C1/S3/2-22-2023

1 Noţiuni de anatomie mediastinală ............................................................................................................ 2

1.1 Delimitarea mediastinului ................................................................................................................. 2
1.2 Împărţirea mediastinului ................................................................................................................... 3
1.3 Conţinutul mediastinului ................................................................................................................... 3
1.3.1 Conţinutul mediastinului superior............................................................................................. 3
1.3.2 Conţinutul mediastinului anterior ............................................................................................. 5
1.3.3 Conţinutul mediastinului mijlociu ............................................................................................. 5
1.3.4 Conţinutul mediastinului posterior ........................................................................................... 6
1.4 Vena cavă superioară ........................................................................................................................ 9
1.5 Aorta în torace ................................................................................................................................. 10
1.6 Sistemul venelor azygos .................................................................................................................. 13
1.7 Nervul vag în torace......................................................................................................................... 14
1.8 Nervul frenic în torace ..................................................................................................................... 15
1.9 Pediculii pulmonari .......................................................................................................................... 15
1.9.1 Pediculul pulmonar drept ........................................................................................................ 15
1.9.1.1 Raporturi extrinseci ............................................................................................................. 15
1.9.1.2 Raporturi intrinseci .............................................................................................................. 15
1.9.2 Pediculul pulmonar stâng ........................................................................................................ 16
1.9.2.1 Raporturi extrinseci ............................................................................................................. 16
1.9.2.2 Raporturi intrinseci .............................................................................................................. 16
1 Noţiuni de anatomie mediastinală
Mediastinul este regiunea mediană interpleuropulmonară.

1.1 Delimitarea mediastinului

Mediastinul este delimitat astfel:
 anterior = plastronul sternocostal:
 faţa posterioară a sternului (format dinspre superior spre inferior din manubriu, corp
şi proces xifoid);
o unghiul sternal (unghiul lui Louis) este unghiul obtuz deschis posterior dintre
manubriul şi corpul sternului;
 faţa posterioară a primelor 7 cartilaje costale şi spaţiile intercondrale respective.
 posterior = vertebrele toracale (T1 – T12);
 lateral = faţa mediastinală a plămânului acoperită de pleură;
 inferior = m.diafragma;
 superior = planul anatomic prin apertura superioară a toracelui; aceasta este reprezintă
comunicarea cavităţii toracelui cu regiounea cervicală inferioară şi este delimitată între
manubriul sternal, coastele 1 şi vertebra T1.

Diafragma este un sept musculoaponevrotic în formă de dom ce separă cavitatea toracică de

cea abdominală, considerat principalul mușchi inspirator. Diafragma este alcătuită din 2 porţiuni:
 porţiunea centrală - aponevrotică = centrul tendinos al diafragmei, format din 3 foliole care îi
dau aspectul de frunză de trifoi
 porţiunea periferică – musculară.
Orificiile diafragmei sunt:
1) hiatusul aortic – la nivelul T12, traversat de:
 aorta descendentă,
 canalul toracic,
 vv.azygos lombare,
 vase limfatice.
2) hiatusul esofagian – la nivelul T10, traversat de:
 esofag,
 plexul esofagian – trunchiurile vagale,
 rr.esofagiene din vasele gastrice stângi,
 limfatice.
3) orificiul venei cave inferioare – la nivelul T8 traversat de:
 nervul frenic drept,
 vena cavă inferioară.
1.2 Împărţirea mediastinului
Planul prin unghiul sternal (Louis), dintre manubriul şi corpul sternului, şi, respectiv, vertebra T4,
împarte mediastinul în 2 etaje: (a) mediastin superior (suprapericardic), (b) mediastin inferior.

Fig. 1-1 – Vedere stângă a aortei

toracice, randare 3D, tomografie
computerizată. 1.vena brahiocefalică
stângă; 2.trunchiul brahiocefalic (arteria
innominata); 3.artera carotidă comună
stângă; 4.crosa aortei; 5.aorta
ascendentă; 6.trunchiul pulmonar;
7.aorta descendentă; 8.artera vertebrală
stângă (var.anat.); 9.artera subclavie
stângă.

Mediastinul inferior e divizat în: (1) mediastin anterior (prepericardic) = între stern şi pericard,
(2) mediastin mijlociu = conţine inima învelită de pericard, vasele mari de la baza cordului şi pediculii
pulmonari, (3) mediastin posterior (retropericardic) – între pericard şi coloana vertebrală.

1.3 Conţinutul mediastinului

https://drive.google.com/file/d/1wheXz50VSCJPVvRoztJBvIlIHDfkGvPU/view?usp=sharing

1.3.1 Conţinutul mediastinului superior

Mediastinul superior conţine:
 plan muscular ataşat feţei posterioare a sternului = mm.sternotiroidieni şi
sternohioidieni;
 plan timic = timus (la copil) sau grăsimea timică a lui Waldeyer (la adult);
  plan venos = v.brahiocefalică dreaptă, v.brahiocefalică stângă, v.cavă
superioară, vv.toracice interne, v.tiroidiană inferioară, vv.pericardofrenice,
v.intercostală superioară stângă; v.cavă superioară primeşte pe faţa posterioară
crosa venei azygos;

Fig. 1-2 – Disecţia crosei aortei.

Mediastin superior. 1.vena
brahiocefalică stângă; 2.vena
brahiocefalică dreaptă; 3.vena cavă
superioară; 4.inserţia pericardului
fibros pe aortă, la limita dintre aorta
ascendentă şi crosa aortei; 5.trunchiul
pulmonar; 6.crosa aortei; 7.artera
pulmonară stângă; 8.nervul laringeu
recurent stâng; 9.artera carotidă
comună stângă; 10.artera subclavie
stângă; 11.nervul vag stâng;
12.traheea.

 planul nervos = nn.frenici drept şi stâng, nn.vagi drept şi stâng, n.laringeu

recurent stâng, nn.cardiaci;
 plan arterial = crosa aortei cu cele 3 ramuri ale sale: trunchiul brahiocefalic,
a.carotidă comună stângă şi a.subclavie stângă (artera vertebrală stângă poate
pleca direct din crosa aortei, şi nu din artera subclavie stângă);
 plan visceral = trahee şi esofag; la stânga traheei urcă nervul laringeu recurent
stâng şi la stânga esofagului urcă canalul toracic;
 plan retrovisceral = lanţurile simpatice toracale (pe feţele laterale ale
vertebrelor toracale), vasele intercostale posterioare.
 Fig. 1-3 – Vedere laterală – dreapta a
conţinutului mediastinal. Randare
tridimensională în volum, tomografie
computerizată. 1.crosa aortei; 2.crosa
venei azygos; 3.vena azygos; 4.esofagul;
5.aorta descendentă; 6.vena cavă
inferioară; 7.ventriculul drept; 8.atriul
drept; 9.șanțul coronar drept;
10.urechiuşa dreaptă; 11.trunchiul
pulmonar; 12.vena cavă superioară;
13.aorta ascendentă; 14.vena
brahiocefalică dreaptă; 15.vena
brahiocefalică stângă; 16.vena tiroidiană
inferioară; 17.artera subclavie stângă.

1.3.2 Conţinutul mediastinului anterior

Mediastinul anterior (prepericardic) este un compartiment îngust, dispus între faţa posterioară
a plastronului sternocostal şi faţa anterioară a pericardului fibros. Conţine:
o părţile moi ale plastronului sternocostal (mm.transverşi ai toracelui, vasele toracice
interne, gg.limfatici, ligg.sternopericardice).
1.3.3 Conţinutul mediastinului mijlociu
Mediastinul mijlociu este compartimentul mediastinal cel mai larg. Conţine:
 inima (organ tetracameral) şi pericardul,
 porţiunile intrapericardice ale vaselor mari: aorta ascendentă, venele cave, superioară şi
inferioară, trunchiul pulmonar, venele pulmonare drepte (superioară şi inferioară) şi stângi
(superioară şi inferioară),
 de fiecare parte a planului median: nervii frenici şi vasele pericardofrenice,
 porţiunile centrale mediastinale ale pediculilor pulmonari: bronhiile principale, arterele
pulmonare, venele pulmonare, limfaticele pulmonare, plexurile nervoase pulmonare,
  plexul cardiac este localizat între bifurcaţia trunchiului pulmonar şi bifurcaţia traheei.

Fig. 1-4 – Vedere anterioară a conţinutului

mediastinal. Randare tridimensională în
volum, tomografie computerizată. 1.trunchiul
brahiocefalic; 2.vena tiroidiană inferioară;
3.vena brahiocefalică dreaptă; 4.vena cavă
superioară; 5.aorta ascendentă; 6.urechiuşa
dreaptă; 7.ventriculul drept; 8.vena
brahiocefalică stângă; 9.artera subclavie
stângă; 10.artera carotidă comună stângă;
11.crosa aortei; 12.trunchiul pulmonar;
13.urechiuşa stângă; 14.ventriculul stâng.

1.3.4 Conţinutul mediastinului posterior

Mediastinul posterior conţine:
 planul esofagian:
 esofagul și gg.limfatici preesofagieni,
 nervii vagi: formează plexul esofagian (esofagul şi plexul esofagian coboară în hiatusul
esofagian al diafragmei),
 planul azygoaortic:
o vena azygos – anterior şi la dreapta coloanei vertebrale,
o aorta descendentă toracică – anterior şi la stânga coloanei vertebrale,
o canalul toracic – între v.azygos şi aortă.
 planul paravertebral:
  venele hemiazygos şi hemiazygos accesorie – posterior de aorta descendentă toracică, pe
flancul stâng al coloanei vertebrale;
 vasele intercostale posterioare;
 lanţurile simpatice toracale;
 nn.splanhnici (ramurile cu distribuţie abdominală ale lanţului simpatic toracal).

Fig. 1-5 – Disecţia mediastinului posterior, vedere anterioară. 1.traheea; 2.trunchiul brahiocefalic; 3.vena brahiocefalică stângă;
4.nervul vag drept; 5.bronhia principală dreaptă; 6.vena azygos; 7.vena pulmonară dreaptă inferioară; 8.nervul frenic drept;
9.canalul toracic; 10.vena cavă inferioară; 11.esofagul; 12.aorta descendentă toracică; 13.plexul esofagian; 14.vena pulmonară
stăngă inferioară; 15.vena pulmonară stângă superioară; 16.bronhia principală stângă; 17.artera pulmonară stângă; 18.nervul
frenic stâng; 19.trunchiul pulmonar.
 Fig. 1-6 – Disecţia planului
azygoaortic. Vedere anterioară a
mediastinului. Esofagul este
deplasat spre dreapta. 1.v.cavă
superioară; 2.aorta ascendentă;
3.a.pulmonară dreaptă; 4.bronhia
principală dreaptă; 5.trunchiul
pulmonar; 6.v.azygos; 7.n.frenic
drept; 8.esofagul; 9.v.cavă
inferioară; 10.v.brahiocefalică
stângă; 11.a.pulmonară stângă;
12.bronhia principală stângă;
13.vv.pulmonare stângi; 14.n.vag
stâng; 15.aorta descendentă;
16.n.frenic stâng; 17.canalul
toracic; 18.diafragma.

Fig. 1-7 – Secţiune CT axială prin vertebra

T9. 1.corpul sternului; 2.recesul
costomediastinal anterior stâng; 3.artera
coronară dreaptă; 4.conul arterial al
ventriculului drept; 5.atriul stâng; 6.vena
pulmonară stângă inferioară; 7.aorta
descendentă; 8.vena azygos; 9.esofagul;
10.vena pulmonară dreaptă inferioară;
11.atriul drept; 12.bulbul aortei
ascendente; 13.recesul costomediastinal
anterior drept.
 Fig. 1-8 – Vedere laterală – stânga a
conţinutului mediastinal. Randare
tridimensională în volum, tomografie
computerizată. 1.coasta 1 stângă; 2.vena
brahiocefalică stângă; 3.trunchiul
brahiocefalic; 4.artera carotidă comună
stângă; 5.crosa aortei; 6.aorta
ascendentă; 7.trunchiul pulmonar;
8.conul arterial al ventriculului drept;
9.ventriculul stâng; 10.diafragma;
11.artera subclavie stângă; 12.esofagul;
13.vena intercostală superioară dreaptă;
14.artera pulmonară dreaptă; 15.vena
pulmonară stângă superioară; 16.aorta
descendentă; 17.vena pulmonară stângă
inferioară; 18.atriul stâng; 19.esofagul;
20.vena hemiazygos.

1.4 Vena cavă superioară

Vena cavă superioară (VCS) aduce sânge neoxigenat la cord, de la nivelul capului, gâtului,
membrelor superioare şi toracelui.
 Origine: VCS se formează prin unirea vv.brahiocefalice dreaptă şi stângă.
 Traiect: descendent, paralel cu şi posterior de marginea dreaptă a sternului.
 Terminaţie : se deschide în peretele superior al atriului drept.
 Porţiuni:
 superioară = extrapericardică, în mediastinul superior,
 inferioară = intrapericardică, în mediastinul mijlociu.
Raporturile porţiunii extrapericardice:
• posterior – traheea, bronhia dreaptă, n.vag drept,
• lateral (dreapta) –plămânul drept, n. frenic drept, vasele pericardofrenice drepte
• medial (stânga) – aorta ascendentă, crosa aortei, trunchiul brahiocefalic.
Raporturile porţiunii intrapericardice:
• anterior - urechiuşa dreaptă,
• posterior - a.pulmonară dreaptă, vv.pulmonare drepte,
• medial - bulbul aortei şi orificiul drept al sinusului transvers al pericardului (THEILE),
• lateral - pericardul, pleura mediastinală dreaptă.
Între aorta ascendentă şi VCS se delimitează orificiul drept al sinusului transvers al pericardului
(sinusul lui Theile).

Afluenţii venei cave superioare:

1. La origine: v.brahiocefalică dreaptă, v.brahiocefalică stângă; fiecare venă brahiocefalică se
formează înapoia art.sternoclaviculare respective, din unirea a 2 vene: v.jugulară internă şi
v.subclavie.
Unghiul venos jugulosubclavicular (unghiul lui Pirogoff) primeşte: în dreapta – ductul
limfatic, în stânga – canalul toracic.
2. VCS primeşte pe faţa posterioară crosa venei azygos.

Fig. 1-9 – Secţiune coronală prin tomografie

computerizată prin aorta ascendentă.
1.artera carotidă comună dreaptă; 2.artera
subclavie dreaptă; 3.trunchiul brahiocefalic
(artera nenumită); 4.vena brahiocefalică
dreaptă; 5.porţiunea tubulară a aortei
ascendente; 6.vena cavă superioară; 7.atriul
drept; 8.vena cavă inferioară; 9.sinusul
(reces) pleural costodiafragmatic drept;
10.vena brahiocefalică stângă; 11.crosa
aortei; 12.artera pulmonară stângă;
13.artera pulmonară dreaptă; 14.trunchiul
pulmonar; 15.urechiuşa stângă; 16.canalul
arterial Marc See (camera de ejecţie a
ventriculului stâng); 17.bulbul aortei
(porţiunea sinusală a aortei ascendente).

1.5 Aorta în torace

 Origine – camera superioară (de ejecţie) a ventriculului stâng, numită şi canalul arterial al lui
Marc See.
 Limite – aorta toracală se întinde între orificiul aortic al ventricului stâng şi hiatusul aortic al
diafragmei.
 Porţiunile aortei toracale sunt:
1. Aorta ascendentă = în mediastinul mijlociu, intrapericardică;
2. Crosa aortei = extrapericardică, în mediastinul superior (T4), oblică posterior şi spre stânga;
3. Aorta descendentă toracică = coboară în mediastinul posterior, anterior–stânga de coloana vertebrală
şi se continuă în abdomen prin hiatusul aortic al diafragmei, precum aortă abdominală.
Aorta ascendentă
La nivelul valvulelor sigmoide aortice lumenul aortic este mai larg = această porţiune a aortei
se numeşte bulbul aortei. Bulbul aortei este urmat de porţiunea tubulară a aortei ascendente. Unirea
celor două porţiuni se numeşte joncţiune sinotubulară. Aorta ascendentă se întinde de la orificiul
aortic al ventriculului stâng, până la originea trunchiului brahiocefalic.
Raporturile aortei ascendente:
• anterior, la origine, are infundibulul ventriculului drept (conul arterial) şi trunchiul pulmonar,
• posterior: sinusul transvers al pericardului, atriul stâng, a.pulmonară dreaptă,
• în dreapta: urechiuşa dreaptă, atriul drept, v.cavă superioară,
• în stânga: trunchiul pulmonar (elementele pediculului arterial al inimii se spiralizează unul în jurul
celuilalt), partea prehilară a feţei mediastinale a plămânului stâng, pleura mediastinală stângă.
Ramurile aortei ascendente sunt arterele coronare stângă şi dreaptă care pleacă din sinusurile
aortice Valsalva anterioare, drept şi stâng (sinusurile aortice coronariene).

Fig. 1-10 – Secţiune axială prin mediastinul superior la nivelul vertebrei T3. 1.manubriul sternal; 2.trunchiul brahiocefalic; 3.vena
brahiocefalică dreaptă; 4.plămânul drept; 5.artera carotidă comună stângă; 6.traheea; 7.vertebra T3; 8.muşchii sternohioidieni şi
sternotiroidieni; 9.fosa axilară stângă; 10.vena brahiocefalică stângă; 11.artera subclavie stângă; 12.esofagul; 13.scapula stângă.

Crosa aortei
 Segmentul aortic cuprins între aorta ascendentă şi aorta descendentă, se găseşte în mediastinul
superior şi înconjură pediculul pulmonar stâng.
Limite: originea trunchiului brahiocefalic, inserţia pe aortă a ligamentului arterial
(ligamentum arteriosum sau ligamentul lui Botallo). Reprezintă vestigiul ductului arterial, o structură
fetală temporară care şunta sângele din a. pulmonară stângă în aortă, reducând sângele circulat prin
plămânii fătului, care sunt inactivi.
Ramurile crosei aortei: trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună (ACC) stângă, a. subclavie
stângă.
- artera carotidă comună stângă poate porni din trunchiul brahiocefalic şi nu din crosa aortei;
- crosa aortică cu 4 ramuri: artera vertebrală stângă porneşte direct din crosa aortei, şi nu din
artera subclavie stângă, apoi urcă între arterele carotidă comună stângă şi subclavie stângă.

Fig. 1-11 – Randare tridimensională. Crosă aortică cu 2

ramuri. 1.artera vertebrală dreaptă; 2.artera carotidă
comună dreaptă; 3.artera subclavie dreaptă; 4.trunchiul
brahiocefalic; 5.vena cavă superioară; 6.aorta ascendentă;
7.ventriculul drept; 8.ventriculul stâng; 9.aorta descendentă
toracală; 10.trunchiul pulmonar; 11.crosa aortei; 12.artera
subclavie stângă; 13.artera carotidă comună stângă;
14.prima coastă stângă; 15.artera vertebrală stângă.

Aorta descendentă toracică

Continuă crosa aortei de la nivelul vertebrei T4, până la T12 unde traversează hiatusul aortic al
diafragmei.
Ramurile aortei descendente toracice:
 • Ramuri parietale: rr.mediastinale, rr.diafragmatice superioare, aa.intercostale
posterioare (9 perechi (stg/dr) pentru ultimele 9 spaţii intercostale), aa.subcostale.

• Ramuri viscerale: rr.pericardice, rr.esofagiene, aa.bronşice - realizează vascularizaţia

nutritivă a plămânilor.

1.6 Sistemul venelor azygos

Este alcătuit din vene ce drenează peretele toracic şi viscere toracice:
 anterior-dreapta de corpurile vertebrale toracale – v.azygos,
 anterior-stânga de corpurile vertebrale toracale: v.hemiazygos (urcă prin diafragma),
v.hemiazygos accesorie (traiect descendent). Oricare dintre venele hemiazygos poate lipsi.
V. azygos
Origine - se formează din v. lombară ascendentă dreaptă şi v. subcostală dreaptă, după ce v.lombară
ascendentă a traversat pilierul diafragmatic de acea parte.
Are traiect ascendent pe latura dreaptă a coloanei vertebrale toracale, în mediastinul posterior; urcă
pe dinapoia pediculului pulmonar drept. La nivelul vertebrei T4 se îndreaptă anterior, formând o crosă
– crosa venei azygos: trece pe deasupra pediculului pulmonar drept (bronhia principală dreaptă).
Afluenţi:
• afluenţi la origine: v.lombară ascendentă dreaptă şi v.subcostală dreaptă,
• vv.hemiazygos şi hemiazygos accesorie – la nivelul vertebrei T8 sau T9 trec pe dinaintea
coloanei vertebrale şi se varsă în v.azygos,
• vv.esofagiene, vv.pericardice, vv.mediastinale, vv.bronşice drepte, vv.intercostale
posterioare drepte 4 – 11, v.intercostală superioară dreaptă – drenează la rândul ei vv.intercostale
posterioare drepte 2 – 3.

Vena hemiazygos
Origine: - din v. lombară ascendentă stângă şi v. subcostală stângă.
Urcă în mediastinul posterior, înapoia aortei descendente toracice, pe latura stângă a coloanei
vertebrale. La nivelul vertebrei T8 se îndreaptă spre dreapta, pe dinaintea coloanei vertebrale,
vărsându-se în vena azygos.
Afluenţi
• afluenţii la origine: v.lombară ascendentă stângă şi v.subcostală stângă;
• vv.intercostale posterioare stângi 9 – 11, vv.esofagiene, vv.diafragmatice superioare,
vv.pericardice, vv.bronşice stângi.

Vena hemiazygos accesorie

Origine: se formează din vv.intercostale posterioare stângi 2 – 8, pe latura stângă a vertebrelor
toracale.
Traiect - traiect descendent pe latura stângă a coloanei vertebrale. La nivelul vertebrei T8 se îndreaptă
spre dreapta, pe dinaintea coloanei vertebrale, şi se varsă în vena azygos, separat sau printr-un colector
venos comun format cu v. hemiazygos.
Afluenţi:
• afluenţi la origine: vv.intercostale posterioare stângi 2 – 8,
• vv.bronşice stângi,
• vv.esofagiene,
• vv.pericardice,
• vv.mediastinale.

1.7 Nervul vag în torace

Nervul vag este un nerv mixt, cu cel mai întins teritoriu de distribuţie parasimpatică. Părăseşte
trunchiul cerebral în şanţul retroolivar, apoi trece în gaura jugulară unde prezintă pe traiect ganglionul
senzitiv superior. Coboară la gât. În alcătuirea pachetului vasculonervos cervical coboară de la baza
craniului până la baza gâtului (regiunea cervicotoracică) în unghiul diedru posterior jugulocarotidian.
Străbate apoi apertura superioară a toracelui şi ajunge în mediastin.
În dreapta nervul vag trece: (a) peste artera subclavie dreaptă, la baza gâtului, (b) între a.subclavie
dreaptă şi v.brahiocefalică dreaptă; (c) coboară posterior de pediculul pulmonar şi dă ramuri la plexul
pulmonar posterior; dintre acestea, inferior, două trunchiuri coboară la nivelul esofagului şi formează,
cu ramuri din vagul stâng, plexul esofagian. Inferior, aceste ramuri sunt colectate într-un trunchi vagal
posterior care însoţeşte pe faţa posterioară esofagul şi trece cu acesta prin hiatusul esofagian al
diafragmei în abdomen
În stânga, nervul vag: (a) coboară anterior de crosa aortei şi posterior de pediculul pulmonar stâng;
(b) trimite ramuri ce formează plexul pulmonar posterior. Fibrele vagale trec de la nivelul plexului
pulmonar stâng pe faţa anterioară a esofagului, unde participă la alcătuirea plexului esofagian. La
nivelul hiatusului esofagian al diafragmei ia naştere trunchiul vagal anterior ce coboară în abdomen
conţinând majoritatea fibrelor vagale stângi
Ramurile pe care le trimite n. vag în mediastin:
1) în stânga: n.laringeu recurent stâng – pleacă din vagul stâng la nivelul crosei aortei; laringeul
recurent stâng face ansă pe sub crosa aortei şi urcă la gât în şanţul traheoesofagian stâng;
2) rr.cardiace toracice – la plexul cardiac;
3) rr.bronşice anterioare şi posterioare – la plexurile pulmonare vegentative;
4) rr.esofagiene – la plexul esofagian, continuat cu trunchiurile vagale.
1.8 Nervul frenic în torace
Nervul frenic este un nerv mixt cu originea în plexul cervical. Străbate apertura toracică
superioară şi trece în mediastinul superior, coboară apoi în cel mijlociu.
Nervul frenic drept, mai scurt decât cel stâng, trece la dreapta v.brahiocefalice drepte şi venelor cave
superioară şi inferioară. Se identifică anterior de pediculul pulmonar drept.
Nervul frenic stâng trece lateral de crosa aortei, apoi anterior de pediculul pulmonar stâng. Continuă
lateral de trunchiul pulmonar şi intră în diafragma la nivelul vârfului inimii.
Ramurile nervului frenic:
1) ramuri pericardice;
2) ramuri pleurale (la pleura mediastinală);
3) ramuri frenicoabdominale pentru: porţiunea centrală a m.diafragma, pleura diafragmatică,
pericardul diafragmatic, peritoneul diafragmatic;
4) ramuri celiace, pentru plexul celiac.

1.9 Pediculii pulmonari

Fiecare pedicul pulmonar conţine elementele anatomice care intră şi ies din plămân prin hil:
bronhia principală, a.pulmonară, vv.pulmonare – superioară şi inferioară, vasele bronşice, plexul
nervos pulmonar, limfatice (vase şi ganglioni).
1.9.1 Pediculul pulmonar drept
1.9.1.1 Raporturi extrinseci
o anterior: pericardul, v.cavă superioară, n.frenic drept şi vasele pericardofrenice.
o posterior: v.azygos, n.vag drept.
o superior: crosa v.azygos.
o inferior: lig. pulmonar drept.
1.9.1.2 Raporturi intrinseci
 bronhia principală dreaptă - postero-superior de a.pulmonară dreaptă,
 a.pulmonară dreaptă - antero-inferior de bronhia principală dreaptă,
 v.pulmonară dreaptă superioară - inferior de a.pulmonară dreaptă,
 v.pulmonară dreaptă inferioară - inferior de bronhia principală dreaptă şi postero-inferior de
v.pulmonară dreaptă superioară,
 vasele bronşice drepte – retrobronşic,
 plexul nervos pulmonar şi limfaticele – peribronşic.
 Fig. 1-12 – Disecţia pediculului
pulmonar drept, vedere anterioară.
1.secţiunea manubriului sternal;
2.nervul vag drept; 3..nervul frenic
drept; 4.traheea; 5.crosa venei azygos;
6.bronhia principală dreaptă; 7.faţa
mediastinală a plămânului drept,
porţiunea prehilară; 8.artera
pulmonară dreaptă; 9. venele
pulmonare drepte; 10.pericard;
11.ventriculul drept; 12.urechiuşa
dreaptă; 13.trunchiul pulmonar;
14.aorta ascendentă; 15.vena cavă
superioară; 16.crosa aortei.

1.9.2 Pediculul pulmonar stâng

1.9.2.1 Raporturi extrinseci
o anterior: pericard, aorta ascendentă, n.frenic stâng, vasele pericardofrenice stângi,
o lig.arterial – uneşte a.pulmonară stângă de aortă şi trece deci anterior de bronhia
principală stângă.
o superior: crosa aortei şi ansa n.laringeu recurent stâng.
o posterior: aorta descendentă, n.vag stâng, esofagul, canalul toracic.
o inferior: lig.pulmonar stâng.
1.9.2.2 Raporturi intrinseci
 bronhia principală stângă – postero-inferior de a.pulmonară stângă,
 a.pulmonară stângă - antero-superior de bronhia pp. stângă,
 v.pulmonară stângă superioară - inferior de a.pulmonară stângă şi anterior de bronhia
principală stângă,
 v.pulmonară stângă inferioară - inferior de bronhia principală stângă şi postero-inferior de
v.pulmonară stângă superioară,
  vasele bronşice drepte – retrobronşic,
 plexul nervos pulmonar şi limfaticele – peribronşic.

Fig. 1-13 – Disecţia pediculului pulmonar stâng, vedere anterioară. 1.crosa aortei; 2.ligamentul arterial; 3.aorta ascendentă;
4.pericard; 5.urechiuşa dreaptă; 6.vase pericardofrenice stângi; 7.nervul frenic stâng; 8.trunchiul pulmonar; 9.vena pulmonară
stângă inferioară; 10.faţa mediastinală a plămânului stâng; 11.vena pulmonară stângă superioară; 12.bronhia principală stângă;
13.artera pulmonară stângă; 14.nervul laringeu recurent stâng; 15.nervul vag stâng; 16.vena intercostală superioară stângă;
17.artera subclavie stângă.
C2 – Noţiuni de anatomie cardiopericardică
1 Noţiuni de anatomie cardiopericardică ........................................................................................... 2
1.1 Elemente de anatomie cardiacă .............................................................................................. 2
1.2 Date generale privind anatomia cardiacă ............................................................................... 2
1.3 Configuraţia externă a inimii ................................................................................................... 4
1.3.1 Faţa sternocostală a inimii ............................................................................................... 4
1.3.2 Faţa diafragmatică a inimii .............................................................................................. 5
1.3.3 Baza inimii........................................................................................................................ 5
1.3.4 Vârful inimii (apex cordis) ................................................................................................ 5
1.3.5 Marginea dreaptă a inimii ............................................................................................... 6
1.3.6 Marginea stângă a inimii ................................................................................................. 8
1.4 Caracterele generale ale atriilor .............................................................................................. 8
1.5 Caracterele generale ale ventriculilor ..................................................................................... 8
1.6 Vasele inimii............................................................................................................................. 9
1.6.1 Artera coronară stângă .................................................................................................... 9
1.6.1.1 Artera interventriculară anterioară ............................................................................. 9
1.6.1.2 Artera circumflexă ..................................................................................................... 11
1.6.2 Artera coronară dreaptă ................................................................................................ 12
1.6.3 Venele inimii .................................................................................................................. 14
1.6.4 Sistemul venos coronarian ............................................................................................ 14
1.6.4.1 Sinusul coronar .......................................................................................................... 15
1.6.4.2 Afluenţii sinusului coronar......................................................................................... 15
1.7 Pericardul............................................................................................................................... 16
1.7.1 Sinusul transvers al pericardului (Theile) ...................................................................... 17
1.7.2 Sinusul oblic al pericardului (fundul de sac al lui Haller) ............................................... 17

1
1 Noţiuni de anatomie cardiopericardică
1.1 Elemente de anatomie cardiacă
Inima (cordul) este situată în torace, în mediastinul mijlociu. Inima este învelită într-un dublu
sac pericardic, fibroseros.

1.2 Date generale privind anatomia cardiacă

Fig. 1-1 – Disecţia in situ a cordului. Vedere anterioară. A fost secţionată şi este ridicată aorta ascendentă. 1.vena brahiocefalică
dreaptă; 2.bifurcaţia traheei; 3.bronhia principală dreaptă; 4.vena cavă superioară; 5.artera pulmonară dreaptă; 6.aorta
ascendentă (secţionată deasupra bulbului aortic); 7.urechiuşa dreaptă; 8.trunchiul pulmonar; 9.conul arterial; 10.pericard;
11.ventriculul drept; 12.vena brahiocefalică stângă; 13.nervul laringeu recurent stâng; 14.crosa aortei; 15.aorta ascendentă
(secţionată şi ridicată pentru a expune bifurcaţia traheei şi bifurcaţia trunchiului pulmonar); 16.nervul vag stâng; 17.ligamentul
arterial; 18.artera pulmonară stângă; 19.vena pulmonară stângă superioară; 20.nervul frenic stâng; 21.urechiuşa stângă;
22.ventriculul stâng.

2
 Fig. 1-2 – Disecţia mediastinului.
Vedere anterioară a cordului.
1.trunchiul brahiocefalic;
2.a.carotidă comună stângă; 3.vena
brahiocefalică stângă; 4.crosa
aortei; 5.artera pulmonară stângă,
nervul frenic stâng; 6.trunchiul
pulmonar; 7.conul arterial;
8.pericard; 9.ventriculul stâng;
10.artera interventriculară
(descendentă) anterioară;
11.ventriculul drept; 12.artera
coronară dreaptă; 13.vene cardiace
anterioare; 14.atriul drept;
15.urechiuşa dreaptă; 16.vena cavă
superioară; 17.vena brahiocefalică
dreaptă.

Cordul este un muşchi cavitar, tetracameral, cu:

 2 atrii (drept şi stâng) – camerele receptoare de sânge,
 2 ventriculi (drept şi stâng) – camere propulsoare de sânge, prin artere (pulmonară/
aortă).
Camerele cardiace drepte transferă sânge neoxigenat, camerele stângi transferă sânge
oxigenat. Camerele cardiace sunt separate prin septuri: (a) septul interatrial = desparte cele 2 atrii; (b)
septul interventricular = desparte cei 2 ventriculi; (c) septul atrioventricular = scurt, desparte atriul
drept de ventriculul stâng şi reprezintă extremitatea posterioară a septului interventricular
membranos.
Septul interatrial – desparte atriile iar la suprafaţa inimii corespunde şanţurilor interatriale,
anterior şi posterior.
Septul interventricular separă cei 2 ventriculi şi are 2 porţiuni: (a) membranoasă – dispusă
postero-superior şi (b) musculară – formează 9/10 antero-inferioare ale septului interventricular.

3
1.3 Configuraţia externă a inimii
Inima are forma unei piramide triunghiulare ce prezintă:
(https://drive.google.com/file/d/1JrCzPWl36lEpjABwpUgt71JGmuyBpe4v/view?usp=sharing)
 faţa sternocostală (orientată anterior, superior şi spre stânga),
 faţa diafragmatică (orientată inferior),
 faţa pulmonară sau marginea stângă,
 baza inimii (orientată posterior, superior şi spre dreapta),
 vârful inimii (apex cordis) orientat anterior, inferior şi spre stânga,
 marginea dreaptă, ascuţită, a inimii.

Fig. 1-3 – Vedere anterioară

oblică a inimii. 1.vena
brahiocefalică dreaptă; 2.vena
brahiocefalică stângă;
3.trunchiul brahiocefalic;
4.artera carotidă comună
stângă; 5.artera subclavie
stângă; 6.vena cavă
superioară; 7.aorta
ascendentă; 8.crosa aortei;
9.trunchiul pulmonar;
10.artera pulmonară dreaptă;
11.artera pulmonară stângă;
12.vena pulmonară stângă
superioară; 13.vena pulmonară
stângă inferioară; 14.atriul
stâng; 15.urechiuşa stângă;
16.şanţul atrioventricular
(coronar) stâng; 17.ventriculul
stâng; 18.şanţul
interventricular anterior;
19.ventriculul drept; 20.conul
arterial al ventriculului drept;
21.şanţul atrioventricular
(coronar) drept; 22.atriul drept;
23.urechiuşa dreaptă.

1.3.1 Faţa sternocostală a inimii

Are 3 porţiuni:
 porţiune superioară, atrială (panta atrială): alcătuită de atriile drept şi stâng despărţite prin
şanţul interatrial anterior. Fiecare atriu trimite o evaginare numită urechiuşă.

4
  urechiuşa dreaptă este mai mare, triunghiulară şi ajunge cu vârful la aortă; posterior de ea
este orificiul de vărsare a venei cave superioare în atriul drept;
 urechiuşa stângă este mai mică şi se găseşte superior de şanţul coronar stâng.
 porţiune mijlocie, vasculară (contrapanta vasculară): corespunde orificiilor aortic şi
pulmonar.
 porţiune inferioară, ventriculară (panta ventriculară): 2/3 corespunde ventriculului drept,
1/3 corespunde ventriculului stâng.
Între cei 2 ventriculi se află şanţul interventricular anterior ce conţine vasele interventriculare
anterioare.
Şanţul atrioventricular (şanţul coronar): (a) separă atriile de ventriculi, se identifică pe feţele
sternocostală şi diafragmatică ale cordului; (b) anterior este întrerupt de aortă şi trunchiul pulmonar;
(c) în stânga conţine: a.coronară stângă, a.circumflexă, vena mare a inimii; (d) în dreapta conţine
a.coronară dreaptă şi vena mică a inimii.

1.3.2 Faţa diafragmatică a inimii

Are 2 porţiuni/segmente:
 segment ventricular – ventriculii drept (3/4) şi stâng (1/4); între cei 2 ventriculi se află şanţul
interventricular posterior ce conţine vena medie a inimii (vena interventriculară posterioară)
şi a. interventriculară posterioară (artera descendentă posterioară).
 segment atrial – feţele inferioare ale atriilor drept şi stâng.
 între cele două segmente se găseşte porţiunea posterioară a şanţului coronar ce conţine:
o în stânga – vena mare a inimii, sinusul coronar şi artera circumflexă a inimii;
o în dreapta – artera coronară dreaptă şi vena mică a inimii.
1.3.3 Baza inimii
Este orientată posterior, superior şi spre dreapta şi este alcătuită de cele 2 atrii (drept şi stâng),
separate prin şanţul interatrial posterior. Atriul stâng primeşte cele patru vene pulmonare. Atriul drept
primeşte venele cave, superioară şi inferioară.
1.3.4 Vârful inimii (apex cordis)
Vârful inimii este rotunjit. Orientat anterior, inferior şi spre stânga; este format de către ventriculul
stâng. Are la dreapta incizura apicală (incizura vârfului inimii, incisura apicis cordis). Vârful inimii
se proiectează pe peretele toracic în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară stângă.

5
 Fig. 1-4 – Vedere postero-inferioară a inimii. Baza inimii. Faţa diafragmatică a inimii. 1.baza inimii (atriile drept şi
stâng); 2.vena cavă superioară; 2.vena cavă superioară; 3.orificiul venei cave inferioare; 4.orificiile venelor
pulmonare stângi; 5.orificiile venelor pulmonare drepte; 6.şanţul interatrial posterior; 7.partea stângă a şanţului
atrioventricular (coronar); 8.partea dreaptă a şanţului atrioventricular (coronar); 9.şanţul interventricular
posterior; 10.crucea inimii (crux cordis); 11.faţa diafragmatică a inimii; 12.artera coronară dreaptă; 13.artera
interventriculară (descendentă) posterioară; 14.artera retroventriculară stângă; 15.artera circumflexă; 16.vena
mare a inimii; 17.vena oblică a atriului stâng (vena lui Marshall); 18.vena posterioară a ventriculului stâng;
19.sinusul coronar; 20.vena mică a inimii; 21.vena medie a inimii (vena interventriculară posterioară).

1.3.5 Marginea dreaptă a inimii

Alcătuită de camerele cardiace drepte: atriul drept şi ventriculul drept. Are 2 porţiuni:
 segmentul atrial, vertical, se întinde de la orificiul VCS la orificiul VCI.
 segmentul ventricular, orizontal, se întinde de la orificiul venei cave inferioare la vârful inimii;
acest segment desparte faţa sternocostală de faţa diafragmatică şi este intersectat de incizura
vârfului inimii (incisura apicis cordis) către care converg şanţurile interventriculare anterior
şi posterior.
Peste marginea dreaptă, în şanţul coronar, trece a.coronară dreaptă.

6
Fig. 1-5 – Vedere posterioară-dreapta a cordului, randare
3D, tomografie computerizată. 1.artera subclavie stângă;
2.crosa aortei; 3.vena intercostală superioară dreaptă;
4.aorta descendentă; 5.artera pulmonară stângă; 6.vena
pulmonară stângă superioară; 7.vena pulmonară stângă
inferioară; 8.atriul stâng; 9.vena pulmonară dreaptă
inferioară; 10.şanţul interatrial posterior; 11.ventriculul
stâng; 12.atriul drept; 13.vena pulmonară dreaptă
superioară; 14.artera pulmonară dreaptă; 15.aorta
ascendentă; 16.crosa venei azygos (vena azygos nu este
decelabilă); 17.vena cavă superioară; 18.trunchiul
brahiocefalic; 19.vena brahiocefalică (nenumită) stângă;
20. vena brahiocefalică (nenumită) dreaptă; 21.artera
subclavie dreaptă; 22.artera carotidă comună dreaptă.

Fig. 1-6 – Disecţia

cordului, preparat
formolizat. Vedere
superioară-stângă.
Arteră coronară
stângă trifurcată.
1.trunchiul
pulmonar; 2.conul
arterial; 3.aorta
ascendentă; 4.artera
coronară stângă;
5.artera conală
stângă; 6.artera
interventriculară
(descendentă)
anterioară; 7.artere
diagonale ale
ventriculului stâng;
8.artera marginală
stângă; 9.artera
circumflexă;
10.artere atriale
stângi.

7
1.3.6 Marginea stângă a inimii
Alcătuită de atriul stâng şi ventriculul stâng. Se mai numeşte faţă pulmonară a inimii şi lasă o
amprentă adâncă pe faţa mediastinală a plămânului stâng. Peste ea, în şanţul coronar, trece a.
circumflexă a inimii însoţită de vena mare a inimii.

1.4 Caracterele generale ale atriilor

1. camerele receptoare ale inimii – primesc sângele adus la inimă prin vene:
 la atriul stâng sosesc venele pulmonare;
 la atriul drept sosesc venele cave (şi sinusul coronar, care drenează
sângele din peretele cardiac).
2. situaţie – sunt situate postero-superior de ventriculi, înapoia pediculului arterial al inimii
(aorta ascendentă + trunchiul pulmonar). Atriul drept este atriul anterior. Atriul stâng este
atriul posterior
3. morfologie:
o au pereţi mai subţiri decât cei ventriculari;
o au orificii multiple:
 atriul drept prezintă: orificiile venelor cave (superioară şi inferioară), orificiul
urechiuşei drepte, orificiul atrioventricular drept (închis de valva tricuspidă);
 atriul stâng prezintă: orificiile celor 4 vene pulmonare, orificiul urechiuşei stângi,
orificiul atrioventricular stâng (închis de valva bicuspidă sau mitrală).
o au volumul mai mic faţă de cel ventricular;
o prezintă evaginări – urechiuşele – ce reprezintă rezerve de volum pentru umplerea
diastolică;
o au formă ovoidală / cuboidală > fiecare atriu prezintă câte 6 pereţi;
o prezintă coloane musculare atriale – acestea sunt muşchii pectinaţi, prezenţi în interiorul
urechiuşelor atriale.

1.5 Caracterele generale ale ventriculilor

1. situaţie: antero-inferior de atrii; ventriculul drept este anterior; ventriculul stâng este posterior.
2. funcţie: sunt camerele propulsoare de sânge ale inimii;
3. pereţii ventriculari sunt mai groşi ca ai atriilor iar cei ai ventriculului stâng mai groşi ca cei ai
ventriculului drept;
4. volum mai mare ca cel atrial;
5. ventriculii au orificii puţine:
 orificiul atrioventricular, închis prin cuspide: (a) în dreapta – valva atrioventriculară
dreaptă este valva tricuspidă; (b) în stânga – valva bicuspidă sau mitrală
 orificiul arterial (aortic/pulmonar) – închis de valve semilunare sau sigmoide, „în cuib de
rândunică”.
6. fiecare ventricul are 2 camere: (a) camera de recepţie sau venoasă – distal de orificiul
atrioventricular; (b) camera de ejecţie sau arterială – proximal de orificiul arterial: aceasta este, la
nivelul ventriculului drept, conul arterial (LUSCHKA) sau infundibulul pulmonar (WOLFF), iar
la nivelul ventriculului stâng, canalul arterial (MARC SEE).
7. forma ventriculilor: piramidă triunghiulară;
8. pereţii ventriculari ataşează coloane musculare: (a) trabecule cărnoase; (b) muşchii papilari
ventriculari. De la vârful muşchilor papilari pornesc cordaje tendinoase care se prind pe cuspidele
valvelor atrioventriculare, prevenind refluxul atrial în timpul sistolei ventriculare.

8
1.6 Vasele inimii
1.6.1 Artera coronară stângă
Arterele coronare pornesc din bulbul aortei, de la nivelul sinusurilor coronariene (Valsalva),
drept şi stâng. Artera coronară dominantă este aceea care trimite artera interventriculară posterioară.
Artera coronară stângă porneşte din sinusul aortic stâng, lungă de circa 1 cm, şi are traiect
retropulmonar în şanţul coronar stâng.

Fig. 1-7 – Disecţia cordului, preparat

formolizat. Vedere anterioară-stângă. 1.aorta
ascendentă; 2.trunchiul pulmonar; 3.artera
interventriculară anterioară (artera
descendentă anterioară); 4.punte miocardică;
5.artera interventriculară anterioară; 6.artera
coronară stângă; 7.urechiuşa stângă; 8.atriul
stâng; 9.artera circumflexă, în partea stângă a
şanţului coronar; 10.artera marginală stângă;
11.ramuri ventriculare stângi; 12.prima arteră
diagonală a ventriculului stâng.

Ramurile arterei coronare stângi:

 se bifurcă în a. interventriculară anterioară (AIVA) şi a. circumflexă;
 se poate trifurca – apare şi a.marginală stângă a inimii (descrisă de Crăiniceanu).
1.6.1.1 Artera interventriculară anterioară
Se numeşte şi a.descendentă anterioară sau a.coronară anterioară a lui Vieussens.
Are traiect în şanţul interventricular anterior, însoţită de vena interventriculară anterioară. Se
îndreaptă către incizura vârfului inimii pe care o poate depăşi, sau nu.

9
Fig. 1-8 – Disecţia arterelor septale anterioare pe calea ventriculului drept, cord uman, vedere antero-inferioară dreaptă a septului
interventricular disecat. 1.urechiuşa dreaptă; 2.peretele anterior al ventriculului drept; 3.m.papilar anterior al ventriculului drept;
4.septul interventricular; 5.vârful inimii; 6.a.interventriculară anterioară; 7.ventriculul stâng. 8.a.diagonală stângă; 9.urechiuşa
stângă; 10.aa.septale anterioare.

Ramurile arterei interventriculare anterioare:

 ramuri (artere) diagonale stângi – pentru peretele anterior al VS;
 ramuri (artere) paraseptale drepte – pentru VD;
o prima arteră paraseptală dreaptă se numeşte artera stângă a conului arterial (artera
conală stângă); trece peste conul arterei pulmonare şi se anastomozează cu artera
conală dreaptă, formând inelul arterial al lui Vieussens.

10
  ramuri (artere) septale anterioare – pentru cele 2/3 anterioare ale septului intreventricular.

Fig. 1-9 – Disecţia segmentului anterior al

arterei coronare drepte, vedere antero-
superioară. 1.vena cavă superioară;
2.peretele anterior al atriului drept;
3.urechiuşa dreaptă; 4.peretele lateral al
atriului drept; 5.arteră atrială dreaptă
anterioară; 6.artera coronară dreaptă;
7.artera conală dreaptă; 8.arteră
ventriculară dreaptă anterioară; 9.artera
ventriculară marginală dreaptă;
10.ventriculul drept; 11.conul arterial
(camera de ejecţie a ventriculului drept);
12.trunchiul pulmonar; 13.aorta
ascendentă.

1.6.1.2 Artera circumflexă

Are traiect inferior de urechiuşa stângă, în partea stângă a şanţului coronar; depăşeşte faţa
pulmonară a inimii şi poate continua la nivelul feţei diafragmatice. Este însoţită de vena mare a inimii
care drenează în sinusul coronar.
Ramuri: pentru atriul stâng şi ventriculul stâng:
 rr.ascendente atriale stângi: anterioare, marginale, posterioare;
 rr.descendente ventriculare stângi: anterioare, marginala stângă, posterioare;
 dacă artera coronară stângă este coronara dominantă atunci artera circumflexă emite artera
interventriculară posterioară;
 în 42% artera circumflexă emite a.nodului sinoatrial (artera sinoatrială stângă).

11
Fig. 1-10 – Disecţia arterei coronare drepte. Vedere superioară a cordului drept. 1.a.coronară dreaptă; 2.a.sinoatrială dreaptă;
3.v.cavă superioară; 4.a.atrială dreaptă anterioară; 5.atriul stâng; 6.aorta ascendentă; 7.trunchiul pulmonar; 8.a.conală dreaptă;
9.conul arterial; 10.r.ventriculară dreaptă anterioară; 11.ventriculul drept, acoperit de epicard.

1.6.2 Artera coronară dreaptă

Pleacă din sinusul Valsava drept al bulbului aortic şi vascularizează inima dreaptă şi ţesutul nodal.
Are traiect în partea dreaptă a şanţului coronar: pe faţa sternocostală a inimii, inferior de urechiuşa
dr. şi apoi pe faţa diafragmatică. De regulă se continuă în şanţul interventricular posterior ca arteră
interventriculară posterioară.

Ramurile arterei coronare drepte:

 aa. atriale drepte ascendente – destinate atriului drept; prima arteră atrială dreaptă anterioară
trimite artera sinoatrială dreaptă care urcă spre flancul stâng al orificiului venei cave
superioare, la nodul sinoatrial;
 aa. ventriculare drepte descendente; prima dintre acestea este artera conală dreaptă;
 a.retroventriculară stângă reprezintă segmentul coronarei drepte ce depăşeşte la stânga crucea
inimii (crux cordis) – când există, irigă faţa diafragmatică a ventriculului stâng;

12
 Fig. 1-11 – Disecţia feţei diafragmatice a inimii.
Arteră coronară dreaptă hiperdominantă.
1.atriul stâng; 2.atriul drept; 3.şanţul interatrial
posterior; 4.ventriculul stâng; 5.ventriculul
drept; 6.şanţul interventricular posterior;
7.partea dreaptă a şanţului coronar; 8.partea
stângă a şanţului coronar; 9.artera coronară
dreaptă; 10.artera interventriculară
posterioară; 11.artere septale posterioare;
12.artera retroventriculară stângă; 13.ramuri
ventriculare stângi.

 a.interventriculară (descendentă) posterioară (AIVP) – ram terminal, cu traiect pe faţa

diafragmatică a inimii, în ȘIVP, având raport cu v.medie a inimii. Se îndreaptă către incizura
vârfului inimii.
o Ramurile arterei interventriculare posterioare sunt:
 rr.ventriculare drepte inferioare, pentru: peretele inferior al VD şi m.papilar
inferior al VD;
 rr.paraseptale stângi inferioare, pentru: peretele inferior al VS şi m.papilar
inferior al VS;
 rr.septale inferioare – la 1/3 postero-inferioară a septului interventricular,
nodul atrioventricular, fasciculul atrioventricular His şi ramura stângă a
fasciculului lui His.

13
 Fig. 1-12 – Vedere posterioară-dreapta a
cordului, randare 3D, tomografie
computerizată. 1.esofagul; 2.crosa venei
azygos; 3.vena azygos; 4.artera pulmonară
stângă; 5.atriul stâng; 6.şanţul interatrial
posterior; 7.vena mare a inimii; 8.ventriculul
stâng; 9.vena medie a inimii (vena
interventriculară posterioară); 10.sinusul
coronar; 11.ventriculul drept; 12.şanţul
coronar stâng; 13.vena cavă inferioară;
14.atriul drept; 15.venele pulmonare drepte;
16.urechiuşa dreaptă; 17.aorta ascendentă;
18.artera pulmonară dreaptă; 19.vena cavă
superioară; 20.crosa aortei; 21.trunchiul
brahiocefalic; 22.vena brahiocefalică dreaptă;
23.vena brahiocefalică stângă; 24.artera
carotidă comună stângă; 25.artera subclavie
stângă.

1.6.3 Venele inimii

Inima deţine un sistem venos superficial – sistem venos coronarian şi un sistem venos profund,
intraparietal, reprezentat de vv.cardiace minime; acestea, fără să apară la suprafaţă, se deschid direct
în cavităţile inimii respective. Majoritatea venelor inimii sunt afluenţi ai sinusului coronar.
1.6.4 Sistemul venos coronarian
https://drive.google.com/file/d/1mnf-Vn645-0PssaJoJMnAq6kGS8Xa5Hw/view?usp=sharing
Este reprezentat de sinusul coronar şi afluenţii acestuia.

14
Fig. 1-13 – Secţiune axială prin cord, tomografie computerizată. 1.ventriculul drept; 2.urechiuşa dreaptă; 3.atriul drept; 4.loja
pleuropulmonară dreaptă; 5.sinusul coronar; 6.esofagul; 7.vena azygos; 8.aorta descendentă; 9.septul interventricular;
10.ventriculul stâng; 11.loja pleuropulmonară stângă.

1.6.4.1 Sinusul coronar

1. dispus transversal în şanţul coronar, între atriul stâng şi ventriculul stâng;
2. extremitatea dreaptă se deschide în atriul drept prin orificiul sinusului coronar.
1.6.4.2 Afluenţii sinusului coronar
 vena mare a inimii
o urcă în şanţul interventricular anterior, unde se numeşte v. interventriculară anterioară,
alături de a. interventiculară anterioară (AIVA),
o se continuă în şanţul coronar însoţind a.circumflexă a inimii,
o drenează pereţii anteriori ai VD şi VS, septul interventricular, marginea stângă a
inimii.
 vena oblică a atriului stâng = vena lui Marshall, coboară pe peretele posterior al A.S., la
sinusul coronar;
 vena posterioară a ventriculului stâng;
 vena medie a inimii = v.interventriculară posterioară, urcă în ȘIVP, însoţind AIVP şi se varsă
în sinusul coronar;

15
  vena mică a inimii = v.dreaptă a inimii, dispusă în şanţul coronar drept, în raport cu a.coronară
dreaptă.

Fig. 1-14 – Disecţia in situ a sacului pericardic, după îndepărtarea inimii. Vedere anterioară a pediculilor vasculari ai inimii. 1.vena
brahiocefalică stângă; 2.vena brahiocefalică dreaptă; 3.originea trunchiului brahiocefalic; 4.bronhia principală stângă; 5.bronhia
principală dreaptă; 6.artera pulmonară dreaptă; 7.vena cavă superioară; 8.vena pulmonară dreaptă superioară; 9.vena pulmonară
dreaptă inferioară; 10.vena cavă inferioară; 11.pericardul; 12.nervul frenic stâng; 13.vena pulmonară stângă inferioară;
14.trunchiul pulmonar; 15.vena pulmonară stângă superioară; 16.artera pulmonară stângă; 17.aorta ascendentă.

1.7 Pericardul
Pericardul este sacul fibroseros ce înveleşte inima şi vasele mari de la baza ei. Are 2
componente: pericard fibros, la exterior, şi pericard seros, intern, cu 2 foițe: (a) foiţă parietală aderentă
la pericardul fibros şi (b) foiţă viscerală (epicard) care acoperă miocardul.

16
 Între foiţele seroase se formează un spaţiu virtual – cavitatea pericardică – plină cu lichid
pericardic. Cele două foiţe ale pericardului seros se continuă una cu cealaltă la nivelul unor linii de
reflexie ce se realizează în jurul pediculilor vasculari ai cordului.
Prin reflexia foiţelor pericardului seros se formează :
o un tunel seros între pediculii arterial şi venos ai cordului, numit sinusul transvers al
pericardului (sinusul lui Theile)
o invaginări în „deget de mănuşă” ale pericardului seros între elementele pediculilor vasculari
ai cordului, numite recesurile pericardului seros.

1.7.1 Sinusul transvers al pericardului (Theile)

Este un tunel component al cavităţii pericaridce, situat între pediculul arterial al inimii (aorta
ascendentă şi trunchiul pulmonar) şi atrii. La dreapta comunică cu cavitatea pericardică printre vena
cavă superioară şi aorta ascendentă. La stânga comunică cu cavitatea pericardică prin unghiul dintre
trunchiul pulmonar şi originea arterei pulmonare stângi.
1.7.2 Sinusul oblic al pericardului (fundul de sac al lui Haller)
Este un reces al cavităţii pericardice localizat între pediculii venoşi stâng şi drept ai inimii, la
nivelul bazei inimii, pe faţa posterioară a atriului stâng. Are posterior esofagul.
Pediculul venos stâng al inimii este constituit de venele pulmonare stângi, superioară şi
inferioară. Pediculul venos drept al inimii este constituit de venele pulmonare drepte, superioară şi
inferioară, şi de venele cave, superioară şi inferioară.

17
C3. Noţiuni de anatomie pleuro-pulmonară
1 Conformaţia externă a plămânilor .................................................................................................. 1
2 Raporturile feţei mediastinale pulmonare ...................................................................................... 4
2.1 Raporturile feţei mediastinale a plămânului drept ................................................................. 4
2.2 Raporturile feţei mediastinale a plămânului stâng ................................................................. 4
3 Elemente de anatomie pleurală ...................................................................................................... 4

1 Conformaţia externă a plămânilor

Fig. 1-1 – Randare

tridimensională + secţiune
coronală. Vedere antero-
inferioară oblică a
trunchiului. 1.clavicula
dreaptă; 2.plămânul drept;
3.bronhia principală
dreaptă; 4.ficat; 5.m.psoas
mare drept; 6.articulaţia
coxofemurală (a şoldului)
dreaptă; 7.prima coastă
stângă; 8.bifurcaţia
traheei; 9.bronhia
principală stângă;
10.cordul, mediastin
mijlociu; 11.rinichiul stâng.

1
 Plămânii sunt organele schimbului de gaze. Fiecare plămân cuprinde lobi pulmonari care
la rândul lor sunt alcătuiţi din segmente pulmonare. Vasele pulmonare şi bronhiile se ramifică
în generaţii succesive de ramuri lobare şi segmentare.

Fig. 1-2 – Secţiune sagitală prin

plămânul drept. Tomografie
computerizată. 1.fisura
orizontală; 2.lobul superior;
3.fisura oblică; 4.lobul inferior;
5.faţa diafragmatică; 6.lobul
mijlociu.

Fig. 1-3 – Lob azygos drept. Tomografie computerizată. A.Secţiune sagitală la nivelul plămânului drept. B.Secţiune coronală
prin plămâni. 1.crosa venei azygos; 2.mezoul pleural al venei azygos; 3.lobul azygos drept, medial de şanţul azygos; 4.fisura
orizontală a plămânului drept.

Fiecare plămân prezintă: baza plămânului cu faţa diafragmatică, vârful (apex)

plămânului, faţa costală (externă), faţa medială (internă), feţele interlobare, marginea
anterioară, marginea inferioară, marginea posterioară.

2
 Fig. 1-4 – Secţiune
sagitală prin plămânul
stâng. Tomografie
computerizată.1.lobul
superior; 2.fisura oblică;
3.cordul; 4.diafragma;
5.splina; 6.lobul inferior;
7.vârful (apexul)
pulmonar.

Plămânul drept
Prezintă 3 lobi – superior, mijlociu şi inferior, prin prezenţa celor 2 fisuri sau scizuri:
 oblică – mai lungă – separă lobul inferior de cel mijlociu şi cel superior,
 orizontală – separă lobul superior de cel mijlociu.

Lobul azygos drept (lobus venae azygos) este o variantă anatomică a lobului superior al
plămânului drept (0,4-1,2%), separată de restul plămânului printr-un șanț adânc numit fisura
azygos, care conţine vena azygos și mezoul venei azygos format din patru straturi de pleură
(două straturi parietale și două straturi viscerale) [1]. Lobul azygos drept se formează în timpul
dezvoltării plămânilor, atunci când precursorul segmentului toracic superior al venei azygos,
numit vena cardinală posterioară dreaptă, pătrunde în vârful (apexul) plămânului drept, trăgând
intrapulmonar cele 4 straturi pleurale în loc să se arcuiască pe deasupra pediculului pulmonar
drept ca să se golească în vena cavă superioară [1].
Plămânul stâng

3
Prezintă o singură scizură – scizura oblică – şi 2 lobi – superior şi inferior.

2 Raporturile feţei mediastinale pulmonare

Faţă de hilul pulmonar, extrapleural, traversat de pediculul pulmonar respectiv, faţa
mediastinală a plămânului are porţiunile:
- suprahilară;
- prehilară;
- retrohilară.
Aceste porţiuni corespund elementelor specifice din spaţiile mediastinale, respectiv:
mediastinul superior, mediastinul mijlociu şi mediastinul posterior.

2.1 Raporturile feţei mediastinale a plămânului drept

SUPRAHILAR: crosa venei azygos, vena brahiocefalică dreaptă, traheea, trunchiul
brahiocefalic, nervul frenic drept, nervul vag drept.
PREHILAR: pericard, atriul drept, ventriculul drept, vena cavă superioară, vena cavă
inferioară, nervul frenic drept cu vasele pericardofrenice respective.
RETROHILAR: vena azygos, esofagul, nervul vag drept.

2.2 Raporturile feţei mediastinale a plămânului stâng

SUPRAHILAR: vena brahiocefalică stângă; crosa aortei, artera subclavie stângă, artera
carotidă comună stângă.
PREHILAR: pericardul, atriul stâng, ventriculul stâng, conul arterial al ventriculului drept,
trunchiul pulmonar, aorta ascendentă, nervul frenic stâng, vasele pericardofrenice stângi.
RETROHILAR: aorta descendentă, esofagul, nervul vag stâng.

3 Elemente de anatomie pleurală

Pleura este o membrană seroasă, de forma unui sac invaginat, cu 2 foiţe, viscerală şi
parietală, ce acoperă fiecare plămân, dar și cavitatea toracică. Cavitatea pleurală reprezintă
spaţiul virtual dintre cele 2 foiţe şi conține o cantitate mică de lichid ce asigură lubrifierea fețelor
apoziționate ale celor 2 foițe pleurale.
Foița viscerală pleurală
 acoperă intim plămânul (este strâns aderentă de suprafaţa plămânului),
 pătrunde în scizurile pulmonare acoperind şi feţele interlobare ale lobilor pulmonari,
 pe conturul hilului pulmonar se reflectă şi se continuă cu foiţa parietală,

4
  ligamentul pulmonar se întinde de la hil către diafragm și conține 2 straturi apozițonate
de pleură viscerală, care se continuă cu pleura parietală.
Foița parietală pleurală
Tapetează complet pereţii cavităţii pleurale:
 inferior: este etalată pe partea laterală a cupolei diafragmatice respective,
 superior: formează un fund de sac mulat exact pe vârful plămânului,
 medial: tapetează faţa corespunzătoare a mediastinului,
 extern: de la coloana vertebrală la stern tapetează faţa internă a coastelor şi spaţiile
intercostale.
În consecință, pleura parietală este o structură continuă cu 4 porțiuni:
 costală - căptuşeşte faţa internă a cutiei toracice. Este ataşată la peretele intern toracic
prin fascia endotoracică;
 diafragmatică - acoperă faţa superioară a diafragmei la care aderă strâns;
 mediastinală - formează peretele intern al lojei în care este conţinut plămânul; aderă la
pericardul fibros;
 cervicală – acoperă apexul pulmonar.
La locul unde pleura parietală îşi schimbă direcţia se formează recesuri/sinusuri pleurale.

Pleura cervicală (DOMUL PLEURAL)

Pleura cervicală (domul sau cupula pleurală) acoperă vârful plămânului care ascensionează la
gât, în regiunea cervicotoracică, superior de coasta 1.
Datorită oblicităţii primei coaste:
 versantul său anterior o depăşeşte în sus cu 4-5 cm;
 versantul posterior se găseşte la nivelul colului primei coaste.
Anterior depăşeşte în sus clavicula cu 2-3 cm.

Raporturile principale ale domului pleural

1. posterior:

ganglionul cervicotoracic (gg.stelat, Th.Ionescu - Neubauer)

2. lateral

 m.scalen mijlociu;
 prima coastă;

5
 3. anterior

 în partea dreaptă
 clavicula;
 prima coastă;
 m.scalen anterior;
 artera subclavie şi ramurile acesteia:
 artera vertebrală - urcă pe dinaintea domului şi a gg.stelatș
 a.toracică internă;
 trunchiul costocervical;
 trunchiul tirocervical din care pleacă arterele tiroidiană inferioară, cervicală
ascendentă; transversă a gâtului şi suprascapulară;
 vena subclavie;
 nervul frenic;
 nervul vag drept şi ansa nervului laringeu recurent drept.

 în partea stângă
 clavicula;
 prima coastă;
 m.scalen anterior;
 artera subclavie stângă şi ramurile ei colaterale;
 n.frenic stâng;
 canalul toracic.

Recesurile pleurale
Sunt spaţii pleurale virtuale ce se pot forma prin plierea pleurei parietale la continuarea
acesteia de pe un perete pe altul ai cavităţii toracice. Ocazional, pleura mediastinală realizează
recesuri periesofagiene, anterior de aorta descendentă sau anterior de vena azygos.
Recesurile pleurale, formate la trecerea pleurei parietale de pe un perete pe un altul al
lojei pulmonare asigură expansiunea pulmonară în inspir profund, asigurând volum suplimentar
cu frecare minimă. Sunt spații ocupate de plămân doar în inspir forțat.
 recesul costomediastinal anterior - localizat profund de stern, unde pleura parietală se
continuă posterior, peste pericardul fibros, precum pleură mediastinală.

6
  recesul costomediastinal posterior – posterior, pleura parietală se continuă de pe peretele
costal acoperind vertebrele şi mediastinul, precum pleură mediastinală.
 recesul costodiafragmatic – se formează la trecerea pleurei parietale de pe peretele costal
pe diafragm.

Fig. 3-1 – Secţiune axială prin vertebra T8. 1.bulbul aortei ascendente; 2.urechiuşa dreaptă; 3.recesul costomediastinal
anterior drept; 4.atriul drept; 5.vena pulmonară dreaptă superioară; 6.atriul stâng; 7.esofagul; 8.vena azygos; 9.recesul
costomediastinal posterior stâng; 10.aorta descendentă; 11.vena pulmonară stângă superioară; 12.urechiuşa stângă;
13.artera circumflexă; 14.artera interventriculară (descendentă) anterioară; 15.conul arterial; 16.recesul costomediastinal
anterior stâng.

7
1 Anatomia regiunii cervicotoracice

Regiunea cervico-toracică este o regiune de trecere localizată imediat superior de apertura

superioară a toracelui şi vârful axilei. Conţine structuri anatomice ce trec fie din regiunea
cervicală în torace, sau invers, din torace la baza gâtului.
Comunicarea regiunii cervicale cu toracele se realizează prin apertura toracică superioară.
Regiunea cervicală inferioară comunică cu axila localizată la rădăcina membrului superior prin
spaţiul costoclavicular, delimitat de coasta 1 şi claviculă, traversat de trunchiurile plexului
brahial şi vasele subclavii.
1.1 Apertura superioară a toracelui
Apertura superioară a toracelui realizează comunicarea regiunii cervicale cu cavitatea
toracică. Este delimitată de prima vertebră toracală, marginea superioară a sternului şi coasta 1,
de o parte şi alta [1].

1.2 Regiunea cervicotoracică mediană

Regiunea cervicotoracică mediană este o regiune viscerală, ocupată de trahee şi esofag.
Cele două viscere se continuă în mediastin.
Suprasternal ajung din regiunea infrahioidiană venele jugulare anterioareș acestea se
anastomozează prin arcul venos jugular apoi fiecare se redirecţionează lateral, în profunzimea
muşchiului sternocleidomastoidian.
Traheea este localizată posterior de manubriul sternal şi de planul muşchilor
sternohioidieni şi sternotiroidieni. Pe faţa anterioară a traheei se localizează lama conjunctivă
tiropericardică ce înglobează vena/venele tiroidiene inferioare şi ajunge superior la lobii şi
istmul glandei tiroide.
Posterior-stânga de trahee coboară esofagul. Esofagul se interpune între trahee şi vertebre.
Prin această dispoziţie, şanţul traheo-esofagian drept este posterior de marginea dreaptă a
traheei, dar şanţul traheo-esofagian stâng este anterior de marginea stângă a esofagului. În
şanţurile traheo-esofagiene urcă nervii laringei recurenţi respectivi, având în lungul lor
limfoganglionii lanţurilor recurenţiale.

1
1.2.1 Traheea şi ramurile crosei aortei
În apertura toracică superioară ramurile crosei aortei (trunchiul brahiocefalic, arterele
carotidă comună stângă şi subclavie stângă) pot realiza diferite modele anatomice:
- anatomia descriptivă plasează bifurcaţia trunchiului brahiocefalic
posterior de art.sternoclaviculară dreaptă, antero-lateral de trahee;
carotida comună stângă urcă pe flancul stâng al traheei, din mediastinul
superior spre gât;
- trunchiul brahiocefalic poate avea traiect anterior de trahee, de la dreapta
la stângă (important în traheotomii/traheostomii), urmând apoi să se
bifurce;
- cele trei ramuri aortice pot fi cudate, în diferite planuri;

Fig. 4-1 – Randare tridimensională, tomografie computerizată. Vedere antero-superioară a aperturii superioare a toracelui.
Ramuri cudate ale crosei aortei. Trunchi brahiocefalic pretraheal. 1.artera carotidă comună dreaptă; 2.prima coastă
dreaptă; 3.artera vertebrală dreaptă; 4.artera subclavie dreaptă; 5.trunchiul brahiocefalic; 6.crosa aortei; 7.clavicula
stângă; 8.artera subclavie stângă; 9.artera vertebrală stângă; 10.artera carotidă comună stângă.

2
 - artera subclavia lusoria (a.subclavie dreaptă aberantă): din crosa aortei
pornesc de la dreapta la stânga: artera carotidă comună dreaptă, artera
carotidă comună stângă, artera subclavie stângă şi, la stânga acesteia din
urmă, artera subclavie dreaptă aberantă; artera lusoria are de regulă
traiect retroesofagian, putând determina tulburări de deglutiţie „disfagia
lusoria”;
- artera carotidă comună stângă poate pleca din trunchiul brahiocefalic, şi
nu din crosa aortei.

1.2.2 Anatomie descriptivă traheală

Traheea este cale aeriană inferioară ce leagă laringele de originea bronhiilor principale.
Are 2 porţiuni: cervicală şi toracală (în mediastinul superior). Limite: (a) superior – marginea
inferioară a vertebrei C6, (b) inferior – planul prin unghiul sternal şi vertebra T4. Structura: ¼
posterioară = m.traheal, ¾ anterioare – inele traheale şi ligg. intertraheale. Ultimul inel traheal
se numeşte carina traheală, are marginea inferioară în formă de “V” şi prezintă un proces numit
pintene traheal.

1.2.3 Anatomie descriptivă a esofagului

Esofagul continuă faringele de la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid al
laringelui (situată la nivelul vertebrei C6). Străbate apertura toracică superioară şi diafragmul.
Are 3 porţiuni: cervicală, toracică, abdominală (subdiafragmatică).
Stricturile esofagului:
• cricoidiană – la nivelul cartilajului cricoid laringian,
• bronhoaortică – la nivelul crosei aortei şi bronhiei principale stângi – la nivelul acestei
strâmtori se opresc frecvent corpii străini esofagieni,
• diafragmatică – la nivelul hiatusului esofagian al diafragmei.

1.3 Regiunea cervicotoracică laterală

Conţine vase de sânge, nervi, vârful plămânului şi domul pleural [2].

Trunchiul brahiocefalic urcă din mediastin şi va emite în regiunea cervicotoracică,
profund de articulaţia sternoclaviculară dreaptă, cele 2 ramuri: arterele carotidă comună dreaptă
(ACC) şi a. subclavie dreaptă. Arterele carotidă comună stângă (ACC) şi subclavie stângă
traversează apertura toracică superioară şi trec din mediastin, de la originea lor din crosa aortei,
la gât [2].
3
 Bilateral, ACC este plasată anterior de a. subclavie la nivelul aperturii toracice superioare.
ACC urcă la gât şi se divide în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid al laringelui în
cele 2 ramuri terminale: artera carotidă externă (ACE) şi artera carotidă internă (ACI).
Regiunea cervicotoracică laterală este traversată de vena brahiocefalică de acea parte.
Fiecare venă brahiocefalică se formează profund de articulaţia sternoclaviculară respectivă prin
unirea venei jugulare interne (VJI) cu vena subclavie. Vena brahiocefalică stângă este mai
lungă, coboară inferior şi în dreapta pentru a se uni cu vena brahiocefalică dreaptă; rezultă în
mediastinul superior vena cavă superioară.
În regiunea cervicotoracică laterală se găsesc şi porţiunile terminale ale venelor
superficiale ale gâtului: vena jugulară anterioară (VJA) şi vena jugulară externă (VJE) [2].
Vena jugulară internă adună sângele de la creier, faţă şi gât şi coboară de la gaura jugulară,
de unde continuă sinusul sigmoidian. Este localizată lateral de axul carotidian în mănunchiul
vasculonervos cervical. În regiunea cervicotoracică, înapoia art.sternoclaviculare, VJI se uneşte
cu v.subclavie şi formează vena brahiocefalică; unghiul jugulosubclavicular este unghiul lui
Pirogoff în care se varsă: în dreapta - ductul limfatic iar în stânga - canalul toracic.
Vena jugulară anterioară, vena superficială a regiunii cervicale anterioare se formează în
partea suprahioidiană a regiunii anterioare a gâtului, prin unirea mai multor vene submentale.
Coboară vertical de o parte şi alta a liniei mediane, în regiunea cervicală anterioară. În regiunea
cervicotoracică, VJA îşi schimbă direcţia şi se îndreaptă lateral, devenind profundă faţă de
fasciculul sternal al m.sternocleidomastoidian. Se varsă fie în vena subclavie, fie în vena
jugulară externă. Între cele două vene jugulare anterioare, dreaptă şi stângă, se realizează,
deasupra manubriului sternal, o anastomoză numită arcul venos jugular.
Vena jugulară externă (VJE) este vena superficială laterală a gâtului. Se formează în
glanda parotidă din unirea, în diferite variante anatomice, a venelor maxilare, temporală
superficială şi auriculară posterioară, primind ulterior şi vena occipitală. Iese din glanda
parotidă şi coboară pe m. sternocleidomastoidian (SCM), ajunge în fosa supraclaviculară mare
şi continuă profund de acest muşchi. În regiunea cervicotoracică, VJE se varsă în v. subclavie
sau în unghiul venos jugulosubclavicular al lui Pirogoff, profund de m.SCM. În porţiunea
distală primeşte venele transversă a gâtului şi suprascapulară. În lungul VJE se localizează
limfoganglioni cervicali superficiali.

1.3.1 Muşchiul sternocleidomastoidian

Muşchiul sternocleidomastoidian (SCM) este cel mai voluminos muşchi al gâtului,
localizat superficial, acoperit de m. platysma. Se numeşte şi muşchiul cvadriceps al gâtului.

4
 ● Origine sternală – faţa anterioară a manubriului sternal.
● Origine claviculară – extremitatea sternală a claviculei. Între fasciculele cu origine
sternală şi claviculară se delimitează fosa supraclaviculară mică.
● Inserţie mastoidiană: faţa laterală, vârful şi marginea anterioară a procesului mastoidian.
● Inserţie occipitală: partea laterală a liniei nucale superioare.
● Inervaţie: ramura externă n.XI şi ramuri sternocleidomastoidiene ale plexului cervical.
● Acţiuni:
o în contracţia cu punct fix sternoclavicular:
▪ unilaterală: flexia capului, înclinarea capului de partea respectivă şi
rotaţia lui de cealaltă parte (m. SCM este este muşchi cefalogir);
▪ bilaterală:
● exagerarea extensiei, în cazul în care capul este deja sub acţiunea
mm. extensori,
● exagerarea flexiei dacă este sub acţiunea mm. flexori,
● fixare în membrana atlantooccipitală în cazul în care capul e în
poziţie de echilibru.
o în contracţia bilaterală cu punct fix occipitomastoidian, mm. SCM devin mm.
inspiratori accesori.
Muşchiul SCM este un muşchi ce participă la delimitarea regiunilor anterioare ale
gâtului. Identificarea fosei supraclaviculare mici este importantă în cateterizarea venoasă
centrală, plasarea cateterului în vena jugulară internă se face frecvent în această zonă.
Contractura unilaterală a muşchiului SCM produce torticolis.

5
 Fig. 4-2 – Regiunea cervicotoracică
laterală dreaptă. Puţul
scalenopleurovertebral. Defileul
interscalenic. Domul pleural. T1: prima
vertebră toracală. C1: vertebra atlas.
1.m.scalen anterior; 2.m.scalen
mijlociu; 3.trunchiul superior al
plexului brahial; 4.artera subclavie
dreaptă; 5.artera carotidă comună
dreaptă; 6.vena jugulară internă;
7.vena subclavie; 8.vena
brahiocefalică dreaptă; 9.nervul frenic
drept; 10.nervul vag drept;
11.ganglionul cervicotoracic sau
stelat; 12.artera vertebrală;
13.trunchiul tirocervical; 14.artera
tiroidiană inferioară; 15.artera
cervicală ascendentă; 16.artera
transversă a gâtului; 17.artera
suprascapulară; 18.trunchiul
costocervical; 19.nervul laringeu
recurent drept; 20.domul pleural.

1.3.2 Muşchii scaleni

Muşchii scaleni sunt situaţi în planul profund al regiunii laterale a gâtului, pprofund de
m. SCM, întinşi între procesele transverse cervicale şi primele două coaste.
M. scalen anterior
● Origine: procesele transverse C3-C6.
● Inserţie: tuberculul muşchiului scalen anterior (Lisfranc) de pe faţa superioară a
coastei 1.
● Inervaţie: ramuri musculare din rr. anterioare ale nn. spinali C4-C6.
● Acţiuni:

6
 o În cazul în care ia punct fix inferior:
▪ În contracţie unilaterală: înclină coloana anterior şi lateral şi o roteşte
de partea opusă;
▪ În contracţie bilaterală: flexia anterioară a coloanei vertebrale.
o În cazul în care ia punct fix superior: ridicarea în inspir a primei coaste.
Anterior de m. scalen anterior coboară n. frenic. Tot anterior de el are traiect v. subclavie.
Între m. scalen anterior şi cel mijlociu se delimitează defileul interscalenic care conţine:
• a subclavie;
• rădăcinile şi trunchiurile plexului brahial.
Raporturile muşchiului cu vasele subclavii şi plexul brahial explică sindroamele de
compresie.
M. scalen mijlociu
● Origine: procesele transverse C2-C7.
● Inserţie: faţa superioară a primei coaste.
● Inervaţie: nn. spinali C3-C8.
● Acţiuni:
o În cazul în care ia punct fix inferior în contracţie unilaterală, înclină coloana de
partea respectivă.
o În cazul în care ia punct fix superior: ridicarea în inspir a primei coaste.
M. scalen posterior
Este cel mai profund dintre muşchii scaleni.
● Origine: procesele transverse C4-C6.
● Inserţie: Faţa externă a coastei 2.
● Inervaţie: ramuri musculare din rr. C6-C8 ale plexului brahial.
● Acţiuni:
o În cazul în care ia punct fix inferior în contracţie unilaterală, înclină coloana de
partea respectivă.
o În cazul în care ia punct fix superior: ridicarea în inspir a primei coaste.
M. scalen accesor
Se numeşte şi m. scalen minim
● Origine: procesul transvers C7.
● Inserţie: marginea internă a primei coaste şi domul pleural.
Intră în alcătuirea aparatului suspensor al domului pleural.

7
1.3.3 Vasele subclavii
Artera subclavie asigură vascularizaţia membrului superior şi contribuie la
vascularizaţia capului şi gâtului. Artera subclavie dreaptă are originea în trunchiul
brahiocefalic, la gât, cea stângă pleacă direct din crosa aortei, având iniţial o porţiune
intratoracică, mediastinală, urmată de porţiunea cervicală [2]. Ambele artere subclavii au traiect
ascendent şi fac o crosă, îndreptându-se lateral. Traversează defileul interscalenic şi se continuă
de la marginea externă a primei coaste cu artera axilară [3]. Segmentul arterial ce traversează
spaţiul costoclavicular şi se continuă precum arteră axilară reprezintă sediul cel mai frecvent al
compresiei arteriale [4].
Artera subclavie descrie la gât un arc cu convexitatea superior [3]. Muşchiul scalen
anterior care se prinde pe prima coastă are traiect anterior de arteră, împărţind-o în 3 porţiuni:
a) porţiune prescalenică, dispusă medial de m. scalen anterior, b) porţiune retroscalenică
(localizată posterior de m. scalen anterior), c) porţiune postscalenică, lateral de m. scalen
anterior [3]. Porţiunea retroscalenică se află între muşchii scaleni anterior şi mijlociu şi mai
poate fi denumită porţiune interscalenică.
Porţiunea prescalenică a a. subclavii are traiect supero-lateral, către marginea internă a
m. scalen anterior. Are raport anterior cu ACC dreaptă, ansa subclavie, n. vag şi vena jugulară
internă (VJI). Posterior, artera subclavie are raport cu apexul pulmonar şi domul pleural. Din
această porţiune pleacă a. vertebrală, trunchiul tirocervical (emite a.suprascapulară, a.transversă
a gâtului, a.cervicală ascendentă şi a.tiroidiană inferioară) şi a. toracică internă [3].
Porţiunea retroscalenică/interscalenică a arterei subclavii traversează defileul
interscalenic delimitat anterior de m. scalen anterior, posterior de m. scalen mijlociu şi inferior
de prima coastă. Posterior are raport cu apexul pulmonar şi domul pleural iar lateral şi superior
se află trunchiurile plexului brahial. Din această porţiune are originea trunchiul costocervical
[3].
Porţiunea postscalenică se întinde între marginea laterală a m. scalen anterior şi marginea
externă a coastei 1. Anevrismul arterei subclavii apare preponderent în această porţiune. În acest
caz, datorită raportului strâns cu vena subclavie, poate să apară edem al membrului superior.
Această porţiune este porţiunea de elecţie pentru ligatura chirurgicală a arterei subclavii [3].
Vena subclavie reprezintă continuarea venei axilare. Are traiect de la la nivelul marginii
externe a primei coaste până la marginea medială a scalenului anterior unde se uneşte cu vena
jugulară internă (VJI) pentru a forma vena brahiocefalică. De la marginea externă a primei
coaste, trece medial şi aproape transversal, profund de claviculă şi anterior de a. subclavie de
care este separată de m. scalen anterior [4].

8
 În unghiul lui Pirogoff, format la unirea v. subclavii cu VJI, se varsă ductul limfatic
(dreapta) sau canalul toracic (stânga).
Tributarele venei subclavii:
• vena jugulară externă;
• v.jugulară anterioară;
• v.vertebrală se poate vărsa fie în v.subclavie, fie în porţiunea iniţială a v.brahiocefalice.
1.3.4 Nervii din regiunea cervicotoracică
Regiunea cervicotoracică este traversată de n. vag, n. frenic şi lanţul simpatic toracal cu
traiect descendent din regiunea cervicală în mediastin [2]. Trunchiurile plexului brahial aflate
în regiunea cervicotoracică coboară prin spaţiul costoclavicular, delimitat de claviculă şi coasta
1 şi trec în axilă.
N. vag iese din craniu prin porţiunea antero-medială a găurii jugulare şi coboară la gât
în teaca carotică ce înveleşte mănunchiul vasculonervos al gâtului. Acesta este alcătuit din v.
jugulară internă dispusă lateral, axul carotidian localizat medial şi n. vag, dispus posterior, în
unghiul diedru jugulo-carotidian. Axul carotidian al mănunchiului vasculonervos al gâtului este
format inferior de artera carotidă comună, iar superior, mai sus de bifurcaţia arterei carotide
comune de artera carotidă internă; bifurcaţia arterei carotide comune corespunde, conform
textelor clasice de anatomie, marginii superioare a cartilajului tiroid al laringelui.
În regiunea cervicotoracică, n. vag drept încrucişează originea a. subclavii drepte, la
acest nivel emite n. laringeu recurent drept care face o crosă ocolind inferior artera şi urcă în
şanţul traheoesofagian.
N. vag stâng străbate regiunea cervicotoracică şi apertura toracică superioară şi trece în
mediastin. Coboară printre artera carotidă comună stângă şi artera subclavie stângă şi apoi
anterior de crosa aortei. Emite n. laringeu recurent stâng care face ansă pe sub crosa aortei, urcă
la gât şi se poziţionează în şanţul traheo-esofagian.
Nervul frenic este o ramură mixtă a plexului cervical. Inervează diafragma, pleura,
pericardul, peritoneul, pancreasul şi căile biliare. Coboară la gât pe m. scalen anterior, profund
de mănunchiul vasculonervos cervical. În regiunea cervico-toracică, se dispune între vasele
subclavii (vena – anterior iar artera – posterior), la nivelul versantului anterior al domului
pleural. La acest nivel trimite filete anastomotice frenico-stelate (la gg.stelat) şi are medial ansa
lui Vieussens şi n. vag. M. scalen anterior este acum lateral de n. frenic care coboară şi pătrunde
în mediastin.
`Lanţul simpatic cervical cuprinde 2 sau 3 ganglioni simpatici paravertebrali, uniţi prin
fibre interganglionare şi este dispus anterior de procesele transverse ale vertebrelor cervicale şi

9
posterior de mănunchiul vasculonervos cervical. Ganglionii simpatici cervicali nu au o
dispoziţie metamerică – ei rezultă prin coalescenţa gg.simpatici primitivi metamerici; numărul
şi morfologia lor sunt variabile. Ganglionul cervical superior este dispus laterofaringian.
Ganglionul cervical mijlociu este inconstant (poate fi înglobat în cel superior sau în cel inferior);
când există, se găseşte la nivelul vertebrei C6. Ganglionul cervical inferior fuzionează frecvent
cu primul şi eventual al doilea gg. simpatic toracal formând ganglionul cervicotoracic sau stelat
– acesta se dispune în foseta supraretropleurală Sebileau - Ionescu şi este dispus posterior de a.
vertebrală. Este localizat posterior de domul pleural şi m. scalen anterior şi anterior de coloana
vertebrală.
Ganglionul stelat emite 2 ramuri anastomotice:
● cu n. frenic - ansa frenicostelată,
● cu gg.cervical mijlociu - ansa subclavie a lui Vieussens.
Ansa frenicostelată conţine fibre nervoase ce trec fie pe deasupra, fie pe sub artera
subclavie la gg.stelat. Ansa subclavie ocoleşte porţiunea prescalenică a arterei subclavii, plasată
intern de n.frenic şi profund de v. jugulară internă.
Plexul brahial este format din rr.anterioare ale nn.spinali C5-C8 şi T1 şi are o porţiune
supraclaviculară, (rădăcinile şi trunchiurile plexului) şi una infraclaviculară (în axilă)
(fasciculele plexului). Din fasciculele plexului brahial pornesc ramurile terminale ale PB, care
deservesc membrul superior liber.
1.3.5 Domul pleural
Domul pleural sau cupula pleurală sau pleura cervicală reprezintă continuarea pleurei
costovertebrale ce ascensionează şi îmbracă vârful plămânului, apoi coboară şi se continuă cu
pleura mediastinală [1]. Pentru că prima coastă este oblică, pleura cervicală urcă cu 3-4 cm
superior de primul cartilaj costal, însă nu depăşeşte colul primei coaste. Domul pleural este
întărit de membrana suprapleurală ataşată anterior la marginea internă a coastei 1 iar posterior
la procesul transvers al C7. Conţine fibre musculare provenite din mm. scaleni. M. scalen mimin
se întinde între procesul transvers C7 şi marginea internă a primei coaste şi domul pleural.
Apexul pulmonar acoperit de domul pleural depăşeşte superior clavicula cu 2,5 cm. Domul
pleural are raport cu a. subclavie, cu porţiunea supraclaviculară a plexului brahial, ganglionul
stelat şi vasele vertebrale.
Domul pleural este menţinut la baza gâtului prin aparatul suspensor al domului pleural,
alcătuit din:
o membrana suprapleurală (aderentă la domul pleural, dependinţă a fasciei endotoracice
a lui Luschka) pe care se prind ligamente:

10
 ● lig. costopleurale lateral şi medial (de la prima coastă);
● lig. vertebropleurale (de la corpurile vertebrelor C7 - T2);
● lig. transversopleurale (de la procesele transverse ale vertebrelor cervicale
inferioare);
o m.scalen minim (inconstant, trece de la procesul transvers C7 la membrana
suprapleurală).

1. Roberts, K.P. and A.J. Weinhaus, Anatomy of the Thoracic Wall, Pulmonary Cavities, and
Mediastinum, in Handbook of Cardiac Anatomy, Physiology, and Devices, P.A. Iaizzo, Editor.
2005, Humana Press: Totowa, NJ. p. 25-50.
2. Deslauriers, J., Anatomy of the neck and cervicothoracic junction. Thorac Surg Clin, 2007.
17(4): p. 529-47.
3. Thorek, P., Anatomy in surgery. 2012: Springer Science & Business Media.
4. Connolly, M.R. and H.G. Auchincloss, Anatomy and Embryology of the Thoracic Outlet. Thorac
Surg Clin, 2021. 31(1): p. 1-10.

11
C5 – ELEMENTE DE ANATOMIE
ABDOMINOPELVINĂ
1 Regiuni topografice ale peretelui abdominal anterolateral ...................................................................... 2
2 Peritoneul – generalităţi ............................................................................................................................ 2
3 Etajul supramezocolic al cavităţii peritoneale ........................................................................................... 5
4 Stomacul .................................................................................................................................................... 6
5 Ficatul ........................................................................................................................................................ 9
5.1 Splina ............................................................................................................................................... 14
5.2 Intestinul subţire ............................................................................................................................. 14
5.3 Duodenul ......................................................................................................................................... 14
5.4 Pancreasul ....................................................................................................................................... 14
5.5 Etajul inframezocolic ....................................................................................................................... 15
6 Spaţiul retroperitoneal ............................................................................................................................ 16
6.1 Rinichii şi căile urinare ..................................................................................................................... 18
6.2 Aorta abdominală ............................................................................................................................ 20
6.2.1 Ramurile anterioare ale aortei abdominale ............................................................................ 20
6.2.1.1 Trunchiul celiac .................................................................................................................... 20
6.2.1.2 Artera mezenterică superioară............................................................................................ 21
6.2.1.3 Artera mezenterică inferioară ............................................................................................. 22
6.2.2 Ramurile laterale ale aortei abdominale ................................................................................. 23
6.2.3 Ramurile posterioare ale aortei abdominale........................................................................... 23
6.3 Vena cavă inferioară ........................................................................................................................ 24

1
1 Regiuni topografice ale peretelui abdominal anterolateral
Limitele superioară şi inferioară ale peretelui abdominal anterolateral (PAA), împreună cu 2
planuri împart acest perete în 3 etaje. Limitele şi planurile anatomice sunt:
1. Linia de proiecţie a diafragmei (limita superioară a PAA);
2. Planul subcostal (tangent la rebordurile costale);
3. Planul interspinos (prin spinele iliace antero-superioare);
4. Ligg. inghinale şi simfiza pubiană (limita inferioară a PAA).;
Cele 3 etaje ale PAA sunt, dinspre superior spre inferior:
1. Etajul superior (toracoabdominal) între linia de proiecţie a diafragmei şi planul subcostal;
2. Etajul mijlociu între planul subcostal şi planul interspinos;
3. Etajul inferior între planul interspinos şi limita inferioară a PAA.
Două linii verticale (liniile pararectale – prin marginile laterale ale mm.drepţi abdominali) împart
fiecare etaj în câte 3 regiuni.
Etaj superior Etaj mijlociu Etaj inferior

Regiunea ombilicală Regiunea pubiană

Regiune mediană Epigastru
(mezogastrul) (hipogastrul)

Regiunea inghinală
Hipocondrul drept Flanc drept
(fosa iliacă) dreaptă
Regiuni laterale
Regiunea inghinală
Hipocondrul stâng Flanc stâng
(fosa iliacă) stângă

2 Peritoneul – generalităţi
Peritoneul este cea mai vastă membrană seroasă din organism. Este compus din 2 foiţe:
viscerală şi parietală între care rămân spaţii virtuale în care o peliculă de lichid peritoneal asigură
alunecarea organelor. Cele 2 spaţii virtuale sunt:
 marea cavitate peritoneală: pe dinaintea organelor intraperitoneale,
 cavitatea peritoneală mică sau bursa omentală - înapoia stomacului şi omentului mic.
Peritoneul visceral tapetează intim viscerele intraperitoneale iar peritoneul parietal tapetează
pereţii cavităţii abdominale şi pelvine; în funcţie de peretele respectiv diferenţiem segmente ale
spațiului extraperitoneal :
o spaţiul preperitoneal - între peretele parietal anterior şi peritoneul anterior;
2
 o spaţiul retroperitoneal - între peritoneul parietal posterior şi peretele abdominal
posterior;
o spaţiul subperitoneal (pelvisubperitoneal) - inferior.
Faţă de peritoneu, viscerele abdominale pot fi:
 intraperitoneale (ex.: ficat, stomac, splina, jejunul, ileonul, coada pancreasului,
cecoapendicele, colonul transvers, colonul sigmoid);
 extraperitoneale – pot fi:
o primitiv extraperitoneale (retro- sau subperitoneale) precum: rinichii, glandele
suprarenale, căile urinare, vasele mari ale abdomenului.
o secundar extraperitoneale - organe care în ontogeneză au fost iniţial intraperitoneale,
prezentând mezou, însă o foaie a mezoului a realizat coalescenţa cu peritoneul parietal
astfel încât peritoneul a fost exclus iar acel organ a devenit extraperitoneal. Au
posterior fascii de coalescenţă (fascia de coalescenţă retrocolică dreaptă TOLDT I –
înapoia colonului ascendent, fascia de coalescenţă retrocolică stângă TOLDT II –
înapoia colonului descendent, fascia retro-duodeno-pancreatică TREITZ). Organe
secundar extraperitoneale sunt: colonul ascendent şi descendent, blocul duodeno-
pancreatic (EXCEPŢIE: duodenul 1 şi coada pancreasului), vezica urinară.
Peritoneul visceral formează o serie de cute / plici peritoneale care pot fi mezouri, ligamente
peritoneale, sau omenturi.

Mezourile
Mezourile leagă organele intraperitoneale de peretele abdominal posterior. Prezintă mezou:
o Jejuno-ileonul (intestinul mezenterial) - posedă mezenter; mezenterul împarte etajul
inframezocolic într-un spaţiu mezenterico-colic stâng şi un spaţiu mezentericocolic
drept;
o Cecoapendicele posedă mezocec, respectiv mezoapendice;
o Colonul transvers este legat la peretele posterior prin mezoul colonului transvers
(mezocolon). Colonul transvers şi mezocolonul împart cavitatea abdomino-pelvină în
2 etaje: supramezocolic şi inframezocolic.
 linia de inserţie a mezocolonului transvers trece peste duodenul 2, capul, colul
şi marginea anterioară a corpului pancreasului; apoi urcă în stânga, trecând
superior de joncţiunea duodeno-pancreatică, către flexura colică stângă
(unghiul colic stâng).
o Colon sigmoid – legat prin mezocolon sigmoid.

3
 Fig. 2-1 – Prezentarea spaţiului
mezentericocolic drept, vedere
uinferioară (ansele intestinale
subţiri sunt deplasate la stânga,
omentul mare este ridicat).
1.unghiul drept (hepatic) al
colonului; 2.mezocolonul
transvers; 3.colonul transvers;
4.unghiul stâng (splenic) al
colonului; 5.mezenterul; 6.anse
jejunale; 7.anse ileale; 8.cecul;
9.colonul ascendent.

Ligamentele peritoneale
Sunt legături peritoneale între organe sau între un organ şi un perete abdominal, pot conţine,
sau nu, elemente vasculare şi nervoase.
Omenturile

Omentul mic
Este ligamentul esofago-gastro-duodeno-hepatic. În lig.duodenohepatic se află pediculul
hepatic. Ligamentul duodenohepatic reprezintă marginea anterioară a hiatusului epiploic al lui
Winslow prin care marea cavitate peritoneală comunică cu bursa omentală (cavitatea peritoneală
mică). Hiatusul lui Winslow mai este denumit “poarta albastră” deoarece este pasajul dintre venele
portă şi cavă inferioară. Omentul mic este peretele anterior al vestibulului bursei omentale.

4
 Fig. 2-2 – Disecţia etajului
supramezocolic. Omentul
mic cu cele trei componente.
1.faţa viscerală a ficatului;
2.hilul hepatic; 3.duodenul 1;
4.canalul piloric; 5.antrul
piloric; 6.ligamentul
gastrohepatic; 7.ligamentul
gastrocolic; 8.marea curbură
gastrică; 9.corpul
stomacului, faţa antero-
superioară; 10.fundul
stomacului; 11.esofagul
abdominal; 12.ligamentul
esofago-hepatic;
13.ligamentul duodeno-
hepatic.

Omentul mare (şorţul epiploic, marele epiploon)

Este o membrană peritoneală multilaminată ce coboară de la colonul transvers pe dinaintea
anselor subţiri, între acestea şi peritoneul parietal anterior. În intervalul dintre curbura mare gastrică
şi colonul transvers se numeşte ligament gastrocolic şi conţine între foi arcada arterială a marii curburi
gastrice. Este bogat vascularizat din aa. gastroepiploice dr şi stg.

3 Etajul supramezocolic al cavităţii peritoneale

Este o componentă a cavităţii abdominale întinsă între diafragm şi mezocolonul transvers.
Conţine esofagul abdominal, stomacul, ficatul, splina, şi, în bună parte, duodenul şi pancreasul.

5
Fig. 3-1 – Secţiune axială prin tomografie computerizată, la nivelul vertebrei T11. 1.antrul piloric; 2.fisura ligamentului rotund al
ficatului; 3.canalul piloric; 4.lobul hepatic stâng; 5.esofagul abdominal; 6.fisura ligamentului venos (Arantius) al ficatului; 7.pilierul
diafragmatic drept; 8.lobul hepatic drept; 9.vena cavă inferioară; 10.baza plămânului drept; 11.aorta descendentă; 12.vertebra T11;
13.colonul transvers; 14.corpul stomacului; 15.unghiul colic stâng (splenic); 16.pilierul diafragmatic stâng; 17.fundul stomacului;
18.hilul splinei, vase splenice; 19.splina; 20.marginea inferioară a plămânului stâng; 21.coasta 11 stângă.

4 Stomacul
Stomacul este un organ cavitar al etajului supramezocolic al cavităţii abdominale ce aparţine
tubului digestiv.
Stomacul prezintă (configuraţie externă) 2 feţe (anterioară şi posterioară), 2 margini (sau
curburi) şi 2 orificii.
Marginea dreaptă a stomacului este curbura mică, ataşează ligamentul gastrohepatic al
peritoneului şi are raport cu vasele gastrice stângi şi drepte. Marginea stângă este curbura mare,
ataşează un ligament peritoneal cu 3 porţiuni (lig.gastrofrenic, lig.gastrosplenic, lig.gastrocolic) şi are
raport cu vasele gastroepiploice.
Orificiul superior (proximal) al stomacului este numit cardia, permite comunciarea cu esofagul.
Orificiul inferior (distal) al stomacului este orificiul piloric, comunicare cu duodenul.

6
Fig. 4-1 – Secţiune axială prin marginea inferioară a vertebrei T10, tomografie computerizată. 1.diafragma; 2.ficatul; 3.vena cavă
inferioară; 4.vena lombară ascendentă dreaptă; 5.aorta descendentă toracică; 6.esofagul, în hiatusul esofagian al diafragmei;
7.stomacul; 8.splina; 9.unghiul colic stâng (splenic); 10.recesul pleural costodiafragmatic drept; 11. recesul pleural
costodiafragmatic stâng.

7
Fig. 4-2 – Secţiune axială prin tomografie computerizată cu injectare intravasculară de substanţă de contrast (angioCT) la nivelul
discului intervertebral T12/L1. 1.reces pleural costodiafragmatic drept; 2.lobul drept al ficatului; 3.porţunea lombară a diafragmului;
4.artera splenică (traiect retrogastric); 5.splina; 6. reces pleural costodiafragmatic stâng; 7.unghiul splenic al colonului; 8.corpul
stomacului; 9.lobul hepatic stâng; 10.aorta descendentă, traversează hiatusul aortic al diafragmului; 11.vena cavă inferioară.

Stomacul prezintă din punct de vedere funcţional 2 părţi:

 verticală – pars digestoria – cuprinde: (a) porţiunea cardiacă a stomacului – în vecinătatea
cardiei, orificiul de comunicare cu esofagul abdominal; (b) fundul stomacului (fornix gastric,
tuberozitatea stomacului), situat mai sus faţă de orizontala prin cardia; (c) corpul stomacului –
între orizontala prin cardia şi linia verticală ce prelungeşte segmentul vertical al micii curburi.
 orizontală – pars egestoria – este porţiunea pilorică a stomacului ce cuprinde: (a) antrul piloric
– mai larg, segmentul stâng al porţiunii pilorice; (b) canalul piloric – cuprinde sfincterul piloric
şi comunică cu duodenul 1 prin orificiul piloric.

Vascularizaţia arterială a stomacului

Este asigurată de ramuri irigate din trunchiul celiac:

 arcada arterială a micii curburi – se formează prin anastomoza aa. gastrice dreaptă (ram al
a.hepatice proprii) şi stângă (ram direct din trunchiul celiac);
 arcada arterială a marii curburi - se formează prin anastomoza arterelor gastroepiploice
dreaptă (din a.gastroduodenală) şi stângă (din a.splenică);
 a.cardiotuberozitară – ram al a.gastrice stângi;
 aa.gastrice scurte – din a.splenică, pentru fornixul gastric.

8
Fig. 4-3 – Schema morfologiei trunchiului celiac şi venei porte. 1.hilul hepatic, la nivelul feţei viscerale a ficatului; 2.venele hepatice;
3.ramura lobară dreaptă a venei porte; 4.artera cistică; 5.artera hepatică dreaptă; 6.artera hepatică proprie; 7.vena cavă
inferioară; 8.vena portă; 9.artera gastroduodenală; 10.artera pancreaticoduodenală superioară; 11.duodenul 2; 12.capul
pancreasului; 13.duodenul 3; 14.vena mezenterică superioară; 15.trunchiul celiac; 16.artera hepatică comună; 17.artera gastrică
dreaptă; 18.artera hepatică stângă; 19.ramura lobară stângă a venei porte; 20.artera gastroepiploică dreaptă; 21.aorta
abdominală; 22.prima ansă jejunală; 23.vena mezenterică inferioară; 24.artera gastroepiploică stângă; 25.coada pancreasului;
26.vena splenică; 27.artera splenică; 28.artera gastrică stângă; 29.artere gastrice scurte; 30.artera cardiotuberozitară; 31.ramuri
esofagiene.

5 Ficatul
Organ intraperitoneal, glanda exocrină, situat în etajul supramezocolic al cavităţii peritoneale,
acoperit de capsula lui Glisson.
Configuraţia externă a ficatului: are forma unui ovoid secţionat oblic, ce prezintă: (a) faţă
diafragmatică, convexă; (b) faţă viscerală; (c) margine anterioară (inferioară).

9
Faţa diafragmatică a ficatului
Are 2 porţiuni: una anterioară, peritonizată (porţiunea liberă) şi una posterioară, neperitonizată
(faţa posterioară, area nuda):
o Porţiunea liberă este acoperită de peritoneu visceral hepatic şi prezintă inserţia
lig.falciform.
Faţa posterioară a ficatului
 Este cuprinsă între foiţele superioară şi inferioară ale lig.coronar care încadrează o porţiune
hepatică neperitonizată, aderentă la diafragma prin intermediul unui ţesut conjunctiv. Această
porţiune se numeşte AREA NUDA (pars affixa) şi prezintă sanţul venei cave inferioare – la
acest nivel părăsesc ficatul vv. hepatice şi se golesc în VCI.
 Marginea anterioară (sau inferioară) a ficatului prezintă incizura cistică, la dreapta
incizurii ligamentului rotund.

Fig. 5-1 – Disecţie pe calea flancului

drept. Vedere laterală dreapta a
ficatului. 1.lobul hepatic drept;
2.peritoneu parietal diafragmatic;
3.m.diafragma; 4.ligamentul
falciform; 5.ligamentul rotund al
ficatului.

10
Faţa viscerală a ficatului
Este orientată inferior, posterior şi spre stânga şi se întinde între marginea anterioară (inferioară)
a ficatului şi foiţa inferioară a lig.coronar. Prezintă hilul hepatic, care apare precum un şanţ transversal
al feţei viscerale hepatice. Faţă de hilul hepatic:
- antero-inferior în stânga este fisura ligamentului rotund al ficatului;
- postero-superior în stânga este fisura ligamentului venos hepatic;
- antero-inferior în dreapta este fosa cistică în care se localizează vezicula biliară (colecist);
- postero-superior în dreapta este şanţul venei cave inferioare, ce continuă pe aria nuda.
Lobii morfologici ai feţei viscerale a ficatului sunt: (1) lobul stâng, la stânga fisurilor ligamentelor
rotund şi venos; (2) lobul pătrat, antero-inferior de hilul hepatic; (3) lobul caudat, postero-superior de
hilul hepatic; (4) lobul drept, la dreapta fosei cistice şi venei cave inferioare.

Fig. 5-2 – Faţa viscerală a ficatului, disecţie in situ (piesa este ridicată). 1.vezicula biliară; 2.marginea anterioară (inferioară) a
ficatului; 3.canalul cistic; 4.lobul drept al feţei viscerale hepatice; 5.şanţul venei cave inferioare; 6.canalul coledoc; 7.vena cavă
inferioară; 8.duodenul 1.; 9.capul pancreasului; 10.vena portă; 11.artera hepatică proprie; 12.stomac; 13.fisura ligamentului venos;
14.lobul caudat al feţei viscerale hepatice; 15.lobul stâng al feţei viscerale hepatice; 16.canalul hepatic comun; 17.lobul pătrat al
feţei viscerale hepatice; 18.fisura ligamentului rotund; 19.ligamentul rotund al ficatului.

11
Fig. 5-3 – Schema pediculului hepatic. vena portă. Căile biliare extrahepatice. Trunchiul celiac. Artera mezenterică superioară. 1.hilul
hepatic; 2.venele hepatice; 3.ramura lobară dreaptă a venei porte; 4.artera cistică; 5.artera hepatică dreaptă; 6.artera hepatică
proprie; 7.vena cavă inferioară; 8.vena portă; 9.artera gastroduodenală; 10.artera pancreaticoduodenală superioară; 11.duodenul
2; 12.capul pancreasului; 13.duodenul 3; 14.vena mezenterică superioară; 15.trunchiul celiac; 16.artera hepatică comună; 17.artera
gastrică dreaptă; 18.artera hepatică stângă; 19.ramura lobară stângă a venei porte; 20.artera gastroepiploică dreaptă; 21.aorta
abdominală; 22.prima ansă jejunală; 23.vena mezenterică inferioară; 24.artera gastroepiploică stângă; 25.coada pancreasului;
26.vena splenică; 27.artera splenică; 28.artera gastrică stângă; 29.artere gastrice scurte; 30.artera cardiotuberozitară; 31.ramuri
esofagiene; 32.vezicula biliară; 33.canalele hepatice proprii, drept şi stâng; 34.canalul hepatic comun; 35.canalul cistic; 36.canalul
coledoc; 37.ampula hepatopancreatică (Vater); 38.canalul pancreatic principal (Wirsung); 39.artera pancreaticoduodenală
inferioară; 40.artera mezenterică superioară.

Pediculul hepatic este localizat în ligamentul duodenohepatic. Pediculul hepatic are în alcătuire:
1. Vena portă - elementul posterior al pediculului hepatic, situată înapoia a.hepatice proprii şi
a căii biliare. Are raport posterior cu hiatusul epiploic al lui Winslow (cuprins între v. portă
şi VCI, respectiv între lig.duodenohepatic şi peritoneul parietal posterior);
2. Artera hepatică proprie - ram al a.hepatice comune, situată anterior şi la stânga v. porte. La
dreapta vine în raport cu calea biliară principală reprezentată de canalul hepatic comun
(superior) şi canalul coledoc (inferior);

12
 3. Calea biliară principală (canalul hepatocoledoc):
 superior – canalul hepatic comun care are la dreapta canalul cistic;
 canalele hepatic comun şi cistic se unesc şi formează canalul coledoc.

Fig. 5-4 – Randare tridimensională, vedere anterioară. Vena portă. 1.ficat; 2.vena portă; 3.vena renală dreaptă; 4.vena mezenterică
superioară; 5.vena renală stângă; 6.vena mezenterică inferioară; 7.splina; 8.vena splenică; 9.vena cavă inferioară; 10.ramura lobară
stângă a venei porte; 11.ramura lobară dreaptă a venei porte.

Fig. 5-5 – Secţiune axială prin tomografie computerizată, la nivelul vertebrei L1. 1.vezicula biliară; 2.colonul transvers; 3.duodenul;
4.pancreasul; 5.ansă jejunală; 6.unghiul colic stâng (splenic); 7.splina; 8.artera splenică; 9.pilierul diafragmatic stâng; 10.aorta
abdominală; 11.vertebral L1; 12.trunchiul celiac; 13.pilierul diafragmatic drept; 14.artera hepatică comună; 15.glanda suprarenală
dreaptă; 16.ficatul; 17.vena cavă inferioară; 18.vena portă; 19.hilul hepatic.
13
5.1 Splina
Organ parenchimatos intraperitoneal situat în etajul supramezocolic al cavităţii peritoneale, la
nivelul hipocondrului stâng. Are forma comparabilă cu cea a unei boabe de cafea.
Configuraţia externă a splinei: 2 feţe: diafragmatică (laterală) şi viscerală (medială), pe faţa viscerală
este hilul splinei; 2 margini,superioară şi inferioară; 2 extremităţi, anterioară şi posterioară.

5.2 Intestinul subţire

Se întinde între: pilor şi valvula ileocecală Bauhin
Are 2 porţiuni:
 porţiunea fixă – duodenul, organ secundar retroperitoneal, aderent la peretele posterior
abdominal prin intermediul fasciei lui Treitz;
 porţiunea mobilă – jejunoileonul sau intestinul mezenterial, legat la peretele posterior
abdominal prin mezenter.
Jejunul şi ileonul reprezintă porţiunea mobilă a intestinului subţire cuprinsă între flexura
duodenojejunală şi valva ileocecală. Se numeşte intestin mezenterial, fiind legat de peretele
abdominal prin mezenter. Vascularizaţia este asigurată de a. mezenterică superioară.

5.3 Duodenul
Duodenul, dispus în continuarea stomacului, reprezintă porţiunea fixă a intestinului subţire.
Se întinde între pilor şi unghiul (flexura) duodenojejunal(ă). Se continuă cu jejunul. Are 4
componente. Duodenul 1 şi porţiunea superioară a duodenului 2 se află în etajul supramezocolic al
cavităţii peritoneale.
Duodenul are o formă asemănătoare cu cea a unei potcoave ce cuprinde în concavitatea sa capul
pancreasului. Este alcătuit din 4 porţiuni:
1. duodenul 1 = bulbul duodenal = porţiunea superioară = porţiunea subhepatică
2. duodenul 2 = porţiunea prerenală = porţiunea descendentă. Dispus anterior de rinichiul drept.
3. duodenul 3 = porţiune prevertebrală = porţiunea orizontală. Dispus anterior de vasele mari ale
abdomenului: vena cavă inferioară şi aorta abdominală.
4. duodenul 4 = porţiune ascendentă sau lateroaortică.

5.4 Pancreasul
Este o glandă mixtă anexă a tubului digestiv abdominal, organ secundar retroperitoneal, dispus
pe dinaintea coloanei vertebrale şi a vaselor mari ale abdomenului. Rădăcina mezocolonului transvers
trece pe faţa anterioară a capului pancreasului şi la nivelul marginii anterioare a corpului; deci
pancreasul corespunde atât etajului supramezocolic cât şi celui inframezocolic al cavităţii peritoneale.

14
 Pancreasul este alcătuit de la dreapta la stânga din: cap, corp şi coadă. Între cap şi corp este colul
pancreasului.
 Capul pancreasului - este extremitatea dreaptă a pancreasului, cuprins în potcoava duodenală
cu care compune blocul duodenopancreatic. Inferior prezintă o prelungire relativ
triunghiulară, numită proces uncinat.
 Corpul pancreasului - situat la stânga capului.
 Coada pancreasului - este extremitatea stângă a pancreasului.

Fig. 5-6 – Secţiune axială (angiotomografie computerizată) prin pensa aorticomezenterică. 1.ficat; 2.vezicula biliară; 3.duoden;
4.capul pancreasului, artera gastroduodenală; 5.colon transvers; 6.artera mezenterică superioară; 7.vena splenică; 8.coada
pancreasului; 9.colon descendent; 10.rinichiul stâng; 11.artera renală stângă; 12.vena renală stângă; 13.aorta abdominală;
14.m.psoas mare drept; 15.artera renală dreaptă; 16.sinusul renal drept; 17.vena renală dreaptă; 18.vena cavă inferioară; 19.vena
mezenterică superioară.

5.5 Etajul inframezocolic

Reprezintă porţiunea cavităţii abdominale localizată inferior de colonul şi mezocolonul
transvers. Conţine o parte a intestinului subţire şi intestinul gros, cu excepţia duodenului
supramezocolic şi a colonului transvers ce se află la limita dintre cele 2 etaje abdominale.
Duodenul inframezocolic este format de porţiunea inferioară a duodenului 2, duodenul 3 şi
duodenul 4.
15
 Intestinul gros se întinde între valvula ileocecala şi deschiderea externă a canalului anal.

Prezintă următoarele porţiuni:

 cecul şi apendicele vermiform – localizate în fosa iliacă dreaptă;
 colonul ascendent – urcă vertical în flancul drept până în hipocondrul drept, inferior de faţa
viscerală a ficatului unde la nivelul flexurii colice drepte (unghiul hepatic al colonului) îşi
schimbă direcţia şi se continuă cu colonul transvers;
 colon transvers - străbate transversal cavitatea abdominală până la nivelul splinei, unde îşi
schimbă din nou direcţia la nivelul flexurii colice stângi (sau unghiul splenic);
 colon descendent – coboară până la nivelul crestei iliace în flancul stâng;
 colon sigmoidian – de forma literei S. Coboară în pelvis şi se continuă cu rectul în dreptul
vertebrei sacrale S3;
 rectul - porţiunea terminală a intestinului gros. Are 2 diviziuni:
o ampula rectală – porţiune pelvină şi
o canalul anal – porţiune mai îngustă, mai scurtă şi perineală.
Vascularizaţia intestinului gros derivă predominant din arterele mezenterice superioară şi
inferioară; contribuie şi ramuri din arterele iliace interne.
Cecul, apendicele vermiform, colonul ascendent şi 2/3 proximale ale colonului transvers sunt
vascularizate de arterele ileocolică, colică dreaptă şi colică medie.
Treimea distală a colonului transvers, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul şi canalul
anal sunt vascularizate de artera mezenterică inferioară prin a. colică stângă, a. sigmoidiană, şi a.
rectală superioară.
Rectul este vascularizat şi de aa. rectale medie şi inferioară, ramuri din artera iliacă internă.

6 Spaţiul retroperitoneal
Spaţiul retroperitoneal este spaţiul anatomic localizat posterior de cavitatea peritoneală.
Conţine organe care nu prezintă mezou, localizate între peretele abdominal şi peritoneul parietal
posterior. Este împărţit în:
 spaţiul pararenal anterior,
 spaţiul pararenal posterior,
 spaţiul perirenal.
Spaţiul perirenal este un spaţiu pereche. Spaţiul perirenal conţine:
1. rinichiul
(https://drive.google.com/file/d/1QtMR_20ml8vfDlKiq8a2g2Xr4RxqDWfw/vie
w?usp=sharing);
16
 2. glanda suprarenală;
3. pediculul renal;
4. grăsimea perirenală.
Spaţiul pararenal anterior este delimitat de peritoneul parietal posterior şi foiţa anterioară a
fasciei perirenale. Conţine:
 pancreasul (cap, col, corp),
 duodenul retroperitoneal,
 rădăcina mezenterului,
 colonul ascendent
 colonul descendent.

Fig. 6-1 – Randare tridimensională în volum. Rinichii, aorta abdominală. 1.aorta toracică descendentă; 2.coasta 11 stângă; 3.arteră
intercostală posterioară; 4.coasta 12 stângă; 5.marginea laterală a rinichiului stâng; 6.faţa anterioară a rinichiului stâng; 7.vena
renală stângă; 8.artera renală stângă; 9.artera iliacă comună stângă; 10.artera sacrală mediană; 11.aorta abdominală; 12.polul
inferior al rinichiului drept; 13.hilul renal drept; 14.polul superior al rinichiului drept; 15.vena renală dreaptă; 16.artera renală
dreaptă; 17.artera mezenterică superioară; 18.trunchiul celiac.

17
 Spaţiul pararenal posterior este cuprins între foiţa posterioară a fasciei renale şi muşchii
peretelui posterior abdominal. Conţine grăsimea pararenală Gerota.

Fig. 6-2 – Disecţia lojei renale stângi,

cadavru formolizat, vedere antero-
inferioară. 1.glanda suprarenală
stângă; 2.vena suprarenală stângă;
3.vena renală stângă; 4.aorta
abdominală; 5.vena mezenterică
inferioară; 6.arteră renală polară
inferioară; 7.mezenter; 8.artera
mezenterică inferioară; 9.artera
renală (hilară) stângă; 10.unghiul colic
stâng; 11.rinichiul stâng; 12.colonul
descendent; 13.artera colică stângă;
14.vasele gonadale stângi;
15.m.psoas mare stâng; 16.ureterul
stâng.

6.1 Rinichii şi căile urinare

Rinichii sunt organe pereche ce produc urina, localizate retroperitoneal în cavitatea abdominală.
Rinichiul drept este mai coborât decât cel stâng. Au forma unei boabe de fasole şi prezintă:

 2 feţe:
o anterioară,
o posterioară.
 2 extremităţi (poli):
o extremitatea superioară – la acest nivel se află glanda suprarenală,
o extremitatea inferioară.
 2 margini:
o laterală – convexă,
o medială – concavă, prezintă hilul renal traversat de elementele pediculului renal.

18
 Fig. 6-3 – Randare tridimensională CT. Rinichii şi căile urinare. 1.rinichiul stâng; 2.ureterul stâng; 3.vezica urinară; 4.ureterul
drept; 5.pelvisul renal drept; 6.calice mare; 7.calice mici.

Pediculul renal este alcătuit astfel:

- în plan anterior se află vena renală, afluent al venei cave inferioare; în vena renală stângă se
varsă vena gonadală stângă,
- în plan mijlociu este dispusă artera renală care trimite ramuri la glanda suprarenală şi ureter
şi se împarte în mod variabil în ramuri ce trec în hilul renal,
- planul posterior este compus de pelvisul renal (bazinetul) ce se formează din unirea calicelor
mari şi se continuă cu ureterul,
- plexul vegetativ renal periarterial,
- limfaticele renale,
- ţesut adipos ce aparţine grăsimii perirenale.

Hilul renal este delimitat de 2 buze: anterioară şi posterioară, prin hil se pătrunde într-o excavaţie
profundă a parenchimului renal, numită sinus renal.

Sinusul renal conţine elemente înglobate în grăsime perirenală:

 ramurile vaselor renale,

 calicele renale,
o pe pereţii sinusului renal sunt 7 - 14 proeminenţe conice, numite papile renale
(determinate de vârful piramidelor renale ce proemină în sinus), pe fiecare papilă sunt
15-20 orificii papilare în care se deschid ductele colectoare,

19
 o în jurul fiecărei papile se inseră câte un calice mic; calicele mici se unesc formând
calice mari care converg în pelvisul renal (bazinet).
 plexuri venoase pericaliceale
 limfatice.

Căile urinare sunt clasificate astfel:

 intrarenale: calice mici, calice mari și bazinet,

 extrarenale: uretere, vezică urinară şi uretră.

Calicele mici şi mari, pelvisul renal şi ureterul sunt căi urinare superioare. Vezica urinară şi uretra
reprezintă căi urinare inferioare.

Ureterul continuă pelvisul renal, se deschide în vezica urinară şi are 2 porţiuni: abdominală
(retroperitoneală) şi pelvină. Vezica urinară este un organ nepereche (abdomino)-pelvin care primeşte
urina prin uretere şi o elimină prin uretră. Uretra feminină este mai scurtă decât cea masculină.

6.2 Aorta abdominală

Aorta abdominală începe la nivelul hiatusului aortic al diafragmei, în dreptul vertebrei T12. Ea
continuă de la acest nivel aorta descendentă toracică. Coboară anterior de coloana vertebrală lombară
şi se bifurcă în cele 2 aa. iliace comune (dreaptă şi stângă), în dreptul vertebrei L4.

Ramurile aortei abdominale sunt sistematizate [6] în:

 anterioare: trunchiul celiac, artera mezenterică superioară, artera mezenterică inferioară;
 laterale: artera renală, artera suprarenală medie, artera gonadală (testiculară/ovariană);
 posterioare: artera frenică inferioară, arterele lombare, artera sacrală medie;
 terminale: aa. iliace comune.
Ramurile anterioare (nepereche) şi laterale (pereche) vascularizează viscere, cele posterioare sunt
ramuri parietale şi vascularizează diafragma dar şi coloana veretebrală, canalul vertebral şi conţinutul
acestuia.

6.2.1 Ramurile anterioare ale aortei abdominale

6.2.1.1 Trunchiul celiac
Este prima ramură a aortei abdominale, desprinsă în dreptul T12, imediat după traversarea hiatusului
aortic. În general se trifurcă realizând trepiedul lui Haller, în:
 a. gastrică stângă (sau a. coronară),
 a. hepatică comună şi
 a. splenică.
Este localizat posterior de bursa omentală. Plexul nervos vegetativ celiac înconjoară trunchiul celiac
şi trimite filete de-a lungul ramurilor arteriale.
20
 Fig. 6-4 – Randare
tridimensională a aortei
abdominale. 1.artera hepatică
stângă; 2.artera hepatică
dreaptă; 3.artera
gastroduodenală; 4.artera renală
dreaptă; 5.artera mezenterică
superioară; 6.aorta abdominală;
7.artera mezenterică inferioară;
8.artera ileocolică; 9.artera iliacă
internă (hipogastrică) dreaptă;
10.artera iliacă externă dreaptă;
11.artera hepatică proprie;
12.artera hepatică comunăl
13.artera gastrică stângă;
14.artera splenică; 15.trunchiul
celiac; 16.artera renală stângă;
17.arteră jejunală; 18.arteră
lombară; 19.artera iliacă comună
stângă; 20.artera rectală
superioară; 21.arteră
terminoileală.

A. gastrică stângă emite ramuri esofagiene şi a. cardiotuberozitară.

A. hepatică comună se împarte în: (1) a. gastroduodenală (coboară posterior de bulbul duodenal, emite
a. gastroepiploică dreaptă, şi se termină sub forma aa. pancreatico-duodenale superioare care
vascularizează duodenul şi capul pancreasului; (2) a. hepatică proprie. Ramurile a. hepatice proprii
sunt: a. gastrică dreaptă sau pilorică, aa. hepatice dreaptă şi stângă; din artera hepatică dreaptă pleacă,
de regulă, artera cistică, pentru vezicula biliară (colecist).
A. splenică are următoarele ramuri: (a) a. gastroepiploică stângă; (b) aa. gastrice scurte; (c) ramuri
pancreatice; (d) ramuri (terminale) splenice.
6.2.1.2 Artera mezenterică superioară
Se desprinde din aorta abdominală la 1-2 cm inferior de trunchiul celiac, în dreptul vertebrei
L1. Formează pensa aorticomezenterică şi trece anterior de v. renală stângă, procesul uncinat al
pancreasului şi de duodenul 3, având traiect antero-inferior; intră în rădăcina mezenterului.
Vascularizează porţiunea distală a duodenului, jejunul, ileonul, ceco-apendicele, colonul
ascendent şi porţiunea proximală a colonului transvers.

21
 Ramuri: aa. pancreatico-duodenale inferioare, aa. jejunale, aa. ileale, a. ileocolică, a. colică
dreaptă, a. colică medie.

6.2.1.3 Artera mezenterică inferioară

Are originea pe versantul anterior sau antero-lateral stâng al aortei, în dreptul L3. Vascularizează
treimea distală a colonului transvers, colonul descendent şi colonul sigmoid, rectul şi canalul anal.
Ramuri: artera colică stângă, artere sigmoidiene, artera rectală superioară (ramură terminală).

Fig. 6-5 – Disecţia arterei mezenterice inferioare. Vedere anterioară. 1.duodenul; 2.aorta abdominală; 3.vena cavă inferioară;
4.artera mezenterică inferioară; 5.artera iliacă comună dreaptă; 6.vena iliacă comună dreaptă; 7.vena iliacă comună stângă;
8.artera rectală superioară; 9.artere sigmoidiene; 10.colon sigmoid; 11.colon descendent; 12.artera colică stângă accesorie;
13.artera colică stângă; 14.vena mezenterică inferioară.

22
 Fig. 5 4 – Randare tridimensională,
angiotomografie computerizată. Artera sacrată
mediană (origine în trunchi comun cu arterele
lombare inferioare). 1.aorta abdominală;
2.arteră renală polară superioară stângă;
3.arteră renală stângă; 4.artere lombare
inferioare; 5.artera iliacă comună stângă;
6.artera iliacă externă stângă; 7.artera iliacă
internă stângă; 8.artera sacrată mediană;
9.dublă arteră renală dreaptă (artere renale
drepte superioară şi inferioară).

6.2.2 Ramurile laterale ale aortei abdominale

Sunt ramuri aortice pereche:
1. artera suprarenală medie;
2. artera renală; artera renală dreaptă este mai lungă şi trece de regulă posterior de vena cavă
inferioară (traiect retrocav).
3. Artera gonadală (ovariană sau spermatică/testiculară) – pereche.
6.2.3 Ramurile posterioare ale aortei abdominale
 Artera frenică inferioară – pereche, poate pleca şi din trunchiul celiac.
 Arterele lombare – câte 4 pentru fiecare parte, vascularizează veretebrele, măduva spinării şi
peretele abdominal posterior.
 Artera sacrală medie (mediană) – coboară din bifurcaţia aortică, anterior de osul sacru; poate
iriga rectul [7]. Artera sacrală medie poate trimite arterele lombare inferioare.

23
 Fig. 6-6 – Secţiune coronală
toracoabdominopelvină. Cord. Spaţiul
retroperitoneal. 1.vena jugulară internă dreaptă;
2.vena subclavie dreaptă; 3.vena brahiocefalică
dreaptă; 4.vena cavă superioară; 5.aorta
ascendentă; 6.atriul stâng; 7.atriul drept;
8.orificiul atrioventricular drept; 9.ventriculul
drept; 10.porţiunea retrohepatică a venei cave
inferioare; 11.lobul drept al ficatului; 12.pancreas;
13.duoden; 14.aorta abdominală; 15.artera iliacă
comună dreaptă; 16.vezica urinară; 17.trunchiul
brahiocefalic; 18.artera carotidă comună stângă;
19.crosa aortei; 20.bifurcaţia trunchiului
pulmonar; 21.loja pleuropulmonară stângă;
22.sinusurile aortice coronariene, drept şi stâng;
23.ventriculul stâng; 24.esofagul, hiatusul
esofagian al diafragmei; 25.muşchiul diafragma;
26.stomac; 27.splina; 28.vena renală stângă;
29.rinichiul stâng; 30.vena gonadală stângă;
31.artera iliacă comună stângă; 32.vena iliacă
comună stângă.

6.3 Vena cavă inferioară

Vena cavă inferioară transportă sânge de la aproape toate structurile anatomice localizate
inferior de diafragm. Traiectul este preponderent abdominal, urmat de o mică porţiune pericardică.
Origine – unirea celor 2 vene iliace comune (dreaptă şi stângă), anterior şi la dreapta coloanei
vertebrale, în dreptul veretebrei L5.
Urcă retroperitoneal, anterior de coloana vertebrală, la dreapta aortei, apoi în şanţul venei cave
inferioare de pe faţa viscerală a ficatului şi de la nivelul ariei nuda hepatice (segmentul retrohepatic
al venei cave inferioare), străbate diafragma prin orificiul venei cave inferioare şi se varsă în atriul
drept.
Tributarele venei cave inferioare:
- la origine: venele iliace comune;
- colaterale: venele lombare, vena gonadală dreaptă, venele renale şi suprarenale, venele
hepatice, venele frenice inferioare.

24
 CUPRINS

1 Craniul – generalități (M.R., C.B.) .................................................................................................... 4

1.1 Alcătuirea oaselor craniene..................................................................................................... 5
1.1.1 Oasele neurocraniului, alcătuire și topografie ................................................................ 5
1.1.2 Oasele viscerocraniului, alcătuire.................................................................................. 11
2 Endobaza (M.R.) ............................................................................................................................ 13
2.1 Fosa craniană anterioară (etajul etmoido-frontal)................................................................ 15
2.1.1 Sistematizarea elementelor de relief osos din fosa craniană anterioară (FCA) ............ 15
2.1.1.1 Elemente mediane și paramediane în FCA ................................................................ 15
2.1.1.1.1 Șanțul olfactiv ...................................................................................................... 18
2.1.1.2 Elemente laterale de relief ale FCA ........................................................................... 18
2.1.1.2.1 Șanțul prechiasmatic și canalele optice .............................................................. 20
2.2 Fosa craniană mijlocie (etajul sfeno-temporal)..................................................................... 20
2.2.1 Sella turcica ................................................................................................................... 22
2.2.2 Planșeul lateral al fosei craniene medii ......................................................................... 22
2.2.2.1 Şanţul carotic ............................................................................................................. 23
2.2.2.2 Aripa mare sfenoidală ............................................................................................... 23
2.2.2.3 Faţa superioară (antero-superioară) a stâncii temporalului ..................................... 24
2.2.2.4 Porţiunea bazilară (inferioară) a scuamei temporale................................................ 25
2.2.3 Peretele anterior al fosei craniene medii ...................................................................... 26
2.2.4 Peretele lateral al fosei craniene medii ......................................................................... 27
2.2.5 Marginea superioară a stâncii temporalului ................................................................. 27
2.2.6 Foramen lacerum .......................................................................................................... 27
2.3 Fosa craniană posterioară (etajul temporo-occipital) ........................................................... 29
2.3.1 Fața posterioară a stâncii temporalului ........................................................................ 32
2.3.2 Marginea postero-inferioară a stâncii temporalului ..................................................... 33
2.3.3 Clivusul........................................................................................................................... 33
2.3.4 Gaura occipitală și partea laterală a occipitalului ......................................................... 33
2.3.5 Gaura jugulară ............................................................................................................... 35
2.3.6 Fața endocraniană a scuamei occipitale ....................................................................... 36
3 Exobaza (M.R.) ............................................................................................................................... 40
3.1.1 Porțiunea temporooccipitală a exobazei....................................................................... 40
3.1.1.1 Elementele mediane ale porțiunii temporooccipitale a exobazei ............................ 40
3.1.1.2 Elementele laterale ale porțiunii temporooccipitale a exobazei .............................. 42
3.1.1.2.1 Fața infratemporală a aripii mari sfenoidale ....................................................... 42

1
 3.1.1.2.2 Procesul pterigoidian........................................................................................... 42
3.1.1.2.3 Fața inferioară (infratemporală) a scuamei temporale....................................... 45
3.1.1.2.4 Fața inferioară a stâncii temporalului ................................................................. 45
3.1.1.2.5 Fața inferioară a porțiunii mastoidiene a temporalului ...................................... 47
3.1.1.2.6 Procesul stiloid al temporalului ........................................................................... 47
3.1.1.2.7 Partea laterală a osului occipital ......................................................................... 49
4 Norma frontalis (M.R., C.B.) .......................................................................................................... 51
4.1 Fața externă a scuamei frontale ............................................................................................ 52
4.2 Additus ad orbitae ................................................................................................................. 53
4.3 Scheletul rădăcinii nasului ..................................................................................................... 53
4.4 Apertura piriformă ................................................................................................................ 55
4.5 Osul maxilar în norma frontalis ............................................................................................. 55
4.5.1 Premaxila în norma frontalis ......................................................................................... 56
4.5.2 Postmaxila în norma frontalis........................................................................................ 56
4.6 Mandibula în norma frontalis ................................................................................................ 56
5 Norma superior sau norma verticalis (M.R., C.B.) ......................................................................... 58
6 Norma occipitalis (M.R., C.B.) ........................................................................................................ 60
6.1 Fața externă a scuamei occipitale ......................................................................................... 61
6.2 Porțiunea mastoidiană a temporalului în norma posterioară .............................................. 61
7 Norma lateralis (M.R., A.V.)........................................................................................................... 62
7.1 Fosa temporală ...................................................................................................................... 63
7.1.1 Marginile fosei temporale ............................................................................................. 63
7.1.2 Pereţii fosei temporale .................................................................................................. 64
7.1.3 Conţinutul fosei temporale ........................................................................................... 65
7.1.4 Comunicările fosei temporale ....................................................................................... 65
7.1.5 Stratigrafia regiunii temporale ...................................................................................... 65
7.2 Osul zigomatic ....................................................................................................................... 66
7.3 Ramura mandibulei ............................................................................................................... 66
7.4 Porțiunea timpanică a temporalului ..................................................................................... 66
7.5 Procesul mastoidian al temporalului ..................................................................................... 67
7.6 Procesul stiloid al temporalului ............................................................................................. 67
8 Orbita (M.R., A.V.) ......................................................................................................................... 69
8.1 Alcătuire ................................................................................................................................ 70
8.2 Tavanul orbitei (peretele sfenofrontal) ................................................................................. 71
8.3 Peretele postero-lateral al orbitei (peretele sfenozigomatic)............................................... 71
8.4 Planșeul orbitei ...................................................................................................................... 72

2
 8.5 Peretele medial (nazal) al orbitei .......................................................................................... 73
8.6 Aditusul orbitei ...................................................................................................................... 74
8.7 Conținutul orbitei .................................................................................................................. 75
8.8 Comunicările orbitei .............................................................................................................. 75
8.9 Pneumatizările pereților orbitali ........................................................................................... 76
9 Fosele nazale (M.R.) ...................................................................................................................... 78
9.1 Tavanul nazal ......................................................................................................................... 78
9.2 Planșeul nazal ........................................................................................................................ 80
9.3 Peretele nazal lateral ............................................................................................................. 81
9.3.1 Fontanela nazală............................................................................................................ 84
9.4 Septul nazal ........................................................................................................................... 85
9.5 Comunicările foselor nazale .................................................................................................. 87
9.5.1 Comunicări cu fose și cavități limitrofe ......................................................................... 87
9.5.2 Căi de drenaj nazal ale sinusurilor paranazale .............................................................. 90
10 Sinusurile pneumatice paranazale (M.R., A.V.) ......................................................................... 91
10.1 Sinusurile frontale ................................................................................................................. 91
10.2 Sinusurile sfenoidale ............................................................................................................. 92
10.3 Sinusurile maxilare ................................................................................................................ 96
10.4 Sinusurile (celulele) etmoidale .............................................................................................. 96
Bibliografie ............................................................................................................................................ 97
Mențiuni ................................................................................................................................................ 98

3
1 Craniul – generalități (M.R., C.B.)

Craniul (scheletul capului) constă din

(https://drive.google.com/file/d/1lNcmUKPW7tfEAoJfHDTYghdSob9jtOmM/view):

 Oasele neurocraniului care circumscriu și protejează structurile encefalice (nevrax +

meninge):
1. oase pereche 2. oase nepereche
 temporal  frontal
 parietal  occipital
 sfenoid
 etmoid
* neurocraniul constă din baza craniului și bolta craniană sau calvaria.
Baza craniului are o față endocraniană (endobaza) împărțită în trei fose
craniene/cerebrale (anterioară, medie şi posterioară) şi o față exocraniană (exobaza)
cu o parte facială anterioară (tavan orbită și tavan de cavitate nazală – mascate
inferior de viscerocraniu) şi o parte temporo-occipitală posterioară.

Bolta craniană (calvaria) închide superior și lateral cutia craniană și prezintă o față
externă (acoperită de tegument, țesut subcutanat, fascie și pătură musculară, care
compun scalpul) și o față internă tapetată de meninge.

 Oasele viscerocraniului (scheletul feței, este sudat antero-inferior sub neurocraniu):

1. nazal, os pereche; 5. maxilar, os pereche;
2. lacrimal, os pereche; 6. palatin, os pereche;
3. vomer, os 7. zigomatic, os
nepereche; pereche;
4. cornet nazal inferior, 8. mandibula, os
os pereche; nepereche.
Oase libere:
 Mandibula – se atașează la viscerocraniu prin articulațiile temporomandibulare.

Oase ce prezintă pneumatizări:

 Frontal
 Etmoid

4
  Sfenoid
 Maxilar
 Lacrimal (facultativ)
 Temporal
 Occipital (facultativ).

Oase asociate craniului:

 Osul hioid (os unic)– este suspendat la nivel cervical prin grupele de mm. supra-/
infrahioidieni;
 Oscioarele urechii medii (bilateral):
 ciocan (malleus);
 nicovala (incus);
 scărița (stapes).
Analiza craniului se face din mai multe norme:
Vederile anatomice ale craniului sunt denumite și „norme”:

 vederea anterioară a craniului = norma frontalis;

 vederea laterală a craniului = norma lateralis;
 vederea posterioară a craniului = norma occipitalis;
 vederea superioară a craniului = norma verticalis (exocalvaria);
 vederea inferioară a craniului = norma basalis (exobaza este vederea externă a bazei
craniului).

1.1 Alcătuirea oaselor craniene

1.1.1 Oasele neurocraniului, alcătuire și topografie
Osul frontal este format din:

1) scuama frontalului, cu două fețe, endocraniană și exocraniană, realizează scheletul

regiunii frontale și conține sinsurile frontale despărțite prin septul sinusurilor frontale;
desparte scalpul regiunii frontale de fosa craniană anterioară.
2) lamele (părțile) orbitale ale frontalului: fiecare desparte orbita de fosa craniană
anterioară;
3) partea nazală a frontalului, localizată la rădăcina nasului, la îmbinarea scuamei și a
lamelor orbitale; construiește tavan nazal.

5
 Fig. 1-1. Diagrama geometrică a osului frontal. 1.scuama frontală; 2.partea
(lama) orbitală; 3.incizura etmoidală; 4.linia temporală; 5.faţa temporală a
scuamei frontale.

Fig. 1-2. Vedere anterioară

a osului frontal.
1.tuberozitatea (bosa)
frontală; 2.linia temporală
a scuamei frontale; 3.arcul
sprâncenos; 4.sutura
frontală (metopică);
5.gaura supraorbitală;
6.marginea supraorbitală;
7.foseta lacrimală (a
glandei lacrimale);
8.procesul zigomatic al
frontalului; 9.fosa trohleară
(pentru trohleea m.oblic
superior); 10.incizura
nazală; 11.spina nazală;
12.procesul orbital medial;
13.lama (partea) orbitală a
frontalului; 14.incizura
frontală; 15.glabela;
16.fața temporală a
scuamei frontale.

Osul etmoid este un os nepereche format din:

1) lama ciuruită sau cribriformă: aparține bazei craniului, între fosa craniană anterioară și
fosele nazale, prezintă orificii pentru filetele nervilor olfactivi;
2) lama verticală, cu două componente:
a. median, deasupra lamei ciuruite, în fosa craniană anterioară, este apofiza crista
galli;
b. median, inferior de lama ciuruită, este lama perpendiculară a etmoidului care
face parte din septul nazal osos.
3) labirintele etmoidale (masele laterale ale etmoidului), stâng și drept: fiecare se
interpune între orbită și fosa nazală, fiind compus din celule (sinusuri) etmoidale:

6
 a. fața nazală a labirintului etmoidal atașează cornetele nazale etmoidale:
i. cornetul nazal mijlociu;
ii. cornetul nazal superior;
iii. cornetele nazale supreme (sunt facultative), al lui Santorini (primul
cornet nazal suprem) și al lui Zuckerkandl (al doilea cornet nazal
suprem).
b. fața orbitală a labirintului este acoperită de o lamă osoasă subțire, fragilă,
numită lama papiracee sau orbitală.

Fig. 1-3. Secțiune frontală (coronală) prin osul etmoid și oasele învecinate. 1.lama ciuruită; 2.crista galli; 3.lama orbitală a
frontalului; 4.lama perpendiculară a etmoidului; 5.orbita; 6.labirintul etmoidal; 7.cornetul nazal mijlociu; 8.septul nazal;
9.fosa nazală; 10.osul vomer; 11.creasta nazală a palatului osos; 12.procesul palatin al maxilarului; 13.sinusul maxilar;
14.cornetul nazal inferior (este os independent); 15.meatul nazal mijlociu; 16.celule (sinusuri) etmoidale; 17.lama papiracee
(orbitală) a labirintului etmoidal; 18.cornetul nazal superior.

Osul parietal este o piesă unică, scuamoasă. În principal, oasele parietale construiesc calvaria
și planurile temporale (fosele temporale).

Osul temporal este compus din:

1) partea pietroasă (piramida, stânca temporalului): prezintă bază, vârf (apex pietros) și 3
fețe, două endocraniene și una exocraniană; conține canale și cavități, în principal
urechea medie și urechea internă. În baza craniului, stânca temporalului se identifică
posterior de aripa mare sfenoidală și lateral de osul occipital.

7
 2) scuama temporalului: atașată lateral la stânca temporalului, constă dintr-o porțiune
bazilară (inferioară, orizontală) care desparte fosa craniană medie de articulația
temporomandibulară și o porțiune temporală (superioară, verticală) care desparte fosa
craniană medie de fosa temporală.
3) porțiunea mastoidiană: este sudată la baza stâncii temporalului, postero-lateral de
aceasta, conține celule pneumatice mastoidiene; lateral, proiectează inferior procesul
mastoidian.
4) porțiunea timpanică (osul timpanal) (a) delimitează extern (i) conductul auditiv extern,
(ii) cavitatea timpanică și (iii) canalul musculotubar, (b) formează teaca procesului
stiloid..
5) procesul stiloid al temporalului: coboară antero-inferior de la fața inferioară a stâncii
temporalului, localizându-se postero-medial de ramura mandibulei.

Fig. 1-4. Diagrama osului temporal drept, vedere postero-

laterală. 1.scuama; 2.porțiunea mastoidiană; 3.vărful
stâncii temporale; 4.osul timpanal; 5.procesul stiloid.

Fig. 1-5 Secțiune oblică prin stânca temporalului și scuama

temporalului, vedere posterioară, partea dreaptă.
A.stânca temporalului; B.scuama temporalului.
1.conductul auditiv intern; 2.hiatusul n.pietros mare;
3.hiatusul n.pietros mic; 4.sutura pietroscuamoasă
superioară; 5.canalul carotic, artera carotidă internă;
6.partea inferioară (bazilară, orizontală) a scuamei
occipitale; 7.partea superioară (temporală, verticală) a
scuamei temporale; 8.fața temporală a scuamei
temporale; 9.fața infratemporală a scuamei temporale;
10.arcada zigomatică.

8
 Fig. 1-6. Vedere anterioară schematică a
osului sfenoid. 1.corpul sfenoidului;
2.aripa mică; 3.aripa mare; 4.procesul
pterigoidian; 5.canalul optic; 6.canalul
vidian; 7.gaura rotundă.

Fig. 1-7- Schema aripii mari sfenoidale, partea dreaptă,

vedere postero-supero-laterală. 1.corpul sfenoidului;
2.aripa mare sfenoidală; 3.gaura rotundă; 4.gaura
ovală; 5.gaura spinoasă.

Fig. 1-8. Aripile sfenoidale, partea dreaptă,

vedere postero-supero-laterală. 1.corpul
sfenoidului; 2.tuberculul selar (hipofizar);
3.canalul optic; 4.fosa hipofizară;
5.dorsum selar (lama patrulateră); 6.fața
posterioară a corpului sfenoidului;
7.incizura sinusului pietros inferior;
8.șanțul carotic; 9.fața laterală a corpului
sfenoidului; 10.planul sfenoidal; 11.aripa
mică a sfenoidului; 12.aripa mare a
sfenoidului; 13.fisura orbitală superioară;
14.gaura rotundă; 15.gaura ovală;
16.gaura spinoasă.

Osul sfenoid este un os impar al neurocraniului localizat în porțiunea mijlocie a bazei

craniului și alcătuit din:

- corpul sfenoidului: piesa centrală a bazei craniului, conține sinusurile sfenoidale;

9
 - aripile mici: atașate unghiurilor antero-superioare ale corpului sfenoidal, fac parte din
tavanul orbitei ce desparte fosa craniană anterioară de orbită; baza aripii mici
sfenoidale este traversată de canalul optic;
- aripile mari: sunt structuri morfologic complexe atașate fețelor laterale ale corpului
sfenoidului; fiecare aripă mare are 5 fețe ce participă la delimitarea a 5 fose:
1. orbita;
2. fosa temporală;
3. fosa infratemporală;
4. fosa pterigopalatină;
5. fosa craniană medie.
 în fosa craniană medie se observă cele 3 orificii principale de la
baza aripii mari, găurile rotundă, ovală și spinoasă.
- procesele pterigoidiene sunt prelungiri inferioare ale sfenoidului; sunt formate în 2/3
inferioare, fiecare, dintr-o lamă medială pterigoidiană și o lamă laterală pterigoidiană,
localizate posterior de osul maxilar. Baza procesului pterigoidian, 1/3 superioară, este
non-lamelară.

Fig. 1-9. Osul occipital, vedere superioară,

endocraniană (Visible Body). 1.partea bazilară
(corpul); 2.partea (masa) laterală; 3.scuama;
4.gaura occipitală.

Osul occipital cuprinde gaura occipitală prin care fosa craniană posterioară comunică cu
canalul vertebral și este alcătuit din următoarele 4 piese osoase:

10
 1) corpul occipitalului, sau partea bazilară: localizat în baza craniului posterior de corpul
sfenoidului, se găsește anterior de gaura occipitală;
2) partea laterală (masa laterală) a occipitalului, piesă pereche, se dispune între gaura
occipitală și stânca temporalului, în baza fosei craniene posterioare; are pe fața
inferioară condilul occipital ce se articulează cu masa laterală a atlasului
(art.atlantooccipitală);
3) scuama occipitalului, este principala componentă a peretelui posterior al
neurocraniului.

1.1.2 Oasele viscerocraniului, alcătuire

Cu excepția mandibulei și vomerului, oasele viscerocraniului sunt oase pereche.

Osul lacrimal, construiește peretele medial al orbitei și peretele nazal lateral.

Osul nazal face parte din scheletul rădăcinii nasului; cele două oase nazale se articulează
între ele prin sutura internazală și superior cu partea nazală a frontalului.

Osul vomer: componenta postero-inferioară a septului mazal osos.

Cornetul nazal inferior se prinde la peretele nazal lateral, deasupra meatului nazal inferior.

Osul zigomatic formează scheletul pometului obrazului. Se articulează medial cu osul

maxilar și ia parte la delimitarea orbitei și fosei temporale. Participă în construcția arcadelor
frontozigomatică și zigomatică.

Osul maxilar rezultă din fuziunea premaxilei cu postmaxila, este alcătuit din corp și procese
și conține o cavitate pneumatică numită sinusul maxilar sau antrul lui Highmore. Corpul
maxilarului are 4 fețe:

- superioară (orbitală), în planșeul orbitei;

- anterioară;
- posterioară, anterior de fosa infratemporală și de fosa pterigopalatină;
- medială (nazală), la nivelul peretelui nazal lateral.

Procesele osului maxilar sunt:

- procesul frontal (apofiza ascendentă): urcă între oasele nazal și lacrimal, spre osul
frontal;
- procesul zigomatic: articulat cu osul zigomatic;

11
 - procesul palatin: realizează ¾ anterioare ale palatului osos (palatul dur);
- procesul alveolar: alcătuit din 8 alveole dentare.

Osul palatin, format în principal din două lame osoase, una verticală și una orizontală:

- lama perpendiculară a palatinului face parte din peretele nazal lateral;

- lama orizontală a palatinului face parte din planșeul nazal, construind ¼ posterioară a
palatului osos.

Mandibula este alcătuită dintr-un corp și două ramuri. Ramurile, patrulatere, se unesc la corp
prin unghiurile mandibulei. Corpul mandibulei constă dintr-o parte alveolară, superioară, și
din baza mandibulei.

12
2 Endobaza (M.R.)
În sens sagital, endobaza se întinde de la nivelul găurii oarbe până la protuberanţa
occipitală internă
(https://drive.google.com/file/d/18LitlAK4GG0NWPIWLGolrXp4ownaxW4J/view?usp=shar
ing). În ansamblu formează un plan înclinat posterior.

Fig. 2-1. Alcătuirea generală a endobazei, mulaj. 1.lama ciuruită a etmoidului; 2.scuama frontalului; 3.lama orbitală a
frontalului; 4.aripa mică a sfenoidului; 5.corpul sfenoidului; 6.partea bazilară a occipitalului; 7.stânca temporalului (partea
pietroasă); 8.partea laterală a occipitalului; 9.scuama occipitalului; 10.unghiul sfenoidal al parietalului; 11.aripa mare a
sfenoidului; 12.porțiunea verticală a scuamei temporale; 13.porțiunea orizontală a scuamei temporale; 14.porțiunea
mastoidiană a temporalului; 15.unghiul mastoidian al parietalului.

13
 Punctul cel mai coborât al endobazei se află la nivelul găurii occipitale mari 1.
Endobaza este formată din 3 fose craniene sau cerebrale, anterioară, mijlocie şi
posterioară. La nivelul endobazei sunt impresiuni digitate produse de girusurile cerebrale și
separate prin creste numite juga cerebralia.

Fig. 2-2 . Disecție durală endocraniană. Vedere superioară a bazei craniului. 1.dura mater; 2.crista galli; 3.lama ciuruită
etmoidală (orificiile olfactive); 4.jugum sphenoidale (planul sfenoidal); 5.șanțul prechiasmatic, chiasma optică; 6.nervul
oculomotor (III) pătrunde în tavanul sinusului cavernos; 7.fosa craniană medie; 8.ventriculul 3 cerebral; 9.nervul trohlear
(IV); 10.marginea superioară a stâncii temporalului; 11.tentorium cerebelli; 12.scuama frontală, creasta frontală; 13.nervul
optic (II); 14.falx cerebri; 15.procesul clinoid anterior, artera carotidă internă; 16.prelungirea tentorială anterioară
(clinoidiană); 17.sinusul sagital inferior în marginea inferioară a falx cerebri; 18.sinusul sagital superior în marginea
superioară a falx cerebri.

14
2.1 Fosa craniană anterioară (etajul etmoido-frontal)
Fosa craniană anterioară (FCA) este localizată posterior de scuama osului frontal (cu
sinusurile frontale) şi superior de fosele nazale, sinusurile sfenoidale şi de orbite.
Posterior, FCA ţine până la nivelul marginilor posterioare ale aripilor mici sfenoidale, pe
laturi, şi, median, până la nivelul şanţului prechiasmatic.
Piesele osoase ale FCA sunt:
- median: lama ciuruită a etmoidului şi segmentul anterior al feţei superioare a corpului
sfenoidului;
- lateral: părţile (lamele) orbitale ale osului frontal şi aripile mici ale sfenoidului.

2.1.1 Sistematizarea elementelor de relief osos din fosa craniană anterioară (FCA)
Peretele antero-lateral al FCA este realizat de scuama osului frontal care conține cele
două sinusuri frontale. Acestea se pot prelungi în planșeul FCA, în lama/lamele orbitale ale
frontalului.

Inferior de FCA se localizează:

- median: fosele nazale și sinusurile sfenoidale;

- lateral: orbitele.

Fig. 2-3. Secțiune Cone Beam CT (CBCT) coronală

(frontală) prin fosa craniană anterioară. Se
demonstrează topografia foselor la acest nivel.
1.fosa craniană anterioară; 2.orbita; 3.sinusul
maxilar (antrul lui Highmore); 4.cavitatea bucală;
5.septul nazal; 6.fosa nazală, cornete nazale; 7.osul
zigomatic.

2.1.1.1 Elemente mediane și paramediane în FCA

Pornind de la fața endocraniană a scuamei frontale (aceasta conține sinusurile
frontale), către fosa craniană medie, se identifică următoarele elemente de relief osos, în
ordine:

1. creasta frontală – dă inserție coasei creierului (falx cerebri);

15
 2. gaura oarbă (foramen caecum) – între creasta frontală și crista galli, servește
atașamentului falx cerebri și poate da trecere ocazional venelor frontoetmoidale
(Sabatier-Blandin);la făt se localizează la acest nivel fontanela nasofrontală a lui
Zuckerkandl;
3. crista galli – piesă etmoidală, dă inserție coasei creierului (falx cerebri) și poate fi
pneumatizată (sinusul lui Palfyn) fie dintr-un sinus frontal, fie dintr-o celulă etmoidală
anterioară 2; sinusul lui Palfyn poate fi extrem de larg, fiind descris precum „bula
galli”;

Fig. 2-4. Elemente mediane în fosele craniene anterioară și mijlocie (A, craniu uscat). Secțiune coronală CBCT prin crista
galli (B). 1.creasta frontală; 2.gaura oarbă; 3.crista galli; 4.lama ciuruită etmoidală; 5.jugum sphenoidale (planul sfenoidal);
6.șanțul prechiasmatic; 7.proces clinoid anterior; 8.proces clinoid mediu; 9.dorsum sellae (lama patrulateră a sfenoidului);
10.tavanul etmoidal; 11.lama (partea) orbitală a frontalului; 12.canalul optic; 13.tubercul selar; 14.fosa hipofizară; 15.șanțul
olfactiv; 16.orbita; 17.lamela laterală.

4. lama ciuruită (lamina cribriformis) etmoidală – realizează tavanul foselor nazale și le

desparte de FCA. Crista galli o împarte în două jumătăți laterale.

16
 5. planul sfenoidal (jugum sphenoidale) – realizează tavanul preselar al sinusurilor
sfenoidale;
6. șanțul prechiasmatic (chiasmatic) – se localizează antero-inferior de chiasma optică,
are la extremități canalele optice.

Fig. 2-5. Secţiune coronală la nivelul celui

de-al doilea molar superior; crista galli
pneumatizată. 1.tavanul etmoidal;
2.canalul etmoidal anterior; 3.şanţul
infraorbital; 4.canalul zigomatic; 5.molarul
al doilea maxilar; 6.sinusul frontal; 7.crista
galli (pneumatizată).

Fig. 2-6. Secțiune coronală CBCT prin șanțurile olfactive. Schemă. 1.crista galli; 2.lama perpendiculară etmoidală; 3.cornetul
nazal mijlociu; 4.lama ciuruită etmoidală; 5.lamela laterală;6.tavanul etmoidal; 7.șanțul olfactiv; 8.labirintul etmoidal
(celulele etmoidale).

17
2.1.1.1.1 Șanțul olfactiv
Este ocupat de bulbul olfactiv. Este delimitat:

- medial – crista galli;

- lateral – lamela laterală a lamei ciuruite etmoidale;
- inferior – lama ciuruită etmoidală (are orificii olfactive pentru filetele nervului
olfactiv [I]).

În peretele lateral al șanțului olfactiv se deschid canalele etmoidale anterior și

posterior. Cele două canale sosesc de la nivelul peretelui medial al orbitei (vezi și Orbita).

Fig. 2-7. Secțiuni CBCT axială (A) și coronală (B) prin canalele etmoidale. Sunt indicate crista galli (săgeata cu vârf dublu),
canalul etmoidal anterior (săgeată) și canalul etmoidal posterior (vârf de săgeată).

2.1.1.2 Elemente laterale de relief ale FCA

În partea laterală planșeul FCA este în același timp tavanul orbitei; este construit de:

- în ¾ anterioare: lama (partea) orbitală a frontalului (aceasta poate conține între

compactele osoase extensia orbitală a sinusului frontal);
- în ¼ posterioară: aripa mică sfenoidală care:

18
Fig. 2-8 . Fosa craniană anterioară. 1.foramen caecum; 2.crista galli; 3.lamina cribriformis (lama ciuruită etmoidală);
4.orificiu caroticoclinoidian; 5.canal optic; 6.aripa mică sfenoidală; 7.pilierul optic; 8.gaura lui Vesalius; 9.parietal; 10.gaura
ovală; 11.scuama temporalului; 12.șanțul a.meningee medii; 13.stânca temporalului; 14.proces clinoid posterior; 15.partea
bazilară a occipitalului; 16.gaura occipitală; 17.dorsum sellae; 18.fosa hipofizară; 19.foramen lacerum; 20.șanț carotic;
21.lingula sfenoidală; 22.gaura lui Vesalius; 23.sutura pietroscuamoasă a temporalului; 24.gaura spinoasă; 25.sutura
sfenoscuamoasă; 26.gaura rotundă; 27.sutura sfenofrontală; 28.tubercul selar, proces clinoid mediu; 29.șanț prechiasmatic;
30.planul sfenoidal; 31.scuama frontală; 32.partea orbitală a frontalului; 33.sutura metopică; 34.proces clinoid anterior.

19
 o în unghiul postero-medial prezintă procesul clinoid anterior ce dă inserție
prelungirii anterioare a cortului cerebelos (prelungirea tentorială);
o clinoida anterioară este solidarizată la corpul sfenoidal prin pilierul optic
(eng.optic strut); acest optic strut desparte canalul optic de fisura orbitală
superioară;
o aripa mică sfenoidală, optic strut și procesul clinoid anterior pot fi
pneumatizate dinspre sinusul sfenoidal.

2.1.1.2.1 Șanțul prechiasmatic și canalele optice

Fig. 2-9. Disecția endobazei, elemente mediane în fosele craniene anterioară și mijlocie. 1.nervul optic (II); 2.aripa mică a
sfenoidului; 3.artera oftalmică; 4.procesul clinoid anterior; 5.artera carotidă internă (porțiunea clinoidiană); 6.dorsum sellae
(lama patrulateră a sfenoidului); 7.șanțul prechiasmatic; 8.jugul sphenoidale (planul sfenoidal); 9.tuberculul selar; 10.glanda
hipofiză; 11.proces clinoid posterior.

2.2 Fosa craniană mijlocie (etajul sfeno-temporal)

Fosa craniană mijlocie/medie (FCM) este construită după cum urmează:

1) planșeul FCM:
a. porțiunea centrală: șaua turcească, pe fața superioară a corpului sfenoidului,
localizată deci superior de sinusurile sfenoidale;
b. porțiunile laterale: fiecare este alcătuită din:

20
 • anterior: aripa mare sfenoidală, între FCM și fosa infratemporală
(FIT);
• lateral: segmentul inferior (orizontal, infratemporal) al scuamei
temporale, desparte FCM atât de FIT cât și de articulația
temporomandibulară (ATM);
• posterior: fața superioară/antero-superioară a stâncii temporalului,
între FCM și cavitățile și canalele din stânca temporalului.
2) În partea laterală a FCM, peretele anterior al acesteia cuprinde:
• în sus, fisura orbitală superioară, comunicare între FCM și orbită
(nn.oftalmic V1, III, IV, VI și venele oftalmice superioară și
inferioară);
• inferior, aripa mare sfenoidală, perete separator între orbită și FCM.
3) În porțiunea centrală, FCM se întinde de la șanțul prechiasmatic al FCA la
marginea superioară a lui dorsum sellae.
4) Lateral, limita posterioară a FCM corespunde marginii superioare a stâncii
temporalului.
5) Peretele lateral (temporal) al FCM: porţiunea verticală a scuamei temporale și
extremitatea aripii mari sfenoidale.

6)

7) Fig. 2-10. Osul sfenoid, vedere superioară. 1.planul sfenoidal; 2.canalul optic; 3.procesul clinoid anterior;
4.aripa mică; 5.aripa mare; 6.gaura lui Vesalius; 7.canaliculul nenumit al lui Arnold; 8.lingula sfenoidală;
9.şanţul carotic; 10.lama patrulateră; 11.procesul clinoid posterior; 12.gaura spinoasă; 13.gaura ovală;
14.gaura rotundă (canalul n.maxilar); 15.fisura orbitală superioară; 16.procesul clinoid mediu; 17.tuberculul
selar; 18.şanţul prechiasmatic.

21
2.2.1 Sella turcica
Șaua turcească aparține feței superioare a corpului sfenoidului, în porțiunea centrală
(mediană) a fosei craniene medii. Este astfel localizată superior de sinusurile sfenoidale. Este
alcătuită:

a) anterior: tuberculul selar: acesta poate prezenta la extremități procese clinoide

medii ce dau inserție prelungirii tentoriale;
b) fosa hipofizară: ocupată de glanda hipofiză; fosa hipofizară este acoperită superior
de către diafragma selară formată de dura mater. Prin diaphragma sellae trece tija
pituitară.
c) dorsum sellae (lama patrulateră sfenoidală): completează posterior sella turcica:
a. în unghiul superior prezintă procesul clinoid posterior care servește și
acesta atașamentului prelungirii tentoriale;
b. la nivelul unghiului inferior are traiect din fosa posterioară în cea medie
nervul abducens (VI) printr-un pasaj anatomic numit canalul lui Dorello.

Fig. 2-11. Faţa laterală a corpului sfenoidului şi rădăcinile aripilor sfenoidale. 1.lama patrulateră (dorsum sellae); 2.procesul
clinoid posterior; 3.fosa hipofizară; 4.tuberculul selar; 5.şanţul prechiasmatic; 6.planul sfenoidal (jugum sphenoidale);
7.porţiunea supra-retro-alară a feţei laterale a corpului sfenoidal; 8.porţiunea pre-alară superioară sau orbitală (suprafaţa
pre-alară inferioară [*] este cea pterigopalatină); 9.rădăcinile aripii mici, superioară şi inferioară (eng.”optic strut”); 10. cele
trei rădăcini ale aripii mari, anterioară, intermediară şi posterioară; 11.canalul optic; 12.fisura orbitală superioară; 13.gaura
rotundă (canalul n.maxilar); 14.gaura ovală; 15.lama pterigoidiană laterală; 16.lama pterigoidiană medială.

2.2.2 Planșeul lateral al fosei craniene medii

Porţiunea laterală a planșeului fosei craniene medii este construită de:

 șanţul carotic (șanţul cavernos);

22
  faţa cerebrală a aripii mari sfenoidale;
 faţa superioară (antero-superioară) a stâncii temporalului;
 porţiunea bazilară a scuamei temporale.

2.2.2.1 Şanţul carotic

Șanțul carotic aparține peretelui anterior al lui foramen lacerum. Este plasat superior
de rădăcina posterioară a aripii mari, deci are localizare paraselară. Buza laterală a șanțului
carotic proemină posterior în foramen lacerum, extremitatea ei devenind lingula sfenoidală.
Această lingula sfenoidală este superior de orificiul posterior al canalului vidian (canalul
pterigoidian).

La nivelul șanțului carotic și în continuare paraselar

(https://drive.google.com/file/d/1dqYWDdd8nbT30vcPOTk3wfHNHoCoeKWM/view?usp=s
haring) se realizează un spațiu extradural numit sinus cavernos, care conține:

- artera carotidă internă;

- plexul (simpatic) carotic intern;
- plexul venos paraselar;
- nervul oculomotor (III);
- nervul trohlear (IV);
- nervul oftalmic (V1);
- nervul abducens (VI);
- corpul adipos selar lateral.

2.2.2.2 Aripa mare sfenoidală

Aripa mare a sfenoidului se atașează prin trei rădăcini, anterioară, intermediară și
posterioară la faţa laterală a corpului sfenoidului. între aceste rădăcini se localizează anumite
orificii:

- gaura rotundă (canalul nervului maxilar), între rădăcinile anterioară și intermediară

ale aripii mari, face comunicarea FCM cu fosa pterigopalatină. Gaura rotundă
conţine:
o nervul maxilar (V2);
o venele emisare Nühn;
o artera găurii rotunde, ram facultativ al arterei maxilare.
 gaura rotundă poate fi dublă, iar nervul maxilar poate
traversa dedublat prin aripa mare 3.

23
 - gaura ovală, între rădăcinile intermediară și posterioară ale aripii mari, face
comunicarea FCM cu fosa infratemporală și conţine:
o nervul mandibular (V3);
o vene emisare;
o artera meningee accesorie;
o ocazional, nervul pietros mic.
- gaura spinoasă, postero-lateral de gaura ovală, se deschide în tavanul fosei
infratemporale la baza spinei sfenoidului; conţine:
o artera meningee medie;
o ramura meningeală recurentă a nervului mandibular (V3).
- gaura lui Vesalius, facultativă, se localizează medial de gaura ovală; se mai
numește și gaură cavernoasă și dă trecere unei vene emisare efenoidale spre fosa
infratemporală;
- canalul lui Arnold, facultativ, este posterior de gaura ovală, se deschide în tavanul
fosei infratemporale și dă trecere nervului pietros mic (din n.IX).

2.2.2.3 Faţa superioară (antero-superioară) a stâncii temporalului

1. la nivelul vârfului stâncii prezintă impresiunea trigeminală care este ocupată de către
ganglionul trigeminal (ganglionul semilunar al lui Gasser) – acesta este învelit la acest
nivel de o dedublare a durei mater = cavumul trigeminal al lui Meckel; ganglionul se
leagă la rădăcina senzitivă a n.V în timp ce rădăcina motorie a n.V trece inferior de
ganglion la nivelul impresiunii.
a. inferior de planul osos al impresiunii, prin vârful stâncii temporale este săpat
canalul carotic prin care trece artera carotidă internă, cu plexul simpatic
carotic intern; rezultă relaţia apropiată dintre artera carotidă internă şi
gg.trigeminal – anevrisme arteriale pot conduce la nevralgii trigeminale.
2. înapoia impresiunii trigeminale este o creastă neregulată – tuberculul retrogasserian
(Princeteau);
3. înapoia tuberculului lui Princeteau este o a doua depresiune a feţei anterosuperioare a
stâncii temporalului ce acoperă cohleea şi formează tavanul conductului auditiv intern;
4. urmează eminența arcuată produsă de canalul semicircular superior;
5. antero-lateral de eminența arcuată este tegmen tympani –tavanul cavumului timpanic;
6. înaintea lui tegmen tympani se observă două mici orificii, continuate anterior cu două
mici şanţuri:

24
 a. medial, către impresiunea trigeminală se găsesc hiatusul n.pietros mare şi şanţul
n.pietros mare (n.pietros mare provine din porţiunea intrapietroasă a nervului
facial; iese din canalul intrapietros al facialului şi trece în şanţul respectiv,
către gaura ruptă; intră sub lingula sfenoidală în canalul pterigoidian unde i se
alătură n.pietros profund cu care formează nervul canalului pterigoidian sau
nervul vidian)
b. anterolateral de hiatusul n.pietros mare este hiatusul n.pietros mic, continuat
înainte cu şanţul n.pietros mic (n.pietros mic provine din plexul timpanic,
cuprinde fibre parasimpatice venite din n.IX pe calea n.timpanic Jacobson şi se
va continua în fosa infratemporală fie prin canaliculul lui Arnold, fie prin gaura
ovală. N.pietros mic este rădăcina parasimpatică a ganglionului otic).
2.2.2.4 Porţiunea bazilară (inferioară) a scuamei temporale
Porțiunea bazilară a scuamei temporale desparte fosa craniană medie de articulația
temporomandibulară.

Fig. 2-12. Orificiile juxtaselare ale aripii mari sfenoidale. Randare 3D a endobazei. 1.crista galli; 2.planul sfenoidal;
3.procesul clinoid anterior; 4.dorsum selar (lama patrulateră a sfenoidului); 5.șanțul carotic; 6.partea bazilară a
occipitalului; 7.foramen lacerum; 8.apexul pietros; 9.lingula sfenoidală; 10.canaliculul lui Arnold (canaliculus innominatus);
11.gaura spinoasă; 12.gaura ovală; 13.gaura rotundă; 14.gaura lui Vesalius.

25
Fig. 2-13. Vedere superioară schematică a stâncii osului temporal drept. Fețele endocraniene ale stâncii temporalului
(partea pietroasă a temporalului). Artera carotidă internă (1) străbate canalul carotic (2) din apexul pietros și continuă pe
deasupra foramen lacerum (3) în șanțul carotic paraselar al sfenoidului (4). 5.aripa mare sfenoidală. Marginea superioară a
stâncii temporalului prezintă la nivelul apexului pietros incizura trigeminală (6) iar posterior de aceasta – șanțul sinusului
pietros superior (7). Fața antero-superioară a stâncii temporalului prezintă impresiunea trigeminală (8), tuberculul
retrogasserian (9), tavanul conductului auditiv intern (10), eminența arcuată (11), tavanul cavității timpanice (12), hiatusul
și șanțul nervului pietros mare (13), hiatusul și șanțul nervului pietros mic (14). Fața posterioară a stâncii temporalului face
parte din peretele extern al fosei craniene posterioare și prezintă porul auditiv intern (15), foseta subarcuată (16) și orificiul
apeductului vestibular (17). Porțiunea mastoidiană a temporalului (18) este sudată la baza stâncii temporale. Sinusul
sigmoidian al durei mater (19) produce șanț la nivelul porțiunii mastoidiene a temporalului. Marginea posterioară a stâncii
temporalului participă la realizarea șanțului sinusului pietros inferior (20) și a găurii jugulare (21). 22.gaura occipitală mare.

2.2.3 Peretele anterior al fosei craniene medii

În peretele anterior al FCM se identifică, între aripa mică și aripa mare sfenoidale, fisura
orbitală superioară (fisura/fanta sfenoidală):

- comunicarea fosei craniene medii cu orbita;

- traversată de nervii ce străbat sinusul cavernos și de venele oftalmice, superioară și
inferioară.

26
2.2.4 Peretele lateral al fosei craniene medii
Este format de porțiunea verticală (temporală) a scuamei temporale și de aripa mare
sfenoidală. Desparte FCM de fosa temporală. Fața cerebrală a scuamei temporale prezintă
șanțul arterei meningee medii.

2.2.5 Marginea superioară a stâncii temporalului

Marginea superioară a stâncii temporalului servește inserției marginii tentoriale (cortul
cerebelos) și prezintă:

a) la nivelul apexului pietros: incizura trigeminală peste care trece marginea tentorială și
o transformă în porul trigeminal prin care rădăcinile trigeminale (n.V) trec din fosa
craniană posterioară în cea medie;
b) în 2/3 posterioare este șanțul sinusului pietros superior care are traiect în marginea
tentorială și se golește în sinusul sigmoidian.

2.2.6 Foramen lacerum

Gaura ruptă sau gaura ruptă anterioară este localizată anterior de apexul pietros, în
planșeul fosei craniene medii. Pe viu este închisă de un fibrocartilaj, fiind permeabilă doar
pentru limfatice și vase fine.

Pereții găurii rupte:

1) peretele antero-inferior este format de aripa mare sfenoidală care

prezintă șanțul carotic; lateral de șanțul carotic sunt:
- lingula sfenoidală;
- orificiul canalului vidian: canalul vidian trece între foramen
lacerum și fosa pterigopalatină, traversând baza non-lamelară
(rădăcina) a procesului pterigoidian.
2) peretele medial – corpul sfenoidal.
3) peretele postero-superior este realizat de apexul pietros – din vârful
acestuia iese artera carotidă internă care trece spre șanțul carotic pe
deasupra foramen lacerum.
- superior de segmentul lacerum al carotidei interne este cavumul
trigeminal Meckel, cu ganglionul trigeminal.

27
Fig. 2-14. Endobaza, stânca osului temporal stâng. Disecție și secțiune axială CBCT. 1. aripa mică sfenoidală; 2.nervul optic
(II), artera oftalmică; 3.procesul clinoid anterior; 4.nervul maxilar (V2); 5.gaura ovală, nervul mandibular (V3); 6.gaura
spinoasă; 7.artera carotidă internă (canalul carotic); 8.apexul pietros (pneumatizat în CBCT); 9.nervul pietros mare în șanțul
omonim; 10.tegmen tympani (disecție), cavum timpanic (CBCT); 11.cohleea; 12.eminența arcuată; 13.conductul (meatul)
auditiv intern; 14.porul auditiv intern; 15.nervul acusticovestibular (VIII); 16.nervul facial (VII); 17.nervul trigemen (V) în
porul trigeminal; 18.marginea tentorială (secț.); 19.apeductul cerebral (Sylvius); 20.peduncul cerebral; 21.substanța neagră;
22.ganglionul trigeminal (Gasser); 23.nervul oculomotor (III) în tavanul sinusului cavernosl 24.artera carotidă internă
(porțiunea clinoidiană); 25.sinusurile sfenoidale; 26.sinus sfenoidal; 27.foramen lacerum; 28.conductul auditiv extern.

28
Fig. 2-15. Disecția foselor craniene ale endobazei. 1.crista galli; 2.șanțul olfactiv; 3.planul sfenoidal; 4.șanțul prechiasmatic,
chiasma optică; 5.nervul oculomotor (III); 6.sinusul cavernos; 7.ventriculul 3 cerebral; 8.nervul abducens (VI); 9.nervul
trohlear (IV); 10.coliculul inferior; 11.tavanul etmoidal (marginea medială a lamei orbitale a frontalului); 12.lama (partea)
orbitală a osului frontal; 13.nervul optic (II); 14.aripa mică a sfenoidului; 15.procesul clinoid anterior; 16.gaura rotundă,
nervul maxilar (V2); 17.nervul oftalmic (V1); 18.ganglionul trigeminal (Gasser); 19.gaura ovală, nervul mandibular (V3);
20.gaura spinoasă, artera meningee medie; 21.nervul trigemen (V); 22.nervul facial (VII); 23.sinusul pietros superior (în
marginea tentorială); 24.nervul acusticovestibular (VIII).

2.3 Fosa craniană posterioară (etajul temporo-occipital)

Fosa craniană posterioară (FCP) este centrată de gaura occipitală și este construită
astfel:

29
1. peretele antero-lateral:
a. fața posterioară a stâncii temporalului (piramida temporalului);
b. la baza piramidei temporale este sudată porțiunea mastoidiană a temporalului;
c. lateral de gaura occipitală este partea laterală a occipitalului;
2. anterior de gaura occipitală mare este clivusul, realizat de partea bazilară a
occipitalului și fața posterioară a lamei patrulatere sfenoidale (dorsum sellae);
3. peretele postero-inferior al FCP este realizat de scuama occipitalului.

Fig. 2-16 . Fosele craniene, randare tridimensională CT, vedere postero-superioară stângă. 1.creasta frontală; 2.gaura
oarbă (foramen caecum); 3.crista galli; 4.șanțul olfactiv; 5.proces clinoid anterior; 6.proces clinoid posterior; 7.dorsum
sellae (lama patrulateră a sfenoidului); 8.porul auditiv intern; 9.partea bazilară a occipitalului; 10.șanțul sinusului
pietros inferior; 11.canalul hipoglosului; 12.gaura occipitală; 13.gaura jugulară; 14.creasta occipitală internă;
15.protuberanța occipitală internă; 16.foseta cerebeloasă; 17.șanțul sinusului transvers; 18.șanțul sinusului sigmoidian;
19.șanțul sinusului pietros superior; 20.eminența arcuată; 21.gaura ovală; 22.fosa hipofizară; 23.tuberculul selar;
24.canalul optic; 25.aripa mică sfenoidală.

30
Fig. 2-17. A. Fața posterioară a stâncii temporale, randare 3D CT. 1. incizura trigeminală; 2.foseta subarcuată, orificiul
canaliculului pietromastoidian (canaliculul subarcuat); 3.șanțul sinusului pietros superior; 4.eminența arcuată; 5.șanțul
sinusului sigmoidian, la nivelul porțiunii mastoidiene a temporalului; 6.apertura externă a apeductului vestibular (ductul
endolimfatic continuat cu sacul endolimfatic, alimentate cu endolimfă din utriculă și saculă); 7.vârful procesului mastoidian;
8.gaura jugulară; 9.șanțul sinusului pietros inferior. Este încercuit porul auditiv intern prin care se pătrunde în conductul
auditiv intern. B. Fundul conductului auditiv intern, randare 3D CT și schemă. 1.creasta falciformă; 2.bara lui Bill; 3.aria
facială; 4.aria vestibulară superioară; 5.tractul spiral foraminos; 6.aria vestibulară inferioară; 7.foramen singulare.

31
2.3.1 Fața posterioară a stâncii temporalului
Pe fața posterioară a stâncii temporalului se localizează porul auditiv intern prin care
se pătrunde într-un canal oblic către posterior și lateral – conductul (meatul) auditiv intern
(CAI). Prin acest canal neurovascular nervii facial (VII), intermediar al lui Wrisberg (VII bis),
acusticovestibular (VIII) și vasele labirintice ajung la fundul conductului auditiv intern.
Nervul acusticovestibular constă din nervul vestibular superior (NVS), nervul cohlear (NC) și
nervul vestibular inferior (NVI).

Urechea internă localizată în piramida temporală conţine organul auzului şi

organul echilibrului. Acestea se află în labirint – o serie de cavităţi osoase legate între
ele, din stânca temporalului, ce conţin saci şi ducte membranoase. Toate spaţiile din
labirint conţin fluide. Sacii conţin epitelii senzoriale care constau din celule de
susţinere şi celule mecanosenzoriale ciliate. La om sunt 6 astfel de epitelii
mecanosenzitive:

 organul lui Corti – în cohlee, organul auzului;

 utricula şi sacula – organele echilibrului static;
 cristele ampulelor celor 3 canale semicirculare – organele echilibrului
dinamic.

La extremitatea laterală a CAI se află o lamă osoasă verticală numită fundul CAI, care:

- este separată în 2 etaje inegale printr-o creastă transversală (creasta falciformă) (1);

- este traversată de 5 nervi: facial (VII), intermediar Wrisberg (VII bis), vestibular
superior (NVS), vestibular inferior (NVI), cohlear (NC);

o n.VII şi NVS intră în canale superior de creasta transversală;

 ariile NF (3) şi NVS (4) sunt separate de o creastă verticală : BARA

LUI BILL (Bill’s bar) (2);

 nervul lui Wrisberg se găseşte între NF şi NVS, la care poate fi aderent;

 NVS – este nervul utriculoampular [S/A]+[L]: filete la utriculă și

ampulele canalelor semicirculare superior/anterior și lateral.

o inferior de creasta transversală sunt:

 anterior: aria cohleară (5) cu tractul spiral foraminos (foraminule cu

dispoziție în spirală);

 posterior este aria vestibulară inferioară (6) – pentru filetele saculare

ale NVI;

32
  postero-inferior de aria saculară este foramen singulare (7) pentru
fibrele ampulare [P] ale NVI, la canalul semicircular posterior.

Postero-superior de porul auditiv intern se localizează foseta subarcuată unde se

deschide un canal facultativ numit canal pietromastoidian (Mouret și Rouviere, 1904) sau
canal subarcuat, traversat de vase subarcuate.

Postero-inferior de foseta subarcuată este apertura externă a apeductului vestibular

traversată de cacul endolimfatic; acesta din urmă primește endolimfa de la utriculă și saculă
prin ductul endolimfatic.

2.3.2 Marginea postero-inferioară a stâncii temporalului

Această margine:

1) anrterior se alătură părții bazilare a occipitalului, cele două piese osoase rămânând
despărțite prion fisura pietrooccipitală; pe această fisură sinusul pietros inferior
produce șanțul sinusului pietros inferior;
2) posterior corespunde părții laterale a occipitalului și prezintă incizura jugulară ce ia
parte la formarea găurii jugulare.

2.3.3 Clivusul
Clivusul este planul osos înclinat localizat anterior de gaura occipitală pe care se
sprijină trunchiul cerebral. Între cele două sosesc arterele vertebrale și se unesc formând artera
bazilară. Este realizat de:

- fața posterioară a lamei patrulatere (corpul sfenoidal);

- partea bazilară a occipitalului.

2.3.4 Gaura occipitală și partea laterală a occipitalului

Gaura occipitală este punctul cel mai coborât al FCP, prin care această fosă comunică
inferior cu canalul vertebral.

Delimitare:

 marginea anterioară a găurii occipitale este realizată de partea bazilară a

occipitalului;
 posterior este delimitată de scuama occipitalului;
 peretele lateral al găurii occipitale prezintă dinspre superior spre inferior:
o tuberculul jugular – aparține FCP;

33
 o canalul hipoglosului, traversează prin partea laterală a occipitalului,
dinspre FCP spre tavanul spațiului laterofaringian. Acest canal conține
nervul hipoglos (XII) însoțit de alte elemente neurovasculare.
o condilul occipital (aparține exobazei).

Conținut: bulbul rahidian, meningele la acest nivel, aa.vertebrale, rădăcinile spinale ale
nn.XI, aa.spinale (ramuri ale aa.vertebrale), plexul venos bulbar.

Fig. 2-18. Fosa craniană posterioară, craniu uscat, vedere postero-superioară, partea stângă. 1.canalul optic; 2.șanțul
prechiasmatic; 3.fisura orbitală superioară (dr.); 4.tuberculul selar; 5.fosa hipofizară; 6.dorsum selar; 7.gaura rotundă;
8.șanțul carotic; 9.gaura ovală; 10.foramen lacerum; 11.partea bazilară a occipitalului; 12.gaura occipitală; 13.impresiunea
trigeminală; 14.gaura spinoasă; 15.scuama temporalului (porțiunea verticală); 16.eminența arcuată; 17.foseta subarcuată;
18.șanțul sinusului pietros superior; 19.șanțul sinusului transvers; 20.șanțul sinusului sigmoidian; 21.gaura jugulară;
22.tuberculul jugular; 23.canalul hipoglosului; 24.protuberanța occipitală internă; 25.creasta occipitală internă; 26.foseta
vermiană; 27.șanțul sinusului pietros inferior; 28.porul auditiv intern.

34
Fig. 2-19. Afluenții venoși la gaura jugulară stângă, randare 3D CT. 1.sinusul transvers; 2. sinusul sigmoidian; 3.vena
anastomotică inferioară a lui Labbé; 4.compartimentul neural al găurii jugulare; 5.sinusul pietros inferior (drenează în golful
venei jugulare interne, inferior de gaura jugulară); 6.artera bazilară; aplicată pe clivus; 7.arterele vertebrale, urcă prin gaura
occipitală.

2.3.5 Gaura jugulară

- gaura jugulară (GJ) face comunicarea FCP cu spaţiul laterofaringian;
- este delimitată de două incizuri jugulare:
o incizura jugulară a marginii posterioare a stâncii temporalului;
o incizura jugulară a părţii laterale a occipitalului.
- ligamentul intrajugular care împarte gaura jugulară în două porţiuni: una
posterolaterală, venoasă, largă, şi una anteromedială, neurală, mai strâmtă;
- în partea posterolaterală a GJ pătrunde sinusul sigmoidian al durei mater şi se
continuă cu bulbul jugular;
- în partea anteromedială trec nervii glosofaringian (IX), vag (X) şi accesor (XI)
(n.IX are orificiu dural separat de ceilalți doi); sinusul pietros inferior coboară prin

35
 porțiunea anteromedială a GJ și drenează sinusul cavernos în bulbul jugular (golful
venei jugulare interne).
• la acest nivel mai trec şi elemente neurovasculare meningeale.

2.3.6 Fața endocraniană a scuamei occipitale

Realizează peretele posterior al fosei craniene posterioare și prezintă elemente de relief
mediane și laterale.

Median sunt, dinspre superior spre inferior:

- șanțul sinusului sagital superior: pentru sinusul sagital superior din grosimea bazei
coasei creierului (falx cerebri);
- protuberanța occipitală internă: în dreptul confluentului sinusurilor venoase durale;
- creasta occipitală internă: pentru sinusul occipital, din grosimea bazei coasei
cerebelului (falx cerebelli);
- foseta vermiană, acomodează vermisul cerebelos.

Lateral se identifică, dinspre superior spre inferior:

- fosa cerebrală, pentru polul occipital al emisferei cerebrale;

- șanțul sinusului transvers al durei mater, care pornește din confluentul sinusurilor
către lateral, urmând să se continue cu sinusul sigmoidian spre gaura jugulară;
- foseta cerebeloasă, pentru emisfera cerebeloasă.

Fig. 2-20. Osul occipital, vedere superioară. 1.partea

bazilară; 2.spina jugulară; 3.fosa jugulară; 4.procesul
jugular; 5.şanţul sinusului sigmoidian; 6.canalul
hipoglosului (traversează pe sub tuberculul jugular);
7.gaura occipitală; 8.foseta vermiană; 9.protuberanţa
occipitală internă; 10.şanţul sinusului transvers; 11.şanţul
sinusului sagital superior; 12.foseta cerebeloasă; 13.fosa
cerebrală.

Observație: sinusul sigmoidian

(https://drive.google.com/file/d/1dqYWDdd8nbT30vcPOTk3wfHNHoCoeKWM/view?usp=sharing)
produce șanțuri la nivelul (a) unghiului mastoidian al parietalului, (b) porțiunii mastoidiene a
temporalului și (c) părții laterale a occipitalului, urmând să se continue în gaura jugulară cu bulbul
jugular sau golful venei jugulare interne.

36
Fig. 2-21. Nervii cranieni la nivelul endobazei. 1.șanțul olfactiv; 2.planul sfenoidal; 3.șanțul prechiasmatic; 4.procesul clinoid
anterior; 5.nervul optic (II), artera oftalmică, canalul optic; 6.porțiunea clinoidiană a arterei carotide interne; 7.nervul
oculomotor (III); 8.nervul trohlear (IV); 9.nervul oftalmic (V1); 10.nervul maxilar (V2), gaura rotundă; 11.nervul mandibular
(V3), gaura ovală; 12.artera carotidă internă în canalul carotic din apexul pietros; 13.nervul trigemen (V); 14.dorsum sellae;
15.nervul abducens (VI), canalul lui Dorello; 16.porul auditiv intern drept; 17.porul trigeminal stâng; 18.porul auditiv intern
stâng; nervul facial (VII), nervul acusticovestibular (VIII); 19.sinusul pietros inferior; 20.nervul glosofaringian (IX), nervul vag
(X), compartimentul neural al găurii jugulare; 21.trunchiurile nervului hipoglos (XII), către canalul hipoglosului; 22.rădăcina
spinală a nervului accesor (XI) urcă din canalul vertebral prin gaura occipitală; 23.măduva spinării.

37
Fig. 2-22. Fosa craniană posterioară. 1.partea bazilară a occipitalului; 2.șanțul carotic; 3.tuberculul jugular; 4.condilul
occipital (aparține exobazei); 5.canalul hipoglosului; 6.gaura occipitală; 7.gaura jugulară; 8.porul auditiv intern; 9.foseta
subarcuată; 10.șanțul sinusului sigmoidian; 11.foramen lacerum; 12.dorsum sellae; 13.proces clinoid posterior; 14.proces
clinoid mediu; 15.tubercul selar; 16.șanț prechiasmatic; 17.canal optic; 18.aripa mică a sfenoidului; 19.pilierul optic;
20.proces clinoid anterior; 21.fisura orbitală superioară; 22.gaura rotundă; 23.scuama temporalului; 24.gaura ovală;
25.sutura pietroscuamoasă; 26.șanțul sinusului pietros superior; 27.eminența arcuată; 28.apertura apeductului vestibular;
29.os wormian; 30.os parietal.

38
Fig. 2-23 . Disecția endobazei, nervii cranieni. 1.crista galli; 2.tavanul etmoidal; 3.chiasma optică (reflectată); 4.nervul optic
(II), artera oftalmică; 5.clivus; 6.nervul facial (VII); 7.nervul acusticovestibular (VIII); 8.coliculul superior al mezencefalului;
9.coliculul inferior al mezencefalului; 10.nervul glosofaringian (IX); 11.nervul vag (X); 12.gaura occipitală; 13.procesul clinoid
anterior, artera carotidă internă; 14.nervul trohlear (IV); 15.nervul oculomotor (III); 16.nervul trigemen (V) în porul
trigeminal; 17.marginea superioară a stâncii temporalului; 18.porul auditiv intern; 19.orificiul dural al glosofaringianului la
nivelul găurii jugulare; 20.orificiul dural al nervilor vag și accesor la nivelul găurii jugulare; 21.sinusul sigmoidian al durei
mater pătrunde în gaura jugulară; 22.rădăcina spinală a nervului accesor (XI).

39
3 Exobaza (M.R.)

Exobaza reprezintă aspectul extern al bazei craniului. Este consrtruită de oase ale
neurocraniului:
- frontal
- etmoid
- sfenoid
- temporal
- occipital
În partea anterioară a exobazei se sudează viscerocraniul. Viscerocraniul nu ia parte la
construcția anatomică a exobazei.

Descriem 2 porțiuni ale exobazei:

- porţiunea anterioară (orbito-nazală); cu piese ale oaselor etmoid, sfenoid și
frontal;
- porţiunea posterioară (temporooccipitală).

3.1.1 Porțiunea temporooccipitală a exobazei

Este porțiunea liberă a exobazei construită de oasele sfenoid, temporal și occipital.

3.1.1.1 Elementele mediane ale porțiunii temporooccipitale a exobazei

Acestea sunt:
1) partea bazilară a occipitalului – se localizează deasupra tavanului nasofaringelui și
prezintă:
a. foseta naviculară: „amprenta” tonsilei faringiene;
b. tuberculul faringian: servește inserției rafeului median posterior faringian;
c. ocazional poate prezenta condilul occipital median sau cel de-al treilea
condil occipital: când există se poate articula fie cu atlasul, fie cu dintele
axisului.
2) gaura occipitală mare – este comunicarea canalului vertebral cu fosa craniană
posterioară, conţine:
a. bulbul rahidian, meningele,
b. arterele vertebrale,
c. rădăcinile spinale ale nn.XI,
d. vase spinale și bulbare
3) scuama occipitalului, cu:
a. creasta occipitală externă;
b. protuberanța occipitală externă.

40
 Fig. 3-1. Osul occipital, vedere inferioară. 1.partea bazilară
a occipitalului; 2.creasta sinostozică; 3.creasta musculară;
4.incizura jugulară; 5.procesul jugular; 6.fosa naviculară;
7.tuberculul faringian; 8.fosa condiliană anterioară, Fig. 3-2. Craniu uscat, etajul temporooccipital al exobazei.
canalul hipoglosului; 9.condilul occipital; 10.partea Se identifică condilii occipitali (vârfuri de săgeţi) şi condilul
laterală a occipitalului; 11.gaura occipitală; 12.scuama occipital median sau al treilea condil occipital (săgeata).
occipitalului; 13.creasta occipitală externă; 14.linia nucală
inferioară; 15.linia nucală superioară; 16.protuberanţa
occipitală externă.

Fig. 3-3. Randare 3D CBCT, vedere anterioară a vertebrelor cervicale și a condililor occipitali. Condil occipital median
articulat cu odontoida axisului. 1.condil occipital median; 2.condil occipital; 3.masa laterală a atlasului; 4.arcul anterior al
atlasului; 5.axisul; 6.articulația condilului occipital median cu dintele axisului.

41
3.1.1.2 Elementele laterale ale porțiunii temporooccipitale a exobazei

În partea laterală a porțiunii temporooccipitale a exobazei se observă:

1) fața infratemporală a aripii mari sfenoidale;

2) procesul pterigoidian al sfenoidului;
3) fața inferioară (infratemporală) a scuamei temporale;
4) fața inferioară a stâncii temporalului;
5) fața inferioară a porțiunii mastoidiene a temporalului;
6) procesul stiloid al temporalului;
7) partea laterală a osului occipital.

3.1.1.2.1 Fața infratemporală a aripii mari sfenoidale

Fața infratemporală a aripii mari sfenoidale face parte din tavanul fosei infratemporale
și este limitată extern de creasta infratemporală. Creasta aceasta desparte fețele temporală și
infratemporală ale aripii mari și proiectează de la extremitatea sa anterioară un proces
triunghiular numit tubercul sfenoidal. Fața infratemporală a aripii mari prezintă gaura ovală,
gaura spinoasă și, facultativ, canaliculul lui Arnold și gaura lui Vesalius (vezi și fosa craniană
medie). La acest nivel are originea fasciculul superior al m.pterigoidian lateral.

Fig. 3-4. Secțiune CBCT coronală

prin corpul sfenoidului și
procesele pterigoidiene.
1.procesul clinoid anterior;
2.aripa mare sfenoidală;
3.canalul vidian (pterigoidian);
4.lapa pterigoidiană laterală;
5.fosa pterigoidiană, fasciculul
profund al m.pterigoidian medial;
6.lama medială pterigoidiană;
7.sinusul sfenoidal; 8.gaura
rotundă; 9.baza non-lamelară
(rădăcina) procesului
pterigoidian; 10.porțiunea
lamelară a procesului
pterigoidian.

3.1.1.2.2 Procesul pterigoidian

Procesul pterigoidian este prelungirea inferioară, pereche, a sfenoidului. Se observă la
nivelul exobazei și normei laterale, fiind localizat posterior de osul maxilar.
42
 Alcătuirea și relieful procesului pterigoidian (https://drive.google.com/file/d/1kZHi-
Xewsv4DpRdiZdY8decDCeJLx2hY/view?usp=sharing):

Fig. 3-5. Procesele pterigoidiene, randare 3D CT, vedere postero-inferioară. 1.corpul sfenoidului; 2.aripa vomerului;
3.canalul vomerovaginal; 4.procesul vaginal; 5.lama laterală pterigoidiană; 6.spina lui Civinini (proces pterigospinos); 7.fosa
pterigoidiană; 8.cărligul pterigoidian (hamulus); 9.canalul palatovaginal; 10.spina tubară, la marginea posterioară a lamei
mediale pterigoidiene; 11.procesul palatin al maxilarului; 12.lama orizontală a palatinului; 13.procesul piramidal al
palatinului, ocupă incizura pterigoidiană; 14.creste turbinale ale lamei perpendiculare a palatinului; 15.procesul sfenoidal al
palatinului; 16.lama medială pterigoidiană; 17.foseta scafoidă; 18.tuberculul pterigoidian; 19.artera carotidă internă
(segmentul lacerum, superior de foramen lacerum).

A) porțiunea superioară (1/3), non-lamelară (baza, rădăcina), care formează

peretele posterior al fosei pterigopalatine și prezintă o serie de elemente decelabile
în vedere posterioară:
a. foseta scafoidă – supero-lateral, servește pentru originea m.tensor al vălului
palatin;
b. tuberculul pterigoidian – central, posterior, la nivelul porțiunii lamelare:
i. proemină inferior de foramen lacerum și astfel are superior
segmentul lacerum al arterei carotide interne;
1. din carotida internă poate coborî pe peretele nasofaringelui
ramura vidiană (!! diferă de artera vidiană plecată din artera
maxilară, prin canalul vidian).
ii. deasupra acestui tubercul este orificiul posterior al canalului vidian
(pterigoidian) (artera vidiană, ram al maxilarei, nervul vidian);

43
 c. procesul vaginal – supero-medial, aplicat sub corpul sfenoidului, cu vârful
medial, spre aripa vomerului:
i. are imediat anterior procesul sfenoidal al palatinului; între acestea
două ia naștere canalul palatovaginal;
ii. între procesul vaginal și aripa vomerului se formează canalul
vomerovaginal.

Fig. 3-6. Craniu uscat, exobaza, procesele pterigoidiene. Vedere inversată, postero-laterală, dreapta. 1.cârligul pterigoidian;
2.procesul piramidal al palatinului; 3.incizura pterigoidiană, sutura pterigopalatină; 4.fosa pterigoidiană; 5.foseta scafoidă;
6.orificiul posterior al canalului vidian (pterigoidian); 7.aripa vomerului; 8.procesul sfenoidal al palatinului; 9.canalul
vomerovaginal; 10.canalul palatovaginal; 11.procesul vaginal; 12.tuberculul posterior; 13.foramen lacerum; 14.lingula
sfenoidală; 15.procesul pterigospinos (spina Civinini); 16.lama laterală pterigoidiană; 17.lama medială pterigoidiană;
18.baza non-lamelară a procesului pterigoidian; 19.gaura spinoasă; 20.spina sfenoidului.

B) porțiunea inferioară (2/3), lamelară, alcătuită din lama pterigoidiană medială,

mai îngustă, și lama pterigoidiană laterală, mai lată:
a. posterior, între cele două lame, se formează fosa pterigoidiană, unde are
origine fasciculul profund al m.pterigoidian medial;
b. inferior, între cele două lame se formează incizura pterigoidiană unde
pătrunde procesul piramidal al osului palatin;

44
 i. lama medială desparte fosa pterigoidiană de fosa nazală;
ii. lama laterală desparte fosa pterigoidiană de fosa infratemporală.
c. cele două lame se unesc prin marginile anterioare;
d. marginea posterioară a lamei mediale:
i. este limita laterală a choanei;
ii. servește inserției peretelui nasofaringian (m.constrictor superior al
faringelui).
e. inferior, lama medială prezintă cârligul pterigoidian (hamulus) care
proemină postero-inferior de tuberculul alveolar superior; tendonul
m.tensor al vălului palatin își schimbă direcția la nivelul hamulus-ului
pterigoidian, devenind din vertical, orizontal;
f. la marginea posterioară a lamei laterale este procesul pterigospinos (spina
lui Civinini), pentru ligamentul pterigospinos al lui Civinini;
g. pe fața externă a lamei laterale are originea fasciculul inferior al
m.pterigoidian lateral.

3.1.1.2.3 Fața inferioară (infratemporală) a scuamei temporale

Fața inferioară a scuamei temporale prezintă componentele temporale ale articulației
temporomandibulare, tuberculul articular și, posterior de acesta, fosa mandibulară. Planul
precondilian al scuamei temporale ia parte la formarea tavanului fosei infratemporale.

3.1.1.2.4 Fața inferioară a stâncii temporalului

Faţa inferioară a stâncii temporale se observă extern de occipital şi antero-intern de
procesul mastoidian. La stâncă se ataşează procesul stiloid (vezi în continuare) care provine
din materialul celui de-al doilea arc faringian (arcul branhial II) şi are posterior gaura
stilomastoidiană. Gaura stilomastoidiană este deschiderea canalului intrapietros al facialului și
este traversată de nervul facial (VII) și vasele stilomastoidiene.

La nivelul faței inferioare a stâncii temporalului (piramida sau partea pietroasă a

temporalului) se identifică următorul relief:

1) fosa jugulară:
a. conturează postero-extern gaura jugulară; este ocupată de golful jugularei interne
(bulbul jugular) şi prezintă orificiul canaliculului mastoidian în care intră ramura
auriculară a vagului;
b. extern de fosa jugulară se ataşează la stâncă procesul stiloid.

45
Fig. 3-7. Craniu uscat,
exobaza. Fața inferioară
a stâncii temporalului.
1.condilul occipital;
2.gaura occipitală;
3.lama pterigoidiană
laterală; 4.gaura ovală;
5.gaura spinoasă; 6.spina
sfenoidului; 7.partea
timpanică a temporalului
(osul timpanal); 8.teaca
procesului stiloid;
9.procesul stiloid
(retezat), fisura
timpanomastoidiană;
10.procesul mastoidian;
11.incizura mastoidiană;
12.șanțul arterei
occipitale; 13.lama
medială pterigoidiană;
14.aripa mare a
sfenoidului; 15.șanțul
tubar; 16.fisura
sfenopietroasă;
17.foramen lacerum;
18.orificiul anterior
(endocranian) al
canalului carotic;
19.canalul musculotubar;
20.apexul pietros;
21.orificiul inferior
(exocranian) al canalului
carotic; 22.creasta
timpanică, canaliculul
timpanic; 23.foseta
pietroasă; 24.fosa
jugulară; 25.canaliculul
mastoidian; 26.procesul
jugular al occipitalului;
27.procesul
paramastoidian;
28.partea bazilară a
occipitalului.

46
2) foseta pietroasă:
a. antero-medial de fosa jugulară, în conturul extern al găurii jugulare;
b. este ocupată de ganglionul inferior al nervului glosofaringian (IX);
c. prezintă orificiul canaliculului cohlear.
3) orificiul extern al canalului carotic:
a. anterior de fosa jugulară;
b. canalul carotic conţine: a.carotidă internă şi plexurile simpatic şi venos
pericarotice interne. Străbate apexul pietros
(https://drive.google.com/file/d/1YZTQUNEOnPhczfvP9Ii3QTf18v7i2DwT/view
?usp=sharing).
c. în peretele posterior al porţiunii iniţiale a canalului carotic sunt orificiile
canaliculelor caroticotimpanice în care trec nervii caroticotimpanici (provin din
plexul carotic intern simpatic şi trec în cavitatea timpanică).
4) creasta timpanică și orificiul canaliculului timpanic:
a. între fosa jugulară și canalul carotic;
b. prin canaliculul timpanic urcă în cavumul timpanic nervul timpanic, ram din
nervul glosofaringian (IX).
5) fața inferioară a apexului pietros servește inserției mușchiului ridicător al vălului palatin;
6) antero-medial de apexul pietros este foramen lacerum;
7) între marginea externă a apexului pietros și aripa mare sfenoidală este fisura
sfenopietroasă; aceasta rpezintă șanțul tubei auditive (șanț tubar); din șanțul tubar se
continuă postero-lateral în canalul musculotubar care conduce mușchiul tensor al
timpanului, superior de porțiunea osoasă a tubei auditive, în cavumul timpanic.

3.1.1.2.5 Fața inferioară a porțiunii mastoidiene a temporalului

Prezintă de studiat procesul mastoidian, incizura mastoidiană și șanțul arterei
occipitale. Acestea vor fi descrise la Norma Occipitalis.

3.1.1.2.6 Procesul stiloid al temporalului

Procesul stiloid al temporalului se ataşează la faţa inferioară a stâncii temporalului
lateral de fosa jugulară. Derivă din cartilajul Reichert al celui de-al 2-lea arc faringian
(branhial). ataşează trei muşchi şi două ligamente, care compun buchetul stilian al lui Riolan
(m.stiloglos, m.stilofaringian, m.stilohioidian, lig.stilohioidian, lig.stilomandibular). Trebuie
avut însă în vedere faptul că lig.stilomandibular nu este decât o condensare a fasciei stiliene.
Rădăcina stiloidei temporale este acoperită extern de către teaca procesului stiloid, o lamă

47
osoasă ce aparţine porţiunii timpanice a temporalului. Posterior de procesul stiloid, faţa
inferioară a stâncii temporalului prezintă gaura stilomastoidiană, deschiderea canalului
intrapietros al nervului facial, străbătută de acesta şi de vasele stilomastoidiene.

Procesul stiloid al temporalului face parte din lanţul stilohioidian întins de la faţa
inferioară a stâncii temporale la hioid şi alcătuit din: (1) procesul stiloid, (2) lig.stilohioidian
şi (3) cornul mic al hioidului. Lanţul stilohioidian derivă din cartilajul Reichert căruia i se
recunosc patru porţiuni 4-6:

Fig. 3-8 – Randare 3D CT. Osificare

aproape completă, bilaterală, a lanţului
stilohioidian. Se identifică capul
mandibulei (*) şi osul hioid (H) şi sunt
indicate porţiunile osificate: TH:
timpanohial, SH: stilohial, CH:
ceratohial.

Fig. 3-9 – Osificarea bilaterală asimetrică a

segmentelor lanţului stilohioidian. TH:
timpanohial, SH: stilohial, CH: ceratohial, HH:
hipohial.

48
 1) porţiunea timpanohială, din care derivă rădăcina procesului stiloid;
2) porţiunea stilohială, apărută după naştere, din care rezultă corpul stiloidei
temporale;
3) porţiunea ceratohială, care devine lig.stilohioidian;
4) porţiunea hipohială, care formează cornul mic hioidian.

Osificarea variabilă a celor patru porţiuni face ca la adult să se întâlnească o variaţie

importantă în cursul explorărilor radiologice ale lanţului stilohioidian. Între segmentele
osificate ale lanţului stilohioidian se pot forma pseudoartroze 5.

Fig. 3-10. Secțiune axială prin baza craniului – tavanul fosei infratemporale, fața inferioară a stâncii temporalului. 1.orbita;
2.orificiul zigomatic; 3.fața infratemporală a aripii mari sfenoidale; 4.tuberculul articular (eminența articulară), pe fața
inferioară a scuamei temporale; 5.gaura spinoasă; 6.fosa mandibulară; 7.fisura timpanoscuamoasă, creasta tegmentală;
8.conductul auditiv extern; 9.osul timpanal (porțiunea timpanică a temporalului); 10.canalul facialului (porțiunea
mastoidiană, verticală); 11.celule mastoidiene, porțiunea mastoidiană a temporalului; 12.șanțul sinusului sigmoidian;
13.fosa pterigopalatină; 14.gaura rotundă, canalul nervului maxilar; 15.sinusul sfenoidal; 16.gaura ovală; 17.gaura lui
Vesalius; 18.foramen lacerum; 19.canalul musculotubar; 20.apexul pietros, celule pneumatice apicale; 21.porțiunea
verticală a canalului carotic; 22.foseta pietroasă a stâncii temporale; 23.fosa jugulară a stâncii temporale; Observați creasta
timpanică ce desparte fosa jugulară de canalul carotic.

3.1.1.2.7 Partea laterală a osului occipital

Pe fața inferioară a părții laterale a occipitalului se identifică:

49
 - condilul occipital: pentru articularea cu masa laterală a atlasului (art.
atlantooccipitală);
- fosa condiliană anterioară: antero-lateral de condilul occipital, aici se deschide
canalul hipoglosului;
- fosa condiliană posterioară: posterior de condilul occipital, dă trecere unei vene
emisare condiliene;
- procesul paramastoidian, facultativ, proemină extern de condilul occipital.

Fig. 3-11. Secțiune orizontală CBCT prin baza craniului. Sinusurile sfenoidale, canalul nervului maxilar, șanțul carotic.
1.orbita; 2.osul zigomatic; 3.fosa temporală; 4.procesul uncinat al etmoidului; 5.cornetul nazal mijlociu; 6.cornetul nazal
superior; 7.fosa craniană medie; 8.cavumul timpanic; 9.sinusurile sfenoidale; 10.septul sinusurilor sfenoidale; 11.conductul
auditiv intern; 12.șanțul carotic; 13.gaura rotundă, canalul nervului maxilar; 14.aripa mare sfenoidală; 15.fosa
pterigopalatină; 16.fisura sfenozigomatică; 17.sinusul maxilar; 18.fosa sacului lacrimal; 19.procesul frontal al maxilarului;
20.creasta lacrimală anterioară.

50
4 Norma frontalis (M.R., C.B.)

Fig. 4-1. Norma frontalis. Randare 3D CT. 1. Scuama osului frontal; 2.linia temporală a frontalului; 3.fața temporală a
scuamei frontale; 4.procesul zigomatic al frontalului; 5.sutura frontozigomatică, arcada frontozigomatică; 6.procesul frontal
al zigomaticului; 7.osul nazal; 8.osul zigomatic; 9.sutura zigomaticomaxilară; 10.procesul zigomatic al maxilarului; 11.fosa
canină; 12.spina nazală anterioară; 13.sutura intermaxilară; 14.unghiul mandibulei; 15.gaura mentală (mentonieră);
16.foseta mentală; 17.tuberculul mental; 18.sutura coronală; 19.tuberozitatea frontală; 20.glabela; 21.arcul sprâncenos;
22.incizura supraorbitală; 23.marginea supraorbitală; 24.incizura frontală; 25.marginea infraorbitală; 26.gaura
zigomaticofacială; 27.gaura infraorbitală; 28.incizura nazală a osului maxilar; 29.creasta (eminența) canină; 30.procesul

51
alveolar al maxilarului; 31.foseta incisivă; 32.partea alveolară a mandibulei; 33.creasta simfizară (simfiza mentală);
34.protuberanța mentală.

În norma frontalis (vederea anterioară a craniului) se identifică:

1. fața externă a scuamei frontale;

2. deschiderile anterioare ale celor două orbite (aditusurile orbitale);
3. scheletul rădăcinii nasului;
4. oasele maxilare;
5. apertura piriformă;
6. oasele zigomatice;
7. mandibula.

Fig. 4-2. Vedere anterioară a frontalului.

1.marginea parietală a scuamei frontale
(participă în sutura coronală); 2.glabela;
3.gaura supraorbitală; 4.gaura/incizura
frontală; 5.partea nazală a frontalului;
6.spina nazală a frontalului; 7.faţa
temporală; 8.linia temporală; 9.arcul
sprâncenos; 10.procesul zigomatic;
11.marginea supraorbitală; 12.partea
(lama) orbitală a frontalului.

4.1 Fața externă a scuamei frontale

Scuama frontală conține sinusurile frontale. Are o fața endocraniană și una exocraniană.
Fața exocraniană realizează planul osos al regiunii frontale (etajul superior al normei
frontalis), dar participă și în formarea planului temporal, bilateral.

În norma frontalis se pot observa la nivelul scuamei frontale:

1. marginea supraorbitală – la limita dintre scuama frontalului și lama orbitală a

acestuia; marginea supraorbitală prezintă:

52
 a. gaura sau incizura supraorbitală, pentru mănunchiul vasculonervos
supraorbital, se localizează la unirea 2/3 laterale cu 1/3 medială ale marginii
supraorbitale;
b. incizura sau gaura frontală, pentru mănunchiul vasculonervos supratrohlear,
medial de gaura/incizura supraorbitală.
2. arcurile sprâncenoase – superior de 1/3 medială a marginii supraorbitale;
3. glabela (bosa frontală mediană) – între arcurile sprâncenoase, superior de sutura
frontonazală dintre partea nazală a frontalului și cele două oase nazale;
a. punctul median al suturii frontonazale este punctul craniometric NASION
4. tuberozitățile (bosele) frontale – paramedian, mai sus de arcurile sprâncenoase;
5. sutura frontală sau sutura metopică – median, facultativă;

4.2 Additus ad orbitae

Deschiderea anterioară a orbitei va fi detaliată separat. Este construită de:

- partea nazală a frontalului (procesul orbital medial al părții nazale);

- marginea supraorbitală;
- arcada frontozigomatică, formată de procesul zigomatic al frontalului și procesul
frontal al zigomaticului;
- osul zigomatic;
- marginea infraorbitală a corpului maxilarului;
- creasta lacrimală anterioară a procesului frontal al maxilarului.

4.3 Scheletul rădăcinii nasului

La nivelul rădăcinii nasului, pertea nazală a frontalului se articulează inferior cu oasele
nazale (sutura frontonazală) și cu procesele frontale ale maxilarului (suturile frontomaxilare).
Intre oasele nazale se formează sutura internazală. Osul nazal se articulează posterior cu
procesul frontal al maxilarului prin sutura nasomaxilară.

Procesul frontal al maxilarului prezintă extern creasta lacrimală anterioară. Față de

aceasta:

- segmentul anterior, pre-crestal, aparține rădăcinii nasului;

- segmentul posterior, retro-crestal, aparține peretelui medial al orbitei.

Anterior de creasta lacrimală anterioară, procesul frontal al maxilarului prezintă un

șanț vascular numit sutura notha sau sutura imperfecta a lui Macalister 7. Acest șanț
corespunde venei angulare, eventual arterei angulare. La nivelul suturii notha sunt orificiile

53
(Macalister) unor canale vasculare și/sau neurale ce coboară în os, canalele lui Parinaud. Față
de sutura notha:

- segmentul anterior al procesului frontal al maxilarului provine din premaxilă;

- posterior de sutura notha este osul provenit din postmaxilă.

Fig. 4-3. Venele etajului orbitonazal al feței. Randare 3D CT. 1.gaura supraorbitală; 2.vena dorsală a nasului; 3.partea
nazală a frontalului; 4.arcul sprâncenos; 5.marginea supraorbitală; 6.gaura infraorbitală; 7.vena angulară aplicată pe
sutura notha; 8.creasta lacrimală anterioară; 9.marginea infraorbitală; 10.vena facială.

Detaliu: vena angulară (a) se localizează pe sutura notha anterior de creasta lacrimală
anterioară, (b) se anastomozează cu cea din partea opusă prin vena dorsală a nasului aplicată
pe sutura frontonazală și (c) se continuă cu vena facială care are traiect aplicată pe marginea
infraorbitală, imediat deasupra găurii supraorbitale.

54
 Fig. 4-4. Scheletul
rădăcinii nasului și
apertura piriformă.
Craniu uscat. 1.sutura
internazală; 2.osul nazal
drept; 3.partea nazală a
frontalului; 4.sutura
nasomaxilară; 5.creasta
lacrimală anterioară;
6.marginea
infraorbitală; 7.gaura
infraorbitală; 8.incizura
nazală; 9.foseta incizivă;
10.sutura intermaxilară
(interpremaxilară);
11.spina nazală
nterioară; 12.corpul
osului maxilar drept;
13.procesul zigomatic al
maxilarului.

4.4 Apertura piriformă

Deschiderea anterioară a cavității nazale osoase este apertura piriformă. Delimitare:

- superior: marginile inferioare ale celor două oase nazale, articulte prin sutura
internazală;
- lateral și inferior: incizura nazală a corpului maxilarului.

Median, la marginea inferioară a aperturii piriforme se localizează spina nazală

anterioară.

4.5 Osul maxilar în norma frontalis

În norma frontalis se observă următoarele piese componente ale osului maxilar:

55
 - corpul;
- procesul frontal;
- procesul zigomatic;
- procesul alveolar (acesta prezintă proeminențe externe sau vestibulare numite juga
alveolaria).

Corpul maxilarului participă în norma frontalis prin fața anterioară. Elementele de

relief ale acesteia sunt anterioare, derivate din premaxilă, și posterioare, derivate din
postmaxilă. Sinusul maxilar se dezvoltă în postmaxilă. Premaxila și postmaxila sunt despărțite
în ontogeneză prin sutura incisivă sau premaxilară. Traiectul acestei suturi corespunde în
norma frontalis la:

- alveola caninului superior care proemină formând eminența (creasta) canină;

- sutura notha.

4.5.1 Premaxila în norma frontalis

Elementele de relief ale corpului maxilarului derivate din premaxilă sunt:

- incizura nazală;
- spina nazală anterioară;
- foseta incisivă.

4.5.2 Postmaxila în norma frontalis

Elementele de relief ale corpului maxilarului derivate din postmaxilă sunt:

- marginea infraorbitală;
- gaura infraorbitală;
- fosa canină.

Limita posterioară a feței anterioare a corpului maxilarului este construită de:

- procesul zigomatic al maxilarului;

- creasta zigomaticoalveolară care coboară de la acest proces la alveola molarului 1
superior.

4.6 Mandibula în norma frontalis

Mandibula este un os nepereche al viscerocraniului, format din corpul și ramurile
mandibulei. Corpul se unește cu ramurile prin unghiurile mandibulei. Acestea se pot observa
în norma frontalis.

56
 Corpul mandibulei este compus din partea alveolară și baza mandibulei. Fața externă a
corpului mandibulei prezintă următorul relief:

- median, elemente nepereche:

o creasta simfizară (simfiza mentală);
o protuberanța mentală.
- lateral, elemente pereche:
o foseta mentală;
o tuberculul mental;
o gaura mentală (mentonieră);
o linia oblică.

57
5 Norma superior sau norma verticalis (M.R., C.B.)

Fig. 5-1. Exocalvaria, vedere superioară,

randare 3D CT. 1.scuama osului frontal; 2.osul
parietal; 3.scuama osului occipital; 4.sutura
coronală; 5.sutura sagitală; 6.sutura lambdoidă;
7.gaură parietală; 8.oase suturale (wormiene).
Se pot observa și liniile temporale superioare ale
parietalelor.

Este vederea superioară a calvariei

(https://drive.google.com/file/d/16Ps3wYhU_yE21EXervgZUI3FbmMqEWBt/view?usp=shar
ing).

Calvaria este formată din oase neurocraniene și suturi, după cum urmează:

- oasele calvariei:
o scuama frontalului;
o oasele parietale;
o scuama occipitalului.
- suturile calvariei:
o sutura frontală sau metopică – inconstantă, în planul median al scuamei frontale;
o sutura sagitală sau interparietală – între oasele parietale;
o sutura coronală – între scuama frontală şi oasele parietale;
o sutura lambdoidă – între scuama occipitală şi oasele parietale.
- BREGMA = punct antropometric, punctul de intersecție a suturii sagitale cu cea coronală;
- LAMBDA = punct antropometric, punctul de intersecție a suturii sagitale cu cea
lambdoidă;

58
- oase wormiene = oase supranumerare, dispuse la nivelul suturilor sau fontanelelor.
- În perioada intrauterină, la intersecția suturilor se găsesc fontanelele = spații acoperite doar de
meninge. Fontanela anterioară (intersecția suturii coronale cu cea sagitală) se închide postnatal –
permite ecografia transcraniană și puncțiile venoase ale sinusului sagital superior (SSS).
- Suturile permit creșterea în dimensiune a craniului.

Fig. 5-2. Calvaria – vedere superioară, exocraniană. Schemă.

1.sutura metopică; 2.fontanela anterioară (bregmatică, fontanela
mare); 3.sutura sagitală; 4.gaura parietală; 5.bosa parietală;
6.fontanela posterioară (lambdatică, fontanela mică); 7.bosa
frontală; 8.scuama frontală; 9.sutura coronală; 10.sutura
lambdoidă; 11.scuama occipitală.

În norma verticalis se pot observa:

 suturile calvariei (vezi mai sus);

 scuama frontalului cu relieful osos corespunzător:
o tuberozitatea frontală;
o arcul sprâncenos;
o glabela.
 găurile parietale – ocazionale, pentru vene emisare;
 liniile temporale superioară și inferioară ale osului parietal:
o linias temporală superioară dă inserție fasciei temporale;
o inserția mușchiului temporal ajunge în sus doar până la linia temporală
inferioară.
 tuberozitatea parietală - convexitatea laterală maximă a osului parietal;
 scuama occipitalului care prezintă protuberanța occipitală externă (punctul
craniometric INION);
 linia nucală superioară realizează posterior limita dintre calvaria și baza de craniu.
Trece lateral de la protuberanța occipitală externă.

59
6 Norma occipitalis (M.R., C.B.)
În vederea posterioară a craniului se identifică piesele osoase principale:

 supero-lateral: oasele parietale, unite prin sutura sagitală;

Fig. 6-1. Norma occipitalis. Randare 3D CT. 1.sutura sagitală; 2.gaura parietală; 3.osul parietal; 4.scuama occipitală, planul
occipital; 5.sutura occipitomastoidiană; 6.sutura parietomastoidiană; 7.linia nucală inferioară; 8.procesul mastoidian;
9.incizura mastoidiană; 10.șanțul arterei occipitale; 11.gaura occipitală; 12.sutura lambdoidă; 13.linia nucală superioară;

60
14.protuberanța occipitală externă; 15.creasta occipitală externă; 16.condilul occipital; 17.procesul stiloid al temporalului;
18.procesul transvers al atlasului; 19.arcul posterior al atlasului.

 central: fața externă a scuamei occipitale;

 infero-lateral: porțiunile mastoidiene ale oaselor temporale;
 facultativ se identifică oase supranumerare (oase suturale accesorii sau oase
wormiene).

6.1 Fața externă a scuamei occipitale

Prezintă relieful osos următor:

1) protuberanța occipitală externă (punctul craniometric INION);

2) creasta occipitală externă, întinsă de la protuberanța occipitală externă la
marginea găurii occipitale;
3) linia nucală supremă, prezentă ocazional superior de linia nucală superioară;
4) linia nucală superioară, pornește lateral de la protuberanța occipitală externă,
servește inserției mușchilor cefalogiri, trapez și sternocleidomastoidian;
5) linia nucală inferioară, pornește lateral de la creasta occipitală externă;
6) planul occipital, superior de liniile nucale superioare;
7) planul nucal, între liniile nucale superioară și inferioară.

6.2 Porțiunea mastoidiană a temporalului în norma posterioară

În norma occipitalis se identifică elementele inferioare ale porțiunii mastoidiene a
temporalului. Dinspre lateral spre medial acestea sunt:

1) procesul mastoidian – conține celule pneumatice mastoidiene (antrul mastoidian este

cea mai largă astfel de celulă, localizat antero-superior în porțiunea mastoidiană);
2) incizura mastoidiană, pe versantul intern al procesului mastoidian, pentru originea
pântecelui posterior al mușchiului digastric;
3) șanțul arterei occipitale, medial de incizura mastoidiană.

Gaura mastoidiană este un orificiu facultativ pe aspectul posterior al procesului

mastoidian. Dă trecere venei emisare mastoidiene prin care sinusul sigmoidian poate drena
extracranian în plexul venos suboccipital.

61
7 Norma lateralis (M.R., A.V.)

Fig. 7-1. Norma lateralis. Randare 3D CT. 1. scuama frontală; 2.sutura coronală; 3.fața temporală a scuamai frontale;
4.sutura sfenofrontală; 5.linia temporală a frontalului; 6.tuberozitatea frontalului; 7.procesul zigomatic al frontalului;
8.arcul sprâncenos; 9.incizura supraorbitală; 10.marginea supraorbitală; 11.osul nazal; 12.procesul frontal al maxilarului;
13.creasta lacrimală anterioară; 14.incizura nazală a maxilarului; 15.spina nazală anterioară; 16.fosa canină; 17.creasta
(eminența) canină; 18.procesul coronoid; 19.gaura mentală (mentonieră); 20.protuberanța mentală; 21.tuberculul mental;
22.gaura zigomaticofacială, osul zigomatic; 23.aripa mare a sfenoidului (fața temporală); 24.procesul temporal al
zigomaticului; 25.linia temporală superioară; 26.linia temporală inferioară; 27.osul parietal; 28.sutura scuamoasă;
29.scuama temporalului (fața temporală); 30.procesul zigomatic al scuamei temporale; 31.creasta supramastoidiană;
32.conductul auditiv extern; 33.procesul mastoidian; 34.procesul condilian al mandibulei; 35.incizura mandibulei; 36.unghiul
mandibulei; 37.marginea bazilară (inferioară) a mandibulei; 38.sutura sfenoscuamoasă.

62
 Norma lateralis (norma laterală) reprezintă vederea laterală a craniului.
În norma laterală se observă:
 scuama osului frontal;
 osul parietal;
 scuama osului occipital;
 faţa externă a osului zigomatic;
 faţa temporală a aripii mari a sfenoidului;
 scuama osului temporal;
 arcada frontozigomatică;
 arcada zigomatică (arcul zigomatic);
 partea timpanică a osului temporal;
 partea mastoidiană a osului temporal;
 faţa laterală a ramurii mandibulei.

Dacă îndepărtăm mandibula, norma lateralis este considerată norma celor 3 fose:
temporală, infratemporală şi pterigopalatină. Cu mandibula pe loc, este vizibilă doar fosa
temporală.

7.1 Fosa temporală

Este o fosă laterală pereche a neurocraniului dispusă:
 postero-lateral de orbită;
 lateral de fosa craniană medie (FCM)
 superior de fosa infratemporală (FIT) cu care comunică prin orificiul zigomatic –
delimitat astfel:
o lateral: arcada zigomatică;
o medial: aripa mare sfenoidală care prezintă la acest nivel creasta infratemporală.
7.1.1 Marginile fosei temporale
Marginile fosei temporale:
 superior: linia temporală superioară a osului parietal: servește inserției superioare a
fasciei temporale și are inferior de ea linia temporală inferioară a parietalului până la
care urcă inserția mușchiului temporal;

63
  inferior: arcul zigomatic – format prin unirea procesului temporal al osului zigomatic
cu procesul zigomatic al osului temporal.
 posterior:
o linia temporală superioară a osului parietal
o creasta supramastoidiană a osului temporal.
 anterior
o linia temporală a scuamei frontale (pleacă de la nivelul procesului zigomatic al
osului frontal, delimitează anterior partea osului frontal ce participă în fosa
temporală, numită faţă temporală a osului frontal, urcă spre posterior, continuă
dedublată pe osul parietalș
o arcada frontozigomatică (formată prin unirea procesului zigomatic al osului
frontal cu procesul frontal al osului zigomatic).
7.1.2 Pereţii fosei temporale
Peretele medial
 se numeşte planum temporal şi este peretele osos care dă originea muşchiului temporal
 are intern fosa craniană medie
 este alcătuit de:
o faţa temporală a aripii mari a sfenoidului
o faţa temporală a scuamei frontale
o scuama temporalului
o osul parietal.
 prezintă la întâlnirea oaselor temporal, parietal, frontal şi aripa mare a sfenoidului o
sutură complexă “ în H”; aici se găseşte la naştere fontanela pterică sau sfenoidală.
Corespunde ramurii anterioare a a. meningee medii. Este cea mai fragilă zonă a peretelui
lateral cranian.
 centrul suturii “în H” este punctul craniometric PTERION.
Peretele anterior
Corespunde orbitei și este format de:
 arcada frontozigomatică;
 faţa temporală a osului zigomatic, cuprezintă gaura zigomatico-temporală pentru
ramura zigomatico-temporală a n. zigomatic;
 parțial și de fața temporală a aripii mari sfenoidale;
 la acest nivel poate fi prezentă fisura sfenozigomatică.

64
Peretele lateral
Este reprezentat de fascia temporală.
7.1.3 Conţinutul fosei temporale
 m.temporal
 r.zigomatico-temporală a n.zigomatic
 vase şi nervi temporali profunzi – arterele provin din artera maxilară, nervii provin din
nervul mandibular – se formează trei pachete vasculonervoase temporale profunde
(anterior, mijlociu şi posterior) alocate celor trei fascicule ale muşchiului temporal.
 în sanţul retrozigomatic se găseşte prelungirea temporală a corpului adipos al
obrazului.
7.1.4 Comunicările fosei temporale
 orificiul zigomatic (delimitat de arcul zigomatic şi creasta infratemporală a aripii mari
a sfenoidului):
o comunicare inferioară cu fosa infratemporală;
o conţine:
 tendonul m.temporal;
 nervii temporali profunzi;
 vasele temporale profunde.
 gaura zigomatico-temporală:
o comunicare cu canalul zigomatic;
o conţine r.zigomaticotemporală a n.zigomatic.
7.1.5 Stratigrafia regiunii temporale

1. Piele
2. Ţesut celuloadipos subcutanat
3. Fascia temporoparietală: corespunde SMAS şi aponevrozei epicraniene (galea
aponeurotica), înglobează pediculul temporal superficial
4. Fascia subgaleală = fascia nenumită (fascia innominata) = ţesut conjunctiv lax
puternic vascularizat.
Profund de fascia innominata se găsesc:
- rr.temporofrontale ale n.VII;
- grăsimea temporală superficială.
5. Fascia temporală
În dedublarea fasciei temporale:
- Grăsimea temporală intermediară
Profund de fascia temporală:

65
 - Grăsimea temporală profundă
6. Planul muscular – mușchiul temporal.
7. Planul vasculonervos temporal profund: mănunchiurile vasculonervoase temporale
profunde anterior, mijlociu și posterior.
8. Planul osos = planum temporale.
9. Planul extradural.
10. Planul meningeal.

7.2 Osul zigomatic

 Faţa externă a osului zigomatic prezintă gaura zigomatico-facială.

 Procesul zigomatic al temporalului se ataşează la scuama temporalului prin 2 rădăcini:

 Anterioară – transversală = tubercul articular (TA) = condil temporal = eminenţa
articulară, versantul său posterior se numeşte panta tuberculiană
 Posterioară – longitudinală:
o posterior continuă precum creastă supramastoidiană
o inferior trimite tuberculul postglenoidian/zigomatic posterior/de izbire al
lui FARABEUF
 Între cele două rădăcini se formează fosa mandibulară, în care pătrunde
condilul/capul mandibulei.
o Alcătuieşte împreună cu panta tuberculiană fosa/cavitatea glenoidă.

7.3 Ramura mandibulei

 În norma lateralis se observă faţa externă a ramurii mandibulei. Prezintă tuberozitatea
maseterică ce serveşte inserţiei m. maseter.
o La marginea superioară a ramurii mandibulei se află 2 procese:
 Procesul coronoid – anterior, serveşte inserţiei m. temporal
 Procesul condilar – posterior ce prezintă superior capul/condilul
mandibulei pentru articulaţia cu fosa mandibulară.
o Marginea posterioară şi cea inferioară a ramurii mandibulei se întâlnesc la
nivelul unghiului mandibulei.

7.4 Porțiunea timpanică a temporalului

 Porţiunea timpanică a osului temporal se găseşte posterior de fosa mandibulară şi
tuberculul postglenoidian şi formează pereţii anterior, posterior şi inferior al conductului
auditiv extern (CAE). Orificiul extern al CAE se numeşte por auditiv extern (PAE).

66
7.5 Procesul mastoidian al temporalului
 Procesul mastoidian al temporalului proemină inferior fiind localizat postero – inferior
de CAE. Se ataşează la unghiul postero-inferior al osului parietal prin sutura parieto-
mastoidiană şi cu scuama osului parietal prin sutura occipitomastoidiană. Punctul
craniometric asterion se află la intersecţia celor 2 suturi. La nivelul sau în apropierea
suturii occipitomastoidiene se poate deschide o venă emisară de la sinusul sigmoidian
printr-o gaură mastoidiană. Suturile pot prezenta oase suturale sau wormiene.

7.6 Procesul stiloid al temporalului

 Procesul stiloid al temporalului se află antero-medial de procesul mastoid. Dă inserţie
buchetului stilian al lui Riolan compus din 3 muşchi şi 2 ligamente: m.stilohioidian,
m.stilofaringian, m. stiloglos şi lig. stilohioidian şi lig. stilomandibular. Baza procesului
stiloid este înmanşonată de partea timpanică a temporalului ce realizează vagina
procesului stiloid.

Fig. 7-2. Secțiune CBCT coronală prin corpul sfenoidului. 1.fosa temporală; 2.arcada zigomatică; 3.mușchiul maseter; 4.fosa
craniană medie; 5.procesul clinoid anterior; 6.sinusurile sfenoidale; 7.aripa mare a sfenoidului; 8.orificiul zigomatic; 9.fosa
infratemporală; 10.nasofaringele; 11.ramura mandibulei; 12.canalul vidian (canal pterigoidian).

67
Fig. 7-3. Craniu uscat, vedere infero-laterală, partea dreaptă. 1.osul zigomatic; 2.procesul frontal al zigomaticului; 3.procesul
zigomatic al frontalului; 4.fața temporală a scuamei frontale; 5.partea nazală a frontalului; 6.lama orbitală a frontalului;
7.procesul zigomatic al maxilarului; 8.unghiul mandibulei; 9.procesul coronoid; 10.incizura mandibulei; 11.fosa
infratemporală; 12.procesul temporal al zigomaticului; 13.procesul zigomatic al scuamei temporale; 14.conductul auditiv
extern; 15.procesul mastoidian; 16.scuama temporalului; 17.osul parietal; 18.aripa mare a sfenoidului (fața temporală);
19.sutura sfenofrontală; 20.sutura sfenoscuamoasă; 21.sutura scuamoasă; 22.procesul codilian al mandibulei; 23.gaura
mentală; 24.protuberanța mentală; 25.foraminule temporale (vv.emisare); 26.gaura zigomaticofacială; 27.sutura
frontomaxilară; 28.creasta lacrimală anterioară, la nivelul procesului frontal al maxilarului; 29.osul nazal; 30.sutura
nasomaxilară; 31.sutura notha; 32.orificiile lui Macalister; 33.gaura infraorbitală; 34.spina nazală anterioară; 35.eminența
canină; 36.fosa canină; 37.creasta zigomaticoalveolară.

68
8 Orbita (M.R., A.V.)

Fig. 8-11. Orbita stângă, vedere anterioară. 1.gaură supraorbitală dublă; 2.incizura frontală; 3.creasta lacrimală
posterioară; 4.partea nazală a frontalului; 5.fosa sacului lacrimal; 6.osul nazal; 7.procesul frontal al maxilarului; 8.sutura
notha; 9.creasta lacrimală anterioară; 10.canal vascular Parinaud; 11.gaura infraorbitală; 12.fosa canină; 13.spina nazală
anterioară; 14.marginea supraorbitală; 15.partea orbitală a frontalului; 16.aripa mică a sfenoidului; 17.fisura orbitală
superioară; 18.procesul orbital al osului palatin; 19.arcada frontozigomatică; 20.aripa mare a sfenoidului; 21.sutura
sfenozigomatică; 22.fața orbitală a osului zigomatic; 23.fisura orbitală inferioară (sfenomaxilară); 26.șanțul infraorbital;
27.creasta zigomatico-alveolară; 28.gaura rotundă; 29.marginea infraorbitală; 30.sutura infraorbitală; 31.gaura etmoidală
anterioară; 32.lama papiracee (orbitală) a etmoidului; 33.gaura etmoidală posterioară; 34.canalul optic.

69
 Orbita este o cavitate pereche a viscerocraniului de forma unei piramide patrulatere,
localizată:

 inferior de fosa craniană anterioară (FCA);

 lateral de fosa nazală;
 superior de sinusul maxilar;
 antero-lateral de FCM;
 anterior de fosa temporală.

Fig. 8-2. Secțiune CBCT sagitală prin prbită. Tavanul și planșeul orbital. 1.Sinus frontal, scuama frontală; 2.marginea
supraorbitală; 3.lama orbitală a frontalului, extensia orbitală a sinusului frontal; 4.sutura sfenofrontală; 5.aripa mică
sfenoidală; 6.fisura orbitală superioară; 7.marginea aripii mari sfenoidale; 8.fosa pterigopalatină, localizată inferior de
apexul orbitei; 9.procesul orbital al osului palatin; 10.sinusul maxilar; 11.marginea infraorbitală.

8.1 Alcătuire
 4 pereţi:
o superior (tavan);

70
 o inferior (planşeu, podea);

o medial (nazal);

o postero-lateral.
 baza orbitei – anterior, la aditusul orbitei.
 vârful orbitei – localizat postero-medial.
Pereţii orbitei integrează elemente ce aparţin unui număr de 7 oase: frontal, sfenoid,
zigomatic, maxilar, lacrimal, etmoid, palatin.

8.2 Tavanul orbitei (peretele sfenofrontal)

 corespunde FCA;
 2 componente:
 anterior – lama orbitală a osului frontal:
o poate conţine extensia supraorbitală a sinusului frontal;
o prezintă:
 antero-extern - fosa glandei lacrimale;
 antero-intern – fosa trohleară – poate prezenta o mică spină
trohleară pentru ataşamentul trohleei m.oblic superior.
 posterior – aripa mică a sfenoidului – cuprinde între rădăcini canalul optic
(străbătut de nervul optic, artarea oftalmică şi vena centrală a retinei).

8.3 Peretele postero-lateral al orbitei (peretele sfenozigomatic)

 separă orbita de:
o fosa craniană medie (FCM);
o fosa temporală.
 peretele postero-lateral al orbitei este alcătuit de:
1. faţa orbitală a aripii mari a sfenoidului

 poate prezenta gaura meningo-orbitală (canalul lui Hyrtl) pentru anastomoza

dintre arterele lacrimală și meningee medie.

2. faţa orbitală a osului zigomatic – prezintă gaura zigomatico-orbitală prin care n.

zigomatic pătrunde în canalul zigomatic.

3. sutura sfenozigomatică – poate fi înlocuită de fisura sfenozigomatică care permite

uneori hernierea grăsimii orbitale (grăsime retrooculară) în fosa temporală.
71
Fig. 8-3. Secțiune CBCT axială prin orbită. Peretele orbital lateral. 1.orbita; 2.fosa temporală; 3.fosa craniană medie; 4.fisura
orbitală superioară; 5.procesul frontal al zigomaticului; 6.fața orbitală a aripii mari sfenoidale; 7.fața temporală a aripii mari
sfenoidale; 8.fața cerebrală a aripii mari sfenoidale.

• între aripile sfenoidului (deci între peretele lateral şi tavanul orbitei) se află fisura
orbitală superioară (FOS) sau fanta sfenoidală – comunicarea orbitei cu fosa craniană
medie (FCM), traversată de: n. III, IV, VI, n. oftalmic (V1), vv. oftalmice superioară şi
inferioară.

• între aripa mare, zigomatic şi maxilar (între peretele postero-lateral şi podeaua orbitei)
– fisura orbitală inferioară (FOI).

8.4 Planșeul orbitei

În principal este realizat de faţa orbitală a corpului maxilarului care:

 aparține peretelui superior al sinusului maxilar;

 prezintă şanţul infraorbital continuat anterior cu canalul infraorbital (se deschide

la gaura infraorbitală), străbătute de nervul și artera infraorbitală.

În unghiurile acestui perete orbital se adaugă:

- în unghiul antero-lateral: fața orbitală a osului zigomatic, articulată cu procesul zigomatic

al maxilarului;

72
- în unghiul postero-medial: procesul orbital al palatinului.

8.5 Peretele medial (nazal) al orbitei

Fig. 8-4. Secțiune CBCT axială prin orbită. Peretele orbital medial. 1.osul nazal; 2.sutura nasomaxilară; 3.procesul frontal
(apofiza ascendentă) al maxilarului; 4.sutura notha; 5.creasta lacrimală anterioară; 6.fosa sacului lacrimal; 7.osul lacrimal;
8.celule etmoidale; 9.lama papiracee (orbitală) a etmoidului; 10.peretele lateral al corpului sfenoidal, porțiunea prealară;
11.sinus sfenoidal.

Alcătuirea peretelui medial al orbitei (dinspre anterior spre posterior):

1. procesul frontal al maxilarului – segmentul retro-crestal, înapoia crestei lacrimale
anterioare;

2. sutura lacrimomaxilară;

3. osul lacrimal, care:

 prezintă creasta lacrimală posterioară;

 poate conţine o celulă pneumatică lacrimală;

 între crestele lacrimale anterioară și posterioară se formează fosa sacului

lacrimal care se localizează superior de canalul lacrimonazal;

 canalul lacrimal continuă inferior, spre meatul nazal inferior.

4. sutura lacrimoetmoidală;

73
 5. lama papiracee (orbitală) a etmoidului – subţire, separă orbita de labirintul etmoidal
construit din celule (sinusuri) etmoidale;

6. sutura sfenoetmoidală;

7. porţiunea prealară a feţei laterale a corpului sfenoidului.

8.6 Aditusul orbitei

Deschiderea anterioară a orbitei (additus ad orbitae) este construit după cum urmează:
1. inferior: marginea infraorbitală a maxilarului;
2. infero-lateral: marginea antero-superioară a osului zigomatic;
3. lateral: arcada frontozigomatică, realizată de procesul frontal al zigomaticului și
procesul zigomatic al frontalului;
4. superior: marginea supraorbitală a frontalului ce prezintă:
 gaura sau incizura supraorbitală pentru pachetul vasculonervos supraorbital;
 incizura/gaura frontală pentru pachetul vasculonervos supratrohlear (medial de
precedenta).
5. supero-medial: partea nazală a frontalui;
6. medial: creasta lacrimală anterioară a procesului frontal al maxilarului.

Dehiscența lamei papiracee: anomalie etmoidală identificată de mult timp de Hyrtl și de

Zuckerkandl; este reprezentată de protruzia grăsimii în labirintul etmoidal printr-o lipsă de țesut osos
din lamina papiracee. Țesutul adipos respectiv provine din grăsimea orbitală 8,9.

Fig. 8-5. Secțiune CBCT coronală prin orbite. Lama papiracee etmoidală are morfologie normală în partea stângă (vârf de
săgeată). Dehiscența lamei papiracee (săgeata) în partea dreaptă.

74
8.7 Conținutul orbitei
Conținutul orbitei este reprezentat de globul ocular, muşchii extrinseci ai globului ocular,
vase de sânge, nervi, sistemul lacrimal (glanda lacrimală + aparatul de excreţie lacrimală),
ganglionul ciliar (parasimpatic) şi grăsimea orbitală (se continuă cu grăsimea paraselară).

Muşchii extrinseci ai globului ocular: m. ridicător al pleoapei superioare, m. drept superior, m.drept
inferior, m. drept lateral, m.drept medial, m. oblic superior şi m. oblic inferior.
Arterele orbitei
A. oftalmică
A. oftalmică este ram din artera carotidă internă (ACI). Pătrunde în orbită prin canalul optic. Se împarte
la nivelul porţiunii mediale a pleoapei superioare în rr. terminale: a. supratrohleară şi a. dorsală nazală
care se anastomozează la faţă şi scalp cu rr. din a. facială, a maxilară şi a. temporală superficială,
conectând astfel sistemele arteriale ale ACI şi arterei carotide externe (ACE).
A. infraorbitală
Este r. din a. maxilară şi pătrunde în orbită prin fisura orbitală inferioară. Însoţeşte n. infraorbital în
şanţul, canalul şi gaura infraorbitală.
Venele orbitei: v. centrală a retinei, v. orbitală superioară, v. orbitală inferioară, v. infraorbitală.
V. centrală a retinei drenează fie în v. orbitală superioară, fie direct în sinusul cavernos.
Vv. orbitale – superioară şi inferioară conectează vv. feţei cu venele intracraniene. Drenează prin fisura
orbitală superioară în sinusul cavernos, v. orbitală inferioară poate drena şi în plexul venos pterigoid.
V. infraorbitală – traversează fisura orbitală inferioară şi drenează în plexul venos pterigoid.
Nervii orbitei
N. oculomotor (III) inervează m. ridicător al pleoapei superioare şi mm. drept superior, drept inferior,
drept medial şi oblic inferior.
N. trohlear (IV) inervează m. oblic superior.
N. abducens (VI) inervează m. drept lateral.
N. optic – n. cranian II, reprezintă unirea axonilor celulelor ganglionare retiniene, părăseşte globul
ocular, apoi orbita prin canalul optic, se încrucişează la nivelul chiasmei optice şi se continuă cu tractul
optic de parte opusă.
N. oftalmic – diviziunea oftalmică a n. trigemen are traiect din FCM (gg. trigeminal) către FOS. La
nivelul FOS se împarte în 3 rr.: n. lacrimal, n. frontal, n. nasociliar.
În orbită se află şi rr. ale n.maxilar: n. zigomatic şi n. infraorbital.
 N. zigomatic pătrunde prin gaura zigomatică în canalul osului zigomatic.
 N. infraorbital străbate şanţul, canalul infraorbital şi iese la faţă prin gaura infraorbitală.
Ganglionul ciliar – este un gg. parasimpatic localizat în apropierea apexului orbitei.

8.8 Comunicările orbitei

Acestea sunt în principal, însă nu exclusiv, pasaje vasculonervoase între orbită și regiunile
învecinate:

1. fisura orbitală superioară (FOS) = comunicarea FCM cu orbita, traversată de nn. III, IV,
VI, V1, vv. orbitală superioară şi inferioară;
2. gaura (canalul) meningo-orbitală (facultativă) = sau canalul lui Hyrtl, comunicarea
orbitei cu FCM, servește căii anastomotice dintre aa.meningee medie și lacrimală;
3. canalul optic este comunicarea endobazei cu orbita; conține n.II și a. oftalmică;

75
 4. apexul orbitei comunică inferior, direct, cu fosa pterigopalatină (FPP); din FPP urcă
rr.orbitale ale gg.pterigopalatin;
5. gaura zigomaticoorbitală: osul zigomatic conține canalul zigomatic care este străbătut
de nervul zigomatic și ramurile acestuia:
a. prin gaura zigomaticoorbitală pătrunde în os nervul zigomatic;
b. prin ramura zigomaticofacială din norma frontalis ieste ramura omonimă a
nervului zigomatic;
c. prin gaura zigomaticotemporală din fosa temporală iese ramura
zigomaticotemporală a nervului zigomatic.
6. fisura sfenozigomatică (facultativă): în peretele postero-lateral al orbitei, poate permite
hernia grăsimii orbitale (grăsime retro-oculară) în fosa temporală;
7. fisura orbitală inferioară (FOI) sau fisura sfenomaxilară: între aripa mare sfenoidală și
corpul maxilarului, este comunicarea orbitei cu fosa infratemporală traversată de nervul
și artera infraorbitală;
8. șanțul infraorbital continuat cu canalul infraorbital la nivelul planșeului orbitei transmit
nervul și artera infraorbitală la gaura infraorbitală, în regiunea respectivă a feței.
9. canal lacrimonazal este comunicare între fosa sacului lacrimal și meatul nazal inferior.
Canalul osos respectiv conține ductul epitelial lacrimonazal prin care lichidul lacrimal
este drenat în meatul inferior.
10. canalele etmoidale anterior și posterior au deschiderile localizate la marginea superioară
a lamei papiracee și conțin mănunchiurile vasculonervoase respective:
a. canalul etmoidal anterior are traiect către peretele nazal lateral;
b. canalul etmoidal posterior trece spre sinusul sfenoidal.
11. additus ad orbitae (aditusul orbitei);
12. gaura supraorbitală și incizura frontală sunt pasaje neurovasculare destinate regiunii
frontale.

8.9 Pneumatizările pereților orbitali

Pneumatizărie de la nivelul oaselor limitrofe orbitei se pot clasifica:
1) pneumatizări constante:
1. celulele (sinsurile) etmoidale;
2. sinusul sfenoidal, posterior de labirintul etmoidal;
3. sinusul maxilar (antrul lui Highmore), inferior de orbită.
2) pneumatizări facultative:

76
1. extensia orbitală a sinusului frontal, în lama orbitală a acestuia
(tavanul orbitei);
2. extensia sinusului sfenoidal în aripa mică sfenoidală din tavanul
orbitei și fisurii orbitale superioare;
3. extensia celulelor etmoidale în tavanul nazal adiacent (reces
supraorbital al celulei etmoidale respective);
4. recesul alar al sinusului sfenoidal, din aripa mare sfenoidală
(peretele postero-lateral al orbitei);
5. recesul maxilar al sinusului sfenoidal, extins în unghiul postero-
medial al planșeului orbital;
6. celula agger nasi, localizată în procesul frontal al maxilarului;
7. celula lacrimală, localizată în osul lacrimal;
8. recesul zigomatic al sinusului maxilar, extins în osul zigomatic.

77
9 Fosele nazale (M.R.)
Cavitatea nazală osoasă cuprinde două fose nazale despărțite prin septul nazal osos.
Acestea se localizează la nivelul viscerocraniului, superior de cavitatea bucală propriu-zisă.
Lateral de fosa nazală sunt orbita și sinusul maxilar. Fosele nazale se îngustează superior, spre
fosa craniană anterioară.

c
Fig. 9-1. Tavanul și septul nazal. Disecție, partea dreaptă, vedere medială. 1.sinusurile frontale, în partea nazală și scuama
frontalului; 2.spina nazală a frontalului; 3.osul nazal; 4.lama perpendiculară a etmoidului; 5.cartilajul septal; 6.palatul dur;
7.osul vomer; 8.vălul palatin; 9.orificiul nasofaringian al tubei auditive; 10.partea bazilară a occipitalului; 11.fața
posterioară a corpului sfenoidului, articulată cu partea bazilară a occipitalului; 12.dorsumul selar (lama patrulateră);
13.crista galli; 14.lama ciuruită a etmoiduluil 15,planul sfenoidal; 16.tuberculul selar; 17.diafragma selară; 18.glanda
hipofiză; 19.sinusurile sfenoidale. Este indicată concha sfenoidală (vârfuri de săgeți) ce realizează pereții anterior și inferior
ai sinusului sfenoidal.

9.1 Tavanul nazal

Peretele superior al foselor nazale este un şanţ antero-posterior îngust, cu trei segmente
cu înclinare diferită:

 segmentul anterior sau nasofrontal – oblic posterior şi superior, este format de:
o faţa posterioară a oaselor nazale
o partea nazală a frontalului care proiectează spina nazală a frontalului profund
de sutura internazală;

78
 segmentul mijlociu sau etmoidal – orizontal, este lama ciuruită a etmoidului la nivelul
căreia trec prin orificii olfactive, filetele nervului II olfactiv; acest segment desparte FCA
de fosa nazală.
o extremitatea posterioară a lamei ciuruite poate prezenta pneumatizări supraadăugate
extinse din:
 celule etmoidale;
 celule Onodi;
 sinusul sfenoidal.

Fig. 9-2. Secțiune CBCT sagitală, se demonstrează concha sphenoidalis. 1.sinusul frontal; 2.cornetul nazal inferior; 3.cornetul
nazal mijlociu; 4.cornetul nazal superior; 5.lama ciuruită a etmoidului; 6.recesul sfenoetmoidal al tavanului nazal; 7.planul
sfenoidal; 8.șanțul prechiasmatic; 9.tuberculul selar; 10.fosa hipofizară; 11.lama patrulateră; 12.concha sphenoidalis;
13.ostiul/orificiul de drenaj al sinusului sfenoidal.

 segmentul posterior sau sfenoidal – corpul sfenoidului, care:

o conține sinusurile sfenoidale;
o hemifețele anterioară și inferioară ale corpului sfenoidal sunt realizate de o lamă
osoasă încurbată numită concha sfenoidală;
o anterior, concha sfenoidală prezintă orificiul de drenaj al sinusului sfenoidal.

79
 Unghiul tavanului nazal, dintre corpul sfenoidului și lama ciuruită etmoidală se numește
reces sfenoetmoidal. Aici drenează sinusul sfenoidal printr-un ostiu din concha sfenoidală
(ossiculum Bertini).

Fig. 9-3. Secțiune CBCT coronală prin fosele nazale, la nivelul molarului al treilea. Cornetele nazale. 1.celule etmoidale
posterioare; 2.meatul nazal superior; 3.meatul nazal mijlociu; 4.sinusul maxilar; 5.incluzia molarului 3 mandibular; 6.canalul
palatin mare, gaura palatină mare; 7.septul nazal; 8.cornetul nazal mijlociu; 9.cornetul nazal inferior; 10.incluzia molarului 3
maxilar; 11.fosa infratemporală; 12.procesul coronoid al mandibulei; 13.arcada zigomatică; 14.fisura orbitală inferioară
(sfenomaxilară); 15.mușchiul temporal, fosa temporală; 16.aripa mare sfenoidală; 17.orbita; 18.cornetul nazal superior;
19.cornetul nazal suprem (I) al lui Santorini.

9.2 Planșeul nazal

Peretele inferior (planşeul) al fosei nazale este un jgheab alungit antero-posterior. Este
orizontal şi este reprezentat de palatul osos care:

- este format în 2/3 anterioare de către procesele palatine ale oaselor maxilare
- în 1/3 posterioară este realizat de către lamele orizontale ale osului palatin.

Planșeul nazal prezintă anterior două perechi de orificii, de o parte și de alta a septului nazal:

- găurile nasopalatine (Stensen) – sunt orificii de acces în canalul nasopalatin, sau canalul
incisiv al (pre)maxilarului traversat de nervii nasopalatini Scarpa și de vase satelite, către
mucoasa palatină anterioară a cavității bucale.

80
- foramen septale – este un orificiu minuscul localizat anterior de gaura nasopalatină în
baza spinei nazale anterioare; reprezintă deschiderea nazală a canalului sinuos ce
străbate peretele anterior al sinusului maxilar.

Fig. 9-4. Secțiune CBCT coronală

prin fosele nazale, la nivelul
molarului al treilea. Cornetele
nazale. 1.cornet nazal inferior;
2.cornet nazal mijlociu; 3.cornet
nazal superior; 4.cornet nazal
suprem (I), al lui Santorini;
5.cornet nazal suprem (II), al lui
Zuckerkandl.

9.3 Peretele nazal lateral

Peretele nazal lateral are atașate cornete nazale (oasele turbinale), lateral de care se
formează meaturile nazale respective, care asigură drenajul secrețiilor fiziologice, posterior,
prin choană în nasofaringe (https://drive.google.com/file/d/1OjBTvHW9aGVIx4thI-
jb6eJHEV0Hbj2Z/view?usp=sharing).

Cornetele nazale, convexe medial către septul nazal, sunt, dinspre inferior spre superior:

1. cornetul (concha) nazal inferior: os independent al viscerocraniului;

2. cornetele etmoidale (os al neurocraniului):
 cornetul (concha) nazal mijlociu;
 cornetul (concha) nazal superior;
 cornetul (concha) nazal suprem I (al lui Santorini), facultativ;
 cornetul (concha) nazal suprem II (al lui Zuckerkandl), facultativ.

Variații anatomice ale cornetelor nazale:

- bifiditate;

81
- trifiditate;
- curbura paradoxală: concavitate/șanț care privește medial spre septul nazal;
- cornet nazal mijlociu secundar: cornet suplimentar al meatului mijlociu;
- pneumatizare: concha bullosa.

Fig. 9-5. Secțiune CBCT coronală prin bula etmoidală, procesul uncinat și infundibulul etmoidal. 1.crista galli; 2.lama
ciuruită (cribriformă) a etmoidului; 3.hiatusul semilunar; 4.concha bullosa media; 5.meatul nazal mijlociu; 6.canalul
zigomatic; 7.lama perpendiculară a etmoidului; 8.osul vomer; 9.creasta nazală mediană a palatului dur; 10.procesul uncinat
al etmoidului; 11.sinusul maxilar; 12.procesul zigomatic al osului maxilar; 13.infundibulul maxilar; 14.ostiul (orificiul)
sinusului maxilar; 15.infundibulul etmoidal; 16.bula etmoidală.

Peretele extern al meatului nazal inferior desparte acest meat de sinusul maxilar. În
meatul inferior se deschide canalul lacrimonazal, coborât de la fosa sacului lacrimal din
peretele medial al orbitei.

Peretele extern al meatului nazal mijlociu prezintă structurile anatomice ale

complexului ostiomeatal prin care se face drenajul fiziologic al majorității sinusurilor
paranazale (https://drive.google.com/file/d/1j4oF-
bg5Xkix9NxazYbaSOXdrBiDyrV_/view?usp=sharing):

1) bula etmoidală – este produsă de una sau mai multe celule etmoidale anterioare;

82
 2) procesul uncinat al etmoidului – o lamelă osoasă localizată oblic, imediat antero-
inferior de bula etmoidală; desparte infundibulul etmoidal de meatul nazal
mijlociu;

Fig. 9-6. Disecția peretelui nazal lateral stâng. 1.glanda hipofiză; 2.sinusul sfenoidal; 3.nasofaringele; 4.osul nazal; 5.orificiul
faringian al tubei auditive; 6.palatul dur; 7.buza superioară; 8.atrium nasi; 9.vestibulul nazal (nasul extern); 10.cornetul
nazal superior; 11.coada cornetului nazal mijlociu; 12.coada cornetului nazal inferior; 13.canalul lacrimonazal; 14.sinusul
frontal; 15.recesul frontal; 16.bula etmoidală; 17.procesul uncinat; 18.fontanela anterioară; 19.fontanela posterioară;
20.infundibulul etnoidal; 21.lama ciuruită a etmoidului; 22.recesul sfenoetmoidal; 23.crista galli; 24.procesul uncinat
(rezecat); 25.ostiul principal al sinusului maxilar; 26.ostiul sinusului sfenoidal; 27.lama perpendiculară a palatinului;
28.celule etmoidale posterioare; 29.meatul nazal superior; 30.gaura sfenopalatină; 31.creastă etmoidală; 32.creastă
conchală; 33.recesul zigomatic al sinusului maxilar; 34.canalul infraorbital; 35.recesul infraorbital al sinusului maxilar.

o un proces uncinat încurbat medial și alungit se proiectează sub cornetul mijlociu

precum cornet nazal accesor (al lui Kaufmann).

83
 3) infundibulul etmoidal – jgheab strâmt pe fața externă (laterală) a procesului
uncinat; aici drenează:
a. sinusul frontal;
b. sinusul maxilar;
c. celule etmoidale anterioare.
4) hiatusul semilunar – este deschiderea infundibulului etmoidal către meatul nazal
mijlociu, între procesul uncinat și bula etmoidală;
5) fontanela nazală –perete nazal neosificat, localizat în general posterior și inferior
de procesul uncinat.

N.B. În peretele extern, fie al meatului nazal mijlociu, fie al meatului nazal inferior, se
localizează facultativ orificii accesorii ale sinusului maxilar (orificiile lui Giraldes) care apar
precum perforații ale fontanelei nazale.

Fig. 9-7. Schema peretelui nazal lateral drept; delimitarea

fontanelelor nazale. 1.osul nazal; 2.sinusul frontal; 3.sinusul
sfenoidal; 4.lama ciuruită etmoidală; 5.crista galli; 6.procesul
frontal al maxilarului; 7.corpul maxilarului; 8.procesul palatin al
maxilarului; 9.lama orizontală a osului palatin; 10.lama
perpendiculară a osului palatin; 11.procesul pterigoidian;
12.cornetul nazal inferior; 13.cornetul nazal mijlociu (parţial
rezecat, pentru a se observa peretele extern al meatului mijlociu);
14.cornetul nazal superior; 15.ostiul sinusului sfenoidal, deschis în
recesul sfenoetmoidal; 16.şaua turcească; 17.gaura sfenopalatină
(postero-superior de coada cornetului mijlociu); 18.procesul
uncinat; 19.osul lacrimal; 20.incizura nazală a maxilarului;
21.gaura palatină mare; 22.gaura incisivă (canal nasopalatin);
23.bula etmoidală; 24.hiatusul semilunar (sediul drenajului
sinusului maxilar); 25.fontanela anterioară (inferioară);
26.fontanela posterioară (superioară).

9.3.1 Fontanela nazală

Fontanelele nazale sunt regiuni ale peretelui lateral al fosei nazale, localizate de regulă, însă
nu exclusiv, la nivelul peretelui extern al meatului nazal mijlociu. În aceste regiuni peretele osos
lipseşte iar sinusul maxilar şi fosa nazală sunt separate doar prin mucoasa nazală aplicată peste cea
sinusală 10.

Structura peretelui fontanelelor nazale o realizează:

- epiteliul nazal;
- ţesut conjunctiv interepitelial, în care glandele submucoase nazale sunt mai numeroase
decât cele sinusale;
- epiteliul sinusului maxilar.

Terminologie: se consideră că fontanela nazală este traversată de procesul uncinat care o

împarte în fontanelă anterioară (inferioară) şi fontanelă posterioară (superioară). Astfel, ostiul
principal al sinusului drenează în extremitatea anterioară a fontanelei posterioare 10.

84
 Delimitarea fontanelei nazale 10:

 anterior – osul lacrimal;

 posterior – lama perpendiculară a osului palatin;
 superior:
o planşeul orbitei în 1/5 anterioară;
o bula etmoidală, în porţiunea mijlocie;
o lamela bazală a cornetului mijlociu, în 1/5 posterioară.
 inferior – cornetul nazal inferior.

Fontanela anterioară (superioară) este triunghiulară, cu marginile 10:

 superior – procesul uncinat al etmoidului;

 inferior – cornetul nazal inferior;
 anterior – osul lacrimal.

Limitele fontanelei posterioare sunt 10:

 anterior – procesul uncinat;

 posterior – lama perpendiculară a palatinului;
 superior – planşeul orbitei, bula etmoidală şi lamela bazală a cornetului mijlociu;
 inferior – cornetul nazal inferior.

Fig. 9-8. Randare 3D CBCT, peretele nazal lateral drept. 1. sinus frontal; 2.procesul uncinat al etmoidului; 3.infundibulul
etmoidal; 4.cornetul nazal inferior; 5.palatul dur; 6.meatul nazal inferior; 7.meatul nazal mijlociu; 8.cornetul nazal mijlociu;
9.fosa hipofizară; 10.proces clinoid posterior; 11.sinus sfenoidal; 12.canal optic; 13.cornet nezal superior; 14.orificii olfactive
(lama ciuruită etmoidală); 15.bula etmoidală.

9.4 Septul nazal

Septul nazal constă dintr-o porțiune anterioară, septul cartilaginos, și una posterioară.
Aceasta din urmă este septul nazal osos ce separă fosele nazale între ele.

85
 Septul nazal osos este format din:

- antero-superior: lama perpendiculară a osului etmoid (pneumatizarea acesteia este

sinus septi nasi);
- postero-inferior: osul vomer.

Fig. 9-9. Disecţia septului nazal,

vedere laterală/dreapta.
1.concha sfenoidală (pereţii
anterior şi inferior ai sinusului
sfenoidal); 2.glanda hipofiză;
3.clivus; 4.aripa vomerului;
5.vomer; 6.vălul palatin;
7.creasta nazală a palatului dur;
8.lama perpendiculară a
etmoidului; 9.orificiul superior al
canalului nasopalatin (canalul
incisiv al palatului dur); 10.partea
cartilaginoasă a septului nazal;
11.spina nazală a frontalului;
12.sinusul frontal; 13.crista galli;
14.lama ciuruită a etmoidului, cu
orificii olfactive.

Fig. 9-10. Secțiune sagitală prin septul nazal. Sinus septi nasi (săgeata) este pneumatizarea lamei perpendiculare a
etmoidului (săgeata cu vârf dublu) provenită din sinusul frontal (vârf de săgeată).

86
9.5 Comunicările foselor nazale

Comunicările foselor nazale se sistematizează:

 comunicări cu fose și cavități limitrofe;

 căi de drenaj nazal ale sinusurilor paranazale.

9.5.1 Comunicări cu fose și cavități limitrofe

1. Canalul lacrimonazal (nasolacrimal) coboară de la sacul lacrimal din peretele

medial al orbitei și se deschide în meatul nazal inferior. Conține ductul epitelial
lacrimonazal și asigură drenajul nazal al lichidului lacrimal. Ductul lacrimonazal
poate fi aerat.

Fig. 9-11. Secțiune CBCT coronală prin canalele lacrimonazale. 1.meatul nazal inferior; 2.cornetul nazal inferior; 3.fosa
sacului lacrimal; 4.canalul lacrimonazal; 5.sinusul maxilar.

2. Choana reprezintă orificiul posterior al fosei nazale, prin care fosa nazală se
deschide în nasofaringe. Delimitare:

- extern (lateral) – lama medială pterigoidiană;

- intern (medial) – osul vomer;
- inferior – lama orizontală a osului palatin;
87
 - superior – corpul sfenoidului, inferior de care se dispun:
o aripa vomerului;
o procesul vaginal al lamei mediale pterigoidiene.
3. Gaura sfenopalatină se localizează posterior de coada cornetului nazal mijlociu
(oscilând pe verticală: fie la nivelul meatului nazal superior, fie la nivelul cozii
11-13
cornetului mijlociu, fie la nivelul meatului mijlociu ), inferior de corpul
sfenoidului și de sinusul sfenoidal, și superior de lama perpendiculară a
palatinului. Reprezintă comunicarea peretelui nazal lateral cu fosa
pterigopalatină prin care ajung sub mucoasa nazală:
a. ramurile nazale postero-superioare ale gg.pterigopalatin;
b. artera sfenopalatină, continuarea nazală a arterei maxilare, din care
pornesc în acest orificiu artera nazală postero-laterală și artera nazală
septală 14,15 (la acest nivel artera sfenopalatină sau ramurile respective se
ligaturează pentru rezolvarea epistaxisului posterior sever);
c. venule;
d. limfatice.

Fig. 9-12. Secțiune axială CBCT prin găurile sfenopalatine. 1.cornetul nazal mijlociu; 2.sinusul maxilar; 3.fosa
pterigopalatină; 4.gaura rotundă; 5.fosa craniană medie; 6.lama perpendiculară a palatinului; 7.gaura sfenopalatină.

4. Apertura piriformă este deschiderea anterioară a cavității nazale osoase,

comunicând cu nasul extern (vezi Norma Frontalis).
88
Fig. 9-13. Secțiune CBCT coronală prin canalul nasopalatin
(incisiv). 1.gaura nasopalatină (Stensen); 2.creasta septo-
premaxilară; 3.canal nasopalatin propriu; 4.canal
nasopalatin comun; 5.gaura incisivă.

5. Canalul nasopalatin (canalul incisiv al maxilei):

a. aparține premaxilei și coboară din planșeul nazal anterior în regiunea
palatină anterioară;
b. are două brațe superioare, uneori, separate prin creasta septo-
premaxilară;
c. superior, cele două canale nasopalatine proprii se lărgesc (infundibule
nazale) și se deschid în planșeul nazal prin găurile nasopalatine ale lui
Stensen;
d. inferior, canalul nasopalatin comun, se deschide la gaura incisivă a
palatului dur; gaura incisivă se identifică într-o depresiune osoasă numită
fosa incisivă;
e. conține nervii nasopalatini (Scarpa) și vase satelite; poate conține și
ductul epitelial nasopalatin, sau resturi epiteliale ale acestuia.

89
9.5.2 Căi de drenaj nazal ale sinusurilor paranazale

Sinusurile paranazale au o variabilitate anatomică individuală importantă. Secreția

fiziologică a sinusurilor paranazale este drenată în fosele nazale și, mai departe, în
nasofaringe. Pneumatizările paranazale sunt:

1. sinusurile frontale;
2. sinusurile maxilare;
3. sinusurile sfenoidale;
4. celulele (sinusurile) etmoidale, anterioare și posterioare;
5. celula lacrimală: în osul lacrimal;
6. celula agger nasi: în procesul frontal al maxilarului.
1) în meatul nazal mijlociu drenează (vezi și secțiunea următoare):
a. sinusul frontal;
b. sinusul maxilar;
c. celule etmoidale anterioare;
d. celula lacrimală;
e. celula agger nasi.
2) în meaturile superior și suprem drenează celule etmoidale posterioare.
3) sinusul sfenoidal drenează inferior de tavanul nazal, în recesul sfenoetmoidal al
acestuia.

90
10 Sinusurile pneumatice paranazale (M.R., A.V.)
Sinusurile paranazale sunt cavități pneumatice localizate în vecinătatea foselor nazale și
care drenează fiziologic în fosele nazale. Este vorba de sinusurile frontale, sfenoidale,
maxilare și etmoidale. Rar, sinusurile paranazale conțin calcificări numite sinoliți (sau
antroliți, dacă se localizează în sinusul maxilar). Calcificările localizate în fosele nazale se
numesc rinoliți.

Fig. 10-1. Randare 3D CT, secțiune sagitală prin

orbita dreaptă, vedere laterală. 1.compactele
scuamei frontale; 2.creasta frontală; 3.gaura oarbă;
4.crista galli; 5.lama orbitală a frontalului (tavanul
orbitei); 6.labirintul etmoidal (peretele medial al
orbitei); 7.sinusul frontal; 8.osul nazal; 9.arcul
sprâncenos.

10.1 Sinusurile frontale

Sinusurile frontale (SFr) sunt cavități pneumatice pereche ale osului frontal 16. Se găsesc
între tăbliile compacte ale osului frontal, în principal în scuama frontală
(https://drive.google.com/file/d/1Y0_Gq1pOYzoGnYY9ZECmKPrvyrBNmPX_/view?usp=s
haring). Sunt separate prin septul sinusurilor frontale sau septul intersinusal 16. De regulă sunt
asimetrice 16. Pot fi hipoplazice sau, dimpotrivă, se pot extinde în lama orbitală a frontalului și
în partea nazală a acestuia. Deasemenea, se pot extinde și în crista galli.

Drenează fie în infundibulul etmoidal, fie direct în meatul nazal mijlociu.

91
 Dinspre superior spre inferior, sistemul de drenaj al SFr are formă de clepsidră și include:

- infundibulul frontal;
- ostiul sinusului frontal;
- recesul frontal.

Fig. 10-2. Căile de drenaj ale sinusurilor frontal și sfenoidal. 1.infundibuul frontal; 2.ostiul sinusului frontal; 3.recesul
frontal; 4.rădăcina procesului uncinat; 5.infundibulul etmoidal; 6.cornetul nazal mijlociu; 7.cornetul nazal inferior; 8.bula
etmoidală; 9.lama ciuruită a etmoidului; 10.cornetul nazal superior; 11.ostiul sinusului sfenoidal; 12.concha sfenoidală
(ossiculum Bertini); 13.recesul sfenoetmoidal al tavanului nazal.

10.2 Sinusurile sfenoidale

Sinusul sfenoidal (SSf) este un sinus paranazal pereche, localizat:

 posterior de fosele nazale,

 anterior de partea bazilară a osului occipital,
 înapoia foselor nazale,
 deasupra faringelui.

Cavitatea SSf poate prezenta septuri variabile şi incomplete. Sinusurile sfenoidale sunt
despărţite de un sept intersinusal, frecvent deviat. Deşi sunt prezente în corpul sfenoidului
încă de la naştere, sinusurile sfenoidale sunt complet dezvoltate abia în jurul vârstei de 25 de
ani. La adult conține, rar, sinoliți sfenoidali (calcificări intrasinusale).

92
Fig. 10-3. Secțiune CBCT axială prin corpul sfenoidului. 1.sinusuri sfenoidale de tip conchal (locaizate în concha sfenoidală);
2.corpul sfenoidului; 3.celulă etmoidală posterioară; 4.cornetul nazal superior; 5.cornetul nazal mijlociu.

o formează porţiunea posterioară

(sfenoidală) a tavanului fosei
Întinderea sagitală a SSf variază:
nazale.
- SSF conchal; o prezintă superior apertura SSf
- SSf preselar; (orificiul de drenaj al SSf, ostiul
- SSf selar; SSf) prin care sinusul se deschide
- SSf postselar. în recesul sfenoetmoidal al

SSf are o formă cuboidală şi i se tavanului nazal.

descriu 6 pereţi: anterior, superior, Peretele superior al SSf:

posterior, inferior, lateral şi medial.
 participă la formarea endobazei
(FCM);
 desparte SSf de structurile
Peretele anterior al SSf:
endocraniene aplicate pe faţa
Este format de concha sphenoidalis superioară a corpului sfenoidal,
(ossiculum Bertini). deci are raport cu:
SSf are 2 porţiuni: o lobul frontal al emisferei
cerebrale,
 laterală = etmoidală – se articulează
o chiasma optică, localizată
cu labirintul etmoidal.
deasupra şanţului
 medială = nazală:
(pre)chiasmatic,
o tractul olfactiv,

93
 o glanda hipofiză, localizată în
sella turcica,
o sinusul cavernos, localizat la
nivelul şantului carotic paraselar.
Peretele posterior al SSf:
 corespunde punţii lui Varolio care
este aplicată pe clivus;
 este localizat diferit
extensia posterioară a SS este
variabilă.
 fisurii orbitale superioare
(fanta sfenoidală);
 peretelui medial al orbitei,
înapoia lamei papiracee a
etmoidului.
 segment posterior: cranian:
o are raport cu:
o sinusul caverno și conținutul
deoarece
acestuia
Peretele inferior al SSf:

 are raport cu:

Peretele lateral al SSf:
o bolta nasofaringelui;
Are 2 segmente:
o choanele.
 anterior: orbital
Peretele medial al SSf:
o este îngust;
 este realizat de septul intersinusal
o participă la alcătuirea:
sfenoidal.
 canalului optic,
Recesurile sinusului sfenoidal:

1. reces septal anterior: în septul nazal;
2. reces maxilar: către sinusul maxilar;
3. reces pterigoidian: în baza procesului
pterigoidian;
4. recesul aripii mici sfenoidale;
5. reces alar, în aripa mare a sfenoidului;
6. reces etmoidal, anterior, dislocuiește o
celulă etmoidală posterioară;
7. reces sfenopalatin, superior de gaura
sfenopalatină.

Fig. 10-4. – Ssecţiune sagitală CBCT a sinusului sfenoidal.

Se identifică pneumatizarea postselară. 1.dorsum sellae;
2.fosa hipofizară; 3.sinusul sfenoidal; 4.cavitatea
faringiană; 5.cornetul nazal mijlociu; 6.sinusurile (celulele)
etmoidale; 7.palatul dur.

94
Fig. 10-5. Secțiune CBCT coronală prin sinusurile sfenoidale. Sinusul sfenoidal drept prezintă mucoasa inflanată (săgeata,
sinuzită sfenoidală) și conține un sinolit (vârf de săgeată).

Fig. 10-6 – Pereții sinusului maxilar (pereții antrali). Secțiuni CBCT axială (A) și sagitală (B) prin sinusurile maxilare. 1.sinusul
maxilar; 2.gaura infraorbitală, la nivelul peretelui antral antero-lateral; 3.peretele antral postero-lateral; 4.peretele antral
medial sau nazal; 5.peretele antral postero-lateral; 6.planșeul antral; 7.cornetul nazal inferior; 8.meatul nazal inferior;
9.septul nazal.

95
10.3 Sinusurile maxilare

Sinusul maxilar (antrul lui Highmore) se localizează în osul maxilar și drenează în meatul
nazal mijlociu printr-un sistem de drenaj principal format, în secvență sinonazală, de:

- infundibulul maxilar;
- ostiul principal al sinusului maxilar;
- infundibulul etmoidal, localizat extern (lateral) de procesul uncinat al etmoidului;
- hiatusul semilunar, dintre marginea superioară a procesului uncinat și bula etmoidală.

10.4 Sinusurile (celulele) etmoidale

Fiecare labirint etmoidal se interpune între orbită și fosa nazală de acea parte și este
format dintr-un număr variabil de celule (sinusuri) etmoidale. Celulele etmoidale anterioare
drenează în meatul nazal mijlociu. Celulele etmoidale posterioare drenează în meatul nazal
superior și în cel suprem.

Celule etmoidale deplasate:

- celulele infraorbitale ale lui Haller – coboară în planșeul orbitei, deci dezlocuiesc un
volum din sinusului maxilar;
- celule sfenoetmoidale ale lui Onodi – deplasate posterior, dezlocuiesc un volum din
sinusul sfenoidal; intră în raport cu canalul optic dar au un mod de drenaj nazal de tip
etmoidal și nu sfenoidal;
- celulele sfeno-etmoido-maxilare ale lui Sieur – sunt celule etmoidale posterioare
coborâte între sinusurile maxilar și sfenoidal.

96
Bibliografie

1. Rusu MC. Craniologie – Note de lucrări practice. București: Ed.Tehnoplast Company SRL;
2004.
2. Vasvari G, Reisch R, Patonay L. Surgical anatomy of the cribriform plate and adjacent areas.
Minimally invasive neurosurgery : MIN 2005; 48(1): 25-33.
3. Rusu MC. Doubled foramen rotundum and maxillary nerve fenestration. Surg Radiol Anat
2011; 33(8): 723-6.
4. Ramadan SU, Gokharman D, Kosar P, Kacar M, Kosar U. The stylohyoid chain: CT imaging.
European journal of radiology 2010; 75(3): 346-51.
5. Andrei F, Motoc AG, Didilescu AC, Rusu MC. A 3D cone beam computed tomography study of
the styloid process of the temporal bone. Folia Morphol (Warsz) 2013; 72(1): 29-35.
6. Manson-Hing LR. The stylohyoid chain. Oral Surg Oral Med Oral Pathol 1969; 27(3): 338-43.
7. Rusu MC, Iacov-Craitoiu MM, Sandulescu M, Carstocea L, Stana DM. Constant features of the
adult maxillary bone in the site of the premaxillary suture: the sutura notha, Macalister's foramina,
Parinaud's canal, and the second angle of the canalis sinuosus of Wood Jones. Rom J Morphol
Embryol 2019; 60(4): 1097-103.
8. Huguet Llull G, Mesalles Ruiz M, Gonzalez Compta X. Dehiscence of the lamina papyracea of
the ethmoid bone. Acta otorrinolaringologica espanola 2019; 70(3): 183-4.
9. Moulin G, Dessi P, Chagnaud C, et al. Dehiscence of the lamina papyracea of the ethmoid
bone: CT findings. AJNR American journal of neuroradiology 1994; 15(1): 151-3.
10. Yoon JH, Kim KS, Jung DH, et al. Fontanelle and uncinate process in the lateral wall of the
human nasal cavity. The Laryngoscope 2000; 110(2 Pt 1): 281-5.
11. Wareing MJ, Padgham ND. Osteologic classification of the sphenopalatine foramen. The
Laryngoscope 1998; 108(1 Pt 1): 125-7.
12. El-Shaarawy EAA, Hassan SS. The sphenopalatine foramen in man: anatomical, radiological
and endoscopic study. Folia Morphol (Warsz) 2018; 77(2): 345-55.
13. El-Anwar MW, Khazbak AO, Hussein A, Saber S, Bessar AA, Eldib DB. Sphenopalatine Foramen
Computed Tomography Landmarks. The Journal of craniofacial surgery 2020; 31(1): 210-3.
14. Prades JM, Asanau A, Timoshenko AP, Faye MB, Martin C. Surgical anatomy of the
sphenopalatine foramen and its arterial content. Surg Radiol Anat 2008; 30(7): 583-7.
15. Scanavine AB, Navarro JA, Megale SR, Anselmo-Lima WT. Anatomical study of the
sphenopalatine foramen. Brazilian journal of otorhinolaryngology 2009; 75(1): 37-41.
16. McLaughlin RB, Jr., Rehl RM, Lanza DC. Clinically relevant frontal sinus anatomy and
physiology. Otolaryngologic clinics of North America 2001; 34(1): 1-22.

97
Mențiuni

Se aduc mulțumiri Doamnei Conf. Dr.Nicoleta Măru pentru disecția peretelui nazal
lateral.

98