normalizare (IASB) vine în sprijinul întreprinderilor din întreaga lume, totuşi universul

acestuia este reprezentat de situaţiile financiare ale societăţilor cotate la bursă. Se presupune că,
statele mai puţin dezvoltate nu ar trebui să ia normele internaţionale drept reguli, deoarece
acestea sunt prea adaptate companiilor multinaţionale şi n-ar putea răspunde, cu precizie,
economiilor în creştere. Totuşi, acestea pot fi utilizate ca ghid pentru normalizatorii naţionali. La
nivel internaţional nu există, însă, o regulă. De exemplu, în Singapore, normele internaţionale de
contabilitate sunt aplicate direct, ca norme contabile naţionale, în Republica Moldova sunt
utilizate ca o documentaţie utilă în vederea elaborării normelor contabile naţionale sau, în alte
ţări, pot fi utilizate ca referinţă în vederea asigurării comparabilităţii reglementărilor contabile
naţionale cu normele contabile internaţionale.
Prezentate în sinteză, obiectivele adoptării IAS/IFRS de către entitățile care intră în
perimetrul de aplicare a acestora vizează, pe de o parte, inteligibilitatea situaţiilor financiare
emise de entități pentru investitorii străini şi asigurarea comparabilităţii situaţiilor financiare
emise de firme din diferite state, iar pe de altă parte, eliminarea convertirii situaţiilor financiare
anuale într-un alt limbaj.
I.1. Conţinutul Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IAS/IFRS)
Fiecare standard este centrat pe un set de principii generale, pe o temă contabilă sau pe un
anumit sector de activitate. De exemplu: contabilitatea stocurilor, contabilitatea imobilizărilor,
politici contabile, contracte de construcţie, contracte de asigurări etc. Actualmente există 24 de
IAS (numerotate de la IAS 1 la IAS 41, cu unele înlocuiri şi cuplări), 16 IFRS (IFRS 1 la IFRS
17, cu o înlocuire) şi o serie de interpretări ale acestora emise de Comitetul pentru Interpretarea
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară sau de către fostul Comitet Permanent
pentru Interpretarea Standardelor (IFRIC/SIC) şi adoptate de IASB. Aşadar, IFRS sunt
considerate a fi un set de standarde „bazate pe principii”, deoarece stabilesc, în principiu, reguli
generale. În anumite cazuri impun, totuşi, şi tratamente contabile specifice. Concret,
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară cuprind:
 Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după
anul 2001;
 Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de anul
2001;
 Interpretări ale Comitetului Internaţional pentru Interpretări privind Raportarea
Financiară (IFRIC) — emise după anul 2001;
 Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de
anul 2001.
 În plus, există, după cum ştim, şi un Cadru General pentru Întocmirea şi Prezentarea
Situaţiilor Financiare, care descrie unele dintre principiile care stau la baza IFRS, asupra căruia
vom reveni ulterior.
În prezent sunt în vigoare următoarele standarde:
 IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară
 IFRS 2 Plata pe bază de acţiuni
 IFRS 3 Combinări de întreprinderi
 IFRS 4 Contracte de asigurare (va fi înlocuit de IFRS 17 de la 1 ianuarie 2023)
 IFRS 5 Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte
 IFRS 6 Explorarea şi evaluarea resurselor minerale
 IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat
 IFRS 8 Segmente operaţionale
 IFRS 9 Instrumente financiare
 IFRS 10 Situaţii financiare consolidate
 IFRS 11 Entităţi controlate în comun
 IFRS 12 Prezentarea intereselor în alte entităţi
 IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă
 IFRS 14 Conturi de amânare aferente activităților reglementate (aplicabil de la 1 ianuarie
2016)
 IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții (aplicabil de la 1 ianuarie 2018 – înlocuiește
IAS 11 și IAS 18)
 IFRS 16 Contracte de leasing (aplicabil de la 1 ianuarie 2019)
 IFRS 17 Contracte de asigurare (aplicabil de la 1 ianuarie 2021)
 IAS 1: Prezentarea situaţiilor financiare
 IAS 2: Stocuri
 IAS 7: Situaţia fluxurilor de trezorerie
 IAS 8: Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori
 IAS 10: Evenimente ulterioare perioadei de raportare
 IAS 12: Impozitul pe profit
 IAS 16: Imobilizări corporale
 IAS 19: Beneficiile angajaţilor