Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sunt
responsabili de relația ce trebuie creată între cele două părți, de viitorul copilului lor.
Dar, în cele din urmă, totul se reduce la tipul de relație pe care un p ărinte o împarte cu
copilul. Cu cât relația este mai bună, cu atât poate fi mai bună educația.
Află despre importanța acestuia și câteva sfaturi despre întărirea legăturii dintre copil și
părinte.
Relația părinte – copil – de ce este importantă și
cum o construiești
Relația părinte-copil este una care îngrijește dezvoltarea fizică, emoțională și social ă a
copilului.
Relația pune bazele personalității, alegerilor și comportamentului copilului.
Studiile sugerează că o relație părinte-copil sănătoasă duce la rezultate pozitive pentru copii
și familie.
De ce este importantă o relație părinte-copil?
Părinții iubitori creează copii iubitori. Relația voastră cu copiii și modul în care sunte ți ata șa ți
indică modul în care copilul va fi în viitor.
De asemenea, afectează forța sănătății lor sociale, fizice, mentale și emoționale.
Iată câteva rezultate pozitive
– Copiii care cresc cu un atașament sigur și sănătos față de părinți, au șanse mai mari de a
dezvolta relații fericite și mulțumite cu alții în viața lor.
– Un copil care are o relație sigură cu părintele învață să reglementeze emo țiile sub stres și în
situații dificile.
– Promovează dezvoltarea mentală, lingvistică și emoțională a copilului.
– Ajută copilul să manifeste comportamente sociale optimiste și încrez ătoare.
– Implicarea sănătoasă a părinților și intervenția în viața cotidiană a copilului constituie baza
pentru o mai bună aptitudine socială și academică.
– Un atașament sigur duce la o dezvoltare socială, emoțională, cognitivă și motivațional ă
sănătoasă.
De asemenea, copiii dobândesc abilități puternice de rezolvare a problemelor atunci când au
o relație pozitivă cu părinții lor.
Legătura dintre părinți și copii trebuie nu numai să fie puternic ă, ci și flexibil ă, deoarece nu v ă
puteți comporta cu un copil de zece ani în același mod în care vă comportați cu un copil de
trei ani.
Relația părinte-copil în diferite etape
Părintele are un loc de muncă cu normă întreagă, cu avantaje și provoc ări care cresc pe
măsură ce copilul crește.
Creșterea calității și securitatea copiilor
În primele șase luni, bebelușii plâng mai mult, mănâncă, dorm, ăși fac nevoile fiziologice. Ca
răspuns, părinții îi îngrijesc fără oprire.
Când bebelușul este înfometat, el devine răsfățat. Când părintele îl hrăne ște, nevoile
copilului sunt satisfăcute și este fericit.
De asemenea, părintele se simte fericit că poate satisface nevoile copilului.
Când părinții îndeplinesc funcția primară de a-i îngriji, iubi și de a se îngriji de copil, creeaz ă o
relație bine definită și unică între părinți și copii.
La prima lor zi de naștere, sugarii sunt susceptibili să dezvolte un ata șament sigur cu p ărin ții
sau cu îngrijitorul primar.
Copilăria – intrarea în societate
Când copilul mai crește, accentul se pune pe modelarea comportamentului copilului prin
predare, îndrumare și îngrijire.
Părinții facilitează procesul de socializare subtil în primii doi ani și preg ătesc copilul s ă se
integreze într-un grup social sau în societate în ansamblu.
Preșcolar – dezvoltarea unui stil parental
Există diferite stiluri de părinți, cu un stil devenind proeminent, pe m ăsur ă ce copilul atinge
vârsta preșcolară.
Cu toate acestea, nu puteți folosi în mod constant un anumit stil în toate situațiile, trebuie s ă
utilizați o combinație de strategii pentru a crește copiii.
Iar relația părinte-copil poate fi descrisă cel mai bine de stilul actual de p ărin ți adoptat de
părinți.
Cercetările arată că copiii care au:
– părinții autoritativi sunt încrezători, fericiți și concentrați.
– părinții autoritari sunt nefericiți, mai puțin încrezători și înfrico șați.
– părinții permisivi -au competențe sociale, sunt iresponsabili și au o reglementare
emoțională slabă.
– părinții neglijenți au mai multe probleme comportamentale și psihologice decât al ți tineri.
Vârsta școlară – o lume dincolo de casă
Atunci când copilul începe școala primară, există o schimbare în concentrarea sa de la p ărin ți
la colegi, dar acest lucru nu schimbă dinamica relației de acasă.
Având în vedere abilitățile cognitive și sociale crescânde ale copilului, acesta dep ășe ște
setările de la domiciliu.
Acesta este momentul în care comunicarea devine în ambele sensuri.
Copilul este în măsură să-i spună părintelui ce dorește și să-și exprime pl ăcerile și
nemulțumirile.
Stilul parental va decide dacă comunicarea va fi în ambele sensuri sau într-o direc ție unic ă.
Stilurile parentale rămân aceleași cu cele ale copilului, iar
stilul folosit în vârstă preșcolară continuă să afecteze chiar și
în perioada copilariei.
Comunicarea
Comunicarea cu copilul trebuie să fie corectă, fermă și prietenoasă.
Fii clară cu privire la așteptările tale, la ce se pot aștepta de la tine și la reguli și consecin țe
fundamentale.
În calitate de părinte, trebuie să rezolvați lucrurile în mod matur și calm.
Implicați-vă în viața lor
Părinții care sunt implicați în viața copilului lor au relații puternice p ărinte-copil.
Aflați ce se întâmplă cu ei, trebuie să le cunoașteți profesorii și prietenii.
Rămâneți în contact regulat cu profesorii.
Ascultați activ
Când copilul vostru vorbește, opriți ce faceți și îi ascultați. Dați-le atenția totală, pune ți
întrebări sau reiterați ceea ce au spus.
Amintiți-vă să păstrați contactul vizual în timp ce vorbiți cu ei.
Faceți-vă timp pentru familie luați masa împreună și discutați despre ziua voastr ă la cin ă.
Faceți o practică obișnuită pentru a merge la filme, evenimente sau excursii de familie.
Aveți încredere în copil
Încrederea este temelia oricărei relații. Copilul ar trebui s ă se poat ă baza pe tine și s ă se simt ă
în siguranță.
Câștigați încrederea lor, respectând promisiunile, oferindu-le confiden țialitate p ăstrându-v ă
încrederea.
Încurajați-vă copilul
Copiii au nevoie de încurajare și motivație constantă pentru a-și construi încrederea și stima
de sine.
Dacă îi critici sau corectezi mereu, vor simți că ac țiunile sau opiniile lor nu sunt evaluate.
Respectați-vă copilul
Tratați-vă copiii ca indivizi și recunoașteți părerile lor.
Sunteți, într-o oarecare măsură, responsabilă în formarea convingerilor și a opiniilor lor.
Respectați punctele de vedere astfel încât să vă respecte.
Dragostea și grija pe care le oferiți copilului construiesc o relație s ănătoas ă și pozitiv ă.