MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA

DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE ”C. STERE”

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ECOLOGIE

CATEDRA SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ MEDICALĂ

TEZĂ DE LICENŢĂ

LOMBOSACRALGIILE – DIFERENȚIEREA ȘI ROLUL

MASAJULUI TERAPEUTIC ÎN JUGULAREA LOR

AUTOR: TOCAR IULIAN, STUDENT LA ANUL IV,

SPECIALITATEA KINETOTERAPIE ȘI TERAPIA OCUPAȚIONALĂ
_________________________
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: CHIHAI VICTORIA
GRADUL ȘI TITLUL ȘTIINȚIFIC
VICTORIA CHIHAI, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR
________________________

ADMIS PENTRU SUSȚINERE

ȘEF CATEDRĂ VADIM GAVRILUȚĂ
_____________________
CONF. UNIV., VICTORIA CHIHAI

Chișinău – 2023

1
 DECLARATIE*
privind originalitatea conținutului tezei de licență

Subsemntatul Iulan Tocar absolvent al Universității de Studii Politice și Economice Europene

„C. Stere”, Facultatea Științe Economice și Ecologie, specialitatea Kinetoterapie și terapia
ocupațională, promoția 2022-2023, declar pe propria răspundere, că teza de licență cu titlul:
LOMBOSACRALGIILE – DIFERENȚIEREA ȘI ROLUL MASAJULUI TERAPEUTIC ÎN
JUGULAREA LOR elaborată sub îndrumarea dnei Victoria Chihai, Conferențiar Universitar, pe care
urmează să o susțin în fața comisiei, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate, articole etc.,
publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice, folosite la elaborarea lucrării, sunt
menționate în conținutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice
modalitate legală, acceptînd introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.

Data ________________________ Semnătură student ________

2
 CUPRINS

INTRODUCERE
IMPORTANŢA TEMEI ABORDATE................................................................................................pag.4
CAPITOLUL I.ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1. TIPURILE DE LOMBARGII.................................................................................................... pag.5
1.2. CAUZELE ȘI EVOLUȚIA DURERILOR LOMBARE ȘI
SACRALE.....................................pag.7
1.3. LOMBARGIILE ȘI FORMELE
CLINICE...............................................................................pag.10
CAPITOLUL II.MATERIAL ȘI METODE
2.1 MASAJUL TERAPEUTIC MASAJUL TERAPEUTIC ȘI EFECTELE LUI...........................pag.16
2.2 TEHNICA APLICĂRII MASAJULUI TERAPEUTIC ȘI MANEVRELE
FUNDAMENTALE..........................................................................................................................pag17
2.3 MASAJUL TERAPEUTIC ÎN PATOLOGIA DUREROASĂ LOMBARĂ.............................pag.22
2.4 MASAJUL TERAPEUTIC ÎN PATOLOGIA DUREROASĂ SACRALĂ..............................pag.26
2.5 ALTE PROCEDEE ALE MASAJULUI TERAPEUTIC .........................................................pag.27
CAPITOLUL III.METODE DE ATENUARE A DURERILOR LOMBARE ȘI SACRALE
3.1 EFECTELE MASAJLUI TERAPEUTIC ÎN JUGULAREA DURERILOR LOMBARE......pag.31
3.2 EFECTELE MASAJLUI TERAPEUTIC ÎN JUGULAREA DURERILOR SACRALE.......pag.32
3.3 EFECTELE METODELOR ADJUVANTE MASAJULUI TERAPEUTIC ÎN JUGULAREA
DURERILOR LOMBARE...............................................................................................................pag.33
CONCLUZII
BIBLIOGARFIE
ANEXA

3
 INTRODUCERE

IMPORTANŢA TEMEI ABORDATE

Durerea de spate este o problemă răspîndită, care afectează o mare parte a populaţiei. Circa
70% din populaţie suferă de durere lombară periodică şi la circa 15% aceasta se manifestă permanent.
Riscul de durere lombară recidivantă este foarte înalt aproximativ 70-80%. La 5% din pacienţi se
formează durere cronică în regiunea lombară cu o durată mai mult de trei luni.
Durerea în regiunea inferioară a spatelui poate fi cauzată de diverse structuri. Deseori originea
acesteia este multifactorială şi necesită utilizarea diferitor metode terapeutice şi de reabilitare. Autorii
din domeniu remarcă, că circa 50 de forme patologice pot declanşa durerea lombară sau cea cervicală.
În afară de maladiile somatice care provoacă durerea reflectată în regiunea lombară, există multiple
structuri-surse de localizare propriu-zis lombară.

Prin definiție, lombosacralgia este un simptom dureros localizat pentru care nu se poate stabili
întotdeauna o relatie directă între importanța pe care o acordă bolnavul acestei suferințe si modificările
anatomo-patologice ale coloanei vertebrale. Manifestările somatice depind de etiopatogenia bolii, cît și
de interpretarea psihologică a mesajului nociceptiv. Participarea deloc neglijabila a acestor
componente psiho-somatice explică ameliorările spectaculoase realizate prin mijloace care la prima nu
au nimic în comun cu presupusul substrat etiopatogenic al durerii.

Durerea lombosacrată localizată sau asociată cu un sindrom radicular constituie peste 50% din
cazurile care se prezintă în serviciile de medicină fizică. Aceeași suferință reprezintă în toate țările o
incapacitate temporară de muncă și are costuri sociale foarte mari.

Studiile arată că durerea la nivelul coloanei vertebrale atinge circa 80% dintre adulți, dar doar
20% dintre cazuri ajung să aibă o patologie vertebrală adevărată. Incidența ei crește cu vîrsta, femeile
între 40-60 de ani  fiind mai des afectate decît bărbații.

Experienţa clinică demonstrează, că prezenţa patologiei degenerative articulare poate creşte

probabilitatea afectării lombare sub influenţa suprasolicitării fizice. De altfel, prezenţa şi gradul
modificărilor degenerative nu întotdeauna corelează cu expresia durerilor lombare. Nu există date
suficiente referitoare la frecvenţa şi rolul durerilor musculare primare de nivel lombar, care deseori sînt
întîlnite în patologia lombară de diferită etiologie. Într-o mare parte din pacienţi cu durere cronică
benignă şi durere „nespecifică” în regiunea lombară, durerea miofascială rămîne a fi simptomul clinic
de bază, procesul patologic declanşator fiind neelucidat. Reeșind din cele expuse,

Scopul studiului a fost estimarea eficacității masajului terapeutic în jugularea

lombosacralgiilor.
Pentru realizarea acestui scop ne-am propus următoarele obiective:
1. Evaluarea eficacității tehnicilor și intervențiilor pentru jugularea durerilor lombosacrale.
2. Selectarea metodelor de masaj terapeutic pentru diminuarea durerilor lombare și sacrale.
3. Estimarea metodelor adjuvante pentru jugularea durerilor lombosacrale.

4
 Cercetările efectuate în această lucrare sunt actuale în vederea, eficacitării în optimizarea
procesului de recuperare a persoanelor cu dureri lombare și sacrale.

CAPITOLUL I

ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI

1.1.TIPURILE DE LOMARGII

Lombalgia (lumbago acut sau cronic) durere a regiunii lombare. Limbajul medical rezervă
termenul lombalgie durerilor regiunii axate pe cele cinci vertebre lombare. Deasupra acestora se
vorbește de dorsalgie, dedesubtul lor, de dureri 20 fesiere sau sacrale. O lombalgie poate fi cauzată de
leziuni ale rachisului sau de afecțiuni care ating viscerele regiunii lombare.[1.]

Lombagiile rahidiene sunt de origine inflamatorie sau mecanică:

- lombalgiile inflamatorii pot fi puse pe seama unei inflamații a unei vertebre și a discurilor
intervertebrale vecine sau unei tăsări vertebrale, la un subiect tănăr, unei afecțiuni a articulațiilor
vertebrale, la un subiect vărstnic, unei tăsări sau unei tumori benigne sau maligne. Durerea este
deranjantă mai ales noaptea, iar dimineața la trezire, necesită o „dezmorțire” pe o durată de mai mult
de 30 min.

- lombalgiile mecanice sunt de cele mai multe ori căuzate de o artroză a apofizelor articulare
posterioare ale vertebrelor sau de degenerescență unuia sau mai multor discuri intervertebrale, la
răndul ei provocată de un traumatism, de o serie de microtraumatisme, de o epifizită (inflamația unei
epifize) de creștere pentru formele precoce. Îmbătrănirea este adesea responsabilă deoarece, cu anii,
discurile intervertebrale își pierd suplețea și se fisurează. Durerea se manifestă în cursul zilei ; agravată
de eforturi, de căratul de greutăți, de staționarea îndelungată în picioare, ea este ușurată prin repausul la
orizontală.

Lombalgiile mecanice pot fi acute - cea mai frecventă fiind lumbago, recidivante, făcănd să
alterneze perioadele dureroase și remisiunile, sau cronice. Ele sunt însoțite uneori de dureri care
iradiază în membrele inferioare.[2.]

Lombalgiile de origine viscerală pot fi căuzate de o afecțiune care atinge rinichiul, apăratul
urinar sau genital, de o leziune a aortei sau a meningelor măduvei spinarii (neurinom, arahnoidită,
meningoradiculită etc). Există cinci tipuri de lombalgie: locală, iradiată la coloana, durere de origine
vertebrală iradiată în picioare sau fese, durere rădiculara și spasm muscular. Anamneza are cea mai
mare importanță pentru descoperirea factorilor de risc pentru o boală subiacentă gravă, ce necesită
evaluare specifică prin examen obiectiv sau teste de laborator. Caracteristicile durerii dorsolombare
variază considerabil, dar există cateva trasături ce ajută la diferențierea cauzelor anatomice și a
etiologiei sale.

Durerea locală e căuzată de procese care comprimă sau irită terminațiile nervoase. Este de
obicei dătorată fracturilor ce rup sau întind structurile sensibile la durere.

5
 Sediul durerii este lăngă porțiunea vertebrală afectată. Durerea locală care nu variază cu
schimbarea de poziție sugerează o tumoră sau o infecție la nivelul coloanei vertebrale.

Durerea iradiată la coloana poate lua naștere din viscerele abdominale sau pelviene. Este
descrisă de obicei ca durere abdominală sau pelvină, precum și că durere vertebrală și deseori nu este
influențată de poziția coloanei. Acest tip de durere poate fi descris uneori doar ca durere lombară.

Durerea de origine vertebrală poate iradia în fese sau coapse. Afecțiunile coloanei lombare
superioare pot declanșa durerea ce iradiază în regiunea lombară, în regiunea inghinală sau în partea
anterioară a coapselor. Bolile ce afectează coloana lombară inferioară pot declanșa durerea ce iradiază
în fese, în coapse posterior sau, rareori, în gambe sau în picioare. Injecțiile cu substanțe de contrast în
structurile sensibile la durere ale coloanei (discografia) pot produce dureri în membrele inferioare, ce
nu au distribuție metamerică. Patologia exactă a acestor dureri „sclerotomale” e neclară.[3.]

Durerea lombară radiculară clasică e de obicei ascuțită îi iradiază de la coloană în membrul

inferior, pe teritoriul unei rădăcini nervoase (discopatia lombară). Tuse, strănutul sau contracția
voluntară a musculaturii abdominale (ridicatul greutăților sau efortul de defecație) produc frecvent
durere iradiată. Pacientul observă accentuarea durerii în poziții care întind nervii și rădăcinile nervoase.
Poziția șezăndă întinde nervul sciatic (rădăcinile L5 și SI), deoarece nervul trece posterior de șold.
Nervul femural (rădăcinile L2, L3 și L4) trece anterior de șold și nu este întins în poziția sezănd.
Numai descrierea izolată a durerii nu poate diferenția clar o durere de origine vertebrală de o
radiculopatie.

Durerea asociată cu spasm muscular, deși de origine neclară, este frecvent asociată cu multe
afecțiuni ale coloanei. Spasmele sunt însoțite de posturi anormale, contrac-tură mușchilor
paravertebrali și durere surdă.

Durerea lombară de repaus sau nelegată de postură poate ridica suspiciunea de tumoră
vertebrală subiacentă, fractură, infecție sau durere iradiată din structuri viscerale. Durerea în membrul
inferior provocată de mers sau orto-statism și ameliorată în poziția sezăndă sau clinostatism este
sugestivă pentru stenoza vertebrală. Cunoașterea circumstanțelor în care apare durerea de spate este
importantă cănd se suspicionează o cauză subiacentă gravă a durerii. Utilitatea diagnostică a simpto-
melor și semnelor sugesti pentru o cauză subiacentă gravă a durerilor dorsolombare este discutată la
tratament. Unii pacienți care au suferit accidente sau răniri ușoare la locul de muncă pot exagera
durerea pentru a obține desubiri sau din emoți psihologice. [4.]

6
 1.2.CAUZELE ȘI EVOLUȚIA DURERILOR LOMBARE ȘI SACRALE

Cauzele durerii lombare se datoreaza în general:

- atitudinilor posturale incorecte adoptate timp prelungit,

- miscări ale corpului si exerciții efectuate într-un mod incorect,

- tensiunea musculară excesivă derivată din stresul fizic si psihologic,

- scăderea tonusului muscular (abdominal, lombar si dorsal) datorate sedentarismului,

- greutate corporală crescută (obezitatea fiind vazută azi ca maladia secolului nostru afectînd un
număr din ce in ce mai mare de persoane)

Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc, iar de alții
discopatie. Ultimul termen, cu înteles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinică,
deoarece discul nu suferă doar prin hernie, existînd o întreaga patologie discală, diferită de hernia de
disc, care determină suferințe ale coloanei lombare. Pe de alta parte, coloana lombară trebuie privită ca
un tot unitar, care cuprinde pe lînga segmentul vertebro-discal și țesuturile moi adiacente (mușchi,
ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei suferințe. Probabil din acest motiv,
ultimele monografii vorbesc despre ceea ce autorii anglo-saxoni denumesc "low back pain".[ 5.]

Această denumire desemneaza durerea lombară inferioara de cauza mecanică, generată de

suferința atât a țesuturilor moi lombare, cât și a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulații vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un proces
degenerativ. Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrată izolată, durerea lombosacrată cu algii
referite pe membrul inferior, cât si durerea lombosacrată cu algie iradiată, radiculară.

La subiecții tineri artroza dorso-lombară survine pe o cifoză consecutivă epifizitei vertebrale

(boala Scheuermann), la femeia dupa menopauză se complică cifoza cu hiperlordoza lombara (sindrom
trofostatic), iar la vârstnici se întâlnește cifoza senila, prin osteoporoza difuza a coloanei.

Importanța acestora este ca cel puțin o dată în viață fiecare dintre noi simțim un disconfort
dorsal. La adult, durerile de spate sunt una dintre principalele probleme ale acestei vârste și poate
deveni o sursă de neplăceri continue pentru mulți dintre aceștia.

Tratamentul herniilor de disc lombare trebuie să fie complex dar totuși unitar din punct de
vedere al concepției, in ciuda preferinței de a opta pentru unul dintre mijloacele care ne stau la
indemană, in raport cu diferitele specialități care au inceput sa aiba pretenții de independență.

7
 Deși nu toată lumea este de acord, tratamentul fizical-kinetic este cel mai judicios tratament al
lombosacralgiilor atunci când acestea nu sunt contraindicate și nu se află într-un stadiu ce impune
tratamentul neuro-chirurgical.

În această categorie intră urmatoarele lombosacralgii:

 Discopațiile vertebrale
 Sindrom lombosciatic
 Hernia de disc lombară/Hernia de disc lombară operată
 Pelvispondilitei reumatismale

Corectitudinea conduiței terapeutice depinde, în primul rînd, de corectitudinea indicației, iar

aceasta se va pune în raport cu vârsta bolnavului, profesiunea acestuia, etiologia afecțiunii, activitățile
sportive pe care le practică, momentul de la producerea accidentului, precum și cu tipul și gravitatea
manifestărilor clinice.

Ţinând cont de aceste indicații terapeutice și de particularitățile fiecărui caz în parte se poate
adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui tratament fiind de a menține
funcția trunchiului, a membrului inferior afectat și independența individului.

Evoluția ți prognosticul sunt benigne, cu toate acestea simptomele necesită măsuri terapeutice
care să contribuie la ameliorarea stării bolnavului și la preîntâmpinarea complexării lui sub raport
psihic. Evoluția spondilozei dorso-lombare este lentă, leziunile degenerative ale coloanei vertebrale
accentuându-se cu vârsta.

Prognosticul e în general favorabil.

Una din complicațiile spondilozei dorso-lombare o constituie și sindroamele de compresiune

medulară, care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o diminuare a sensibilității profunde, iar
la nivelul membrului superior printr-un tablou amiotrofic sau senzitivo-motor.

Evoluția depinde de:

 combaterea factorilor de risc,

 controlul posturii ortostatice,
 evitarea eforturilor fizice,
 condiții meteorologice nefavorabile,
 diagnosticul și tratamentul corect în puseurile de acutizare,
 terapia de întreținere condroprotectoare în perioadele de acalmie,
 profilaxia secundară a recidivelor,
 supraveghere medicală periodică cu respectarea indicațiilor terapeutice conservatoare sau
chirurgicale.

Probleme apar numai în formele cu deficit neuromotor accentuat si incapacitate temporară de

muncă crescută și variază de la caz la caz.

Abordarea pacienților cu lombalgie cronica este complexă și nu poate fi încă supusă unui
simplu algoritm.
8
 O înțelegere clară a anatomiei coloanei, o prezentare pertinentă a anamnezei și examinării,
studii de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorso-lombare și abordarea terapeutică pentru a
îmbunatăți îngrijirea pacientului.

Metodele de recuperare, asupra cărora ne-am oprit în această lucrare sunt recuperarea, prin
kinetoterapie ăi masaj, care pornesc de la considerația ca stabilitate a coloanei vertebrale nu se
datorește nici conformației extremităților articulare osoase, nici formațiunilor capsulo-ligamentare,
care reprezintă elemente pasive insuficiente de susținere, ci grupelor musculare periarticulare. Pe de
altă parte, s-a constatat că mobilizarea precoce este superioară ca rezultate, imobilizării prelungite care
se soldează cu atrofii musculare.

Figura 1

Masajul ca mijloac tehnic depinde de starea clinică a pacientului si de existența unor

contraindicații privind aplicarea unor altor tehnici terapeutice.

Lucrarea de față evidențiază obiectivitatea evoluției favorabile a pacienților cu hernie de disc

lombară prin abordul recuperator complex, și în special prin tehnicile de masaj clasic și kinetoterapie
aplicate diferențiat în funcție de implicațiile etiopatogenice.[6.]

9
 1.3 LOMBARGIILE ȘI FORMELE CLINICE

Un capitol special este LOMBALGIA ACUTĂ (spate dureros), manifestată prin dureri la nivelul
lombelor ce apar brusc, fie după un efort fizic sau ridicări de mari greutăți.

FORMELE CLINICE FRECVENT INTÂLNITE:

LOMBALGIA ACUTĂ (lumbago, spate dureros)

LOMBALGIA CRONICĂ

LOMBOSCIATICĂ

CARACTERISTICI GENERALE

In general durerile la nivelul coloanei lombare pot fi de origine vertebrală, muscularăa, sau uneori
chiar urogenitale (renale)

De regulă durerea apare ca urmare a unui efort fizic deosebit, la stationarea prelungită in ortostatism.

Deși lombosacralgia este cunoscută devenind o suferință banală, ea ramane in fond o problemă
complexă medicală, un teren de dispute continue de diagnostic și tratament.

EXISTĂ PATRU ELEMENTE IMPORTANTE ÎN ASTFEL DE CAZURI:

-fregvența durerilor

-incapacitatea de muncă foarte ridicată ca număr de zile de concedii medicale si număr de persoane

-dificultățile de a pune un diagnostic precis de cauzalitate

-inconsistența tratamentelor

Lombosacralgia nu este o boală ci un sindrom, deși denumirea ar contura-o ca sindrom

CAUZELE:

-extra spinale 3-4%

-cauize spinale variate 5-12,5%

-cauze psihogene 5,30%

-lombosacralgia mecanică 70-80%

10
Tratamentul acestora trebuie făcut ținandu-se cont de etiologie

LOMBOSACRALGIA ÎN SINDROMUL MIOFASCIAL

-se concentrează pe punctele TRIGGER
-masaj cu gheață local
-infiltrație cu xilina 4-5 la 2 zile interval
-2-3 ședințe de electroterapie pe zi (ultrascurte, diadinamice cu electrozii puși pe punctele Trigger și pe
zona de reflecție a durerii)
-curenți de medie fregventă 2000 Hz cu intensitate tonifiantă 10 min, urmată de curenți de 1000 Hz cu
impulsuri la 1 sec tot de 10 min.
-medicație tranchilizantă și antialgica la nevoie

LOMBOSACRALGIA DIN SINDROMUL FIBROZITIC

-care prezintă dureri ale țesuturilor moi, cu dureri declanșate prin presiune, chiar pe punctele
respective, fară iradiere

LOMBOSACRALGIA DIN TENDINIȚE

Sunt contraindicate exercițiile fizice de întindere și contracțiile puternice musculare

-unguentele specifice în aceste cazuri au eficiență doar pe țesuturile moi

LOMBOSACRALGIA PRIN AFECTAREA VERTEBRALĂ

-este determinată de iritarea ramurilor senzitive locale ale rădăcinii posterioare ale nervilor rahidieni

LOMBOSACRALGIA prin discopatie are 3 forme:

-acută (in care se impune repaus total pe un pat tare, antalgice, antiinflamatoare, calmante repaus la pat
cateva zile)

-forma subacută, tratamentul în plus față de forma acută se face prin electroterapie și kinetoterapie

-forma recurentă, tratamentul se face ambulator ținandu-se cont de profilaxia coloanei vertebrale.

TRATAMENTUL ÎN FIZIOTERAPIE

Nu vom aplica curenți diadinamici în focarele de eczemă și alte leziuni ale pielii de diferite etiologii.

Medicatie antiinflamatoare și antialgică

-evitarea mișcărilor bruște dureroase

-infiltrații cu xilina plus corticoizi

11
-elecroterapie

-masaj profund

-termoterapie

-kinetoterapie

Diagnosticul, tratamentul si medicația în patologia de tip reumatismal al coloanei vertebrale

Se face ținînd cont de:

-aparatul musculator al coloanei vertebrale care este implicat în cel mai mare grad în biodinamica
coloanei vertebrale, dar și în geneza sau întreținerea unei patologii de tip degenerativ al acesteia, prin
suferința de tip functional sau de tip organic

-tulburări de statică vertebrală

-scoliozele primare sau secundare

-celelalte tipuri de modificări ale staticii vertebrale pot cauza multe tulburări funcționale la nivelul
lombosacrat sau al coloanei vertebrale

În concluzie se poate afirma că patologia reumatismală de tip degenerativ a coloanei vertebrale sub
diferitele sale aspecte trebuie aplicate sub indrumarea unui medic speialist.

1. LOMBALGIA ACUTĂ

Durerile apar brusc la nivelul zonelor lombare care cresc în intensitate la orice mișcare, contractură
mușchilor lombari și în acest caz coloana vertebrală își va pierde aproape in totalitate mobilitatea

TRATAMENTUL:

-repaus fizic la pat

-medicație locală și generală antialergică și inflamatoare, decontracturantă

-electroterapie și masaj

-uneori infiltrații paravertrebrale cu derivați de cortizon sau chiar Rxterapie

MASAJUL terapeutic va fi calmant și miorelaxant cu manevre executate blînd in ritm lent.

Se face efleuraj cu fata palmara a mainilor pentru a reduce sensibilitatea țesuturilor.

-vibromasaj

-masaj reflex (presopunctura) si hidromasaj, masaj subacval, dus masaj, efectuate cu blandete avand ca
limita de suportabilitate- apariția durerii
12
2. LOMBALGIA CRONICĂ

Apar dureri moderate, suportabile la nivel lombar, de regulă dimineața la scularea din pat, sau la
ridicări de greutați cu limitarea parțiala a mișcărilor coloanei lombare și cu senzația de redoare a
spatelui.

Lombalgia cronică poate fi urmarea unui lumbago acut.

TRATAMENT:

-evitarea eforturilor fizice și a ridicării de greutăți mari

-medicație antiinflamatorie, antialgică locala și generală la nevoie

-fizioterapie

-kinetoterapie și masaj continuu

-masaj terapeutic pentru reducerea durerilor, păstrarea elasticității și excitabilității musculare lombare,
îmbunătățiea circulației sangvine

-efleuraj cu palmele si degetele îndoite “pieptene” apoi fricțiuni cu nodozitățile degetelor.

3. LOMBOSCIATICA

Se manifestă prin dureri lombare instalate brusc la miscările de coloană vertebrală sau la ridicări de
greutăți

Durerile iradiază de-a lungul membrului inferior afectat rareori pe ambele membre, iar dacă este
comprimată rădăcina nervoasă (lombară 5) durerea iradiază pe fața posterioară a coapsei, fața externă a
gambei și fața dorsală a piciorului.

Daca este afectată rădăcina nervoasă sacrată S1, durerea va iradia pe fața posterioară a coapsei și
gambei sip e fața plantară a piciorului. Apar furnicături la nivelul degetelor sip a tălpi, contracture
musculară lombară și limitarea mișcărilor vertebrale lombare.

TRATAMENT

a). ÎN FAZA ACUTĂ:

-repaus pe pat tare, medicație antiinflamatoare, antalgică și decontracturantă

-electroterapie și masaj

b). ÎN FAZA DUREROASĂ

-masaj, efleuraj blînd, hidromasaj si presopunctură

-după trecerea fazei dureroase masaj manual și instrumental

13
-vibromasaj

TRATAMENT GENERAL

In faza acută:

-repaus pe pat tare, medicație antiinflamatoare și antalgică, decontracturantă

-electroterapie și masaj

În faza dureroasă

-efleuraj blînd, hidromasaj și presopunctură

-după trecerea fazei dureroase masaj manual, blînd și instrumental

-vibrații

LOMBOSACRALGIA DIN SINDROAMELE GENERALIZATE

În cadrul sindroamelor generalizate ale reumatismului țesutului moale sunt descrise 3 entități:

-sindromul de hipermobilitate articulară

-sindromul fibrozitic difuz sau tendomiopatia generalizată

-sindromul tendinițelor calcificate

Mai putem menționa:

LOMBOSACRALGIA DIN SINDROMUL DE HIPERMOBILITATE

Schema terapeutică

-tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale și fesiere. Rezultate pozitive după 3-6 luni

-medicație antalgică la nevoie

-sunt inutile infiltrațiile, electroterapia, termoterapia, medicație antiinflamatoare

LOMBOSACRALGIA DIN TENDOMIOPATIA GENERALIZATĂ

Tratamentul trebuie să țina seama de prezența a 8-12 puncte trigger precum și prezenșa unor puternice
componente psihice si neurovegetative

LOMBOSACRALGIA MUSCULOLIGAMENTARA

În această afecțiune pot să apară contracturi musculare lombare iar tratamentul este:

-masaj cu gheață pe masa musculară

14
-exerciții kinetospecifice de întindere musculară

-medicația antiinflamatorie intensă (se poate administra prednisonin doze de 30 mg/zi)

-răspunsul la medicația antiinflamatorie este piatra de incercare a realității fiziopatogenetice

-echilibrarea furtunii vegetative declansată de dureri

-caldură lombară (pernă electrică, sare caldă etc)

-electoterapie antialgică

-termoterapie lombară, masaj sedativ, netezire

[7.]

15
 CAPITOLUL II –MATERIAL ȘI METODE

2.1 MASAJUL TERAPEUTIC ȘI EFECTELE LUI

Masajul therapeutic este una dintre cele mai frecvente metode de a scǎpa de durerile de spate.
Masajul, în general, promoveazǎ relaxarea mușchilor și reducerea stresului. În special ȋn cazul
durerilor de spate, anumite tehnici de masaj ajutǎ la reducerea durerii și calmeazǎ mușchii. Masajul
este benefic din mai multe motive: ȋmbunǎtǎțeste circulația sîngelui, relaxeazǎ mușchii și crește nivelul
de endorfine.
Deși oamenii de științǎ nu sunt convinși de faptul cǎ masajul poate fi utilizat ca un ajutor ȋn
ameliorarea durerilor de spate, aceștia considerǎ cǎ masajul poate contracara semnale de durere trimise
la creier, iar ȋn același timp poate stimula eliberarea de substanțe chimice care aduc schimbări benefice
la nivelul organismului.
Deiș cercetările privind eficacitatea masajului terapeutic în cazul durerilor de spate sunt
limitate, existǎ un numǎr de studii care au arǎtat faptul cǎ masajul poate fi considerat o terapie de
succes. Ȋntr-o analizǎ publicatǎ în anul 2009, oamenii de științǎ au analizat 13 studii clinice iar
rezultatele analizei au arătat faptul cǎ masajul este eficient ȋn special ȋn cazul pacienților cu dureri
lombare și mai ales atunci când tratamentul este utilizăt în combinație cu alte exerciții fizice. Masajul
are un rol principal chiar de la începutul programului de recuperare, dătorita efectelor favorabile pe
care le produce.
Efectele masajului terapeutic în cazul traumatismelor și al bolilor are efecte de ameliorare,
întreținere mergănd pănă la vindecarea completă.

Efectele asupra mușchilor:

a. Decontracturare profundă a fiecarei fibre a mușchilor somatici;
b. Tonicitate mai mare a tuturor mușchilor flasci și acelor slăbiți;
c. Eliberare masivă de acid lactic stocat la mușchi dătorită efortului prelungit.

Efectele asupra nervilor:

a. Mai bună excitabilitate la stimulii din exterior;
b. Mai rapidă contractibilitate a nervilor care răspund de reflexe;
c. Deblocare a centrilor locomotori de la nivelul creierului.

Efectele asupra sîngelui și limfei:

a. Fluiditate mai mare prin mișcări care au un sens invers circulației sanguine;
b. Accelerare a circulației sîngelui prin deschiderea capilarelor de rezervă;
c. Eliminare substanțială de toxine din sistemul venos;
d. Drenare corectă a limfei cu ajutorul manevrelor de drenare limfatică.

Efecte indirecte asupra glandelor endocrine:

a. Mai bună funcționare a sistemului nervos central care comandă aceste glande;
16
 c. Activare a circulației hormonale dătorate bunei circulați sanguine.
Articulațiile capătă o mai bună mobilitate cu ajutorul manipulărilor articulare și manevrelor specifice
articulațiilor și ale vertebrelor. [15.]

2.2 TEHNICA APLICĂRII MASAJULUI TERAPEUTIC ȘI MANEVRELE FUNDAMENTALE

Tehnica aplicării masajului are la bază o serie de manevre fundamentale sau principale, care nu
pot lipsi în efectuarea acestei terapii.
Manevrele fundamentale exercită influențe diferite la nivelul tegumentelor, sistemului muscular,
osteoarticular, circulator și nervos, ceea ce oferă posibilitatea aplicării diferitelor procedee de masaj în
funcție de obiectivele terapeutice urmărite. [8.]

Manevrele fundamentale includ:

1. efleurajul (netezirea);
2. fricțiunea;
3. framântatul;
4. tapotamentul;
5. vibrațiile.
1. Efleurajul
Efleurajul sau netezirea este o manevră de introducere, cu care începe orice ședinta de masaj,
dar poate fi alternată cu alte manevre fundamentale de masaj folosite, si constituie manevra de
încheiere în majoritatea situațiilor.
Constă în alunecarea usoară a mâinilor masorului pe suprafața corpului, realizându-se o
netezire a tegumentelor, și care se execută, întotdeauna, în sens centripet, adică de la extremitatea
distală catre extremitatea proximală a segmentului care este masat.
Tehnica aplicării netezirilor prezintă mai multe modalitați:
• cu fața palmară a mâinilor, cu degetele întinse, apropiate sau depărtate, atunci când se
masează zone mai întinse și plane, utilizându-se ambele mâini;
• cu fața dorsală a mâinilor, degetele fiind flexate și depărtate, reprezentând tehnica
denumită masaj în pieptene, pentru zonele paroase;
• cu fața palmră a degetului mare;
• cu fața palmară a vârfurilor a două sau trei degete, atunci când se masează suprafețe
mici;
• prin cuprinderea între degetul mare si celelalte degete, când se masează pe zone mai
mici și rotunde.
Efleurajul se poate efectua cu ambele mâini deodată sau folosindu-se alternativ, una după alta.
Netezirea se face în mod obișnuit în linie dreaptă, în axa longitudinală a membrelor, de-a lungul
grupelor de mușchi în funcție de structura anatomică a regiunii. De obicei se efectuează segmentar, pe
zone anatomice delimitate (ex. antebraț, braț, gambă, coapsă), dar poate fi executată și pe toată
lungimea membrelor superioare sau inferioare, când timpul nu ne permite să o aplicăm.
Sensul direcției efleurajului depinde de topografia circulației venoase și limfatice sau grupelor
musculare din zona masată.

17
 La membre, sensul netezirilor, așa cum s-a mai spus, se face de la extremitate în sus, la nivelul
trunchiului se urmărește sensul de întoarcere a circulației venoase catre inimă, la ceafa si gât sensul
manevrei este de la cap spre umăr și omoplați.
Netezirea este considerată ca o manevră specifică pentru suprafața corpului, actionând în
special asupra pielii, țesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici și vaselor venoase și
limfatice.
Ea are o acțiune calmantă, micșorând fenomenele dureroase, de contractură musculară, de
tensiune psihică, efecte deosebite pentru persoanele nervoase, emotive, realizând, totodată, și condițiile
de adaptare mai bună la alte manevre fundamentale mai puternice.
Un alt efect important al efleurajului este îmbunătățirea circulației de întoarcere venoasă și limfatică,
ce rezultă din actiunea mecanică a procedurii, care facilitează hemodinamica, dar și acțiunea reflexă ce
produce vasodilatație activă prin mecanisme vasomotorii nervoase și umorale. Se îmbunătățesc
condițiile trofice ale pielii, prin activarea schimburilor metabolice, se favorizează îndepărtarea
lichidelor din spațiile intracelulare, efecte foarte utile în tratamentul edemelor reziduale după
traumatismele aparatului locomotor.[9.]

Hiperemia activă, după netezire, îmbunătățește aportul de oxigen, glucoza și fosfați macroergici
și în același timp favorizează eliminarea cataboliților din musculatură, de la suprafața, asigurând
condiții funcționale normale pentru grupele musculare respective.
Netezirea menține suplețea și elasticitatea pielii prin împiedicarea procesului de mineralizare a
fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoane mai în vârsta, și scurtează timpul de reînnoire a
epidermului prin accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale acestuia.
2. Fricțiunea
Manevra fundamentală de masaj, fricțiunea constî în apăsarea și deplasarea tegumentelor și
țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor.
Din punct de vedere tehnic, această manevră se poate executa în mai multe modalități:
• cu fața palmară a degetelor mâinii, cu cele trei degete ale mâinilor (index, medius și
inelar) sau cu vârful degetului mare, când se aplică pe suprafețe mici (ex. spațiile interosoase, pe partea
dorsală a mânilor și picioarelor);
• cu marginea cubitală a mâinii;
• cu "rădăcina" mâinii sau cu partea dorsală a pumnului strâns, când se masează zone mai
mari;
• cu eminența tenară, baza degetului mare sau cu eminența hipotenară, baza degetului
mic, atunci când se aplică pe zone cu sensibilitate mai mare.
Degetele sau mâinile se aplică pe tegumente având un unghi între 30-700, în funcție de forța pe
care dorim să o impunem manevrelor (cu cât unghiul este mai mare, cu atât forța de pătrundere este
mai mare).
Sensul fricțiunii poate fi linear sau circular.
Fricțiunea în sens linear este adecvată zonelor sărace în țesuturi moi și mai puțin suple
(articulațiile și regiunile cu tendoane, cum este treimea inferioară a brațelor).
Intensitatea manevrelor trebuie să fie adaptată sensibilității tegumentelor și țesuturilor moi
subcutanate, pentru evitarea apariției senzațiilor dureroase.
Această manevră de masaj se adresează, în special, țesuturilor moi subcutanate și straturilor
musculare de suprafață (mușchii pieloși ai feței).
Fricțiunea crește procesul de mobilizare a țesutului adipos din hipoderm, prin influențarea
favorabilă a factorilor lipolitici, producând o scădere cantitativă a straturilor de grăsime.

18
 Alături de netezire, fricțiunea contribuie la menținerea supleții și elasticității tegumentelor prin
prevenirea depunerii sărurilor de calciu în fibrele elastice, la persoanele de vârsta a 3-a.
Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin îmbunătățirea condițiilor
trofice locale, mai ales la persoanele în vârsta când aceste procese sunt încetinite.
Fricțiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamină,
acetilcolină, bradikinina, favorizând circulația locală și reabsorbția edemelor după traumatisme. Ea
produce, de asemenea, efecte analgezice locale, prin micșorarea sensibilității terminațiilor nervoase și
scăderea tensiunii nervoase, când este executată într-un ritm lent și prelungit.
Fricșiunea îmbunătățește permeabilitatea cutanată pentru diverse medicamente, sub formă de
unguente, în aplicațiile locale pe piele. Această procedură este utila acolo unde există procese
aderențiale după traumatisme, hematoame organizate sau inflamații locale, marind elasticitatea
tisulară, dar este contraindicată în procesele inflamatorii și hemoragice acute.
3. Framântarea
Denumită și petrisaj, framântarea este o manevră fundamentală de masaj, care are efecte
stimulante puternice.
Aplicarea ei se poate face după mai multe modalități tehnice:
• cu palma, framântarea în cută, prin ridicarea și apucarea partilor moi între degete și
"radacină" mâini cu stoarcerea lor, manevră care se repetă de mai multe ori, după care se trece la
porțiunea următoare. Este accesibilă regiunilor întinse și plane (spatele, toracele, lombele, bratele,
coapsele), executându-se longitudinal pe direcția fibrelor musculare;
• cu doua degete, respectiv cu policele și indexul, tehnica potrivită pentru masarea
tendoanelor, fasciilor sau a mușchilor mai subțiri;
• la nivelul membrelor superioare și inferioare, procedura se poate executa cu mâinile
aplicate în brățară, musculatura fiind prinsă între degete si palme, exercitând astfel presiuni asupra ei;
• într-o maniera simplă, prin ridicarea parților moi (tegumente, muschi) de pe planurile
dure, cu exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicată pentru îmbunatațirea elasticității și
contractilităîii musculaturii.
Framântarea este o manevră de masaj care se adresează țesuturilor situate în profunzime și mai
ales musculaturii.
Este un masaj de stimulare a musculaturii prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul
mușchilor și tendoanelor, îmbunătățind excitabilitatea și contractilitatea mușchilor. Menține în condiții
normale elasticitatea mușchilor și favorizează în acest mod profilaxia leziunilor musculare, care se
produc frecvent la sportivii de performanță.
În același timp, prin activarea circulației în vasele sanguine și limfatice se îmbunătățesc
schimburile nutritive (aport de oxigen, glucoză, adenozintifostat) si favorizează eliminarea cataboliților
rezultați din activitatea musculară.
Este o procedură frecvent utilizată în masajul la sportivi, atât pentru refacerea după
antrenamente sau competiții, cât și în pregatire.
De asemenea, este una din tehnicile recomandate pentru recuperarea hipotrofiilor musculare
datorită inactivității și care ramân după traumatismele aparatului locomotor.
4. Tapotamentul (baterea)
Tapotamentul sau baterea este o manevră fundamentală ce constă în aplicarea pe tegumente a
unor serii de loviri scurte și ritmice reprezintând unul din cele mai intense procedee de masaj.
Din punct de vedere tehnic, ea se poate executa dupa mai multe modalități:
• când se face cu fața palmară a mâinilor și a degetelor întinse poartă numele de plescăit.
Mișcarile mâinilor și antebrațelor se efectuează din articulațiile pumnilor și ale coatelor, mâinile
lasându-se să cadă liber pe regiunea de masat;
19
 • cu palma și degetele usor flexate (formând o adâncitură pe fața palmară), realizându-se
tapotamentul în ventuză;
• cu dosul mâinilor, degetele fiind ușor flexate, loviturile aplicându-se cu primele falange;
• cu pumnul incomplet închis, cu partea cubitală, astfel încât se asigură o elasticitate a
loviturii ăi evitarea apariției senzației de durere. Este procedeul denumit bătătorit, si reprezintă o
manevră deosebit de puternică ce se poate aplica pe zone cu musculatura bine dezvoltată și mai puțin
sensibilă (zonele lombară și fesieră);
• tocatul este procedeul care folosește marginea cubitală a mâinilor, degetele fiind
apropiate, mișcările de lovire efectuându-se din articulația pumnului;
• alta modalitate tehnică este percutatul, care se execută cu vârful degetelor, mâinilor,
flexate și depărtate. Este unul din procedeele cele mai ușoare de tapotament. Mișcările se efectuează
din articulațiile pumnilor, degetele cazând libere pe suprafața tegumentelor. Reprezintă o modalitate
de aplicare a baterii adecvata pentru anumite regiuni (toracele și abdomenul).
În funcție de intensitatea și ritmul tapotamentului, efectele se produc în tesuturile moi
superficiale sau mai profunde. Se obține un efect predominant excitant, prin acțiunea asupra
receptorilor de la nivelul pielii și a țesuturilor subcutanate conjunctive, și o activare a circulației cu
hiperemie și creșterea temperaturii locale.
Baterea provoacă, de asemenea, o creștere a excitabilității neuromotorii, prin stimularea
proprioceptorilor de la nivelul mușchilor și tendoanelor, ceea ce duce la o creștere a tonusului
muscular. Procedura favorizează factorii lipolitici și mobilzarea adipocitelor din țesuturile
subtegumentare, micșorându-se în acest fel volumul stratuli adipos.
Aceste efecte ale procedeului sporesc utilitatea tapotamentului în hipotoniile si hipotrofiile
musculare prin inactivitate.
Tapotamentul se folosește și ca manevră de masaj în pregătirea sportivilor între probe sau în
pauza dintre reprize. Această manevră se folosește în afecțiunile aparatului locomotor unde sunt
prezente dureri sau contracturi musculare.
5. Vibrațiile
Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor mișcari oscilatorii pe o
regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a țesuturilor subcutanate.
Din punct de vedere tehnic, ele se efectueaza din articulațiile pumnului, cotului sau umărului,
prin aplicarea pe tegumente a degetului mare, a 2 degete, a palmei sau a ambelor mâini.
Vibrațiile manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce mișcări oscilatorii și presiuni
uniforme, nu pot fi aplicate un timp prea îndelungat, deoarece sunt dificil de executat și obosesc mâna
masorului.
Avantajul constă în faptul că mâna masorului este moale, caldă și se mulează mai bine pe
suprafața tratată, ceea ce o face mai agreabilă pentru pacient, în comparație cu manevrele mecanice.
Actiunea vibrațiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale, fine, mai prelungite,
au un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor și țesuturilor subcutanate, produc o senzație de
încălzire și relaxare musculară. Vibrațiile cu oscilații mai mari, mai profunde, mai puternice produc o
activare a circulației sanguine în zona masată, cu efecte descongestionante.
Vibrațiile sunt procedee indicate în hipertoniile musculare, în contracturile musculare ce apar în
spasmofilie, în artrozele cervicale și lombare, precum și în combaterea oboselii musculare după efort,
la sportivi.
Manevrele secundare de masaj manual
În afara manevrelor fundamentale de masaj, mai există o serie de manevre secundare sau
ajutatoare care pot fi utilizate pe lânga primele.

20
  Presiunile constau în apăsări pe unele zone ale corpului și se aplică la sfârșitul ședințelor
de masaj parțial.
Ele se efectuează cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplică de o parte și de alta a
coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat în decubit ventral - cu fața în jos, cu membrele superioare în
extensie, astfel masorul exercitând presiunile cu mai putin efort, folosindu-și greutatea trunchiului în
executarea apăsarilor asupra zonei de masat).
Procedeul trebuie făcut cu atenție, fară variații bruște de intensitate, evintându-se provocarea
senzației de disconfort. În cazul în care apar senzații dureroase în zona de aplicare, manevra se
întrerupe.
Presiunile sunt contraindicate la batrâni și copii deoarece există riscul producerii de acceidente
osoase (fisuri).
Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra
circulației din zona masată, care după o fază de ischemie trece într-o fază de hiperemie, precum și
efecte asupra ramificațiilor nervoase cu realizarea scăderii sensibilității.
 Cernutul și rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parți ale
corpului, care au forma cilindrică (membrele superioare și inferioare).
Cernutul se execută cu ambele mâini asezate pe parțile laterale ale segementului membrului, cu
degetele îndoite, imprimându-se parților moi mișcări laterale similare cernutului prin sită.
Rulatul se face cu ambele mâini plasate lateral, de o parte și de alta a segmentului membrului,
cu degetele întinse, realizându-se o rulare, a țesuturilor moi, în ambele sensuri, de jur împrejurul
regiunii masate.
Aceste procedee se adreseazaă în special musculaturii membrelor, având efecte de relaxare
musculară, de descongestionare locală și de îmbunătățire a supleții țesuturilor.
Datorită faptului că se pot executa destul de ușor, sunt folosite, îndeosebi de sportivi, în
automasajul membrelor.
 Tracțiunile și tensiunile se adresează, în special, articulațiilor și țesuturilor periarticulare.
Tracțiunea se face cu ambele mâini, folosind o priză deasupra articulației și una dedesubtul
acesteia, tragând în sensul axei longitudinale a segmentului unde se află articulația.
Manevra are ca obiectiv realizarea unei întinderi în limitele fiziologice ale diferitelor
componente atât ale articulației, cât și a elementelor periarticulare, îmbunătățindu-se mobilitatea
articulară. Tracțiunea se folosește mai ales pentru articulațiile degetelor.
Pentru membre, manevrele se fac cu pacientul culcat pe spate.
La nivelul coloanei cervicale, tracțiunea se face din poziția șezînd sau stând, folosind priză pe
frunte și pe ceafă, tragând capul în sus.
Pentru trunchi, manevra se efectuează tot sezân sau stând, cu apucarea subiectului peste brațe și
tragerea lui în sus, vertical. [8.]

21
 2.3 MASAJUL TERAPEUTIC ÎN PATOLOGIAN DUREROASĂ LOMBARĂ,
SACRALĂ
Masajul terapeutic trebuie prescris de către medici avizați şi efectuat de către maseuri temeinic
instruiți în domeniu. Este de preferat să fie executat în spații separate, relativ izolate, în care pacientul
să se poată dezbrăca şi să fie suficient loc pentru execuția confortabilă a sa.
Din punct de vedere al dotării sunt necesare:
 bancă, banchetă, pat cu lungime de 190 -200 cm, înălțime de 75 -85 cm, lățime de 80 - 90
cm şi acoperite cu un material care să asigure un confort fizic bolnavului dar care să nu fie prea elastic;
 scaune cu spetează scurtă, tabureți;
 pudre, uleiuri, adjuvante pentru masajele speciale;
 instalații speciale pentru masajul mecanic şi cel umed.
De asemenea trebuie asigurat un confort de microclimat şi psihic pacientului. Este recomandat să se
efectueze înainte de masă sau la 2 - 3 ore după masă. Manevrele speciale nu sunt recomandate a fi
aplicate seara înainte de culcare sau în perioadele de perturbări fiziologice ale organismului.
Tegumentul pe care se efectuează masajul este atent cercetat înainte pentru a depista eventualele
semne care să contraindice procedura. Maseurul trebuie să aibă mâinile curate şi fără plăgi, cicatrice;
pielea mâinilor sale trebuie să fie moale şi să aibă unghiile tăiate. Înainte de efectuarea masajului
maseurul trebuie să-şi “încălzească” mâinile (figura 2).

22
 Fig. 2 Modalități de încălzire a mâinilor (1, 2)

La această regiune se va ține seama de următoarele grupuri musculare: muşchiul trapez, muşchiul
dorsal mare, muşchiul romboid şi cel pătrat. Din punct de vedere practic împărțim regiunea în două
părți: cea a spatelui şi cea a regiunii lombo-sacrate şi regiunea inițială a şoldurilor.
 Masajul spatelui se face începând de la creasta iliacă în sus şi de la osul sacrat la regiunea
cervicală.
Bolnavul va fi culcat pe abdomen, cu brațele în abducție orizontală. Cu ambele palme întinse, se face
netezirea de jos în sus, spre regiunea cervicală, spre umeri, apoi spre axile. Netezirea se poate face şi
dinafară spre înăuntru, având în vedere circulația profundă a acestei regiuni. După ce s-a repetat de
câteva ori netezirea superficială a acestei regiuni se va face netezirea apăsată şi în formă de pieptene şi
la urmă frământarea. Aceste procedeu se poate aplica în diferite feluri, cu dosul mâinii sau cu partea
palmară a celor patru degete având în vedere musculatura puternică a acestei regiuni.
Urmează geluirea, care se execută prin apăsarea celor patru degete asupra tegumentului, făcând mişcări
de geluire. Se masează apoi ligamentele interspinoase, sub forma unei neteziri profunde (combinând
netezirea cu frământarea). Acest procedeu se execută cu ambele degete mari de o parte şi de alta a
apofizelor interspinoase sau în formă de geluire. Concomitent se face frământarea musculaturii
spatelui, masaj important pentru redresarea deformațiilor coloanei vertebrale. Baterea spatelui se face
în mai multe feluri: cu palmele; cu partea cubitală a mâinii, degetele fiind ținute ca pumnul; cu partea
dorsală a falangelor; excepțional, la persoanele obeze, cu coatele.
 Masajul spațiilor intercostale este indicat în stadiul cronic al nevralgiilor şi nevritelor
intercostale şi se face sub forma unei neteziri uşoare însoțite de vibrație. Atunci când este atrofiată şi
musculatura intercostală se va aplica frământarea executată cu cele trei degete ale mâinii, în formă de
apăsare şi geluire. Fricțiunea se va face cu unul sau cu două degete, de obicei numai în cazurile de

23
dureri musculare, spasme musculare, cicatrice. Vibrația se aplică adeseori, combinată cu celelalte
manipulații de masaj (netezire, frământare şi fricțiune).
 Masajul regiunii lombo-sacrate şi al regiunii ințale a şoldurilor are în vedere muşchii din
această regiune: dorsalul mare, pătratul lombar, oblicul mare şi oblicul mic, care se inseră pe o
aponevroză rezistentă. Deseori, durerile sunt localizate în inserția costală şi iliacă a pătratului lombar.
Frământare se face aici mai dur, sub formă de geluire cu baza mâinii: de la coloana vertebrală la
dreapta şi la stânga şi cu rădăcina mâinii dinspre partea laterală spre coloana vertebrală, căutând să se
frământe muşchii oblici şi muşchiul pătrat. Fricțiunea se face de-a lungul crestei iliace prin mişcări
laterale, verticale şi orizontale, eventual combinate cu vibrații. De asemenea,se fac fricțiuni de-a lungul
coastei. Înainte de a termina,se aplică baterea asupra regiunii lombare, bolnavul fiind întâi culcat pe
abdomen, apoi în poziție genu cubitală. Osul sacrat are pe partea posterioară o mulțime de ligamente şi
tendoane, unde se localizează deseori noduli reumatici. De aceea se va acționa asupra acestei regiuni
palpând creasta iliacă şi fricĠionând suprafaĠa posterioară a sacrului, pe ambele margini până la
coccis. Fricțiunea se va face cu degetul mare, destul de puternic, având în vedere nodulii, pe care
deseori îi putem palpa.
 În scopul redresării scoliozei se vor execută cu bolnavul mai multe mişcări, unele stând în
picioare, altele şezând şi altele în poziția culcat:
o În picioare se va fixa mâna corespunzătoare convexității deasupra şoldului. În acelaşi timp,
îndoind trunchiul de partea convexității, se vor face mişcări cu membrul superior opus, ridicându-l şi
căutând să se ajungă cu degetele la urechea de partea corespunzătoare convexității.
o În poziție şezândă se vor execută aceleaşi mişcări, întâi pe un plan frontal, apoi cu semirotația
posterioară şi anterioară a trunchiului.
o În poziție culcată, laterală şi pe partea convexității, peste un rulou rezistent aşezat între şold şi
torace, la marginea patului, se vor execută cu bolnavul, sprijinit de un ajutor, mişcări de înclinare,
punând bolnavul să respire în acelaşi timp, cât mai adânc, pentru a mări volumul hemitoracelui de
partea opusă.
o Bolnavul este aşezat pe o banchetă, culcat cu fața în jos astfel ca bazinul să fie plasat pe
marginea banchetei; trunchiul va fi sprijinit de un ajutor. În această poziție bolnavul va fi ridicat şi
aplecat. Mişcarea aceasta este rezervată doar pentru persoane tinere.
o În poziție culcată, pe o banchetă cu fața în jos, astfel ca bazinul să fie plasat în acelaşi fel ca
mai sus, pe marginea banchetei şi cu trunchiul sprijinit de un ajutor, se vor face cu bolnavul mişcări în
direcție orizontală, la dreapta şi la stânga, însă mai mult spre partea convexității.
o Bolnavul stă culcat cu fața în sus, bazinul fiind plasat pe marginea banchetei şi trunchiul fiind

24
sprijinit de un ajutor; în această poziție, se vor face cu bolnavul mişcări în direcție orizontală, la
dreapta şi la stânga, însă şi aici mai mult spre partea convexității; la aceste două mişcări din urmă este
important ca bolnavul să facă respirații adânci, pentru a mări volumul toracelui de partea opusă.
 Pentru redresarea cifoscoliozei se recomandă următoarele exerciții:
o Bolnavul, culcat pe abdomen, cu mâinile întinse de-a lungul corpului, este invitat să ridice
capul şi umerii, formând o curbură a coloanei vertebrale cu concavitatea spre spate.
o Bolnavul, culcat pe abdomen, cu degetele împreunate la spate, având partea palmară în afară şi
întinzând la maximum membrele superioare, sprijinit de maseur, este invitat să-şi ridice capul şi
umerii, formând o curbură a coloanei vertebrale cu concavitatea spre spate.
o Bolnavul, în picioare, ridică mâinile în sus, le întinde lateral şi în jos, lasă capul înapoi,
împreunează mâinile la spate, întorcându-le cu palmele în afară şi apoi le întinde cu putere, ritmic.
o Pentru redresarea lordozei trebuie urmărită întărirea musculaturii anterioare a coloanei
vertebrale, în special în regiunea lombo-sacrată, precum şi musculatura abdomenului. Pentru acest
scop se vor executa cu bolnavul următoarele exerciții:
o Bolnavul se aşează mai întâi pe spate, cu genunchii flectați, fixând gambele, apoi va fi invitat
să-şi ridice trunchiul - prin această mişcare, se va întări, în primul rând, muşchiul psoas-iliac.
o Bolnavul fiind plasat pe spate, cu picioarele întinse este invitat să ridice ambele membre
inferioare întinse cât se poate de mult; dacă bolnavul nu poate execută uşor această mişcare, maseurul
îi va sprijini membrele inferioare, pentru a-i uşura mişcarea prin promovare.
o Ca şi metode specifice se aplică: Klapp, Cotrel, Wagner-Burger, Heckscher

25
 Figura 3-Deformarea coloanei vertebrale

Astfel, masajul terapeutic este una dintre cele mai frecvente metode de a scǎpa de durerile de
spate. Masajul, în general, promoveazǎ relaxarea mușchilor și reducerea stresului. În special ȋn cazul
durerilor de spate, anumite tehnici de masaj ajutǎ la reducerea durerii și calmeazǎ mușchii. Masajul
este benefic din mai multe motive: îmbunǎtǎțeste circulația sîngelui, relaxeazǎ mușchii și crește nivelul
de endorfine.
Deși oamenii de științǎ nu sunt convinși de faptul cǎ masajul poate fi utilizat ca un ajutor ȋn
ameliorarea durerilor de spate, aceștia considerǎ cǎ masajul poate contracara semnale de durere trimise
la creier, iar ȋn același timp poate stimula eliberarea de substanțe chimice care aduc schimbări benefice
la nivelul organismului. [9.]
Deiș cercetările privind eficacitatea masajului terapeutic în cazul durerilor de spate sunt limitate,
existǎ un numǎr de studii care au arǎtat faptul cǎ masajul poate fi considerat o terapie de succes.

26
 2.4 MASAJUL TERAPEUTIC ÎN PATOLOGIA DUREROASĂ SACRALĂ

Terapia manuală vă permite să fie normalizată structura țesutului în regiunea sacrală, care
ameliorează durerea. O regulă importantă pentru efectuarea masajului este un efect ușor fără presiune
puternică, efectuarea procedurilor în remisie, când durerea nu deranjează prea mult. De asemenea, o
contraindicație este o creștere a temperaturii corpului, boli infecțioase acute, inflamații la locul
expunerii.
La articulația sacro-coccigiană şi intercoccigiană pot fi localizate dureri foarte intense, datorate
luxațiilor şi fracturilor, care pot fi influențate prin masaj. Această regiune fiind uneori foarte sensibilă,
trebuie să se încerce masajul cu o oarecare precauție. După o netezire prealabilă, se facefricțiunea cu
degetul mare sau cu două degete (index şi mediu). De asemenea, introducând degetul mâinii în rectul
bolnavului, se va încerca mobilizarea cocigelui, făcând în acelaşi timp fricțiuni şi vibrații exterioare.
Şedința de masaj se încheie totdeauna cu netezirea regiunii. În conjuncție cu masajul spatelui şi al
regiunii lombo-sacrate se va utiliza o gimnastică menită să corecteze, în limita posibilă, deviaĠiile
coloanei vertebrale. La această gimnastică se va avea în vedere totdeauna convexitatea coloanei
vertebrale, făcându-se mai multe mişcări care tind să îndrepte această convexitate şi să întărească în
acelaşi timp musculatura şi ligamentele situate pe partea convexă a spatelui. [10.]

27
 2.5.ALTE PROCEDEE ALE MASAJULUI TERAPEUTIC
Pe lânga manevrele fundamentale și secundare de masaj manual folosite în mod obișnuit de
către masorul care aplică procedura sau de către persoana care se automasează, există o serie de alte
procedee care cuprind:
1. masajul reflex;
2. hidromasajul;
3. masajul instrumental;
4. masajul cu jet de aer cald,;
5. masajul cu bule gazoase în apa,;
6. masajul cu gheață.

1. Masajul reflex
Masajul reflex se bazează pe influența reflexă, de la distanță, după aplicarea acestuia pe zone
de proiecție dureroase, tegumentare sau periostale, în afecțiuni ale aparatului locomotor sau viscerale.

În aceasta categorie intră:

1. masajul periostal;
2. pe zone reflexogene Head;
3. presopunctura.

Masajul periostal constă în executarea unor presiuni puternice, cu ajutorul policelui sau a
mediusului, în puncte situate pe periost, acolo unde acesta nu este acoperit de parți moi.
Punctele de presiune se aleg dupa gradul de sensibilitate la apasare.
Presiunea se exercită timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind însoțită de fricțiuni circulare.
Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un punct, apoi se trece pe alte puncte dureroase la palpare.
Pentru a obține efecte de durată se execută 3-4 ședințe.

Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractură și le atenuează pe cele

dureroase, prin aplicare pe zona de proiecție periostală învecinată zonei afectate.
Dezavantajul metodei constă în faptul că pacientul are dureri pe durată aplicării presiunii.
Masajul periostal poate fi folosit în tratamentul sechelelor dupa afecțiuni traumatice ale
aparatului locomotor, interesând țesuturile ligamentare și musculare.
Presopunctura reprezintă un procedeu terapeutic derivat de la acupunctură.
Ea constă în efectuarea de presiuni cu un singur deget, de obicei cu policele, pe puncte folosite
în acupunctură.
Acest procedeu are ca efect reducerea fenomenelor dureroase, micăorarea tonusului muscular,
realizarea relaxării musculare.

Presopunctura se foloseste în:

• afecțiuni musculare - ex. miozitele de efort;
• în contracturile musculare din artroze - PSII;
• în afecțiuni ale sistemului nervos periferic - ex. nevralgiile;
• în afecțiuni ale tendoanelor - ex. tendinitele si entesztele.
Eficiența acestui procedeu nu atinge în aceeasi masură gradul de eficiență realizat prin
acupunctură.

Masajul transversal profund

28
 Masajul transversal profund, sau masajul Cyriax, constă în utilizarea fricțiunii pentru a realiza
mobilizarea țesuturilor moi între ele, tegumente, țesuturi, fascii, fibre musculare, tendoane. Ea se
bazează pe diagnosticul exact al leziunii, prin palparea cu 2 degete a zonei traumatizate și evidențierea
punctului dureros. Se execută o fricțiune profundă transversală cu 2 degete, perpendicular pe direcția
fibrelor musculare sau ligamentare, interesate de traumatism. Presiunea ramâne constantă în tot timpul
sedinței, degetele pastrând contact permanent cu pielea. Durata procedurii este de 10 minute, ea
putându-se repeta la interval de 1-2 zile.
Masajul transversal profund realizeaza înlaturarea aderentelor fibroase după traumatisme ale
aparatului locomotor. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de clivaj și
alunecare fiziologică a mușchilor și tendoanelor. Are o acțiune trofică locală producând hiperemie și
analgezie la locul de aplicare.
Nu se recomandă în stadiul acut și în afecțiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.

Hidromasajul constă în asocierea în același timp a manevrelor de masaj cu o procedură de

hidroterapie. Exista doua metode de aplicare a hidromasajului si anume: duș-masajul si dușul subacval.

Duș-masaj consta în executarea unui masaj manual pe o anumită parte a corpului, care se află sub
jetul unor duăuri calde ce actionează vertical. Pacientul,  dezbrăcat, se afla așezat în decubit dorsal sau
decubit ventral, pe o masă de masaj, deasupra căreia există 4-6 dușuri rozetă din care cade, în ploaie,
apă la o temperatură de 380, de la o înalțime de 60 cm. Durata proceduri este de 5-10 minute și de
obicei se face parțial (pe spate, pe torace, abdomen sau membre).
În cazul duș-masajului, pe lânga efectele masajului (mecanice) se adaugă și cele ale agentului
termic reprezentat de dușul rozeta. El produce o vasodilatatie puternică  favorizând:

 procesele de resorbție;
 relaxarea musculaturii;
 calmarea fenomenelor dureroase.

Această procedură este folosită în tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale sau
membrelor, în diferite forme ale reumatismului abarticular, în diverse sechele după traumatismele
aparatului locomotor și în masajul sportiv.

Dusul subacval este a doua formă de aplicare a hidromasajului și constă în aplicarea unui duș
cilindric asupra unui segment sau pe tot corpul pacientului, care se află sub apă, într-o baie la
temperatura de 370-380. Presiunea dușului, care se proiectează pe zona de masat poate fi reglată la 1-6
atmosfere, în funcție de sensibilitatea regiunii tratate. Această presiune se realizează cu ajutorul unui
compresor electric, care printr-un furtun cu sorb absoarbe apa din vană, după care o proiectează printr-
un furtun prevăzut la capăt cu o duză cilindrică, asupra zonei de tratat. Duza este plasată sub apă, la 30
cm de corp, jetul cilindric de apă se proiectează la un unghi de 35 0 față de suprafața tegumentelor. La
nivelul articulațiilor se poate proiecta perpendicular.
Durata procedurii este de 5-15 minute, iar sensul de aplicare este centripet. Se începe cu partea
posterioara a unui membru inferior (gamba, coapsa, fesa, ajungându-se în regiunea lombară și
interscapulovertebralaă), se trece la celalalt membru inferior, apoi la membrele superioare, tot în sens
centripet. Pe partea anterioară a corpului se procedează la fel, exceptând abdomenul, unde se foloseste
sensul orar si presiune mai mica. Nu se aplica pe zonele mamare si scrotale.
Avantajele dușului subacval sunt:

29
  permite o relaxare optima a musculaturii sub acțiunea factorului termic și a presiunii
hidrostatice;
 realizează un confort deosebit pentru pacient, presiunea jetului de apă fiind mai agreabilă,
deoarece aceasta este reglabilă în funcție de sensibilitatea zonei tratate;
 permite un masaj mai eficient, în profunzime, decât prin masaj manual, în zone ale corpului cu
straturi mari de țesut celuloadipos și muscular, cum sunt lombele, fesele, articulațiile șoldurilor;
 este mai puțin obositor pentru persoana care îl execută.

Dezavantajele procedurii constau în faptul că necesită masuri de protecție deosebite:

 o instalție perfectă a compresorului electric (priză în pamânt) si a vanei;

 echipament de protecție (manuși, cizme de cauciuc pentru persoana care aplică procedura).

Dușul subacval are urmatoarele efecte:

 realizează o hiperemie profundă în zona de aplicare ce favorizează procesele de resorbție;

 produce relaxarea musculară;
 favorizează înlaturarea proceselor aderențiale după afecțiuni inflamatorii sau traumatice ale
aparatului locomotor și stimulează activitatea motorie a unor viscere abdominale.

Masajul instrumental mecanic se efectuează cu ajutorul aparatelor producătoare de vibrații,

denumite aparate de vibromasaj.

Aplicarea pe zonele  de tratat a vibrațiilor mecanice se face prin doua modalităi:

1. aparate cu bandă vibratoare;

2. aparate portabile cu dispozitive de cauciuc sau plastic, de diferite forme.

Unele aparate din a doua categorie au dispozitive de reglare a amplitudinii oscilatiilor, care la
valori minime permit efectuarea și a efleurajului.

Avantajele aparatelor de vibromasaj sunt:

 unele aparate oferă posibilitatea reglării frecvenței ăi amplitudinii oscilațiilor;

 produc vibrații mecanice ritmice și cu amplitudine uniformă;
 dispensează pacientul de serviciile persoanei specializate;
 durata sedinței poate fi mai mare față de aceea în care vibrațiile se execută manual (care sunt
obositoare pentru persoana care le efectuează).

Dezavantajele aparatelor de masaj sunt:

 ofera numai doua manevre, efleuraj ăi vibrații, în comparație cu masajul manual, care
efectuează o gama mult mai largă de manevre fundamentale și secundare;
 vibrațiile mecanice sunt mai puțin agreabile decât vibrațiile manuale, executate de masor, care
se pot adapta mai bine la sensibilitatea diferită a diverselor segmente ale corpului, realizându-se
un confort mai bun pentru pacient.

30
 Vibrațiile mecanice fine, cu amplitudine mică, au efecte sedative, descongestive și de relaxare
musculare. Sunt folosite în tratamentul fenomenelor dureroase și a contracturilor musculare de la
nivelul aparatului locomotor, dar și în fenomene dureroase viscerale abdominale.
Vibrațiile mecanice de amplitudine mai mare și frecvența mai ridicată produc o stimulare a
circulției sanguine în zona de aplicare, cu apariția unei hiperemii a pielii, precum și o acțiune de
împiedicare a depunerii adipocitelor, prin mobilizarea lor din țesuturile celuloadipoase subcutanate.
Aceleași vibrații fine și efleurajul se pot realiza și cu aparate actionate electric.

Masaj local cu gheață este un procedeu care îmbină una din manevrele fundamentale de masaj,
netezirea, cu crioterapia. Aceasta constă în folosirea cuburilor de gheata cu care se face efleuraj pe
zona de tratat timp de 3-7 minute, manevră care se repetă la interval de 2 ore.  Efectele procedurii
constau în:

 producerea unei vasoconstricții locale cu scăderea consumului de oxigen și a metabolismului;

 diminuarea extensibilității colagenului cu prevenirea formarii edemului;
 realizarea unei miorelaxări cu reducerea contracturii;
 diminuarea conducerii nervoase;
 actiune analgezica.

Masajul cu gheață se folosește în diverse afecțiuni ale aparatului locomotor de natură traumatică,
cum sunt contuziile, entorsele, leziunile musculare fibrilare, etc. Eficacitatea  tratamentului este
condiționată de aplicarea sa cât mai promptă. [11.]

CAPITOLUL III- METODE DE ATENUARE A DURERILOR LOMBARE ȘI SACRALE

31
 3.1 EFECTELE MASAJULUI TERAPEUTIC ÎN JUNGLAREA DURERILOR LOMBARE
Efectele masajului terapeutic în cazul traumatismelor și al bolilor are efecte de ameliorare, întreținere
mergănd pănă la vindecarea completă.
Efectele asupra mușchilor:
a. Decontracturare profundă a fiecărei fibre a mușchilor somatici;
b. Tonicitate mai mare a tuturor mușchilor flasci și acelor slăbiți;
c. Eliberare masivă de acid lactic stocat la mușchi dătorită efortului prelungit.

Efectele asupra nervilor:

a. Mai bună excitabilitate la stimulii din exterior;
b. Mai rapidă contractibilitate a nervilor care răspund de reflexe;
c. Deblocare a centrilor locomotori de la nivelul creierului.

Efectele asupra sîngelui și limfei:

a. Fluiditate mai mare prin mișcări care au un sens invers circulației sanguine;
b. Accelerare a circulației sîngelui prin deschiderea capilarelor de rezervă;
c. Eliminare substanțială de toxine din sistemul venos;
d. Drenare corectă a limfei cu ajutorul manevrelor de drenare limfatică. Efecte indirecte asupra
glandelor endocrine:
a. Mai bună funcționare a sistemului nervos central care comandă aceste glande;
c. Activare a circulației hormonale dătorate bunei circulați sanguine .
Articulațiile capătă o mai bună mobilitate cu ajutorul manipulărilor articulare și manevrelor specifice
articulațiilor și ale vertebrelor.

Respectiv, putem concluziona că efectele masajului terepautic sunt:

- Se activează circulația sangelui la nivelul mușchilor cu efect antiinflamator;
- Se stimulează producția de substanțe nutritive către celule, cu efect regenerator;
- Stimularea vaselor limfatice și sanguine profunde prin comprimare cu efect de relaxare;
- Se reface postura coloanei;
- Sunt eliminate durerile de cap și problemele din zona lombară și sacrală;
- Are acțiune și la nivelul articulațiilor și tendoanelor deoaarece masajul accelerează procesele
metabolice de la nivelul celular;
- Crește rezistența mușchilor la efort;
- Previne și combate durerile musculare;
- Imbunătățește calitatea somnului;
- Efect antidepresiv.

3.2. EFECTELE MASAJULUI TERAPEUTIC ÎN JUNGLAREA DURERILOR SACRALE

32
 Efectele masajului pot fi clasificate după mai mult criterii.

• Efecte: a. directe asupra ţesuturilor (masajul somatic);

b. indirecte - profunde asupra organelor interne (masaj profund), pe membrul opus, la
distanţă;
c. reflexogene.

• Efecte: a. stimulante, excitante;

b. calmante, relaxante.

• Efecte: a. parţiale (locale) - calmarea durerii, hiperemie locală, creşterea circulaţiei locale,
îndepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie;
b. generale - stimularea funcţiilor aparatului respirator şi circulator, creşterea
metabolismului, îmbunătăţirea stării psihice şi a somnului, îndepărtarea oboselii.
• Efecte: a. imediate;
b. tardive.

• Efecte: a. obiective, ce pot fi monitorizate de către medic prin metode clinice şi paraclinice;
b. subiective, declarate de către bolnav.
În cazul dureilor sacrale masajul are următoarele efecte:
 reduce tensiunea musculară;
 reduce durerea și îmbunătățește fluxul sanguin în zona de efect care activeaza procesele de
regenerare în țesuturi.

În timpul procedurii medicale, pacientul trebuie să ia o poziție culcat pe spate pe o suprafață solidă
pentru a se evita deformarea în regiunea lombară. In plus față de impact mecanic ulei încălzire
terapeutic special sau unguente pentru sporirea efectului terapeutic poate fi aplicat in timpul masajului.
Pentru ameliorarea dureilor sacrale se pot utiliza următoarele metode de masaj:
 frecare;
 frământare;
 mângâiere;
 presare;
Pentru a preveni dureile sacrale urmează a fi respectate următorael condiții :
 se angajeze în mod regulat în exerciții fizice pentru a întări musculatura și a coloanei
vertebrale;
 excluderea efortului fizic puternic;
 evitați inactivitate (stilul de viață sedentar);
 evita hipotermie;
 rațional de a mânca (corelarea cantitativă și calitativă a produselor alimentare);
 admionistrarea în mod regulat a vitaminelor și minerale (de exemplu, calciu, fosfor, magneziu);
 periodic cursuri de masaj și fizioterapie;
 leziuni tratate în timp util și a bolilor inflamatorii ale coloanei vertebrale;
 monitorizate în mod sistematic și examinate de astfel de specialiști ca ginecolog, proctolog,
neurolog si osteopat.[12.]

33
 3.3.EFECTELE METODELOR ADJUNCTIVE MASAJULUI TERAPEUTIC ÎN JUNGLAREA
DURERILOR LOMBARE

Tratamente pentru durerea lombara

Acesta presupune administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, relaxante musculare, in
combinație cu scurte perioade de odihnă, evitarea ridicării greutăţilor ăi suport lombar. După
acest tratament, la 4 saptămani, este recomandată reevaluarea. In absența ameliorării
simptomelor, medicul recomandă continuarea tratamentului anterior, dar și inițierea unui program
personalizat de kinetoterapie, cu reevaluare in 6-8 saptamani. Abia după aceste săptămîni, dacă
simptomele incă nu s-au ameliorat, se recomandă inceperea investigațiilor paraclinice (imagistică,
ENMG) pentru a confirma un anumit diagnostic. De asemenea, masajul, kinetoterapia și yoga au
ameliorat simptomatologia durerii lombare cronice în combinație cu medicația.

Terapia prin miscare – kinetoterapia

Este principala metodă de acțiune în cazul durerilor lombare. Ca metodă de tratament,
kinetoterapia are efect antialgic, antiinflamator, îmbunătățește tonusul muscular și stabilitatea
articulară susține reintegrarea socială și profesională a pacientului.
Orice pacient trebuie sa știe că înainte de inceperea unui tratament, trebuie să afle ce îi face
bine și ce îi dăunează. Aceasta constă în cunoașterea exactă a indicațiilor și contraindicațiilor privitoare
la activitățile cotidiene (spre exemplu cum să stăm la volan, cum să ne aplecăm după un obiect, cum să
călcăm hainele, cum să lucrăm la motorul mașinii, cum să stăm pe scaun în fața calculatorului și nu în
ultimul rînd, cum să dormim).
O mare parte din pacienți acuză din nou dureri după terminarea tratamentului de recuperare, la
1-2 săptămîni, tocmai din cauza nerespectării indicațiilor date de kinetoterapeut pentru corectarea
activităților de zi cu zi.
Poziția incorectă la volan, spre exemplu, produce o presiune intradiscală de aproximativ 150
kg. De asemenea, aplecarea greșită după un obiect de circa 5kg produce o presiune intradiscală de 200-
225 kg. De aceea, orice tratament al durerilor de spate nu este eficient dacă după finalizarea lui nu ne
vom schimba modul de viață.

Figura 4- Poziția corectă a activitatilor de zi cu zi.

34
Un program de kinetoterapie eficient poate reduce semnificativ pentru perioade mari de timp pericolul
de apariţie a durerilor lombare.

Fizioterapia

Fizioterapia durerii de spate este o metodă terapeutică de combatere a durerilor lombare și

sacrale ușor accesibilă, neinvazivă, lipsită de reacții adverse, care presupune utilizarea luminii
(fototerapia), a razelor ultraviolete (actinoterapia), a curentului electric (electroterapia), a
ultrasunetelor sau a câmpului electromagnetic pentru ameliorarea durerilor de spate. Fizioterapia
mai poate avea efect antispastic și vasomotor și favorizează relaxarea masei musculare.
Principalele obiective ale fizioterapiei tuilizată pentru combaterea durerilor de spate și
sacrale sunt reducerea inflamației și a durerii locale, redobândirea poziției corecte a coloanei
vertebrale și a întregului corp, relaxarea musculaturii toracelui posterior care este contractată,
prevenirea complicațiilor care pot apărea în acest caz și recuperarea funcțiilor coloanei vertebrale.
Aceasta metoda de tratament este și ea aplicabila in cadrul durerilor lombare și sacrale și
include urmatoarele proceduri:
–   Electroterapia (combina Physys) – utilizează curentul electric ca agent fizic terapeutic,
efectele acestora fiind diferite, în funcție de tipul curentului:

 curentul Galvanic / galvanoterapia – este un curent continuu cu efect relaxant sau efect
tonifiant,
 curent Diadinamic – este curent de joasă frecvența cu efect antialgic, bun stimulator al fibrelor
musculare, are efect de vasodilatare și hiperemie, dar si efecte trofice si resorbtive,
 curentul Trabert – este un curent de joasă frecvență cu efect antialgic puternic și rapid. Acesta
este cel mai analgezic tip de curent.
 curentul TENS – este cunoscut și ca stimulare nervoasă electrică transcutanată. Acest curent
de frecvență joasă excită nervii senzitivi, stimuland mecanismele porții de control al durerii.
Scopul principal este cel antialgic.
 curentii interferențiali – sunt curenți de medie frecvență cu efect excitomotor, decontracturant,
analgezic, antiinflamator si vasodilatator.

Electroterapia este deosebit de utilă în ameliorarea durerilor de spate. Pentru ameliorarea și

combaterea durerilor de spate prin electroterapiei, se recomandă plasarea electrozilor, prin intermediul
cărora se transmite curentul galvanic, în regiunea sacrată.

– Microunde HF (TRAComputer) – radiațtiile electromagnetice au efecte antialgice, miorelaxante,

cresc metabolismul tisular local ți sunt un bun stimulator al proceselor reparatorii locale,
– Sonoterapia (combina Physys) – ultrasonoterapia, ultrasonoforeza – este o terapie mecanica cu
sunet de frecventa mare cu efecte antialgice, miorelaxante, hiperemiante si antiinflamatoare,
– Fototerapia (OptonPro) – terapia laser de intensitate înaltă – această metodă de fizioterapie are
efecte fiziologice antialgice puternice, miorelaxante, biotrofice și de refacere tisulară,
antiinflamatoare,
– Campul electromagnetic (CareTherapy) – acesta reprezintă transferul de energie capacitiv-
rezistiva a energiei obținute sub forma de cîmp electromagnetic generat de un curent electric de
35
înaltă frecvență și are efecte fiziologice antiinflamatoare, analgezice, biostimulatoare, biotrofice,
de creștere a tonusului muscular și de reparare a țesuturilor,
– Terapia cu unde șoc (enPuls) – aceasta generează energie mecanică de impact sub forma de
șocuri și are efecte fiziologice de creștere a permeabilității celulare, stimulează microcirculația și
metabolismul tisular local. De asemenea, are efecte biotrofice, hiperemiante, decontracturante și
antiinflamatorii,
– Terapia prin tracțiune (TRAComputer) – presupune elongații ale coloanei vertebrale delicate
printr-o secvență de tracțiune statică, intermitentă și dinamică pulsativă. Acestea au efecte
principale antialgice prin mărirea spațiului intervertebral și eliberarea presiunii de la nivelul
radacinilor nervoase,
– Masoterapia  sau terapia prin masaj are și ea efecte antialgice, decontracturante, miorelaxante,
psihoactive și hiperemiante,
– Bandajarea neuro-musculară – denumită și „medical taping„ sau „kinesiotaping„, bandajarea
neuro-musculară are efecte antialgice, miorelaxante, decontracturante, tonifiante, de corecție și
chiar drenaj limfatic. [13.] [14.]

CONCLUZII:

36
1.Masajul terapeutic este efectiv în jugularea lombosacralgiilor.
2.Tehnicile și intervențiile pentru jugularea durerilor lombosacrale sunt eficiente în tratamentul
de recuperare.
3. Pentru diminuarea durerilor lombare și sacrale metodele de masaj terapeutic necesită o
selecție peventivă.
4.Metoele fizioterapiei sunt benefice în adjuvarea masajului pentru jugularea durerilor
lombosacrale.

BIBLIOGRAFIE

1. ELENA LUMINIŢA SIDENCO – Masajul în kinetoterapie, ed. Fundaţia „România de

37
 mâine”, Bucuresti 2003
2. ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport,
ed. ALL 1994
3. LIVIU BULUŞ – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001
4. ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed.
Orizonturi universitare Timişoara 1999
5. A.RĂDULESCU, E.TEODOREANU – Fizioterapie – masaj terapeutic, ed. Medicală
2002
6. MASAYUKI SAIONJI – Miracolul secolului XX, ed. Eurobit 1994
7. L. McEwen, (2021). Une perspective anthropologique de l’expérience de la lombalgie
chronique et de son traitement dans la société contemporaine. Hegel, (2), 157-160.
8. .N. Adenis, K. Gosselin. "L’éducation à la neurophysiologie de la douleur: protocole
pour une revue exploratoire dans le cadre du traitement des patients lombalgiques
chroniques." Kinésithérapie, la Revue 21.240 (2021): 19-24.
9. . Roussange, Alain. "Effet d’un traitement kinésithérapique par la méthode Mézières
sur la posture et la lombalgie mécanique non spécifique du jeune golfeur de haut niveau,
et étude du plan sagittal." Kinésithérapie, la Revue 20.224-225 (2020): 59-67.
10. Ciaffi, Jacopo, et al. "Seasonality of back pain in Italy: an infodemiology
study." International journal of environmental research and public health 18.3 (2021):
1325..
11. Aileni, Raluca Maria, et al. "Internet of Things and communication technology
synergy for remote services in healthcare." IoT and ICT for Healthcare Applications.
Springer, Cham, 2020. 59-82.
12. Ioan Onac ; colab.: Liviu Vladimir Pop, Ioana Anamaria Onac,Marian Vîntu,/
Masajul medical /. - Cluj-Napoca : Editura Medicală Universitară "Iuliu Haţieganu", 2009
ISBN 978-973-693-327-l
13. .Sabin I. – Masajul pentru toţi, ed.Coresi, 2001
14.Kisner C., Colby A., "Therapeutic Exercise", Foundations and Techniques, Ed. F.A.
Davis, 1990
15.Mârza D., "Metode speciale de masaj", Editura Plumb, Bacau, 1998

ANEXE

Anexa 1.Masaj lombar manevre

38
Anexa 2.Săli staționare

39