Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Perspective în oglindă asupra vieţii lui Mary Wollstonecraft

Nume: Anghel Ionuţ-Marian

Master: Antropologie, dezvoltare comunitară şi regională, anul 1

Bucureşti, 2011
 Perspective în oglindă asupra vieţii lui Mary Wollstonecraft

Lucrarea de faţă doreşte să schiţeze anumite idei din opera filosofului iluminist Mary
Wollstonecraft şi totodată să arunce o lumină asupra momentelor biografice importante care i-au
influenţat cariera de scriitoare dar şi acele momente care contravin imaginii lăsate de opera sa.
Pentru a putea discuta despre persoana sau personalitatea lui Mary Wollstonecraft, nu este de
ajuns să recurgem doar la biografia scrisă de către soţul ei, (cel de-al doilea), William Godwin, ci
vom face o scurtă incursiune şi în poate cea mai importantă operă a sa “A vindication of the
rights of woman” (1792), dar totodată ne vom referi şi la aspecte generale ale societăţii britanice,
aflate sub egida curentului iluminist.
De altfel, Mary este o reprezentantă a curentului iluminist din Marea Britanie, dintre
puţinele de sex feminin, care a luptat pentru egalizarea drepturilor dintre bărbaţi şi femei şi
pentru accederea femeilor la educaţie, considerată una din principalele motive pentru care
imaginii femeii este una inferioară bărbatului.
Mary se naşte pe 27 aprilie 1759, la Spitalfields, Londra, într-o familie de fermieri
înstăriţi. Tatăl său, Edward John, era negustor, care, în spiritul vremii se angrena în afaceri
mercantile pentru a obţine venituri. Mary mai avea trei fraţi: Edward, James, Charles şi două
surori: Eliza şi Everina. Primii cinci ani din viaţă şi-i petrece la ferma Epping Forest, de lângă
Londra. Imaginea pe care soţul său, William, o proiectează asupra lui Mary, nu se abate foarte
mult de la viziunea existentă asupra femeii în a doua parte a secolului XVIII. William o
consideră pe Mary, încă din copilărie, drept o fire sensibilă, cuprinsă de un spirit de înţelegere şi
cu o tărie de caracter (Godwin, 1798: 4). Perioada trăită alături de familie îi va modela conştiinţa
filosofică şi temele tratate în operele sale, precum afecţiunea, educaţia sanitară, combatarea
diferenţelor sociale bărbat-femeie.
Apartenenţa la genul feminin relevă poate şi discrepanţa între imaginea proiectată de
către soţul său in biografie şi ideile esenţiale ale lui Mary din opera sa principală. Pentru a
înţelege această discrepanţă este nevoie să recurgem la o scurtă incursiune în spiritul vremii.
Societatea engleză a secolului XVIII era cuprinsă de spiritul utilitarist al lui Jeremy
Bentham, David Ricardo, Adam Smith, Thomas Malthus, John Stuart Mill, care promovau teoria
acţiunii raţionale a comportamentului uman. Această teorie relevă că acţiunile umane, in special

2
cele economice erau ghidate de către urmărirea propiului interes sau în termenii lui Bentham,
urmărirea propiilor plăceri şi evitarea durerii. Indivizii sunt ghidaţi de calculele hedoniste ale
propiilor plăceri, urmărind în orice acţiune, utilitatea acesteia. Întreaga concepţie utilitaristă a
fost mai târziu rezumată de către John Stuart Mill (1829). Utilitariştii recunosc existenţa
sentimentelor non-raţionale din comportamentul uman dar acestea, spun utilitariştii, nu se
manifestă în cadrul acţiunilor economice. Scopul politicilor publice, sociale, era tocmai acela de
a elimina non-raţionalitatea din cadrul acţiunilor umane, şi aceasta se poate face prin reformarea
instituţiilor (Scott, 2006: 13-14)
Forma de raţionalitate individuală, construită de utilitarişti, era specifică genului
masculin, deoarece doar bărbatul este înzestrat cu raţiunea necesară participării la viaţa publică şi
politică a societăţii (Scott, 2006: 14). Acest discurs o va revolta pe Mary, care va nega în
principala sa operă existenţa vreunei diferenţe naturale între raţionalitatea bărbatului şi
emotivitatea femeii. Probe ale acestei dihotomii arbitrare sunt furnizate lui Mary încă din
perioada copilăriei. Tatăl său era un om cu o dispoziţie schimbătoare, care alterna bunătatea cu
cruzimea. Pornirile despotice şi uneori iraţionale ale tatălui ei au făcut-o pe Mary să înţeleagă că
această dihotomie nu e una irefutabilă (Godwin, 1798: 4)
Educaţia despotică din familie i-au insuflat şi primele dorinţe de libertate şi independenţă,
pe care le va manifesta aproape până la sfârşitul vieţii. Independenţa, alături de afecţiune, este
unul din leitmotivele operei lui Wollstonecraft. Mary va accepta de multe ori slujbe în afara
oraşului pentru a scăpa de educaţia familială dar şi pentru a dobândi o independenţă, prin care să
îşi asigure singură un venit garantat, necesar pentru educare.
Apartenenţa la genul feminim nu a avut numai dezavantaje pentru Mary. Deşi, cum am
spus si mai sus, credinţa că doar bărbaţii pot ocupa funcţiile privilegiate în societate, au stopat-o
în a obţine vreo funcţie publică sau măcar una de recunoaştere în cercurile intelectuale literare,
Mary nu a dus lipsa însă unui cerc intelectual privat. Datorită afacerilor speculative ale tatălui
său, Mary este obligată să se mute des, însă acest lucru nu a constituit neapărat un dezavantaj. Pe
parcursul vieţii se va împrietenii cu politicieni, clerici, poeţi, pictori, nobili, oameni de marcă ai
societăţii engleze dar şi cu intelectuali remarcabili ai revoluţiei franceze.
Spiritul liberal dar totuşi masculin al societăţii engleze, coroborat cu apartenenţa lui Mary
la clasa mijlocie au ajutat-o pe aceasta să se afirme mult mai uşor. Accesul la educaţie al
femeilor era unul restrâns iar femeile care reuşeau să pătrundă în intelectualitatea engleză se

3
comportau tot ca un bărbat. Acest lucru îl va reproşa şi Mary în „Vindication of the rights of
woman” dar se reflectă şi în biografia lui William, când pronumele impersonal folosit astăzi în
literatură, „one”, este substituit cu unul care vizează mai mult genul masculin, „he” – de
exemplu, „he who writes”, „he who reads” 1 (Godwin, 1798). Femeile care se afirmau erau
remarcate mai uşor şi ajutate să promoveze pe scena intelectuală a societăţii engleze.
Pe parcursul vieţii sale, Mary a fost ajutată în demersul său literar şi filosofic de mai
mulţi bărbaţi, printre care Mr. Clare, un cleric care iubea poezia şi îşi asuma o identitate de nobil,
la casa căruia Mary îşi va petrece multe zile pe săptămână în decursul anilor săi de adolescenţă;
Richard Price, matematician şi om politic; pastorul John Hewlett, poetul Samuel Johnson,
cunoscut şi sub numele de Dr. Johnson, părintele literaturii engleze; Henry Fuseli, un pictor nativ
în Elveţia dar rezident în Marea Britanie. Toţi aceşti bărbaţi i-au influenţat cariera lui Mary, şi
deşi au pornit cu idei preconcepute despre capacitatea intelectuală a lui Mary, datorată statutului
ei de femeie, toţi i-au recunoscut meritele şi inteligenţa iar majoritatea au îndrăgit-o ca în
celebrul mit al lui Pygmalion.
Deşi apartenenţa la aceste cercuri i-au adus anumite avantaje, Mary nu a incetat să fie
privită ca o fire afectivă, deşi reuşea să impresioneze prin sclipirea minţii sale. Wollstonecraft nu
intra niciodată însă în discuţii contradictorii cu oameni de statut inferior ei. Cu servitorii era
calmă, cu copii grijulie, însă cu bărbaţii superiori ei cu care intra în contradicţie, se dovedea a fi
irascibilă, pedantă, cu argumente care umileau de multe ori interlocutorul (Godwin, 1798: 10).
Cu doi dintre interlocutorii ei avea să întreţină şi relaţii amoroase, în speţă Henry Fuseli, pe care
Mary îl va cunoaşte în casa editorului ei, dar cu care nu va putea întreţine o relaţie amoroasă de
lungă durată datorită regulilor stricte ale societăţii engleze, care condamna adulterul, dar şi cu
Gilbert Imlay, un om de afaceri din S.U.A., resident la Paris cu care de altfel se va şi căsători, în
17932.
Cu un an în urmă, Mary va scrie opera sa de marcă “A vindication of the rights of
woman”, în care va trata teme provenite din obstacole cu care ea s-a întâlnit de-a lungul vieţii:
inegalitatea bărbat-femeie, independenţă, sănătatea copiilor, afecţiune (sau lipsa ei). Lucrarea se
1
Remarca aceasta este doar o speculaţie. Se poate ca în aceea vreme (1798), această categorisire să fi fost
inconştient admisă şi folosită. Poate că Wlilliam Godwin face referire la ambele sexe atunci când foloseşte
pronumele „he”. Cert este că în utilizare, cele două sexe ar fi fost încadrate într-un pronume cu rezonanţă
masculină - „he”.
2
Datorită conflictelor anglo-franceze, convenţia franceză hotăreşte în 1793 ca toate persoanele de origine engleză
din Franţa să fie arestate, până se reinstaurează pacea. Mary se vede obligată astfel să se mărite cu Imlay pentru a
obţine cetăţenie americană

4
doreşte a fi una de avangardă pentru toate femeile. Teza ei este că femeile devin o „anexă” a
bărbatului nu printr-o diferenţă naturală a celor două sexe, ci una provenită din educaţie. Mary va
susţine că excluderea femeii de la funcţiile publice/viaţa intelectuală nu are nicun principiu
legitim în spate, iar respingerea drepturilor civile şi politice nu a condus decât la reiterarea
acestor diferenţe (Wollstonecraft, 1796).
Diferenţa dintre imaginea bărbatului raţional şi cea a femeii emotive nu derivă dintr-o
„virtute” naturală a celor două sexe, ci este o imagine creată de tratatele de educaţie ale vremii,
scrise de către bărbaţi. Aceste tratate văd femeile drept femei şi nu fiinţe umane. Bărbaţii au
proiectat imaginea femeilor drept dependente, sensibile, docile în maniere – considerate a fi
caracteristicile sexuale ale celui de-al doilea sex. Dacă pentru bărbat, inteligenţa şi etica muncii
reprezintă modalităţi de ascensiune în ierarhia socială, femeilor, crede Wollstonecraft, li se
insuflă drept modalitate de ascensiune, caracteristicile corporale, frumuseţea, şarmul. Societatea
civilă crează imaginea femeii drept obiect al dorinţei, care devin utile doar prin frumuseţe şi
obiect al dorinţei pentru bărbat. Odată ce frumuseţea dispare, devin ridiculizate şi „inutilizabile”
(Wollstonecraft, 1796: 17).
Mary acuză mamele copiilor de sex feminin, că încă de la naştere îşi învaţă fiicele, că
doar tandreţea şi obedienţa le va aduce protecţia unui bărbat. Acei filosofi care au scris tratate
despre educaţie au creat imaginea unei femei artificiale, care pe parcurs devin membrii secundari
ai societăţii. Diviziunea rolurilor în societate obligă persoanele de sex masculin să obţină
educaţie pentru a deveni gentlemeni, însă la femei, educaţia este subordonată practicilor
corporale de recuzită (Wollstonecraft, 1796).
Interesant este că ideile susţinute de Mary Wollstonecraft în lucrarea sa au o mare
acoperire şi în discuţia contemporană despre relevanţa genului, cum este creat şi recreat genul şi
mai ales ce efect are genul asupra acţiunilor ulterioare. Reproşul pe care Mary il aduce unui
filosof precum Jean-Jacques Rousseau este acela că atunci când discută despre gen3 (sex, în
accepţiunea secolului XVIII), tratează sarcinile pe care femeia trebuia să le îndeplinească nu pe
baza competenţelor sale, ci pe baza semnelor naturale pe care aceasta le oferă. Femeia este acea
fire slabă, firavă, mai mult emotivă decât raţională, incapabilă de a obţine funcţii de conducere, a
cărui unică şansă de reuşită este promovarea recuzitei corporale, specifice genului feminin, sau

3
Probabil in tratatul scris de acesta, - „Emil”

5
mai exact a frumuseţii. Împărţirea dihotomică a sarcinilor se face în virtutea tratării femeii ca
femeie şi nu ca fiinţă umană.
Dihotomia însă nu are la bază niciun criteriu legitim, ci este o foarte bună modalitate de a
face ceea ce West şi Zimmerman (1987) ar numi probabil „doing gender”. Educaţia, considera
Mary are un rol important în construirea genului. Cele două sexe acţionează în virtutea
trăsăturilor cu care au fost socializaţi încă din copilărie. Acţiunile specifice unui gen nu au
caracterul unei tabula rasa, ci sunt rezultatul socializării timpurii, atunci când copii sunt învăţaţi
cu anumite identităţi (West şi Zimmerman, 1987; Wollstonecraft, 1796). Ordinea naturală de
care vorbeşte Garfinkel (1967) este atacată de Wollstonecraft, care nu neagă existenţa celor două
sexe, dar care atacă principiul după care se face stratificarea în societate. Inteligenţa, considerată
de raţionalişti drept caracteristică de bază a unei stratificări, este promovată de aceştia în virtutea
statutului de care dispune bărbatul în decursul vieţii sale.
Stratificarea este posibilă datorită accesului bărbatului la educaţie, a manierelor aşa zis
nobile cu care aceştia sunt învăţaţi încă din copilărie. Femeia în schimb este supusă unei educaţii
diferite, specifice genului lor, cu accent pe virtuţi precum frumuseţe, tandreţe, şarm, naivitate.
Educarea femeilor şi a bărbaţilor cu aceleaşi virtuţi, crede Wollstonecraft, va duce la dispariţia
acestor diferenţe dintre cele două sexe. Mary Wollstonecraft va râvni intr-un final la o ordine
naturală bazată pe raţiune, în care femeile vor învăţa aceleaşi virtuţi ca şi bărbatul, şi în care,
diferenţele de gen vor dispărea (bază a revoluţiei franceze).
Cauzele pentru care această ordine morală nu a fost combătută până acum pot fi multiple,
de la numărul foarte mic de femei educate în acea perioadă până la promovarea unei hegemonii
în domeniul construirii genului. Cele mai multe dintre ideile dominante la acea vreme despre gen
erau justificate de religie şi susţinute prin practicile culturale, ce făcea ca acest proces să devină
invizibil (Lorber, 1994: 5; Gramsci, 1968). Argumentele pe care raţionaliştii (bărbaţi) le
promovează în argumentarea inferiorităţii femeii sunt de natură biologică, organică sau de natură
religioasă (culmea) prin rolul biblic atribuit femeii de subordonată a bărbatului (Wollstonecraft,
1796).
Titlul acestei lucrări ne forţează însă să punem în oglindă ideile dezbătute în lucrarea sa
cu evenimentele din biografia scrisă de soţul ei. Perspectivele în oglindă derivă din două
remarce: deşi Mary râvnea la o ordine morală în care să domine raţiunea la ambele sexe,
remarcându-se astfel printr-o gândire pozitivistă, puternic masculinizată, soţul său nu a încetat

6
să o privească pe parcursul biografiei drept o persoană intuitivă, afectivă, plăpândă, care
entuziasma prin capacitatea ei speculativă (Godwin, 1798: 38). Avea oare dreptate?
Cea ce-a două remarcă derivă din acţiunile însăşi ale sale (Mary), din timpul căsătoriei cu
Imlay. Deoarece acesta era un om de afaceri speculativ, mercantil, Imlay era mereu plecat iar
Mary, alături de fetiţa sa, pe care o va boteza Fanny, din dragoste nemărginită pentru prietena sa
din adolescenţă, vor rămâne la Paris pentru a trăi în casa lui Imlay. Totuşi, perioadele lungi de
voiaj ale soţului său, i-au cauzat lui Mary crize de gelozie, datorate lipsei de afectivitate din
partea soţului atât pentru ea cât şi pentru fiica sa. Aceste crize au culminat cu gesturi necugetate,
prin care se isteriza la soţul său de faţă cu prietenii şi partenerii de afaceri, dar şi cu două
tentative de sinucidere (Godwin, 1798: 31).
Deşi statua că imaginea femeii este creată artificial, lipsa de afectivitate faţă de ea şi fiica
ei, au împins-o de multe ori la acte iraţionale. Explicaţiile ar putea proveni din psihanaliză, a
unor frustrări refulate, care au defulat mai târziu, sau poate a eşecului vicleniei raţiunii
hegeliene4. Cert este că, ideile din „A vindication of the rights of woman” şi realitate au fost
congruente până în momentul căsătoriei.
Despărţindu-se într-un final de Imlay, Mary se va mărita cu filosoful William Godwin,
alături de care îşi va găsi liniştea pentru o perioadă. Datorită presiunilor sociale, Mary se va
mărita cu Godwin şi fiindcă rămăsese însărcinată cu acesta, dar şi pentru că nu vroia să fie
înlăturată din cercurile sale intelectuale, care respingeau idea unei sarcini fără căsătorie. Normele
sociale ale vreme împiedicau soţii să frecventeze aceleaşi cercuri, însă acest lucru nu i-a
împiedicat pe cei doi să frecventeze aceleaşi evenimente împreună.
În concluzie, Mary Wollstonecraft a fost unul din filosofii iluminismului care spera la o
ordine morală justă, bazată pe educaţie agală pentru cele două sexe. Această dorinţă din câte se
poate argumenta a fost posibilă numai în operele sale. Acţiunile sale au contrazis această ordine
bazată pe virtuţi asemănătoare, Mary comportându-se de multe ori iraţional sau poate non-
raţional atunci când a venit vorba de propria viaţă. Dorinţa de afecţiune şi de protecţie din partea
unui bărbat, lipsa de afecţiune din partea tatălui nu au rămas fără urme în personalitatea lui Mary.
Poate că ideile promovate de Wollstonecraft în lucrarea sa au survenit prea devreme pentru
epoca în care trăia. Este posibil ca ideile să se propage în cadrul unei societăţi mult mai repede
decât transformarea pe care acea idee doreşte să o inducă în realitatea cotidiană. Constrângerile

4
Conform căruia orice acţiune umană urmăreşte un scop raţional

7
structurale din acea vreme au împiedicat-o pe Mary să se revoluţioneze cu totul. Deşi a fost o
femeie care ieşea din tiparele genului său din acea perioadă, unele norme au împiedicat-o să
urmeze total crezul pe care îl promova în lucrările sale.
Normele cu privire la adulter au împiedicat-o să continuie relaţia cu Henry Fuseli, sarcina
cu William Godwin a forţat-o să se mărite cu acesta pentru a nu fi exclusă din cercurile
intelectuale în care se prinsese şi care condamnau adulterul. Anecdotele lui William Godwin cu
privire la societatea engleză, în special din păturile superioare ale acesteia, pot folosi drept surse
importante ale unei istorii sociale engleze, care deşi dominată de virtuţile liberale, nu reuşea să
iasă totuşi de sub anumite norme cu caracter structural.

8
Bibliografie

Garfinkel, Harold., 1967, Passing and the management achievement of the sex status in
an intersexed person în Studies in Ethnometodology, New Jersey: Printece Hall, pp. 116-185

Godwin, William., 1798, Memoirs of the Author of a Vindication of the Rights of Woman.
London: Saint Paul’s Church

Gramsci, Antonio., 1968, Opere alese., Bucureşti: Editura politică

Lorber, Judith., 1995, “Night to his Day”: The Social Construction of Gender în
Paradoxes of gender, London and New Haven: Yale University Press, pp. 288-300

Scott, John., 2006, Social Theory. Central issues in Sociology. London: Sage
Publications, pp. 11-15

West, Candace; Zimmerman, Don., 1987, Doing Gender, în Gender and society, vol 1, nr
2, pp. 125-151

Wollstonecraft, Mary., 1796, A vindication of the rights of woman. London: Saint Paul’s
Church