salariați în UATII (%, 2010 față de salariați în UAT II (%, 2018 față de
2003) 2011)

Caracteristica principală a pieței muncii în profil regional și mediu de reședință este

amplificarea decalajelor pe parcursul ultimilor două decenii. Diferențele între regiunile
urbane
și cel rurale au crescut preponderent nu la indicatorii cantitativi, dar la cei calitativi. Se
evidențiază
creșterea rapidă a ocupării informale în zonele rurale, în timp ce în orașe tendința este
descendentă. De asemenea, se păstrează decalajul în activitatea economică a populației între
zonele urbane și cele rurale, în cele din urmă fiind mai mică. Ratele de activitate mai joase a
populației din mediul rural sunt cauzate și de migrația intensă, care generează peste 60% din

15
stocul migrației externe. Decalajele se amplifică sau se mențin și între diferite regiuni ale țării. Se

evidențiază, în primul rând, diferența dintre regiunea Centru și mun. Chișinău și regiunile Nord
și
Sud. Aceste diferențe se manifestă în diminuarea ocupării informale și creșterea numărului
salariaților în Centru și mun. Chișinău, în timp ce în Nord și Sud tendințele sunt inverse.
Tendințele pozitive, legate de creșterea numărului salariaților, sunt doar în raioanele din jurul
mun. Chișinău și cele cu zone economice libere, în restul raioanelor din Nord și Sud tendințele
negative doar se amplifică.

1.4. ANALIZA INDICATORILOR PIEȚEI MUNCII ÎN PROFIL

DE SEX
Activitatea economică a bărbaților pe piața muncii este mai înaltă decât a femeilor, dar
discrepanța în nivelul de participare s-a redus gradual pe parcursul timpului. În perioada
2003 – 2018 RA a bărbaților s-a diminuat puțin mai rapid decât a femeilor, ceea ce a dus la o
anumită convergență a nivelurilor de participare. În
această perioadă RA a bărbaților a coborât Figura 16. Evoluția RȘ a bărbaților și
de la 59% la 45%, iar a femeilor de la 47% la femeilor (%)
36% (Figura 15). Deoarece RA a bărbaților s-a
diminuat puțin mai rapid, ecartul de gen la acest indicator s-a redus de la 12 p.p. în anul 2003 la
9 p.p. în 2018. Totodată, începând cu anul 2016 se atestă o inversare a tendințelor, i.e. ecartul de
gen a crescut din nou. Această creștere, deși nesemnificativă, a fost în jur de 1 p.p. între anii
2016 – 2018. Eliminarea acestui ecart de gen la indicatorii de participare pe piața muncii, deși nu

foarte semnificativ, ar majora oferta de muncă.

16
 Figura 15. Evoluția RA a bărbaților și
femeilor (%, axa din stânga) și
diferența în participare (p.p., axa din
dreapta)

Activitatea economică mai înaltă pe piața muncii a bărbaților se manifestă și într-un nivel
mai înalt al șomajului printre bărbați în comparație cu femeile. Nivelul de șomaj constant a
fost mai înalt în rândul bărbaților decât în rândul femeilor, dar acest decalaj s-a redus în ultima
perioadă. Reducerea decalajului din ultima perioadă nu este o tendință unică și de lungă durată,
dar este o caracteristică pentru perioadele de creștere economică și diminuare generală a
șomajului în economia națională. Decalajul RȘ a bărbaților și femeilor crește brusc în perioadele
de șocuri economice, aproape exclusiv din contul majorării cu mult mai semnificative a nivelului

șomajului în rândurile bărbaților decât la femei (Figura 16). Apoi, în perioadele de creștere
economică ecartul de gen se reduce gradual, din contul diminuării mai rapide a RȘ la bărbați. De
exemplu, după criza economică din 2009 RȘ la bărbați practic s-a dublat de la 5,5% la 9,9% în
doar doi ani, în timp ce RȘ la femei s-a majorat de la 3,8% la 6,4%. Același scenariu s-a repetat
și în anul 2015. După 2015, într-o perioadă de creștere economică, ecartul de gen s-a redus din
nou la doar 1,2 p.p., dar în lumina unui nou șoc economic legat de COVID-19 se va aprofunda
din nou.

17
 CAPITOLUL II: ANALIZA DEFICITULUI FORTEI DE MUNCA: REAL
SAU IMAGINAR?
Nu există o definiție unanim acceptată privind deficitul forței de muncă, dar acest fenomen
poate fi analizat și cuantificat prin prisma dezechilibrelor mai multor indicatori. La nivel
internațional există diferite abordări la nivel de politici și de analiză a deficitului forței de muncă.
În Marea Britanie deficitul este evaluat prin analiza unui set de indicatori, care pot scoate în
evidență diferite aspecte a fenomenului cuantificat atât din partea cererii, cât și a ofertei (Caseta
4). În Austria, de exemplu, deficitul forței de muncă este definit și cuantificat în cadrul normativ
național, fiind stabilit un prag de 1,5 șomeri înregistrați pe un loc vacant existent.21În cazul când
numărul șomerilor înregistrați crește peste acest prag, se consideră că există deficit de forță de
muncă și autoritățile pot să caute peste hotarele țării potențiali imigranți.

Deficitul forței de muncă se poate de cuantificat prin estimarea dezechilibrului dintre

cererea și oferta forței de muncă. La rândul său, cererea forței de muncă este suma dintre
locurile de muncă ocupate și cele vacante, care sunt create de companii. Oferta se referă la
partea populației economic active, deci la cei ocupați și șomeri. Suprapunerea acestor
componente din cerere și ofertă scoate din analiză populația ocupată, fiind necesar doar de
comparat dinamica locurilor vacante și a șomerilor, pentru a estima semnul și volumul
dezechilibrului. Datele pentru acești indicatori trebuie să fie comparabile metodologic, deci nu
este relevant de comparat numărul șomerilor estimați în baza AFM și numărul locurilor vacante
înregistrate administrativ, neestimate printr-un chestionar reprezentativ al companiilor. În acest
caz, este cel mai relevant de comparat dinamica șomerilor și a locurilor vacante înregistrate la
ANOFM, datele fiind disponibile din 2004.

Dinamica locurilor vacante și a șomerilor noi înregistrați a avut o dinamică ciclică,

înregistrând pe parcursul ultimilor două decenii și unele perioade cu un potențial deficit a
forței de muncă. Numărul locurilor vacante noi înregistrate crește foarte rapid în perioada de
până la criza economică din 2009, depășind pe scurt timp în 2008 numărul noilor șomeri
înregistrați la ANOFM. În aceeași perioadă, raportul dintre noii șomeri și locurile noi vacante s-a

redus de la 1,5 în 2004 - 2005 la 0,8 către finele anului 2008, ceea ce indică asupra depășirii
cererii față de oferta forței de muncă. Criza economică din 2009 a avut un impact profund și
contrar opus asupra dinamicii locurilor noi vacante și a șomerilor noi înregistrați. Numărul
șomerilor noi înregistrați a crescut la valorile maxime de până la 10 mii persoane (ajustat
sezonier) pe trimestru în 2010, iar numărul locurilor vacante noi înregistrate a atins valori
minime de 6-7 mii (ajustat sezonier) pe trimestru în același an (Figura 17).
Piața muncii a revenit doar gradual și foarte lent la valorile înregistrate de până la criza
din 2009. Doar către începutul anului 2018 s-a înregistrat din nou o depășire a numărului
locurilor vacante noi înregistrate față de șomerii noi înregistrați. Raportul dintre acești indicatori
din nou a atins valorile minime istorice în 2018 de doar 0,75, indicând asupra unui deficit mai
acut a forței de muncă decât a fost în anul 2008. De asemenea, perioada când numărul locurilor
vacante noi înregistrate a depășit pe cel a șomerilor noi, a durat mai mult, de la începutul 2018
până la finele 2019. Totodată, dinamica locurilor vacante s-a inversat brusc de la începutul

18
anului 2019, pe parcursul anului numărul mediu de locuri noi vacante înregistrate în mediu pe
trimestru (ajustat sezonier) s-a contractat tocmai cu 29% în TIV:19 față de TI:19 (Figura 17).
Această inversare a dinamicii, înainte chiar de șocul economic legat de COVID-19, poate să
indice asupra încetinirii creării noilor locuri de muncă în economia națională și scăderea cererii.

Figura 17. Dinamica locurilor noi vacante

și șomerilor noi înregistrați (mii, axa din
stânga) și raportul șomeri noi/locuri
vacante noi (axa din dreapta), ajustat
sezonier.

19
Numărul total al șomerilor și al locurilor vacante înregistrate, deci variabilele de stoc,
indică asupra înăspririi situației pe piața muncii în ultima perioadă. Spre deosibire de
variabilele de flux (numărul șomerilor și a locurilor noi vacante înregistrate într-o anumită
perioadă), variabilele de stoc arată care este volumul total al șomerilor înregistrați și a locurilor
vacante la o anumită dată. Aceste variabile de stoc, de asemenea, au înregistrat tendințe similare
cu cele de flux. În perioada 2009 – 2019 numărul total de șomeri înregistrați a scăzut gradual, iar

numărul locurilor vacante disponibile și care nu au fost completate a crescut.22 Aceste evoluții
convergente a dus la faptul că către TIV:19 numărul șomerilor înregistrați practic s-a egalat cu
numărul locurilor vacante (date ajustate sezonier), iar raportul șomeri per loc vacant a coborât la
minimul din acest deceniu sub 1,3 (Figura 18). Astfel, către finele anului 2019 pe piața muncii se

simțea un deficit al forței de muncă la nivel agregat.

Activitățile industriale au avut o creștere a salariului cu mult mai mică decât media pe
economie, o mare excepție fiind industria auto. În activitatea economică „Fabricarea
autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor” (industria auto) ratele de creștere a câștigului
mediu salarial a fost printre cele mai mari din economia națională. În perioada 2015 – 2019
salariul mediu lunar în această industrie a crescut în termeni reali tocmai cu 60,5% (Figura 64).
Majorarea salariului a fost însoțită și de o creștere explozivă a numărului salariaților cu +897%
în anii 2015 – 2018 (datele pentru 2019 nu a fost încă publicate). Drept rezultat ponderea
salariaților angajați în industria auto a crescut în această perioadă de la 0,2% la 1,8% din totalul
salariaților în economia națională. Astfel, majoritatea locurilor vacante noi înregistrate în
activitățile industriale ce necesită nivel educațional redus, cum a fost analizat mai sus, au fost
generate anume de industria auto. Creșterea rapidă a salariului și a numărului angajaților în
industria auto indică asupra faptului că cererea forței de muncă a fost mult mai mare decât oferta.
O dinamică similară, deși de o magnitudine mai mică, a fost înregistrată în comerțul cu ridicata
și amănuntul, activitățile de alimentare publică și în serviciile în tehnologia informației (Tabelul
1). În fiecare din aceste activități ponderea salariaților este de peste 1% din totalul salariaților din

20
 economia națională, iar creșterea cererii a avut un impact sistemic asupra dinamicii salarizării și
a numărului angajaților.

Activitatea economica Câștigul salarial Numărul Numărul

(conform CAEM) mediu lunar, salariaților, salariaților,
termeni reali 2018 vs. 2015 % % din total
2019 vs. 2015 % salariați în 2018
Fabricarea
calculatoarelor și a 43,7 -26,6 0,1
produselor electronice
și optice
Fabricarea
autovehiculelor, a 60,5 896,6 1,7
remorcilor și
semiremorcilor
Comerț cu ridicata, cu
excepția comerțului cu 39,5 22,1 6,5
autovehicule și
motociclete

Comerț cu amănuntul,
cu excepția comerțului 39,4 5,1 8,8
cu autovehicule și
motociclete
Hoteluri și alte facilități 33,1 -2,0 0,3
de cazare
Restaurante și alte
activități de servicii de 36,1 10,5 1,9
alimentație
Activități de editare 51,5 13,7 0,2
Activități de producție
cinematografică, video
și de programe de 56,1 -68,0 0,0
televiziune;
inregistrări audio și
activități de editare
muzicală
Activități de servicii în
tehnologia informației 36,3 40,5 1,1
Activități de servicii 52,2 32,0 0,8
informatice
Tabelul 1. Activitățile economice cu cele mai înalte rate de creștere a
salariului mediu

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS

21
 CAPITOLUL III: ANALIZA OPORTUNITATII LIBERALIZARII
ACCESULUI FORTEI DE MUNCA STRAINA PE PIATA MUNCII DIN
REPUBLICA MOLDOVA

3.1. CARACTERISTICA MIGRATIEI IN SCOP DE MUNCA IN

REPUBLICA MOLDOVA

Deficiențele înregistrate pe piața forței de muncă din Republica Moldova sunt fie de
geneză „demografică” din cauza scăderii populației, dar și a emigrării în masă, fie din
cauza unor probleme structurale pe piața dată, provocate de discrepanțele în materie de
calificare între cererea și oferta forței de muncă. În aceste condiții atragerea forței de muncă
străine ar putea fi o strategie eficientă pe termen mediu pentru reducerea deficiențelor de pe piața

muncii. În timp ce demersurile făcute de autorități pentru creșterea ofertei de muncă străină merg

în direcția corectă, totuși există spațiu suficient pentru promovarea unor reforme și măsuri
adiționale în acest domeniu.

3.1.1 CADRUL DE REGLEMENTARE SI INSTITUTIONAL

Cadrul de reglementare aferent migrației Republicii Moldova cuprinde o rețea vastă de acte
legislative și normative care derivă în mare parte din angajamentele internaționale.
Republica Moldova participă la mai multe parteneriate regionale care au tangență cu domeniul
dat, în special cu UE. Cadrul legal a fost modificat în perspectiva transpunerii mai multor
directive comunitare în domeniu. De asemenea, a fost asigurată convergența categoriilor de
lucrători străini menționați în partea economică a Acordului de Asociere (AA) față de care au
fost asumate angajamente în materie de intrare pe piață. Totodată, au fost depuse anumite
eforturi ce țin de simplificarea procedurii și micșorarea numărului de acte prezentate pentru
angajarea lucrătorilor străini (Tabelul 2).

Tabelul 2. Cadrul legal privind migrația forței de muncă

Actul normativ Comentarii

Legea nr. 200/2010 privind regimul Prevederile legii stabilesc cadrul juridic privind libera
străinilor în circulație şi imigrarea cetățenilor străini; asigurării unui
mecanism complet, uniform şi continuu de
Republica Moldova reglementare a regimului străinilor pe teritoriul
Republicii Moldova; aplicării unei proceduri uniforme
de documentare a acestora şi adoptării unui nou cadru
normativ în conformitate cu legislația comunitară.
Legea nr.274/2011 privind integrarea Prevederile legii stabilesc un cadru juridic uniform
străinilor în privind integrarea străinilor în viața economică, socială

22
 Republica Moldova
Legea nr.105/2018 cu privire la
promovarea ocupării forței de muncă și
asigurarea de șomaj
Codul muncii al Republicii Moldova
Sursa: Sistematizat de autori
şi culturală a Republicii Moldova, a asigurării
drepturilor, libertăților şi a determinării obligațiilor
acestora.
Prevederile legii reglementează politica de promovare
a ocupării forței de muncă, piața muncii, sistemul
instituțional de ocupare a forței de muncă, măsurile de
ocupare a forței de muncă, precum și raporturile
juridice care apar la implementarea măsurilor de
ocupare a forței de muncă
Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor
individuale şi colective de muncă, controlul aplicării
reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă,
jurisdicția muncii, precum şi alte raporturi legate
nemijlocit de raporturile de muncă.

În pofida corespunderii cadrului legal și instituțional normelor internaționale, percepția

mediului de afaceri este diferită. Concluziile date reflectă poziția angajatorilor, care în
continuare consideră procesul de angajare a lucrătorilor străini unul destul de complicat. Astfel,
conform indicatorului relevant din Indicele Global al Competitivității (GCI) și anume ”ușurința
de angajare a lucrătorilor străini”, Republica Moldova înregistrează un grad mediu de
flexibilitate la acest capitol (scor de 4,1 din maximum 7). Deși, acesta a înregistrat o ușoară
îmbunătățire în timp de la 3,8 în 2018 la 4,1în 2019, totuși, în comparație cu alte țări din
clasament, țara noastră aparent întâmpină anumite carențe la acest capitol (Figura 75).

Figura 19. Scorurile comparative pentru indicatorul

”ușurința de angajare a lucrătorilor străini” conform
GCI

Aprecierile angajatorilor pot fi subiective în materie de angajare a lucrătorilor străini.

Trebuie de menționat că indicatorul dat din GCI este bazat pe sondajele de opinie efectuate
asupra managerilor unor companii (în mediu 100 persoane), prin urmare acesta reflectă
nemijlocit opiniile managerilor, ceea ce, de fapt, implică și o anumită doză de subiectivism în

23
aprecierea rigidității unor aspecte de pe piața muncii, în special în cazul comparării indicatorului
dat cu alte țări.

3.1.2. ESTIMAREA STRICTETII LEGISLATIEI MUNCII IN

REPUBLICA MOLDOVA
Alegerea indicatorilor pentru fundamentarea politicilor este crucială, deoarece consultanța

politică cu privire la reglementările de pe piața muncii poate fi afectată în mod substanțial

de alegerea unui indicator. În acest sens, unul din cei mai apreciați indicatori din domeniu este
indicatorul Organizației pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) privind strictețea
legislației muncii (EPL). Acest indicator descrie în profunzime o instituție specifice pieței muncii
- legislația privind protecția ocupării forței de muncă, fiind și puțin criticat din motive
metodologice.
De altfel, indicatorul dat are o abordare multi - fațetată care are implicații asupra mai multor
forme de angajare. În cazul de față, reglementarea formelor de angajare temporară prezintă un
interes sporit în contextul formulării unor politici adresate lucrătorilor străini.
OCDE nu estimează indicele EPL pentru Republica Moldova. Trebuie de menționat că
OCDE
calculează indicii stricteții EPL doar pentru un număr restrâns de țări, printre care nu se regăsește

țara noastră. Din acest motiv, în cele ce urmează, ne-am propus să estimăm EPL conform
Metodologiei OCDE v3, care descrie legislația privind protecția ocupării forței de muncă
conform la 21 de elemente de bază (pentru care se alocă un scor de la 0 (flexibil) la 6 (legislație
strictă)), care pot fi clasificate în trei domenii principale:
• protecția lucrătorilor obișnuiți împotriva concedierii individuale;
• reglementarea formelor de angajare temporară;
• cerințe specifice, suplimentare pentru concedieri colective.
Republica Moldova înregistrează o strictețe sporită a EPL. În general, strictețea EPL pentru
concediere individuală (contracte nedeterminate) este superioară valorilor înregistrate în regiune
(fiind de 2,75), ceea ce este mult peste media OCDE (2,04). În același timp, strictețea EPLpentru

concedierea colectivă înregistrează valori mult mai mari (3,75) (Figurile 20 și 21).

Figura 20. Indicii stricteții EPL -

concediere individuală și colectivă Figura 21. Indicele stricteții EPL -
(contracte nedeterminate) forme temporare de angajare

24
3.2 . EVALUAREA SITUAȚIEI CURENTE ÎN CE PRIVEȘTE ACCESUL
FORȚEI DE MUNCĂ STRĂINĂ PE PIAȚA MUNCII DIN REPUBLICA
MOLDOVA
În general, migrația în Republica Moldova se caracterizează în principal prin emigrarea
cetățenilor moldoveni în străinătate pentru ocuparea forței de muncă și, într-o măsură mai
mică, prin imigrația cetățenilor din alte țări în Republica Moldova. Cu toate acestea, în
ultima perioadă poate fi observată o tendință de creștere a numărului de imigranți (inclusiv în
scop de muncă), care poate fi contabilizată atât printr-o colaborare mai strânsă cu țările UE în
contextul Acordului de Asociere, cât și prin unele modificări operate în legislația națională.

Tabelul 3. Dinamica numărului imigranților în Republica Moldova

2014 2015 2016 2017 2018

Total au sosit, 4204 4210 4080 3712 4267

inclusiv:
La muncă 1360 1201 1052 829 1256
Rata străinilor
care au obţinut
permis de şedere 22,7 19,0 15,6 16,5 23,8
provizorie pentru
activităţi de
muncă şi afaceri,
%
Sursa: MAI/Biroul de Migrație și Azil, ”Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova 2014-2018”

Numărul anual de străini, care au imigrat în Republica Moldova în ultima perioadă, s-a
situat la nivelul de circa 4 mii persoane, ajungând în anul 2018 la un maxim de 4267
persoane. În același timp, evoluția numărului de imigranți în scop de muncă a cunoscut o
creștere considerabilă de cca 50% în anul 2018 față de anul precedent, înregistrând cifra de 1256
persoane. Aceasta reprezentând circa 29,4% din totalul persoanelor străine sosite în țară în anul

25
2018.
A crescut și rata străinilor, care au obţinut permis de şedere provizorie pentru activităţi de
muncă şi afaceri, cu 7,3 p.p. în 2018 față de 2017. Chiar dacă a fost înregistrată o anumită
creștere în termeni absoluți, politicile în domeniul accesului forței de muncă în Republica
Moldova necesită o reevaluare și ajustare la noile realități economice.

3.3. INSTRUMENTE DE GESTIONARE A MIGRATIEI IN

SCOP DE MUNCA
În contextul transformărilor rapide ale pieței de muncă la nivel global, determinate fie
de factori demografici sau schimbări tehnologice, migrația din țări terțe reprezintă o
sursă potențial importantă de forță de muncă. Cu toate acestea, țările diferă în abordările
sale în dezvoltarea politicilor care să faciliteze procesul de corelare a migranților de muncă
cu deficiențele înregistrate pe piețele muncii. Există mai multe instrumente de admitere și
combinații a lor, care sunt utilizate la nivel internațional pentru a implementa o politică de
admitere eficientă și fiabilă. Totuși, trebuie de menționat aplicarea instrumentelor date este
strict reglementată de angajamentele internaționale. Printre principalele instrumente se
numără:
• COTELE Ș I PLAFOANELE. Cotele și plafoanele stabilesc limite numerice fixe pentru
admiterea forței de muncă și sunt văzute în anumite țări ca instrumente importante de
gestionare a migrației de muncă. Cotele sunt stabilite de obicei anual; se bazează pe o
serie de surse, cum ar fi prognozele economice, rapoartele de angajare sau ratele de
șomaj regionale; și sunt consultate cu partenerii sociali (angajatori și sindicate),
autoritățile locale și societatea civilă. Cotele pot stabili un număr fix real de lucrători
migranți care trebuie admiși sau ca procent din forța de muncă totală. Unele cote se
aplică admiterii în țară față de toți lucrătorii migranți, în timp ce altele sunt aplicabile
numai pentru admiterea migranților în anumite regiuni geografice, sectoare de muncă
sau industrii. De asemenea, este posibil să se stabilească cote pentru forța de muncă
străină ca procent dintr-o întreprindere individuală din sectorul în cauză (după modelul
• LISTELE DE OCUPAȚ II LIPSĂ. Acest instrument este utilizat pe larg în mai multe
țări și definește lista ocupațiilor prioritare care nu pot fi asigurate de resursele umane
sau se atestă un deficit în anumite sectoare. Aceste liste asigură funcționalitatea anumitor
sectoare economice prin facilitarea angajării străinilor. În Republica Moldova a fost o
tentativă de formulare a unei Liste a ocupațiilor prioritare, însă acest mecanism s-a dovedit a
fi ineficient și fără impact esențial asupra pieței muncii, or angajatorii și/sau investitorii
străini nu au valorificat această modalitate de angajare.
• TESTUL PIEȚ EI FORȚ EI DE MUNCĂ. Aceste teste evaluează dacă există pe piața
muncii interne lucrători disponibili pentru munca respectivă. Testul pieței forței de muncă
necesită, de obicei, ca angajatorii să facă publicitate postului la autoritățile naționale de
ocupare a forței de muncă pentru o perioadă determinată sau să demonstreze că au
luat măsuri active în sensul recrutării pentru o anumită perioadă de timp. Totuși, mai
multe țări fac excepții de la testul pieței forței de muncă cu privire la admiterea
lucrătorilor cu înaltă calificare sau a categoriilor de lucrători unde există o penurie, fie
prin neaplicarea testului, fie prin relaxarea regulilor.
• SISTEMELE BAZATE PE PUNCTE. Sistemele bazate pe puncte, atribuie
solicitanților puncte pentru o varietate de atribute și caracteristici considerate esențiale de
către factorii de decizie. Trebuie de menționat că atribuirea punctelor poate fi făcută în
ambele direcții, adică pentru lucrători potențiali, cât și pentru angajatori. Astfel de

26
 sisteme hibrid garantează o mai bună alocare a forței de muncă după principiul
capacităților și necesităților. Dacă în cazul oferirii punctelor pentru potențialii lucrători
se urmărește crearea unui bazin de lucrători care ar răspunde cel mai bine cerințelor
economice, atunci oferirea punctelor angajatorilor permite crearea unei concurențe
între angajatori precum și un stimulent inovator pentru creșterea conformității acestora.
• PRAGURILE SALARIALE. Atunci când calificările sunt dificil de evaluat sau când
acestea nu există pentru o anumită ocupație, pragurile salariale sunt un indicator util al
nivelului de calificare al unui loc de muncă. Cu toate acestea, pragurile salariale, atunci când
sunt aplicate împreună cu alte criterii de calificare, pot penaliza lucrătorii mai tineri.
Pragurile necesită, de asemenea, monitorizare strictă pentru a se asigura că
angajatorul într-adevăr achită salariul promis.

CAPITOLUL IV: IMPACTUL PANDEMIEI COVID – 19 ASUPRA

PIEȚ EI MUNCI

4.1 PANDEMIA COVID – 19 SI PIATA MUNCII : TENDINTE SI PROGNOZE

4.2. POLITICI DE DIMINUARE A IMPACTULUI PANDEMIEI COVID – 19

GUIDO MEINELT: CA SA DEPASIM PANDEMIA TREBUIE SA NE TINEM

IMPREUNA
01.06.2020
Agenția știrilor de business InfoMarket, în parteneriat cu Zona economică liberă ”Bălți”,
realizează proiectul ”InfoMarket -20: ProInvest-2020”. Încă în anul fondării  agenției
InfoMarket, acum 20 de ani, am lansat proiectul Pro-Invest pentru reflectarea în presa de afaceri
a intereselor investitorilor locali și străini din Moldova. În acești ani, și Moldova, și toată lumea
s-au schimbat radical și a venit timpul de unit investitorii și mass media de afaceri pentru a
deveni mai puternici și a contribui la dezvoltarea economiei. Este o modalitate de schimb de
experiență și cunoștințe, dar și de idei despre cum trebuie de continuat afacerile în Moldova și de
a fi pregătiți să trecem la următorul nivel.

Lansarea rubricii în format nou o începem cu cel mai de amploare proiect din punct de
vedere al resurselor și dimensiunilor investiționale – ZEL ”Bălți”, care a împlinit 10 ani. Primul
nostru invitat este administratorul Grupului DRÄXLMAIER în Moldova Guido Meinelt.
DRÄXLMAIER și-a construit prima fabrică de producere a cablajelor auto la Bălți în 2007. În
2010, când a fost creată ZEL Bălți, compania DRÄXLMAIER a devenit primul rezident în ea.
Compania a lansat a doua fabrică în Bălți în 2011, a extins-o considerabil în 2017 și a deschis a
treia fabrică în subzona ”Cahul” în 2019. La Chișinău, compania a deschis Biroul de Dezvoltare

27
a Produsului – la DRÄXLMAIER Chișinau, inginerii-proiectanți participă la proiecte
internaționale de elaborare a componentelor pentru industria auto și elemente de interior pentru
automobile de clasa premium.

În total, la cele trei fabrici DRÄXLMAIER din Moldova (două la Bălți și una la Cahul) și la
Biroul de Dezvoltare a Produsului din Chișinău muncesc mai mult de 5000 de oameni.
Compania este unul dintre cei mai mari investitori, exportatori și contribuabili din Moldova.
Volumul total de investiții, potrivit Ministerului Economiei și Infrastructurii, a depășit în 13 ani
suma de 100 mln de euro. La DRÄXLMAIER lucrează ingineri, ingineri-proiectanți, manageri,
personal administrativ, operatori în producție, specialiști în logistică, mecanici și alți specialiști
de specializare îngustă.

InfoMarket: Ce planuri avea compania pentru 2020 și cum le-a afectat pandemia?

Guido MEINELT: Este vorba, probabil, despre cea mai mare provocare din perioada post-
belică pentru toată lumea, inclusiv pentru compania noastră. Acum, obiectivul nostru principal
este să asigurăm companiei libertatea financiară și independența, să o păstrăm, acționând rapid și
ferm.

Din momentul izbucnirii COVID-19 în China, am analizat influența acestei crize asupra
noastră, am înțeles rapid care pot fi consecințele. Din acest motiv am reușit să avem un răspuns
operativ, când pandemia a ieșit din China și a cuprins Europa și America. Producătorii de
automobile au reacționat la această criză prin oprirea temporară a uzinelor, ca să încetinească
răspândirea pandemiei. În același timp, din cauza închiderii frontierelor, lanțul de livrări s-a
prăbușit și mulți producători au fost nevoiți să închidă majoritatea din uzinele lor. Pentru noi,
acest lucru a însemnat sistarea furnizărilor și, respectiv, o staționare a producției. În consecință,
am fost nevoiți aproape integral să oprim fabricile noastre.

Pentru noi oprirea aprovizionărilor înseamnă staționare, deoarece în producție și logistică

noi aplicăm conceptul - Just-In-Time și Just-In-Sequence. Ca efect, am înăsprit procesele din
domeniul cheltuielilor pentru materie primă, ținând cont că acestea nu sunt necesare atunci, când
procesul de fabricare este oprit. În perioada pandemiei, Grupul DRÄXLMAIER a închis
majoritatea obiectivelor și a trecut la regimul de lucru de urgență.

Dar în prezent, în China, companiile și-au reluat activitatea la aproximativ 90% față de ce
a fost înainte de coronavirus. Și suntem convinși că același lucru se va produce și în Europa.
Imediat ce clienții noștri vor relua activitatea la propriile întreprinderi, o vom face și noi.
Datorită creșterii producției, vom avea din nou venit financiar și nu doar cheltuieli, cum a fost în
timpul închiderii aproape totale a întreprinderilor din Europa, în aprilie. 

InfoMarket: În ce măsură s-au redus comenzile pentru Moldova de la concernele auto

internaționale și cum estimați acum perspectivele de activitate pe termen mediu? 

Guido MEINELT: Volumul s-a redus parțial în aprilie și mai și ne așteptăm la o diminuare
similară în lunile următoare.

28
InfoMarket: Cum pandemia a influențat organizarea muncii și cum compania planifică să
activeze după încheierea regimului stării de urgență? 

Guido MEINELT: Pentru Grupul DRÄXLMAIER, cel mai important lucru este siguranța
angajaților. Am stabilit cum putem să ne desfășurăm activitatea în siguranță. Am elaborat o serie
de ghiduri și liste de verificări, aplicate în fiecare hală. Începând cu ianuarie, am îndeplinit toate
recomandările ce țin de măsuri sporite de dezinfecție și igienă și am distribuit această informație
angajaților. În perioada staționării temporare, am reamenajat locurile de muncă, zonele de odihnă
și cantinele conform cerințelor de menținere a distanței. Toți angajații sunt asigurați cu toate
mijloacele necesare de protecție. Evaluăm fiecare loc de muncă din Grupul DRÄXLMAIER ca
să stabilim de ce tip de protecție are nevoie un angajat și oferim echipament de protecție conform
acestor necesități. În general, am făcut tot ce ne-a stat în puteri pentru a crea un mediu de lucru
sigur și protejat. În plus, fiecare angajat este responsabil și pentru colegii săi.

Pentru noi, ca întreprindere, este important ca toți angajații să respecte regulile de protecție nu
doar la fabrică sau în transport, dar și acasă și în alte locuri. Managementul poate modera și
identifica instrucțiuni de bază, dar pentru fiecare angajat este foarte important de menținut activ
măsurile necesare în combaterea răspândirii COVID-19. Apreciem devotamentul și disciplina
tuturor angajaților DRÄXLMAIER.

InfoMarket: Compania Dvs. a reluat treptat activitatea aproximativ din a treia decadă a lunii
aprilie. Ce a influențat acest proces? 

Guido MEINELT: DRÄXLMAIER reia treptat activitatea după staționarea temporară din toată
lumea. Unele întreprinderi europene au început să producă, în volum mic, mijloacele necesare de
protecție (viziere, ecrane de protecție), mai solicitate în această perioadă. Această producție este
orientată pentru susținerea sistemului local de ocrotire a sănătății în regiunile de activitate ale
DRÄXLMAIER, în special pentru donații angajaților medicali. Dar planurile generale sunt de a
relua un volum mai mare de fabricare în viitorul apropiat. Fabricile din Moldova lucrează
conform contractelor în vigoare.  

InfoMarket: Ce lovitură a dat în general COVID-19 industriei auto europene și mondiale și care
pot fi consecințele pentru companii din sectorul automotive din Moldova? 

Guido MEINELT: Pandemia și toate măsurile de restricție introduse în majoritatea țărilor au

afectat și industria auto, la fel ca și majoritatea celorlalte producții. Totuși, activitatea clienților
noștri din industria auto din clasa premium în timpul apropiat va prinde turații. Portofoliul nostru
de producție este orientat spre viitor. Mai ales că în segmentele noastre actuale avem ceea, de ce
vor avea nevoie automobilele viitorului. Acest lucru este confirmat nu doar de clienții noștri, dar
și de partenerii noștri externi.

La fabricile din Moldova, după revenirea oamenilor la muncă, am văzut o echipă motivată
și foarte ambițioasă, care a reușit să reconfirme indicatorii de performanță în producere
precedenți în doar câteva zile după lansare. Este foarte important ca angajații noștri să rămână
sănătoși și să fie în siguranță. Vreau să le mulțumesc angajaților noștri, care dau dovadă de
devotament muncii și disciplinei pentru garantarea siguranței companiei noastre.

29
InfoMarket: Poate oare situația actuală să impulsioneze companiile multinaționale să deschidă
noi platforme de producție în Moldova, ținând cont de închiderea fabricilor auto din Europa sau
reducerea personalului acestora, dar și de revenirea acasă, în Moldova, a multor migranți de
muncă, care au lucrat peste hotare?

Guido MEINELT: Într-un fel sau altul, piața auto s-a oprit temporar. În condiții de criză de așa
amploare, e firesc să fie elaborate diferite scenarii. În plus, deocamdată nu e clar, cum se va
schimba comportamentul consumatorilor în lume după criză. În pofida suportului oferit de
programe de stat în diferite țări, fiecare companie este în continuare responsabilă de deciziile sale
în vederea măsurilor și soluțiilor necesare să fie întreprinse și datoria principală a fiecărei
companii este să-și asigure libertatea financiară și independența, să păstreze posibilitatea de a
acționa rapid și ferm.

 InfoMarket: Poate criza să deschidă noi posibilități pentru sectorul Dvs? 

Guido MEINELT: Totul depinde de cum va fi comportamentul consumatorilor după pandemie.

Din punct de vedere strategic, în privința portofoliului nostru de producție și tehnologii, dar și
orientării clienților, suntem poziționați bine și deja am făcut investiții în avans în viitorul
industriei auto și schimbărilor de tehnologii de mobilitate. Dificultățile sunt temporare și cu toții
trebuie să le depășim – și populația, și economia. Fiecare stat este supus presiunilor și trebuie să
rămânem împreună, ca să facem față acestui obiectiv. Numai datorită angajaților noștri, suntem
siguri și putem garanta că  DRÄXLMAIER va reveni la nivelul de eficiență, pe care l-am avut
anterior.

InfoMarket: Pot rezidenții ZEL ”Bălți” să apeleze la facilitățile/mecanismele oferite de guvern

în perioada stării de urgență?

Guido MEINELT: Rezidenții se pot folosi de mecanismele oferite de guvern, la fel ca orice alt
agent economic. 

InfoMarket: Cum statul poate susține sectorul industrial în acest an? Există propuneri pe termen
scurt, mediu și lung?

Guido MEINELT: O soluție pentru susținerea businessului, ținând cont de situația bugetului de
stat, ar putea fi nu plăți directe companiilor, dar reducerea impozitelor sociale achitate de
angajator pentru perioada mai-decembrie 2020. 

InfoMarket:  Aveți planuri pentru ieșirea din criză și reducerea impactului negativ al situației
legată de pandemia coronavirusului?

Guido MEINELT: Controlul asupra rezervelor noastre și gestionarea modului, în care acestea
sunt folosite, sunt prioritare pe durata crizei. Cu cât mai mult economisim, cu atât mai mult vom
fi capabili să rezistăm. Suntem convinși că vom putea depăși această criză. În prezent observăm
tendința de creștere, care începe în mai în Europa, Africa de Nord și America.

30
SUNTEM O COMPANIE DE FAMILIE Ș I AVEM GRIJĂ DE OAMENI CA ÎNTR-O
FAMILIE MARE. VOM FI OPTIMIȘ TI Ș I VOM CONTINUA SĂ DEPĂȘ IM
ACEASTĂ CRIZĂ SOLIDAR, ÎN SPIRITUL DRÄXLMAIER .

CONCLUZII SI RECOMANDARI
Tendințele de lungă durată pe piața muncii a Republicii Moldova reflectă
schimbările structurale și oscilațiile ciclice ale economiei naționale. Pe parcursul ultimilor
două decenii indicatorii principali, ce descriu situația pe piața muncii, au suferit schimbări
semnificative atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. În pofida unor oscilații în
valorile acestor indicatori, în unele perioade destul de impresionante, pe piața muncii s-au
cristalizat câteva tendințe principale. Tendințele acestea au mai mult un caracter negativ și pot fi
interpretate ca provocări pentru creșterea economică pe termen mediu și lung. Astfel, printre
principalele tendințe și provocări, identificate pe piața muncii a Republicii Moldova, pot fi
enumerate următoarele:
• Îmbătrânirea populației și declinul demografic. Potențialul demografic al Republicii
Moldova erodează continuu pe parcursul ultimilor două decenii din cauza migrației externe
sporite și sporului natural negativ. Ambii acești factori au generat un declin al populației
Republicii Moldova (fără malul stâng al râului Nistru) cu aproximativ 25%, fără a fi careva
indici de inversare sau temperare semnificativă a acestor tendințe negative. Declinul populației
va avea o influență tot mai mare asupra pieței muncii, deoarece va duce la diminuarea cantitativă
și calitativă a ofertei forței de muncă. Astfel, pe termen mediu și lung vor necesare măsuri de
compensare a declinului demografic, iar printre opțiunile, care pot analizate, este și atragerea
forței de muncă străină.

• Nivelul jos de activitate economică a populației. Ratele de activitate a populației în vârsta

aptă de muncă în Republica Moldova s-au diminuat pe parcursul ultimilor două decenii de la
60% până la un nivel de aproximativ 40%, cu o ușoară recuperare în ultimii ani. Acest nivel al
activității economice este foarte mic și a fost cauzat de coincidența a câtorva factori atât
economici, cât și demografici. Factorii economici au fost legați de faptul că cererea față de forța
de muncă, pe parcursul marii părți a perioadei de după anul 2000, a fost mai mică decât
potențiala ofertă a forței de muncă. Această discrepanță a dus la majorarea migrației externe a
populației apte de muncă. Factorii demografici, ce au influență la ratele de activitate, sunt
creșterea ponderii populației în vârstă, care are un nivel scăzut de participare pe piața muncii.
Din cauza acestor factori, care vor persista pe termen mediu, majorarea activității economice a
populației apte de muncă va rămâne o provocare pentru politicile publice.

• Progrese nesemnificative în promovarea ocupării calitative și productive. Pe lângă

provocările legate de indicatorii cantitativi ai pieței muncii menționați mai sus, există și
probleme și cu cei calitativi. Unul din acești indicatori este ponderea populației ocupate informal,
care după o perioadă de diminuare a început să crească din nou în ultimii ani. De fapt, ocuparea
informală s-a concentrat pe parcursul timpului tot mai mult în agricultură și în construcții.
Creșterea ocupării informale, în special din contul agriculturii, indică asupra caracterului lent în
schimbările structurale necesare în economia națională. În pofida faptului că pe parcursul
timpului au avut loc schimbări importante ale ocupării pe principalele activități economice,
structura cererii pentru diferite calificări nu s-a schimbat esențial. Pe piața muncii continuă să
predomine locurile de muncă ce necesită competențe joase sau medii (peste 70% din total), iar
ponderea locurilor de muncă ce necesită competențe înalte a crescut foarte lent.

31
• Concentrarea ocupării în întreprinderile micro și în activitățile necomercializabile. În
perioada după 2007, pentru care sunt datele statistice disponibile, ocuparea a crescut exclusiv
doar în întreprinderile micro (0 – 9 salariați). Ponderea ocupării în aceste întreprinderi a crescut
de la 12,7% în 2007 la 20,7% în 2018, ponderea putând, însă, fi mai mare dacă ar fi disponibilă
și statistica pe întreprinderile respective din agricultură. Aceste tendințe scot în evidență o
tendință îngrijorătoare că întreprinderile micro nu reușesc să crească la talie medie și mare. O
concentrare excesivă o ocupării în întreprinderile micro are un impact negativ și asupra
competitivității și productivității muncii, deoarece se pierde factorul economiilor de scară. O
consecință colaterală a acestor tendințe este crearea locurilor de muncă în activitățile economice
necomercializabile, deci în acelea care nu sunt implicate în comerțul transfrontalier. Deși nivelul
de ocupare în activitățile comercializabile a crescut în ultimii ani, ponderea lor rămâne doar 30%
din totalul locurilor de muncă. Astfel, suportul activităților economice comercializabile și a
întreprinderilor mijlocii ar fi o prioritate pentru asigurarea schimbărilor structurale pe piața
muncii.

• Păstrarea și amplificarea decalajelor regionale. În pofida faptului că pe parcursul ultimului

deceniu au fost înregistrate anumite tendințe de convergență la principalii indicatori ai pieței
muncii, discrepanțele rămân mari. Se evidențiază întâietatea mun. Chișinău și raioanelor din
jurul municipiului, în care în ultimii ani a crescut numărul salariaților. De asemenea, pe parcursul
timpului în Chișinău și regiunea Centru s-a diminuat ocuparea informală. Dinamica a fost însă
inversă în regiunea de Nord și Sud, unde numărul salariaților a continuat să se diminueze și a
crescut ocuparea informală. Aceste tendințe agregate pentru regiunile Nord și Sud nu au putut fi
inversate de dinamica pozitivă în unele unități teritorial administrative, precum mun. Bălți.
Astfel, creșterea discrepanțelor regionale rămâne o provocare semnificativă pe termen mediu și
lung pentru dezvoltarea durabilă a economiei naționale.

• Creșterea deficitului și lipsa rezervelor accesibile a forței de muncă. Creșterea economică

până în anul 2020 și declinul ofertei forței de muncă a generat un deficit al forței de muncă
echivalent cu 5000 persoane. Potențial, acoperirea acestui deficit este posibilă doar din contul
unor categorii ale populației economic inactive sau prin atragerea forței de muncă străină. O
consecință a atragerii forței de muncă străine va fi stagnarea salariilor pentru anumite categorii
de lucrători, ceea ce va descuraja în continuare măsurile de atragere pe piața a muncii
persoanelor inactive.

• Impactul semnificativ și de durată al pandemiei COVID – 19 asupra pieței muncii.

Șocul economic, cauzat de virusul COVID – 19, va avea un impact asupra pieței muncii
comparabil cu criza economică din 2009. Printre consecințele șocului vor fi dublarea șomajului
și scăderea ocupării, iar nivelul de până la criză va fi atins doar către anii 2024 – 2025. De
asemenea, șocul economic va duce și la creșterea pe termen mediu a populației economic
inactive, ceea ce va acutiza problema deficitului forței de muncă după perioada de restabilire
economică. Astfel, pe termen scurt sunt necesare măsuri prompte și de anvergură pentru a
diminua consecințele negative ale crizei economice.

BIOGRAFIE
 https://sites.google.com/site/stiinteeconomiceects/home/stiinte-economice---ects/
microeconomie/piata-muncii--referat
 https://statistica.gov.md/pageview.php?l=ro&id=2193&idc=263

32
 https://conspecte.com/macroeconomie/piata-muncii.html
 https://www.researchgate.net/publication/
340982826_LABOUR_MARKET_OF_CAHUL_DISTRICT_GENERAL_EVOLUTIO
NS_20142018_PIATA_FORTEI_DE_MUNCA_A_RAIONULUI_CAHUL_-
EVOLUTII_GENERALE
 https://infomarket.md/ro/delonumber/
Guido_MEINELT_Ca_s_depim_pandemia_trebuie_s_ne_inem_mpreun
 https://www.ilo.org/europe/lang--en/index.htm
 https://monitorul.fisc.md/editorial/agentul-de-munca-temporara-drepturi-si-obligatii.html

FIGURI
TABELE

 Figura 1: Indicii populatiei stabile si celei cu resedinra obisnuita-2004

Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 2: Indicii populatiei cu resedinta obisnuita pe principalele grupe de varsta-
201
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 3: Dinamica populatiei plecate peste hotare si ponderea lor in totalul
populatiei stabile
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 4: Dinamica sporului natural al populatiei stabile
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 5: Modificarea numarului absolut al populatiei ocupate pe principalele
activitati economice
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 6: Modificarea in ponderile ocuparii pe activitati economice
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 7: Indicii numarului populatiei pe principalele grupuri de varsta
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 8: Ratele de activitate pentru principalele grupuri de varsta si diferenta
intre aceste rate in perioada 2003-2018
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 9: Indicii numarului populatiei in migratie pe principalele grupuri de
varsta si ponderea grupei de varsta 55-64 ani
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 10: Ratele de somaj pentru principalele grupuri de varsta si decalajul intre
tineri 15-34 ani si cei in varsta 55-64 ani
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 11: Dinamica RA in zonele rurale si urbane si decalajul in RA dintre
aceste zone
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 12: Ratele de somaj in zonele rurale si urbane si decalajul in rate intre
zone
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 13: Dinamica numarului de salariati in UATII
33
 Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 14: Dinamica numarului de salariati in UAT
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 15: Evolutia RA a barbatilor si femeilor si diferenta in participare
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 16: Evolutia RS a barbatilor si femeilor
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor BNS
 Figura 17: Dinamica locueilor noi vacante si somerilor noi inregistrate si raportul
someri noi/locuri vacante noi
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor ANOFM
 Figura 18: Dinamica stocului de someri inregistrati si a locurilor vacante si
raportul someri/locuri vacante
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor ANOFM
 Figura 19: Scorurile comparative pentru indicatorul “usurinta de angajare a
lucratorilor straini” conform GCI
Sursa: The Global Competititveness Report 2019
 Figura 20: Indicii strictetii EPL-concediere individuala si colectiva
Sursa: Calculele autorilor in baza datelor si metodologiei OCDE
 Figura 21: Indicele strictetii EPL-forme temporare de angajare
Sursa: Calculele autorilor in baza metodologiei OCDE

TABELE

 Tabelul 1: Activitatile economice cu cele mai inalte rate de crestere a

salariului mediu
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
 Tabelul 2: Cadrul legal privind migratia fortei de munca
Sursa: Sistematizat de autori
 Tabelul 3: Dinamica numarului imigrantilor in Republica Moldova
Sursa: MAI/Biroul de Migrație și Azil, ”Profilul Migrațional Extins al
Republicii Moldova 2014-2018”

34