CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE ”RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

UNITATEA DE CURS: ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

SUBIECTUL:

Morfologia şi fiziologia cordului.

PETICA TATIANA -
PROFESOR LA UNITATEA DE CURS
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI,
• Apexul este orientat în jos,în stînga şi înainte;
• Baza- în sus şi posterior;
• Faţa anterioară -spre faţa posterioară a sternului şi coastelor -
sternocostală;
• Faţa inferioară– supraadiacentă la diafragm-diafragmală;
• Feţele laterale – spre plămîni-pulmonară;
• Şanţul coronar - limita dintre atrii şi ventricule;
• Pe faţa sternocostală anterioară se află şanţul interventricular;
• Pe faţa diafragmală- şanţul interventricular posterior.
• Este alcătuit din 4 camere:
- Atriul drept (AD);
- Atriul stîng(AS);
- Ventriculul drept(AD);
- Ventriculul stîng(AS).
➢ Atriile primesc sînge
în vene şi îl propulsează
în ventricule;
➢ Ventriculele propulsează sîngele în artere;
➢ Fiecare atriu e unit cu ventriculul respectiv prin orificiu
atrioventricular.
• Este situat în cavitatea toracică.
Limitele cordului:
- limita superioară – corespunde marginilor
superioare ale cartilajelor costale III ;
- limita stîngă trece în formă de arc de la
cartilajul coastei III din stînga pînă la proiecţia
apexului,care se localizează în spaţiul intercostal
V din stînga;
- limita dreaptă se proiectează cu 2 cm mai
lateral de marginea dreaptă a sternului;
- limita inferioară se extinde de la marginea superioară a
cartilajului coastei V din dreapta pînă la vîrful inimii.
• Are forma unui cub;
• Are o cavitate suplimentară – auriculul drept;
• Este separat de AS prin septul interatrial;
• În AD observăm orificiul venei cave superioare şi
orificiul venei cave inferioare;
• Comunică cu Vd prin orificiul atrioventricular
drept;
• Între orificiul atrioventricular drept şi orificiul
venei cave inferioare se află orificiul sinusului
coronarian.
• Este despărţit de VS prin septul interventricular;
• În partea de sus se află orificiul atrioventricular şi
orificiul trunciului pulmonar;
• Suprafaţa internă conţine trabecule cărnoase şi
muşchi papilari;
• Mai sus de orificiul trunchiului pulmonar se află
valva trunchiului pulmonar format din 3 valvule
semilunare.
• Are 5 orificii:
- 4 – orificiile venelor
pulmonare;
- orificiul atrioventricular
stîng;
• Poartă o dilatare – auriculul
stîng.
• În porţiunea superioară are 2 orificii:
- Orificiul atrioventricular stîng;
- Orificiul aortei.
• Pe faţa internă se află:
- Trabecule cărnoase;
- Muşchi papilari.
• Valva aortică este alcătuită din:
- Valva semilunară posterioară;
- Valva semilunară dreaptă;
- Valva semilunară stîngă
 Aparatul valvular al
cordului

V. cuspidice V. semilunare

V. Atrioventriculară V. Antrioventriculară
V. trunchiului
dreaptă stângă V. Aortice
pulmonar
(tricuspidică) (bicuspidică/mitrală)

V. Semilunară V. Semilunară
Cuspida anterioară, Cuspida anterioară,
anterioară, dreaptă, posterioară,
posterioară, septală posterioară
stângă dreaptă, stângă
Endocardul

Miocardul

Epicardul
 Graficul conceptual

Structura peretelui cordului

epicardul miocardul endocardul

F. fibr. F. ser. m. atr. m. ventr. ap. valv.

al cord.
pericardul 2 str. 3 str.

valv valv. valv. valv.

tricusp. bicusp aort. trunch.
.
pulm.
 Proprietățile miocardului
Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli care
egalează sau depășesc valoarea prag. Aceasta reprezintă legea „totul sau nimic”. Inima
este excitabilă numai in faza de relaxare (diastolă), iar in sistolă se află în stare
refractare absolută și nu raspunde la stimuli. Aceasta reprezinta „legea neexcitabilității
periodice a inimii”.
•Automatismul reprezintă proprietatea țesutului nodal de a se autoexcita ritmic.
Mecanismul se bazează pe modificări ciclice de depolarizare și repolarizare ale
membranelor celulelor acestuia.
•Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga excitația în toate fibrele
sale.
•Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul
prin modificări ale dimensiunilor și tensiunii. Astfel, în camerele inimii se produce o
presiune asupra conținutului sanguin și are loc expulzarea acestuia. Forța de contracție
este mai mare în ventricule decât în atrii, iar ce mai mare este în ventriculul stâng.
Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările, diastole.
Sistemul conductil al cordului realizează coordonarea şi
reglarea funcţiei contractile a cordului. Centrele acestui
sistem sînt alcătuite din noduli.
•Conductibilitatea este proprietatea
miocardului de a propaga excitația în toate
fibrele sale. Impulsurile generate automat și
ritmic de nodulul sinoatrial se propagă în
pereții atriilor, ajung în nodulul
atrioventricular și, prin fasciculul Hiss și
rețeaua Purkinje, la țesutul miocardic
ventricular. Țesutul nodal generează și
conduce impulsurile, iar țesutul miocardic
adult răspunde prin contracții.
Cordul se alimentează cu sînge arterial prin:
- artera coronară dreaptă;
- artera coronară stîngă.
Inervaţie senzitivă

Inervaţie simpatică

Inervaţie parasimpatică