«rd

R au
Ea
si:
Wu
i .
ee
:; sf acră ii : : ra . 1A j E . PS e| | : i
/,
: IPEE e Ir
pa
pom maron
: i ati Pt 1 N a „ea m a p A- = - mila “3 mia mi CBI m bea = daia, 2 a nea
Pe ie a IT
2 i a pia ad zi Pa Rohia = a e i ESTI Sie iei , ca
i mi di = Era p i a
a e:
 GH. BUZDUGAN

REZISTENŢA
MATERIALELOR
Ediţia XI revizuită

4
EDITURA TEHNICĂ
BUCUREȘTI = 1980
 PREFAŢĂ
În volum se expune, într-o formă nouă, rezistența materialelor,
specializată pentru necesităţile inginerilor mecanici,
În prima parte, intitulată mecanica corpurilor deformabile, se
expun practic toate capitolele rezistenței materialelor, bazate numai Cums-a arătat şi în ediţiile anterioare, cartea de faţă cuprinde, în limti
pe cunoașterea caracteristicilor elastice ale corpului deformabil,
Considerînd, în special, că piesa este de dimensiuni cunoscute, generale, materialul predat la cursul de rezistenţa materialelor, în facultățile
se tratează solicitările simple și compuse în bare, problemele static de inginerie mecanică. Ea poate servi și inginerilor pentru rememorarea
nedeterminate, solicitările dinamice; de asemenea, se face studiul noțiunilor fundamentale, san peniru rezolvarea unor probleme simple. Peniru
plăcilor, vaselor cu pereţi subţiri, tuburilor și discurilor, precum și caleule complexe, stau la dispoziție manuale inginerești, care conţin o înfor-
al solicitărilor în stadiul plastic. Expunerea primei părţi se încheie martie mult mai amplă decît ceea, ce se poate preda în faculiate..
cu descrierea metodelor experimentale pentru analiza eforturilor
unitare şi defarmaţiilor. Ediţia de faţă aduce un elemeni nou, prin încercarea de a siructura ma-
În partea doua— calculul de rezistență — studiul începe cu ieria pe o concepție diferită decât cea cu care ne-am obişnuit de aiîta vreme.
cunoașterea materialelor prin încercări, după care se face calculul
de dimensionare sau verificare, la solicitări statice, prin metoda rezis- Punctul de plecare este următorul. Să presupunem că inginerul începător
fențelor admisibile şi metoda sarcinii limită. Expunerea continuă cu — dar adesea şi cel experimentat — are de dimensionat o piesă la o anumită
calculul ia oboseală şi la îluaj. Coeficientul de siguranță este calculat solicitare. El găseșie în cărţi relaţia de calcul corespunzătoare modelului ales.
După ce a precizat materialul, îşi pune înirebarea : cit este de mare rezistența,
i Că, atit prin metode analitice, cit şi probabiliste,
ielul acesta, autorul introduce o succesiune mai logică şi
tt

mai uşor de intuit a noţiunilor legate de verificarea sau dimensio» admisibilă? Sau, dacă se face o verificare a coeficientului de siguranță : cit
narea pieselor de mașini, trebuie să fie acest coeficient?
La această întrebare, în aparenţă simplă, răspunsul este, de multe ori,
greu. Rezistenţa admisibilă nu este o constantă a materialului, ci 0 mărime
care trebuie aleasă de proiectant, așa ca să garanteze economia produsului și
buna, funeţionare, ținând seama de toate aspectele, adesea aleatoare, privind
geomelria piesei, sareinile, condițiile de 'nediu etc.
Se desprinde de aici ideia că în calculul de rezistență se întîlnesc pe de
o parte o serie de relaţii, destul de certe, referitoare la eforhuri unitare și de-
formaţii, iar pe de altă parte trebuie să se ia o decizie asupra rezistenţei ad-
misibile sau a coeficientului de siguranţă.
Motivul citat a făcut ca, pe plan. mondial, să se manifeste tendinţa împăr-
țirii acestei șiiințe în două :
1. Prima, căreia i se dau diferite denumiri, — ca de exemplu „mecanica
corpurilor deformabile” — avînd drept obiect stabilirea relaţiilor
pentru calculul eforturilor unitare şi deformațiilor. În această parie,
foarte înrudită cu teoria elasticității, materialele sînt caracterizate

3
 doar, prin cele trei consianie elastice, E, G, v; nu se vorbeşt
e de rezis-
enjă de rupere, de limită de curgere, de rezistenţă admisi
bilă, deci
ma 50 poate comenta dacă eforturile umitare calculate
sînt admisibile
2. . relee
A doua Darie
parte, Ă 9căreia
reia :îî se dă Ă, de obicei
cei numele de „calculul de rezis-
f “3 ce no; tunile de stare limită, rezistență admisibilă,
ȘI coeticient de siguranță, permițână proiectarea
piesei. |
în vi n pinul materia din această carte în felul EXPUS,
cu sperența că,
pace p dat cursul dee rezistenvezi ţa materialelor se va preda . după i această
această
cultăÎn masa
acest fel,
dela mecani
Mea orpurillor
6căntca corpuri or deformabile poaie fi . învățată
Sia 70 A 200 9 4 are Jireasoă a mecanicii corpurilor rigide. , fără difi-
învățată, fără aifi
UA, ă După acest
zistenț OGUCe 0 serte de considereni e care conduc la calculul de re-
- A Onna, ca trecerea, la noul concept să nu fie prea bruscă, s-a
s introdu
o a e la ncepnui noțiunea de rezistență admisibilă, precizînd CUPRINS
unele „relații
"menstonare „ Pespeotiv Jăcînd unele calcule de dimensi
onare.
, patarea de fond a calculului de rezistență, în care am
0 osea ă, se jace însă îm partea doua a volumului. inclus si cel de
| PARTEA I: MECANICA CORPURILOR DEFORMABILE
AaG pameze', s-a introdu
UrOt s un nou tabel de rezist ențe admisib ile
sibi
după literatura de specialitate recentă. . .... . ... 11
, Proberat Capitolul î. NOŢIUNI INTRODUCTIVE .. .
cc..
i n prima parie, maieria a fost restructurată față de ediția
p i 50 nl Grea succesiunii unor capiiole, prin renunţa precedentă 1. Obiectul și problemele rezistenței materialelor . . . . . 11
rea la unele capitole Forțe exterioare şi iorțe interioare, Solicitări simple și solicitări compuse 14
sep | aie (bare „urbe, soloiiări compuse) — care au fost încluse în altele
2.
17
3. Eforturi unitare ., o... . . . . . . . . . ... ....
ŞI Prin o Serie de îmbunătăţiri ale textului. 4, Deformaţii și deplasări .. . cs. 1... . . . . . cc...» 19
_ 5. Relaţia între eforturi unitare şi detormaţii. Curba caracteristică. Legea
ianuarie, i lui Hooke .. . . . . 1... . . . . . . - Pee... . . 21
ie, 1979 AUTORUL - 6. Ipoteze de bază în teoria elasticităţii şi rezistența materialelor . . . . 33
7. Sarcinile aplicate pieselor de maşini , . , . . . . . . . . . ... 35
8. Principii generale de calcul. Coeficienţi de siguranţă și rezistențe ad-
misibile .. ,„. . . . Paun... . . . ... .. 36

- Capitolul 2, ÎNTINDERE ȘI COMPRESIUNE .. o... cc... .. 40

- 1. Forţă axială. Eforturi unitare de întindere sau de compresiune ... 40

o 2. Deformaţii şi deplasări în bare solicitate la întindere . ..... 42
1 3. Dimensionarea și veriiicarea barei prismatice . .. . ... - ... 43
ă 4. Bare cu variaţii de secțiune . . . . . . e... . 44
“9 5. Efectul greutăţii proprii .... . 1 1. . . . 45
1 6. Energia potenţială de deformaţie ... .. e... . ..
cc... 48
3 7, Probleme static nedeterminate de întindere și de compresiune, . . , 53
3. Curbe îuniculare elastice . . . . . . . . . . ao. . 62
9. Etorturi unitarepe o secțiune înclinată, în bara solicitată la întindere
sau compresiune î . .. .. . . . . În. [. | . . . . |. . . 65

Capitolul 3. MOMENTE DE INERȚIE ALE SUPRAFEŢELOR PLANE .... - 69

1, Definiţii o... . . . .. . .. a. . 69
2. Variația momentelor de inerție față de axe paralele . . . . . . 70
3. Momente de inerție pentru suprafeţe simple . . . . . . . . . . 72
4. Momente de inerție pentru suprafețe complexe. Momente de inerție ale
profilelor laminate. .. . cc. cc... î... . . ... 75
5. Variația momentelor de inerție în raport cu axe concurente .. . . 79
6. Momente de inerție principale şi direcţii principale . . . . . . .. 80

5
 i
Capitolul 4.DIAGRAME DE EFORTURI ÎNBARE ......, în a... . . . O O93 îu | 11. Studiul răsucirii prin analogia cu membrana ...... e. .
1. Definirea eforturil , > . 12, Analogia cu membrana aplicată ia secțiunea dreptunghiulară îngustă
Convenții or ur or în secțiunea barei drepte, solicitată la încovoiere. 13. Răsucirea profilelor deschise subțiri .... |
a î... 53 14. Răsucirea profilelor subțiri închise . . . ..
cc... pc. .
> Relaţii diferenţiale între eforturi la bare drepte
Au i i . ă
a ai
banu analitică
Lonstrucţia
4 + Bare Cadre ame elor de eforturi la bare drepte. . . . Au : Capitolul 9. TEORII DE REZISTENȚĂ ........ Ce...
+
Moment maxim maximorum e aaa. . 106 1. :
Considera - enerale .. . . . . . . . . | [ . . . . .. . . . ..
pa Deea
S. Hielaţii „air erențiaie intre eforturi la bare curbe plane î. .. 108 i 2. Teoriile casio de rezistență .. . so... . . . . [.. . ...
a! Dias e e e orturi în bare curbe . SIE 109 3. Aplicarea teoriilor de rezistenţă la stări plane de eforturi unitare . . . .
_ grame de eiorturi la bare cotiteîn spațiu ........, . „ 1i2 4. Teoria stării limită a lui Mohr ..... - e. . IE

Capitala 5. ÎNCOVOIERE. ui Pa „5 Vesifearea și deenslonarea barelor supuse la etrtur unitare oral i

1. Definiţii | | | METODE ENERGETICE ....-
2. Eforturi unitară la întovolera sură” - - ae 113 Capitoliul 10. STUDIUL DEPLASĂRILOR PRIN
3, Dualitatea eforturilor unitare tangenţiale ..... i i i i , - 124 1. Energia potenţială de deformaţie . . . . . cc......
4. Etorturi unitare normale și tangenţiale în bara solicitată la incovoiere 2. Lucrul mecanic al forţelor exterioare . . . . cc. 1... cc...
| SMD ci . 125 3. Teoremele reciprocităţii lucrului mecanic și deplasărilor - . . .-- - |
5.6. Lunecarea longitudinală și împiedicarea ei... 131 4. Studiul deplasărilor prin metoda Mohr-Maxwell. Metoda de integrare a
| Energia de deformaţie la încovoiere , . . 136 bi Veresceaghin .. . - eee
aaa a...
7. Încovoierea oblică a 137 5. Teorema lui Castigliano .,.....- ae. i.
8. Bare de egâlă rezistenţă la încovoiere, . 139 6. Energia potenţială complimentară .... cc. cc..... ,
9: Încovoiere cu iorțe axiale . . | a 141
0. Eforturi unitare în bare curbe , 150 Capitolul 11. SISTEME STATIC NEDETERAMINAȚE . cc... cc...
Gapitolul. 6. DEFORMATII LE BARELOR SOLICITATE LA INCOVOIERE. .,. 161 1. Grad de nedeterminare . . . . cc. . . . . . . . .......
2. de bază
Sistem .. . pan. a. .
a cei «
îi [cuația diferenţială a fibrei medii deformate . ....,..... „161 3. Ecuațiile fundamentale ale metodei eforturilor . . . . . . . .. . .
2. Integrarea analitică
a ecuaţiei fibrei medii deformate. . . . . 163 4. Simetrii în sistemele stațic nedeterminate. Cadre plane .... . -
3. Metoda parametrilor iniţiali 168 5. Grinzi continue. Ecuația celor trei momente. Cazuri particulare . . .
4. Metoda grinzilor conjugate ... 176 6. Deplasări în sisteme static nedeterminate . ... . ..
| 5. Calculul galic al detormaţiilor de încovoiere ... ..... 181 7. Grinzi pe mediu elastic . . . . . . . . . .. aa...
6. Arcul de foi a 1... a... î. 1. . 1. . a. NR î. 183 8. Eforturi unitare produse de variațiile de temperatură în sisteme cu
. 7. Etectul forţei tăietoare asupra deformaţiei de încovoiere . E 185 dilatări împiedicate ..... . emma.
S. Metoda celor trei necunoscute ..,...,. Pa o. . 5 187 9. Eforturi unitare de montaj în sisteme static nedeterminate . . . . »
|
Ca ECHILIBRULUI ELASTIC cc... ....
pitolul 7. RĂSUCIRE .. ee ea memo... 191 Capitolul 12. STABILITATEA
i Calculul momentului de răsucire . 191 1. Stabilitatea echilibrului elastic. Flambajul .. - cc. cc...
.
4. Starea de forfecare pură ....... N 192 2. Calculul sarcinii critice de lambaj pentru bara comprimată. Formulele
194 lui Euler [eeem. . a.
| 3 Eforturi unitare şi deformaţii în bara de secţiune circulără |. .
4 Etorturi unitare la 4% faţă de axa barei. Încercarea la răsucire o 193 3. Limitele de aplicare a formulei lui Euler, Flambaj elastic şi fiambaj
| 3. Energia de deformaţie la răsueire .......... 199 plastice ........ aa
cu spire strînse. .
6. Calculul arcurilor elicoidale , 199 4. Calculul la Mamba .. cor.
5. Calculul sareinii critice de flambaj la bara solicitată Ia compresiune,
| i ARII | _,
i Capitolul 8. ELEMENTE DIN TEORIA ELASTICITĂȚII | 20 prin metoda energetică ... . . cc... - m.
e 7 6. Flambajul barelor sub acțiunea forţelor axiale excentrice , . ... .
1. Componentele tensorului efortului unitar .. | 20 7. întluența forţei tăietoare asupra sarcinii critice de flambaj . . . . .
2. Starea plană de eforturi unitare „o 2 7 3. Flambajul barelor cu secțiune variabilă , . cc... .
3. Starea plană de deformaţii ..... Pr . 208 9. Încovoiere cu forță axială de compresiune, ținind seama de deformaţie
4. Eforturi unitare în jurul unui punct .„. ” 218 | 10. Flambajul lateral al grinzilor subțiri solicitate la încovoiere . . . . .
9. Starea de deformaţii în jurul unui punct , . a 29 11. Flambajul unui inel supus unei presiuni exterioare unilorme . . . .
6. Legea lui Hooke generalizată . . i? 239 DINAMICE . ce.
î Vei dintre constantele elastice E, G,y. 998 Capitolul 13, SOLICITĂRI
. Variația deformaţiilor specifice ] > furi nitana - |
„A Starea plană de eforturi unitare. 9 1. Consideraţii generale . . . . . . . . . . . . ee.
Rozeta teusometuică ui a .
9. Expresia generală a energiei de deiormaţie N e 230 2. Solicitări prin forțe de inerție . . . cc... cn...
10. Studiul general al răsucirii. Teoria lui Saint-Venant . O 236 3. Solicitări prin șoc .. . o. oc cc... cc... m... .
e 4, Efectul masei corpului lovit asupra solicitării prin şoc . . . . . . . .

6 | 7
3

———————————————. ma
Capitolui 14, PLĂCI PLANE . . . . . . . . . î. . . . . . . . . . . . . . . 420 5. Metodamoire-urilor ........ PI II 580

1. Clasificarea plăcilor și a sarcinilor aplicate dpe ele . . . . . aaa 2420 „6.7. Eaenri casante . . + . + . «. i.
Cromoplasticitatea o... en
1... . ch. 582
2, Incovoierea plăcilor circulare simetric încărcate , . . . , . . . . . . 421
. .. „583
3. Concentrarea eforturilor unitare 583
3. Încovoierea cilindrică a plăcilor plane . .,. ..... o. . . . . 44l ” i PNI e
4. Încovoiere pură după două direcţii perpendiculare . . , , ...... . 443 9 Măsurarea tensiunilor interne n A 587
5. Cazul. general de incovoiere a plăcilor plane . ...... a O445 Ş
6. Încovoierea plăcilor dreptunghiulare . ., .. o... „450 PARTEA II: CALCULUL DE REZISTENȚĂ
7. Flambajui plăcilor dreptunghiulare . . . . .
„1... „456
3. Eforturi unitare într-o placă circulară încălzită neunitorm . . n. 1. 1. . 458 Ca pit olul 20. ÎNCERCĂRILE MECANICE ALE MATERIALELOR, RUPEREA

,
MATER ALEI. OR - - - -. . . . . . 1. 1. .
- ... 459
E]
SUBȚIRI. ........
LI]
CU PEREȚI
-
15. VASE DE ROTAŢIE
-
Capitolul
L . - - LE . . 597

- i A : A AR - , Ă 1, Scopul încercărilor materialelor .. . cc... cc... 597

Il, Fcuaţiile vaselor de rotaţie cu pereți subțiri, încărcate simeiric, în teoria 159 2. Clasificarea încercărilor mecanice ale materialelor . . o: 598
i e 3. Mașini pentru încercări stațice ..,. . cc. . . ..... „598
2. Vase cilindrice, sierice, CODICE o... cc... | 61 N 4, Noţiuni asupra încercărilor statice ale materialelor .,..... „603
3, Efecte de margine . eee. 465 5, încercări de Quritate .......... 606
4. Flambajul tuburilor cilindrice . ...... e. ae. 0487 6. Încercări la şoc. . . e e 608
„- | 7. Noţiuni asupra ruperii netatelor ema... .. 610
Capitolul 16. RĂSUCIREA ŞI ÎNCOVOIEREA PROFILELOR SUBŢIRI. .... 470 8, Ruperea îragilă a oţelurilor . ...... î[ . . . .. .. . . 614

1 gtilizarea profilelor sub iri în Coe metalice moderne . . ., 479 Capitolul 21. DIMENSIONAREA ȘI VERIFICAREA
LA SOLICITĂRI STATICE.
„ Incovoierea simplă a profilelor subţiri. Centru de încovoiere . .. . . 7 z
3. Răsucirea liberă şi răsucirea împiedicată . . . cc... . 475 REZISTENȚE ADMISIBILE ȘI COEFICIENȚI DE SIGURANȚĂ . 622
4. Caracteristici geometrice sectoriale , . . . 483
d. Cazul general de solicitare a profilelor deschise cu pereţi subţiri . . . „ 492 I. Ager de „calcul [. . . . [ [n pc. . ... en. 022
. materialului .... . . . . . . . . . . . . . . ..
3. Stări limită ale.materialelor și pieselor . . . . cc... „„ 625
Capitolui 17. TUBURI ŞI SFERE CU PEREȚI GROȘI ŞI DISCURI ÎN 4, Rezistenţe admisibile și coeticienţi de siguranţă . . . ...... „626
MIȘCARE DE ROTAȚIE .,....... înce eee. 506 5.6. Metoda sarcinei limită . . . . e e e ee eee... 628
Calculul sistemelor static nedeterminate prin metoda sarcinei limită 629
i. Stări de eforturi unitare axial — simetrice ..
. . . 50 7, Redistribuirea eiorturilor unitare în urma deformațiilor plastice . . . 634
2,3. Eforturi unitare în tubul cilindric cu pereţi groși... .....-
Cilindri fretaţi
„507 3, Stări limită Ja solicitări pe mai multe direcţii . . ......... 636
a. 513 9. Unele elemente din teoria probabilităților .. ... 640
4. Discuri de grosime constantă, în mișcare de rotaţie. ..., 518 10. Determinarea probabilistică a siguranței în iuncționare . . ..... 648
5, Discuri de egală rezistenţă, în mişcare de rotaţie . .. . .. ... a, 52]
6. Eforturi unitare termice într-un tub cu pereţi groși . . .. 925 Capitolul 22. SOLICITĂRI VARIABILE, OBOSEALA METALELOR ...... 652
7. Eforturi unitare în rezervorul sferic. ee 926
, , _ 1, Solicitări variabile . . .. . . . . . . . .. ... eee. 652
Capitolul 18. SOLIC ITARI ÎN STAD IUL PLASTIC o. o. |. 1. 1. . În 1. 1. 1. 1. 1 . 529 2, Rezistenţa la oboseală, Curba lui %/shler [aa a. . |. . . . . . 655

DR _ 3. Diagramele rezistențelor la oboseală ...... m. 660

1, Generalități . n cea 929 4, Ruperea prin oboseală .,. ....... e ea. |. . . 663
2. Curba caracteristică ... ee... 530 5. Factori care influenţează rezistenţa la oboseală „i 666
3. Solicitarea de întindere
a barelor drepte în a. . . . . 531 6. Rezistenţa în exploatare . , . cc... 3 672
4. Caiculul de încovoiere în domeniul plastic . . . . . cc... 532 i
5. Răşucirea barelor de secţiune circulară, solicitațe elasto-plastic . . . . 547 , , |
6. Eforturi unitare remanente în bare care au fost solicitate elasto-plastic 548 Capitolul 23. CALCULUL COEFICIENTULUI DE SIGURANȚĂ LA SOLICITĂRI
7. Criterii de plasticitate , e... .. 550 a VARIABILE DETERMINISTE ȘI ALEATOARE. ...,.. 680
8. Solicitarea elasto — plastică a tubului cu pereţi groși . . . .... 554
9. Autoiretajul tuburilor cu pereţi groși . . . . . . . . . . . . . 539 , 1. Consideraţii generale î . [. . . . 1. . . . . 1. . a. . 680
. 2, Calculul coeficientului de siguranță la solicitări prin cicluri alternante
Capitolul
19. STUDIUL EXPERIMENTAL" AL EFORTURILOR UNITARE simetrice . . ....- eee... mea 68]
ŞI DEFORMAȚIILOR . A a A 561 3. Solicitări prin cicluri asimetrice î [1 1. 1... . . . . . . . . . . e 682
| ” 4, Calculul Ja durabilitate limitată ...... . . . . . . . . . . . 691
1. Consideraţii generale .... cc... a 561 5, Calculul coeficientuiui de siguranță la solicitări compuse, produse de
2. Extensometre mecanice și optico-mecanice . . . , . . . . . . . ,„ 562 m sarcini variabile ciclice . . . . . . . . . 1... ... . . . . . . 692
3. Tensometria electrică rezistivă . . . . ae ea. |... , O 567 6. Calculul duratei de viaţă la solicitări aleatoare . . ,. . 697
4. Noţiuni de îotoelasticitate . . . . 1 1... 1. . . . . . . . 574 | 7. Dimensionarea și verificarea pe baza rezistenţei în exploatare . . . . . 700

8 | 9
Capitolul 24. FLUAJUL METALELOR . .. . . . . . . . . . . . . ...... PARTEA I
1. Deformaţia de fluaj sub sarcină constantă . . ...
. .... . Î.
2, Încercarea de rupere prin îluaj ....... ae. . . MECANICA CORPURILOR DEFORMABILE
3, Relaxarea . . , - . . . . .. . [1 . . |...... i...
4. Fenomenul fizic al ruperii de îluaj . . . . . . .... .... ..
5. Calculul la fluaj ..... a. |. |... . . .. a

TABELEANEXE . . cc... ceea. n.

. „o...
BIBLIOGRAFIE .. . ea ne ao. [1 |. 1. . . . .. . . . cv... 733

INDEX ALFABETIC . .... Ca. aa. 737

CAPITOLUL 1

NOTIUNI INTRODUCIIVE

1. OBIECIUL ŞI PROBLEMELE REZISTENȚEI MATERIALELOR

Obiectul rezistenţei materialelor se înțelege ușor făcînd o paralelă

cu mecanica teoretică a corpului rigid. În baza ipotezelor mecanicei, bara,
din fig. 1.1 — rigidă — se află mereu în echilibru, indiferent de mărimea
sarcinei P. Ecuațiile de echilibru permit determinarea; reacțiunilor din
reazeme, dacă problema este static determinată.
Realitatea arată că nu există corpuri rigide ; ele se deformează, pe
măsură ce forţele aplicate crese. Grinda-din îig. 1.1 ia forma punctată,
iar la o anumită mărime a forţei — se rupe.
Folosind ipoteza corpului rigid, mecanica | P
teoretică nu poate determina mărimea de- 4 B
formațiilor şi nu poate stabili în ce condiţii FR Z ZZIR
se va produce ruperea. E m
Ramura mecanicei care, introducind în y /
, (A 2
calcul noţiunea de corp deformabil, poate
preciza dacă un corp se vă rupe sau nu sub
Fi. 1.1
acţiunea sarcinilor aplicate, se numește re-
zistenţa materialelor. Această ştiinţă, împre-
nnă cu teoria, slasticitătii, s-a conturat cu peste un secol şi jumătate în urmă ;
de atunci, prin contribuţiile a numeroşi oameni de ştiinţă, dintre care unii
vor fi citați în decursul expunerii, s-a dezvoltav şi perfecționat mereu.

a. OBIRUTUL REZISTENȚEI MATERIALELOE

Acesta, poate fi definit; prin cele două probleme principale :
; ca să re-
— dimensionarea pieselor'-de îaşinii- sau de construcţiiașa
ziste în bune 'condiţii sarcinilor date;

11
r
 — merificarea, dacă piesele de dimensiuni date rezistă sau nu sarcinilor
aplicate.
Pentru prima problemă, rezistenţa materialelor stabileşte, în cazul
cel mai simplu, o relaţie între trei feluri de mărimi : sarcinile (forţele aplicate
piesei), caracteristicile geometrice ale sectiunii (de exemplu aria secţiunii
transversale a barei) şi a treia mărime, pe care o vom numi rezistență
admisibilă, proprie materialului ales. A dimensiona înseamnă a. găsi carac-
teristicile geometrice ale secţiunii, date îiind sarcinile şi alegând rezistenţa,
admisibilă.
În a dona problemă, a verificării, se foloseşte aceeaşi relaţie între cele
trei mărimi, cu observaţia că se cunosc sarcinile și secţiunea şi se calculează
o mărime mecanică, pe care o vom numi efort unitar sau tensiune, care
poate avea. orice valoare, dar pe care trebuie să o comparăm cu rezistența,
admisibilă a materialului.
Așa cum, se va vedea, din decursul expunerii, alegerea. rezistenței admi-
sibile constituie momentul cel mai dificil al calculului de rezistenţă.
Multă vreme s-a considerat; că rezistenţa aămisibilă poate îi aleasă,
după anumite-eriterii, din tabele aflate în literatură ; după aceea, calculul
de rezistenţă nu mai prezintă dificultăţi.
Făcînd abstracţie de rezistenţa admisibilă, calculul de verificare poate
conduce la valori destul de exacțe ale eforturilor unitare. Acest calcul,
corect, dar incomplet pentru inginer, este o consecinţă logică a calculului
de mecanică, după introducerea proprietății de deformabilitate.
Fără a părăsi total noţiunea de rezistență admisibilă,
accentul pe verificare — deci considerind de cele mai multe ori
dimensiuni cunoscute — s-a detaşat o ramură a rezistenţei
căreia i se dă numele de mecanica corpurilor deformabile. Partea 1 a acestei
cărți, cu titlul citat, va dezvolta practic întreg cuprinsul rezistenței mate-
rialelor. În partea II, intitulată calculul de rezistență se va face o analiză
detaliată a noţiunilor de rezistență admisibilă, coeficient de siguranță,
stare limită, cu care, de fapt, se încheie proiectarea de rezistenţă.
MODELUL DE CALCUL
Spre a începe un calcul de rezistență, inginerul își alege un model al
piesei studiate, în care simplifică, adesea, forma geometrică şi în care alege
anumite ipoteze de rezemare şi de aplicare a sarcinilor. Cum se va vedea pe
parcurs, alegerea modelului de calcui — care nu este totdeauna uşoară —
ave o importanţă capitală asupra rezultaiielor calculului. De aceea, ingi-
nerul trebuie să acorde acestei probleme o importânţă majoră, incomparabilă
cu aceea a zecimalelor. obținute în operaţiile aritmetice.
modele sau scheme de calcul permite rezolvarea a numeroase piese
Prin aceasta, rezistenţa materialelor are o largă generaliiate.
forma, schemajizată pentru calcul, corpurile studiate de rezistenţa
materialelor se împart în trei grupe mari:
7) Corpuri la care una dim dimensiuni este predominantă faţă de celelalte
două (corpuri cu fibră medie). La aceste piese, care poartă
12
generală de bare, elemenţele geometrice caracteristice sînt : ara longitu-
dinală şi sectiunea plană, normală pe ata longitudinală. După îorma, recti-
linie sau curbilinie a axei, există bare drepte şi bare curbe. Secţiunea transver-
sală a barei, de anumită formă şi dimensiuni, determină, alături de carac- |
teristicile mecanice ale materialului, capacitatea de rezistență a bare.
Studiul barelor drepte este mult mai simplu decit al celorialte forme
de corpuri. E] iormează fundamenţul rezistenţei materialelor şi pe dezvol-
. varea lui se bazează cea mai mare parte a cursului de rezistenţa materia-
lelor. După destinaţie şi după modul de solicitare a lor, barele poartă diie-
pite denumiri : tiranți, solicitaţi la întindere ; stâlpi, solicitaţi la compre-
siune ; grinzi, solicitate la încovoiere ; arbori, solicitaţi la răsucire ; fire,
care rezistă la întindere, nu însă la încovoiere ete.
. 2) Corpuri care au două dimensiuni mari, în comparaţie cu a treia.
Aceste corpuri, cu nume general de plăci, sînt caracterizate, din punct de
vedere. geometric, prin forma și dimensiunile suprafeței mediane şi prin
grosimea măsurată perpendicular pe suprafaţa mediană. După formă şi
destinaţie, se poate vorbi despre plăci plane, învelitori (curbe), vase, tuburi,
membrane etc.
3) Corpuri masive, avînd cele irei dimensiuni aproximativ de acelaşi
ordin de mărime. Exemple : bile şi role de mlmenţi, tuburi cu pereţi groși,
discuri de turbomașini, blocuri de fundaţii etc.
Studiul rezistenţei materialelor este mult; mai simplu pentru bare decit
dar punind pentru plăci şi corpuri masive. De aceea, se studiază în amănunt barele,
corpul de sub diferite aspecte, în timp ce pentru plăci şi corpuri masive se dau numai
materialelor, unele indicaţii de bază, spre a face posibilă înţelegerea literaturii de spe-
“cialitate.
c. CONSIDERENTE ECONOMHICE
În calculul de rezistenţă trebuie să se aibă în vedere întotdeauna un
principiu fundamental : piesa proiectată trebuie să asigure, din punctul
de vedere al rezistenţei, buna funcționare a ansamblului în care este montată.
De aceea, dimensiunile ei ţrebuie astfel calculate încît să nu existe pericol
de rupere. În afară de aceasta, inginerul trebuie să realizeze piesa proiec-
tată în condiţiile cele mai economice, atît ca material cît și ca prelucrare.
Din acest; punct de vedere, rezistenţa materialelor este o știință cu pro-
nunţiait caracter economic ; întotdeauna, la proiectare, se va căuta soluţia,
cea mai economică.
Folosirea de d, PUNOTELE DE APLICAȚIE ALE FOBEŢELOR
similare.
Se ştie că, în mecanica teoretică, forţele aplicate unui corp rigid sint
vectori lunecători. Această proprietate nu mai poate fi acceptată în rezis-
tenţa materialelor. Afirmajţia se poate demonstra cu ajutorul exemplului
din figura 1.2. Un corp oarecare este supus acțiunii forțelor , egale şi de
denumirea sens contrar, aplicate pe acelaşi suporti, în punctele A şi B. Sub efectul
acestor forţe, corpul se deformează, punctele A. şi B depărtindu-se unul de
13

altul. Dacă forţele se deplasează pe suportul lor, aplicîndu-se în punctul
comun 0, ele se:echilibrează tără a inaf-fi aplicate corpului, deformația nu
mai există, iar fenomenul fizic iniţial a fost complet schimbat. Rezultă de
Fi8. 1.2
aici că în rezistenţa, materialelor forțele sînt vectori legați, avînd punctele de
aplicaţie bine definite.
e.PLOPRIETĂŢILE HATERIALELOR
Orice material studiat în rezistenţa materialelor este deformabil.
Dacă, după înlăturarea sarcinilor, corpul deformabil revine Ja forma şi
dimensiunile inițiale, el este elastic. Elashoitatea este proprietatea funda-
mentală pe care se clădeşte rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii.
Cînd corpul deformat; rămîne, după descărcare, cu deformaţii permanente,
el este plastic.
2. FORȚE EXTERIOARE ȘI FORȚE INTERIOARE. SOLICITĂRI SIMPLE
ŞI SOLICIFĂRI COMPUSE
Orice piesă de maşină sau construcţie, destinată unui anumit scop,
este supusă acţiunii unor forțe sau cupluri.
_ Majoritatea acestor îorţe se aplică pe anumite porţiuni din suprafaţa
exterioară a corpului şi poartă numele de forțe de contur sau forțe de supra-
faţă. Dintre torţele de contur, cele aplicaţe în reazeme, măsurind legătura
cu corpurile învecinate, poartă numele de reacţiunii sau forțe de legătură.
Celelalte torţe de contur, rezultind din contactul corpului cu cele vecine,
respectiv din scopul piesei în ansamblul în care se ailă, poartă denumirea
generală de sarcini. Forţele de contur poartă numele de forțe ezierioare.
Tot în categoria forţelor exterioare se consideră şi cele distribuite în în-
treaga masă a maţerialului : greutatea, forţele de inerție, forţele electro-
magnetice etc. Ia
În stadiul rezistenţei materialelor, prezinţă un interes deosebit forțele
interioare, care. arată acţiunea unei părţi a corpului asupra celeilalte şi
invers. Ele pot îi puse în evidenţă, în schema ds calcul, numai prin sepa-
rarea celor două părţi ale corpului, aşa cum se face, de exemplu, la sistemul
lă
asigură echi-
de bare articulate din fig. 1.3 : forţele X, Y din figura 1.3, b există, ca In.
librul în urma separării, dar ele dispar cînd separarea nu
| Ş 3
icura Î.3, 4.
i i rezistenţa, materialelor, forţele interioare araiă legătura care există
între particulele din interiorul unui Corp, nu în punctele de legare a două
corpuri, cum era ia exemplul din figura 1.3. Ele se poi pune înevidență
d
| Fi5. 1.3
prin metoda secțiunilor : se presupune că se secţionează un corp prinir-un
plan, separîndu-l în două bucăţi, fapt care ar duce la pierderea echilibrului ;
pentru a restabili echilibrul fiecăreia dintre părţi, in planul secţiunii se
introduc forţe interioare, care, privite la cele două porţiuni, sint egâis ŞI de
sensuri contrare. Ca exemplu, se consideră bara din figura 1.4, a, avind
sectiunea de formă oarecare şi supusă acţiunii forţelor Fi, E. ... i care
își fac echilibru. Dacă se secționează bara printr-un plan normal pe aza lon-
gitudinală, ea, se separă în două bucăţi, ca în figurile 1.4, d Şi 1.4, 0. Cit
timp nu se intiroduce nici o altă forţă în afara celor inițiale, 1, .. - Es
evident că cele două porţiuni de bară nu mai stau în ecbilibru. Dacă se
consideră partea din dreapta (fig. 1.4, 6), pentru restabilirea, echilibrului
este necesar să se introducă, în planul secţiunii, o îorță E şi un cuplu M,
care să reprezinte un sistem de forţe echivalent cu forţele F Şi Pa, care
au fost înlăturate. Mărimile RE şi M poartă numele de forțe interioare sau
forțe în secțiune sau eforturi. Se vede că eforturile se determină uşor prin
relaţii din mecanica teoretică, caleulînd sistemulE, M echivalent: cu iorțele
exterioare aplicate părţii din corp care a fost îndepărtată. Dacă se consideră
cealaltă parte a corpului, situată în stînga planului secţiunii, figura 1.4, b,
asupra, ei trebuie să se aplice, în secţiune, eforturile R, A, egale și de sens
contrar cu cele aplicate părţii din dreapta. Aceste eforturi sînt echivaiente
sistemului de porțe Es, Pa Fi care au fost îndepărtate în urma secționarii.
Cum forțele F,, F'. pe de o parte, şi Î'ş Fa, P;, pede altă parte, formează,
la un lo, un sistem în echilibru, este evident că eforturile RF, M de pe
o faţă a secţiunii trebuie să fie egale şi de sens contrar cu cele de-pe faţa,
opusă, Retăcind continuitatea corpului, adică anulind secţionarea, efortu-
rile E, M dispar şi corpul rămîne supus numai forţelor F., ..., Ps.
13
 Dacă se consideră partea din corp arătată în figura 1.4, e, asupra ei
— Forţa axială N „ cind are sensul din figura 1.5, produce solicitarea.
acţionează E, M, F., F,, F;, care își fac echilibru. Prin urmare, eforturile
de întindere ; dacă are sens contrar, tinzînd a scurta bara, ea dă loc solici-
LR, M se pot calcula şi din condiţiile de echilibru ale părţii de corp asupra;
căreia, ele se aplică, În tot studiul menţionat, eforturile R,
ării de compresiune.
M se consideră — Forţa tăietoare T produce solicitarea de tăiere sau forfecare.
aplicate în centrul de greutate al secţiunii barei. — Momentul de răsucire M, produce solicitarea de răsucire.
— Momentul încovoietor M, produce solicitarea de încovoiere.

[AL/ fIN 2
RA Vi

„Î A MĂ
FiS. 1,4
Întrucît mărimile 7 şi M, pot avea, direcţii oarecare în planul secţiunii,
În rezumat deci, rezultă că : se alege un sistem de axe de coordonate ca în fig. 1.5 — axa a în Jangul
— eforturile E, M se introduc în centrul de greutate al secţiunii şi barei, axa y — verticală în secţiune, axa 2 — orizontală în secțiune şi se
sint analoge oricăror forţe exterioare aplicate corpului, adică li se pot apliea descompun eforturile în componente pe axe : N și M, pe axa Oz, 17 şi Ma
ecuaţiile de echivalență şi de echilibru din mecanică ; pe axa Oz, Î, și M, pe axa Oy. Pe cele două schiţe din fig. 1.5, s-au repre-
zentat momentele fie prin săgeți rotitoare, fie prin vectori.
— eforturile R, M constituie un sistem echivalent cu torsorul de Histe de la sine înţeles că aplicarea
reducere în-0 a forţelor exterioare aplicate părţii de corp care a fost înlă- concentrată a eforturilor N, T,
M,, M, în centrul de greutate al secţiunii este numai un mod convenţional,
turasă sau un sistem egal și direct opus cui torsorul forțelor aplicate părții simplu, de a reprezenta fenomenul fizic, complex, al interacțiunii dintre
de corp care se studiază. cele două părţi ale secţiunii. În realitate, forţele interioare se exercită pe
În cazul cel mai general, eforţurile £ şi (A au direcţii oarecare în spa- toate elementele de suprafaţă ale secţiunii, fiind distribuite în mod con-
țiu. Ele pot fi descompuse în componente pe normala la; planul secţiunii tinuu. Ca urmare, eforturile N, 7, M,, M, sînt de fapt rezultantele eforturilor
(deci pe axa barei) și componente conţinute în planul secțiunii, cum se distribuite din secţiune. Problema, esenţială, a, rezistenţei materialelor este
arată în figura 1.5 : de a găsi legea de distribuţie a eforturilor pe secțiune şi a determina va-
_. loarea, acestor eforturi distribuite, atunci cînd se cunosc
a) Rezultanta R are o componentă pe normală, numită forță normală eforturile concen-
trate N, T, M,, M, determinate pe baza legilor mecanicii teoretice.
N sau forță azială (iiind aplicată pe axa barei), şi o componentă T, forță Etorturile N, 7, M,, M, variază, de obicei, de la o secţiune la alţa
tătetoare, conținută în planul secțiunii. a barei. În cap. 4se va examina modul de construire a diagramelor de varia-
b) Cuplul AM se descompune în momentul de răsueire M,, al cărui vector ţie a eforturilor în lungul barelor.
este dirijat pe axă, și momentul încovoietor M,, avînd vectorul conţinut în
planul secţiunii. | 3. EFORTURI UNITARE
Mărimile N, 7, M,, M, poartă, de asemenea, denumirea, de eforturi.
Fiecare dintre aceste eforţuri, luat separat, produce asupra barei o solicitare Se consideră (fig. 1.6) un element dA din suprafaţa secţiunii unei
are im care s-au determinat eforţurile R, M. Dacă elementul este suţi-
simplă, şi anume : cient de mic, efortul poate fi considerat uniform distribuit
pe suprafaţa,
16 20. 1807 17
DN
E: 27 i tic
 T__

lui, iar rezultanta dF poate îi aplicată în cenţrul de greutate al elementului.

Mărimea efortului distribuit, aplicat pe unitatea de suprafaţă din aria eforturile unitare se măsurau curent în kgf/em?. 'Pinînd seama că 1 kgi =
secţiunii — 9,81 N, rezultă relaţia de transformare 1. kgt/em? — 9,81 - 10% Nm” a
_ dF a 105 N/m2. Această schimbare a unităţii de măsură și îndeosebi a ordi-
(1.1) nului de mărime a mărimilor curent întilnite produce greutăţi, atit din
Li

aa! punctul de vedere al obișnuinţei inginerilor, cîţ şi din cel al consultării

se numeşte efori unitar. El este una din mărimile fundamentale ale studiului
rezistenţei materialelor. Această mărime poartă în literatura tehnică și
denumirea uzuală de tensiune. În expunerea ce urmează se va folosi ter-
menul „efort unitar”. Efortul unitar p are aceeaşi direcţie cu forţa _ele-
mentară dF. Mărimea sa este determinată atit de mărimea forţei d/ cit
şi de orientarea pe care suprafaţa dA o are faţă de direcţia forţei. În con-
secinţă, efortul unitar p este o mărime mai complicată decît; o forţă, căreia
i se dă numele de mărime tensorială. Avînd o direcţie oarecare, etortul
unitar p poate fi descompus în o componenţă pe direcţia normaleila sec-
țiune —— efortul unitar normal, notai cu o — şi o componentă conținută în
planul secţiunii — efortul unitar tangențial, =, fig. 1.6, a.
Efortul unitar o reprezintă — după 'sensul pe care-l are — un efeci
de întindere sau de compresiune, exercitat de către partea de corp înlătu-
rată asupra celei rămase. Analog, + reprezintă un etect de tătere, forfecare
sau lunecare.
Operaţiile care se fac cu vectorii (adunare, proiecţii ete.) nu pot fi
aplicate eforturilor unitare decât după ce acestea au fost înmuiţite cu ariile
respective, adică au fost transiormate în forţe.
În baza, figurii 1.6, e, între mărimile componentelor efortului unitar
există relaţia,
p2=— 02 +a,
Întrucît + are o direcţie neprecizată în secţiune, dacă se raportează
bara, la axele z, y, 2, se obţin componentele : 6 — pe axa &, Te — peaxay,
Taz — pe axa £. |
literaţurii tehnice. Din acest motiv, aşa cum s-a făcut şi la reeditarea unor
standarde, în lucrarea de îaţă se vor măsura de obicei îorțele în daN, iar
suprafeţele în em?, deci unitatea de măsură uzuală pentru eforturile uni-
tare va îi daN/em?. În anumite cazuri se va folosi daN/mm?, sau altă uni-
ţaie de măsură, În acest fel, relaţia de transformare între unităţile de măsură
ale sistemului M Kf S şi ale sistemului internaţional va fi: 1 kgt/em? =
= 0,9881 daN/em?.
Întrucât în majoritatea, calculelor de rezistenţă, în determinarea carac-"
ţeristicilor mecanice ! şi în alegerea rezistențelor admisibile, erori de ordinul
2% sînt; cu totul acceptabile, se va putea folosi relaţia de transtormare
1 kgtf z 1 daN, respectiv 1 kgi/em? = 1 daN/em?. Pentru alte mărimi
care intervin în calculele de rezistență, se vor folosi unităţile de măsură :
momente — daN » em, volume — em3, momente statice ale ariilor — cm?,
momente de inerție ale ariilor — cmf, mase speciiice kg/em* etc.
4. DEFORMAȚII ŞI DEPLASĂRI
Rezistenţa materialelor studiază corpurile ţinînd seama că ele se de-
formează sub efectul sarcinilor sau al unor factori cu efect analog (variaţii
(1.2)
de temperatură etc.). Deformaţiile depind de forma și de dimensiunile
corpului, de niărimea şi de modul de aplicare a sarcinilor, precum şi de
anumite caracteristici mecanice ale materialului. Cît timp etorturile unitare
- produse în maierial sint. inferioare unei anumite limite — numită bimaid
de elasticitate —, detormaţiile sînt mici şi elastice, adică dispar o dată cu
cauza care le-a produs.
În studiul corpurilor deformabile se definesc o serie de mărimi care
caracterizează starea lor de detormaţie, şi anume :

a. LUNGIREA SPECIFICĂ SAU DEFORMAȚIA SPROIFICĂ

„Se consideră (fig. 1.7) o bară solicitată 1a înţindere sub acţiunea forţei
exiierioare F. Sub efectul forţei de întindere, bara suferă o deformație
elasțică, numiţă lungire, | | a DI
E)

F-g. 1.6 , | Al=hly (1.3.)

În sistemul SI, unitatea do măsură pentru forţe este newtonul (N), măsurată prin diferenţa dintre lungimea barei după aplicarea sarcinii
iar pentru suprafeţe metrul pătrat (m2). Ca urmare, unitatea de măsură b» Și lungimea iniţială, anterioară aplicării sarcini, lo.
pentru eiorţurile unitare este N/m?. În vechiul sistem. de unităţi (M Ki 5) : a

1 Aceste mărimi se vor defini în cele ce urmează .

18 ai
"1:09
 MEI
€. DEPLASĂRI
Unitaţea de lungime a barei (1 cm) creşte, sub efectul soliciţării ia

CA ET
întindere, cu cantitatea în decursul procesului de deformaţie — elastică sau neelastică — a,
unui corp; majoritatea punctelor sale își schimbă poziţia. Drumul parcurs
= — = , (14) de un punei al corpului în decursul deformării poartă numele de deplasare.
Dacă se consideră grinda, |

Mg da
cu zăbrele din figura 1.9, în ur-
ma deformaţiei, nodurile se de-

roi 30 0 o ăi AER
plasează, iar barele iau poziţiile
reprezentate prin liniile între-
rupte. Se observă că, din punct
Bu:

de vedere al contiguraţiei geo-

ee,
metrice, grinda cu zăbrele s-a
Le a BN Li

tăi renta
deformat, triunghiurile dreptun-
sd

Gri PRAI AER

ghice modiiicîndu-și unghiurile
fi lungimile laturilor. 'Ţininăd
L3

seama că barele sint solicitate

Fig, 1.7 numai la întindere sau la com- £
presiune, deformaţiile lor sînt
care poartă numele de lungire specifică, sau alumgire, sau deformaţie speci- numai lungiri sau scurtări. Dacă 9 , ;

E e ia pe ci bt
fică. Dacă lungirea specifică este cunoscută, se poate determina lungirea aceste detormaţii sînt cunoscu- /
barei te, noua configuraţie a grinzii, Z
A= el „ (1.5) ca şi deplasările nodurilor (de
exemplu, deplasarea MM”) pot VA

iimai sv vatiăii
În cazul solicitării la compresiune, mărimile AJ, se numesc scuriare fi calculate prin considerente Fig. 1.10
— respectiv scurtare specifică ; formulele (1.3) — (1.5) rămin aceleaşi de ordin geometric.
schimbînăd numai de semn. Lungirile specifice sînt mărimi adimensionale. La exemplul din figura 1.10, bara în consolă Oab se deformează sub
efectul iorței P, luînd poziția Oa'b'. Porțiunea Oa se deformează, în timp
b, LUNBOARRBA SPEOIFICĂ ce porțiunea ab rămine rectilinie, nedeformată. Punctul a se deplasează

ter e
în a', punctul d în d, în timp ce punctul O, din reazemul încastrat, nu

te dat aa FR RI
Se consideră elementul de volum paralelipipedice A BODA, BUD, se deplasează.
din figura 1.3. Pe cele patru feţe perpendiculare pe planul desenului, de

a.
lăţime egală cu unitatea, acţionează eforturile

i
A-2 2 Di unitare -, egale, avind sensurile de pe desen. 5. RELAȚIA ÎNTRE EFORTURI UNITARE ŞI DEFORMAȚII. CURBA CARACTERISTICĂ
ZA NN : Dacăse consideră faţa ABA,B, ca imobilă, din LEGEA LUI HOOKE
Ava 2ND' cauza eforturilor unitare +, faţa 0DQ,.D, lunecă,
Ai paralel cu ea însăși, ajungind în poziția Între cele două grupe de mărimi fundamentale ale rezistenţei masteriale-
| 7, d! si 0'D'0:1D;. Lunecarea poate fi măsurată prin un- lor — eforturile unitare şi detormaţiile specifice — există relaţii care se
pemlri
m,
! pl]! ghiul y, dintre feţele A.A,00, şi A4.0'0.. Acest
ar
deţermină pe cale experimentală.
4 pi unghi, care măsoară variaţia unghiului de 90, ca car,
ea

Ai Ia ! în figura 1.8, poartă numele de bunecare specifică a. ÎNCERCAREA LA TRACȚIUNE A METALELOR

ICE

— B sau deformația. umghiulară specifică. Lunecarea

ir i
CER RR

Fig. 1.8 specifică este pozitivă cind are loc o micşorare Pentru stabilirea relaţiei fizice între eforturile unitare şi deformaţiile
a unghiului x/2 şi negativă în caz contrar. specifice se recurge la experienţă. Încercarea de bază pentru metale este
di e

Lunecarea specifică se măsoară în radiani, fiind tot o mărime adimen- încercarea, la tracţiune, pentru care se dau o serie de amănunte în cele ce
ae
petea ete

sională. urmează,
Lungirea specifică şi lunecarea specifică sint elemente de bază în Se confecţionează, din materialul care urmează a îi încereat — de
Mei
a

studiul deformajiilor, după cum efortul unitar normâl și cel tangenţial exemplu un oțel — orepruvetă, conform SPAS 200—75, avînd torma, şi
E

dimensiunile din fig. 1.11.

AEGEE

sint elemente de bază în studiul eforturilor unitare. . Ia

cato

20 21
m
 Dimensiunile principale sînt : diametrul inițial, do şi lungimea iniţială b. CURBA:CARACTERISTICĂ

între repere, Lp. Alte dimensiuni sînt : hingimea calibrată L,, lungimea, h i
şi diametrul D ale capetelor de prindere, lungimea totală [,. Fie d = 20 mm. Pentru epruveia de oţel încercată, relaţia între forţa de întindere F
Epruveta va avea D = 24 mm, kb =— 60 mm; dacă este epruvelă normală : i lungirea Al poate avea forma din fig. 1.13, pe care s-au notat : forța supe-
Le = 5 do = 100mm, Le = 140 mm; pentru epruveta lungă: Lo = vioară la curgere F.x, forța inferioară la curgere Fer, forța mazimă E'maz ŞI
=— 200 mm, Î, = 240 mm. forța de tractiune în momentul ruperii, Bu. Reprezentarea gratică din fig. 1.13

Fi.
F > ÂF | p
e D--—s ME =. m
4 . N
Î - F

h Na îe E AI 6 | 4
A |
_ Le
| ) |
FiS. 1.11
S| B ua] i
u&|:
Reperele sint două puncte, marcate fin pe epruvetă, delimitind lun-
gimea L, pe care se vor măsura deformaţiile. .
|
Yi! LA m:
Se montează. epruveta la o maşină de încercat la întindere, a cărei 7; 4?
Lungirea 10 rupere _
schemă de principiu este arătată în figura 1.12. De la o pompă hidraulică, ă nat
uleiul sub presiune intră în cilindrul C al maşinii şi apasă asupra pistonu-
lui P. 'Tija pistonului, legată cu falca F, produce forța de întindere în Fig. 1.43
epruveta, E. Mărimea forţei Qe întindere este arătată de manometrul M,
gradat direct în newton. Ii se numeşte diagrama încercării la tracțiune. Pe porţiunea OB, diagrama,
Deformajţiile epruvetei, care sînt foarte mici (de ordinul miimilor sau este linie dreaptă. Ducind din P o paralelă la OA, se obține, pe axa absci-
sutimilor de milimetru), se măsoară cu ajutorul unui aparat, numit selor lungirea la rupere a epruvetei.
extensometru, fixat pe epravetă, în dreptul celor
Valorile numerice înscrise pe diagramă variază, la acelaşi material,
două repere. Principial, extensomeţrul — care
pb M
în primul rînd cu dimensiunile epruvetei, precum şi cu alţi îactori, care
va îi studiat ulterior — este un aparat care am-
pupa TE”
—.——
%
plifică foarte mult deformajţiile, pe cale meca-
nică, optică sau electrică,spre a le iace percep-
vor fi descrişi ulterior. -
Se poate obţine însă o altă reprezentare grafică, independentă de
tibile. dimensiunile epruvetei, deci care poate caracteriza materialul încercat,
La începutul experienţei, lungimea între .! dacă se măsoară pe abscisă lungirile specifice, iar pe ordonată eforturile
repere este IL, iar forţa de întindere nulă. În- umiitare |
cercarea constă în aplicarea unei forţe de întin- AL P
dere care creşte lent, pină se produce ruperea
CI
?
e a
7
(1.6)
epruvetei. În decursul încercării se măsoară, în Ao
mod intermitent, mărimea forţei de întindere
F şi distanţa dintre repere /, oprind din cind unde A, este aria îmițială a secţiunii transversale a epruvetei. Această
Fi. 1.12 în cînd maşina. În locul acestui procedeu se reprezentare se numeşte curba caracteristică a materialului,
poate folosi un aparat înregistirator, care ridică În scopul alinierii la standardizarea internaţională, în ediţia din 1975,
graficul relaţiei dintre forța de întindere PF şi lungirea epruvetei, STAS 200 a introdus notaţiile : R — pentru eforturi unitate, A. — pentru
lungiri specifice. Întrucît aceste notații nu au intrat pînă acum în teoria
AL = L — Ly şi calculul de rezistență — ci numai în tehnica încercării materialelor — ele
nu vor fi folosite în cele ce urmează, ci se vor menţine cele din relaţiile
dată, în orice moment, de diferenţa dintre distanţa reperelor L şi distanţa (1.6). Se va reveni asupra noilor notații într-un capitol rezervat încercărilor
iniţială Lo. i de maseriale, în partea II a cărţii.

23
22
 Pe curba caracteristică din fig. 1.14, se pot defini o serie de puncte, poariă numele de rezistență la rupere a materialului, simbolul său fiind
cărora le corespund o serie de mărimi importante : Op Sau Hy. Rezistenţa la rupere este ordonata punctului D din figura 1.14.
1) Ordonata punctului A, pînă unde curba caracteristică este linie
dreaptă, se numeşte limita de proporționalitate a materialului 5) Cind sarcina se apropie de valoarea Fa, într-un loc al epruvetei
9p. Porțiunea
OA este zona de proporționalitate a curbei caracteristice. apare o gâtuire, ca în figura 1.16, care se dezvoltă din ce în ce mai mult,
| pină cînd se produce ruperea. După apariţia gituirii,
forţa aplicată epruvetei se micşorează, ceea ce duce Oj
dam la traseul descendent a] curbei DP din fig. 1.13 şi 1.14.
41772 Dacă după rupere se aşază cap la cap cele două
bucăţi ale epruvetei şi se măsoară distanța ultimă
dintre repere JI, se poate determina alungirea sau

?
lungirea specifică la rupere,

ta
| E, =
La — o _ AL
(1.8)
| Ze Lo
E

Eta

| În practică alungirea la rupere se dă în pro-

| cente, fiind notată prin simbolul 5 sau A, însoţit de
| indicele 5 sau 10
S |
i Oa = Aş =— Ze — o x 1009, (1.9)
I o | | 24 E
YYyȚ [£ Indicele n se ia egal cu 10 la epruveia lungă, FiS. 1.15
Cp carefare —- = 10, respectiv egal cu 5 la cea normală; pentru
L

care
-
i

0
Fis. 1,14
L
2) Ordonata, punctului B, pînă unde. materialul este pertect elastice, — =,
adică după descărcare îşi reia lungimea, L,, se numește limita de elasticitate, do
6, Practica arată că nici un material nu este perfect elastic Şi că sub orice Măsurînd diametrul la un moment; oarecare, se calculează . aria A,
sarcină, cât de mică, el primeşte anumite deformaţii permanente. iar cu ajutorul ei se determină gîtuirea specifică
3) Limita de curgere (aparentă), c,, este valoarea efortului unitar la,
care alungirea epruvetei creşte pentru prima dată, cînd sarcina se menţine
constantă. După atingerea linitei de curgere, curba caracteristică are un VW _Ap—A
(1.10)
traseu orizontal sau sinuos, CC, numit; palier de curgere. La unele mate- A
riale, palierul de curgere nu există, ceea ce face ca limita de curgere apa-
rentă c, să nu poată fi stabilită (fig. 1.15). În asemenea, cazuri, se definește Pentru epruveta ruptă, gîiuirea la rupere se notează
limita, de curgere convențională, 09,2 ca valoarea etorţului unitar căruia
Z = A 0 A—A 2.100 [ [07] | 1.11
îi corespunde, după descărcarea epruvetei, o lungire specifică permanentă
de 0,2%, (segmentul OD). Se constată experimental că în. cursul descăr- (1.11) |
cării relația dintre o şi e este o linie dreaptă, paralelă cu porțiunea inițială
a curbei caracteristice. |
4) După depăgirea palierului de curgere, curba caracteristică are din unde A, este aria secţiunii de rupere.
nou un traseu ascendent, CD, numit zonă de întărire. Valoarea maximală Mărimile definite mai înainte — limită de
curgere, rezistenţă la rupere, alungire la ru- FiS. 1.16
map me

a efortului unitar
pere, gituire la rupere — poarţă numele de caracteristici mecanice ale
mem

Oas = FR = 0p = Ra | (1.7) materialului. Cunoaşterea lor este extrem de importantă pentru calculul
de rezistenţă și pentru folosirea corectă a materialului.

25
 e, LEGEA LUI HODKHB sească legea lui Hooke, deci să se admită un modul de elasticitate. În
asemenea cazuri, conform fig. 1.17, se poate defini :
Ecuația porțiunii rectilinii OA a curbei caracteristice din figura 1.14 a) un modul de elasticitate în origivă, .
se poate scrie sub iorma E, dat de panta tangentei Oi, ; SA Su
o =— Be, (1.12) b) când se cunoaşte punctul M, |adică 2
mărimea efortului unitar (la care va lucra
care arată că pînă la limila de proporționalilate bungirile specifice sâni piesa, se detineşte
proportionale cu eforturile unitare. Această enimțare, numită legea lua. — modulul tangent | i
Hooke, este legea fundamentală a, teoriei elasticității. Întrucit e este o E, — do|de (1.13)
mărime adimensională rezultă că constanta B, numită modul de elasti-
citate, are aceeaşi ecuaţie de dimensiuni ca şi efortul unitar. În unele dat de panta tangentei Mt,;
lucrări, modulul de elasticitate este numit modulul lui Young. | — modulul secant
Citeva valori ale modulului de elasticitate — ca şi ale constantelor
elastice G şi v, care vor fi definite mai departe — sint date în tabelul 1.1. R?= MOJ00 (1.14) 7 f 3
De reţinut că oţelurile, indiferent de calitatea lor, au, în medie, dat de panta secantei O0OMs. Fis. 1.17
modulul de elasticitate E =— 2,1-106 daN/em?; lemnele au, în lungul
fibrelor, module de elasticitate ce variază în limite mai largi, în Jurul d. DIFERITE FORME DE CURBE CARACTERISTICE
valurii JL = 105 daN/em?.
Dacă materiala! încercat este OL 37 „ caracteristicile mecanice care
Tabelul 1.1
| se obţin (după STAS 500—68) trebuie să se încadreze între următoarele
Yalorile constanielor E, 6 și y pentru unele materiale limite : o, == 37—45 daN/mm?, o. = 21—24 daN/mm?, 5; = 26—25%'
Pentru limitele de elasticitate şi proporţionalitate, se poate lua o, & op 2%
Denumirea materialului
Modulul de elasticitate Modulul de elasticitate Coeaficiențul de contracție a 20 daN/mm?. Pentru o serie de alte materiale standardizate, caracte-
(og i gnaa) transversal G, daNjem? transversală, v
risticile mecanice au fost date în tabelul 1 (de la finele volumului).
Oţel-carbon (2,0 —2,1): 1058 8,1-105 0,24— 0,28 a. Curba caracteristică reală şi conrențională,
Oţel-aliat 2,1-106 8,1-105 0,25— 0,30
Oțel turnat 1,75- 108 — — Este de notat că curba caracteristică din figura 1.14 este convențională
Fontă cenușie şi întrucît la determinarea efortului unitar o se împarte îorţa de întindere
albă (1,15—1,60).10% 4,5105 0,23— 0,27 variabilă F cu aria iniţială Aga secţiunii,
Aramă laminată o.
la rece (1,1— 1,3): 106 4,9-1% —
ca şi eum aceasta ar rămine constantă. Gi
Bronz fosforos 1,15 -108 4,2105 0,32-—0,35 Din acest motiv, curba caracteristică are
Alamă laminată la traseul nefiresc DP din îigura 1.14, care
rece (0,91 —0,99).105 (3,5—3,7)-105 0,32— 0,42 arată că ruperea ar avea loc în F, la un
Aliaje de aluminiu (0,67—0,71)-108 - (2,4—2,7)-105 0,32
— 0,36
Duraluminiu (0,70—0,75)-19% (2,6—2,7)-105 — efort unitar mai mic decât cel corespunzător
Beton cu rezistența _ punctului D. Dacă s-ar măsura și scăderea,
100-—200 daNjem? (0,13—0,23):105 — 0,16—9,18 secțiunii epruvetei, iar forţa s-ar raporta
Lemn, în lungul fi- la, secţiunea, reală, s-ar obţine curba carac-

n
. Drelor (0,09—0,12):105 (0,045.—0,065)-105 ———

teristică reală C,, arătată în tigura 1.18,

Lemn, perpendicu-
lar pe fibre (0,004—0,01)-10%
Numai două grupe de materiale — oţelurile şi lemnele — au un tra.
seu rectiliniu al curbei caracteristice, deci ascultă de legea lui Hooke, .
în sensul definiţiei date. Restul materialelor au caracteristici curbilinii,
de obicei cu un traseu continuu pînă în momentul ruperii. Şi la aceste
materiale, aşa cum se va vedea în decursul expunerii, este util să se iolo-
(0,045 —0,065).105 la, care punctul G, cu cel mai mare efort
unitar, reprezintă ruperea. S-a desenat cu
linie plină,. curba caracteristică convenţio-
nală C.. Practic, în zona de proporţionali- d &
tate, unde variaţia secţiunii este extrem FiS. 1.18
de mică, cele două curbe coincid; ele
diferă, după depăşirea zonei de curgere. Cum în aplicaţiile inginereşti ma-
terialul se foloseşte numaiîn zona de proporţionalitate, nu există interes

26 21
 să se traseze caracteristica reală şi se preteră cea convenţională, care se citării pînă la, rupere, este reprezentată de un grafic ca în figura 1.20.
poate ridica, şi experimental, în coordonate F, Al. În acest fel, rezistenţa, Calculind, pe baza mărimilor M, şi Ac, efortul unitar de răsucire + şilunecarea,
la rupere este o mărime convenţională, care diferă, de efortul unitar maxim SĂ G'i
atins în apruvetă.
.. 2
]
3. Curba caracteristică de compresiune a oțelului
tot referitor la oţelurile-carbon, se poate construi, de asemenea,
0, 3
j
i
curba caracteristică de compresiune. Pentru execntarea, încercării se fo0lo- —

sese, conform STAS 1552—67, epruvete cilindrice avînd diametrul egal cu [Aj a Ali

înălţimea | |
d =— h — 10...30mm. 4 1
Încercarea arată că la compresiune oţelul are aceleaşi valori ca la
f /
|
întindere pentru op, 02, Ge, ca şi pentru modulul de elasticitate E. La
oţelurile de rezistenţă mică nu se realizează ruperea, ele turtindu-se mereu.
[// A P S ma
. Descărcarea epruvetei. Boruisarea, „2 l& | ui
Dacă o epruvetă este solicitată la întindere peste limita de curgere,
Ey

de exemplu pînă la efortul unitar o arătat în figura 1.19, apoi este , __&
descărcată, încet, se constată că în perioada de descărcare curba, caracte- j

ristică esteo linie dreaptă MY. Punctul N reprezintă descărcarea completă Fig. 1.19
a epruvetei, care rămîne însă cu deformația permanentă, e. Linia de des- specifică y (cu relații ce vor îi stabilite ulterior), se obţine o curbă caracte-
cărcare MN este paralelă cu linia, dreaptă de încărcare OA. La, fel a; fost ristică 7 = f(%), similară celei de întindere. Pe această curbă se pot defini :
trasată linia CD din figura 1.15. Dacă epruveta, astfel descăreată, este soli- limita de proporţionalitate +, limita, de elasticitate +, limita, de curgere
citată din nou la întindere, curba caracteristică a, ei începe cu linia NM, | Te; Yezistenţa la rupere z,.
după care, dacă se continuă încercarea pînă la rupere, se parcurge curba, Partea rectilinia a acestei (HE “A
MDEF. Se constată astfel că în urma încărcării iniţiale pînă în M și a des- curbe, OA, are ecuaţia |
cărcării complete, materialul şi-a mărit limita, de proporționalitate şi de
elasticitate pină la o ; în același timp el şi-a mărit lungimea. Acest trata- = =6%, (1.15) 2 2
ment mecanic, executat la rece, poartă numele ede ecruisare. Curba, carac- care poartă numele de legea lui
teristică a barei ecruisate este NMDF, obţinută prin matarea, axei o în Hooke pentru solicitarea la răsu-
poziţia o, ore. Constanta G se numeşte
Din figura 1.19 se observă că la un efort unitar superior limitei de modul de elasticitate transversal ;
elasticitate lungirea, specifică, e, este formată, din două părţi : lungirea spe- pentru oțel, valoarea sa este
cifică elastică £,, care se anulează prin descărcare, şi lungirea specifică, G = 8,1:105 daN/om?; pentru
permanentă (plastică) e. Analog, lungirea specifică, la, rupere se repre- alte materiale, unele valori sînt
zintă prin segmentul s,, obţinut prin ducerea, liniei PS, paralelă cu OA, indicate în tabelul 1.1.
Dacă o bară de oţel care a fost ecruisată prin întindere este încercată s. Curbe caracteristice la ma-
apoi la, compresiune, se constată că limitele de elasticitate Şi de curgere la, teriale care nu ascultă de legea
compresiune sint inferioare celor de întindere. Acest fenomen poartă numele lui Hooke
de „etectul Bauschinger”. Efectul ecruisării poate îi anulat printr-un tra- O mare grupă de materiale
tament termic de recoacere. j au curba, caracteristică, de forma, |
3. Curba caracteristică a oţelului la răsueire din figura 1.21, a : fonta, alama,
cuprul, betonul, cauciucul. Alţe-
Dacă se face încercarea la răsucire a unei epruvete de oţel, relaţia dintre le, de exemplu fibrele textile, au
momentul de răsucire M, şi unghiul ae răsucire Ag, de la, începutul soli- curba de forma din figura, 1.21, b.

28 29
 Pentru cupru, curba caracteristică de întindere sau de compresiune
are forma, din figura 1.22 : curba a se referă la materialul neecruisat, lar Pentru un material dat, caracteristicile mecanice pot fi modificate,
curba 5 la materialul ecruisat. în mod real sau aparent, de către anumiţi factori.
În mod apareni, caiacteristicile mecanice pot fi modificate de către
SA OA gi dimensiunile epruveiei şi viteza de încercare a epruvetei.
Diametrul epruvetei metalice nu influențează, în general, asupra re-
5 zultatelor încercării. S-a constatat totuşi că
sub formă de sirme foarte subțiri (cu diame- 7
trul de zecimi de milimetru) oţelurilea au re- | AN
fur
zistenţe la rupere mult mai mari decit cele 777 7
——— — obținute cu epruvete uzuale, mergînd pînă la 374
270 daN/mm2? sau chiar mai mult. * 4 că
Lungimea Între repere a epruvetei influ- & 2» ă
pg CO ențează asupra alungirii la rupere. Alungirile 3
la, rupere 8, determinate pe epruvete normale, S 4 f
lu N
|
p

a p | sînt mai mari decit alungirile 5: 5 4 E

Fig. 1.21 Fig. 1.22 Viteza de aplicare a sarcinii, în timpul în- pl ZO a ad
cercării, influențează asupra rezistenței de ru- +, | NE |
Fonta (fig. 1.23) are curba caracteristică curbilinie în ambele părţi pere : cu cît sarcina se aplică mai încet, rezisten-
ale originii ; se vede că, ea; rezistă mai mult la, compresiune decît la întindere. ţa, de rupere obţinută este mai mică, iar alungirea zf
Acest fapt cere ca piesele de fontă solicitate la încovoiere să aibă, în ereşte.. Spre a se obţine rezultate comparabile, în 72
secțiune, o formă raţională, care să permită utilizarea cît mai completă STAS 200 —75 se prescriu vitezele de solicitare
a materialului. elastică a epruvetelor. Pentru epruveta normală MD 20 pă 050
Betonul are rezistență mult mai mare la compresiune decît; la întin- (49 == 20 mm), în mod obișnuit, încercarea la dei
dere. De aceea, în grinzile de beton armaţ solicitate la încovoiere nu se tracţiune trebuie să dureze cel puţin 1 minut, Fig. 1.24
ia în considerare capacitatea betonului de a prelua eforturi de întindere. cel mult 5—6 minute, în medie 3 minute. |
În nod real, temperatura, timpul, ecruisarea sint factori care pot
m. Factori de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor modifica, sensibil caracteristicile mecanice. Variația temperaturii are ca
Evident, caracteristicile mecanice diferă de la un material laaltul: efect variaţii sensibile ale caracieristicilor mecanice.. Încercările mecanice
fiecare material este caracterizat, în modul cel mai simplu, prin rezistența uzuale ale materialelor au loc la temperatura standard de 200. Mărimile
la, rupere c,, şi alungirea la rupere 5,. În figura 1.24 se arată, comparativ, determinate prin aceste încercări rămîn, la majoritatea materialelor,
curbele caracteristice ale citorva materiale metalice : 7 — alamă moale ; practic aceleaşi la variațiile de temperatură atmosferice. Astiel de concluzii
se referă la materiale cu punct de topire ridicat, nu la gheaţă, asialt etc.
2 — oţel cu conţinut mic de carbon; 3 — bronz dur; 4 — oţel laminat la
: rece; o -- oţel cu conţinut mediu de În construcţii de maşini termice, metalele funcţionează însă, la tem-
Să | „ carbon, recopt; 6 — oţel cu conţinut peraturi ridicate, iar mașinile frigorifice realizează temperaturi foarte
mediu: de carbon, călit. | i joase, Cercetarea materialelor la, astfel de temperaturi a arătat că proprie-
_ Tehnica cunoaşte o mare gamă de tăţile lor de rezistenţă se schimbă mult faţă de cele la temperatura obișnuită.
7 „_£ oțeluri, care diferă intre ele prin com- Dacă, se execută, încercări de tracţiune la temperaturi ridicate, pentru
poziţia chimică sau prin tratamentele un oţel care la temperatura de 20*0 are o, = 42 daN/mm?, caracteristicile
termice care le-au iost aplicate şi care mecanice variază cu temperatura cum se arată în figura 1.25. Rezistenţa,
se grupează în: oțeluri de uz general la, rupere creşte, avind un maxim la 200 . ..300*0, şi coboară repede înce-
pentru construcţii, STAS 500—65; oțe- pînd de la, 400*0. Mărimile Z şi 3 scad la, început, avînd un minim la 200...
luri-carbon de cahtaite — simbol OLU— .„+300”0, după care crese mereu. Modulul de elasticitate E, limitele de
Fig.1.23 STAS 880—66 ; oțeluri aliate, cu crom, curgere şi proporționalitate scad continuu cu creşterea temperaturii, în
nichel, molibden, vanadiu, siliciu, man- timp ce coeficientul de contracție transversală v suferă o ușoară creştere.
gan. precum şi oțeluri înozidabile şi oțeluri de aro cu rezistenţe de rupere Invers, la temperaturi foarte scăzute, rezistențeie de rupere ale unor
0, = 60 ... 210 daN/mm?. De subliniat că, pe măsură ce rezistenţa de materiale -- de exemplu oţelurile — crese sensibil. La asemenea tempe-
rupere a unui oţel este mai ridicată, alungirea la rupere este mai mică, raturi, oţelurile trec din stare tenace în stare fragilă, adică deiormaţiile
plastice ale lor se reduc foarte mult.
30
31
IC
IC
„ni
DRE

L.
.

Le

id]
 ale, valoarea acestui
Timpul îndelungat Bixperienţele arată că, pentru numeroase materi
ue: . Ă de aplicare
] a sarcinilor modifică
odifică starea de efor-
în timpu l solicit ării de întindere un material
turi unitare şi deformaţii a pieselor. Fenomenele de variaţie aeforturilor coeficient este v — 0,3. Dacă
; nu îşi modifică volumul, el are v = 0,5.
unitare şi defor
nate
în timp,
maţiipelorscurt în
poart
ultim ul
numel
ă capit ol.e de fenomene de fluaj. File
vor fi exami

» - 6. IPOTEZE DE BAZĂ ÎN TEORIA ELASTICITĂŢII

G ŞI REZISTENȚA MATERIALELOR
55 4" da Nan? teoria, elasticităţii şi
Pentru a stabili ecuaţiile de care au nevoie,
a structurii materialelor
E rezistenţa materialelor fac o serie de ipoteze asupr
002 pp le solicit ă. Aceste ipoteze sint
E e și asupra comportării lor sub sarcinile care intă simplificări ale
atea, iar alteor i reprez
uneori în concordanţă cu realit
cate de experienţă, deci
„ N Za e fenomenelor reale, care duc însă la rezultate verifi
43
Op A= P 18:10 | acceptabile pentru scopul rezistenţei materi alelor .
Pr uu. Fizica moder nă a stabilit structura
N x 60), 5.7p5 a) Ipoteza mediului coniin
Age e interatomice. Nu s-a
atomică a materialelor şi a reuşit să calculeze forţel pentru efectul sar-
mulțu mitoa re
E reuşit să se stabilească relații de calcul nu s-a putut încă
respec tiv
35 (— Sper | cinilor exterioare asupra forţel or dintre atomi,
explica pe baza teoriei atomice mărimea, eforturilor
unitar şi a deformaţiilor
e
sarcini . Din acest motiv, rezistenţa,
sau fenomenul ruperii materialelor sub
2
5 ii p
20 2 astăzi ipotez a simpli ficato are care consideră ma-
materialelor utilizează şi
25 ut
a == | 27 2 terialele ca un mediu continuu, omogen, ce ocupă
zentat de volumul lor. Evident, aceast ă ipotez ă nu
întreg
cores
ul spațiu repre-
punde realităţii
şi mai depărtată la,
> Z 10-79

fizice. Mai apropiată de realitate ja corpurile amorfe rezist

| a - >

| = C de enţă şi înlătură
zp02se | AX 40] cele cristaline, ea dă însă satisfacţie în calculele cristaline sau
G.p | N (8.798 dificultăţile legate de luarea, în considerare a unei
structuri
a compoziţiei moleculare a corpurilor, pe cînd au, în
că = == i a lige.ppe b) Ipoteza îeotropiei. Materialele se consideră Înîzotro
e, E, G, v. caz contrar, mate-
ţoate direcţiile, aceleaşi constante elastic
rialele sînt anizotrope.
valori ale eforturilor
c) Ipoteza elasticităţii perfecie. Pină la anumite
elastic ităţii se consideră perieci
unitare, materialele studiate de ieoria , deformajţiile se
iţia sarcin ilor care le-au cauzat
elastice ; o dată cu dispar e.
le iniţial
anulează şi corpul îşi reia forma şi dimensiuni
excepții, deformaţiile
d) Ipoteza deformaţiilor mici. În afară de unele sînt
707 200 500 400 ări ete.) mici în raport cu
Temperarura,
500 600 7
(e 6
7 corpurilor elastice (lungiri, lunecări, deplas echilibru din mecanică
dimensiunile corpurilor. Aceasta face ca ecuaţiile de
pentru ce] nedeformat,
Fig. 1.25 să poată, fi scrise pentru corpul deformat la fel ea
ile forțel or şi distanțele dintre
respectiv ca în urma detormaţiilor, direcţi
imbat e. Cind în relaţii le de calcul apare puterea
e. CONTREACȚIA TRANSYVBERSALĂ ele să rămînă practic nesch
poate fi neglijată în com-
a doua a unei deformajii sau alta superioară, ea
soopiuaie enta axată că ep cu lungirea, unei bare apare o mieşorare a parajie cu valorile lo, puterea întii.
——

reprezintă teoria,
> , num racție transversală.
el . Se constată, de asemenea, căă Neglijarea deformajiilor în relaţiile de echilibru
„SV
de ordinul I. În teoria de ordinul II, folosită ilede deexemp lu la calcule de sta-
rc

iii | Con traeţie este proporțională cu lungirea specifică, raportul de

în ecuaţi echili bru.
Or ţ v iiind numit coeficient de contracție t lă pilitaite, se introduc şi deformaţiile
——

aţii. Pentru solici-

coeficientul hi Poisson.
018850 . Astfel, 3 | a o lungire
i specitfioă
ică e aa barei,
bazei. corespunde e) Relația liniară între eforturi unitare și deform
ri unitar e şi detormații
„O micşorare a unităţii de lungime a dimensiunilor transversale. i tările în regim elastic se consideră că, între eforţu consec inţă a acestei
lui Hooke . Ca o
specifice există o relaţie liniară, legea,
(1.16)
33 |
 relații, în problemele de rezi normală pe axa
suprapun erii efectelor. istenţa, maiterialelor se poaite aplica, principiul ipoteza secțiunii, plane, formulată astfel : o secțiune plană,
barei înainte de deformare, rămâne plană şi normală pe ază și după deformare.
n
baza principiului J suprapunerii ef, ecielor sau al ş (iig. 1.27), din bara solicitată la,
j Conform acestei ipoteze, secţiunea A.B A'B', iar
ependeniei de P, se deplas ează paralel cu ea însăş în
i
jorţelor,
ed e eforturile unitare și deformaţiile care
endente de succesiunea, aplicării îorţelor > se og înţindere de către forţa

careoase E ca producă oi dpiau core SăaDică 0 forță 7 întrun punct

O Mun Corp plană şi normală
secţiunea, AB din figura, 1.28 se mută în AB, dar rămîne
pe axa deformată a barei solicitate la încovoi ere.
13 dacă în alţ pun > Ipoteza lui Bernoulli se verifică experimental pe conturul barelor
și
iorţă a stabile sc
ipoteze , se
pe ati ji | hui produce în punctul M o deplasare 92,
a acalea porpul era, incăreat cu forța F, sau nu. Cele două,
cei 2 se ali este
devl Sve se admite ca valabilă şi în interior. În baza acestei
re şi înco-
legile de distribuţie a eiorturilor unitare pe secţiune, la întinde
fiunea, ș 25 a ori şi dacă, forțele sînt aplicate în ordine inversă simplif icare sesnsib ilă faţă de calculu l — mai exact, dar
Sb ac. voiere, aducînd o
lare ul Și Fa, deplasarea, în punctul JM “coste suma mai laborios — din teoria elasticităţii.
două forţe. Saar
— algebrică, —a deplasărilor parţiale produse de cele Li

7. SARCINILE APLICATE PIESELOR DE MAŞINI

î) Principiul lui Saini- - VE Venant.
di i Y
PARI va îi ilustrat printr-un anainte de formularea, generală, acest calcule,
Pentru studierea modului de acţiune şi a importanţei lor. în
or aplicate pieselor de mașini. Acest
liber o. eri pe s-a reprezentat o bară încastrată, avind în capătul. este necesară o clasific are a sarcinil
în a doua, A:pe o lun gime variantă,
primamică forța La P 1 se aplică într-un
: punct, A»iar lucru se poate face după diferite criterii, şi anume :
din bară. La se îace deosebire înire :
cau orei asuprabar a ia tonă ieri în cae două variante.La
ele A l locul d a) După locul de aplicare,
înve-
— forțe de suprafaţă sau de contur, care fac legătura, piesei cu cele orm)
A i - ;
de (unifor m : sau neunit
îm a e aplicaţie,
cinate, ele putind îi conceniraie sau distribuite
In rasare, ambele bare vor fi Sbliuitatee erp în seoiunea A, săi — forțe masice, distribu ite în toate
Barr de Saint-Vân In Studiile sale asupra problemelor teoriei elasticităţii elemenţele corpului : greutăţi, forțe de 9]
G:max _
confirmat prin raiagucutunțăit Principiul care, ulterior, a, fost integral inerție, forţe electromagnetice.
CN 4 0 E
modele din matei rătorile
ansparentde : dacă
fotoelasticitaite efectuate asupra, unor _b) După modul de acțiune în timp,
statice L/ a ——
ASUpr
se înlocuiese forțele care
Pra unui element de suprafaţă i, al unui corp elastic acționează se face deosebirea între sarcini
printr-un alt sistem. şi sarcini dinamice. 6;
de forţe, echivalent din punci de vedere stati 6 4 &
cu primul noua distrib
forțelor produce la locul de aplicare diferenţe apreci ui
stribuț Saycina statică, în rezistenţa mate-

aă
abile fată
7
de poi ? "aa vialelor, este aceea care se aplică Leni,
progresiv, crescind de la zero pină la 7,
ZI Zi C|
valoarea finală şi rămînind apoi constan-
tă, pe timp indefinit. Durata în care g
are loc creşterea sarcinii, de la zero la
valoarea, finală, poate fi destul de scurtă
Su ul,lg Z A (fracțiuni de secundă).
Z | ZI Sarcinile dinamice se aplică cu va-
——
|

a
| . = SI: pl,

p ==— ae >i riaţii de viteză şi acceleraţie. Se face deo-. 4

n
e, ? sehire între sarcini aplicate prin șoc, cu gj
//Z N8 Î ,
—
variaţie bruscă de viteză, şi sarcini varia-
E

Fig. 1.26
| P bile periodice, care oscilează în mod conti-
nuu între o valoare maximă şi una [N
3 NJ O, [O -
Fig.1.27 Fig.1.28 minimă,
Este necesară o precizare asupra Oi |--
rămâne
aplicare! fără
a farefectci — sau '1abi — la distanțe
ei mari : de locul de Zi
cu efect neglijabil sarcinilor variabile periodice. În gene- Fig. 1.29
ral, în cazul solicitărilor variabile perio-
g)>) Ipoteza
a pOsu lui LU Bernoulli.
uiti, Ipotezele
Îpc deseri 1se mai i Sus sint
3 comun iei dice, efortul unitar din piesă variază peri-
iii pa 2 Eee se materialelor. Pentru simplificarea, considera msn CA în figura, 1.29, a.
odic între o limită, superioară Gas Şi una Înferioară
„ ASU[ elormaţ ilor, rezistenţa materialelor adaugă A pină la, E formează un ciclu de solicitări
studiul solicitărilor la, întindere și la, încovoiere, spoteza lui Bonn Variaţia efortului unitar de la de acelaşi semn,
sara eforturile unitare Omar ŞI Omtn Sînt ambele
variabile. Cind
34 35
 o stare limită,
colul se numește oscilani. Un caz particular de ciclu oscilant este cel pul- Rezistenţa, admisibilă poate fi definită în comparaţie cu
con ri a Care Omip = 0, figura 1.29, 0. Dacă eforturile unitare sînt de semne periculoasă, care trebuie evitată. de curgere,
ontrare, ciclul este alternani. Un caz particular, frecvent în practică, este Ta materialele tenace, care au — de obicei — 0 limită
ciclul aliernani simetric, CU Omta = — Omaz (fig. 1.29, e). i rezistenţa admisibilă se defineşte prin relația,
img Ati? de solicitări se întilnese curent în piese de maşini, cauza lor (1.17)
ies : Oa = Selle
"E carea periodică de translație sau rotație a. diferi
tije de piston, arcuri de supape etc. ericelor piese : arbori,
PR

curgere. Alegind
5
tipice solicităre;de maşini
deconstrucţii S şnuieşte a se vorbi i despre trei cazuri :
se obisnuieşt “unde c, este coeficientul de siguranţă faţă de limita de
coefici ent de siguran ţă, se va evita atingerea limitei
în calcul un astfel de
pot scoate piesa din
— cazul I, solicitare statică; de curgere, deci producerea de deformaţii mari, care
— cazul ÎI, solicitare prin ciclu pulsant ; îtuncţiune. ţa,
Iazul CEsolicitare prin ciclu alternant simetric. La, materialele fragile, rezistenţa admisibilă se raportează la rezisten
od de a privi solicitările în construcţia de maşini este incom- la rupere
pet Zeta nu ţine seara, de alte cicluri decît cele particulare din figu- Op = S,/Ce- (1.18)
.
în Cazul 1 6. În capitolele
sereră, p 22—23 se aratăă modul de tratare a problemei A —— eIRI ad

cele mai
Experienţa îndelungată a arătat care ar trebui să fie valorile
rezisten țele admisib ile. Dacă ne referim la un oţel, este
6) După destinaţia piesei, se poate vorbi despr ni uti 3 potrivite pentru
inferioa ră nu numai limitei
din destinaţia
care. piesei înete.)
orţe de inerție 7 Ei accesorii
ȘINII, ŞI și s Sarcini
ansamblul maşinii, fre _
(forţerezude tind
sarata ulile; evident că, rezistenţa, admisibilă trebuie să fie
În exemplul
de curgere, ci şi limitelor de elasticitate şi proporționajitate.
citat, pentru OL 37, care are o, 2 0 3 2000 daN/em?, rezistența admi-
omeniul ingineriei de construcţii, există o elasifi iferi
mărimil a, diferitelor
ardizate ale asticare
feluri de sareini, Ă însoţită de valori standard ini sibilă trebuie să fie inferioară acestei valori.
ce trebuie luate în considerare la proiectare. „lor saroinilor O serie de motive pledează pentru alegerea unei valori inferioare Li-
mitei ciţate:
8. PRINCIPII GENERALE DE CALCUL. , COEFICIEN I DE SIGURANȚĂ;A a) Determinarea, sarcinilor este în cele mai multe cazuri aproxima-
efortul
ȘI REZISTENȚE ADMISIBILE ! i tivă, şi o depăşire a celor luate în calcul nu este exclusă ; dacă deci
este egal cu limita de elastici tate, depășire a, acestei limite
nnitar de calcul
n „ zoblema calculului de rezistență va, îi tratată, cu detaliile necesare, apare posibilă.
de
partea Il a cărții. Sa dau, totuşi, în cele ce urmează, unele noţiuni mi- 6) Schemele de calcul, în ce priveşte aplicarea sarcinilor, modul
sub formă de bară, placă, ipo-
nimale, i spre a se putea
ez face, , chiar de e la la iinceput, un calcul elem acţionare a forțelor, schematizarea piesei
dimensionare sau verificare. dai, ementar de tezele de calcul ete. duc adesea la diferențe faţă de fenomenul real.
7) Chiar şi caracteristicile mecanice ale materialului nu poi îi cunos-
a. CONDIȚII DE CALCUL
cute cu precizie, ele putind varia intre anumite limite.
| În
ional rezolvarea,
po70 vazea unei i ența materialelor,
ur ei p probleme de rezist i piesei
iesei dimen-
di în calculul de rezistența materialelor, la dimensionare, proiectantulla;
Sau „vel lcate 1 se pot impune anumiţe condiţii. consideră, rezistența admisibilă ca o constantă, în baza căreia, ajunge
“ i ondiții de rezistență. O piesă este corespunzătoare atunci cînd dimensionarea piesei. În calculul de verificare, efortul unitar efectiv produs
cu ea.
e lor ur e unitare care se produc în ea, datorită sarcinilor, nu depăşesc în piesă trebuie să fie inferior rezistenței admisibile sau cel muit egal
umite iimite, stabilite convenţional, dar corelate cu caracteristicile În alegerea rezistenţelor admisibile, trebuie să se ţină seama de urmă -
mecanice ale materialelor. torii factori : |
„De ajunge asttel la noţiunea de rezistenţă admisibilă : valoarea con- 1) Natura materiahilui. Pentru fiecare materia există anumite carac-
l
de
veri tonală aleasă în calcul, pe baza practicii, pentru efortul unitar mazim teristici mecanice care determină rezistenţa admisibilă. Coeficientul
are se poate produce într-o Dei în condajii date de material şi solicitare siguranţă va fi cu atît mai mare cu cit materia lul este mai neomoge n.
i seama, de 0 deformaţiile care se produe pînă la ruperere ia - Astfel, pentru fontă se iau coeficienţi de siguranţă mai mari decit
decit
lele se împart în două grupe: E i pere, Walenia pentru oţel. La, beton, pietre, coeficienţii de siguranţă sînt mai mari
— tenace,6, care care se deformează mult înaiainte de rupere (de ex. oţeluril Pentru alegerea rezisten ței admisibi le este necesar ă cunoaşt erea
la metale.
de rezistență mică şi mijlocie) ; pere | caracteristicilor mecanice ale materialului. Acest lucru se face pentru ma
ăţi
— fragile, care se deformează puţin, fără zone de gîtuire, înainte de a, teriale standarâizate utilizînd tabele, iar pentru materiale cu propriet
ge rupe (de ex. fontele, oțelurile de mare rezistență, materialele ceramice). necunoscute, prin încercări de laborator.

36 37

PN N a pi e aIT a E A im mi =? ZII
IT >
 ȘI COEFICIENȚII
EȘE 2) Tratamente 2 termice.
termice. La metale, tratamentele termi
ermice duc la | modi- 5, REZISTENȚE ADMISIBILE
DN SIGURANFĂ
îicări ale caracteristicilor mecanice, de care trebuie să se ţină seo ne în
alegerea rezistenţelor admisibile (exemplu, curbele 5 şi 6 din fig. 1.24). cţii de maşini,
Pentru calculele de dimensionare san veriiicare în constru ile. Din
3) Durata
Durate de folosire
| « a piesei.
Sei. Pentru lucrări
crări de scurtăă durată,ă se pot dat citeva valori ale reziste nţelor admisib
în tabelul 1 (anexă) s-au de înco-
admisi bile
lua, coeficienţi de siguranţă mai mici, deci rezistențe admisibile mai mari, ultimele coloane ale tabelului, se vede că rezistenţele ne, pe cînd
5 na Modul de acţionare a saroinilor în timp. Dacă ne referim la cazurile voiere sînt, de obicei, cu 10—20% superi oare celor de tracţiu
e sint 60—80 % din cele de tracţiu ne. La con-
a LII de solicitare, definite mai sus pentru piese de maşini, rezistențele cele de torfecare şi răsucir la tracţi une;
la fel ca
admisibile scad de la cazul I spre III. Acest lucru se justifică pe baza feno- presiune, majoritatea materialelor metalice rezistă de 2,5 ori
admisi bile la compre siune
menului de oboseală a materialelor. S-a constatat experimental că un mate- excepţie face fonta, care are rezistențe
ria „On rezistența de rupere o, supus unui număr de cicluri de solicitări mai mari decit la tracţiu ne.
de diferite
varia! e, se rupe la valori omaz inferioare lui c,. Acestui fenomen i s-a dai, O vedere de ansamblu a coeficienţilor de siguranță, faţă 2.
reziste nţă, este daiă în tabelul
una e de oboseală a materialului. Valoarea limită superioară a lui o stări limită ce se iau în calculul de
bile standa rdizat e pentru
i pare materialul rezistă la un număr foarte mare de cicluri (de exemplu, Se dau, informativ, citeva rezistențe admisi pentru
ci uri) fără, a, se rupe, se numeşte rezistenţă la oboseală. Ha este mai mică pot fi folosit e şi la piese de maşini
materiale de construcţii, care
a cie alternant decit la cel pulsant, ceea ce justifică, ordinea de sucee- cazul IL de solicit are :
siune şi înco-
Siune a rezistenţelor admisibile în cazurile I, II, III (tabelul anexă 1) Pentru OL 37, rezistenţa admisibilă, la întindere, compre
/em?.
A 5) Modul jul de evaluaree a sarcinilor și și de realizare a ipotezelor de calcul, | voiere este o, = 1 500 daN/ems, iar la forfecare 7, == 900 daN
siune în lungul
Cu cit sarcinile sînt mai incert evaluate, cu cit ipotezele şi schemele de Pentru lemn de bra, rezistențele aămisibile la compre cu îibrele
calci asia mai incerte, cu atit rezistenţele admisibile trebuie să fie mai fibrelor şi la încovoiere sînt c,=—10 0 daN /era”, la întinde re paraiel
fibre cau = 15daN/ em?,
e m funoţie de acest criteriu, se aleg în calcul limitele inferioare, cele o, = 10 daN/em2?, la compresiune perpenâicular pe r pe fibre
Up e sau valori mijlocii, atunci cind în tabele se 20 daN/em ;?, iar perpen dicula
la fortecare în lungul fibrelor 7, =
sibile sub forma unui interval. câ rezistenţe ani nau = 45 daN/em?.
umed, presiunile
6) Felul sohieitării.
obioitării. Încercarea
Ince de lab orator a materialelor
i arată că Pentru terenuri de fundaţie, din pămînt uscat sau
ele au caracteristici diierite cind se trece de ia o solicitare ia alta; : întindere " aâmisibile sînt de 2,0—2,5 daN/em?.
corapresiune, incovoiere, răsucire. De aici rezultă în general rezistenţe
Dra a AU fuele materiale au totuși aceleaşi rezistențe admisibile
a! grupe
poioce: de solicitări ; de exemplu,
piu, oţelul
oţ înti
pentru intindere, compre-

5 7) Temperatura. 3 Pentru
| materiale care v or lucra la temperaturi i ioarte
ridicate Saua foarte Joase, rezistența admisibilă se alege în E meţie de ca-
racteristicile mecanice la temperatura respectivă, |
ll 3. Condiţii
Aj de 7ig
rigiditate. A Funcționarea
+ unor piese
pi ini este
de maşini po-
sibilă numai atunci cînd deformaţiile lor nu depășesc amumite limiţe. De
exemplu, Un arbore de maşină care are detormajţii de încovoiere mari
cauzează, o uzură prematură, a lagărelor. De aceea, în calculul de rezistență
se impun uneori anumite limite pentru mărimea deformajțiilor : se zice că,
piesa, trebuie să răspundă unor condiţii de rigiditate date.
Y. Condiţii de stabilitate. În problemele de stabilitate elastică, deşi
condiţiile de rezistență sînt satisfăcute, la anumite valori ale sarcinilor,
numite valori critice, piesele îşi pot pierâe echilibrul stabil, fapt care duce
a distrugerea, lor. Astfel de piese trebuiesă satisfacă condițiile de stabihiute :
sarcinile aplicate lor să fie inferioare celor critice.
ar După destinaţia pieselor, după iorma lor, după modul de aplicare a
cinilor, în calculul de rezistenţă li se vor aplica unele sau i
cele trei feluri de condiţii. i a aie sn

38
 Diagrama arată că forța axială este maximă în intervalul EP. Pe ultima
porţiune a diagramei, forța azială are valoarea 4 P şi este egală cu reacţiu-
nea R din încastrare.
Dacă în bara din figura 2.3 se face o secţiune normală pe axă, BO,
forţa, axială N produce în secţiune eforturi unitare c, de acelaș: sens cu ea.
în cazul din figură, se produe eforturi unitare de întindere.
R

a Ep
F | e __ E ——i6p i
A i er |
CAPITOLUL 2

ÎNTINDERE ȘI COMPRESIUNE
| aa ==
| |
î TIT
1. FORȚĂ AXIALĂ. EFORTURI UNITARE DE ÎNTINDERE SAU DE COMPRESIUNE | N — Ep API
| ” |

Dacă asupra unei bare drepte se aplică, pe axa cenţrelor de er
forțe dirija;te în lungul axei (forţe normale pe secţiune), ea, este Citat
Li
întindere (fig. 2.1, a) sam la compresiune (fig. 2.1, b). În cazul cel mai
simplu, reprezentat în figura 2.1, cind se aplică numai forțele P, egale şi
de sens contrar, la capetele barei, în orice secțiune transversală forţa; axială
N este egală cu forța P din capăt; ea se consideră pozitivă în cazul cînd
întinde bara şi negativă dacă o comprimă.
Dacă în lungul axei barei sînt aplicate mai multe forţe, este necesară
construirea unei. diagrame a forţelor amiale, care să arate în ce secţiuni
iorţele axiale sint maxime, deci unde pot; exista secţiuni periculoase. Con-
Struoţia e 2 Afortă, înde forţe
i axiale
ge începeAdede la un capăt al barei, conside-
hale
i d P Ca, COX pozitivă dacă tinde a lungi bara sau negativă
Într-o sectiune oarecare, forța axiulă este suma proiecțiilor pe aa barei
a tuturor forțelor situate de o parle a secțiunii (sau, în bază ecuaţiei de echi-
libru, suma celor din partea opusă, cu convenţia de semne schimbată).
Ca, exemplu, s-a construit diagramă de forțe axiale a barei din figura,
2.2, incastrată la un capăt şi încărcată cu 6 iorțe dirijate în lungul axei.
S-au marea prin litere secţiunile A, B, 0 ...în care se aplică forțe.
Forţa, axială este constanţă între secțiunile de aplicare a două forțe înve-
cinate şi are o diseontinuitate în dreptul fiecărei torţe, egală cu valoarea
acesteia. Conform definiției date, dacă se calculează forța axială într-o
secțiune între D și E, adunind forţele situate dedesubtul secţiunii, rezultă
Nope =3PA+ P—P+2P=5P,
40
ij JA 3p LL
P Ta Fi -
P
b 3P |
Fig, 2.1 Fig. 2.2 Fig. 2.3
Pentru stabilirea relajiilor de calcul ale rezistenţei maierialelor, la
oricare dintre solicitările care vor fi studiate, se parcurg două etape:
a. În prima, etapă, se stabilește legea de distribuție a eforturilor unitare
pornind de la anumite ipoteze de deformaţie, verificate experimental.
b. După stabilirea legii de distribuţie, care poate fi exprimată ana-
litie, se scriu ecuații de echivalență în secţiune, între eforturile concentrate
(N, 7, M, M,) şi cele rezultind din însumarea infinităţii de forţe elemen-
tare, produse de eforturile unitare o şi 7, aplicate pe suprateţele elementare
Pentru solicitările la înţindere sau compresiune, în cazul barelor omo-
gene, se admite ipoteza lui Bernoulh. Experimental se poate arăta acest
lucru dacă pe suprafaţa unei bare prismatice se trasează o serie de genera-
toare, paralele cu axa barei, şi o serie de directoare, perpendiculare pe axă,
formînd o reţea de dreptunghiuri (rectilinii sau curbilinii). Supunind bara,
la. întindere sau compresiune, sub limita de elasticitate, se constată că,
aceste suprafeţe rămin tot dreptunghiuri, iar directoarele rămîn mereu
curbe plane. Se verifică deci, pe contur, ipoteza enunțată, Extinzind
această, constatare, se admite că întreaga secțiune plană rămîne, după
deformaţie, tot plană. Se
4l
 Din enunţarea ipotezei lui Bernoulli rezultă că lungirile AL şi în con- Uneori se pune problema să se determine deplasarea unui punct al
şi
secință lungirile specifice « sînt constante pe întreaga secțiune. Aplicind barei întinse sau comprimate. Aceasta are loc pe direcţia axei bare:
legea, lui Hooke la calculul unei lungiri. Așa, de exemplu ,
calculul ei poate fi redus, de obicei,
o = Be, deplasarea punctului E al barei din figura, 2.4 este egală
cu lungirea porțiunii BC ZA A,
rezultă că şi efortul unitar o este constant pe toată sectiunea. S-a, găsit astiel P — - ] i 2

legea de reparticare a eforturilor unitare de întindere sau compresiune pe

secţiunea unei bare omogene
_ppa 8. 4 S| ||
e “8 BB = BA! IE i |8
G = const, (2.1) |
ŞI VERIFICAREA BAREIAPRISMATICE A
3, DIMENSIONAREA
Trecând la ecuaţiile de echivalență din mecanică, se scrie că torţa din
secţiune N este rezultanta forţelor o- dA pe toate elementele secţiunii Să examinăm formula (2.2), care reprezintă o relaţie
între trei mărimi, oricare din ele putind îi necunoscută
N =$ odA = cță4 = 4. (2.2) N = cA.

Spre a putea rezolva această relaţie, trebuie să se cunoască j |

Formula, (2.2) este relaţia tundamentală a solicitării de întindere şi com- două mărimi şi rezultă a treia. Formula, poate lua una din |
presiune. următoarele variante : | i P
a) Formulă de dimensionare, ia care necunoscuta Anee
este aria secţiunii necesare a piese Fig. 2. 4
2. DEFORMAȚII ŞI DEPLASĂRI ÎN BARE SOLICITATE LA ÎNTINDERE
N
A nec — (2 .6)
Contorm legii lui Hooke, lungirea specitică sau scurtarea specifică este Oa

e = D= —N (2.3) în această formulă, forţa N este cunoscută, iar o, este rezistența

EH BA admisibilă, care se alege după criteriile enunțate anterior.
Pentru secţiuni a căror arie este funcţie de o singură dimensiune (cerc,
al
Pentru un element de bară de lungime dz, lungirea este pătrat), această dimensiune se află apoi din relaţia, geometrică de calcul
ariei, La secţiune a dreptung hiulară, în afara, relaţiei A == bh — unde va-
incă,
A(da) = eda = N? loarea. A rezultă din calculul de dimensionare — este necesar a se da
o relaţie, de exemplu un raport k = h/b. |
HA.
Dimensiunile obţinute prin calcul pot avea orice valori. În general,
iar pentru o bară de lungime ! a se alege
considerente de standardizare, tehnologie, economie etc. obligă
dimensiu ni normale, rotunjite . Așa sint, de exemplu , dimensiu nile
anumite
interval ul 10 —100 mm, după
normale reproduse în tabelul anexă 3, pentru o
, BA STAS 75—72. | |
b) Pormulă de verificare, în care se dau forţa N și secțiune a efectivă,
În efectuarea integralei se va ţine seama de modul de variaţie a dife- în bară,
Ay şi se cere a se determina efortul unitar efectiv care se produce
ritelor mărimi pe intervalul de integrare. Dacă bara este prismatică nare a piesei să fie asigurat ă, verificar ea, trebuie să
Pentru ea buna funcţio
ţa admisibi lă
(A = const), iar E şi N sînt constante în tot lungul ei (îig. 2.1), lungirea dea. o valoare a efortului unitar inferioară sau egală cu rezisten
este |
N 5 ANI | (2.7)
Al = Al = sl. (2.5)
Sef —

af |
BA
e) Determinarea forței capabile sau admisibile N, aceea pe care o poate
Numitorul acestei relaţii, FA se numeşte rigiditate la întindere sau | suporta bara, cu secţiunea efectivă A, așa ca să nu se depăşească rezis-
compresiune a barei. Ou cît rigiditatea este mai mare, materialul este mai tenţa, admisibilă oa
puţin detormabil. N = Apa (2.8)

49
43
 . i pe 5, EFECTUL GREUTĂȚII PROPRII
Dimensionarea cu ajutorul formulei (2.6) se face pe bazacondiției T
de rezistenţă, adică pe baza unei anumite rezistenţe admisibile. Tot astfel În rezistența materialelor, aproape întotdeauna,
efectul greutăţii
dacă în relaţia (2.5) s-ar impune o valoare admisibilă a deformaţiei Al proprii este neglijabil, , „U
sau s, s-ar putea dimensiona bara pe baza unei condiții de rigiditate La bare de lungimi mari, însă, aşezate verticali, este necesar să se ţină
AȚI N seama, şi de greutatea proprie, care în calculele precedente a fost neglijată,
Ance
"EA,
S —— =
Be
.
o
2.9
Di == NC 1 ML 3
Relaţiile stabilite sînt valabile atit pentru întindere cît şi pentru |
compresiune. În cazul barelor lungi comprimate, este necesar un calcul la, S
flambaj, cum se va arăta în capitolul 1.2. Un caz special de solicitare, diferit
de cele uzuale din rezistenţa materialelor, este cel al compresiunii pe supra-
faţa de contact dintre două corpuri. Solicitarea poartă numele de strivire,
iar dimensionarea se face tot cu relaţia (2.6), întroducînd în calcul rezistenta Ş
admisibilă a cehii mai slab dintre materialele în contazl. g (2 Y
. se ÎI ii PA ț P

4. BARE CU VARIAȚII DE SECȚIUNE Fig 2.6

Dacă nu există motive speciale, o bară solicitată la, întindere sau com- dar care aici poate fi apreciabilă sau uneori mai mare decit forţa, utilă,
presiune se face cu secţiunea constantă în tot lungul ei. Există însă cazuri Bara, prismatică din îigura 2.6 are secţiunea A și este făcută dintr-un
cînd secţiunea, trebuie să varieze în lungul barei, din motive de ordin znajterial,cu greutatea specifică y. Într-o secţiune la distanța z de Ja capătul
constructiv. jiber, ţinînd seama, şi de greutatea proprie, forța axială este
În figura 2.5 s-au reprezentat două platbande de lăţime b şi grosime î, N, = Po yu,
imbinate prin 3 nituri şi solicitate la întindere de către o forță N. Unde nu
este slăbită, platbanda are secţiunea dreptunghiulară brută Efortul unitar în secţiunea « este

4,=8i. (2.10) a = No PE EP e ra, (2.12)

53 | A LA A
În dreptul niturilor, secțiunea este slăbită prin găuri, iar suprafețele efeotive Se vede că 6, variază liniar în lungul barei, avînd la capete valorile
ale secțiunilor 71—J şi 2—2 sînt : . p
DE 6, = —, pentru 2 =0,
Am = (B — 06, Ana = (B — 201. (2.11) A
Secţiunea arătată de formula (2.10) se numeşte secțiune brută, neslăbită, 02 = Omaz = zii += 0, +Yh pentru g= .
iar cele din formulele (2.11) A
1 oo a “a $ sînt secţiuni slăbite. Diagrama de variaţie a efortului unitar în lungul barei a îost repre-
TPS a? Dintre toate secţiunile zentată în figura 2.6. Secţiunea 2, unde se produce efortul unitar maxim,
slăbite ce se găsesc în lungul este secţiunea periculoasă. Egalind efortul unitar Gmaz CU rezistenţa admi-
barei, cea mai mică (cea mai sibilă, se ajunge la formula de dimensionare
2 slăbită) se numeşte secțiunea P P
if: p netă a, barei. Aceasta este Omaz > Sa = th Vl Anoo = ——— j: (2.15)
A [a ini a Low. adesea secţiunea în care se | me Sar
d. & e | produce efortul unitar cel mai Să, examinăm numitorul formulei (2.13). Cind / crește mereu, se
5 mare şi de aceea se mai nu- | poate ajunge la o, = Yl, ceea ce dă Aa = 00. Concluzia este că bara de
mește secțiune periculoasă. Lia, secţiune constantă nu mai poate duce la rezolvarea problemei. Dacă lun-
Fig. 2.5 orice problemă de rezistenţa, gimea barei crește mai mult, deci yi > oa se poate ajunge la situaţia cînd
„materialelor, prima, grijă a, inginerului este să-şi dea seama care este secţi- |
unea periculoasă şi să-şi concentreze atenţia asupra ei. Op = Vhee

44 | | | 45
În acest caz, greutatea proprie a barei produce ruperea. Lungimea cores- Bara de lungime mare şi secţiune constantă, aşezată vertical, se di-
punzătoare acestei relații poartă numele de lungime de rupere sub efectul mensionează în aşa fel ca în secțiunea, periculoasă să se atingă rezistența,
greutății proprii | aămisibilă. Restul materialului va fi utilizat; neeconomic. Ca remediu, se
pot construi bare de secțiune variabilă în lungul lor. Una din soluţiile inte-
i ai
— Prea
G.
resante din punct; de vedere matematic, este bara de egală rezistenţă la,
, Y
Pentru a afla, deformația, se ţine seama că o variază în lungul barei.
Dacă pe lungimea, infinit mică dz se presupune efortul unitar constant,
lungirea elemențlui da are expresia
1 (PP
Ade=— e, dr = da =—|— | dz,
2 (at)
Integrind pe întreaga lungime 7 a barei, se obține lungirea totală

(2 ra) /
i 2
AL = | Ad = (root i BA .

Notînd greutatea proprie a barei G = ylA, se poate scrie Fig, 2.7

(2 + =) întindere sau compresiune, la care, pentru ca efortul unitar să fie constant

AL == BA . (2.14) în întreaga bară, aria secţiunii trebuie să varieze în lungul barei (fig. 2.7)
după o lege exponențială.
Notînd cu G, greutatea de bară situată sub secțiunea z, se poate scrie
Relaţia, de mai sus este la fel cu (2.5), cu deosebirea că la sarcina utilă, ecuaţia, de echilibru în acea secţiune
P se adaugă jumătate din greutatea proprie. Bara verticală fără forță
exterioară, supusă numai acţiunii greutății proprii, are lungirea Azo = P+Gue.
AI a Po Si (2.15) Considerînd elementul de volum dintre secțiunile z şi a + dz ca pris-
maiic, deci de greutate A, dz, se poate serie echilibrul în secţiunea
Se poaite face şi un calcul al deplasărilor. Secţiunea aflată la distanţa 4 W -- da
de capătul liber (fig. 2.6) are o deplasare u egală cu lungirea părţii de bară (A, +d4)o= P+G,XyYAsde.
de deasupra ei. Aceasta, se poate exprima, scriind lungirea segmentului dz
şi integrind de la a pînă la 2 =,
Prin scădere, se obţine ecuaţia, diferențială a barei de egală rezistenţă
a" IL [(P la, întindere
Mp = Ade = 3 — z | do =—
| Ei F (4 FI ) CA, o = VA, d2
respectiv
(0 aer
1 [PP
B+
sd
= (2 —a2)|- J dA = aa
Ag o
Se vede că deplasarea w variază după o lege parabolică, reprezentată
în fig. 2.6, valorile extreme fiind a cărei soluție este

DEPL Di cal
pb
= 90.
bogata d
43

a.
 Aplicînd ecuația în capătul liber, unde 2 =—0 şi A, = Ag, rezultă iar energia totală acumulată de bară se ailă din relaţia
In Ay = 0, iar soluţia devine
_ ( No (2.19)
In As = g 2HA
Ao Ş

X În rezistenţa. materialelor prezintă un deosebit interes energia de

A = Ap e9 (2.16) deformajţie acumulată de unitatea de volum,
notată cu U,, care se obţine din relaţia (2.18) 6] C
Forma barei de egală rezistenţă este neeconomică din punct de vedere
N24z
al execuţiei. De aceea, ea se înlocuieşte prin porţiuni de bară prismatică,
cum se arată în problema 2.9. , — AU _2FA 4
1 AV Ada
6. ENERGIA POTENȚIALĂ DE DEFORMAŢIE Nae 2 2 3
E. (2.20)
2HDA2 2 2 2 |
Se consideră o bară ca în figura 2.1, de secțiune A şi lungime î, soh- '0 B pe
citată, static prin forța P. În timp ce forţa P creşte, de la, zero la valoarea. Această energie se interpretează prin supra- Fia. 2.9
îinală, ea, dezvoltă un lucru mecanic exlerior, care se transformă în energie faja triunghiului OAB din figura 2.9. Pornind di
potențială de deformaţie, acumulată de materialul barei, şi energie cinetică de la relaţia (2.20), se poate serie energia, acumulată de elemențul de volum
a maselor în mişcare. Dacă solicitarea este statică, deci viteza, este foarte AY (egală cu cea dată de relația 2.18)
mică, energia cinetică este practice nulă şi întreg lucrul mecanic L al forţei 2
P se transformă în energie de deformaţie U. Fiind vorba de o solicitare ce dU = U,-0V = ay.
ascultă de legea lui Hooke, relaţia între forța axială şi lungirea barei este 2H
reprezentată de dreapta 080 din figura 2.8. Pentru o creştere elementară respecţiv energia totală acumulată de bară
d(AJ) a lungirii, cînd forţa, axială are va»
Fârja | loarea p, iucrul mecanic elementar este
aăia/ă
AL = dU = p-d(A)),
U
= U,Dar aV = V
say
0 e.2.21)
i C, fiind reprezentat; de aria dreptunghiului În mod convenţional, se consideră ca energie acumulată de unitatea,
BB,B'B',. Pentru variaţia îinită a forţei
de volum pină la rupere întreaga suprafaţă de sub curba caracteristică
axiale, de ia zero la P, energia este
OACD din figura 2.9.
a. B CAS "reprezentată de suprafaţa triunghiului
| SU | OQ00'
| 2
să po—lp.a-ip. fa Fi. PROBLEMB
| A 2 _ 2 HA DEA
] / Dă
| 8 7 Zungirea | (2.17) 2.1. Să se dimenşioneze o tijă cilindrică din oţel, solicitată la întindere cu o forţă N =
= 2000 daN, în două ipoteze : a) rezistenţa admisibilă este og = 1 500 daN/em?; b) se admite o
A | Această relaţie corespunde unei lungire specifică maximă e = 0,05%. Oţelul are E — 2,1 *10€ daN/em?. |,
iata bare prismatice, respectiv unei îorțe Conform primei ipoteze, iormula (2.6) dă ”
Fig. 2.8 axiale constante în lungul barei. Cînd
aceste condiţii nu sînt îndeplinite, relaţia N 2000 pd?
A nse — ——— — 1,33 cm? = — pi d == 1,30 EIN,

se poate aplica unui element de lungime al barei, sub forma Ca 1 500 | 4 =

PE„ai

În a doua ipoteză, din formula de dimensionare (2.9), se obţine

dU
__Nda
= , (2.18) N 2 000
— = = 1,905 cm2; d= 1,56em,
2HA Anec —
sE 0,0005 + 2 100 000

48 49
4 — c, 1801
 2,2. Să se calculeze lungirea barei de la problema precedentă, în ambele ipoteze, dacă 2.6. Un cablu de oţel, lung de.25 m, format din 6 toroane a 19 fire, fiecare cu diametrul
lungimea ei inițială este 1 = 21 m şi să se veritice efortul unitar care se produce în bara dimensio- de 1,25 mm, este supus unei forţe de întindere şi se lungeşte cu 25 mm. Care este valoarea acelei
nată în ipoteza a doua, neglijind greutatea -proprie, forțe şi care este mărimea efortului unitar produs?
La prima ipoteză, deformația este dată de formula (2.5) Folosind formula (2.5) .se_găseşte forţa N

17" 0,1252
*6:19 — 1,4fom2

AFA! 1,4*2,1-108-2,5 II IT A
În acest caz, efortul unitar este tocmai og şi rezultă = 2940 daN. Om EA da N
1 500 -2 100
| 2 500 pa at
= = 15 cm,
2 100 000 Efortul unitar se poate afla pe două căi;

În ipoteza a doua se cunoaște e = 0,0005, iar deformația este dată tot de formula (2.5) 2 949
g = A = — = 2 100 aaN/em?
A 1,4
Al= el= 0,0005 -2 100 = 1,05 cm. |
Al 2,5+2,1-106
Pentru verificarea efortului unitar în a doua ipoteză, se aplică formula (2.7) = — E = = 2 100 daN/em2.
l 2 500

2,7. Să se determine lungirea totală a unei bare de oţel de diametru d = 30 mm și jun-

gime î = 900 mm, supusă sistemului de forţe din figura 2.10, în care Q=—= 5000 dan și
P = 2 400 daN
Se observă că această valoare este mai mică decit rezistenţa admisibilă din prima ipoteză. l i
P—
2.9. O bară de oţel], de secțiune constantă și lungime / == 600 mm, se lungește sub acţiunea Qi 3 l P |
unei forţe cu 0,6 mm. Să se calculeze mărimea forţei, ştiind că volumul barei este de 360 cm5. AL 9 — — = Hi ]
AE AE AE | 3 + |
Formula cara dă lungirea se poate scrie i
,
a
Pi
|:
90 :
= * 4 200 = 0,0255 cm. 4
'7,05+2,1*106 4 4P
i i ei na

de unde rezultă - În rezolvarea de mai sus, s-a presupus că întreaga bară este întinsă cu "> |?
VBA! 360 -2,1 -10%-0,06 forța 0, iar treimea mijlocie este în plus comprimată cu forța P. La acelaşi i Ş
= 12 600 dan, rezultat se ajungea scriind că treimile de la capete sînt intinse cu Q, iar A
CR 602
—

cea mijlocie cu Q — P. Ş
2.9. Să se dimensioneze o tijă cilindrică de oţel, verticală, lungă de
2.4. O ţeavă de oţel, de diametru exterior D = 74 mm, diametru interior d=— 68 mm
1 000 m, întinsă la capătul inferior cu o forţă de 2000 daN, dacă ca=
şi lungime 1— 8 m, este întinsă cu o forţă AN = 6 500 daN. Să sea afie eforțul unitar şi lungirea = 1 000 daN/em2, ținînd seama de greutatea proprie. Să se” calculeze de- 9
ţevii neglijind greutatea proprie
plasarea capătului liber al tijei. Să se determine lungimea de rupere a ma-
terialului sub greutatea proprie, dacă rezistența sa de rupere este 0.= Fig. 2.10
& 500 = 4000 daN/cm2, :
Se dimensionează bara cu ajutorul formulei (2.13)
AF 4 (D2 — 02) O , 4 (7,42 — 6,82)
> 1

P 2 000 2 000 TE
Anec = = = 9,3 cmi= ——
RI aa PE 800 Ga — i 7,85
1000 — 1000 100 000
215

Past PB 21-10
Greutatea speciiică a oțelului este '7,85 daN/dm3, ceea ce în iormula de dimenşionare
2.5. O cornieră cu aripi egale 100x100x10 STAS 424-71 este supusă unei forțe de întin-
devine + = daNjcm*. Rezultă diametrul
dere N = 25 000 daN sub efectul căreia se lungeşte cu 5 mm. Care a fost lungimea inițială a 1 000
arei ? a
d = 3,44cm,
în tabelul anexă 5 se găseşte aria secțiunii A — 19,2 cm, Din formula (2.5) se atlă
lungimea barei Greutatea totală a barei este

AEAI 19,2+2,1:105-0,5 7,85

= 806,4 cm. G = yiA = ——— *100 000 9,3 = 7 300 daN,
—

N 25 000 1 000
1 a

50 5 |
Mo n aa Rr e ar

2,10 Un stilp de fontă (fig. 2.12) de secţiune inelară cu d=— 0,8 D, avind lungimea
Deplasarea totală a capătului liber este dată de relația (2.14) 4, = 4 m, este încărcat cu o forţă P = 40 000 daN, EI se reazemă, prin intermediul unei plăci
de fontă, pe o înndaţie de beton de înălțime [, = 50 cm. Se cere să se dimensioneze stilpul, placa
G 7 300 intermediară și fundaţia, dacă se dau următoarele rezistenţe admişibile ; pentru fontă car =
P+—ll? 2000 + ————] 100 000
„2 2 = 900 daN/ecm2 ; pentru beton oag = 45 daN/ecm?; pentru te-
U=— Al = : = — 28,9 em, renul de fundaţie ogp = 4 daN/cm?. Stilpulse dimensionează
EA 3 100 000-9;3 2 Cp cu relația (2.6) P
,i
Lungimea la care acest material s-ar rupe, sub greutatea proprie, independent de secţi- P 40 000 DA D
unea sa, este A = = e 3444 cm= (1 — 0,8%);
Caf 900 4 | ,

la = = ———— = 509 554em & 5095 m.

D= 12,55cm; d== 10,05 er, .
' "p 7,85 şi
i jo Pan
1. 000 i Se roiunjesc rezultatele la E

(a.5)sa se dimensioneze o tijă verticală de oţel, de lungime [== 1 000 m, cu og = 1 500 D = 1390 mm; d = 100 mm,
_"daN/om2; avînd de suportat o forță de întindere P = 1 000 daN aplicată în capăt, în două
Lmpoteze : a) se face de secțiune constantă ; b) se face din patru porţiuni de lungimi egale,.ca în Greutatea stilpului, ca și a plăcii de fundaţie, este ne-
jigura 2.11. Să se compare greutăţile barei în cele donă alternative, glijabilă în comparaţie cu sarcina P aşa că nu se introduce
(VI În prima variantă, secţiunea se află cu relaţia (2.13) în calcul. |
| TO ÎN Placa intermediară de fonţă, avind forma pătrată, se
a * LA P 1 000 dimensionează pe baza rezistenței admisibile a betonului
în 7] + A nec = A = = = 1,40 cm2,
i Ga — YI 1500 — 7,85*10-2-100 000
P 40 000
Ap = —— = ——— = 888cm'= 02; a = 29,8230 cm,
ţ- | În a doua variantă, se aplică succesiv relaţia (2.13). Pe intervalul cel Tab 45 -
|: LA mai de jos al barei, se obţine
La dimensionarea fundaţiei, se poate ţine seama şi de
Ț SI IL BR P 1 0009 - greutatea proprie a ei
) AS = = 0,77 cm?
Ga — i, 1500 — 7,85*103+-25 000
P 40 000
|= 14
T' 2 Greutatea primei porţiuni de bară este
A, = =— 10 280 emt,
Gap — Yola 4 — 22-10 3-50
|
| DE 8 e G, = "pA,l,= 7,85*103-0,77-25 000 = 151 dan, Latura secțiunii fundaţiei este
fe = ,
pi Ma i aul Ap. "E Pentru a doua porţiune, dimensionarea se face adăugind pe G, la a == V10 280 = 101,4 2 100 cm.
e y | forţa exterioară
SA P+G 1.000 + 151
A a e. a = 0,88 cm?
p Oa — Via 1500 — 7,85-10-3-25 000 7, PROBLEME SFATIC NEDETERMINATE DE ÎNTINDERE ŞI DE COMPRESIUNE

Fig. 2.11 G, = Asa = '7,85*10-2*0,88-25 000 = 173 daN,

Folosirea ecuaţiilor de deformaţii dă posibilitatea de a se rezolva
Procedind pe aceeași cale, se ailă probleme static nedeterminate dintre cele mai variate. Astfel, se poate
descompune o forţă într-un număr de componente concurente sau paralele
As = 1,01 cm; Gy== 197daN; A = tl6cm?; G,= 228 dan, mai mare decât numărul e ecuaţii din statică ; se pot studia eiectele va-
riaţiilor de temperatură în sisteme static nedeterminate. Rezolvarea pro-
Greutatea totală a barei, în a doua variantă, este
blemelor static nedeterminate, pe baza consideraţiilor de deformaţii,
implică cunoaşterea prealabilă — sau admiterea drept cunoscute — a
G= G1+ Ga + Ga + Gy=— 749 dan.
rigidităţilor BA. Alegînd la întîmplare aceste rigidităţi, se pot determina
În prima variantă, greutatea este eforturile unitare, dar nu se pot realiza soluții economice, care să ducă la
atingerea; rezistenţei admisibile în ţoate elementele construcţiei. Acesi
G = Al = '2,85 -105 -1,40 100 000 = 1 100 dan, deziderat se poate realiza prin aproximaţii succesive, moditicind rigidi-
tăţile elementelor componente ale sistemului static nedeterminat. În cele
Se observă că în varianta a doua se foloseşte numai 68 % din materialul necesar în prima
variantă. În calculele făcute nu s-a ţinut seama de faptul că dimensiunile obţinute suieră unele
ce urmează, se vor examina problemele tipice statie nedeterminate de
irodilicări, în funcţie de dimensiunile standardizate de iabricaţie, întindere şi compresiune.

52 53
 După cum se vede, s-a procedat la verificarea unei bare de rigidităţi
'Prebuie subliniat că în scrierea. ecuaţiilor de detormaţii trebuie sta-
bilită corect,la, fiecare problemă, condiţia de deformație pe care trebuie să o cunoscute. Ă ,
satisfacă bara sam sistemul de bare. Din conditia de deformate rezultă Bara ar lucra în condiţiile cele mai economice dacă în ambele materiale
una sau mai multe ecuații, care se adaugă celor de echilibru şi permit rezolvarea s-ar atinge rezistenţa admisibilă, respectiv dacă condiția de deformajţii s-ar
putea scrie
problemei statie nedeterminate.

a. BARE CU SECȚIUNI NEOMOGENE, SOLICITATE

LA ÎNTINDERE ȘI COMPRESIUNE

în cele studiate pînă acum, s-a presupus că secţiunea unei bare este În general, o asifel de relaţie nu poate fi satisfăcută. De aceea, la dimen-
omogenă, iar eforturile unitare se distribuie uniiorm pe ea. Se întilnese sionarea unei bare cu secțiune neomogenă se va realiza rezistența admisi-
adesea, bare cu secțiuni neomogene, adică bare prismatice la care, în fiecare bilă numai în una dintre materiale, celălalt fiind solicitat sub rezistența
secţiune, există două sau mai multe materiale diferite : stilpi de beton admisibilă.
armat, cabluri de cupru sau aluminiu cu inimă de oţel ete. Se pune pro-
blema, determinării modului de repartizare a eforturilor unitare într-o b. BARA DUBLU ARTICULATĂ
astfel de secţiune, dacă se cunoaşte forţa axială N aplicată întregii secţiuni.
Se consideră o bară avînd în secțiune două materiale, de arii A., Aa Se consideră bara din figura 2.13, de rigiditate HA, articulată la
şi module de elasticitate E, E. Raportul între ariile A,, A, se menţine ambele capete şi încărcată cu forţa P, de-a lungul axei barei, aplicată
acelaşi în orice secțiune a barei, iar fiecare material, luat aparte, tormează în punctul M. Se cer reacţiunile H,, H, din articulaţii.
o bară dreaptă. Ecuația de proiecţii pe direcţia barei
Dacă, se notează cu N,, N, fracţiunile din forța axială N preluate de
cele două materiale, ecuația din mecanică este |
A, +H,—P=0
N. = N, Na
conţine două necunoscute, H,, H.. Pentru scrierea ecuaţiei suplimentare
Este necesară precizarea condiţiei de deformaţie. În acest scop, &e trebuie stabilită condiţia de deformajţie. Este evident că porțiunea de
admite că materialele eomponente sînt solidarizate între ele, deci deformate " bară 1—3 este întinsă, deci punctul M se va deplasa în M', iar porţiunea,
lor sânt egale. Aplicîna legea lui Hooke fiecărui material, condiţia, de defor- de bară 3—2 este comprimată. Cum însă reazemele stau pe loc, lungirea
totală a barei (suma lungirilor celor două porţiuni) este nulă.
majţie devine
Pe intervalul 1—2, forţa axială este N == H,, iar pe intervalul al
| E —
04 _ Ga. doilea, N ap — H, —— P = — Ha.

E Ba Se serie că lungirea totală este nulă,

Înmulţind fiecare raport cu aria materialului respectiv și scriind că
rapoartele sînt egale cu suma numărătorilor împărțită cu suma numitorilor, A Bt E Lb 0, AD OP ai
rezultă | | HA HA -

3
SI! YP

Ş
&
o INI d AA _ ada O + Goo N + Na — | N de unde rezultă a doua ecuaţie

E
BE, Ea DA Baa BA 4 Boa EA + Bo Aa BA + Boa Ha + (HI, — Pb =0.

Pin primul şi ultimul raport, apoi din al doilea şi ultimul, rezuliă Rezolvarea sistemului dă

XE, N NE, , BA, =P d pl; H, = PC.

CO BAAa tr Ed
Ho A2 4A, 1
PA
j:
Ba 2
* BAAa + br,
aa EA A Hi +A 2
| G+b l

1 pa
(2.22) Metoda expusă este aplicabilă pentru orice număr de forţe, respectiv
şi pentru cazul cînd rigiditatea se schimbă pe diierite intervale ale barei.
W, =— Oy A7; Ne = CzÂ.z. pt
PE i

55
ar

Puii

ML:
 c, SISTEM DE BARE PARALELE
înlocuind lungirile prin expresiile date de formula (2.5), rezultă
Se consideră bara OB din figura 2.14, articulată în 0, încărcată cu
forţa P şi legată prin trei tije verticale, de lungime ! şi rigidităţi EA, N N Nol
En An HsAs, aşezate ca pe desen. Se cere să se determine reacţiunea din 1 == data; 2 = da tea 2 = dig a. (3)—(5)
articulație şi eforturile W,, N, N, din cele trei bare. | BA, B+4a Bad
Componenta otizontală a reacţiunii din articulaţie este nulă (H — 0).
Cele două ecuații de echilibru din mecanică sînt - S-au obţinut astfel 5 ecuaţii, a căror rezolvare permite determinarea
celor patru necunoscute iniţiale şi a necunoscutei suplimentare îiga.
VIN AN + N —P=0 (1) Exemplul tratat a fost un caz particular ; se pot imagina numeroase alte
variante ale problemei.
N + Nada —- Nada — Pd = 0 (2)

d. SISEKEM DE BARE ARTICULATE CONOURENIE

Problema are patru necunoscute, deci sint necesare încă două ecuaţii.
În acest scop, trebuie precizată condiţia de deformaţie. Se obţine o rezol- Se dau trei bare articulate, ca în figura 2.15, avind aplicată în pun-
vare simplă a problemei, punînd condiţia că bara OB este de rigiditate ctul D o sarcină verticală P. Sistemul are simetrie geometrică și mecanică,
mare, deci rămine rectilinie atunci cînd sistemul se deformează (fig. 2.14, €). barele laterale avînd rigiditatea BA, iar bara centrală EA. Se cer elor-
tvurile în baze. Simetria figurii sau ecuaţia de proiecţii pe orizontală arată
EU
i j
că barele laterale au acelaşi efort; N. Se scrie ecuaţia de proiecții pe ver-
ticală, pentru nodul D,

sa pr EA ir £2A2 rE343
N+2N,cosa —P=0. (1)
d
Este necesară a doua ecuaţie. Condiţia de deformaţie rezultă din
1 Aj D F & triunghiul DED,
2 a
D,B == DD, cos («a — Aa).

23 _ A Și Segmentul D,P este lungirea barei BD

— UA ta,
NI 3
DE =
|,
[4 p pr pe
E, Aa

iar seomentul DD, măsoară lungirea barei

a
2 A, centrale
N(lcos a)
P DD, —
EA
EA
A înlocuind în condiţia de deformaţie și
neglijind variaţia de unghi Ac, se obţine
NI _ Nleosea
4'
BA, BA (2) Fig. 2.15
Fig. 2.14
Rezolvînd sistemul de ecuaţii (1) şi (2), se găseşte
Ca urmare, se poate serie că lungirile barelor, notaite pe desen, sint pro-
porţionale cu distanțele la articulaţie
AU — dig 3 Ala == datga ; Ala — Agia.
N = 1+2
aFa COS
Daâ cosa

56
57
 e, EFORTURI UNITARE DATORITE DILAȚĂRILOR ÎHPIEDICATE- Problema, se tratează similar pentru un şir de bare aşezate cap la
cap, sprijinite între doi pereţi rigizi, ca în figura 2.18. Condiţia de detor-
Dacă o bară de lungime L, făcută dintr-un material cu coeficient maţie este aceeaşi ca ma sus. Forţa de compresiune N este comună tuturor
de dilatare termică liniară «, suferă o ereştere de temperatură uniformă barelor şi ea se află din ecuaţia
Aţ = îi — în, ea se lungeşte cu cantitatea E, A fo A
AJ == calaAb t- aglaÂt + aslpAt — / Z Piu fa42 î7 3 Pa
Z p
AI = alAt == ol(t — to). (2.23) i / / / i
— y| 1 pp = == 0, Z Z,
BA BAe E3A.s i,
Această lungire se produce nestingherită în bare izolate, ca şi în
sisteme de bare static determinate (fig. 2.16, a). Din contra, în sisteme Efectele nefavorabile datorate di- Fig. 2.18
statie nedeterminateo (fig. 2.16, b) dilatările sînţ în parte sau ţotal împie- iatărilor împiedicate se înlătură, _ |
cînd este posibil, prin rosturi de dilataie la șine sau la construcţii mari
de beton, prin folosirea de reazeme pe role la poduri metalice, prin uti-
ZZ
ZI
/Z
/
lizarea, de piese curbe în conducte de abur etc.
în tabelul anexă 4 se dau valorile lui a pentru cîteva materiale.
i |
ZA HZ

/N a) d , —
id Z su fă , PROBLEME
Le.

4 b , . A La Zi]
2,11, Un cablu de cupru, cu inima de oţel, este supus unei forţe de întindere N = 1 800 dan.
Fig. 2.16 „Fig. 2.17 Secțiunea de cupru este Agy= 1,256 cm?, realizată prin 10 fire cu diametrul de 4 mm,
Se cere: 1) Să se determine secțiunea de oţel, luînd
dicate, fapt care duce la producerea unor eforturi unitare în bare. Se con- E 8
Gu şi Cao == 1 200 daN/cm?; 2) Să se determine efortul unitar efectiv în cupru.
sideră cazul cel mai simplu, al barei din figura 2.17, rezemată între doi Ec 15 _
pereţi rigizi, care nu permit nici o dilatare. Dacă dilatarea ar îi liberă, Se folosesc formulele (2.22)
bara s-ar lungi cu cantitatea, Al, dată de relaţia (2.23). Pereţii se opun
N N
acestei lungiri, fapt care duce la apariţia unei forțe de compresiune cu 9 = ; SOoL= “d Cao
eiect opus dilatării. Condiţia de deformajie se scrie astfel : lungirea dato- OL Ecou
Ada + Aor AoL + Aca
rită dilatării, minus scuriarea datorită forţei N, dă deformația totală a Cu EoL
barei, care este nulă
N Eca 800 8
Ac, = — — Aga 2 = — 1,256 — = 0,83 cm?
20%, Ev 1200 15 _
BA
1 800
Rezultă de aici SCu = == 640 daN/em:,
N = BAaAt, (2.24) 1,256 + 0,83 z

ia» efortul unitar
datorit dilatării împiedicate este 2.12. Un cablu electric este compus din 36 fire de cupru cu d, = 1,2 mm şi 26 fire de oţel
cu d, = 1,8 mm. Se cere să se afle sarcina P pe care o poate suporta cablul, dacă rezistenţele
două materiale sînt: osor, = 1200 daN/jecm?, cagu = 1 000 daN/em? iar
6 = Bot = Ba(i, — în). (2.25) admisibile ale celor
raportul modulelor de elasticitate este .

Dacă în capătul barei există un joe cunoscut — rost de dilataţie — E Ga 8

de mărime 5, reajţia, de deformaţie se scrie | L
Eou 15
NI
alĂţ — =3, (2.26) Sub sarcină, în unul din mațeriale se va atinge rezistența admisibilă iar celălalt va îi soli-
citat sub sau pesta valoarea ag. Să presupunem că oţelul este solicitat pînă la rezistența admisi-
bilă. Se va verifica apoi dacă cuprul este supraîncăreat sau nu. Secţiunile celor două materiale
pi

Jar rezolvarea ei dă pe N. Dacă N rezultă negativ, înseamnă că dilatarea sint

nu umple rostul şi deci nu se produc eforturi unitare termice. Acu = 36*0,0113 = 0,407 cm?; Ag, = 26*0,0254 = 0,661 cm?.

58 59
 Întrucît EQa = or, rezultă Ecuația de momente față de C dă
Sa — Spa = 0; S= Sa. (î)
Sa,
Eca ==
DOL
EoL ; Gu za = DO
Cor Peco
Eor =_ 1 200--8
15 =.
.— = 640 daNjem?
a jem » Ecuația de proiecţii pe verticală se scrie

Forţa capabilă a cablului este

G= S4+
S2 + Sg (2).
Din cauza simetriei figurii, toate firele se lungesc la fel și formulele de deformaţii devin.
P = 9Gu Aca + corAor = 640:0,407 + 1 200-0,661 = 1 053 daN.
sl S,I Ss, s,
A „valoarea S0u = 640 daNjem? este sub rezistența admisibilă, aşa că ipoteza de calcul aleasă Al — ——————— Al, = ; = = .
(3)
este bună, EQu Acu EOLAOL. ECuA0u FEoLAoL
2.13. între platourile unei prese (fig. 2.19) se comprimă un cilindru de cupru de secţiune Sistemul de ecuaţii (1), (2), (3), dă necunoscutele Ș,, $-, Sa, Trecind la aplicaţia numerică,
Acu aşezat în interiorul unui tub de oţel de secţiune Agr,. Amhele piese au acceaşi lungime. se obţin următoarele rezultate
Se cer fracţiunile din forţa N cu care se încarcă cele două materiale şi eforturile unitare care se
produc în ele, Se neglijează deformaţiile transversale. Aplicaţie numerică Ecu Acu 3 5 23
S1 = Sa . = Sa m = a Sa
KEoL Aor, 15 4 3
N = 20 000 daN, Ag, = Ecu 8 ,
10cm:, Ar, = 15 cm?,
Eor 15 2-2 Vi

Scurtările ambelor materiale, din cauza apropierii platourilor presei, sint Se anlie
formulele (2.22) Proplerii p presei, sint egale. Se aplică o

| e
Sa = »- 7 000 = 3000 daN; 5, = z* 3 000 == 2 000 dan,
A N 29 000 594 daN
Cu u = Eoz = 15 =— 924 da fisăuni :
Eiorturile unitare care se produc în fire sînt
Acu + A0L 10 +—.15
Cu 8 S 3 000 S 2 000
COL — 2 == 790 daNjen?; Cu = Ia 2 = 400 daN/em2,
N 20 000 Aor 4 Adu
SQL = Ec aa = 3 a =— 984 daN/em?
2.15. Șinele unei linii de tramvai au fost montate la o temperatură de 10*C. Ce eforturi
Za Cu OL 15 +1 unitare sa produc în ele cind temperatura exterioară este de 40*C?
Șinele de tramvai se sudează și deci dilatarea lor este împiedicată. Coeficientul de dilatare
Nou = GonĂou = 524:10 = 5240 aaN
termică al oţelului, după tabelul. anexă 4, are valoarea «= 12-10-65. Împiedicind dilatarea
se produce un efort unitar dat de tormula (2.25)
Nor = sorior, = 984:15 =— 14760 daN 1 o= Eaţt, — t) = 241*105-12-10"6(40 — 10) = 756 daNjem2.
N = Nou + Nor = 5240 + 14780 = 20000 dan, 2.16. Un şurub de cupru, de secţiunea Acu, se înşurubează, la o temperatură 4, într-o piesă:
de oțel, de secțiune Agg, în aşa îel incit să nu se producă nici o forţă de întindere sau compresiune
N deci niciun efort unitar în piese. Şurubul nu are joc. Se cer eforturile unitare care se produc în
Y VIII 9079799974 cele două piese cind ansamblul se încălzeşte la o temperatură î,. Aplicaţie numerică : 1 = 20*C,

Da | baz t, = 790, Acu = 4cm?,

Din cauza coeficientului
Ag, = 10cm?,
de dilatare diferit, cuprul caută să se dilate mai mult
dar oţelul se opune parţial acestei dilatări. Se naște o forţă axială care întinde oţelul și comprimă
decit oţelul,

| fa A Acu Aa Any cuprul, notată cu N. Lungirea șurubului de cupru rezultă din lungirea datorită dilatării, minus
scurtarea datorită forței N, iar lungirea oţelului din dilatare, plus lungirea datorită forţei AN
| Ac Sk _ O24 5 |
NI Ni
Alca = «cul — în) — ——— i; Alor= coif —h——.
: Z | , A a > Sonia — în EocuAcu > EorAor,
i | AL Ț Je Cele două lungiri fiind egale, rezultă ecuaţia care determină forța N
|, Dă le N |
Fig. 2.19 Fig. 2.20 Cui 1 —|
cul, 0) l0)— Eca ———
aAGa => “ol 1 — în)1) & Eor Aor

2.14. O bară omogenă AB, de greutate G, cu rigiditate destul de mare, este suspendată N = (acu — &oL)(iz — f0)AoLEOL
de trei fire, aşezate simetric ca în figura 2.20, și anume: unul, central, de oţel, cu secţiunea
Ao0r, şi două de cupru, laterale, fiecare de secţiune Acu. Se cer eforturile unitare care se produc AvLEoL
în cele trei fire. Aplicaţie numerică ; G = 7 000 daN, Aou = 4 cm?, Acy = 5 cm. AcuE ca

60 61
 15 minării forței de montaj a unei curbe funiculare, așa ca în timpul iernii
În cazul aplicaţiei numerice, cu com Și or, luaţi din tabelul anexă 4 şi cu 9L — z ,
Q să nu se depășească rezistența admisibilă. -
rezultă La întinderea unei linii aeriene trebuie să se ţină seama nu numai de
solicitarea produsă de forţa H, ci mai ales, de variaţia acesteia cu tem-
(17 — 12)10-6-(70 — 21)10-2,1+105
N = = 923 dan. peratura. O linie întinsă prea mult în timpul verii este în pericol să se
10 15 rupă iarna, din cauza contracţiei produse de variaţia temperaturii.
4 8 | Este deci necesar să se determine forţa de întindere din momentul
montajului, în așa fel încit în condiţiile cele mai grele din timpul iernii să
EFiorturile unitare produse de forța N în cele două materiale sînt
se atingă, îără a se depăşi, rezistenţa admisibilă a materialului firului.
Sarcina care acționează firul în momentul montajului este p., egală cu
GOI, = ———
i => S23
DJ = 92,392,5 daN/cm2
daNicm*; 000 = ——
i zi 923
— == 231 daN/jem?
aNfem“, ereutatea proprie. În momentul critic din timpul iernii sarcina este pu,
OD A 10 Ca Aa 4
egală cu p, dacă se ia în considerare numai greutatea proprie sau mai
Peste anumite limite de variaţie a temperaturii, aceste eforturi unitare pot deveni peri- mare decit p, dacă se ţine seama de efectul vîntului şi chiciurii. Tempera-
culoase. | tura din ziua, montajului este i, iar cea critică î,. Forţa de întindere din
situaţia, erițică este
8. CURBE FUNICULARE ELASTICE Ho = 9.

În mecanica teoretică se studiază echilibrul firelor perfect flexibile şi Se știe că variaţia de lungime a firului între situaţia critică şi ziua,
inextensibile, care, sub efectul iorțelor cuprinse într-un plan vertical, iau cînd se face montajul este datorită variaţiei de temperatură şi variaţiei
forma, curbei funiculare numite lănțișor. Cind săgeata curbei funiculare forței de întindere. În baza formulei (2.30) lungimea firului în cele două
este relativ mică — cazul liniilor de telecomunicaţii şi de transport de situații este
energie electrică —-, lănţişorul poate îi asimilat cu o parabolă, avind 273 273
39 = ri SI Piu
ecuaţia diferenţială
d27
= p = const, (2,27)
da?

unde p reprezintă greutatea unităţii de lungime a firului, iar H este pro-

iecţia orizontală a eforţului de întindere din fir. Se şție că una din legile
curbelor funiculare este că efortul H este acelaşi în orice secţiune. La curba Pe de altă parte, ea mai poate îi scrisă
funiculară parabolă, acest efort poate fi considerat; aproximativ egal cu
însuși efortul de întindere S, dirijat pe tangenta la fir. As = alţi,
ai(î+ —t 9) F
(E, BA
— Bo
Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (2.27), cu condiţiile la limită ce rezulţă
din fig. 2.21, duce la următoarele rezultate :
/ — ecuaţia curbei funiculare Şi aici s-a făcut, o aproximaţie, considerînd lungimea firului în luc de s.
| Se observă că în ultima, relaţie primul termen din membrul al doilea
| y = pH; (2.28) este pozitiv, iar celălalt, negativ, adică, pe măsura creşterii temperaturii,
— săgeata maximă, în mijloc firul se lungeşte prin dilatare și se scurtează — în mai mică măsură —
| B__
ISI IP f = peBH; (2.29) prin scăderea forţei de întindere H. Egalind cele două valori As, se obţine
Q | z — lungimea totală de fir (lungimea 2 (pp
(2 — 2) = ant) + E, e
—H (2:31)
Fig, 2.21 curbei) i 0

3 = 1 + pe 242, (2.30) În această relaţie, toate mărimile afară de H, sînt; cunoscute. Se

găseşte o ecuţie de gradul al treilea în H,, cu o singură rădăcină reală,
Dimensionarea de rezistenţă se poate face cunoscînd pe HE şi ca. care determină forța de întindere din momentul montajului. Mărimea
Unele probleme de curbe funiculare se pot rezolva introducând în acesteia se cițeşte pe un dinamometru. Dacă pe şantier nu există dinamo-
calcul deformaţiile firului elastic. Aşa este, de exemplu, problema deter- metru, calculul de mai sus se poaie face în funcție de săgeți.

62 63
 În
ii practică se întocmesc iferi
abele. pentru diferite
deschideri î. diferi i și rezultă ecuaţia
secțiuni, temperaturi și materiale, în care se citește
mărimea H co tesontte 602 (e 0,8182 Ha — 825,
zătoare temperaturii î, dată de termometru. ) = 17:10-5(20 + 5) +
Ş Care sînt mărimile sarcinilor
” 24 HE? aopa 12 8300-25
OT Do Po ȘIȘi 9, ce intră îîn calcule? După ă cum s-a,
arăta, Pa este greutatea, proprie & tirului, măsurată
în daN/em sana daN/m, care se simplifică și devine
entru pg, se prevăd două situaţii critice în care se va face calculul
- 3125 HE -- 359,6 H3 — 7 562 400 = 0
— la temperatura de — 30*C, luînă Do=pj
| și are soluţia
| — la temperatur
atura, a î1 == —- 5*C, luînd ca sarcină (b)
plus efectul poleiului „Şi al vîntului. În ceea, ce prives reutatea propriei H, = 104,7 daN 2 105 daN.
te: mărimile acestor la mon-
Sarcini suplimentare, indicaţiile se dau în litera Se înţelege că din aceste valori se alege cea mai mică, adică H, = 105 daN. Dacă
tura de specialitate taj se măsoară săgețile, se găseşte prin calcul
PPentru ambele verifi erilic:
cări (la, — 30*C ŞIşi —— 90),
50
coelicieni de siguranţă iaţă de rezistenţa de rupere trebuieie săsă rezult rez e un
Pal? 0,224" 602
. de cel puţin 2 pentru
conductoare-funie şi 2,5 pentru conductoare masive fi = FI
SH,
—
8-105
= 0,965 m. | (6)
| ]
. Cu alte cuvinte, în
, _
Calculul descris mai sus se va lua, 6, SS Ea
(8) . G,
respectiv o, Se
Formulele 9. EFORTURI UNITARE PE O SECŢIUNE ÎNCLINATĂ, ÎN BARA SOLICITATĂ
AIE stabilite mai sus sînt omo gene, deci i valabile
ile în
în oriceorice sis-
si LA ÎNTINDERE SAU COMPRESIUNE
tem de unităţi. Pentru simplificare, se pot măsur a: A în
L m 1 mm? 2 „E în i
daN /mm?, î în m, 2 ȘI Da în daN/ | P
în problemele de întindere şi compresiune, studiate pînă acum, s-a
luat în considerare numai secţiunea, normală pe axă, pe care s-a calculat
efortul unitar: Se pune problema de a studia eforturile unitare care se
PROBLEME produc, într-o bară întinsă sau comprimată, pe o secţiune înclinată, cum
este CD din figura 2.72. Pe secţiunea normală BC are loc efortul unitar
| 2.17, Să se calculeze forța de întindere a unui i
cablu de cupru, de secțiune A = 25 mmE o, = N/A. Inâicele « arată că efortul unitar are direcţia axei longitudi-
greu ae proprie Pa = 0,224 daN/m, pe stilpi distanțaţi nale «+ a barei. Dacă se separă elementul de volum BOD din bară, echili-
cu 1= 60 m, moiitait făcindu-se la
1=
brul lui se asigură introducînd forţe interioare pe cele două secțiuni, BO
„ Caiculul se va face în două ipoteze critice: să se atingă rezistența admisibilă
„Po 1 300 daNjem?
Ga == 0818, Sam.
fie la , = — 30*C cu sarcina py =
Coeficientul de dilatare termică
+. - Po — p
liniară este
3 fie la
== 171076 ma totală
A —2— 5*C CU Sare [=
și OD. Cum pe secţiunea BO eforturile unitare o, au direcţia axei barei,
rezulţă că şi pe secţiunea CD eforturile unitare rezultantep au aceeași
—

= 12 800 .
mm? - direcţie ; ele se pot; descompune în componenta normală o și cea tangen-
Calculul în prima ipoteză are datele cunoscute ială -. |
j Rlementul de volum detaşat; se poate reprezenta ca în figura 2.25, a;
> 200, tg — 80%, pr= po = 0,224 daN/m, dîndu-i, perpendicular pe planul desenului, o grosime oarecare, de exem-
plu egală cu unitaţea. Luind acest element destul de mic, eforturile uni-
Ho = Aoa= 25-13 == 325 dan, tare sînt uniform repartizate pe cele donă secțiuni şi dau naştere unor
forțe care se pot considera concentrate în centrele de greutate ale secţiuni-
Se aplică ecuaţia (2,31)
lor, Dacă se notează cu A aria, suprafeţei 00' DD', atunci suprafața BB' CC
602 / 0,2242
—— 0,2242 H, — 325 are aria A. 008 «.
Ey 22 — zaza | == 17*10”5(20
17105 -. 30) +
12 800:25 *
Simpliticînd, rezultă ecuaţia ud
ui, “e Z

r2ă |
= L]

(SI
3,1251 — 94,37H72 — '7526 400 = 0,
a cărei soluție este
Fig, 2.22
H, = 144,9 daN 2 145 dan.
(a)
În a doua ipoteză se dau Forţele aplicate pe feţele elementului de volum sînt conținute intr-un
singur plan, cel al desenului, aşa că pentru scrierea ecuaţiilor de echilibru
fa, = 200; te = — 5; pi= 0,224 daN/m; py:= 0,818 daN/m
se poate folosi schema simplificată din îigura 2.23, d.
A 64 65
——
PR
 si Se scriu proiecţiile celor trei forţe — 4,
zA4, o,. A dos a — pe direc- obţinînd
țiile o şi +, spre ase arăta, că elementul de
volum este în echilibru : Ridicînd la pătrat şi adunînd cele două relații, se elimină «,
locul geometric, de ecuaţie
CĂ — OA 608 Cos = 0, TA — o. cos a
sine =0,
ceea ce dă expresiile 2)Oz 2 pe 2 =
__ ( (2
Ga ) , (2.33) £!

„
(+ 2 ) 2
O = 0, COS2a — EI1 0z(]. + cos 2a)
într-ui sistem de axe avind ca variabile
(2.32) g şi 7, adică etorţurile unitare de pe secţiu- / SI
7 = E l un pkî& D Aa A_t
92 SID & COS e = -3- o, sin 2 nea înclinată, ecuaţia (2.33) reprezintă
cere trecînd prin origine, cu centrul pe axa | JA C

af
Pe baza relaţiilor (2.32), se poate studiai variatia,
iati Simi a, la distanţa o,/2 de origine şi cu diametrul ” |
Ă A VILLO . : “IE
cînd unghiul o la, orice valori posibile. Se găseşte că: mărilor o și 7, o, (adică valoarea constantă a efortului uni- >
„eo unitar normal c este maxim pe secțiunea, tar de pe secţiunea normală) desenat în îi-
şi mlă —
este nul pe o secţiune paralelă, cu asta, aia; 5 normală (la a = 0) gura 2.24. Se construieşte cercul, luind UA = |
— efortul unitar tangențial + este nul pe secțiu — 0, ca diametru. Orice punct de pe cerc Fig. 2.24
nea, noruială (« = 0) și | | =
corespurde unei secțiuni înclinate cu un anu-
pe cea longitudinală a == 3) , fiind maxim pe secţiunea, înclinaţă ă eiortiurile unitare c Și + pe
cu a == miţ unghi o, iar coordonat ele lui reprezint

—
secţiunea respectivă. Aşa, de exemplu, pentru secțiunea, reprezentată prin
= 45, de valoare =-maz =Lo. z punctul, B eforturile unitare sint 00 = o şi CB = 7. Se poate arăta că
aceste segmente corespund relaţiilor (2.32)
„___Dacă forța de întindere în bară creşte mereu,
cind ruperea se datorește unei valori maximale bara. se rupe. În cazul
op, a efortului unitar 0 COS2 ce
ormal, ea are loc „pe secţiunea normală. Din OD + DO —=0D + DB cos20 = 24 Scor da =
contra, dacă ruperea se
datorește
la, due unei valori maximale + maz ea€ se produc
) e p pe sectțiviunea înclin
inciinată
ată
5 (cazul unui cub din mortar de ciment, încerca
t; la compresiune).
OB — DB sin 2a = 2 o7sin 2a.

Cum se procedează grafic pentru a găsi eforturile unitare o şi 7 pe o

sectiune înclinată cu un unghi «? Avînd construit cercul lui Mohr, se

ză
duce linia OB, care face unghiul « cu 0, sau linia DB, care face unghiul
2 cu Oc măsurat în acelaşi sens ca « din figura, 2.23, şi se obţine punctul
B, ale cărui coordonate dau pe o şi r. Punctul A de coordonate (o , 0)
definește eforturile unitare de pe taţa BO (fig. 2.29), iar punctul 0, de
coordonate (0,0), reprezintă faţa nesolicitată BD.
Să presupunem că, afară de secţiunea înclinată CD din iigura 2.25,
studiată pînă acum, vrem să cunoaștem eforturile unitare și pe O secţiune
VĂ | CD”, perpendiculară pe prece-
denta. Se reprezintă pe cercul i pp p-
Fig. 2.23 din figura 2.26 punctele B și P
B', corespunzătoare celor două A ao IN
Se
2 poate da o i interpretare srafică variaţiei efori, itare secţiuni CD şi 0'D' din iigura
kuncţie de «, cu ajutorul cercului lui Mohr. ( Relaţiile urilor unitare c si + 2.25. Eforturile unitare pe cele A Q'
(2.32) se mai seriu Fig, 2.25
două secţiuni, perpendiculare
9] g. una pe alta, se notează:
G— = —2 cos 2 ; 2 = E. entaa punctul B de pe cerc: 6 = OC, 7 = CB;
— pentru punctul B' de pe cerc: a' =00, 7 = C'B',
66 67
 Se. vede pe desen că se poate scrie

deci OC = CA,

C -P G' — Ga

CB=—0'B'; pa

CAPITOLUL 3 Ă

MOMENTE DE INERȚIE ALE SUPRAFEŢELOR PLANE

asi

Cîn]

Ca

-ă

of
L

1, DEFINIȚII

e intervine aria secţiunii

Fig. 2.28 Pe când în calculul de întindere sau compresiun
caracteristici geometrice ale
barei, la încovoiere și răgucire intervin alte
inerție, module de rezistență.
Rezultă
normale este că,
ce pe două ă sa
iuni perpendiculare
suma eforturilor unitare secţiunii : momente statice, momente de caracteristici geometrice, în
i Fete necesar un studiu prealabil al acest or
i af egale şi de sens conţrar. învari
U 62, deci este un variant, iar eforturile de rezistență definite
vor îi
uni itare tangenţiale sînt, special al momentelor de inerție. Modulele |
ulţerior, la studi ul încov oieri i și răsuci rii.
în cadrul acestei lucrări, se ia axa longi tudinală z în lungul barei, iar
orizo ntală , iar y verticală.
axele 4 şi 2 în planul secţiunii, axa 2
Se numesc momente de inerție aziale,
faţă de axele 2, respeciiv y, expresiile

I, =$ pPăA; Il, = dA. (3.1)

i A A

Integrala pe arie

Iz = zy dA (3.2)
Pi A
Ş î | Y 7.
1nerjte centr- GA 24
poartă numele de momeni de |
fugal. |
rt cu un punct; O
Momentul de inerție polar al unei supraieţe, în rapo
(fig. 3.1), este definit prin relaţia

1, =, = | "2 dA, (3.3)

Pi

69

|
 pas |
unde r este distanţa unui el oarecare
ei poe uPIaraţă la punetul O. întrucit | Formula (3.6) se enunţă: momentul de înerție faţă de ea,o axă. prin
m = 2 +2, expresia (3.3) se este egal cu momentul de înerție față de axa paralel ă cu trecînd
_ i şi pătratul distanței
central de greutate, plus produsul dintre aria, secțiuni
— dintre cele două axe. ,
IA =f (22 + 92) dA
dA 214 = de inerțiecale faţă de asa
A A iii dA => da + În (3-4) - Din relaţia (3.6) rezultă că momentul de mo-
din infinitatea
| ivece prin centrul de greutate este cel mai mie
adică demom
faţă n apti polar este egal cu suma momentelor de inerție
mentul de inerție menite de inerție faţă de axe paralele cu ea.
“Din olari : popendiculare oarecare, trecînd prin polul consideraţ
D.MOMENTE CENTRIFUGALE
şi
polare sînt totdea e deiiniție rezultă că momentele de inerție axiale'
inerție cenirif le Do pozitiv e, e,niciodatăve nule, pe cînd momentele di a figurilor care au axe de simetrie.
Dan ugale poi îi pozitiv negati sau nule S Se va stabili întîi o proprietate
i - i momentul centrifugal
Se consideră dreptunghiul din figura 3.3 şi se caută supraf
centrul de grouiată, y se zieee că.că sesui tele
aca
ZĂ momeri
calculează moment el de inerție
uit apei trec , prin
entele de nerție centrale
I,,, cu axele din figură. Se iau două elemente de
ață di, simetric
elemente, momentul
i
ai imensiuni
| Ecuaţiia de oii a tuturor mom entelor inerție a iar | aşezate față de axa 0y. Peniru suma acestor două
v de inerție este LA, iar de inerție centrilugal este
ei de măsură uzuală, cmi;Ă — —
A - Uneori înA calcul, , se utili Izează
Pi, definit
;
razele de inerți ărimi
relaţiimări
e prin erțte,
T
a mi convenționale, “y dA + (—2)y dA i
av ind dimensiunea, unei lungimi
de unde rezultă
Acelaşi lucru se poate repeta pentru întreaga suprafaţă,
| |
= 0. Se poate, enun ţa, teorema : când cel puțin o ară este de simetrie,
î. y = E— Ip, |
dz = | ?
j
momentul centrifugal este nul.
(3.5) va, stabili o formulă
Pentru o suprafaţă oarecare, ca în figura 3.4, se
A A
centrif ugale faţă de axele 20y şi
de recurenţă pentru momentele de inerție m. formulei de
prin centru l de greutat e. Confor
2. Op, vltimele trecînd.
. —
Z
[| ] Z

a. MOMENTE DE INERȚIE AXIALE

Se consideră
paralele di e oĂ Supi
suprafaţă
afaţă oarecare, de arie A (fig. 3.2), și două axe
de greutaiţe. : 0 axă oarecare A și axa 0, care trece prin centrul la
- | zu 3
a şi notaţiilor de pe desen, se poate serie -z | z
onform formulei de definiţie
Confo
pa. ph »
ON 4 7 Să 2
| ,
«|: | || _.
: e Vy EA
Ă | /
RI - a dezvoltă pranteza: de la, ulţima, relaţie
Fig. 3.3 Fig. 34
de pe desen, momentele centrifugale faţă de cele
= Ip + A ! definiţie şi notaţiilor
Ia = | (22 + 2ae -- e? LA două sisteme de axe sint
|

| Termenul 2eţ 2 1 dA =0, rec | 2 A este moment static: faţă de

0, ' deoarece Tay = fad = | (20 + 20(yc + yuĂA = | (eve A 2 -F Zeta + 2ayo)lA

O axă care trece prin centrul de greutate și deci este nul. Se obţine asttel |

Izy = zotic| dA-+ (za 4 + zo$ mda + gob ada.

Ia = le + Ae. | (3.6)

răi
Leii
 Valorile acestor integrale sînt
b. TRIUNGRI

Se consideră întîi triunghiul drepiunghi ABE (îig. 3.6,a), care este

a4 = 4; zipda = Zamii na4 = aaa — o. jumătate din dreptunghiul APD. Dacă dreptunghiul are faţă de axa za
un moment de inerție
Se obţine soluţia,
Î=y == Zzv + Zoijc A.
| Ia =
bh5
Se observă analogia dintre formulele (3:6) şi (3.7).
(3.7)
12

3. MOMENTE
triunghiul dreptunghi va avea jumătate din această valoare
DE INERŢIE PENTRU SUPRAFEȚE SIMPLE

a. DREPTUNGINI
PL 3
„Să se ealeuleze momentele de inerție I, ŞI Î, faţă de axel
24
şi axele paralele cu ele, pentru un. dreptunghi (fig, 3.5). Tin. ca, pet
de arie îişia haşurată dA = bă şi aplicînd formula, (3.1), se găseşte Cu notaţiile din figura 3.6, d se va calcula momentul de inerție îaţă de axa
| 1 A a care trece prin centrul de greutate. Distanţa dintre axele 2, şi 2 este
|

4 —_——h 3 h 12 heh Ah
2 2 2 3 6

În mod analog se află 1, asa şa: căcă momentele de anti ] _

lui fată | inerție ae dreptun
ghiului faţă de. axele de simetrie sint ai [2

bh3 03
da =—— 3 1, .
12 7” 13 Z/ (5.5) Z7 __

e 4 a | Cu formula
.
(3.6) se calculează mo-
_ | „mentele de inerție faţă de bazele drep-
Da 2 unghiului y iai _ ț

A 2 A
. 3 2 _ LR
| Să [2 7 12 12 q ,)
Fig. 3.6
4 ȘF az 77777777 | o DI,3 D7,3 _ Bhă
Aplicînd formula (3.6), rezultă

a „= At a DE dh. h bh

Fig. 3.5 o La = a ;
3 Îz =
24 2 36 36"
Lac = = . (3.9)

Pentru În consecinţă, triunghiul dreptunghi are faţă de axele paralele cu

rezultă D pătrat în formulei e a de mai
hai sus se face = d —a,
b —h = de unde casetele, trecând prin centrul de greutate, momentele de inerție

Ie == ai
la Lo = e4 (3.10) ae 3 ph 3
(3.11)
36 36

12 19

_ a a SE ati
 Momentele de inerție faţă de bazele DE şi DA sînt 4. MOMENTE DE INERȚIE PENTRU SUPRAFEȚE COMPLEXE. MOMENTE DE INERȚIE
ALE PROFILELOR LAMINATE -
DRE bh 2 bhă
pe > Le + A = pr: —= (82 Poceâînd analog, ca la exemplele precedente, se pot; stabili momentele
si 36 ra 9 12 ? ( )
de inerție ale altor supraieţe. |
Ip, 4
Pentru suprafeţe complexe, metoda curentă de calcul constă, în a, le
12 descompune în suprafeţe simple — dreptunghiuri, triunghiuri, sectoare
de cere —, cărora li se cunosc momentele.
_ Pentru un triunghi oarecare (fig. 3.7), care se poate despărţi în două de inerție, şi a aplica regula adunării mo-
triunghiuri dreptunghice, se poate scrie mentelor de inerție. Asiiel, pentru supra-

| bih3 o Pele
Doh2 O bh3
fața în formă de L din îigura 3.9, se poate
calcula; momentul de inerție iațiă de axa z,
A
ZZ
Tan Xp considerînd că este tormată din două
42 12 12
/
dreptunghiuri și aplicînd la fiecare for- // e
€. CERC
mula
3%)
(3.9 | //

Se
Din motive de simetrie, momentele de inerție faţă de oricare diame-
tru sint egale. Se poate serie deci 7, __ bba (da) Fi 2,5a- a _ 190 A. ZZ ai
3 3 3 4, a Sa , 7, Va
= = În Ia + ly = 21 = In. Z a
Se ajunge la acelaşi rezultat calcuind |? Aa Sofa
la, fiecare dreptunghi momentul de inerție Vy
faţă de axa centrală, paralelă cu axa 2, şi fig. 3.9 4 (ide
aplicînd apoi îormula (3.6) 8-9 ce Za

STI
ÎN!/
N]
CI L
_
"7
LABE) 02|! pi
3
1, = LE 12 60 | 1 pa: ba-(apae pr 2012
3
dada Arte
PEPI
N A
| " + 2,5a- a: (0,5a)* = 109 a.

În construcţii metalice se întîlnesc o serie de profile din oţel laminat;

7 țy/
Fig, 3.7 Fig. 3.8
sau altie metale, ale căror secţiuni au forme speciale, care permit o mai bună
alcătuire a barelor şi grinzilor. Ele poartă numele de profile laminate.
Se calculează momentul de inerție polar, luînd ca supraiaţă eleme- În tabelele anexe 5—8 se dau extrase din standardele respective
* tară o coroană de rază 7 şi grosime dr, care are aria, dA. = 2mrâr (fig. 3.8) pentru profile L, I şi U. Este de subliniat modul de notare simbolică a
"eh R ad |R
acestor “profile : |
În — +20 A, — 72 2 rdp = 27 — 7 Ră
— Cornierele cu aripi egale se notează prin litera L, urmată de dimen-
0 9 o 2 siunile aripilor (lungimi şi grosime), de numărul standardului dimensional
şi calitatea oţelului, de exemplu |
Ţ, — CI rai _ cu A ăi a |
Ci ia 32 (3.13) L 100x100x10 STAS 424-71/0L 37.1 STAS 500—68. -
— Analog, pentru cornierele cu aripi neegale, simbolul iniţial este
Î Ri di format din litera L repetată
Ia = Ip = = aa (3.14)
LL 80X120x8 SPAS 425-70/0L 37.1 STAS 500-68.
7Ă 15
II
 — Profilele 1 şi U se notează prin simbolul respectiv, urmat de înăl- Pentru rombul întreg
ţimea lor în cm şi precizarea standardelor : bi bi HB3 hby
=3 iu > = . |
I 20, STAS 565-71, OL 37 STAS 500-68; la = 4 12 12 3

D 24, STAS 564-71, OL 37 STAS 500-685. suprafaţa în formă de / din

3.3. Să se calculeze momentele de inerție 17 şi Iy pentru | |
Tabelele anexe 5-—8 dau dimensiunile secţiunii profilelor, ariile, |
-fiaura 3.12, ha Și
dreptunghiul de laturi b,
masele pe metru de lungime, momentele de inerție, razele de inerție şi Se vede că suprafaţa poate fi privită ca diierenţa dintre
modulele de rezistenţă la încovoiere!. două dreptunghiuri de laturi dp, ho. Se află

2
DR5 O 2bală adi 3 | be 3 bat bă |
PROBLEME
la = 12 E 12 va la2 ee 2
3.]. Să se calculeze 7, Iy, Îzis [yu Jew Ip pentru suprafaţa semicercului din figura
care trec prin centrul de greutate,
3.10. Faţă de axa Oz, momentul de inerție este jumătate din cel al cercului întreg 9.4. Să se calcleze momentele de inerție faţă de axele
date în mm, |
la suprafaţa din fgura 3.13, cotele fiind
ZA /, 1 di e mat mt a centrulu i de greutate , luînd momente le statice iaţă de axa ya.

N ] =z, Ip
2 64 128 8
Se determină întîi
Caleulele se lac
poziţia zo
în cm:

Dâea 10-2— 0-59:18:55. oc 0C. |

|
Co Sa, 10-20 = 9:18

” 128 8 O de inerție a două dreptunghiuri

7 — — —, 2
elor
Momentul de inerție 74 se află prin scăderea moment

E 4= entru
Pent axelele G Cz şi O y,, | se aplică
li î îor- 10 - 20 9 + 188
„Fig. 8-10 mula :(3.6) ai — — —= 2 293 cmt,
Is 12 12
i o if î mai , md d Oi O Bart 3) 7109
mo 2] 128 s 4 128 8 Si
 , FI //7:749494177,
—— mt mat (oa [-x 1 2 A 8 | /
Iz = In, — A" CO? = — — | = ati „— ——— 1 =— 0,00686dt = 0,1098r4. | —p-] —
128 3 | 37 128 187 A
A |
(4) = Ei / „Ze . î3 A „22 ) al 2 / P
int '/, , Z | | A m
Cum axa O y este axă de simetrie, momentul centrifugal este nul | i
*IS|— N 7
I=0. (5) | O) |
| | /
Faţă de axele z,0.y, i Z
Ă „d 20 ne: dt 274 A | A | si
a 7 7003 a 8 24 3! 6) Y P Y__ pi 9999:
ni l
ZA
2? P A
=
C|
| & -
|
3.2. Să se calculeze momentele de inerție /, și 7, pentru rombul din figura 3.11. Y
Se vede că rombul poate fi privit ca rezultind din patru triunghiuri dreptunghice, Pentru EA Y/ YI Y
un triunghi, formulele (3.12) dau Fig. 3.13
Fig. 3.11 Fig. 3.12
două drept-
Pentru Iy, se aplică aceeaşi metodă, considerind suprafaţa ca diferenţa a
12 12 şi ţinind seama că axa y nu trece prin centrele lor. La dreptunghi ul mare, excenirici-
unghiuri
tatea axei y este
1 În standarde, axa orizontală este notată cu z. Ea corespunde axei z din acest
manual, | d, = 5 — 2,87 = 2,13 cm.

176 77
 lui profilelor din figura 3.16
Lă dreptunghiul al doilea, excentricitatea axei y este 3.7, Să se calculeze momentele de inerție 12 și Î, ale ansamblu
așezate lipit unul de altul.
d = 1 + 4,5 — 2,87 = 2,63 cm în tabelele anexe 7 și 8 se găseşte
Pentru 130: 1, = 8030 cm*; Jy,=495 cm ;
20-10 | „03
e = 2,10 cm; Ay = 588 cm2.
Lg == + 20-10- (2,135 — 18 + 9-02) | = 360 cmă.
12 12 o]
Pentru I 24: Iz = 4 250 cmt; Jy, =221 cmt ;

- Ap = 464 cm; h = 24 cm.

3.5. Să se calculeze momentul de inerție faţă de axa Oz la secțiunea alcătuită din două
grinzi de lemn suprapuse, avind un n interspațiu
inter iu iîi şiși fiind
fii bi de inerție sînt | IQ
(fig.3.14) 1 slăbite de un bulon cu diametrul d Pentru ansamblu, momentele

+ Iu = 28030 + 221 = 16281 cmi - | by |

[= 2
1 1
În
> = —
0 (d —
DE ŢI o ——
0-08;e
[h — I
lb
l
DUB-B). | A Iza = 21495 + E |
Iy=2 E + (e

3.6, Să | se afle momentele de inerție 7, iși Îy pentrua ă proli

y
lipite ca în figura 3.15. În ce caz se realizează , să 1y? memo A comă profile Î 20, ii 58,8(2,7 + 12)] + 4 250 == 30 632 emă. Fig. 3.16
Pentru un singur profil I 20, se cunosc din tabelul anexă 8 valorile

AXE CONCURENTE
Ia = 2140 cm; Ip = 11?emi; A= 33fcm; d= ÎS 45cm 5, VARIAŢIA MOMENTELOR DE INERȚIE ÎN RAPORT CU
| 2
Dacă pentru o suprafaţă oarecare dată (îig. 3.17) se cunose momentele
Pentru ansamblu
14, a îaţță de două axe rectan gulare 20g, se pune problema
de inerție Î,
de axe 2,0, rotii
de a. se afla momentele de inerție faţă de un alt sistem
cu un unghi « faţă de primul. |
coordonatele
ZE /, 1 Considerind un element de arie dA, de coordonate 2, 7
sale în noul sistem de axe sint :
2, = 0D+O 0B
= ysina + 2cCo0sa.

AA > Pa 0 Momentele
axe sint :
aj,= CE — BE = ycosa — 2 Sin a.
de inerție faţă de noile

1, =| af A. = (7 cos a—2 sin a)? dA =

A A
_ i, | EI IV = 0082 «| AP ĂA + sin? a 22 LA —
Fig. 3.14 | Fig, 315 A 4

dz = Das, = 22 140 == 4280 cm — 2 sin « COS «| ge CA

i | 4 |
Iy = 2Uu, + Ad2] = 2[117 +1833,5 - 4,32] = 1590 emi.
Iu, =f | aPd4=
zi GA = $ , (sin a -tzeos Fig. 3.17
Pentru ca 7 =: 7,, w trebuie
uie săsă x
se măreasc: a , | A A
asigura egalitatea că distanţa dintre cele două profile, spre a se

= sin af ap LA + cost af 224 + 2 sin & COS | ya dA.

Je = 2 + Ad?]; 4280 234 + 6742; d= 7,77cm. A A A

78 79
 Țininăd seama Gă _. Unghiul care anulează derivata este
PA = In | 244 = | p2ĂA = Ia to20
8 == FARA
|
27
(3.18)
3.18
Pi d A

expresiile momentelor de inerție faţă de noile axe se scriu :

Pe de altă parte, dacă se anulează ecuaţia (3.16), rezultă aceeaşi
Ia == 2 Cosa + Îy Sin2 a — Îzy al
(3.15) valoare. De aici se trage concluzia : momentele de inerție adiale sînt mazime
pe direcţiile pe care se anulează momeniele cenirifugale. Aceste directii poartă
Ig, = Î, Sin?2a + Iy Cosa -+- Ia, Sin 20
numele de direcții principale, iar valorile momentelor de inerție respective
Momentul de inerție centritugal este dat de relaţia, sînt momente de inerție principale.
Beuajţia (3.18) dă două valori ale lui 2a, diferind între ele cu m, res-
dam, = | 2 dA = | (7 sin. a + 2 cos) (y cosu — 2 sine) dA. pectiv două valori ale lui «, reprezentînd direcţiile principale, prerpendi-
4 A
culare între ele. Dacă se face calculul pe baza expresiei lui 1, se obţine
Is, = SID d COS | PĂUA — Sin « COS d! 22LĂ +-(oostu—sin?a) | aj LA. acelaşi rezultat.
d 4 A Pentru a aila valorile momentelor de inerție principale, se calculează
la — sin 2a şi 2 a din relaţia (3.18) şi se înlocuiesc în prima dintre formulele (3.17)
Î zu — În sin2a4 -+ Ia COS 2a. (3.16)

Dacă se adună cele două momente de inerție faţă de axele 2, şi ya a 27 ă 1, —I

sin 20 = + zi ; GO8 Dog nn 7
date de iormulele (3.15), rezultă VU TPAR, VU — + af,
Ia, F În = 2008526 —- sin2 a) + ΄(cos20 | sin2 a) — Ia + Îy-
pata bl 1, — 7, 37, 21,
Din această relație rezultă că suma momentelor de inerție aziale, în .
2 2 V(, m ÎI) + 417, YU, _ 5, + 412,
raport cu orice pereche de axe ortogonale care trec printr-un pol dat, este
constantă și egală cu momentul de înerhe polar, inditerent de poziţia ce ar ÎI + 1ş IS € Pi 7) d 4 |
up Pe — e
ocupa aceste axe prin rotirea lor în jurul originii. Această sumă este un
invariant al momentelor de inertie awiale. | 2 2 VU — D482. VU IR+rA4B,
Înlocuind cos?w şi sin?a în funeţie de cos 2, formulele (3.15) devin Se observă că, adunînd ultimii doi termeni, numărătorul este tocmai
Ir, 1, i A 6os2a |, 1 — 00824 —Izysin2 a= cantitatea de sub radical. Semnul £ poate fi-schimbat prin +, iar pa-
ranteza, (1, — 1.)? se poate înlocui prin (7, — 14)? şi rezultă |
2 2
+1,
= ear + GO8 27 — Îzy Sin 24 Lasa = + VI: — Ik 4 (3.19)
2
(3.17)
1, = 1, 005 28 ji, p, Lt 608 da Pentru stabilirea pe desen a direcțiilor principale, se ia unghiul
-t- ÎzySin 2a = x, <x/2 în cadranul I al axelor, obţinînd, o direcţie principală ; perpendicu-
2 2
lar pe aceasta, se află a doua direcţie principală.
= le său — Ia — du GO8 2a <+- În Sin 2a,
Se pune întrebarea : care este direcția căreia îi corespunde momentul
de inerție maxim și care este direcţia cu moment de inerție minim? Din
formula, de definiţie a momentelor de inerție, se ştie că momentul de
6. MOMENTE DE INERȚIE PRINCIPALE Şi DIRECȚII PRINCIPALE inerție este cu atit mai mare cu cît-elementele suprafeţei sînt mai depărtate
de axa respectivă. În acest sens, la figurile 3.11, 3.12, 3.13, se ştie că mo-
În timpul rotirii axelor 2 Şi Yu, mărimile momentelor de inerție 7,, mentul de inerție maxim este cel faţă de axa Oz. Atunci cind acest lucru
Şi Iş, variază, trecînd prin maxime şi minime. Se poate determina unghiul nu se poate constata prin simpla observare a figurii, pe care s-au desenat
pentru care 1,, este maxim, derivînd expresia lui în raport cu 2 e şi anulind direcţiile principale, se determină direcţia cu moment de inerție maxim
derivata, prin folosirea derivaitei a doua a relaţiei (3.17). |
dJ, Fiecărui punot al figurii plane îi corespund două axe principale,
A — — ha sin da — Ip cos 2 —0. respectiv două momenţe de inerție principale. În aplicaţii sint importante
d2%

81
80
momentele de inerție centrale principale, corespunzătoare axelor principale
care trec prin centrul de greutate al figurii.
La tigurile cu două axe de simetrie, acestea asint şi axe principale;
la, cele cu o singură axă de simetrie, aceasta este axă principală, iar a doua
este perpendieulara pe ea prin centrul de greutate. |

PROBLEME

3.8, Să se determine direcţiile principale și momentele principale de inerție, corespun-

zătoare punctului O, la semicercul de diametru d din figura 3.15.
Pentru axele zOy care trec prin O, momentele de inerție sint cunoscute de la problema 3.1 :

dt Sad | di
123? "7108 7 2 04 CAPITOLUL 4
, Iz =

DIAGRAME DE EFORTURI ÎN BARE

»-. Aplicind reJaţiile (3.18) și (3.19), se găseşte
2 qi
1, DEFINIREA EFORTURILOR ÎN SECȚIUNEA BAREI DREPTE, SOLICITATĂ LA
27 „24 ÎNCOVOIERE. CONVENŢII DE SEMNE
ipda= LI —, = 0,85
Îy — 2 di O megă
128 128 În vederea, calculării unei bare drepte solicitate la încovoiere, trebuie
să se determine eforturile care iau naştere în secţiunile ei, datorite forţelor
2a. = 40"22*; o, =— 20%117
exterioare. În cazul cel mai general, arătat în capitolul 1, în secţiune pot
exista pairu componente ale efortului, numite : forță axială, forță tăie-
a, = 209117; = aa + 3 = 1102112 | (1) toare, moment încovoietor şi moment de răsucire (v. fig. 1.4). Restrîngînă
generalitatea, în acest capitol se vor studia barele solicitate prin forţe
1 Tdi 5zdi 1 edi gt Y2 qi 2 care întilnesc axa barei, ceea ce face ca momentul de răsucire să fie nul.
2 2 [28 * 128 2 108 7 138. EV i Întrucât, efectul forțelor axiale a fost studiat în capitolul 2, în aplicaţiile
ce urmează se vor studia în special bare solicitate prin forțe perpendiculare
pe axa lor, ceea ce face ca în secţiunile lor să existe numai moment Încovo-
3mdi i [A DR în E
ietor şi forţă tăietoare. |
ET 64 * aa]: „Se realizează încă o simplificare a problemei, considerind că toate
Dacă se efectuează calculele numerice, rezultă forţele aplicate barei'se află într-un singur plan. În majoritatea, cazurilor,
acesta este un plan principal de inerție al barei, adică conţine una dintre
Î, = di; Ip i, (2)
axele principale de inerție ale fiecărei secţiuni transversale. O consecință
IL OO725 2 108 | a acestei simplificări este că forţa tăietoare şi vectorul-moment încovoietor
au, în planul secţiunii, direcţii cunoscute : forţa tăietoare se află, pe axa
Înclinarea Imi OC este principală care determină planul forțelor, iar momentul încovoietor
| | | 2 pe a doua axă principală (fig. 4.1). Dacă forţele aplicate bareiau direcţii
O.C 37 | oarecare în spaţiu, ele se pot descompune în cele două plane principale de
ta 0 = 2 = = 0,4244; 9 = 2%, inerție, iar problema se studiază în două etape succesive, tot în plan.
040 d
2 Pentru studiul eforturilor în bară se studiază în prealabil echilibrul,
determinînd reacţiunile. Se reamintește că pentru grinda, solicitată prin
Axa principală se află deci sub linia OC, îorţe oarecare în plan există trei ecuaţii de echilibru din mecanică. Prin

82 83
urmare, grinda este static determinată dacă în reazeme există în total trei În mod uzual, în calculul eforturilor se foloseşte o schemă plană, ea
necunoscute. Acest lucru se realizează printr-un reazem simplu (cu o ne- in figura 4.1, c. Pe această schemă, momentele încovoietoare, ai căror
vectori sint perpendiculari pe planul desenului, se reprezintă prin săgeți
cunoscută) plus o articulaţie (cu două necunoscute) sau numai printr-o
rotitoare, ca în figura 4.1, d. |
încastrare (necunoscute : două componente ale forței de reacțiune și un n cazul mai general, eare se va întilni mai rar,al bazei încărcate şi
cuplu de încastrare). prin forțe înclinate, în secțiune există şi forțe axiale, ca în figura 4.2. În
După determinarea reacțiunilor, se alege secțiunea în care se caută calculul celor trei eforturi, W, 7, M, se adoptă anumite convenții de semne,
eforturile, reperată prin distanța ei e la capătul din stînga sau «la capătul * şi anume: |
Forța axială este considerată pozitivă cînd produce întinderea părții
de bară asupra căreia este aplicată (fig. 4.3.). Prin urmare, pe faţa din
dreapta a secțiunii, forța axială este pozitivă cînd este dirijată înspre
stinga ; invers peniru îaţa din stinga a secţiunii (v. fig. 4.2.).
PR fa
|_| _ „o | No
er 20 i =r* 7 — | . | 1) i ud / Die
_ A 4
| [i „2
4 (7) | | P- < | | i

E 2 LIRE 2170005. IE ai
G

„ dheapla a sectii ,
sc
ANOO
PE, ;
faja din Siihze
|
8, asechunij
| i, 003
+A LU ______] 7

Fig. 4.2 Fig. 4.3

Forţa tăieloare se consideră, convenţional, pozitivă atunci cînd pro-
duce, asupra elementului de bară pe care este aplicată, o lunecare similară
unei rotiri a lui în sensul acelor ceasului (v. fig. 4.3). Prin urmare, pe faţa,
b = din dreapta, iorța tăietoare pozitivă este dirijată de jos în sus, iar pe cea
Fig, 4.1 din stinga, de sus în jos. e
Momentul încovoietor se consideră, convenţional, pozitiv cind produce
lungirea părţii inferioare a barei şi scurtarea celei superioare (v. îig. 4.3).
din dreapta al barei. Efectuină secționarea, ca în figura 4.1, a, se introduc
Prin urmare, pe faţa. din dreapta, momentul
eforturile. Dacă forţele sînt toate verticale, ca în cazul figurii, singurele încovoietor este pozitiv cînd roteşte în sensul +7 |
eforturi sînt : forţa tăietoare T, paralelă cu sarcinile, și momentul încovo- acelor ceasului. 7 |
ietor, M, avînd vectorul perpendicular pe planul forţelor. De subliniat că, dacă se consideră o IN Sa
Se precizează că în urma, secționării bara s-a împărţit în două bucăţi : porţiune din bară detaşată prin două seo- | 7, |
partea, din dreapta, mărginită prin faţa din dreapta a sechunii, şi partea țiuni, ea în figura 4.3, faţa din stinga a por- „7 E
din stînga, mărginită prin fața din stânga a secțiunii (fig. 4.1, b), țiunii este faţa din dreapta a secţiunii, şi Fie. 4.4
Dacă se examinează, de exemplu, partea din dreapta a barei, îorța Invers, 8 &.
tăietoare T este egală şi de acelaşi sens cu suma forțelor de pe partea din
În figura 4.4 s-au figurat; sensurile pozitive ale celor trei eforturi, pe
ambele ieţe ale unei secţiuni.
stînga a barei, adică 7 = V, — P, — P2, sau este egală şi de sens contrar După aceste precizări, se pot da definițiile celor trei eforturi în felul
cu suma, forțelor rămase pe partea din dreapta a barei, deci 7 = —V2+ Ps. următor, pentru fața din dreapta a secțiunii :
Analog, momentul încovoietor M este egal cu suma momentelor Forţa azială într-o secțiune a unei bare este egală'cu suma algebrică a
forţelor de pe partea stingă a barei, calculate aţă de centrul secţiunii, proiecţiilor pe axa barei a tuturor forțelor exterioare (inclusiv reactiunile)
sau a; celor de pe partea dreaptă a barei, cu seran schimbat. care acționează asupra părți situate la stînga secţiunii.

84 85
 Forţa tăietoare într-o secțiune este egală cu suma algebrică a proiecjiilor de unde, neglijind infinitul mic de ordin superior p(da):/2, rezultă
pe normala la axa barei, a tuturor forțelor exierioare (inclusi reacțiunile)
care acționează asupra barei la stânga secțiunii.
= 7, (4.2)
Momentul încovoietor într-o secțiune esie egal cu suma algebrică a
momentelor tuturor forțelor și cuplurilor exierioare (inclusiv reacțiunile)
care acționează la'stînga secțiunii, în rapori eu centrul de greutate al acesteia. adică : derivata funoției momentului încovoielor îm raport cu abscisa
Evident, tot; aşa de bine se pot calcula eforturile cu forțele din dreapta secțiunii este egală eu forța iăietoare. Cele două relaţii se mai scriu
secţiunii, ţinînd. seama de convenţia de semne.
Etorturile N, 7, M variază de obicei cînd se trece de la o secţiune la EM _ d7
alta. Pentru proiectare, este necesar să se cunoască variația lor, în special dz? dz
= —9,
7
4,
(4-3)
valorile maxime. În acest scop, este nevoie să se construiască diagrame de
eforturi, care formează obiectul acestui capitol.
Este evident că relaţiile de mai sus se pot serie numai dacă M şi 7
reprezintă funcţiile eforturilor, adică expreşiile matematice care dau eior-
2, RELAȚII DIFERENȚIALE ÎNTRE EFORTURI LA BARE DREPTE turile într-o secţiune curentă z. Relaţii similare se pot stabili dacă asupra
barei se aplică forţe axiale distribuite, cupluri distribuite ete.
Se consideră (fig. 4.5) un element de lungime dz dintr-o bară solicitată Relaţiile stabilite mai susau importanță în construcţia diagramelor
prin sarcini normale pe axa ei. Se consideră că pe intervălul de nu se de etorturi, astiel : |
aplică nici o sarcină concentrată, dar că există o sarcină distribuită, care, 1) Sareina, distribuită p măsoară panta diagramei de îorţe tăietoare.
pe lungimea infinit mică, dz, poate fi admisă uniiorm distribuită. Deta- La grinda fără sarcini distribuite (p = 0), diagrama de torţe tăietoare are
sînd elementul din bară, se aplică eforturi 7, M, considerate, pe ambele. traseul format din valori constante.
secţiuni, pozitive. Din cauza variaţiei lor în lungul barei, pe secțiunea din
2) Dacă în figura: 4.5, pe intervalul dz, n-ar exista sarcina distribuită,
stînga eforturile sînt 7, M, iar pe cea din dreapta 7 + d7, M + di.
ci o forţă concentrată F, cele două forţe tăietoare ar diferi între ele cu PF.
Se observă că, în acest fel, elementul de bară are, în secţiuni, patru necu-
noscute (7, M, P+AT, M-+ dM) şi se dispune numai de două ecuaţii + Prin urmare, în dreptul unei iorţe concentrate, normală pe axa barei,
de echilibru. Rezultă că un element de bară detașat prin două, secțiuni este diagrama de forţe tăietoare are un salt egal cu mărimea îorței concentrate.
dublu static nedeterminat, deci nu i se 8) Mărimea îorței tăietoare într-o secţiune măsoară panta diagramei
7: .p pot determina eforturile 7, M, spre de momente încovoietoare din secţiune.
IŢI deosebire de bara cu o singură secțiune 4) Momentul încovoietor este maxim în secțiunea unde iorja făietoare
( | A (fig. 4.1, 4.2), la care determinarea efor- (derivata momentului ) se anulează,
| | dd | |yrâr ( tarilor este posibilă, 5) Pe orice interval al barei, îuncţia forței tăietoare este cu un grad
Eicuajţiile de echilibru ale elemen-
superioară funcţiei sarcinii, iar cea a momentului cu un grad superioară
zar tului din figura 4.5 permit însă stabili- celei a forţei tăietoare.
dz rea unor relaţii importante. Din ecuația,
a ui de proiecţii rezultă, __6) Pe intervalele unde forţa tăietoare este pozitivă, momentul înco-
voietor creşie, şi invers.
Fig. 45 m — păa — (P+d7)=0, 1) Diagrama momentelor încovoietoare are salturi numai în dreptul
de unde unor cupluri exterioare, aplicate pe bară.
d? (4.1)
D,
———
dz
—
, 3. CONSTRUCȚIA ANALITICĂ A DIAGRAMELOR DE EFORTURI
|
LA BARE DREPIE
adică : derivata funcției forței tăietoare în rapori cu abscisa secțiunii este 1

egală cu sarcina verticală, luată cu semn sehimbal.
Scriind momentele faţă de secţiunea din dreapia, se obține
M — (M + N) + Tâz —
Folosind definițiile şi regulile stabilite, se va arăta modul de construcţie
a diagramelor de eforturi W, 7, M la bare drepte. Pentru construcţia aces-
tora este necesar să se aleagă un sens de parcurs al barei, adică de creştere
pd(dak 0 i
a variabilei z, de obicei de la stînga la dreapia (v. fig. 4.1). Adeseori se va,
2 folosi şi variabila &', măsurată de la dreapta spre stinga.

86 817
 Pentru a construi, pe cale analitică, diagramele de eforturi, se stabilesc Se constată că forța, tăietoare este, de asemenea, constantă, pe inter-
ecuajiile lor valul 3—2. La aceeași expresie se ajunge scriind că într-o secţiune oarecare
între 3 şi 2 forţa, tăietoare este suma proiecţiilor pe normală a forţelor din
N = fi(9), T = fa), M = Ja(2) dreapta secţiunii, cu semn schimbat. În dreapta se găseşte numai reac-
şi se reprezintă apoi grafic. 3 | | a ţiunea V,, dirijată de jos în sus, deci producind forță tăietoare negativă
Se vor trata, o serie de exemple tipice de construire a diagramelor de
eforturi. |
D= Da = — Va=—P—,

a. BARE SIMPLU REZENMATE LA CAPETE

Se vede pe figură că diagrama, 7 se deschide cu valoarea reacțianii V,,
1) Bara simplu rezemată, încărcată cu o sarcină concentrată. Bara de care este îndreptată în sus, coboară brusc cu valoarea P în dreptul forţei
deschidere ! din figura 4.6 este articulată în 7 şi simplu rezemată în 2 și P şi se închide cu valoarea V, în dreptul reazemului 2.
încărcată. cu o forță concentrată P. Se observă că forța tăieioare este constantă în intervalele dintre forțele
z Pg Scriind pe rind ecuaţiile de momente veriicale și are discontinuități în dreptul lor, saltul fiind egal cu valoarea
NEI da d faţă de reazeme, se găsesc valorile re- acestor forțe. |
O i IRA 0 acțiunilor | În secțiunea z dintre 7 şi 3, momentul încovioietor este produs numai

macar
d d Z
de reacţiunea V, şi are expresia. :
a i yY _pb.y pă.
/ jr7 G Pop | 2 2 L
7 E ” Ma = Mas — V,-x — Po-a.
CE 2 [e „i a Se notează cu JI, 2, , ... punctele
Oz” Ci caracteristice ale barei, îie reazeme, fie
/ 27 je Puneie îîn care se aplică
CĂ anumite,
it ori e,A Aceasta, este o tuneţie liniară şi pentru a construi diagrama se calcu-
p2 | ŢI | | reper Se alege ca sens de parcurs sensul /— „ dează valorile sale în două puncte, de exemplu în 7 şi 3:
i, | E) | | a arătat de săgeată şi se consideră efortiu- — pe reazemul 7, pentru £ = 0, M, =0;
id rile pe faţa din dreapta & secțiunii. Dacă
-p2 | se alege o secţiune oarecare & între ] şi — în punctul 3, pentru 2 =a, M, = p
£ (/e de : 3, forța tăietoare, conform definiţiei date
Du ud anterior, este egală cu suma proiecţiilor Se ia o linie de reper paralelă cu axa barei Şi se reprezintă valorile po-
„A pe normală a forțelor din stinga secţi- zitive dedesubtul ei, iar cele negative deasupra. Se poaite trasa astfel dreapia,
ji unii, deci | care reprezintă diagrama momentelor pe intervalul 7—23. Trecînd la 0 sec-
&
ţiune oarecare 2 în dreapta forței P, ecuaţia momentului este

2
DR
Aa =PŢ | b
Fig. 4.6 a = + V,=P—.
Ie = Tata /
Indicele z reprezintă forța tăietoare în secțiunea a (nu pe axa 2), 1ar
indicele 13 arată că este vorba, de forța tăietoare într-o secțiune oarecare
ui

din intervalul 1—3. Relaţia de mai sus arată că, pe intervalul 1—5, iorța „deci tot o funeţie liniară. În secţiunile 3 şi 2 pentru z = aşi e =], ecuaţia.
tăietoare este constantă. Spre a construi diagrama, forțelor tăietoare se de mai sus dă Mg = Pab/l şi M, = 0. Se trasează astfel a doua parte a,
procedează astifel : se ia o linie de reper paralelă cu axa barei Şi se repre- diagramei de momente încovoietoare, Pentru intervalul 3—2 era mai comod
zintă deasupra forţele tăietoare pozitive şi dedesubt cele negative. Pe inter- să se scrie ecuaţia de momente luînd în considerare forţele din dreapta
valul 1—3, diagrama este o paralelă la linia de reper. În dreapta, secțiunii 3, secțiunii şi notind cu &' distanţa de la, reazemul 2 la, secţiune
la, distanţa = de ea, torţa. tăietoare este
M, = Map = Va!
b b—]
Tate = Vo PP P=t = — Po = Por
Se vede căla z' = Orezultă M, = 0 şila a = b rezultă M, = Vb = Pab].

88
 e 3
figură, piara simplu rezemată, ou saroină uniform distribuită. Bara din
, concentrată se găseşie la, mijlocul
Pentru cazul particular în care forţa 8 este încărcată cu o sarcină uniform distribuiţă,
ete. For MA verticală, de
de int ens ita te p daN
sus în jos,
xi 1

şi deci aplicată bazei este

Î

a = b = 7
A i i
.

deschiderii, e
FP = pl, iar reacţiunile, di motive de i
* - L
— =
!
Pi
Sa V, = Va = pf.
Într-o secţiune z, forţa tăietoare este
1= VW mp2).

Ea variază liniar ia, fii lă pe toi lungul barei. Pe reazeme

ilă
forța, tăieţoare este „ ecuaţia fiind valab
Se observă că ex-
entele incovoietoare au cite 0
1) Atât forţele tăieitoare cât şi mom de pe intervalul 3—2. Pe ambele A A
de cea
presie pe intervalul 1—3 diferită
= IN L la, p == 0, T, — = — V,
voie-
cons tant ă, iar variaţia momentelor înco
intervale forţa tăietoare este
toare este liniară. în 9, la 91, BV
e concentrate, momentul înco
voietor 2 i
2) Pe intervalul cuprins între forţ inar ea în dreptul
elor îşi schimbă încl
variază liniar. Diagrama moment
îș 3 le fa |£
toar e are un salț,.
diagrama forţelor tăie | Y F Y LĂ
forţelor concentrate, acolo unde
tul bazei, momentul încovoieior
3) Pe reazemele simple situate la capătul forței concentrate ; la grinda RR RER BERE
CR ANCA a PR E [A A E aL
află în drep |2
este nul. Momentul maxim. se A LA _
ele.
im se află în dreptul uneia din

e
ca mai multe forţe, momentul max a tăie toar e | 7 - „2 7A VĂSIIA |

rm
maxim în secţiunea unde forţ
4) Momentul încovoietor este 7! Li a |
trece Prin Zero. pi

- d

—
le, A PL
2) Bara simplu rezemată la cape dă

SR
pP Cazul
încărcată cu o forță înclinată.

Ia
2 4.7, este
DA acesta, reprezentat in figura

RR
AD ent a ori-
Z/2 = Ia pl |
analog celu i prec eden t. Com pon 2 M in
axiale

E
e torţ e
e [1/2 |, ___2/2 i zonală a forţei P produc iorțe
a vert ical ă dă
| N, iar componeni
văietoare P.şi mom ent e înco voie
că la problema
toar e | ) i ea /

“Peace ISA M, caleulate întoemai LA

“Di
|
N
Up lI)
| precedentă.
înoimie de orice calcul, se determină
= 7 O Ma
Paine FIE
| — 2 Paincăl ll SUI reacțiunile bare: :
ig. 4.8
LI
> + V2,
Fig. 4.9
a giîn
Adău forţ concentrată
în2,d, forţa, diagrama de forțe tăietoare
se abi
= Pocosau; 7, = Pina = Vi
H,
ntr-o secţiune z, momentul încovoietor este
AR __ _ X
e
Pentru a construi diagrama de forţ Ma Vie — pi = a %).
oare cart , între
axiale, se ia o secțiune
pm

1 şi 3, în care El se anulează ia capete, la 2=0 şi a =, şi este maxim în mijloe

N = Nap = —Ha = —P Cos a. (unde forța tăietoare este nulă), la 2 = Li ,
tantă, negativă. Pe al doilea | iti 2
Pe intervalul 1—3, forţa axială este cons
interval, ea este nulă. esc la, fel-ca în exemplul precedent, 4 2 8
A DĂ „ax — (i _L PE
Celelalte două diagrame se construi
F sin c.
inlocuind în. calcule forţa P, prin
ri:

9I
90
 momentul încovoietor erâne această încărcare aplicată î n centrul de greutate al triunghiului
siderinăd
Se constată că forţa tăietoare variază liniar, iar lungimea bare.
o singur ă ecuaţi e pe toată de încărcare, se pot determina ușor reacţiunile, ă riungăiului
parabolic, ambele avînd cite
La bara din figura 4.9
4) Bara cu un sistem oarecare de forțe concentrate.
se determină în prealabil reaeți unile p, = dp
pp,
3 6 3 3

pă Pb; Pa ă Pa
Într-o secţiune oarecare z, sarcina distribuită are intensitatea,
n

ca în exemplul din figura

după care se construiesc diagramele T, M la îel p =—p
este maxim în secțiu nea unde forța tăietoare
4.6. Momentul încovoietor
Fii , .

|
trece prin zero. |
intere sant este al barei simetr ice din figura 4.10 : forţele tăiet . A ,
On caz particular Se pot determina d oare și momeritele încovoietoare prin
i P forța, tăietoare este integrarea , relaț iilor (4.1) i
se observă că pe intervalul dintre cele două sarcin că pe acest interval
nulă, deci momentul încovoietor este constant. Se zice
bara este solicitată la. încovoiere pură. — __ q.. mp2
narea diagramelor
O altă concluzie interesantă se degajă din exami
şi mecanică) din figurile
T, M ale barelor simetrice (simetrie geometrică
ul, ei, diagrama de mo-
4.8 şi 4.10: dacă o bară este simetrică faţă de mijloc i
Constanta 0, se determină aplicînd relaţia în origine, la 2 = 0, unde
22/3 se ştie că 7, = V, = ral Rezultă, deci

..
2, , Ip
2. » Z Bi

aa
/ A
P Di m i fie |

car la
P
| Î 2 _ d,
ș y _
|
zi Se observă că forţa tăietoare variază parabolic. În reazemul

o
A p , A din
Hf e "|. 7 ” BP ai |
dreapta, la e = î, rezultă 7, =. — 23 zi — Va, Forţa tăietoare se anulează
— i] it l

în secțiunea dată de ecuaţia

/
=U; D= = 0,DI7I,
/3
/ |

rr
Panta diagramei 7, fiind măsurată de sarcina p,, rezultă că pe reze-
INI ILIA mul din stinga, (unde p, = 0) diagrama a re
expresia forţei tăietoaire, ezltă 5 tangenta orizontală. Integrind

Eau,
Pa | "aa 3/3
| i „Fe
E Ma
Fig. 4.11
Fig. 4.10
U.=$7, â7 = p( 2- 2 de = Pie pr + Oa.
IL
PPIPRIRRIL

de forțe tăietoare este

6 21 6 6i
menite încovoietoare este, de asemenea, simetrică, iar cea
pa

amtisimetrică (în puncte simetrice, îorțele tăieto are sînt egale, dar de Întruci
DR

rezultă
semne contrare). | 0, = 0 ucit pe reazemul simplu, la z = 0, momentul este nul,
5) Bara cu sarcin ă triung hiular ă. La bara din figura 4.11, cu o sarcină
7) ,
este F = = „ Con- z = pie ( Hi _
triunghiulară de valoare maximă p, încărcarea totală 6 12

92 93
 mente are peste toi aceeaşi pantă, scăzind mereu. Momentul încovoietor
Momentul încovoietor variază după o parabolă cubică, al cărei maxim are două ecuații, pe cele două intervale ale barei

. M ma 6/3
pP (1 _ =) PP sasa; W = Vp a;

6) Bare simplu rezemale cu cupluri conceniraie. Bara din figura 4.12, N, =0; Mg = = Dee
încăreată cu un cuplu exterior pe reazem, are reacțiunile egale și de sens
contrar, V, = Va = Ma Forţa tăietoare este constantă pe toată bara,
? / |
0Osasl; M = 0 + Mp — at Mo;
iar momentul variază liniar. La bara din figura 4.13, cu două cupluri pe
fe Mo>fl | ari = — 00 4 a = 02, 0
N „ÎN
d Rezultă că diagrama de momente încovoietoare are, în dreptul
MD CI, | | țiunii unde se aplică cuplul, un salţ eal cu valoarea, cuplului.
sec-
Ţ
Z . , =Pe

TITEI LITITTI
pă.
f ,

ri | b. BARE ÎN C0ONSOLĂ

AER,
|

em
+ÎUIISI
Z | A |
|
|
Peniru barele în consolă (bare încastrate la un capăt şi libere la
celă-
lalt), regulile stabilite pînă aici rămîn valabile. În reazemul încastrat există,
un cuplu deci diagrama de momente încovoietoare începe cu valoarea
acelui cuplu.
P
3 | | La, bara din figura 4.16, ecuaţiile de echilibru dau reacţiunile
/ "
d DN

4.12 Fig. 4.13

! Fig.
crește
dacă M,> M,, rezultă V, > 0, iar momentul încovoieior i înao-
Forţa tăietoare este constantă, pozitivă. Momenţul încovoietor într-o
reazeme, 3
| secțiune oarecare este A
de la M, ia Ma. Ia
i egale pe reazen ne, se rea izează i06
| 74 bara din figura 4.14, cu cuplur M, — —M, + V,a — — Pl + Pa,
voierea pură; momentul este constant, iar forţa tâleioare
deci variază liniar, Hindr=—Pl în încastrare şi nul în capătul liber.
|
7)
poz |

ț (2)
|
2) Wa
24
!
/ 2100
Z |
I
—— Ai
LC az | 4
1! 4 Z| -
d | o!d | O Hi
P ?
E 7 AuRA! - |

MEI
D/A
| —P?
4 | ă d/a
Fig. 4,15 ARE: A iEa!
Fig. 4.14
7, Va=Aa
Fig, 4.16 Fig. 4.17

La bara din figura 4.15, reacţiunile au valoarea V, =

Dacă se înversează reazemul încastrast; (fig. 4.17), forţa tăietoare devine
diagram de mo- negativă, pe cînd momentul este tot negativ.
a,

Ca urmare,
-

constantă.
_

Forţa, tăietoare este negativă,

Li IF) ”

94 | „95 |
 : în
Se construieşte diagrama de forţe tăietoare, în telul cunoscut
tul crește mereu, reacţiun ii V2. Dia-
Regulile cunoscute se menţin : în fivura 4.16 momen dreptul reazemului 2, ea are un salt egal cu valoare a
pozitivă : în figura, 4.17, Mo- două drepte, avind maximu l pe rea-
de la — PI pînă la zero, forţa tăietoare fiind orama, de moment e este formată din
momente
mentul scade mereu, de la zero la —F!. Zemul cu consolă, M, = — Pa. Se reţine că barele cu console aufigura 4.20
încovoietoare pe reazemele unde există console. Diagramele din
ZA pb i a luat locul
"CZ
7)
TITLUL LL îns identice Gu cele din figura 4.6 cu observajia că reacţiunea
7 III ARI sarcinii, şi invers.
TA 7 N
d. ÎNCĂRCĂRI COMPLEXE.
METODA SUPEAPUNERIA EFECTELUSB
TrCA 7 tipuri de încăr-
pi în cazul încăreărilor complexe, alcătuite din mai multe ele

IN
A
ează ca în exempl precedente,
cări diferite, acţionînd simultan, se proced
şi anume : se determină reacţiunile pentru încărcarea totală, apoi pentru
le N, 1 şi M.
fiecare porţiune de grindă se scriu expresiile care dau îuneţii principiul
În unele cazuri se ajunge mai repede la rezultat; aplicind
efectul fiecărei
suprapumerii, efectelor. Acesta constă în a, considera separat
şi a calcula astfel funcţii le 1 şi M coresp unzătoare lor.
Fig. 4.18 Fig. 4.19 încărcări simple de toate
e de grindă, produs
nile Funcţia efortului totai pentru fiecare porțiun
Bara cu sarcină uniform distribuită (fig. 4.18) are reacţiu încărcările, se obţine adunîn d algebri c funcţiil e coresp unzăto are diferite lor
72 pentru acea porțiun e. Lrasar ea diagra melor de eforturi se iace
încăreări
unzătoare
= pl;
V, M= P_. adunînd algebric, pentru fiecare secţiune, ordonatele coresp acționată
2 u, se conside ră bara din îigura 4.21,
fiecărei încărcări. Ca exempl
Ecuajţiile forței tăietoare şi momentului încovoietor
sint de o sarcină repartizată p şi de două forțe concentrate. cea de
Dacă, acţionează numai sarcina p, diagrama de momente este
1, = pi — po; N, = — Po + pla —
2 2
acţione ază numai forțele PF, F2, diagra ma momen-
sub linia de reper. Dacă
an ambele
telor este cea de deasupra liniei de reper. Cînd acţionează simult de a
devin nule în capătul feluri de sarcini, diagrama momentelor este o curbă oarecare. În loe
Ambele mărimi au maximele în încastrare şi
iar momen tul după o parabolă, care ;pi [A d III
liber. Forţa tăietoare variază liniar, o CIC LILIEPIII
T = 0) are tange nta orizon tală.
în capătul liber (unde
Bara, din figura 4.19 este solicitată la încovoiere pură,
pa renta re ț 4
FR. (4 ZA
vi 4

|
F î
[7 c. BARE CU CONSOLĂ / Ci
2
|
o _ el Barele cu console sint bare simplu

La El»
A
VL _ | _z rezemate, avînd, la unul sau la ambele
Ț | IH capete, prelungiri, încărcate cu sarcini, iri SU | | Aa
|
|
PIŢI | numite console,
Y Se consideră bara din figura 4.20,
E b || i
_pZ | RU avind o singură sarcină, pe consolă, Eicu- A AM
4 | = _-aţia de momente faţă de reazemul 2 dă Fig. 4.21 Fig, 4.22
forme cu-
ul] . VI — Pa =0; Vi= BP construi o astfel de curbă, se desenează diagramele, parţiale, de
Fig, 4.20 -
noscute, iar momentul total este suma lor. În acest caz, niomentul încovo-
4,21.
ietor într-o secţiune se măsoară între cele două curbe, ca în fisura
RP PRR

a
Din ecuaţia de proiecţii rezulţă Spre a se putea aduna ordonatele, una din curbe se desenează deasupr
acelaşi
OR

iar cealaltă dedesub tul liniei de reper, dacă ambele diagram e au

P, = + P=P[ ra)
N

în figura 4.22,
semn. Dacă diagramele de momente sînt; de semne contrare, ca
PP

97
96 7—c. 1501
ele se desenează de aceeaşi parte a liniei de reper, iar momentul total re- Forţele tăietoare sînt
zultă prin scăderea ordonatelor celor două curbe. Iu3= Va = 335 daN; Ta = 333 — 1 000,= —667 daN.
Pentru momentele încovoietoare se obţine +
Mag= Vyt= 3332; M.=0; M= 666 daN-m
PROBLEME
Mas=> Va — 1 000 (x — 2) = 333 — 1000 (x — 2) = 2 000 — 667
4.1, Se dă bara simplu rezemată din figura 4.23 și se cere să se construiască diagramele T,
M pentru sistemul de forţe din figură. My = 2 000 — 667: 4 = —668 daN- m,
Se determină reacțiunile În punctul 4, diagrama momentului încovoietor are un salt. Astfel, în dreapta punctului 4,
2 Pb __ 506,5 +-200-5+ 203,5 + 100*3 4- 300-1 momentul iucovoietor este
1=
[ 7.5
= 266 daN.
Mi == 333* 4 — 1000-2 +- 2000 = 1 332 daN: m. (1)
Calculind pe intervalul 4—2 momentele
V, = EP — V,= 404 daN. din dreapta secţiunii, rezultă | 2 [E
Se calculează forţele tăietoare şi momentele încovoietoare în diferitele secțiuni indicate
O Ș) roate 2)
pe figură Mo — Var — 667 x

Ta = 286 — 50 = 216 daN Ma = 0; My = 1334daN-m, (2) A

Tay = 216 — 200 == 16 daN Tis= 16 — 20 = —4 daN Valorile (1) și (2) diferă unumai prin ro-
Te = —4 — 100 = —104 daN Tap= —104 — 300 — —404 daN tunjirile făcute la calculul reacţiunilor V, și Va. | I!f5|]
4.9, Să se construiască diagramele 7 şi M A T
M,= 0; Ma=0 M, = 2661 = 266 daN- m pentru bara din figura 4.25, încărcată cu sarcina |
M, = 266-+ 2,5—350- 1,5 = 590 daN- m My= 266
- 4 — 50 -3 — 200-155= continuă p și cu forţa concentrată P, ;
Reacţiunile sint - Hp -
= 614 daN- m
Me = 404- 3 — 300-232 == 612 daN: m M, 404 + 1 = 404 daN: m. V, 1 = a
Va= —2 — 2
a
|
Pentru secțiunile 6 și 7, momentele s-au calculat de la dreapta spre stinga, avind mai | 4
puţine forţe în dreapta secţiunii. Se vede că momentul maxim este în secţiunea 5, unde se anu- O 2 / 2 7
lează forţa tăietoare. . i L-

O lo IO o| O O O 1000daN zi P, 4
FĂ |15 | 16 „Bă 20|: „ O 0 Par O Z
FD , : - D

V 2m 217 2 TĂ
sul d
W o ÎLE
[N zi i ii Ia: ui ” | ZA
CE 7

sI
|
337

BITI
:

|| [4
E, IL] "

ALL]
A

| 407| 6670 LL m
AM , Du

CI UP II
Fig, 4.25 Fig. 4.26
90 6 62 7332 „Curba forţelor tăietoare rezultă, prin suprapunerea efectelor, din linia punctată a sarcinii
Fig. 4.23 Fig. 4.24 continue p, din care se scade P/2 pe jumătatea din stînga, respectiv se adaugă P/2 pe jumătatea
din dreapta.
4.2, Să se construiască diagramele 7, M la bara din figura 4.24, încărcată cu o forţă con- j Pentru momente, diagrama rezultă scăzind, din parabola sarcinii p , triunghiul forţei P.
centrată și un cuplu, Dacă momentul din mijlocul grinzii este
Ecuațiile de echilibru dau
VP Va—1000=0; 1000 — V,:6=0
4+ 2000 :2 + r +. ai
8
Va = 667 daN; V, = 333 dan,
diagraina are forma din figura 4.25, c, iar dacă M, 4.0, se obţine diagrama din figura 4.25, d.
98
99

Ta
 4%, Să se construiască diagramele 7, M la bara din figura 4.26. Reacţiunile sint Forţa axială este constantă în tot iungul barei

pl F p! 2F Naa == — H, = —2 000 dan,

V=—— kr — Va=—+——.
ag Tg o gta Forţa tăietoare variază liniar

Forța tăietoare variază liniar pe treimea mijlocie (unde momentul încovoietor variază Tia= V.,— pr = 800—100x; 7, = 800daN; 72=0.
parabolic) şi este constantă pe celelalte două intervale.
Dacă forţa tăietoare se anulează undeva între 3 şi 4, acolo momentul încovoietoreste Momentul încovoietor variază parabolic
maxim și rezultă diagramele 74, Ma. În secţiunea 3, unde forța tăietoare nu are salt, linia dreaptă
şi parabola diagramei de momente se racordează, în timp ce în secţiunea 4 diagrama are discon- 2 a ,
tinuitate de pantă, Mia
= Mt Va = ; M,= — 1200 daN- m; |
Dacă anularea forței tăietoare are Joc în secțiunea 4, prin salt, rezultă diagramele 1,
My ; momentul are un maxim — însă nu algebric — în punctul 4. în cazul cînd forța tăietoare
se anulează în 4, înainte de a avea salt, rezultă diagramele 7, Me; acum momentul are în 4 100
- 82
un maxim algebric, însă şi o discontinuitate de pantă, Mp == —1.200 «+ 800- 8 — — 2 = 2.000 daN” m,
&.d* Să se construiască diagramele 7, M Ja bara încastrată din figura 4.27. Reacţiunile
sînt Momentul se anulează într-o secţiune « dată de ecuaţia
| 3
V,= 3*1000 = 3000 daN; M= 3-1 090 (3 -b .) — 7 500 daN*m, pz 10022
M, + Vr — 3 — 0; —1200+800 z— L]

Diagrama forţelor tăietoare se constrnieşte pe baza ecuaţiilor

Prin transformare, ecuaţia devine

p2 — 16z -- 24= 0; 2= 848,32,

Ecuațiile momentelor încovoietoare sînt
Este valabilă numai soluţia cu minus, deci
Mu = — Mt Vyr= — 7500 + 3000
My = — 7500 + 3000-1= —4500 daN*- m r=—8—6,32= 1,68 m.

a'2 1 000 - 32 | 4,1. Să se construiască diagramele 7, M la bara din figura 4.29. Să se calculeze momentul
Ma = —p 3 Ma = — = za —4 500 daN:- m; M = 0, maxim și secţiunea unde momentul este nul.
Să se calculeze apoi ce relaţie trebuie să existe între Î și a pentru ca;
În capătul 3, panta diagramei de momente este nulă, — momentul în mijlocul grinzii să fe nul; | N
— momentul în mijlocul grinzii să fie egal şi de (D 2) 2) £ GC) 0,
semn contrar cu cel de pe reazeme, LEI CL LE IEI ILIE
A( „pe Dbdaht/r
| 4 200007 Se obţine Ch
Ap a ] 2 î _ 4 a
| p=000olah/ar ” F=2000 dai Va = = p( aa) | a vă |

» 2) / V, , - 8 o
plz aul
A (AD_OTE TI | Tips —pr; 14=0; Ta = — pa (1) 7 =! Ro
ÎN.

ZA SIR E20 PE
= 317

09 —zmdot
A

LLlLLLIS LLULLULI pl |
apo?/2 |RU
i BOPdani A ” Ta pat Vs. e /

ai "| 7
Aa
-1200dahfhar 3
7 ÎNTNSTII rrome | Z
Du Mi [4]
Ta = Ti, — p(x —d)=p (= + a) pe (2)
Fig, 4.29

Distanța x se măsoară de la punctul 2.

H C HzpapoleAtn
Fig, 4.27 | Fig, 4.28 pl pl
Ta = 3 ; Ta = — ZT b Va pa
4,6. Să se construiască diagramele N, TEM pentru para din figura, 4.28. Ecuațiile de
echilibru dau reacţiunile în încastrare

HI,mm F = 2000 daN:

V, = pl= 100-8= 8007daN;
M, = —1 200 daN-m. .- Ta5 = Tp— p(z—1—0)= p(P+20)— pr; 15=0. (3)

100 101
 A. BARE COTITE. CADRE PLANE.
Formulele (1), (2), (3) arată că dreptele care reprezintă diagrama forţelor tăietoare au
peste tot aceeași înclinare, deci sint paralele. Momentele au valoriia
În afara barelor drepte, examinate pînă aici, adesea se întilnese Pare
pt pa? cotite, tormate din mai multe bare drepte sau curbe, legate între ele prin
Ma = — 2 3 Ma = 0; Ma= —
noduri rigide, de exemplu cele din figura 4.31, a, 6. Se zice că nodul este
pr | pr? j
rigid dacă nu permite nici o rotire a unei bare îață de alta.
Ma = — 2 + Va (2z—a)= — 3 ta[oorae-o

Momentul este maxim la mijlocul grinzii, unde forţa tăietoare este nulă

p IN” 4 l pi
Mm = = 2 (a) aer) (ez - (5-0) (4)

Curba momentelor este formată ditntr-o parabolă pe porţiunea z—2, apoi o altă parabolă
între 2—4 şi în fine o parabolă la fel ca prima, între 4 şi 5.
Condiţia ca momentul la mijloc să fie nu! rezultă din
pP formula (4
o | |o.070
Cr E 1
DD: Cu —= ct; a=—.
V$_2/2 | 2/2 4_2/3 4 2

Ce ui

RI
Ta
; zp
g! bE Condiţia ca momentul ul di din mijloc
ij șii cel de pe reazem săĂ fiefi
(3 egale în valoare absolută rezultă din egalitatea ; Fig. 4,31
7

5 oț
-2P
IF _ ZI
| M,l2;=> | Mmaz|
iimazi (£
| Ta )
ps 244 = E e
2 asa
2
——
/8 =>
0,3541 0,3541, Sistemele de bare ale căror axe formează o linie îxîntă, sau ramificată
(fig. 4.31, a), iar nodurile realizează legături rigide sau articulate, poartă
A | 4.5, Să se construiască diagramele T, M la grinda din numele de cadre. Prin figură indeformabilă se înţelege aceea care nu permite
4 iigura 4.30 ştiind că P= pl. Reacţiunile sint:
deplasări de felul celor care au loc în mecanisme, ci numai deformaţii şi
2
ZF!
9 | pi 4 deplasări elastice. Astfel de cadre se întîlnesc frecvent în construcții de
Fig. 4.30 Wat Va Pra Pi maşini : portalul unei maşini de rabotait;, un cap de bielă ete. Ele se întîlnesc
mai frecvent şi în forme mai complicaţe în aplicaţiile inginerului constructor.
P + pi i i În figura 4.31, b s-a luat; exemplul unei bare cu ramificaţie.
Pentru construirea; diagramelor N, 7, M la bare cotite, bare ramificate
$ d şi cadre, se/folosesc definițiile date anterior. Pentru aplicarea acestor defi-
V„=—P; V=—2P niţii, este necesar să se aleagă un sens de parcurs al cadrului, aşa cum se
3
Forţele tăietoare şi momentele încovoietoare sînt arată, prin săgețile din figura 4.31. Rotind hîrtia aşa ca, pe rînd, la fiecare
bară săgeata, să fie orientată de la stinga spre dreapta, se aplică regulile
cunoscute pentru calcului eforturilor. Se precizează că forțele din stinga
Ta3= Vas —P; Ta —— Pi lo=pY;
unei secţiuni se înţeleg pînă la capătul barei sau cadrului, deci cele ailaie
7 0; pr i P pe toate barele din stinga seoțiunii. |
ata Pg În calculul momentelor încovoietoare, se ţine seama, de efectul de nod :
momenţul încovoietor într-un nod rigid este acelaşi și de acelaşi semn pentru
cele două bare care pleacă din nod 2. De asemenea se ţine seama de faptul

4 PI px“? 2 în cazul”'general al unui nod cu mai multe bare concurente, suma algebrică a momen-
Man *= na- 2(=- 7) i Map 5 Mu = — 2 ; M4= 0.
telor din nodyeste nulă.

103
că în orice articulaţie, fie ea în reazem sau între bare, momentul încovoi
etor
este nul, În construcţia diagramelor N, 7, M, linia de reper este însăşi 4.10. Să se construiască diagramele N, 7, M la bara cotită din figura 4.34.
Se determină reacțiunile
| bara cotită sau cadrul.
nf În figura 4.32 s-au construit pb
. pe2

„O 9 9 pie 2 diagramele N, , M pentruo grindă 2

— Val=0; Vas Vu 21
; H= pb,
Aa Ap - 4 cu două deschideri, rezemată în
A 4 punctele 7, 2, 4 și formată din Cu aceste valori, pe baza regulilor cunoscute,
TEI

pa
două bucăţi, articulate între ele în se construiesc cele trei diagrame. Se observă, în

ma]
7 ETITIEAȚIIITITI

PP”
Pnctul 33, gese ePărin d UŞOr
grindaecua-în
nodul 3, conservarea momentului încovoietor, mar=-
—V | III] 4 cată prin aceea că s-a trasat un sfert de cerc de la
punctul pot scrie diagrama barei orizontale la cea a barei verticale.
țiile de echilibru, determinînd. re-
acţiunile H,, V,, Va Va. După 411, Să se construiască diagramele N, T, M —
la arborele cotit din figura 4.35. |
aceea, se construiesc diagramele Reacţiunile sînt:
| de, eforturi,

4
după

*
regulile Gunos-

E,
=

NS
A cute, Caracteristic acestui
MITE
fel
A
de
m. (înŞrirzicazuleste defaptul că în articula 3)
față în secţiunea ţii
ETo |Pa E
_..r

Fi. 4.30
o momentul încovoietor este nul.
2

9
E
pi3 A E
E _
PROBLEME 4 Te ”j /2

&.9. Să se construiască diagramele N, T, M la bara din figura 4.33. O ecuaţie de momente

dă valorile reacţiunilor verticale ITI]
Dat V„= Va=F—
e
% 1 a
A 0) €) A 2) i
x z 4 3 iar ecuaţia de proiecţii dă E, = F,

a 7!
7 n = 7 | Forţă axială există numai pe iutervalul 7—2.
k „| 2 Forţa tăietoare, pe bara orizontală, este

Ta

PR
&
F RE | e
A E Tie == PF 7”

E ama RR
= iar pe cea verticală Ta = F. AN NI
Momentul încovoietor variază liniar pe toate cale i, ŞI 3
„e TISEIA | | | trei intervale, Pe bara orizontală, el are valorile Fig. 4.34 Fi.g 4.35
Diagramele forțelor tăietoare sînt formate din porţiuni de valoare
i constanță pe barele
e ea orizontale și sînt nule pe cele verticale. Momentul încovoietoreste maxim în mijlocul arborelui
Mas = — F--sx; M,=0; M=—F —
za l
-FZ Max = = (I-a).
Fu e
ss: E: | Mas = — Fete;
pod
Forţa axială există numai în barele verticale (manivele).
4.12, Să se construiască diagramele N, 7, M pentru cadrul simetric,
4.36. articulat, din figura
Fig.i 4.33 Mg
2 = pF re=
bre FA.
ri M=0
MO, Din motive de simetrie, reacţiunile sînt

Pe bara verticală (consolă), momentul încovoietor variază între zere şi. —Fe. VI Va 2
ş V=0,
104
105
 poziție a sarcinilor, secţiunea unde are loc momenţul maxim Şi valoarea
Separind jumătate din cadru, ca în figura 4.36, b, se poate construi diagrama de momente
lui se schimbă. Rezultă că pentru sarcini mobile momentul încovoi
,
pe intervalul 3—. Într-o secţiune z, momentul încovoietor este etor
maxim este o mărime variabilă, care poate avea un maxim, căruia i
ae se dă
numele de moment mazim mazimorumn. Se va determina, acest moment;
pentru convoiul formai din forţele F, și P, din figura, 4.37, care reprezintă
Mg = .— — ,

sarcinile pe osii ale căruciorului unei macarale. Se presupune F, >XF,.

P .
2) SII OP D (5) | pl?
Dacă distanţa dintre cele două sarcini este a, se determină, poziţia, rezul.
tantei R = E, + Fe, scriind momente faţă de punctul de aplicaţie al forţei
_ 2/2 „| /2_ x i 7, F,
7 “a | TEI Fa 0 = (FL +) c;ec= Le -Q
PA
9, i (8 Și
PF, +F,
d =
Pe „Z d , = | ES _Să presupunem că momentul maxim are loc în dreptul forței F, şi să
| Di = 4 == notăm cu z distanţa dintre rezultanta R şi mijlocul grinzii. Se poate sorie

AM mas =V, E — (e — 4) |-

heacţiunea V, se află din ecuaţia de momente aţă de reazemul din

dreapta

| — 24
Va = (ar Pa) 2 ”

Se înlocuieşte în expresia lui Ma,

iar în colţul 5 are valoarea i—2a7 [
M max = (£,
(PF + 2) F.) 27 -
————|-— — 4 Ei uj p

mate]
.

ie
ai E ai 2

E le Și
PF, ! i |
— a+a|.. DS IN: ZA
Pe de altă parte, pentru stilpul 5— 2, momentul M, poate îi considerat ca produs de reac-
țiunea H,
[2 pl Cind
A
convoiul
.
se deplasează în lungul /
/ AR
IITITŢI
HR
E
— Po
8
3 Ha — P
8h
.
barei, singura variabilă în expresia lui Muma,
este z. Spre a afla momentul maxim maxi-
Cunoscînd aceste valori, diagramele A, T, M rezultă ca în figura 4.96. morum, se derivează Mama în raport cu 2 şi
se anulează derivata, Fig. 437
5. MOMENT MAXIM MAXIMORUM (Moare! =* — 9 F+PȚ
Î 2 Il P 2 , A | — 2 _

În problemele studiate pînă aici, sarcinile ocupau poziţii fixe pe bare.

de 21 3 ge tota +P 0:
Se întâlnese cazuri în care sarcinile, păstrindu-şi direcţia, îşi schimbă Rezolvind această ecuaţie, rezultă
punctele de aplicaţie. Aşa sînt sarcinile transmise podurilor de către roțile
vehiculelor. Asemenea sarcini poartă numele de sarcini mobile.
Pentru o poziţie oarecare a sarcinilor pe grindă, se poate determina
E ML
FAP, 2
secţiunea unde are loc momentul maxim şi valoarea acestuia. Pentru altă,
197
106
 Se scriu cele trei ecuaţii de echilibru : proiecţii de direcţiile iorțelor
respectiv N, F şi momente față de punctul B:
a = of. (4.4)
Prin urmare, momentul maxim maximorum are loc pentru poziţia COn- Ne (N + EN) cos de + (7 + dI)sin de + 2 ds sin 2. = 0
zoiului în care mâjlocul grinaii împarte în părți egale distanța dintre rezul-
tania convoiului și forța în dreptul căreia are loc momentul marim mazi-
|
morum, PT —(P
+ 817) cos dep— (N + EN) sin de — p ds cos e =
înlocuind valoarea găsită pentru z în expresia lui Mmaz, Se află mo-
mentul maxim maximorum
R (b—o) M — (M + 4M) + Tr sin de — Nr(l
— cos de) —p dsr sin —=—0
DM ma mat = (4.5)
/ d
Destăcind parantezele şi ținînd seama, A
Se demonstrează că pentru un convoi format dintr-un număr oarecare că sin do = de şi cos do 2 1, ecuaţiile de
de torţe enonsideraţiile de mai sus rămîn aceleași, relația (4.5) modifi- mai sus devin
cîndu-se corespunzător.
— N + 70 dTădș + p ds = 0
PROBLEMĂ
— (7 — Ndop —dN do — pds=0
4.13. Să se afle momentul maxim maximorum al unui convoi de două sarcini egale, de=
părtate cu distanţa a. — dM
d
+ 7Trdo —prd = . Fig. 4.38
în acest caz, momentul maxim maximorum poate avea loc în dreptul uneia din sarcini —
oricare din ele — dacă este satisfăcută relația de poziţie stabilită. Ca urmare, distanţa ce din
figura 4.37 este Infiniţii mici de ordinul al doilea sint neglijabiii, ceea ce reduce sis-
c = af. vemul de ecuaţii ia |
Momentul maxim maximorum este dat de (4.5)
— 947 —Ndop—păds=0
— AH + 7rdeo=0.
Făcind şi substituția ds = r de, se obţine
AN 7 d7 N a4M
————
EI —— Lp ——— — 3 ——— — . (4.0)

6. RELAȚII DIFERENȚIALE ÎNTRE EFORTURI LA BARE CURBE PLANE

Se observă că înlocuind ds prin dz şi făcînd + — co (bară dreaptă) se
Sarcinile aplicate asupra barelor curbe sînt de aceleaşi feluri ca şi ajunge la relaţiile cunoscute pentru barele drepte
cele de 12. barele drepte : sarcini concentrate, sarcini distribuite, cupluri.
d? aM
Pentru, stabilirea unor relaţii diferenţiale analoge celor de la barele — = — 9; ——= 7,
drepte, se consideră elementul infinitezimal din figura 4.38, realizat prin dz
secționarea barei curbe în A şi B.
Pentru echilibru, în cele două secţiuni s-au introdus mărimile N, Z, 7, DIAGRAME DE EFORTURI ÎN BARE CURBE
M în A, respectiv XA dN, P+aAT, M+dW în B.
Asupra, barei se aplică o sarcină uniform distribuită p, în direcție O secţiune oarecare în bara curbă poate fi determinată fie prin arcul
radială, care poate îi înlocuită prin forţa concentrată pds, aşezată în mijlocul de curbă OS — s, fie prin unghiul q pe care normala îl face cu o linie de
, lungimii arcului ds. Sub efectul forțelor din figură, elementul de bară este reper (fig. 4.39). Cind bara este un arc de cerc, cea mai convenabilă variabilă,
în echilibru. este unghiul ge.

108 109
 Eforturile N, 7, M au definiţii similare cu cele de la bara dreaptă, cu Convenţiile de semne se înţeleg, conform celor stabilite anterior, pentru
observaţia că axele pe care se proiectează forțele sînt tangenta, Si şi normala, faţa, din dreapta a secţiunii.
Sn la curbă, în secţiunea dată. La bara în formă de
Prin urmare, se pot defini astfel: sfert de cere din figura 4.40,
Forța amală într-o secțiune oarecare este suma forţelor diii stînga încărcată cu o singură îorță,
secțiunii proiectate pe tangentă — pozitivă cînd are sensul săgeţii St din în capătul liber, eforturile
îigura 4.39— sau suma proiecţiilor în secţiunea curentă sini
forţelor din dreapta secţiunii cu semn
schimbat. N = Poosg;
Forţa tăietoare este suma, proiec- IT = —Psin e;
ţiilor forţelor din stînga secţiunii pe
normală — pozitivă cînd are sensul M = PR cos gq.
normalei Sn—sau a celor din dreap-
ta cu semn schimbat. Formulele stabilite
Momeniul încovoietor într-o see- dau legea de variaţie a
iune este suma, momentelor forţelor mărimilor N, 7, M şi în-
baza lor se construiesc dia-
7 aramele de eforturi.
Se scriu valorile în
extremităţi ale mărimilor
respective, ştiind că în O
unghiul este e = 0, iar in
Tu
B este e =——
? 2

_
nr
Na = PP; Na =0

Mo = PR; Ma =—0.

De-a lungul arcului de

cere, mărimile N, 1, M va-
xiază după legea de varia-
ție a lui sin e sau cos e.
Diaoramele sint construite
în figura, 4.40, măsurând în
orice secțiune pe N, 1, M pe
direcția razei care trece prih,
centrul arculu şi păstrind Fig. 441
_( ZiZZ AM M=PReos P | A convențiile de semne cunos-
Pa d Ss cute pentru aşezarea mărimilor
are, luv ca line de reper,
respective, pozitive şi negative, față de

PR
le Pe 0
2 îi
PROBLEME
Fig. 4.39 Fig. 4.40 4.14. Să se construiască diagramele N, 7, M la bara semicirculară din figura 4.41, încaştrată
din stinga secţiunii (inclusiv cupluri) faţă de secțiune— pozitiv cînd roteşte în O și încărcată în B cu forțele P și 2P. |
în sensul acelor de ceasornie — sau a celor din dreapta cu semn sebimbat, Reacţiunile sînt
H=2P; V=P; Mo=2PR.

110 111
 Într-o secţiune oarecare S, la unghiul e, expresiile mărimilor N, 7, M sînt
N = PQsin ep — cos 9)
T = P(2 cos e + sin qp)
M= PR(—1 +2 sin
p — cos).
Valorile în originea O, în mijlocul D al barei şi în capătul B, respectiv pentru p= 0
L-:
p == piip=z sint

Npy= —P; Np=2P; Np= P

Ta=2P; Tp= PP; Tp= —2P
M, = —2PR; Mp= PR; Mp=0.
Pe baza ecuațiilor de variaţie stabilite, se determină unghiurile Ja care nmărimile N, 7,
M sint maxime sau nule și apoi se construiesc diagramele de variaţie din figura 4.41. Diagrama
dM
de momente încovoietoare are un punct de infiexiune la q == 26*35", aciolo unde derivata CAPITOLUL 5
dop?
se anulează.
ÎNCOVOIERE
8. DIAGRAME DE EFORTURI LA BARE COIITE
ÎN SPAȚIU
Diagramele de eforturi se construiesc, pentru bare cotite în spațiu, 1. DEFINIȚIE
luind pe fiecare interval un sistem de axe rectangulare z, y, 2, după regulile
cunoscute. Solicitarea la încovoiere se întilneşte în diferite variante, atât datorită
În fig. 4.42 s-au redat diagramele YW, M,, M, pentru o bară încastrată, poziţiei vectorului moment încovoietor faţă de axele principale de inerție,
la un capăt, formată din trei porțiuni, de lungimi a, b, e, paralele cu cele cît şi prezenţei simultane a altor eforturi. Din acest motiv, studiul încovo-
irei axe rectangulare, încărcată cu donă forţe în capătul liber. ierii va cunoaşte, în cadrul acestui capitol, următoarele etape :
— încovoierea pură (cînd forţa ţăietoare este nulă) ;
— încovoierea eu forță tăietoare (încovoiere simplă) ;
fa — încovoierea oblică;
— încovoierea cu forţă axială ;
— încovoierea barelor curbe.

>)
|

paralel, vor fi studiate deformaţiile barelor drepte solicitate la

încovoiere.
LL LILILLI+
St ULUI

ULUI LILI
LILI
[LL

L
SS
E)

2. EFORTURI UNITARE LA ÎNCOVOIEREA PURA

,

a. FORMULA LUI NAVIER

Pa
În capitolul anterior s-au examinat unele cazuri de bare solicitate la
Ş

încovoiere pură, deci avind momentul încovoietor constant în lungul lor,

E

Ş CUL

iar îorţa tăietoare nulă. În secţiunea unei astiel de bare există numai efor-
« turi unitare normale.
pe j Pentru rezolvarea problemei, se fac unele ipoteze :
Fig. 4.42
1. Bara are un plan de simetrie — planul vertical ay, eare este şi
În exemplul ales, diagramele N, M, se construiesc destul de uşor. planul forțelor ; ca urmare, axa 7, fig. 5.1, este axă de simetrie a secţiunii,
Pentru diagrama M, (analog şi diagrama 1) se va avea în vedere că, în deci axă principală de inerție.
general, efortul are două componente, cum s-a arătat în fig. 1.5. 2. Axa barei nedeformate, z, este linie dreaptă.

112 113
8—c. 1801
 3. Înălţimea secţiunii barei, E, este relativ mică în raport eu lungimea 7. neschimbată. Arcul de curbă RS, de lungime infinit mică (fig. 5-1, e),
4. Materialul ascultă de legea lui Hooke. este un arc de cerc, iar lungimea sa (egală cu RS din fig. 5.1, a) este
5. Se foloseşte ipoteza lui Bernoulli. da = pde (5.1)
Se consideră un element de lungime dz din 'bara solicitată la încovoiere
pură (fig. 5.1). i unde p este raza de curbură a fibrei medii deformate.
Se consideră o fibră reprezentată printr-o linie mn paxalelă cu axa,
barei, situată la distanța y de fibra medie. În urma, deformării, fibra, mn
se lungeşte, devenind arcul m'r/, de lungime

arc m'n' = (p -+- y) de.

Iniţial, fibra mn a avut lungimea dz. Creşterea, lungimii fibrei este
diierența dintre cele două valori de mai sus

A(mn) = Ada = (p + 9) de — pde = de.

lungirea specifică a acestei fibre este raportul
Ad,
Pa AIE Lc A A (5.2)
dz Pd.o p
Fig. 51 Unghiul dq măsoară rotirea celor două, secțiuni, depărtaţe cu da una
Pui de alta. Relaţia (5.1) se poate scrie
Vectorul moment încovoietor M, perpendicular pe planul îorţelor,
este aplicat pe axa principală 02.
Lungimea dz a elementului este delimitată de liniile AB, CD, per- de doo (5.3)
pendiculare pe axa longitudinală a barei, ele reprezentind două secţiuni p |
normale ale barei. Experiența arată că, în urma aplicării momentului M, d SRI
bara se deformează, luînd forma, din figura 5.1, c. Se constată că axa barei unde raportul pa reprezintă unghiul cu care se rotesc, una, faţă de alta,
RS, care era linie dreaptă, ia forma unei curbe, iar sectiunile AB şi 0D rămân două secţiuni depărtate cu unitatea, de lungime şi poartă numele de rotire
toi plane, însă normale pe axa defor- specifică, notindu-se cu w. Relajia (5.2) devine
mată a barei. Aceasta înseamnă că,
este aplicabilă ipoteza lui Bernoulli. e == Y-o = ay, | (5.4) Opua= Cain= p
O verificare experimentală, a,
q ipotezei, la exteriorul barei, se face Ha. arată că pe secțiune lungirea spe- /
desenind o rețea de pătrăţele ca, în N _
cifică variază, liniar (consecinţa ipo- C | J 2
4 | m figura 5.2, a. În urma aplicării tezei lui Bernoulli). În figura 5.3 s-a
| momentului, figura 5.2, 5, liniile
longitudinale se curbează pe cînd
îăcut o reprezentare grafică a varia-
ției lungirii specifice e pe seoţiune.
G
Pax
FI
A
ua
„cele transversale, reprezentînd sec- Tinind seama de curba caracteristică, 7
i țiunile plane, rămîn tot drepte. a materialului Fig. 5.3
Fig, 5.2, îi Dreptele A'B' Şi 0'D' din îi-
gura 5.1, e sînt concurente într-un
punct, care este centrul de curbură al arcelor A'0', RS, m'm' şi B'D'. Se
o = f(e)
constată, de asemenea, în urma deformaţiei, că segmentele BD, mn, se şi înlocuind pe = cu valoarea (5.4), rezultă;
lungesc, pe cind AC se scurtează. Linia RS, care uneşte centrele de greutate
ale tmturor secțiunilor, numită fibra medie a barei, rămîne de lungime „5 = fie) = flag).
114 115
 „_ Pe secţiune, eforturile unitare variază după curba caracteristică a male-
rialului. În cazul majerialelor care ascultă de legea, lui Hooke, de care ne
ocupăm în prezent,
| o = Hs, N
astiel că se găseşte legea de variaţie a efortului unitar pe secțiune
E
o = Boy =.
P Boll, — M
Efortul unitar variază liniar pe secţiune ca înfigura 5.3.
La bara din figura 5.1, fibrele longitudinale inferioare se lungesc, iar
cele superioare se scurtează. Datorită efectului de contracție transversală,
în secţiune, latura su peri-
oară selungeşte, iar cea infe-
rioară se scurtează, curbin-
du-se ca în figura 5.1, d.
Pentru a se afla fegătu-
ra dintre mărimea eforturi-
Lor unitare şi momentul înco-
votetor, se scriu, în secţiu-
(NY
Din aceste relaţii, ţinind seama că
$ aa = 1, şi 5 y2 dA = Lupe,
rezuliă
(5.5) 4
(5.7)
Iye = 0. (5.8)
Relaţia (5.6) arată că aza 0z trece prin centrul de greuiaie, întrucit
momentul static faţă de ea este nul. Ea poartă numele de ază neuiră «
sectiunii. Conform relaţiei (5.5), eforturile umiiare sînt nule în aza neuiră,
crese liniar cu distanța la aza neutră şi sînt mawime îm fibrele extreme ale
secțiunii (unde distanţa y, faţă de axa neutră, este maximă). Întrucât
în premisele problemei s-a considerat că axa verticală, Oy este axă de sime-
irie, rezultă că axele Oz şi Oy sînt axe principale, ceea, ce are drept; conse-
cinţă Ia = 0. Din relaţia (5.7) se scoate expresia produsului Fo şi se
înlocuieşte în formula (5.5)

nea considerată, ecuațiile

de echivalență din mecani-
că. Eforturile unitare sc aj
IM, (5.9)
(fig. 5.4) produc în secţi- I,
une eforturi elementare
GIA. o-dA,paralele. Fiind vorba Formula (5.9), numită formula lui N avier, dă valoarea efortului unitar
o în oice punct al secţiunii. Singura variabilă în formulă este g. Apariţia
Pe” „nul

de forţe paralele, se pot

Fig. 5.4 scrie trei ecuaţii : proiecţii lui 7,, arată că momentele de inerție sînt mărimi care miră in calculul
de rezistenţă la încovoiere. |
| pe axa 2& şi momente faţă
de axele g şi 2. Întrucât nu există forţă axială, iar momentul încovoietor este În calculele de rezistenţă interesează în special valoarea cea mai mare
dirijat de-a lungul axei 2, ecuajţiiile de echivalență sînt a efortului unitar, aceea care se produce în fibrele extreme. Din formula
lui Navier rezultă |
ză = clA =0; >M.=| oy dA = M; zu, = oa d4 =—0. ml7, N1, N (5.10)
A dA Omaz W,

Se înlocuieşte o cu expresia (5.5), ţinînd seama că într-o secțiune dată Umaz

« este constani; unde

Boyă4 =Boţ yă4=0 We =

Umaz
la (5.11)

Boy? dA = Bo | AA =M este un element; geometric al secţiunii şi se numește modul de venistență la

d înconoiere. În calculele care urmează se va renunţa, la indicele lui Gaz
scriind
ji Boya CA — Ho Și jeLA =0. M
Ş =— ei
W z

116 117

a
 iar uneori se renunţăși la, indicele lui W,. Ca toate formulele de rezistenţă,
aceasta poate fi scrisă sub una din următoarele forme : din faptul că o bună parte a supraieţei este aşezată în apropierea, îibrei
i
i
extreme, unde c este maxim. a Ă | Ă
Formulă de dimensionare ! Rezultă, că pentru barele solicitate la încovoiere sînt de preferat
M formele de secţiuni la care materialul este cît mai depăriat de axa neutră,
IV ec = — (5.12) cum sînt profilele I și U sau secţiunile inelare. i
Se va stabili expresia modulului de rezistență W, pentru cîteva forme
Formulă de verificare : i
curențe de secţiuni
Drepiumghi. Bibra extremă are ymaz = h|2, ceea ce dă
Gapel = A
Wa <> o va 5.13
(9.13)
bh3
Formulă de caleul al momentului capabil 12 he Wa
kb? (5.15)
W2 = = = = =—
Uma 0 6
Meap = WezSa (5.14) 2
> 5
b, DIMENSIONAREA BARELOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE. Secţiune circulară. Distanţa îibrei extreme este mar == d|/2, deci

md64.
FORMA OPTIMĂ A SECȚIUNII.MODULUL DE REZISTENȚĂ

Pentru dimensionarea unei bare solicitate la încovoiere se parcurg CL Au

următoarele etape: - Wa === Wy — d 32 5.16
(5.16)
a) Se construiește diagrama, momentelor încovoietoare, determinînd
valoarea momentului maxim, ]a care se dimensionează bara. Desigur, | 2 |
dacă bara are secțiune variabilă, se va căuta momentul din secţiunea,
periculoasă. Așa, de exemplu, pentru bara, din figura 5.5, momentul va, fi = Secţiune inelară cu diametrul interior d şi diametrul exterior D
calculat atit peniru secţiunea, I cât şi pentru secţiunea 7, întrucât după ce (fig. 5.7):
se va face dimensionarea pentru momenţul maxim (secţiunea 11) va
trebui verificată şi secţiunea 7. | 7 _ TE
ga
FȚI (D Da — d) _m(D: — 0) (5.17)
____B) Se alege rezistența acdmisibilă la încovoiere, după criteriile arătate
în capitolul 1. | D 32D
Y) Be aplică formula, de dimensionare (5.12), din care rezultă modulul 2
de rezistenţă necesar, măsurat în em3. Găsirea valorii numerice a lui W
nu rezolvă însă problema. Trebuie aleasă forma, secţiunii şi găsite dimen- Spre a, se putea dimensiona o astfel de secţiune, trebuie să se dea și
un raport între d şi .D, sau să se cunoască unul dintre diametre. Ă
siunile ei, respectiv trebuie căutată forma optimă a secţiunii. Dacă se
Pentru profile laminate, valorile modulelor de rezistență sint date în
tabele. Cunoscînd. valoarea dată de formula de dimensiunare, se poate
"i alege profilul cel mai apropiat: care-i corespunde.
// | | __Onax af -pH5 Secţiunea de lemn cu modulul de rezistență marim. Se pune problema
> a 0 Pi [7 | ca dintr-un buştean rotund să se execute o grindă de secțiune dreptun-
| ghiulară cu cel mai mare modul de rezistență posibil (fig. 5.8). Se scrie
| App | Ag expresia lui W, şi teorema, lui Pitagora:
bh2 2 |
a=— — ; b24+ h2 == 2 =— const. -

Fig. 5.5 Fig. 5.6 Variabilele sînt b, h, W,. Se derivează W, în raport cu una din varia-
bile, 'de exemplu b, şi se anulează derivata
consideră figura 5.6, dintre cele două secţiuni cu arii egale, secţiunea,
in formă «de I este mai avantajoasă decit cea, dreptunghiulară, deoarece
este capabilă a prelua un momeni încovoietor mai mare. Acest lucru rezulţă
| |
A,db Pb
6 3
dhdb 0, 2 Li

ţ
118 119
 grinzi suprapuse din figura 5.10, a, dar se pot aduna pentru profilele I
Raportul E se află diferenţiind cealaltă relaţie aşezate alăturat, din îigura 5.10, 8.
Observația 3. Secţiunile la care axa neuţră este axă de simetrie sînt,
2045 + 2hăp=0, Ah d cele mai potrivite pentru materialele care se comportă identic la întindere
db h
4 DA
je | ==
i AR Î j
E
Zr s a :

sh
|
|
|
J

max
E] i S $

Z
Z

| |
ek,

Pi
i
L Ip
4
Fig, 5.7 Fig. 5.8
YY GQ Su,
și se înlocuieşte în expresia lui Lua
Fig, 5.9 Fig. 5.10

he bh b și compresiune : la astfel de secţiuni, eforturile unitare din fibrele extreme

220; n= Vă. întinse sînt egale cu cele din fibrele extreme comprimate. |
6 3 th E |
La materiale care rezistă diferit la întindere iaţă de compresiune,
În practică se ia de obicei astiel de secţiuni nu mai sint; economice, deoarece, atunci cînd în una
din fibre se atinge rezistența admisibilă, in cealaltă efortul unitar este
k =15 8. (5.18) mulţ superior sau interior rezistenţei admisibile. 3
Ca urmare, pentru astfel de materiale se iolosese secțiuni la care
Observaţia 1. În expresia, modulului de rezistenţă W, intră atât monien- axa neutră (ce trece prin cenirul de greutate) nu este axă de simetrie.
tul de inerție 7, cât; şi distanţa gymaz. Pentru a obţine valori mari ale lui . Aşa, de exemplu, pentru bara de fon- -
W-, figurile trebuie să aibă momente de inerție mari, dar să nu aibă tă se preieră secţiuni în formă de 2 | | tmar
iibrele extreme depărtate prea mult. Dacă se compară cele două secţiuni fig. 5.11) sau del, cu tălpi neegale. SA
din figura, 5.9, se observă că secţiunea, din figura 5.9, b are un moment Încă A fontă ezistenţele admisi- | — — netă.
de inerție ceva mai mare decât cea din figura 5.9, a, datorită plusului de bile stau în raportul 2,5, secţiunea ;
suprafaţă haşurată. În schimb, figura, 9.9,b are pe mas Mult niai mare, din figura 5.11 va îi astfel alcătuită |
ceea, ce face ca modulul său de rezistenţă să fie inferior celui din figura, încîț
5.9, a. În consecinţă, ariile haşuraste sînt dezavantajoase, contribuind la
micşorarea capacităţii de rezistență a barei. fa — Semaz 95. (5.19)
Observaţia 2. S-a văzut anteior că, pentru a calcula iz] O ma
momentul de
inerție al unei secţiuni compuse faţă de o axă dată, se calculează
momentul de inerție al fiecărui element; component; şi se face adunarea La aşezarea grinzii se va avea în Co max
momentelor de inerție. Trebuie să fim atenți că modulele de rezistenţă, vedere ca fibrele cele mai depărtate Fig. 5ii
W nu pot îi adunate, ci trebuie calculat momentul de inerție al ansamblului de axa. neutră să fie cele comprimate. a
şi aplicată formula (5.11). Este posibilă adunarea modulelor de rezistenţă Hiorturile unitare în fibrele extreme ale unei astfel de grinzi sînţ
W numai în cazul particular cînd axa neutră trece prin centrul de greutate
al fiecărui element component şi toate elementele au acelaşi e.N CM
Ymaz»
consecinţă, nu se pot aduna modulele de rezistență W2, pentru cele două | Gcmaz| =
-
i
Ş
i nn
—
(5.20)
I, Ie

120, 121
 PROBLEME Momentul capabil al grinzii este

5.1, Să se dimenşioneze o grindă de oțel, din profil I, solicitată de un momeni încovoietor Mea = W„ca = 382» 1 500 = 573 000 daN- cm.
M = 5000 daN- m, dacă se ia op =— 1500 daN/em?,
Formula (5.12) dă
Între momentşi sarcina uniform repartizată există relația
M 500 000
Wee =
Bee O O1500
p&
Mnaz wa ST ui
Tabelul anexă 8 (după STAS 565—71) arată că trebuie ales un profil Î 24, care are Wa =
= 354 em5. Dacă profilul din tabel diferea mai mult de cel calculat, trebuia să se verifice apoi
efortul unitar efectiv în grindă, de unde rezultă sarcina
5.2. O grindă de lemn, de secțiune 16 X 24cm?, cu oa =— 100 daN/em?, poate îi aşezată 8 Mega $ 5/3 000
în donă ieluri, ca în figura 5.12, a sau 5.12, b. Se cer momentele încovoietoare pe care le poate = == =— 114,6 daN/em,
suporta grinda în cele două poziţii, P E 2002 i

ma. îi i Ze
Întreaga sarcină aplicată grinzii este

P=— pl =— 114,6 - 200 = 22 920 dan,

/ A
| | La o sarcină concentrată, se obţine

92| 7/7 A
= ] Z | 17 Mmaz = —; == e 11460 daN,
3 >
Ba 4 l 200

În consecinţă, în cazul sarcinii uniform repartizate, grinda suportă o încărcare totală dublă
N A Să ; față de cazul sarcinii concentrate.

D ID 9-4 O grindă de lemn de forma unei jumătăţi de buștean, avind d == 30 cm, este aşezată
ca în figura 5.13 şi supusă unui sistem de
sarcini verticale care dă un moment încovoie- Ş
a |, tor maxim M — 600 daN-m. Să se calculeze 77
Fig. 5.12 etorturile unitare maxim şi minim care se i
produc. at Pai „N |
Se aplică formula (5.14), notînd cele două cazuri cu a și b, conform figurii : Axa neutră nefiind axă de simetrie, se 2
produc în cele două fibre extreme eforturi — 9 >
bR2 16242 = unitare diferite, care se calculează cu formu- | 2
Wa = > = 1536 ema. lele (5.20). 1 G-
G 6 Momentul de inerție al semicercului | Z „aă
iaţă de axa neutră a fost calculat la capito- ' |
7 hb2 24 - 162 1 024 em3 lul 3, problema 3.1 | | Ț/ a
= = = cm
"6 6 i Iz = 0,0068 dt = 0,0068 = 304 == 5 508 cmi Fig. 5.13
Meap.a = 153 600 daN- cm. 2d. 2-30 d
= 3 O ga > 657: E = n — e. = 15 — 6,87 = 5,63 cm
M cap-b
= 102 400 daN: cm.

Deci este preferabil ca grinda să se aşeze ca în figura 5.12, a. e. M 6,37 - 80 000

Gmaz > ÎL == = 70 daN/em2
5.3. O grindă simplu rezemată, de lungime ] = 2 m, este formată din donă profile U 20, IA 5 508
aşezate alăturat, şi este încărcată cu o sarcină uniform repartizată. Se cere să se calculeze valoa-
rea sarcinii uniform repartizate pe care o poate suporta grinda, dacă ca = 1 500 daN/em?, Dacă
grinda ar fi încărcată cu o forţă concentrată în mijloc, care este valoarea ei? e. M 8,63 - 60 000
Conform STAS 564-71 (iabelul anexă 7), Gmin = —
ÎI,
= —
5 508
= —94 daN/em2.

3 820
I> = 2Iz== 2*1 910 = 3 820cmîş W, = 10 > 382 cmă. Dintre cele două eforturi unitare, în cazul lemnului care se comportă relativ ia fel Ia întin-
dere şi la compresiune, va interesa cel mai mare în valoare absolută, adică ozn.

122 123
 Da
3, DUALITATEA EFORTURILOR UNITARE XANGENȚIALE 4, EFORTURI UNITAR: NORMALE ŞI FANGENȚIALE ÎN BARA
SOLICITATĂ LA ÎNCOVOIERE SIMPLA
Se consideră un element de volum paralelipipedice, ca în figura 5.14, a,
solicitat prin eforturi unitare normale şi tangenţiale paralele cu axele a, STARILIREA FORMULEI LUIJURAYSEI
%, Y, pe cele patru feţe avînd ca normale axele z, ș. O astfel de stare de
solicitare, care poate îi reprezentată printr-o figură plană, ca în îigura Sub numele de încovoiere simplă se înţelege solicitarea cea mai uzuală»
G produsă de existenţa simultană a momentului încovoietor şi a iorţei
AY iăietoare. Aceasta are ca urmare faptul că într-un punct oarecare al
secţiunii (fig. 5.15) există simultan efort
A
J

!
Fi

p) unițar o, dat de formula (5.9), Şi efort |

unitar 7, a cărui expresie urmează să se T, 55
Au A O, f m =
iz | Sa stabilească. | Si
G. |
(CA
(A Considerînd un element de volum pa-
«fn d | 4
ralelipipedie dintr-o bară (fig. 5.16), avind
E a a ma ic, A3 LL Fa z faţa abcd în planul secţiunii transversale, | pi AM
2 ri pize da| tă |n .
f -
3,
— iar faţa abef într-un plan orizontal, paralel
”
P IN aa
0, at | Ca cu &0z, el este supus pe aceste feţe unor
d I A | eforturi unitare tangenţiale egale, în baza
Cu principiului dualității. Aşa, cum s-a arătat
„7 .
i [5 TA în figura 1.8, sub efectul acestor eforturi |
y b Gri
unitare apar deformajţii de lunecare, iar Fig 545
[7 7 ” Y/ 10
paralelipipedul devine oblic. Acest lucru o
Fig. 514 are drept consecinţă că secţiunile plane, normale pe axa barei (fig. 5.17,a);
în urma deformajiei, nu mai rămîn plane, ci se deplanează, ca în
figura 5.17, b. Această deplanare este mal accentuată în apropierea pla-
5.14, b, poartă numele de stare piană de eforturi unităre. Eforturile unitare cum se va vedea mai departe, eforturile
normale poartă indicele axei cu care sint paralele. Eforturile unitare nului neutru al barei, unde,
unitare tangenţiale au valori maxime,
tangențiale poartă doi indici: primul -arată direcţia axei cu care sint şi este mai mică în apropierea, fibre-
paralele, iar al doilea direcţia normalei la planul pe care ele sînt aplicate. lor extreme.
La schema din figura 5.14, b, etorturile unitare sînt aplicate pe feţe
care au o latură dz sau dy, iar a doua latură, perpendiculară pe planul

BIR
desenului, luată, pentru simplificarea scrisului, egală cu unitatea. Dacă
'se scriu momentele celor 8 forţe din figura, 5.1.4, b faţă de punctul O, (pa-
iru dintre ele trecînd prin acel punet), rezultă,
0 ii IAz | 7

de unde se obţine
Type (5.21)
EET
Tay >
Y d
Această relaţie exprimă una din: teoremele fundamentale ale ţeoriei
Fig. 5.16 Fig. 5.Â?
ejasticităţii, numită duahiatea sau paritatea eforturilor unitare tangenţiale.
Ba, se poate enunţa, astiel : dacă pe un plan din înteriorul unui corp există
un efort unitar tangențial, atunci pe un plan perpendicular pe el există Ca urmare, datorită efectului forței tăietoare, ipoteza secțiunii plane
același efort unitar tangențial, ambele fiind simetria orientate faţă de muchia nu mai este riguros valabilă şi deci nici formula lui Navier nu mai este
comună a planelor și perpendiculare pe ea. exactă. Se demonstrează că abaterile de la, valoarea dată de formula lui

124 125
 plan paralel cu Oz, obţinîndu-se elementul de volum haşurat; pe planul
Navier depind de raportul h/î, dintre înălțimea secţiunii şi deschiderea
orizontal se exercită eforturi unitare ay — Tyz. Se face ipoteza — dato-
grinzii, crescind cu el. La cazurile uzuale de bare, unde acest raport este
rită lui Juravski — că pe o coardă BU, paralelă cu axa neutră (fig. 5.19,b),
mic, erorile sînt neînsemnate şi formula lui Wavier se consideră perfect;
aplicabilă. Din contra, la barele care
Piu
| 2 i au raportul 7/1 relativ mare, efor-
vurile unitare date de formula lui
ză £

Nawier sint sensibil saperioare celor

reale din piesă, A
7 7 Mira! 7 Cp
Z, j „Se va tace acum studiul etortu-
pf rilor unitare tangenţiale, pentru bare 4 ay E '

la care formula lui Vavier rămîne va-

labilă. Se consideră o bară cu secţi-
Oda 7 22 pr une de formă oarecare; pentru cla-
(E) I | ritatea desenului, s-a luat o secțiune
0
(7) dreptunghiulară în figura 5.18. Dato-
ze rităiorței tăietoare 7, în orice element
zh

N
OY

<g
al secţiunii barei poate exista un efort 7 |,
unitar 1, de direcţie necunoscută,
» ZA care poate fi descompus în compo- Fig, 5.19
C nente 7, Şi Tzz, paralele cu axele din
LE secțiune. Aceste eforturi unitare trebu- eforturile unitare 7 sînt constante. Se va studia echilibrul elementului
Fig. 5.18 ie să sațisiacă ecuajţiile de echivalență de volum de lungime dz, situat sub planul orizontal BO. Pentru aceasta,
se noțează cu y depărtarea coardei BO la axa neutră şi cu y, depărtarea,
| <a dA =; | dA =0. (5.22) unui element oarecare al suprafeţei BOD la axa neutră.
A A Pe suprafaţa din stinga, aeb, efortul unitar c în punctul situat la,
distanţa y, de axa neutră este
Rezultă că în secţiune componentele 7, trebuie să existe, pe cind
Ta Sînt sau nule, sau de semne contrare, aşa că rezultanta lor să fie nulă. G = CPA |
Se consideră elementul din secţiune, 7, din vecinătatea laturii verti- la
cale BC a conturului secţiunii. Componentei 7, îi corespunde compo-
nenta ra de pe elementul 2 al feţei exterioare BB'00'. În rezistenţa maţe- Pentru întreaga suprafaţă eb, eforturile unitare o dau o forță
rialelor se consideră însă că fețele exterioare ale corpurilor sînt nesoheilate,
afară de locurile unde se aplică forţele. Ca urmare, pe elementul 2, com-
ponenta Taz este nulă şi în baza duaiităţii şi componenta 77, de pe elementul y =$ od4 = | Aaa
4, M M
(wd4 = NS,
1 este nulă. Deci pe elementul 7 există numai componentă ya, paralelă
BOD BCD 2 z În
cu conturul. Cum elementul 7 ar putea îi ales oriunde în vecinătatea con-
turului, se poate deduce că : eforturile umtare pe elementele de suprafață
S-a scos de sub integrală raportul M/7., constant în secţiune, iar
integrala
din vecinătatea conturului sânt totdeauna paralele cu conturul. Din același rima
motiv, pe elementul 4, componenta ryz este nulă. Rezultă de aci că efortul | d = nd =S5
URILAT Tyz este nul în vecinătatea fibrelor extreme, iar cum relaţia (5.22) BCD dp
araţă, că el trebuie să existe, rezultă Că pp nu si distribuie uniform pe este momentul static al părții de secțiune BOD, situată sub linia BO, calculat
secțiune. = | față de axa neutră Oz.
Se consideră un element de lungime dz (fig. 5.19, a), detaşat dintr-o Analog, pe faţa fă a elementului de volum, la aceeași distanţă g,
bară solicitată ia încovoiere. Pe cele două secțiuni acţionează eforturile de axa neutră, efortul unitar este |
M, Mj-+ AM şi forţa tăietoare 7, considerată constantă, Aceste efor-
iuri produc în cele două secţiuni etorturi uniţare o, c -- do, Tyz, desenate c-+ do = Ho dU) A
pe figura 5.19, b. Se face şi o secţiune orizontală prin bară, printr-un
127
126
 DREPTUNGIULARĂ,
iar forţa rezultantă, b. VARIAŢIA EPORTURILOR UNITARE tyz LA SEOCȚIUNILE
CIRCULARĂ ŞI I

Să aplicăm formula lui Juravski (5.23) la secfunea dreptunghiulară

BCD Ia |
din figura 5.21
o OMA+M M- dM)S |
I)S, z
BCD VA = Cr ÎI, s=o(b 2 (ora 4 D=z(po)i poa 2 M=4
2 “Dh5
_ ÎL: |
Bara este prismatică, deci integrala are aceeaşi valoare S. Se serie 2] oa
acum ecuația de proiecţii a tuturor forţelor aplicate elementului de volum,
pe direcţia axei z. În ecuaţie intră forţele N, N + dN, calculate mai sus, b (h2 h? A
Şi forța 72,b dz, produsă de eforturile unitare 7, pe faţa ef. Această supra- IT — (2 — ] 67 |(——y
iață fiind infinit mică, efortul unitar 77, este uniform distribuit pe ea,
_ ala _ 4
Ecuația de echilibru este Li Vh3 bhs
u 19
N + ay be — (N + d) = 0, 2 2 2 ,
respectiv, făcînd înlocuiri, | = h Ie (5 _ 6Y ). (5.24)
A VAR 22 A h2
MS MS AM-S
TB da — — — 0,
I, T fm I, I, Cind y variază, efortul unitar 7yz variază după o parabolă, fiind
de unde rezultă, maxim în axa neutră, la y =0, şi nul în fibrele extreme, la y = h[2.
Valoarea maximă a lui 7, este
_dMe S.
“ “aabl, Ţ yz az = 1,52:
A
| (5.25)
Întrucât AN == 7, se obţine
da Se observă că efortul unitar y este maxim în axa neutră şi nul în
7-83 fibrele extreme, în opoziţie cu o, care este nul în axa neutră și maxim in
T zu y — Tu
4 — d, 7 ( 5.23 ) fibrele extreme. Rezultă că maximul fiecăruia dintre eforturile unitare

c,
relație care poartă numele de formula lui Juravski. În afară, de S, definit ya — o

E II. (AN
mai sus, în această relație, 7 este forța tăietoare in secţiune, 1. momentul
de inerție al întregii secţiuni faţă de axa neu- _ A
sră, iar b lăţimea secţiunii la distanţa g de axa,
neutră. Întrucît Z şi 1, sînt constante în secţi- „[—- j al 2 , si * Z | « lei E Z
une, rezultă că legea de variaţie a lui 74, în
secțiune, de-a lungul axei y, este cea de varia-
ție a raportului S/b.
Dacă se consideră o secţiune cu contur
curbiliniu, de exemplu ciremară ca în figura
ID y
5.20, se ştie că pe un element dA din vecinăta- Fig, 5.21 | Fig, 5.22
tea conţurului efortul unitar + este tangent la,
conțţur. Ca urmare, pe acel element există atât
componenta Ta Ci şi Ta. Dacă se studiază în se produce singur, deci în fibra CU Gmaz DU trebuie să se ţină cont de ryz ȘI
reciproc în axa neutră. |
Fig, 5.20 detaliu această problemă, se găseşte că compo-
La sectiunea circulară, contorm figurii 5.22, se poate scrie
nenta 17, este maximă, în vecinătatea conturu-
lui și nulă atit pe axa 02 cât şi pe 0y. Valorile lui 2, sînt destul de mici
și de aceea, în calcule, nu vor fi luate în considerare. y = cos; dy = —rsin 0d6.

128 129
 -

Lăţimea variabilă a, elementului de aie este

Calculul se poate face pe exemplul particular al grinzii simplu reze-
mată la. capete, cu o sarcină concentrată la mijloc (fig. 5.24), de secţiune
b = BO = ?rsin 6. dreptunghiulară, la care în secțiunea de mijloc _
eforturile au valorile maxime |P
static a] suprafeţei hasurat E
pentru
Se calculează momentul
fişiile de suprafață dA = bây praeţ șurate, ca o integrală, pa Pepe F _ j
|
2 4 - V$___z/2 „|. 2/2 „$w
Q UI
Ca urmare, eforturile unitare maxime în p
s=| Y dA = — P cos 9: 2 7 sin 0-rsin0 40. î SI
9 8 aceeaşi secțiune sint
Se integrează cînd y variază de la OD la OE, respecţi 8 ID 3F, a _M SPL | -Z3 UA Puil Uf
Me iază
ctiv unghiul variază
de la 0 la 0. Se inversează limitele, schimbînd seranil inţegralei me o A ah WP 2bh2 p
S == | oa cine 0 cos0
| 2 | Ai cpt Împăaţind între ele aceste valori, se află i
2r3 sin? d = -—r3sin30; Lp.
o 3 64 4 ma _h.. Pi
Omaz 21 Fig. 5.24
Se aplică formula (5.23)
2 Grinzile obişnuite au, în general, raportul h/l destul de mic, ceea ce
P 23 sin face ca Taz Să aibă o valoare neglijabilă în comparaţie Cu oma. Din
Pg 37 SIn0 asin20 (5.26) acest motiv, la grinzile omogene, făcute dintr-o singură bucată, de obicei,
vz — ep — ” | .
biz —— *2rsin 9 SA
nu se ţine seama, în calcule de eforturile unitare tangenţiale, dimensio-
d narea făcindu-se îri baza momeniului încovoietor, La grinzile care au
raportul k/L mare, se va ţine seama şi de eforturile unitare tangenţiale.
Biortul unitar z variază după legea de variaţie a funcției sin20.
lil este nul în fibrele extreme și maxim în axa neutră, cînd 9 =— ui 5, LUNECAREA LONGITUDINALĂ ŞI ÎMPIEDICAREA EI
2

yz maz 4.1.
3 A 32
(5.21)
Pe planul orizontal ef din figura 5. 19, a eforturile unitare tangenţiale
dau o forță paralelă cu axa barei
-
| poate
Secţiunea în formă de
considera ca, formată din dreptunghiuri
I (tig. 5.23) se AX,_ = zapb de = da 8
— dz.
:) 5 “cărora li se aplică formula lui Jurauski. Se
FA z

observă că, în timp ce momentul statie S

„ Yariază, continuu cînd se merge de la axa Pe o lungime oarecare de grindă [, forța de lunecare longitudinală este
neutră, spre îibrele extreme, în B apare un
TS
salt al lățimii 5, ceea ce dă o discontinnitate N, = | AN, = | dz.
a parabolei care reprezintă variaţia efortului - i 2

unitar Ty. Rezultă că la profilul I, din cauza,

| formei sale, se produc eforţuri unitare 7, des- Dacă bara este prismatică, mărimile S, 7, ies de sub integrală și
y tul de mari în apropiere de fibrele extreme,
Fig. 5.23 la trecerea de la inimă la talpă. N, = Li Tâa. (5.28)
. I z u |
c. NEGLIJAREA EFORTURILOR UNITARE TANGENȚIALE
ÎN UNELE CALCULE DE ÎNCOVOIERE .
Evident, acestei forţe i se opun eforturile unitare +4, din planul ef.
Este interesant de examinat ce raport există între valorile maxime Dacă insă acesta este un plan de separare efectivă a grinzii, lunecarea
„ale eforturilor unitare 7 şi o într-o bară solicitată, la încovoiere. longitudinală nu mai este împiedicată și cele două părţi lunecă una pe

130 131
-
alta. Așa, este cazul grinzii din figura 5. 25, a unde sînt două grinzi de lemn Problema lunecării longitudinale şi a împiedicării ei se pune întiot-
de secţiune pătrată, suprapuse. deauna. cînd secţiunea gripzii nu este realizată din o singură bucată de
În urma, încărcării, grinzile se deformează, ca, în figura 5.25, b, iar material. |
ipoteza secțiunii plane nu mai este valabilă pentru ansamblu, ci pentru în cazul grinzilor de lemn, împiedicarea lunecării prin buloane
fiecare grindă luată aparte. Ca ur- reuşeşte nwnai dacă execuţia este ireproşabilă, iar lemnul nu se detor-
mare, modulu! de rezistenţă al mează prin uscare. Cum aceste condiţii sînt greu de îndeplinit, în mod
intregii grinzi este suma, modulelor obişnuit; lunecarea se împiedică prin pene (fig. 5.26) sau prin incleiere.
de rezistenţă, ale celor două grinzi ]

SP | 2 | SA
1 = bre dr 27 Led cer
separatie .
3 «3
W=2at., == EA SS
ZE )

ti
EI
6 3

> ARCA RO
A al
Spre a|se menţine ipoteza lui Fig. 5.26
„Bernoulli pentru ansamblul grinzii,
trebuie împiedicată lunecarea, lu- 6

Li.
a
CTU ce se poate realiza, de exem-

SE SSSSSS
lu, prin două buloane, ca în figura,
3.25, G. Acum modulul de rezistenţă

ZA
este

D,
!
|pila

Fig. 5.27
Se vede că W,— 2, deci, i
S
în cazul particular considerat, grin-
da; solidarizată rezistă de două ori |

mai mult decit cea nesolidarizată. =

Fig. 5.25 Se poate calcula uşor forţa,

de lunecare la care se va dimen-
siona bulonul. Schema de încărcare corespunde figurii 5.24. Integrind pe Nile” Le
lungimea, [2 — pe care forţa, tăietoare este constantă —, se află forța
preluată de un bulon NE Z
7! —— [
If2
N, = 24 Lp = SE.
Î, 4) 2 41 PP e

În această relație, S se referă la suprafata care caută să lunece, faţă de 4 ,;

restul secţiunii, adică la un pătrat complet Ă Fig. 5,28

SpA. 3 7, = Ph 3 __ (2a) 3 _ 2% 4 La, grinzile metalice, se pot realiza de asemenea secțiuni compuse,
îimpiedicînd lunecarea prin nituire sau sudură. La grinda cu inimă plină,
2 12 12 3 din fig. 5.27, formată din o platbandă centrală (inimă), din 4 corniere
a sa şi din 2 tălpi, împiedicarea lunecării se realizează prin mituire.
Se va examina în cele ce urmează calculul împiedicării lunecării
2 Fi __3Pl longitudinale prin sudură, la o grindă în formă de Î, compusă din o inimă
şi două tălpi solidarizate prin sudură, ca în figura 5.28. În prealabil se va
op 204 o 16a determina modul de calcul la rezistență al cordonului de sudură, avind
3 secţiunea în formă de triunghi dreptunghi isoscel, arătat în figura 5.29.

132 133
Pe iețele BC şi CD, cordonul aderă cu cele două piese care se îmbină; Se alege înălțimea inimii (a se vedea cotele pe îig. 5.28, a)
acestea exercită asupra lui forţele de lunecare longitudinală X,, de sensuri
contrare. Se admite că cordonul s-ar putea rupe prin forfecare, pe planul h = 100 cm, (1)
de simetrie CEC'E', cele două juniătăţi ale sale plecînd în sensuri. contrare. iar grosimea ei
Ca urmare, pe acest plan, a cărui arie esteA. = a c, se produc eforturi uni- i = 1lem.
tare de forfecare, +, care se consideră, unitorm distribuite, deci au mărimea
Grosimea platbandelor se ia mai mare, de exemplu.
Y,
CC
(5.29) i = 2cm, (3)

Xlodulul de rezistenţă necesar al grinzii este

În cazul grinzii din figura 5.28, lunecarea, tălpii iață de inimă este
împiedicată de cele două cordoane de sudură, situate de o parte şi de alta AI [2 100 - 890: |
a inimii. Sudura se poate iace în două variante : prin cordon continuu 1Vuec ——_— P == — a) 333 cas, (4) .
Ga 864 &-* 1 500
(fig. 5.28, a) sau prin cordon intermitent (fig. 5. 28, d).
In cazul sudurii. continue, dacă se ia o lungime oarecare de cordon G, Distanta de la axa neutră la fibra extremă este
Şi se egalează, forţa, de lunecare cu forţa capabilă a celor două cordoane
rezultă | Uma = 3
n
+ , — 52 CI,

= ——— e fe Ss 2 ac, i Li

ceea ce permite calcularea momentului de inerție necesar

de unde
Sf A — W uecUmaz — 3 333 bi 52 == 277 316 cmi, (5)

nai RIA (5.30)

.
Momentul de inerție al inimii este

În această relaţie, S, este momentul static al suprafeţei tălpii (hașu- 4, h3 Ni “ 1005

rată in fig. 5.28, a), caleulat faţă de axa neutră, 7 forţa tăietoare, consi- Ii = —— = = 83 333cml.
13 12
derată constantă pe lungimea c, şi 7, rezistența admisibilă la forfecare
a cordonului de sudură. Pentru construcții metalice din OL 37, se ia 74, = Se găseşte astfel momentul de inerție al platbandelor
= 1000 daN/em”. Grosimea a se ia de cel puţin 4 mm.
Adesea cordonul continuu nu este necesar şi se face sudură intermi- 2lp = In — IT, = 277 316 — 83 333 = 193 983 cm
tentă, ca în figura 5.28, b. Seriind condiţia de rezistenţă pe distanța e
dintre două cordoane, rezultă “Ip = 96 990 cm. (6)
S . | ii a
Întrucit momentul .de inerție al platbandei față de axa sa proprie a este negtijabil,

rezultă expresia lui /„, din care se determină lățimea b

de unde
6 Da Tal LI 3 A
ga, | (5.81) Ip
= Bi | — Î- — | = b-2:51%
= 96 990; b = 18,7 cm.
C TOPI A tă
Dacă se alege e, rezultă c, sau invers. - Se alege valoarea

= 20 cm, | (7)
care se încadrează in limitele date inițial,
PROBLEME Se calculează valoarea forţei tăietoare T pe reazem și a momentului static al platbandei $,
în vederea dimensionării sudurii
3.5. Să se dimensioneze o grindă simplu rezemată la capete, compusă prin sudură și for-
mată din inimă şi două platbande.. Grinda are lungimea ! = 3 m și este încărcată cu o sarcină - p! 100- 800 h+ i
uniform distribuită p = 100 aaN/cm. Se dau rezistenţele admisibile o, = 1 500 daN/cm? şi —— == =— 40 000 daN; 5,= ul =— 20:
2» 51 == 2 040 cm?.
Tas = 1 000 daN/em”. Lăţimea platbandelor se va lua între limitele 5 = (0,2 ... 0,3)R.
2 9 _ |
_

134 135

N a = [i
 Se calculează valoarea momentului de inerție, după rotunjirea valorii p,
“Cum | V2ĂA =— 12, relaţia de mai sus se transformă în
2. 93
4 |
=

Iz == Îș + 2lp = 83333 -+2 | + 202 at | a 291 440 emit. (8)

12
U = 1 ( M? da
Dacă sudura este continuă, grosimea minimă a cordonului este dată de relaţia (5.30) 2 Hz [i

2 040 - 40 000 sau, in cazul general al barei de secțiune variabilă,

si 0,14 cm. (9) 2
2- 1 000- 291 440
Ă U — | Mode . (5.32)
Se obţine o grosime foarte mică, ceea ce arată că sudura continuă este de prisos. Dacă ij 2] 2
- se face sudură intermitentă, relaţia (5.31) dă, cu a = 0,4 cm,
În această relaţie, M este funcţia momentului încovoietor. Dacă
a 2: 0,4" 1.000 291 440 2 a6 momentul are ecuaţii diferite pe diverse intervale ale barei, integrarea
e 2 040: 40 000 Nada se face pe intervale.
Dacă se ia Inngimea cordonului
7. ÎNCOVOIEREA OBLICĂ
6 := 5 cm, (10)
rezultă distanţa între două cordoane succesive
Dacă forțele aplicate unei bare nu se află toate intr-un plan principal
e < 2,86: 5 = 14,3 cm. de inerție, atunci vectorul moment încovoietor nu se găseşte pe o axă
Se poate alege principală de inerție a secţiunii. O asemenea, solicitare, la care vectorui
e = 10 em. (11) moment încovoietor are o înclinare
oarecare faţă de direcţiile principale
ale secţiunii, se numește încovotere
6. ENERGIA DE DEFORMAȚIE LA ÎNCOVOIENRE obhcă. Există numeroase cazuri de
solicitare care pot produce încovoie-
În capitolul 1 s-a stabilit; expresia energiei de deformajție rea, oblică, de exemplu :

2)
— la corniera din figura 5.30, f
0=| <_ av. toate forțele sînt în planut vertical
> 25 20y, deci M se află pe axa orizontală,

ÎN >
Oz, pe cînd axele principale 7 şi 2
Neglijind etectul eforturilor unitare tangenţiale, această relație este sînt pe bisectoarele unghiului format
valabilă şi pentru o bară solicitată la încovoiere. Se ţine seama că o vari- de axele 02 şi 07 ;
ază de la un puneti la altul al secţiunii şi se înlocuieşte prin expresia sa, — dacă asupra unei bare acţio-
VU nează atît forțe verticale (F,, Ps, Vu
V,) cât şi orizontale (PF, B,, H.), ca
ÎI în tigura 5.31, a, se pot construi două
Acest efort unitar are loc pe un element dA din secţiune, Ca urmare, diagrame de momenţe încovoietoară
elementul de volum este dV — dA. - da și expresia; energiei se serie — în plan verţical, Mp, şi în plan y
orizontal, Ma —, ceea ce face ca Fig. 5.30
= | ERA CLĂ - dz. într-o secţiune oarecare e momentul a
| p 25 13 încovoietor să aibă două componente, M, şi M,, ca în figurile 5.31, 6, e, d.
Se consideră o secţiune de formă oarecare (pentru simpliiicarea dese-
Integrala de volum se separă în-integrală de arie şi integrală de linie nului s-a, ales un dreptunghi), căreia i se eunose axele principale de inerție,
(de-a lungul barei), ţinind seama că 7 şi dA. sint mărimi care variază Oz şi Oy, ca în figura 5.32. În secţiune există un moment încovoietor, al
în secţiune, iar M şi da în lungul barei cărui vector este înclinat cu un unghi o faţă de axa principală Oz. Acest
vector se poate descompune în componentele
=| Ei ai! M: o. M, == Mos; M, = M sin a.
498 12

136 137
 Aplicind succesiv formula lui Vavier (5.9), se poate scrie că într-un Se observă că eforturile unitare maxime au loc în cadranele I1/ şi
punct oarecare al secţiunii, de coordonate 7, 2, cele două componente ale IV, unde cele două componente au acelaşi semn. Dacă vectorul 17 se
lui 7 produce eforturile unitare mută în alt cadran, se fac modificările de semne corespunzătoare.
Ecuația axei neutre se află anulind expresia (5.33)
g! = YM YM COS d 72 __ zl __ ZM sin a
——. 3 =
Ia Îz iy i4 COS « _ Sin &
V — = Q,
Intrucit sistemul de axe de coordonate folosit; este stîng, aplicând I, I,
regula burghiului în sens invers, se constată că în cadranul ÎI al axelor
înclinarea axei neutre este
m | [i s to = —tgad. (5.34)
, 0 - ! op 2 I,
A
A | | 7
Se vede că direcţia axei neutre nu coincide cu direcţia momentului
„F f 2
încovoietor decit la secţiuni care au I2 = Î, ; la aceste secțiuni, de exeni-
plu cerc, toate direcţiile sînt: direcții principale, deci nu există, încovoiere
+4 Pa CS Mc Z oblică. Cunoscînd axa neutră, se află punetul cel mai depărtat de ea (ia

UL BD distanţa dz) unde are loc efortul unitar maxim. Înlocuind coordona-
f 4 “

tele acelui punct în formula (5.33) rezultă Gmaz.

în cazul particular al unei secțiuni dreptunghiulare, ca în figura 5.32,
Y efortul unitar maxim ave loc în punctul D, ale cărui coordonate sint
| 7
bu A LI
“mita 2 3 Umaz 9
Fig. 5.31
e fortul unitar masin este

A, A MM n
———* 5.35
(e (lu WWW (359)
Omaz — — PI =

e i! Lb
[2 Z O 2 ] 2
N ij 8:
i *
Această expresie este valabilă pentru orice secțiune and două axe de
simetrie și la care ambele coordonate ating în unele punele valori absolute
£ mazime, cum este, de exemplu, un projil 1.

3. BARE DE EGALĂ REZISTENȚĂ LA ÎNCOVOIERE

le
N AA

Tig. 5.32 Bara avind secţiune constantă, sau moment de inerție constant în.
20y componenta M, dă eforturi unitare o' de îmțindere, iar componenta,
lungul ei, reprezintă o soluţie neeconomică, întrucît materialul este folosit
M, dă pe oc” de compresiune. Ca urmare, in cadranul 7, efortul unitar în mod economic numai în secţiunea unde momentul încovoietor este
rezultant este maxim. Din acest motiv, adesea, în tehnică, se folosesc bare cu moment
de inerție care variază de la o secţiune la alta. Cea mai potrivită soluţie
Ma — RM y A * 47 COS
7 53i
e). (5.33) o constituie bara de egală rezistență, la care momentul de inerție variază,
în lungul ei, în aşa fel ca în fibrele extreme ale oricărei secţiuni efortul

138 139
 in capătul liber, formula (5.37) dă o înălțime nulă, ceea ce este impo-
unitar maxim să fie acelaşi. Dind acestui efort unitar valoarea og, ecuaţia
sibil dacă se ţine seama şi de efeoţul forţei tăietoare. Pe de altă parte,
barei de egală rezistență devine
consideraţii de ordin tehnologie impun a se renunţa la profilul parabolic,
| W(a) = M (2) Ia (5.36) De aceea profilul parabolic se înlocuieşte practice prin liniile întrerupte
arătate în figura 5.33. |
99
adică modulul de rezistenţă variază, în lungul barei, după aceeaşi lege ca b) Dacă, la aceeaşi schemă de rezemare şi încărcare, bara se îace cu
momentul încovoietor. În relaţia (5.36) s-au notat prin W(a) şi M(2) înălțimea k constantă şi lăţimea 2 variabilă (fig. 5.34), ecuaţia ei este
valorile lui W şi M într-o secțiune oarecare &, iar prin ogyvaloarea con-
stantă a efortului unitar din fibrele extreme ale ţuturor secţiunilor.
Pinînd seama de factorii de care depind M(z) şi W(a), rezultă că Sp 6
forma, barei de egală rezistenţă, este funcție de modul de rezemare, de modul
de aplicare a sarcinilor, şi de îorma secţiunii. de unde rezultă
Se vor examina, în cele ce urmează, două cazuri particulare, ambele
pentru bară încastrată la un capăt, cu o sarcină concentrată în capătul 62, (5.38)
liber şi avînd secţiunea dreptunghiulară. Oh

a) Dacă secţiunea barei are lăţimea constantă b, înălțimea ei z tre-

buie să varieze. Într-o secţiune z', momeniul încovoietor este adică lățimea 2 variază liniar. Aceasta este forma teoretică a arcului de îoi,
| = Pe, asupra căreia
În figura
se va reveni în capitolul următor.
5.35 se arată forma practică a unui arbore pe două reazeme,
iar ecuaţia barei de egală rezistenţă, este rezultată, din forma teoretică a barei. de egală rezistenţă.
Pa' 2
W(a) = — UL, 3 P
Go G
Z
de unde rezultă legea de variaţie a înălțimii 7 (fig. 5.33) VA ? * =,

„2 = 822, | (5.37) P , [1 -

=
| / . Z ornat z ra |
b 69

, z' P 3 AN . “| -

Z Z
«| Z » SR E Di . Re e =
Y Z

A î = RA
i i

LAN
7
Zi Fig, 5.34 Tig. 5.35
SNA Ss NAN

9, ÎNCOVOIERE CU FORŢE AXIALE

[să

Dn
(4

... /7
|

A
E,
A
/

2
mi
i

dn în

O astiel de solicitare, la care în secţiunea barei există moment încovo-

al

|
i

ieţor şi forță axială, este o solicitare compusă. Ambele eforturi (M şi N)

|

produc etorturi unitare s, care se compun algebric, deci problema se poate

Tig! 5.33 rezolva pe baza principiului suprapunerii efectelor.
care reprezinţă, o parabolă. Bara se poate realiza fie ca parabolă nesi- Într-o grindă solicitată prin forțe înclinate faţă de axa longitudinală
metrică, (fig. 5.33, a), fie ca parabolă simetrică (fig. 5. 33, b). Dind lui og se produc atit momente încovoietoare cit şi forțe axiale. Un caz parti-
valoarea 69 = Ga, se poate caleula înălțimea rmaaximă, în încastrare cular este al grinzii solicitată prin forță axială, excentrică, care produce
he = 6 Pl|boa. un moment încovoietor constant în lungul barei.

140 141
 a, INTINDERE SAU COMPRESIUNE EXCENTRICĂ Se observă că formula (5.42).serveşte la verificarea barei. În anumite
cazuri (de exemplu problema 5.8), cînd A şi W, se pot exprima în iuncție
Se consideră bara. din fig. 5.36 — eu secțiune de formă oarecare— de o singură necunoscută, ea poate servi la dimensionare.
solicitată prin forţă normală de întindere F (sau de compresiune), aplicată In toate relațiile de mai sus, dacă
în punctul B, pe o axă principală de inerție. Se poate reduce forța în forţa F este de compresiune, se va lua LF
centrul de greutate așa cum se arată prin linii în- semnul minus. Tot astfel, dacă față de
A pH trerupte, şi rezultă o forţă axială N —F şi un mo- sistemul de axe ales excentricitatea este
X ment încovoietor WM, = ef. negativă, al doilea termen va fi luat cu
2 !/ Forţa axialăN produce pe întreaga secțiune efor- semnul minus. Ia | 0 Tall
e e RA vuri unitare În figura 5.38 s-a luat cazul cel N ZN "Ze
E a 2 / -
mai general, cînd forța excentrică este AA o
| g' = FA, aplicată într-un punet oarecare al sec- =
z
Z iar momenţul .încovoietor produce eforturi unitare
Ip 7
s' Gi e

/ date de legea lui N avier

pi
Mă £ ! 17 — YI, E |
“LB 17
aşa cum se arată în figura 5.36. Însumînd efectele,
== f _
| __AĂ____— =

| se află, efortul unitar rezultant SA z

Fig. 5.37 Fig. 5.38
G= GP o (5.39)
ţiunii B(yo, 29). S-a ales acest punct în cadranul I al axelor 20y, iar forța
a fost luată de întindere. Reducerea în centrul de greutate al seețiunii dă
respectiv, înlocuind 1. == A, se obţine o forţă axială N = P şi două momente încovoietoare, M, =Fyo, M, = Fa.
Aşa cum arată figura, în cadranul I eforturile unitare datorite forței axiale
și momentelor încovoietoare sînt de acelaşi semn, ceea ce dă efectul re-
o = 2 (1 y ). (5.40) zultant într-un punct oarecare al secţiuni
Fig, 5.36 i -

E IN AI: _
În partea secţiunii în care se aplică forța F, eforturile unitare s' şi =) = A + FA A I, ] (5.43)
. 43

a"! au acelaşi semn, pe cînd în partea opusă au semne contrare. Ca urmate

a, acţiunii excentrice a forţei PY, axa neutră se mută din centrul de greu-
tate şi trece prin puncţul JW, a cărui poziţie yy este obținută prin anularea respectiv, înlocuind momentele de inerție prin produse între arie şi pătra-
relaţiei (5.40) îl razei de inerție,
1 +Mar
= _P (uree):
(Yo, 22 o
* 8 15
=0; pp (5.41) (6.44)
Dacă efortul unitar de întindere (compresiune) este mai mare decit Axa neutră — linia pe care c este nul — va avea ecuaţia
cel maxim de încovoiere, axa neutră iese din secţiune, ceea ce face ca pe
secţiune eforturile unitare să fie de un singur semn (fig. 5.37).
hr = 0, (5.45)
RR
Efortul unitar maxim are loc în fibra extremă din apropierea punctu-
lui de aplicaţie al forței PF. El se obține înlocuind în (5.39) pe y prin ymez z u

Ga > oFA +
ue
Ym T, PF
a 4. eP j42
(9.42) De astă dată, în ecuaţia (5.45), y și 2 sînt coordonatele unui punci
curenţ al axei neutre, nu ale oricărui punct al secţiunii. Poziţia axei neu-

142 143
 tre poate îi determinaţă prin intersecțiile ei cu axele (punctele C şi D din printr-un punct fix O(g, 2). Cînd punctul de aplicaţie al forţei ajunge în M,
fig. 5.38) el are 2, = 0 şi ecuaţia axei neutre (5.45) devine
. 42
2p = — (5.46)
20 1 + IE 2 —0; yo.
dz o

Ea este deci o paralelă la, axa 02 (linia 0A, din desen).

Analog, dacă punctul de aplicaţie se mută în N, axa neutră ocupă
poziţia ON,. Se poate spune deci că: atunci cînd punctul de aplicație al
forței eawcentrice parcurge o dreaptă din secțiune, înfiniiatea de axe neutre
corespunzătoare se rotesc în jurul unui punti fi.

SR
Ca

;)
N |

În
La să

=>

|
Se consideră secţiunea dreptunghiulară MNPR din figura 5.42,
a

/ 08
solicitată: de o îorţă excentrică F, aplicată în punctul B(0,7p). Axa neutră
este paralelă cu Oz si ocupă poziţia în, dată de relaţia
2
00 = = — Aa
Yo
Oaest Ai
Fig. 5.39 | Fig. 5.40 Se observă că pe măsură ce yp scade y creşte, deci axa neutră se depăr-
tează, de centrul de greutate. Pentru poziţia B,(0, y,) a punetului de apli-
caţie al forţei excentrice, axa neutră devine tangentă, în poziția MN,
Cunoscind axa neniră, se duc tangente la conturul secţiunii, paralele
"cu ea, şi se obţin punctele
din secţiune unde au loc valori maxime şi minime deci UV — Umaz = — 2?
ale efortului unitar (punctele G și H din fig. 5.39). Înlocuină în formula
(5.43) pe y şi 2, p& rînd, prin coordonatele acestor puncte, se află ouz OD h 42
ZI —— ————.
| Omin: |
) Lia secțiunea dreptunghiulară din figura 5.40, eforturile unitare maxime 2 7s
sînt în colţuri. Înlocuind, pentru punctul G, de unde
[Bh3 _ i _
42 232 | 12 hi V, pi
Us II ———— IP ————— Z— aa

Vama Oh h-bh: 6 n| je A
rezulță
(5.48) DR
of ef. (5.47) Ap ui

pl — AC ireal

Aa -—— i

În punctul A, ultimii doi termeni din (5.47) se iau cu minus.

208)
8(0,%)
e SIMRURELB CENTRAL
P | pe
Dacă în. ecuaţia (5.45) se consideră yp, 2, variabile, iar y, & constante,
ea reprezintă tot o dreaptă. De astă dată punctul de aplicaţie al iorţei ja LU
Bo 20) parcurge dreapta MW din figura 5.41, pe cînd axa neutră va trece Fig. 5.41 Fig. 5.42

144 145
10 — ce. 1801
 Formula de dimensionare este
Analog, dacă punctul Ge aplicaţie se mută în Ba 0, — 3) axa he-
N M 1 '730 n 200 000 _ 100

utră ia poziţia PR. Cind punctul de aplicaţie este în B,

Ca ap 50 03!
Să O | axa ne-
de unde rezultă ecuaţia de gradul III
utră este în MP, iar pentru B, corespunde poziţia WR. Dacă punctul de
aplicaţie al forței parcurge linia B,B,, axa neu- p3 — 11,533b —5333=0.
tră se roteşte în jurul punctului M, trecînd dela Prin încercări se află o primă soluţie
poziția MN la MP, fără a intersecta secţiunea,
Se obţine astiel conturul B, P.B,B,, numit sîm- d = 17,7 cm.
bure central al sectiunii, avind proprietatea că Împărțind prin (8 — 17,7), rezultă ecuaţia
pentru orice poziție a forței excentrice pe acest con-
tur corespunde o ază neutră tangentă la secțiune, 2 + 17,75 + 302 =0,
deci în secţiune există eforturi unitare de un care are rădăcini imaginare. Înălțimea secţiunii este
singur semn. Dacă forța excentrică se aplică în
interiorul simburelui central, axa neutră iese h=— 1,5: 17,7 = 26,6 cm.
din secţiune. Se iau valorile rotunjite
Fig, 5.31 Construirea simburelni central şi aplicarea b=— 18cm; h = 27cm,
forței excentrice de compresiune în interiorul lui 5.7. Dacă bara ABC din figura 5.45 este din oţel, de secţiune circu- ZA, , ///
este importantă în special la materialele de construcţii care nu rezistă la lară, cu d = 2 cm, să se calculeze excentricitatea maximă e pe care
o poate A]:
întindere (beton, piatră ete). | | avea forța P — 100 daN spre a nu se depăşi rezistența admisibilă oa =
La o secţiune poligonală corespunde un sîmbure central poligonal. = 800 daN/em?, |
Secţiunea circulară (fig. 5.43) are simburele central un cerc, de rază Se aplică formula (5.42)
P P- e 100 100 e Du:
xdi | O =S—— ; 500 = E
| 264 d _ aa WE mea a 8 P
d E A IC A (5.49) | 4 32

2 d și rezultă e = 6,03 cm. iad

5.8. Să se dimensioneze bara cu secțiune pălrată din figura 5.46, Fig. 5.45
desenat haşurat în figură. | făcută din lemn, cu og = 100 daN/cm?, solicitată prin forţa P = 1 000
daN, Li
Se vede că secţiunea periculoasă este un dreptunghi de dimensiuni Zi <
a Şi a/2 și că ea este solicitată la întindere prin forța P și la incovoiere
PROBLEME prin momentul A = Pe = Paj/4, Faţă de axa neutră, modulul de rezis- [| î
tenţă este | N Ind

3 NI Pa ma
5.6, Să se dimensioneze bara din figura 5.44, făcută din lemn, de secţiune dreptunghiulară,
cu îi = 1,5 b, dacă se dau: P = 2 000 daN, a = 30,1 = 2'm, oa = 100 daN/em2, a —

Secțiunea periculoasă este în încastrare, unde există un mment încovoietor M și o forţă ( |

de întindere A, date de relaţiile 6 24 |

Z P M = Psin a-i = 2000: — * 200 = 200 000 daN. em Tormula de dimensionare este

Z a Fe | VS
A. 7 N = P cosa = 2 000 = 1730 daN, P 4 Pe P n
p-=4 P n P 3
| di
țe |
Oa 32 — — ——— = ——— =——
a A Wa a3 a a? a? Z/
Sa Aria secţiunii şi modulul de rezistenţă, cu h=1,5 8,
Fir, 3.44 au expresiile
2 24 2 6 %

A=bN= 1,582; =
Ph?
—Ș =
2,25
3 = 0,3758,
| 3P | 8X 1000 LA a
a = — = 2 9erm,
| Ga 100 Fig. 5.46
145 147
 5.9. Dindu-se o secţiune dreptunghiulară, de laturi b şi k, ca în figura 5.47, să se deter nine 5.10. Un zid de piatră are forma din figura 5.48, cu dimensiunile & = 40 cm, h=3mși
poziţiile axei neuire pentru cazurile în care forţa excentrică esete aplicată în greutatea specifică + == 2,5 daN/dm?. În afară de greutatea proprie, asupra zidului lucrează o
sarcină uniform repartizată în lungul său, p = 40 daN/cm așezată cu excentricitatea e. Se cerc:
h b h b a) Să se calculeze valoarea limită a excentricităţii e, ca pe baza CB să nu apară eiorturi
C o = — po 07 3 8 Jo 3 25 ” unitare de întindere,
5) În cazul de mai sus, să se calculeze efortul unitar maxim pe baza CB.
Pentru punctul C se înlocuiesc coordonatele sale în ecuaţia (5.45) şi rezultă a) Pentru a afla valoarea iimită a excentricităţii, e, se consideră că axa neutră se deplasează
tocmai în C, deci diagrama eforturilor unitare va îi cea indicată pe fisură. Se ia o porțiune de zid
h b de lungime [ = 1 m şi se scriu solicitările care lucrează asupra lui.

4 4 4 A
Greutatea proprie (cu dimensiunile în dm)

2 E G =— bho Lo p = 4: 40 30- 10- 2,5 = 3 000 dan.

12 12 Sarcina uniform repartizată dă o forţă

bh — 3by + 3hz = 0. (1) P == pl = 40: 100 = 4 000 da.

Aceasta este ecuaţia axei neutre. Se determină intersecțiile sale cu axele de cooruonate : Momentul încovoietor dat de forța P este |
M = Pe = 4 000 e daN: cm.
4)
Cu axa Oz: 7 = 0; 72=— 3 (punctul D). Se scrie că pe muchia C (în lungul zidului), efortul unitar este nul. El rezultă din cel de
compresiune, dat de G și P, și cel de întindere, dat de M. Secțiunea pe care se calculează aceste
Fii eforturi unitare este baza zidului, de lăţime b = 40 cm și lungime 2 = 100 cm
. CuaxaO0y: z=0;y= 3 (punctul E).
G-+P?P Pe 3 000 +- 4 000 4 000 e 7 3e
= — — = — o === şi e= 11,66 cm.
Cu aceste valori, se trasează axa neutră DE. A li 4 40 * 100 100- 40 a 20
Întocuind coordonatele lui B, se găsește
5
ph — 6by4+ 6.hzr=0. (2)
5) Efortul unitar maxim, de compresiune, are loc în punctul E
, P
GE Pe 3000+ 4000 4 000 - 11,66
, & _ j | oaz| =
A W 40:100 100 402
=— 3,5 daN/cm?.
|8
| 6
NA ,
N N ca A | —— Cifra, mult sub rezistenţa admisibilă pentru piatra de construcție, poate îi periculoasă insă
Le] pentru teren, |
/La
SRI ALE E E a II Ii
SN 5.11. Să se construiască sîmburele central al secţiunii inelare din figura 5.49, cu D = 10 cm
şi d=—6cm,
Din motive de simetrie, simburele central este un cerc. Se aplică relaţia (5.48) spre a afla
2 raza cercului
N = .

ÎN | | |
Ti
(Dia
_
EN w- ]
-2 Iz 64 ( ) D4— gă 10: — gt
N N A | iz
ui (D2— d?)
Sa-i max
ee P ar 4

PR e | PR D 8,9
Nea U | at] A1aX Umaz = — = — dem; js= =— 1,67 cm.
2
Fig. 5.47 Fig, 5.48
Această axă neutră este paralelă
cu a luiC și taie axele de coordonate în! Sîmburele central este un cerc cu diametrul

b „a h. d = 23 = 3,4 cm.
F y = 0z = — e și G = z=0 ”
reprezentat pe figură dublu haşurat.

148 149
 5.12. Să se construiască simburele central al secţiunii unui profil 1 20. Y) Planul îorţelor este un plan de simetrie al barei, deci axa Vy din
S-a trasat profilul numai prin linii, la scară, în figura 5.50. Din tabelul anexă $ se găsește figura 5.51 este axă de simetrie a secțiunii. Vectorul moment încovoietor
i, = 8ecm; ip = 1,87cm; h=20cm;b=9cm.
este aplicat pe axa Wz. |

aa
ar
min

ae
4 4 ] %

m
j B

E
a)
PL __|E_ ||

ace
IE! MI ş Z

E
! E! a! aa
= W =
EI ii | 7 N Pfa k “p

n Ma Ormax
E]?
= Z | A! 4

A . E
|

. d e t Fig, 5.51
y
Se consideră un element de bară cu unghiul la centru de (fig. 5.51),
Fig, 5.50
delimitat de secţiunile plane ab şi cd, solicitat la încovoiere pură prin
momentul 17. Se notează:
Aplicind succesiv relaţia (5.48), rezultă R,, Ro, razele extreme (interioară şi exterioară) ale barei curbe;
& 1,8P R, raza centrului de greutate C ; pentru secţiuni cu două axe de sime-
lisi = = 6,4 cm; |zg| = ——— = 0,78 em. irie, ea, este esală cu n.edia aritmetică între R, şi E;
EL

Tr, raza fibrei neutre, adică a curbei NA, care reprezintă succesiunea
“Simburele central este rombul BCDE, cu diagonalele de 12,8 cm și 1,56 cm. punctelor în care axele neutre Nz înţeapă planul de simetrie al arcului;
BD, o fibră oareoaie, la distanța y de la fibra neutră; |
10. EFORTURI UNITARE ÎN BARE CURBE
e, distanţa de la centrul de greutate 0 la axa neutră N2,
Eforturile N, 7, M produce în secţiunile unei bare curbe eforturi
În cele ce urmează, se face o convenţie suplimentară, considerind
pozitiv momentul care măreşte raza de curbură, ca în figura 5.51. În caz
unitare de înțindere, de iorfecare şi de încovoiere.
Efortul unitar de întindere, considerat uniform repartizat pe secţi- contrar în relaţiile ce se vor stabili, momentul se-consideră negaţiv.
unea, barei, este dat de formula cunoscută Sub efectul momentului încovoietor, elementul de bară se deformează,
fibrele dinspre centrul de curbură lungindu-se, iar cele opuse scurtindu-se,
N Dacă se presupune secţiunea ab imobilă, în urma deformaţiei, secțiunea cd
C=——-
| A se roteşte în raport cu ab, cu unghiul Ady, ajungind în poziţia c'd'. Ca urma-
re, fibra BD se lungeste, punctul D ajungind în D'.
Ca de obicei, eforturile unitare produse de iorța tăietoare vor fi Înainţe de deformuţie, lungimea fibrei BD a fost
neglijate.
Se va examina modul de calcul al eforturilor unitare de incovoiere
în bara curbă. În acest scop, se precizează ipotezele de calcul, precum şi ds = are BD = (r —g)de.
o serie de simplificări, care duc la un calcul destul de comod:
4) Se studiază bare curbe plane (a căror axă este o curbă plană), Lungirea acestei fibre este
solicitate prin forţe conţinute în planul axei.
6) Se admite legea iuni Hooke şi ipoteza lui Bernoulli. Ads = DD" = y.-Ade.
150 151
 Ca urmare, lungirea specifică a fibrei este Expresia obţinută este momentul static al secţiunii, în raport cu axa
Na, egal cu aria înmulțită cu ordonata ya a centrului de greutate. La
rîndul su, jo= —e€, așa că
e = AS — VA. (5.50)
ds (r—y)de
| Ch A | A = Ace
= — yc-
În baza legii lui Hooke, efortul unitar este Sr

o = He _ FAde ._y - (5.51) înlocuind valoarea obţinută în expresia momentului, se află

de r-—y
Cum în secţiunea aleasă mărimileE, Ade, de sint constante, rezultă BAde pe, PAPA
că efortul unitar variază pe secțiune după o lege hiperbolică. Efortul unitar de d.e Ae
este maxim spre interiorul arcului de curbă, unde 72>0 şi minim spre
exterior. În exprimarea, lui e şi o, s-a considerat că linia Nz este axa neutră, Introducind ultima valoare în formula (5.51), se obţine
a secţiunii ; poziţia ei va fi determinată în cele ce urmează.
Întrucît în secţiune nu există forţă axială, se scrie că suma tuturor
forțelor normale elementare o -dA este nulă PE E DI (5.53)
Ae r-—y

o -ă4 =| B-Ade , 9 aa = Se | Ir a4=0, În această relaţie, singura necunoscută este raza r, care se va determina
A 4 de P—y de 4a7—y
cu ajutorul integralei (5.52). Distanţa e rezultă din
de unde rezultă
e=BR—r. (5.54)
Y g4=0. (5.52)
AT—y
În fibrele extreme ale secţiunii, la y = d, şi y = —da, eforturile unitare
Efectuarea acestei integrale dă poziţia axei neutre, determinată de au valorile
raza, 7. x
Ecuajţia de momente faţă de axa Ne arată că sumă monientelor tuturor
forţelor elementare epalează niomentul încovoietor M
(5.55)
. , , 2
= gcăa = E [ YA. min de re da
4 de AT—Y

aa 0 (ro aa (rcarr tau

Ulţima integrală poate fi transformată şi rezolvată astfel şi ele corespund valorilor extreme aie hiperbolei din îigura 5.51.
În concluzie, eforturile unitare variază pe secțiune după o lege hiperbolică,
valorile extreme fiind date de formulele (5.55).
7 —y P—y 4AT—y În mod obişnuit, în secţiunea barei curbe există atît moment încovo-
ietor cit şi forță axială. Efortul unitar se obține prin suprapunerea etec-
Întrucât ultima integrală este, conform relaţiei (5.52), nulă, rămîne telor. Într-un punct oarecare al secțiunii, efortul unitar are valoarea
2[2 N OM
dA = —$ ya — yo:4- G — ps Y 3

4AT—y A A Ae 7r-—y

152 193
 iar în fibrele extreme Luind numai primii doi termeni, se obţine

NM
sita] ra
ă
| N ma Op ae R
Î, __ RR
h IL f hi] (hi
. . (5.36) R | 3 E "3 a )
A | i S AM de

ARRIN N A| 4e AR,
3,ECE 0 PARI | Se determină excentricitatea e cu relaţia (5.54)
]
0070772770774 Se înțelege că, în aceste îor-
1] aSI mule, dacă forța
) axială este de
e = BR — (5.57)
compresiune, ea se ia cu semnul
y e minus. De asemenea, dacă mMo-
> | mentul încovoietor are sens contrar Pentru 'alte torme de secțiuni, valorile razei 7 care dă poziţia axei
celui arătat în figura 5.51, se consi- neutre, sint indicate în tabelul 5.1. |
deră negativ. Este necesar a sublinia că în calculul mărimilor r şi e trebuie lucrat
SINE NE A IE SA _ Poziţia aei neutre se sta- cu mare exactitate (de obicei, cu irei zecimale), căci în caz contrar se obțin
bileşte prin efectuarea integralei erori mari. sau chiar rezullate absurde.
î Fig. 5.52
(5.52). Se poate da şi o soluţie aproximativă, valabilă la orice secţiune, pentru
Se va trata un exemplu simplu, cel -al secţiunii dreptunghiulare. excentricitatea e a axei neutre. În acest scop, în expresia, stabilită mai sus
- Aria unui element de suprafaţă din figura, 5.52 este A
P —

(A — bdy. [s
Se face o schimbare de variabile, introducînd pe » în locul lui y 4 Vp

| Dry =r—o, se iace o nouă schimbare de variabilă, notînd cu 7, distanța unui element
de arie la, axa centrului de greutate ; cu aceasta rezultă |
Inţegrala (5.52) devine

|
o = Rh — 11
—Va47 =f aa = La4 ţa =0 iar integrala de mai sus se scrie
aAr—Uy 4 E? 4% A
dA. Lă 1 1
(aaa; 4=f Laa=rţ Pia PPE: aj — Ya dA.
A AP 4
R

E 2
= A bh h Se dezvoltă în serie expresia de sub integrală
dA R bdy Ra
a Ra v i 1 TI CPR îi =)
SA ta) (a) +
— Î — ——— “ . .

Se
za
dezvoltă în
|
serie In:
R,
R
pi

nm E fortata)
h h şi se iau numai primii trei termeni
2 Ag LtTaR Îu If hP ln
Ai 1 d4= —f
1 1 m 4) aa= (4
1 le)
= A2 IeLe,
p_ Ah 1 ah R| . 328] 548 R Ja _ 2 R | RR:
tat R LI RE R h:
2R R
155
 Tabelui 5.1 În efectuarea integraiei, termenul al doilea, reprezentind moment
static faţă de axa centrului de greutate, este nul. Înlocuind în expresia
SR r — poziţia axei neutre lui 7, rezulţă,
A == aria secţiunii A
R = vaza centrului de greutate F=— -
Ss | a le
R hR3
| Se află excentricitatea axei neutre
b . Bi d Ie
LE 2
L] pp 4 r= 2 ” ; . A f e = P— 7 — R— A 2:

al [le | Bebe po 2= - =RR+ ps

le Ade
a Tie | h Rapa?
R, 4( 2R — ) VAR? — de ) | pi! Rh RR 3
ENI a i III SE | i a _
Lane ies = a 208 p s În această relaţie, Ic/R3 este neglijabil în raport cu A/R, aşa că re-
ENIRN A0 E DIA SB+D) 4 zultă
ji
ez. (5.58)
AR
— ru

| În formula (5.58), Ic este momentul de inerție al secţiunii faţă de axa

. care trece prin centrul de greutate, paralelă cu axa neutră, iar A este aria,
secţiunii...
Dacă la o bară curbă raportul R/h între raza de curbură şi înălţimea
= i secţiunii este mare, se zice că bara este cu rază mare de curbură. În ase-
4 OR — VAR 2) menea cazuri, excentricitatea e iinde către zero, axa neutră se apropie de
centrul de greutate, iar în relația (5.51), r se poate înlocui prin R şi y se
poate neglija, la numitor, în comparaţie cu H

B-Ade y
6 = —
de gi _
, Ecuația de momente faţă de axa neutră se scrie acum
A ” n

2 1 Gila
sia O A„Q5bp a=&tb, DI Na i | | u = | aj: GA. = B-Ad i! j 2- (A _ B-Ado az,
I
! ÎN Vo E Si | 4 dp d RR do RR
S TISEI
III IP A a pax .
DR 19 Ci Ei AI 0 CĂI II II | A = DE unde 12 este momentul de inerție al secțiunii față de axa neutră. Se scoate
PPE 7 a | expresia
PE 8E LE | i O H-Ade MR
i tai a dia “|. pi
+] Ţ +? 7 de 1,
Li i

și înlocuind-o în ecuaţia care dă pe o

balta + boha bila + Dohy + Pola
= aa Re
Ra _ îna bal e x Re | | =
„_B'Ade Ia
y MR 9 — yH
ppt n 7 mp de RR IL RR 1,
se observă că se regăseşte formula lui Xavier.

156 157
 Prin urmare, rezultă că formula barei curbe (5.51) sau cele deduse Se aplică formulele (5.55)
A = b'h= 3-5=—15cm?;
din ea se aplică numai barelor cu rază mică de curbură ; pentru cele cu rază
mare de curbură, se vor folosi relaţiile Ge calcul ale barei drepte. d. =
A
=
Îi
e= 2,5 — 0,208 = 2,292cm; d, = Z + e= 2,5 + 0,208 = 2,708cm;
Pentru bara de secțiune dreptunghiulară, avînd raportul R/hk — 10, -

folosirea. tormulei de calcul de la bare drepte dă o eroare de 3,2%, în minus.

h h
La un raport mai mare, eroarea scade şi folosirea formulei lui Navier = R— = 10 — 25 = 15 cm; Hp = Ri > 10+ 25 = 125cm;
este cu totul justificată. Din contra, pentru R/h = 1, formula barei drepte
dă eiorturi unitare cu 35% mai mici decit cele reale.
Relaţiile de calcul pentru bare curbe se vor folosi la piesele cu rază M d, 12 5002292 dan
“. TR ——— ”» = 2

mică de curbură, cum sînt : cîrligele, ochiurile, zalele de lanțuri, capetele m A R, 150208 75 am,
de biele etc. |
Bste evident, că dacă se ia în considerare solicitarea compusă produsă M d, 12 500 2,708 S68 daNrurn
mi e TR, 15-0208 125 le
G E —— -Z— i — — d “.
de forţa axială şi momentul încovoietor, axa neutră se mută din poziţia
dată, de formula (5.58). În cazul particular al cârligului (fig. 5.54), la care | Reprezentind grafic variaţia efortului unitar în figura 5.53, se obține linia dreaptă cd
forţa excentrică este aplicată toemaiîn centrul de curbură, axa neutrăa prin calculul aproximativ de ja barele drepte şi hiperbola e Nf dacă se aplică metoda de calcul
solicitării compuse se deplasează chiar în centrul de greutate al secțiunii. exact pentru barele curbe. Eroarea care se comite prin calculul aproximativ este
La cîrlig, forţa axială și momentul încovoietor în secţiunea periculoasă
sint 1 224 — 1 000
a 5 = 100 — 18,3%,
AN = PP; M= PR. 1 224|
5.14 Un cirlig de macara are forma din figura 5.31, secțiunea fiind trapezoidală, cu bazele
Efortul unitar într-un punct oarecare al secţiunii este rotunjite. Forța care solicită cirligul este P = 1 000 daN. Dacă dimensiunile secțiunii AB (cu
notaţiile din figura care se află în tabelul 5.1) sint B= 4cm,b= 2ecm.h= 6cm, R,= 3 cm,
N OM o y PPR y 22 y )
a de roy A Ae r=y A e 7—y
Axa neuţră se află anulind expresia efortului unitar ij L-A a

By 0
er —9)
care, rezolvată în raport cu.-7, dă pi L

= —e, N
" Prin urmâăre, la cîrlig, axa neutră trece prin centrul de greutate 0,
inditerent de forma secţiunii.
EP
PROBLEME Fdd 6
5.13. Să se verifice eforturile unitare care se produc într-o bară curbă de secţiune drept- Tig. 5.53 Fig, 5.54
unghiulară, avind: b— 3 cm, h=5 cm, R= l0cm, solicitată de un moment încovoietor
AI = 12 300 daN-: cm. Să se compare rezultatul cu cel găsit prin aplicarea formulei lui Aavier se cere să se calculeze efortul unitar maxim şi minim care se naşte în secţiune, În secțiunea peri
şi să se deseneze ambele diagrame de variaţie a eforturilor unitare pe secţiune. culoasă A.B, momentul incovoietor are valoarea maximă A! = PR, iar forța axială N= P.
Aplicind formula lui Wavier, se găseşte Raza exterioară este:
Ro= Ri +h=3+60=
em,
i AI 6 - 12 500
— 1000 daNjemE.
Cina = Omu =
wwe 3: | Aplicind formula din tabelul 5.1, se obţine

6 B+b 442
+ h - + -G
Pentru calculul barei curbe se determină excentricitatea e cu formula (5.57) 2 2
P= == ——— = 9,133 corn,
| HE 52 BR OR, In
R,— —(B—b)
1:92 2:39
In — —(t—2)
me
e = = — 0,208 cin,
10R 12-10 h 1 3

8S1
 Pe de aită parte, conform tabelului 5.1, poziţia centrului de greutate este

ab A B 2-24
Cp 23 e Ra 6 = 2,666cm,
3B+ 5) 34 +2)
Excentricitatea axei neutre este
La

e= CN = (Re) —r= 3 + 2,666—5,153 = 0,513 em.

Celelalte mărimi care intră în formulele (5.56) sînt
d, = r— R.> 24153 cm; d,= hd, = 3,847 em;
= PR = 1 000: 5,666= 5 666 daN-cm;

Bd
R= Ri + e= 5,666cm; A IE h = 18 en,
Se aplică formulele (5.56)
“ CAPITOLUL 6
N AM d, 1 000. 2 666 2,153
GIL = + - = 496 daNfem2?
A Ae 1 18
DEFORMAȚIILE BARELOR SOLICITATE
18*0,513 3

Gopin =
N AI da
=
1 000
—
5 666 3,847 LA ÎNCOVOIERE
. = — 207 daNfem?,
A Ae hi 18 18 * 0,513 9
5,15, Să se calculeze eforturile unitare care se produc în fibrele extreme ale
secţiunii AB DEFORMATE
a inelului din figura 5.55, cunoscînd că: R, == 40 mm, Re = 140 mm, P= 4, ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ A FIBREI MEDII
2 000 daN. Diametrul
secţiunii barei curbe este
d = Ra — R,= 100 mm, Di
Studiul deformaţiilor barelor solicitate la încovoiere interesează, atit
p Poziţia axei neutre se c alculează conform formulei din tabelul 5-1 entru probleme care impun condiţii de rigiditate — adică anumite valori
| d2 | ale detormaţiilor — cât şi pentru rezolvarea sistemelor statie nedetermi- |
102 se va vedea ulterior. | |
IT = nate, cum
în acest studiu se cercetează forma pe care o ia după incovoiere axa
— — 8,242 CIN
4QR— V4R:— d2) 4(2- 9 — 4- 92 — 102) a
unei bare drepte. Această linie poartă numele de fibră medie deformată sau
R Rh;
za = 9cm linie elastică a barei. |
Dacă se consideră bara; din figura 6.1, care în urma deiormației devine
e= R — rr = 9 — 8,242= 0,758 em. | curbilinie, trebuie calculate deplasările pe direcţia azei Oy, numite săgeți,
În secţiunea considerată, eforturile sînt

Ia
M = — PR= —2 000 + 9 == —18 000 daN- cm

=
“>

1%
ş
N = —P = —2 000 gaN, PR d |? ş ,
Avind
2 d d _ N =,
A = 78,5 cmî,d, = — — e = 4,942 cm, da = — -te=5,738cm,
Fig. 5.55 2 2 ; Fi puii, A i
SP . +

se atlă eforturile unitare |

Ginaz = ——
P AI
iii
d
= =
2 000
—
18000
—:
4,242
= — 3146 daNicur.
CĂ |
A Ade Rh, 78,5 '78,5-0,7583 Fig, 6.1

Cinin = Lis —
MI
2, da
s
= —
2 000 18 000
.
5,728
=— 99 daN em?, i
ui e tangentei la fibra
i unghiuril medie deformată. ă În ceea ce p riveşte
Ă Ae h 18,5 78,5*0,758 1d .
deplasările în lungul axei O, ele sînt neglijabil e. Într-o secţiune oarecare,

160 161
11—ec. 1801
 gre couă mărimi Care caracter
izează, defo
elormajţiilor constă în a, cuno rmajţiile se noiează cu v și o,
aşte funcţiile în această, relaţie, M este funoția momentului încovoietor. Studiul
deformaţiilor se bazează pe efectuarea acestei integrale. Se observă că la
v = fi(2); o = f.(a) barele solicitate la încovoiere pură (M = const) deformația are loc pe un aro
pentru orice secţiune a barei. În de cere
sistemul de axe ales avem
1 M = const. (6.3)

da | (6.1) Tinînd seama de relaţiile (4.1) şi (4.2), derivînd de două ori ecuaţia
Întrucît deformaţiile si
aţiile sînt ai
mici. în (6.2), rezultă,
vai ţot
ot i
studiul ce urmează, A ,
i i . do d ( M ) ]
(de oxcrapii apei
studiu se u,Nu,
din această ipoteză barele cu deformaţii foaie in
i spiral. al unui ceasornic, un da OO Ax EI,
ţeu încovoiat
găseşte în Imerări de specialitate. at), al l căror
căr
€ (6.4)
secţiunea, curentă z, fibra, medie deform di 2 [ M )
a cărel
Îmai expresie,
. Aîn geometria, diferenţială, aţă,
are raza, de curbură,+ p
este dat OA lEI,
1 DI 2, ri
respectiv, la bara cu moment de inerție constant
P (1 + poze d 1 Ş do _ 2P | | (6.5)
Cum unghiuri î SIP das EI, dat EI,
2 = aBeurile i ară cel mult de citeva, grade, tangenta, trigonometrică,
Expresia BI, se numeşte rigiditate la încovoiere a barei.
pentru un un ne jabilă aţă de unitatea, din paranteză. De exemp]l
totalH neglijabil faţă dede uitase
Desijabil îaţă unitate. Se Că o = setg poate
Ca, urmare, e = 0,1,serie dei ve 12 —= 0,01,
0.01
2. INTEGRAREA ANALITICĂ A. ECUAȚIEI FIBREI MEDII DEFORMATE
Integrarea analitică a ecuaţiei (6.2) este recomandabilă în special]a
cazurile simple de încărcare, cînd momentul încovoietor are o ecuaţie unică
pe toată lungimea barei. Prin integrare, s6 introduc două constante, care
Pe de altă parte, din relaţia se determină pe baza condiţiilor la ii-
(5.7 ) rezultă,
mită. În afara unor cazuri speciale, f, fe
aceste condiţii sînt : 9, | Ș |
Ni M
OD =
— în reazemul simplu şi în articu- 0 | fa
p BI, _Y V2
lație, săgeata ese nulă ;
Din egalarea, celor două, valo — în încastrare, unghiul și săgeala
ri, se obţine
sînt nule, ie
Dacă momentul încovoietor are ecu-
ajii diferite, pe intervale, se iace inte- Lu
orarea pe fiecare interval, obţinindu-se . a
câte două constante de integrare. În afara, :
ura
aixe ales în figeste 6.1,itivderivata, a, doua, v "este
pe cînd ei meniul tul încovoietor 2 negaţivă condiţiilor de mai sus, se vor folosi con-
:
semn Minus : pozitiv. Ca, ur trebui “PC egabivă )
x ai
Și rezultă ecuaţia diferențială 4
a fibrei mare,
medii deforma > US un dițiile de continuitate a fibrei medii dejor- y
mode : în punctul de trecere de la un Punchde inflexivne
20 4 interval la altul, săgeata și unghiul au Fig, 6.2
—
— ”— ———
aceeași valoare, pe ambele intervale.
dz BI, | (6.2)
Conform ecuaţiei (6.2) şi figurii 6.1, pe intervalele unde momentul
încovoietor este pozitiv, centrul de curbură se află deasupra axei 0;
162
163
Invers pen iuni maxime
tepe por iunile La care momentul este negativ. Acolo unde mo- în capătul barei, pentru & = Î, se găsesc valorile
flexiune. Pe baza . aa ează, tibra, medie deformată are punci de in-
3
SLOT considerații, cunoscind diagrama de momente (6.8)
încovoietoare » se poate trasa torma fibrei deformate, cum se arată în exem- |
Paz = == PE

plul din figura 6.2. 3BL

a. BARĂ ÎN0CASTEREATĂ LA UN CA LEPL 8.9
q ATĂ I
CATĂ
ATA CU 0 |
SARCINĂ
* op, N (6.9)

ij

ri
za

șI
=

ideră bara, dinin figura,
Se consideră fi
țiunea, a, este negaiiv şi are expresia,
Fiouaţia diferenţială, a fibrei medii deformate este
d
6.3, la care momentul încovoietor în sec-
6.4, unde forţa F nu este
Ca, aplicaţie, se consideră bara din figura
aplicată în capătul liber. Între punct ele A şi B, momentul este nul, ceea,
M= —P1+ Po = — PU -— a), între A și B fibra medie deior-
ec face vw” = O, deci o = const. Rezultă că aţie ca tangenta dusă în
mată este o linie dreaptă care are aceeaşi înclin se poate scrie
ile de pe figură
punctul A. la, fibra medie. Cu notaji

d? MM _ PUl—a) PL pr
4 oa,
—
Da =
4 sg,
mini

da? BI, EI,

Se inte greazăă de douăă, ori ori şişi se determină
i constantele, scriind că în PI Pl2a î
_ 0B =0D-+ DB = te pp 6.10
imcastrare, pentru z = 0, se cunose do = p=0şiv=0 t tate casa toat | )
d J
» BARĂ ÎNCASTRATĂ LA UN CAPĂT, INCĂRCATĂ CU 0
SARCINĂ Ă
UNIFORM DISTEIRUIR
da EI,
într-o secțiune &
|
P (la2
a
as În cazul barei din figura 6.5, momentul încovoietor
ar )raia=o este
+ pla — Fo = 2 (2 — 210 + 22).
2 2

M = —M Vo — Pe — 2
2

PL ARE P
“f g 913 E;
Pa Z
h V/ Z P_g
2
ÎI” NI

p | Sa— | A 1 O, TȚ ” O Z /eri
P
i TIIITTTIIITE CITI a _—
| A PRI

|
* 7 Ip inna e - A
Au == aa i
Fig, 6.3
Pi

Fig. 6.4 și

y £
Ecuajiile finale ale săgeţii şi unghiului de rotire devin :
Fig. 6.5 |
V = sar! E —
BI, 3 (66) Ecuația fibrei medii deformate este

ah PP (2 d?
_ MoM D P(e—9le + a).
de BI, a 7) (6) dz EI 281 | +2)
a,

165
auIL —
 Se integrează de două ori Se determină constantele, folosind două dintre cele trei condiţii. de
mai Jos
dp
= 2 ap | — Im77 2=0, 9 =0; ==;
dz srl dat 3 + Ca

=
D (la? =
lo3 mă at az
2EIl 2 3 + + Gr + 0 Prima, condiţie dă 0,=0; ultima con- „_X p
| /
diţie dă valoarea, constantei 0,
j Pentru determinarea constanielor se scrie că în origine unghiul şi ri 1 - N EAEINEIRINEVIDNEIASENIEBI III
săgeata sînt nule 0 = — 40 ———|-+-0 ,
ar| 8 i) da
2=0; v=0; dz 05 Ca = Ca =0 | pls | Vi |
Ga = D4BI, Fig. 6.6
Ecuațiile finale ale unghiului de rotire Şi săgeţii vor fi : |
do 2 . - |
Rezultă ecuajiile de deiormaţii
EPA
— = co9 = SA ( 5 — Sl?zî + Bl?a)
2 (6.11) |
do _ _p (= __ E 1) (6.15)
da 2HI | 9 2 12
= —P (413
O4EBI,
+ 60222), (6,12) A: (+3) (6.16)
În capătul liber al barei, unde e == , unghiul şi săgeata maximă, sînt
OBIjLI12 6 12
|
Săgeata, mazină, la mijlocul barei (2 = 1/2), este |
_ DE
O = SH (6.13)
f= Sp (6.17)
3834HE1,
f pl
sI, | (6.14) iar unghiurile pe reazeme sint ) |

Di pb — ge
E (6.18)
€. BARĂ SIMPLU REZEMATĂ LA CAPETE, ÎNGĂRCATĂ CUO 2451,
SARCINĂ UNIFORM DISTRIBUITĂ
SIMPLU REZEMATĂ,AVÎND UN CUPLU PE UN REAZEM
d BARĂ
Momentul încovoietor într-o secţiune a a barei din fig. 6.6 este
este
La, bara, din figura 6.7, momentul într-o secţiune oarecare
NM= Va
pa / m2 |
Po Peg PPP [a — 2). %
-
aa 2 po) M = M — Va = Ma Ma

Se scrie ecuaţia, diferenţială, a fibrei medii deformate și se integrează

de două ori . | Se scrie ecuaţia fibrei medii deformate
%
d? _ Di —a) — BPI” = — MA = —M, + Ma
dz2 „ 2BI, | | |
2
do p (la 3 | Blo = — MB + Ma -+ 0,
dz (3 +a
2 3
DD [13 wi BElv = —M, — + MU
De + Oua + Ca
Dl 6 7) + Cao + Ca
166 167
 se .
Se consideră o bară dreaptă (fig. 6.8), la, care — la. început — nu
Condiţia 2 = 0, v = 0, dă 0, = 0. Din condiţia 2 = 1, o = 0, rezultă precizează modul de rezemare, încărca tă oricum, de exemplu cu. cupluri
[2 (2 concentrate, sarcini concentrate, sarcini unitorm distribuite etc. Se no-
0 — Ma Mat Cl; iează cn a, b, e ... distanţele de la origine la punctele unde ecuaţia mo-
p:
/
CM
OAC KO
o 20 42 EET „z
N eta tf —-
(ra —— PL
P/
;
| d
„| | u, — E
“ >] Ps
A _: 4 La

E 1
u/ Fig. 6.8
Fig. 6.7
mentului încovoietor se schimbă. Se scriu ecuaţiile momentelor pe înter-
valele notate pe desen
e Pot Ma 27 + WM E (6.19) My =0
Mp = — m(e — a)
Elo = — ME 4 Mu, (6.20)
, 2 6 3
Se determină unghiurile pe reazeme, făcînd 4==0, şi 4==1 în ecuaţia ( 6.19) a — eț
Ma = — mila — a— Pta — 5) — pi 2
—— ML | . — Mj pă i
"apr 2627 a (6.210) | B — G)2 B— ay

Dacă se anulează ecuaţia (6.19) se află secțiunea, « unde are loc să-
geata, maximă și, înlocuind în (6.20), se găsește mărimea săgeţii. Făcînd
calculeie, rezultă, În scrierea acestor ecuaţii, se observă că |
|
BL =— 0,423 î; f = 0,064
M 2
2: — cuplul concentrat m s-a înmulţit cu ( — a) = 1, ceea ce nu-i
schimbă valoarea. ;
— după secţiunea 4, unde sarcina, p se termină, se consideră că ea ar
continua pînă la capătul barei şi se aplică o saremă egală şi de sens contrar
3. METODA PARAMETRILOR INIŢIALI cu ea, aşa că, de fapt, de la 4 spre dreapta nu mai există sarcina p;
— pe fiecare interval, ecuaţia de momente este cea de pe intervalul
precedent plus un nou termen. _ i
Cind de-a lungul barei momentul încovoietor are mai multe ecuaţii,
metoda descrisă anterior devine dificilă. Se va stabili o metodă universală | Se procedează acum la integrarea ecuaţiilo r, ştiind că |
3
pentru studiul deformaţiilor barei drepte, numită metoda parametrilor (4.10
înâțială, în care intervin numai două constante de integrare : valorile ini- BI” = —M.
țiale (în origine) ale săgeţii şi pantei.
ra

6
168
 CuA această ocazie, , toate bin oamele dini ecuaţiai de moment -. -
iar condiţiile de continuitate dau D, = Da = Da == Da = D;. Ca urmare,
grează sub iormele ' e se inte ecuaţiile deformaţiilor se pot serie sub forma concentrată

El = El polo + ME — 0) la +
(e — da = —— 2
((2 —ahaz=a—a; 0) etc.,
(a — bb (e — 05|. (2 — d)5
P— — 6.22
ui 2 23 +2 6 34 P 6 45 (
ceea ce duce numai la o schimbare a constantelor de integrare.
Eitectuînd cele două serii de integrări, rezultă : BIo == Elvo + El polo +
Pentru unghiuri (2 — d)
(a — 0)
ÎL 7 (2 — a) P (a — b) — . (6.23
0 23 + i 24. 34 i 24 45 » (
Bd — C, 2 12 Li

Blow = 02 + Mt — 4) în aceste relaţii, semnul | arată că ecuaţia, deformajiei pe intervalul

2.—3 este dată, de toţi termenii care se află în stînga acestui semn, În serierea,
Elvs = 0 + m(s —0) + P
(a — bk ecuaţiilor (6.22) şi (6.23) se observă că apar cu plus toţi termenii care în
2 secţiunea, 4 dau moment încovoietor negativ, şi cu minus ceilalți.
Metoda, va fi ilustrată prin cîteva exemple.

Elo = Ca + m(z — a) PE p (2 —o) 2 BARA SIMPLU REZEMATĂ, CU0O FOEȚĂ CONCENTRATĂ

6
La bara din figura 6.9, ecuaţiile deformajţiilor sint
Eos = Cp + me — a) + POETI plz (dk | bj 22 —2 a)
(2 _
e ete
Pentru săgeți
3 o a)3
— Ph £- „pi? - 4)
FElvo — Ce -|- D,
Bo = Bo, + Elea
6 ls G 32
l
|
= 4)? .

Se vede că pe reazemul 7 săgeata este v, = 0. Unghiul q. se poate aiila,

— 02% + Dp + 4, (4
Ele

este nulă
din a doua ecuaţie, seriină că în reazemul £, la z = I, săgeata »
pa | -
(4 a by
. ph
p
O=BIopl- Le Ph
Ca + Da mt? = a
E vag —
ai Ir 6

Eloy = Oa + Di + m pb (eo EIq, = pa (12—92), (6.24)

(O 4 F |(2 1% +;

6 94 ,
Ș [
]
—d d ,
înlocuind în ecuaţia lui e f -| p=PA
şi făcînd & = 1, rezultă =?
by a pt — ch pi? — d)
Ca -P De. + 41 (2 — 0) + P (2 —
| Bl vas —
(12—a2). (6.25) LE!
EI pup — P
Fig, 6.9
6
Aplicind prima ecuaţie a unghiurilor în origine, unde unghi
valoarea, do rezultă EI o = Cu. Aplicind prima ă a doua conasie a an- Bcuaţia săgeţilor este
ghiurilor în secţiunea 7, la, 2 = e, rezultă, în baza condiţiei de continuitate b b 5 (a — a)
0, = 02. Tot așa, în continuare, se află 0, = 0, = 03 = 0, = Cs. În mod El= oP-—(E — ba — P—— G +P G 32 ( 6.26 )
) GI 13
GI (
analog prima ecuație a săgeţilor, aplicată în origine, la 2=—0, dă Elv,=D,,
Dia!
170
 Dacă a > b, cum s-a luat pe desen, se vede că săgeata maximă are loc Aplicând ecuaţia săgeţii în reazemul 2 (e = 4, 2 = 0), rezultă
pe intervalul J—3. Anulind ecuaţia unghiului e de pe acest interval
aț? al
b b a? b
P—(B2 — b2 — 372 =0
Elo 913 = P—([2—b2)
sa ) — P—.12 — = pă ) , |

se găseşte secţiunea unde săgeata este maximă

[2 — b2
e, pi

Înlocuind această valoare în expresia (6.26) pe intervalul Z—3, rezultă

f— omag = FU 2 __ b2)2932 |
9/3 LEI
Se obţine cea mai mare valoare: a acestei săgeți cînd sarcina se aplică |
H
în mijlocul barei (a = B= =)
2 Y/

Pl Fig. 6.10
= 6.28
Făcînd înlocuiri, ecuaţiile deformaţiilor devin
iar unghiurile pe reazeme devin
. Pl al 2 &y o —
= — P— =] — PILA:
Qi = — Qa2 93= I6EI ( 6.29 ) 12 +7) 2 23
Be = i ri
i
_pl[u e
3
Din relaţia, (6.27) se observă că pentru b — 0 rezultă z = [3 = 0,5174, a a«.£|
Bi i: 6 2 ( ta 6 l23
adică, orice poziţie ar ocupa forţa P pe bară, săgeata maximă are loc pe
intervalul 2 = .) + 0,077 1; aceasta permite. să se considere că săgeata, Din prima ecuaţie se pot calcula unghiurile og ȘI 93
maximă are loc practic în mijlocul barei.
Hg, = = Elea = PS (21 + 30)
N:

b. BARĂ CU CONSOLĂ

La bara cu consolă din figura 6.10, reacțiunile sînt Din a doua ecuaţie, făcînd e = Î + a, se află săgeala
|
= PE; Ve = Pi + 2) BI, = p-— (+ a).
Kceuaţiile deformaţiilor sint (cu 2 = 0) CU ARTICULAȚIE
c. BARA
a P| 4 (a
— I)2
Elo 9 = Dle, PA + Pt.
E €.| —Pp[1+€).
+2) . e
Se consideră o bară avînd o articulaţie intermediară, ca în figura 6.11,
l 3.
- âncăreată într-un mod oarecare, de exemplu cu un cuplu pe reazemu
3 __ 7ya ușor, separin d bara în articula ţie. După aceea,
Elo = Elqa + PL. —— -P( ro) Cat R Reacţiunile se determi nă
se construieşte diagrama de momente încovoietoare Se observă că
momentul
8 | l 6 23
173
172
 încovoietor în articulație este nul. Se seriu deformaţiile, ţinînd
seama, că în origine săgeata şi unghiul sînt nule Ca, urmare, ecuaţiile deformajţiilor sînt
My0 e 2?— M—" da— 2

jo 0
— (a AL:
Sl
Mo = —
pt
FI—
s-o za
2) jr
G 02 Mo 85 — Mo(a A+. 2a —l e —a
ZI q I) 4 5. Bl — Mae 0]
/ 0 lo 2 € ) 6 ( )
7 2
HM 7, up, = 4 Făcînd « = a, se află săgeata în articulaţie
i (Z 2 7
7
7 4 pp My.
3
yo [1 A, p
3LEI
ARI 20 $'2 p=
|| De asemenea, făcînd 4 =. în ecuaţia unghiurilor de pe intervalul
4, 3 |
= HI] gt?

HA SU], Po =
281
iar prin scăderea 9p— ap se găsește ps, Fcăcind 2 = a + [ în ecuaţia com-
pletă a unghiului, rezultă |
Ya :
V = îi

îi ,
lo
a 0 j

a că În expresia lui ap, se vede că ea poate fi pozitivă sau negativă, funcţie

+ de semnul diferenţei 2 a—l. Cu alte cuvinte, saltul de unghi este ca, în figura
î2 6.11 cînd 2a—15>0 sau de sens contrar (02>> 02) cînd 20—1<0. De
Fig. 6.11 asemenea se vede că, în aiară de sali deunghi, în secţiunea, 2 fibra medie
deformată îşi schimbă curbura, căci momentul trece de la un semn la altul.
Elo p == MMp — Mg—-1.2— — loaJag d. APLICAREA PRINCIPIULUI SUPRAPUNEERIA EFEOTELOR LA CALCULUL
d l [12 DEFORMHAȚIILOR PRIN ÎNCOVOIERE

% M a Ca şi la calculul momentelor încovoietoare, pentru deftormajţiile prin

HI — My
Ii
— . 0
2 /
. ———
6 |2
— Bilap(2 — a) ag.
încovoiere se poate aplica, cu rezultate avantajoase, principiul suprapunerii
efectelor. Dacă într-o secţiune dată za |
unei grinzi, încărcată cu un sistem de forţe
| Particularitatea problemei constă în aceea, că în secţiunea, 2 s-a, intro- XP. se produce o săgeată 1, şi dacă în P F

SS
dus un salt de pantă, 2, considerat negativ, arăta; pe desen ; do = pa — a. aceeaşi secţiune a grinzii, încărcată cu un ATITII PACII III
Mărimea acestui salt se află scriind că pe reazemul 3 săgeata este nulă, alt sistem de sarcini ZF, se produce o să-! ZE PR

ISS
A P=a-+i, 74 —
geațţă v, în cazul cind lucrează simultan
0 mpa (tb _ Me (al j 2 . G — Ala
ambele sisteme de sarcini, săgeata este
PDF a.
Fig. 6.12

Aşa, de exemplu, la bara din figura 5.12, deformaţiile se obţin prin

însumarea relaţiilor (6.8) cu (6.14) şi (6.9j cu (6.13)
M da— 2
Bla == 2 9 (a +12 i
f =
PI pă Pe pl
2 al 6 Sai! sa! EI, | GEL
174
175
 4, MEFODA GRINZILOR CONJIUGATE — reciproca grinzii încastrate la un capăt şi liberă la caelălali; este
o grindă la care reazemului încastraţ de la prima îi corespunde unul liber,
Se consideră ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate iar celui liber de la prima îi corespunde o încastrare ;
——
—— reciproca grinzii sim-
plu rezemate la capete este
tot o grindă simplu rezemată 9 i
la capete ; fr
— reciproca grinzii cu P_ 4/2
Dacă bara studiată se consideră încărcată nu cu. sarcinile reale, ci cu două reazeme simple şi o |
o sarcină distribuită, care este tocmai diagrama de momente încovoietoare, consolă este o grindă la care
numită sarcină fictivă, | reazemul simplu din capăt Ia
rămîne reazem simplu, reaze- PA pr2 AL 22 >
M = pr
mul simplu intermediar se 74 a răi
ecuația diferențială se poate serie transformă în articulaţie, iar Su A
capătul liber devine încas- ca
d
BI — = — Pr (6.30) trare ; analog pentru grinda, Fig. 6.13
da? cu două console. |
Metoda, grinzii reciproce are avanțajul că înlocuiește complet; deter-
Grinda încărcată cu sarcina îicţivă se numeşte grindă reciprocă sau _minarea, constanțelor de integrare.
conjugată a, celei reale. , în schimb, datorită faptului că diagrama de momente reprezintă o
La, rîndul său, sarcina fictivă satisiace relaţiile cunoscute sarcină destul de complexă, calculul forței tăietoare 7, şi al momentului
M, este dificil. Metoda va, interesa, în special din punct; de vedere teoretice,
d2M, _dI, _ pentru alte demonstraţii. Se va tace o aplicaţie, la bara simplu rezemastă,
— Pr avînd o sarcină concentrată în mijloc (fig. 6.13).
dz? ' da Reacţiunile grinzii reciproce sînt

ceea, ce permite ca ecuaţia (6.30) să se integreze de două ori

EI = 17, Elo = M,. (6.31) Unghiul pe veazem al grinați este egal cu reachiunea grinzii reciproce
da Ea împărtită prin EI, |
PE
Cu ocazia acestei integrări, s-a pus şi condiţia ca constantele de integrare 9,
să fie nule. Din relaţiile (6.31) rezultă că: 16 EI
— unghiul fibrei medii deformate a grinzii reale, într-o secţiune oare-
care, este egal cu forța tăietoare a grinzii reciproce, împărțită prin EI; Se obţine aceeași valoare din formula (6.29). |
— săgeata, grinzii reale, într-o secţiune oarecare, este egală cu mo- Într-o seețiume oarecare, panta fibrei medii deformate este egală_cu forța
mentul încovoietor al grinzii reciproce, împărţit prin EI. tăietoare a grinzii reciproce împărțită prin EI. În cazul figurii 6.13, forţa
tăietoare a grinzii reciproce în secţiunea z este
Este necesar să se precizeze şi modul de rezemare a grinzii reciproce
spre a satisface condiţia impusă, referitoare la constantele de integrare.
qi, = P! 2
_ Pa p-]
|
Astfel la o grindă încastrată în capătul din stînga şi liberă în cel din dreapta
(7. fig. 6.3), unghiul şi săgeata în origine sînt; nule. Aceasta cere ca grinda, 16 4
reciprocă să aibă în acei punci forţa tăietoare şi momentul încovoietor

(6-2)
ceea, ce dă înc inarea,
nule. Se ajunge la acel rezuliai dacă grinda reciprocă are capăt liber acolo
unde grinda reală avea încastrare şi reciproc la capătul opus. Pe consideraţii
similare se stabileşte modui de rezemare şi la alte grinzi reciproce, ajun-
gînd la următoarele concluzii : 4Bla LA

12 — c. 180 177
176
 6,2. Să se calculeze€ săgeata maximă a unei grinzi de lemn, , de deschi
Se observă că în mijloc, la e =— Î/2, rezultă e =—0. rezemată la capete, încărcată cu o sarcină uniform distribuită p = 400
ide [= re i
5 m, sim
daN/m, daimensionătă
Săgeata într-o sectiume oarecare este egală cu momentul încovoietor al așa fel ca efortul unitar maxim să fie cz = 100 daN/em2,«
grinaii reciproce împărțit prin EI. După figura 6.13, în secțiunea z se Se face dimensionarea la încovoiere
poate scrie | [2

L (e :) Pa - e Pa O
AV P——3 4. 5002 DR?
E? = =

“ar, 16 i 3] 4E1,
——— [rr 1 250 0M3 =.
4 3 e Can Ca i *100 G

Alegină raportul h =— 1,5 b se găsește

Aplicind această ecuaţie în mijloc, se obţine
bh? 15.933
b = ibcm; h= 23 cm; Ig
z —12 = 12 15 208 cm 4.
Pl3
j = 48E1, Săgeata maximă este dată de formula (6.17)

; Spit 5-4-5004
384E1, — 384-105-15208 în ea
PROBLEME
Faţă de deschiderea griuzii, săgeata are valoarea f ss IL Z,
234
6.1. Să se determine efortul unitar de încovoiere care se produce înir-un cablu avînd fire 6.3. Să se dimensioneze o grindă profil I, ca în figura 6.3, dacă P = 500
de diametru d, înfăşurat pe o tobă de diametru D. Aplicaţie numerică : d = 1 mm, D = 800 mm, daN, [= 4 n,
| J , A
E — 2,1 - 10% daN/ecm?. a așa ca săgeata în capătul liber să fie f= —l],
Cabiul este format dintr-un număr mare de fire. Dacă ne ocupăm de un fir care este în 200
d
atingere chiar cu toba, putem să-i aplicăm formula (5.5), știind că el are ymaz= 7 iar fibra 1 400
= —=—= cm.
| D-+ăd 200 100
deiormată a sa este un arc de cerc curază p= p
- Formula (6.8) dă

E —
d
PPE p PE _ 5004000 a
_ =
Ey
——
2
—
Ed
pia
Ed
A BEI! 2 8Ef Sroa1052 a 40cm.
e D-+d DAd D
2 - Se alege un profil £ 22, care are 1 z = 3 060 cm.
6.4, o bară simplu rezemată la capete, încărcată cu o sarcină uniform
distribuită p, are
în mijloc săgeata f= 3cm, iar în origine unghini este sq == 0,02. Care
Se neglijează d in comparaţie cu D. În cazul aplicaţiei numerice date rezultă Se folosesc formulele (6.17) şi (6.18), care se împart una prin alta
este lungimea barei?

2,1*10%x0,1 5pli
6 = 20 = 2 625 daN/em2.
f O34E4, 51. 16 ff 16 3
Pia pi = 10? I= 335 op > 480cm.
Acest exemplu arată ce efect important are încovoierea pe tobă asupra solicitării cablului
şi interesul ca toba să aibă diametrul cît mai mare. S-a precizat mai sus că d este diametrul unui 34E1,
singur fir, nu al cablului. Este permis a se folosi această ipoteză de calcul, deoarece la cabluri.
nu se împiedică lunecarea longitudinală, fapt care face ca fiecare fir să lucreze ca o bară inde- 6.5. La o bară încărcată ca în figura 6.14, cu sarcina uniform distribuită p şi cu forţa P
pendentă solicitată la încovoiere. Dacă firele ar îi lipite, cablul ar fi înlocuit printr-o bară, iar se constată că săgeata în mijloc este nulă. Dacă p este dat, să se calculeze P, să se construiască
în calculul de mai sus, diametrul firului s-ar înlocui prin alcablului întreg, fapi care ar mări diagrama momentelor încovoietoare și să se scrie ecuaţia îibrei medii Qeformate. |.
considerabil efortul unitar și ar produce ruperea în urma îniășurării pe tobă. În consecinţă, la Sarcina uniiorm distribuită p dă o săgeată pozitivă dată de formula (6.17), iar forța P
cabluri este necesar, tocmai contrar grinzilor, de a mări flexibilitatea, permiţind o lunecare uşoară dă o săgeată negativă dată de formula (6.28); prin suprapunerea efectelor se obţine săgeata
a firelor , lucru care se realizează prin îmbibarea cu ulei a inimii de cînepă a cablului, nulă din mijloc
La problema de faţă, dacă diametrul firului ar fi numai de 0,1 mm, efortul unitar de inco-
voiere pe tobă ar scădea la o = 263 daN/em?. Aceasta arată că este bine a se lua fire cit mai 5pri PR. 5
subţiri la construcţia cablurilor. Peste efortul unitar de încovoiere, calculat mai sus, se adaugă 3S4EI, 4sSE7 o gPi (1)
ce] de întindere, precum și cel de răsucire, datorit înfășurării cablului.

178 179

ş
 În acest caz, reacţiunile V, şi V,, egale, sint date de ecuaţia de proiecţii pe verticală Momentul incovoietor are un maxim algebric acolo unde forța tăietoare se anulează

V, + Va = 2Vu = pl—pl= pl —AM = T —=— 3 l — IL == 0 p T=— i

dr 16 P p 16

Vi 1 Vis Y3a= pi | 0) 3 32 9
16 Fi? Ming = le —l— — — = — pb
mar — 1676 2 „(3 52?
Momentul încovoietor, într-o secțiune x între reazemul 7 și mijlocul barei are expresia Momentul încovoietor se anulează în sec-
țiunea az, dată de O) P 2)
x2 3 pz2
MM = 16 P plr— —*
VL at — Pp—2 = — 2 ( 3) LL LL LEI ELLE CITITI UI]
PR 1 2_ 0 3 A |
Ecuația fibrei medii deformate este
16— £ — pr =
2 P 0; = —"
3 f (ui
4, Ze „|. 2/27
-
„h | c
În acea secțiune, derivata dzvwțdz? este 31/65 33 p Ai 31/8
nulă, deci fibra medie deformată are un punct Dea | A
de Infiexiune. S-a figurat pe desen fibra medie e
deformată, pe care se văd punctele de infle- 2 2
xiune A şi B. iza
Forţa P, determinată în această pro- y
blemă, poate fi reacţiunea din reazemul mij= i Pi
locin al unei grinzi static nedeterminate cu A: >, +

24 32 două deschideri. Fig. 6.14

4 *

5. CALCULUL GRAFIC AL DEFORMAȚIILOR DE ÎNCOVOIERE

x=0, v=0, Ca=0,; = 2? v=0

Pentru sisteme de sarcini complicate şi în special pentru bare cu moment de inerție variabil
pli ! pis metodele analitice descrise devin greu de aplicat. Problema se rezolvă ușor pe cale grafică, în
pi
3 C= special la bara cu moment de inerjie variind în trepie. Se consideră o astiei de bară, în figura 6.15,
384 Ep
256 2 384
la care se construieşte diagrama de momente încovoietoare M. Într-o secțiune oarecare, unde
Si momentul de inerție este 7;, ecuaţia diierenţțială a fibrei medii deformate este
Ecuațiile de detormaţii devin
d 3. plz? O pl
di 6 32 384

zâ [3 pix Se observă că în această ccuaţie 7, se schimbă, prin salturi, pe diferitele intervale ale
EV = P 2 PE pp Pe (5) barei. Dacă se ia un moment de inerție de bază, de exemplu cel mai mare, JI, se poate înmulţi
24 32 384 ecuaţia de mai sus cu el

Ca verificare, se găseşte că panta fibrei medii deformate la mijloc este nulă lo d?

Ri —* —— = — IV,

pd) PE SPP198 PE384 o,

3 3phă [3 Î9 dir=

2 x= 48 respectiv N

Formulele (4) şi (5) sint suficiente, căci de la mijloc spre dreapta bara este simetrică. Se
EI
observă că aceste formule se aplică numai pentru 0 & z =s UZ.
_
0 aaaadi M lo
Tr M 6.32
(6.32)
Diagrama momentelor încovoietoare s-a construit în figura 6.14. Momentul în mijlocul
barei este dat de formula (3), în care se face = [1/2.: Se vede că în acest fel ecuaţia diferenţială se reduce ja cea a barej cu moment de inerție
constant, 7, cu condiţia ca, pe diferitele intervale, momentele încovoictoare M să îie transior-
3 [1 1 N2 pe | Î
Mm = PITT Z2PLIȚZI = 2 mate în momente încovoietoare reduse M, = M i „ Acest lucru s-a făcut în figura 6.15, în
i

181
care se vede că în secțiunile unde momentul de inerție / are un salt și diagrama M, are salt, Pentru a obţine săgețile în mărime naturală, se vede că trebuie luată o distanță polară
Conform teoremei grinzilor conjugate, săgețile grinzii reale sînt date de diagrama de momenie
a sarcinii fixetive M,. Ca urmare , se împarte diagrmama M, în o serie de suprafeţe elemeniare, E Io
Os Ca, Sa Oa .... cărora li se determină aria și poziţia centrului de greutate; se construește
ab

i LA: mărite
Întrucît aceste săgeți sint foarte mici, uneori
de n ori, ceea ce neceşită alegerea unei distanţe polare
invizibile pe figură, se caută să se obţină

| pi, 17 Y i i în ia pie.

LA A e Pinul - (6.34)
Fie următorul exemplu numeric:
scara lungimilor: 1:100; a= 1090;
scara suprafeţelor de momente : 1 cm == 106 daN-em?; b = 106;
grindă de oţel cu: E = 2,1 . 10% daN/em?; Ip = 1 000 cm.
Dacă se alege distanţa polară H = 5 cm, rezultă scara săgeţilor

ab H 100-10%:5 5
El —2,1:10%1000 21
=3—CIN

Invers, dacă se impune să se obțină săgețile mărite de n == 10 ori, trebuie luată distanţa
polară
EI9 2,1+10€%-1 000
ÎI = =
= = 2,1 cm în figură.
abn 100:10%5.10

6. ARCUL DE FOI

Unul din rolurile arcurilor este ca, folosind elasticitatea materialului,

să realizeze o amortizare a efectului şocurilor. Se vor examina pentru
moment arcurile de îoi, luerind în baza solicitărilor de încovoiere. Defor-
majii elastice apar la oricare din solicitări ; întindere, compresiune, încovo-
iere, răsucire. Deformaţiile de întindere sau compresiune au însă, penţru
Fig. 6.15 metale, valori foarte mici. Numai cauciucul poate servi ca amortizor,
iucrînd la compresiune. În cazul încovoierii însă se pot întilni deformaţii
elastice — săgeți — destul de mari, care pot amortiza şocuri puternice.
poligonul de supraieţe 4; iar poligonul funicular este tocmai diagrama săgeților p. Ducind
linia de închidere O" și apoi o paralelă la ea, se află săgeata maximă f. Evident, dacă bara este cu Cu cât deformația este mai mare, materialul poate acumula o energie mai
moment de inerție constant, construcția grafică descrisă se aplică diagramei reale M. mare, deci poate amortiza un şoc mai puternic. a
Trebuie stabilite scările construcţiei graiice. Figura se enstruiește cu următoarele scări: Arcul de îoi se bazează pe bara de egală rezistenţă din figura 5.34.
— scara lungimilor: lcm = acm; Această bară, încastrată la un capăt, reprezintă de fapt jumătate din
— scara suprafeţelor de momente: i cm = bdaN-cm?; arcul arătat în figura 6.16. Se va stu-
— distanţa polară: Hcem efectivi în figură. dia deformația acestei bare, ţinînd P / Z P
Pentru momentele încovoietoare, scara momentelor este seama că are moment de inerție vari- d ae |P
abil în mod continuu. Conform figurii | Z,
1 cm = ab] [daN- cm]. 5.34, momentul încovoietor înţr-o sec-
ţiune oarecare este Fig. 6.16
Această velație este valabilă și pentru momentul sarcinii fictive, dacă mărimile, a, P, H
au deiiniţiile de mai sus . Conform teoriei grinzilor conjugate săgețile grinzii reale sint egale cu
momentul incovoietor al sarcinii fictive, împărţit prin El. Ca urmare, scara Ja care se măsoară
MU = —P1+ Po = — P(-— a).
săgețile este scara de momente arătată, împărţită prin El » Lăţimea secţiunii oarecare este

[em]. (6.33)
 iar momentul de inerție al acestei secțiuni
determinată din calcul, în o serie de îoi de lăţime b, şi grosime k. Prin con-
zh? _ b(l—m)h? l— strucţia geometrică din figura 6.17 se determină lungimile foilor 7,2,
12 127 /
—

lo 3, .. „ete. Foaia preincipală, 7, nu se poate tace ascuţită la virf, din cauză

că aici trebuie executat dispozitivul de aplicare a sarcinii P. În general,
bhă , a | dimensiunile 2, k sînt standardizate, pentru diferite tipuri de vehicule.
- unde s-a notat cu Ip = ETI momentul de inerție maxim, din încastrare.
Ca formă, arcurile de îoi pot fi fără săgeată iniţială (fig. 6.17) Ua vagoane,
Heuajţia fibrei medii deformate este locomotive) sau cu o săgeată iniţială (la autovehicule).
do OM PU-—a) PL Se precizează că arcurile de foi se îac din oţeluri speciale, de mare
rezistență, pentru care se iau rezistențe admisibile o, = 4000 —
da? EI: pr 4-2 Ele —6 000 daN /em2.
J
do
Fl — — Pila + G,
7. EFECTUL FORŢEI TĂIETOARE ASUPRA DEFORMATIEI DE ÎNCOVOIERE
da
2
BI = PI + 0iz + 0. În studiul făcut pînă acum s-a luat în considerare numai deformajia
produsă de momentul încovoietor. Se va examina acum care este efectul
încastrată iorței tăietoare. Forţele tăietoare produce lunecări ale secţiunilor, una faţă
/
5 Z „| P Se ştie că la bara de alta, ceea, ce dă naştere unor săgeți suplimentare. Din cauză că eforturile
Y Se obţine C, == 0, — O, deci
Z N | i
unitare tangenţiale nu se repariizează uniform, secţiunile iniţial plane se
d / j la? curbează în urma încovoierii, cum se araţă în fig, 6.18. Elementele secţiu-
„nilor aflate în centrele de greutate (unde efortul unitar tangenţial este
Z/ 2
maxim) rămin verticale şi lunecă unul faţă de altul. Ca, urmare, este sufi-
ZA cient a studia deplasările centrelor de greutate ale secţiunilor pe axa g.
Z ceea ce dă săgeata maximă, la
“Dacă secţiunea din dreapta în figura 6.19 are o deplasare do faţă de cea
A A | z=l din stinga, îorţa 7, considerată exterioară pentru elementul din desen,
ZZ Lu pa PP.3 produce lucrul mecanic (energia acumulată de bară)

Z/ SI 2BI, 1
| / L — — P d,

2
d a Za ă N ) Dacă bara are moment de inerție
7
3 E, 2 constant. 1, săgeata este
Z F i i

Z E 7 f. = PE,
i Z > | i 3Elo
înma P=
- em Pr aj _ ca ra x
Z 3 bara de
Rezultă f = f., deci
A St
/
mumii
4 Z == 3 egală, rezistenţă, avînd aceeaşi re- me
N, ” 7]

zistență cu cea de secțiune con- _ dc

A— E e a E SL
ra

Z stantă, poate acumula cu 50% mai

multă energie, deci este mai avan-
i

| Z U LE,

vajoasă peniru amortizarea şocu-

Fig. 6.17 rilor. Fig. 6.18 Fig. 6.19
Forma, de bară de egală rezistenţă din figura 5.34 este nepractică, Aceeaşi energie se poate exprima pe baza relației
datorită faptului că lăţimea b ocupă spaţiu mult, iar fisurarea foii de arc
duce ia ruperea completă a lui. De aceea, în practică se folosește arcul
U = Ei AV
2

trapezoidal, cu mai multe foi, ca în figura 6.17. Se împarte lăţimea b, 2G

164 185
şi făcînd înlocuirile 3. METODA CELOR TREI NECUNOSCUTEI

Pentru barele cu moment de inerție variind în trepte, se va stabilio

metodă, analiţică de calcul al deformaţiilor de încovoiere. Se consideră
___ 78 (fie. 6.20) o bară solicitată prin forţe concentrate, uniform distribuite şi
bla
A FI Per?
Z În

= | JL 158
22
b day da
/
„2 b2I2 fittețeri |
3
MIRI: N £
d A |. e (DO m sp
Se egalează cele două expresii ale energiei, împărțind cu de  E ES a |

dop DSdy b d
z2
ni /
/ -
|
k
-!
Muti z
da |, , L ui
î
NI Y Â
A
£ E,
Rixpresia se mai poate transforma, , at
& fi

Vu

de GA 12
Notind mărimea adimensională.

=
I2 Ja
Sedy
db
| (6.35) N |
/ îi / 5), Me
se poate scrie -

ECAII (6.36) k îk Puș. |

j A (portar)
E
dz GA
/ Lu +7

Aceasta, este ecuaţia diferenţială a deformaţiei datorite forţei tăietoare.

Dacă există sarcină distribuită, ea se derivează a
Fig, 6.20 |
do AP | (6.37) cupluri, cu moment; de inerție variind în trepte. Se împarte bara într-o
da? GA
serie de intervale, determinate fie prin salturi ale momenţului de inerție,
iar ecuația diierenţială completă va, fi fie prin discontinuități ale sarcinilor (puncte de aplicare a forţelor con-
centrate sau cuplurilor, de începere sau terminare a sarcinilor distribuite).
2 Se consideră două astfel de intervale succesive, de lungimi în Şi la, la
do N (6.38) care s-au notat:
da? BI GA — cu indicele capătului din dreapta : lungimile î£, +a sarcinile uni-
form distribuite p, Pra Şi momentele de inerție 7,, Ip;
Un calcul simplu arată că pentru dreptunghi & = 6/5, iar pentru cerc
1 Stabilită de M. Blumenfeld, de la catedra de Rezistenţa materialelor a Institutului
k — 10/9. Politehnic — Bucureşti.

186 187
 — cu indicele punctului respectiv: forţele concentrate Ps Pur Din relaţia (6.39), făcînd « == 0, rezultă unghiul în secţiunea &, notat
momentele încovoietoare Mp_., Mi, Mau săgețile oi-a 0 ŞI Pysa pantele pe desen cu q
Qi Pio eu eventual cuplurile exterioare.
pp OO Parhu — ta (Mara e 2Me) lea | Pretulisa
Se consideră porţiunea de bară între k şi k - 1 şi se iau axele de coor- Pe — Țar + + “
donate zky (fig. 6.20, b). Pentru a scrie momentul încovoietor într-o sec- Era ta GEL - D4 Ela
ţiune oarecare, se secționează bara ca în figura 6.20, d. Se observă că în
forțele tăietoare 7, Pus se includ şi forţele concentrate care eventual sint În mod cu totul analog se poate studia intervalul de bară între k—1
aplicate în. acele secțiuni (P,, Py+a). Dintr-o ecuaţie de momente îață de şi &, luînd originea, tot în E, deci cu axele ay. Se obţine valoarea unghiu-
capătul din dreapta al acestei porțiuni se află forța tăietoare 7, lui 4, făcînd permutările necesare în expresia lui e,

Tetea+ ,
My —Dar
PE Liza — M
pr= 0 __
Pa — Va J (M-a + 2M)le + Dulk
EA 6EI, 24BI,
Meta — NM EL Detalii |
D=: Se observă pe desen că unghiurile e; şi e, sînt egale, dar de sensuri
“ Înta 2 contrare : unghiul ej; se obţine rotină axa ka, spre axa ky, pină se supra-
pune cu tangenta î, ; pentru unghiul e, rotirea axei z, se face depărtin-
Se poate scrie momentul încovoietor într-o secţiune oarecare, intre he du-se de axa ky.
Şi P+l Ca, urmare, rezultă q + qi = 0. Adunind cele două expresii şi gru-
M = M, + ( M pa —
— Ma 4 Prea | p — PD,
2 pînd termenii în mod convenabil, rezultţă,
Ira 2 2
— Oaie + Dle AF Lara) — Diete =
Se scriu, pe acest interval, ecuaţia diferenţială a fibrei medii defor-
mate şi integralele ei succesive — hula (Ma + 2Mi) A + (Mara + 2) Al +
, 6E
2 __
— (3 Ma Peas | ap L Pat
= — M = — M
0) Ac
da” lata 2 2 pe 24F
lt1 (piataDeta + PE), (6.41)
2 3
— + Q, (6.39)
BI A = — Ma — (Se Me Dual 2 + Dry
unde s-a notat |
lea 2 2 6
da PIŢI — i [Ii ; et — Pacea | asta (6.42)

RI... = —M :
| Mata etil — Me E Dau
sati ) Îra
5 Data _ |
Pi Op 0, În cazul particular al barei cu moment de inerție constant, unde
ki 27 2 + . Pi 24 1 2
Is — In = LI, Telaţia (6.41) devine
(6.40)
Se determină constantele, punîndu-se condiţia ca la capetele interva- — oala Pyle + Deta) — Vaal =
lului săgețile să fie 2, şi bu:
e VĂ,01 (Mal Îebe
Mol E lost) 0 Malta] + EYȚ, (pri Cr Paralia)|
D= 0, D= 0 = ban DP > Deea GEI
(6.43)
Cu aceste condiţii, se găsesc constantele
Relajia (6.41) sau (6.43) poartă numele de ecuaţia celor trei necunoscute.
Ea este relaţia de recurenţă între mărimile 253, 2, 9 dela capetele celor
03 = Babe Ca =
Elena( ora — 0)
TEI
+ (Mata ++ 2Mi) beta
6
+ e Prrbeaa
24.
două intervale considerate. Ha se va scrie de atitea ori cite perechi de
intervale se pot stabili pe bară.

188 | 189
 PROBLEME

6.6. Să se afle săgeata o, la bara din figura 6,21.

Cele două intervale sînt determinate de punctele 1, 2, 3. Se folosește relația (6.41), în care
se înlocuiesc |
Di] = D, = O; Di = Wa= 0; Pi = Ya i = li Îi = d; Mia = M, = 9

Mg = Ma = — Pa; Miţa
= M3=0; pPr= Pas DP; Pin P3=0

Ăe pă 27?LU, Ă ku = FĂ43 = aI, |

Rezultă
d la 1
—bl=—— | —2Pa- ——2Pa- —|+-— pt: — 3»
CAPITOLUL 7?

RĂSUCIRE
de unde
Pa? | / a pl?a
Va — —— -F — — i

SE |I Ja 24 EI,
hăsucirea este solicitarea predominantă din arborii maşinilor. De
6.7. Să se determine săgețile v, şi o, la bara cu moment de inerție constant din figura 6.22. asemenea, ea este prezentă în multe piese de maşini sau construcţii (şasiuri
Se aplică ecuația (6.43), succesiv pentru intervalele —2— 23 și 2—3—d. În prealabil s-au de autovehicule, construcția metalică a avioanelor etc.).
determinat reacțiunile, care dau momentele încovoietoare
Această solicitare este produsă de forţele care nu întilnesc axa barei,
M, = 0; Ma = pe; Ma = php? ; MM = 0. respecțiv nu sint paralele cu ea. Eiortul care produce solicitarea de răsucire
l este momentul de răsucire, avind vectorul dirijat pe axa barei.
Ținind seama că vp= 0 =0,la=—,l= E E, =
| 2
6 ] Pa = 0, Da = p; P4 = 0, apli-
Studiul solicitării de răsucire este simplu pentru secțiunea circulară
carea ecuaţiei (6,43) dă sistemul sau inelară — de aceea, se va începe cu acest caz — şi mult mai complicat
pentru alte iorme de secţiuni.

1. CALCULUL MOMENTULUI DE RĂSUCIRE |

i E: Pentru calculul momentelor de răsucire, problemele practice se întâl-

3 [pe 1 pE (1 d 36 3 nesc sub citeva forme, care vor fi examinate în cele ce urmează,
— DP Dl — += 1 — — —|* Uneori, pe un arbore se găsesc o serie de roţi de curea, ca în figura 7.1.
? tat GEI | 3 27 (+3) 203)
Dacă roata mare este motoare şi dacă 8,2 S2, momentul de răsucire
iransmisş de ea este |
P P
G 2rrrrrtn? M, = (S, — SR.

Condiţia de echilibru cere ca acest moment să tie egal cu cel preluat

ZI DZ DR SU de roata mică, la care trebuie ca Sa > Sa.
Lă

Fig. 6.21 Fig. 6.22 M, = (8 — SR = (BB.

Rezolvarea acestui sistem dă soluţiile
Pe toată distanţa dintre roţile de curea, momentul de răsucire este
| tipi , 6pli constant. | NE
a Da =
2 OEI: 5 1944E1
191
 ya ay, YeZUltă
Dacă, este vorba de o tobă pentru cablu, ca în figura 7.2, momentul Cm
(7.3)
de răsucire este G = Taj SIN 2% |
M, = SR. 'Ț [ru

Şi în cazul momentelor de răsucire rămîne valabilă definiția, generală : inată cu « = 45”

Pa = O
vezuliă
+ pi

Se observă că pe secțiunea încl

A i Să

momentul de răsucire într-o secţiune este egal cu suma momentelor de

.

răsucire din stînga secţiunii sau a celor din dreapta secţiunii, luate cu
cas = 0.
semn schimbati. A Sin o
Zau
pia 0 sa

N
Fig. 7.1 Fig. 7.2
Un caz practic curent este acela cînd se dau puterile diferitelor maşini
care produc sau consumă energie de ]a arbore, precum și turaţiile lor.
Pentru o maşină de putere P şi turație n, cuplul la arbore este
Fig. 7.3 |
M — 95 460 E [daN-em] (7.1) | | U | amo
| cula ră pe aceasta, la a = 155,
Ti
De asemenea, pe 0 secți une perp endi
în care P se dă în KW şi n în rot/min, respectiv rezultă

_M = 10 260-£- [daN-era] (72)

cînd P se măsoară în CP.
4

2. SFAREA DE FORFECARE PURĂ

Se consideră o stare plană de eforturi unitare (fig. 7.3, a), la care pe

ai

19
"200

cele patru feţe avînd ca normale axele z şi y acţionează numai eforturi

unitare tangenţiale, toate egale, conform principiului dualității. Se zice că
acest element; de volum se află în stare de forfecare pură. EI se deformează,
sehimbîndu-şi unghiurile, fără a-și modifica lungimile laturilor. Este inte-
resant să se determine eforturiie unitare pe o secțiune înclinată cu unghiul
faţă de 0y. Acest lucru se face seriind ecbitibrul elementului de volum din a, B
figura, 7.3, b, şi anume, proiecţiile forţelor pe direcţiile co şi 7. S-a notat Fig. 4
cu A aria, feţei OD, deci faţa OC are aria A cos o, iar OD, aria A sin a. E-
a 1.4, a. Reciproc, dacă se consi-
cuaţiile de echilibru sint Aceste concluzii sînt ilustrate în figur — 92
b, cu eforturile unitare cz ȘI 0y =
GĂ — TygA COS ae*Sin & — TayAd. Sin a-cos « = 0 deră, starea plană din figura 7.4, e pură.
loc starea de toriecar
pe secţiunile înclinate cu -- 450 ave
CA Fr Tyg COS 4" COS 4 — Tag sin oesin a =0.
193
192 13—c. 18501
 „Practic, solicitarea, de forfecare pură se poate realiza la un tub subţire,
solicitat la răsucire, ca, în figura 7.5. Se observă că; detașind
un elemenţ
abed din tub se realizează tocmai stareade solicitare din
figura 7.3. loc de a considera întreaga bară, în figura 7.8 s-a luat numai o lungime
Dată fiind grosimea mică a peretelui, efortul unitar + poate fi consi- elementară da respectiv numai o parte centrală, de rază oarecare 7 < k.
derat uniform distribuit, ceea ce duce a, Din consideraţii de deformajţii, se poate serie : arc bb = yde = "do, de
unde | |
M, — 5 2x RR,

de unde

= — A,
(7.4)
2 a R28

3. EFORTURI UNITARE ŞI DEFORMAȚII

ÎN BARA DE SECȚIUNE CIRCULARĂ
Rezolvarea problemei se face ana-
lizind deformaţiile produse de un mo-
| ment de răsucire. Dacă se trasează pe
Fig. 7.7
a o -D

S-a notat unghiul de răsucire specifică (unghiul cu care se răsucesc,

una faţă de alta, două secţiuni transversale distanţate cu 1 cm)

mlm
_ de (7.6)

nn
dz |

Aplicind relaţiei (7.5) legea lui Hooke pentru răsucire

a = Gy = Gr0, CIT)
—

Ț
—— fm

Di | , G
-

o
SE Cp i SAS ZIS ) 7,
MI Fig. 7.5: | Fig. 7.8
i J, iz VI ps
conturul barei o serie de generatoare şi cercuri paralele, construind o reţea,
de pătrăţele curbilinii, ea în figura 7.6, în: urma aplicării unui moment
de răsucire, se constată că :. Sa Doi 5 dz NE
— 0 secțiune plană AB rămîne tot plană, A'B';
— pătrăţelele curbilinii a b e d. se transformă în romburi, modificân- Fig. 7.8 Frig. 7.9
du-și numai unghiurile, ceea ce arată că are loc o stare de forfecare pură. s-a obţinut; legea de variaţie a eforturilor unitare tangențiale pe secțiunea
În timp ce o generatoare BO (tig. 7.7) se înclină, datorită solicităzii de barei de secţiune circulară : ele sînt nule în ceniru (la 7 = 0), variază [ina
ăsucire, cu Unghiul mar, S6 constată că în secţiune o rază oarecare OB se cu raza r şi sînt masime lângă conturul sechunii
rotește cu unghiul e, rămînînd toţ dreaptă, deci ajungînd în poziţia OB”. În
Tmiaz = Gmaz = GOR. (17.8)
194
195
 Întrucât paz este tangent la contur, deci perpendicular pe rază, se Renunţind la indicele lui zmaz, formula (7.10) se serie sub diferite
admite că în orice punct al secţiunii efortul unitar este perpendicular forme, după cum este vorba de dimensionaie sau verificare.
pe rază. Se obţine astfel diagrama de variaţie a eforturilor unitare din Pentru dimensionare
figura, 7.9. În baza principiului dualității, se produc etorturi unitare şi în
secţiunea, longitudinală, ca în figura 7.10. * TV nec = A (7.12)

Pentru verificare

ze Ju E ta. (7.13)
We
Pentru calculul momentului de răsucire capabil
Mu cap= VW per Ta: (7.14)

La, secțiunea circulară, modulul de rezistenţă polar are expresia

| TI
Fig. 7.10 Fig. 7.11
Pentru a stabili legătura dintre momentul de răsucire JM, și efortul
unitar, se scrie că momentul de răsucire este suma, momentelor 7: dA-7 La, secţiunea, inelară, modulul de rezistenţă polar este
ale tuturor forțelor elementare îaţă de centrul O (fig. 7.11)
a __ AA
M, = | d Ar = | G044 —G867,. i 32 (D'—d) RD — d)
d Pi

Se obţine
GQ = e (1.16) f£ 09
5/3 ///
| În Secţiunea, inelară este mai avantajoasă ZZZ
decît cea circulară plină, întrucât la aceeaşi

SN
şi, înlocuind în relaţia (7.7),
mărime a suprafeţei, deci cu aceeași canti-
Mr tate de material, are modulul de rezistenţă
PT i (7.9)

AJ
AJ
polar mai mare şi deci poate suporta un
Îp moment de răsucire mai mare. În figura 7.12
În vecinătatea conturului, efortul unitar este s-a reprezentai variaţia eforturilor unitare

18
j

|
MR MM J tangenţiale pe o secțiune inelară.

TI
oa =, (1.10) Din tormulele (7.7) și (7.9) rezultă

|
1» Ip Wo
R M,
a,
GI. ( 7.11) Fig
im. "7,12
unde
7 |
VW, = — (7.11) Cu această relaţie se poate calcula unghiul de răsucire specitică. Pe
de altă parte, din relaţia
este modulul de rezistență polar al secţiunii. de = 0 da

196 19'7
 3. EXERGIADE DEFORMAȚIE LA RĂSUCIRE
rezultă, unghiul de răsucire pentru o bară de lungime infinit. mică
(2.21)
__ AIA Pornind de la. o relaţie generală analogă cu
=
1.15
m L,

Gl,
U = AY,
Dacă se integrează pe o lungime / pe care momentul de răsucire este p 2
constant, se află deformația totală
bara de secțiune civenlară, ţinînd
se poate face o transformare, pentu
Mi (7.19) că
Lago seama
_ Mer : dV == dAda.

FAȚĂ DE AXA BAREI. ÎNCERCAREA

p
4. EFORTURI UNITARE LA LA45 RĂSUCI RE Făcînd înlocuirile, rezultă
z% x aa a A „
Ş
feţe i Ce i rit pda de volum BODE din figura 1.13., avind două,
i r normale, două în plane longitudinale şi două în
p «ne paralele cu planul tangent la cilindru. El este supus stării plane de
ioriecare pură, Conform celor stabilite anterior, elementul de volum Ținind seama că
BOD'E, avind patru feţe înclinate cu45* faţă de cele ale elementului
precedent, este solicitat pe o direcţie la, întindere, cu co = 7, şi pe cealaltă
ţ 2 dA = Io
ia compresiune, cu 6 = — (a se vedea şi fig. 7.4, a). Ca urmare, în baza P-
solicitată, la răsucire se produce, pe secţiunile înclinate, eforturi unitare de
întindere, respectiv de compresiune. RA
yelaţia de mai sus devine
| „Dacă se face încercarea la răsucire a unei bare, înregistrindu-se va-
riaţia momentului M, și a unghiului Ac, se poate construi o curbă carae- (ie (20)
teristicăîn coordonate M, — Ag. Cu ajutorul relaţiilor stabilite mai sus ), 261,
ea se poate transforma, în coordonate = — y. S-a arătat că pentru oţel ca
d, lungime Î şi
are forma din figura 1.20. Pentru un arbore de secţiune cirenlară, de diametru
energi a de deformaţie
nn moment de răsucire constant pe toată lungimea,
acumulată este
D160 (qi)
GIL e 0 De

6. CALCULUL ARCURILOR ELICOIDALE CU SPIRE STRINSE

maşini, sint
Arcurile elicoidale, foarte des folosite în construcția de
siune. lorţa aplicată,
solicitate, în ansamblu, la întindere sau la, compre
|
un singuy semn, deci în cazul
Fig. 7.
Si 3 Fig, Zid acului este, în majoritatea cazurilor, de
solicitărilor variabile eforturile unitare sînt; oscilante.
i Fie cazul unei bare din material care rezistă mai puţin la întindere
Conform figurii 7.15, sc notează : P, sarcina aplicată arcului ; F, raza
decit la, foriecare, cum ar fi fonta. În acest caz, ruperea se face din. cauza diainetrul secţiunii transversale a firului ; 2, numărul
de întăşurare ; d,
eforturilor unitare de întindere c de pe feţele B'C” și D'7 și că ap re de spire, | |
o elice Ia 45” faţă de axa barei, ca în figura, 7I4 intii
199
198
 Dacă unghiul de înclinare al elicei vu este mare, în secțiunea firului se
produc : forță axială, forţă tăietoare, moment încovoietor şi moment de Etectul forței tăietoare depinde deci de mărimea, raportul d/3k:
răsucire. La arcul cu elice de înclinare mică unghiul « este Mic, ceea ce la arcurile unde acest raport este mic, efectul forţei tăietoare este
negli-
iace ca, forța axială și momentul încovoietor să fie practic nule, iar mo- Jabil și se foloseşte numai relaţia,
mentul de răsucire şi forţa, tăletoare, arătate în figura 7.16, să aibă valorile (7.22); din contra, cînd acest ra-
port este relativ mare, este necesa.
P
ră o verificare cu relaţia, (7.23).
M, = PR; T=P.
Studiul complet al arcului
Cu destulă exactitate, calculul arcu- cere determinarea săgeți, adică a
lui elicoidal se face ţinînd seama numai scurtării sau lungirii pe direcţia
de momentul de răsucire, ceea ce duce iorţei P. Aceasta se face UŞOr ega-
la următoarea relaţie de dimensionare lînd lucrul mecanic produs de forţa,
P cînd arcul suferă o săgeată sta-
bică f
1
D=—P
27 e ILIE
TIT

cu energia de deformaţie dată de | | ai | [A

iormula (7.21), în caxe se fac sub- | — =
stituţiile TIE
?

M, = PR; = 22 Rn Fig. 7.17

U
16 P2R2.922Rn ___ 32 P2R2y
— ==
Fig, 7.15 Fig. 7.16 ad „Gad

Aplicind prineipiul conservării energiei, deci egalînd cele două expresii

ă d, | (7.22) ale ci, se obţine formula săgeţii arcului
Rezistenţele admisibile ale oţelurilor.de arcuri călite au valori 7, =
== 4 000 ...6:000 daN/em2?. __ 64 Phîn
Se poate ţine seama şi de efectul forţei tăietoare P, care a fost studiat
f (7.24)
Ga
în capitolul 5. Pe axa orizontală AC a, secţiunii din figura 17.17, efortul
unitar tangenţial, produs de torţa tăietoare P, are valoarea maximă dată Uneori, se calculează variaţia săgeţii Af datorită unei variaţii de
de formul (5.27) forţă AP
To RS
4. P 16P
64. AP. en
3 md 3 72 Af = (7.25)
d Ga
Se vede pe desen că singurul punct din secţiune unde efortul unitar Se observă că între sarcină și deformaţie există o relaţie liniară, fapt
to se adună aritmetţie cu 7, — produs de momentul de răsucire — este caze ușurează calculele și servește la numeroase aplicaţii industaiale (dina-
punctul A. Aici axe loc efortul unitar tangenţial maxim
mometre).
__16P8R 197 158 (i i Pentru oţelurile de arcuri, se iau uzual constantele elastice
ma
maz —*
a ea
ta =
Tone —
za ÎL! 3fR Ea

Hi =— 22:10 daN /em* şi G = 8,5-105 daN /em2.

200
201
 Se dimensionează, separat pe cele trei intervale, cu relația

L PROBLEME 3 ————

1 [e XI;
P= 2290 L1Y şi
a] unei mașini, cunoscind
7.1. Să se dimensioneze un arbore inelar Ta
n, dacă se dă rapo rtul d= 08 Dşi afa = 400 daNjem?,
n = 300 rot/mi : |
Relaţia de dimensionare. dă 3
P 2 250 q 16-31 820 6 8
95 450 —— 95460 cin,
— , 7

2 500
i

î
—

AT, n: 300 i
> 100 — = 1790 cm
nec =
Wa p nec a => 3
d — 16 + 19 092 5 3
12 | 27500 7 „19cm,
2(D'—0,84D5) 059 D'
(Did)
Po 16p OoO16D 16 3
Pi /As 12728
23 7300 = 3,06 cm,
D= 24409 cm; d = 19,92 cm.

aleg valorile rotunjite e: d - dia = Gem,

= 7em, ni dap= dem
Se = A valorile i rotunjit
arbor ae: Si .
=— 200 mun. cum seAntaratăASUDIA
E un Arbore, de lungime, |, incastrat la L] capete, se- aplică un, cuplu AZ, 4: așa
D = 230 mm;
Li
- i a

determine reacţiunile în incastrări și unghiul maxim

- + ,
E] E)

să,se
- -

de răsucire,
-. - a
-

diametru d = 20 mm, se produce un efort ă statici nedeterminată. i. iNoti

izste vorba de o problemmă i
7.3. În secţiunea a rborelui unui motor, delui dacă deformația totală pe această lungiine de răsucire
PR
A! momentele
N.

se serie 1 Și
Ă;

ecuaţia de echilibru
otiud CU AF K 1

are se produc în reazeme,

| , a
id „A

mea arbore
unitar = = 700 daNfem?. Se cere lungi
este A0= 4”. dau
(1)
Formulele (7.10), (7.15), şi (7.19)
AT, + Alo = Afgo

16 M; A All 32Ml Se construitește diagrama

iaz de 3 momente
) ca în [igura 7.19, A doua ecualie se obţine din con
diţia de deformaţii i
..
*

ai 7 Gl Rd! reăzeme. deci aţii : secțiunea: de aplicare

piicare a cuplului A.44, se roteşte
| cu același unghi faţă de ambele

împărțind între ete aceste relaţii, se obţine Mae Mb Mod

Glo Gl? Ma 2)
ai Gd
= — ș Ap = de = 0,0698 rad

G-d-Agp 810000-2-0,0699 = 80,8 cm.

paaigi paalud 2046
2
_ E 2 -'100
Q) G a
PI ZA
forma din figura 7.18, lucrează un motor de Fm - :
7.9 Asupra unui arbore de transmisie de
405%, turaţia fiind de 300 rot/min.
putere P= 100kW și trei maşini care consumă 40 kk, 20 KW,
e, luînd za = 500 daN/em”, “Ț/ n=30p9 PO A ȚP2

* ITI]
Să se dimenșioneze arbore le, pe iinterval A,

A.
|

a
pe diferitele porțiuni ale arbo-
care dă variaţia puterii transmise | If(idri
Se construiește diagrama
| | |
relui (fig. 7.18). ale
Se aplică relaţia (7.1) pe cele trei interv

Me oa = 95 460 —
300
100
== 31 820 daN - cm
| | „LUI III E
60 Fig. 7.18 Fig. 7.19 Mr
Apsp = 95 460 — = 19 092 dax* cm Rezolvind sistemul de ecuaţii (1) și (2), rezultă
” 300
b q
AT,
ră” =
—. Alo
. T ; 4
Mo = Mo — ,
40
. Mia = 93460 — = 12 728 daN- em,
300

203
202
 are loc în secţiunea de aplicare a cupluiui Mo Pentru dimensionare se foloseşte relaţia (7.22), în care sarcina cea mai mare care solicilă
Unghiul maxim de răsucire
arcul eşte '

P,= Py + AP = 3000 + 2 000= 5 000 dan.

Alegind |
încastrat la ambere Ta = 4 000 daN em,
Ovservaţie. Problema poate fi generalizată, Dacă asupra arborelui
se scrie că unghiui iotal de răsuelre, e avia
capele se aplică a serie de cupluri de răsucire, -sczultă
impreuna cu Ci
două capete, este nul. Această condiție, Și în Pro-
momentelor din reazene. 3 3
Li

de echilibru, dă valorile
+
|
A plema de faţă s-a procedat la fel, intrucit relaţia
de ee[or- 167,2 ]/16-5000-5 _
maţii — ţinind seama de semne — mai putea îi scrisa =
Ta
=
77 * d 000
= 3,f cm.

Ma _22-=0,
Mob
Glp Glp Se poate lua valoarea rotunjită
re,

d — 40 mm.
i a
fiind identică cu cca folosită mai sus.
R = 5cm Dacă se iace o verificare a efortului unitar maxim, cu formula (7.23), se obţine
7.5. Să se dimensioneze un arc clicoidai cu
săgeata, dacă
pentru o îorță P = 100 daN şi să se calculeze
are n — 10 spire. Să se determine efortul! unitar tangenţia 16P,R 14 d 16-5000-8 14 4 3714 daN/ A
se calculeze înălţimea
i maxim care se produce in arc. Să oma Liri a d am
“RR | 43 ——
2.8 |= 3 li daNfemr,
arcului liber.
i
Fig. 1.20
se găsește
Cu ajutorul relației (7.22) şi alegind sa = 5 000 daN/em* cesa ce este sub rezistenţa admisibilă aleasă, datorită faptului că s-a mărit diametrul d, rezultat
3 3 lin calcul, de la 3,7 la 4 cm,
-100-5 Pentru calculul numărului de spire, se aplică formula (7.25)
=“ PI -|* 9 — 9,798 cm %8Smm.
Ti Ta 7 * d 000
G4- AP: R-n G-di- Af 850000: 44-2,1

2
Af = ; n= = — 6,97 47 spire.
Cu relaţia (7.23), ştiind că 73 = “a > 5 000 daN/em?, se ailă Gad! 64- AP- RI 6-2 000- 85

= Tal +
max di) = 3s 000 1+ iu — 5 287
267 daNdaN/em?.em? Pentru determinarea inălțimilor, se notează :
ih — înălţimea arcului liber;
hy — înălţimea arcului sub sarcina iniţială 2;
ța admisibilă cu o cantitaie
Se vede că în cazul de faţă efortul unitar maxim întrece rezisten fa — săgeata arcului sub sarcina inițială P;
3%. i j h, — înălțimea minimă a arcului, sub sarcina Po+AP.
neglijabilă, de
(7.24)
ă Săgeata arcului sub sarcină se calculează cu formula În mod analog problemei precedente, se poate scrie

GAPRIn_3 __64-100-5010
- Fe h, = nd + (n—1)s= 7:40+ 6-10=— 340 mm
Gat 850 000 - 0,84
—

hp = hy + âf= 340 +21 = 361 mm.

2 a Tina Fi
sc observă în ligura 20 că
Pentru a calcula înălțimea hp a arcului în stare neincărcată, Î. Inătțumoi | ț
Pentru a ajila pe A, sc calculează săgeata inițială sub sarcnina P. Săgeţile sint propui =
şi săgeata maximă
ea se compune din înălțimea 4 în stare comprimată ţionale cu sarcinile
lăsat intre Spire în A are cot pr PA
formată din grosirnea tuturor spirelor plus un spaţiu minimal p
s-ar produce în cazul stringerii
Acest spațiu are rolul de a evita zsomotele şi socurile care fo Af Po A 3 000
a aycului. Fie acest spaţiu minimal s= 2 mm. Se poate scrie
PO a5: ap 1 2000 "2,1 — 3,15 CIN

h, = nd + (n — 1)s=.10:8 + 9:2 = 96 mm; -

h= hu + fo = 361 + 31,5 =— 392,5 mm,

ho = ha + f= 98 + 230 = 325 mm, E
(Goma arcuri elicoidale, avînd aceeași lungime liberă şi acelaşi număr de şpire, sînt
R = &cm, montat sub o sarcină iniţială așezât&concentric (cel cu raza de îniășurare mai mică în interiorul celui mai mare) şi sintincărcale
7.6. Să se dimensioneze un arc elicoidal, cu raza
irebuie să se scurteze cu Af =
Pg = 3 000 daN şi care la o variaţie a sarcinii AP = 2 000 daN
cu o sarcină totală P = 200 daN. Dacă razele de înfășurare sînt R, = 3cm și Re = Sem şi dia-
în stare montată şi în stare strinsă, metrele firelor d, = 7? mm și de=— 10 mm, se cere să se calculeze partea din sarcina totală P cu
— 9,1 cm. Să se calculeze lungimea arcului în siare liberă,-
care se încarcă fiecare arc, admiţind că sint făcute din același material.
ştiind că în ultimul caz se lasă un spaţiu între spire s= 1 cm.

204 205
 Fie P,şi P, cele două fracțiuni din P.: Se poate scrie

P= Pt Pa SI și:
(1)

În timpul incărcării, cele două arcuri au aceeași săgeată. Aplicind relaţia (7,24) pe rin
” * i - 1 . * > ET] d

pentru fiecare arc, se obţine o nouă ecuație

| 64P.n — 64P,REn
Gat Gas

LI e (2)

p _P ___P
Pa = a 80 0 ati
CAPITOLUL 8
1+ qt EA 3I 1t
ELEMENTE
1 ză

DIN TEORIA ELA STICITĂȚII

P, = 0,473 P 4 0,173*+200 = 94,7 daN; PP, 33 0,327 P 2 0,527 - 200 = 105,3dahN,

Problema generală a teoriei elasticităţii, este de a găsi starea de efor-

buri unitare și deformaţii într-un Corp, atunci cînd
se dau : forma, corpului,
forţele aplicate, condițiile pe contur și constantel
e elastice E, G, v. Pusă,
"în acest fel, problema are soluție numai în anumi
te cazuri particular e, care
prezintă suficiente simetrii (de ex. bare drept
e ete.).
Introducînd în plus ipoteza, lui Bernonili, rezist
enţa materialelor dă,
soluție aproximativă, însă suficient; de exactă unei serii de probleme.
În acest.capitol se vor examina o serie de noţiu
elasticităţii, în special cele referitoare la starea ni de bază, ale teoriei
maţii în vecinătatea unui” punet. Capitolul
de efortu ri unitare și defor-
se încheie cu studiul răsucirii
barelor cu secţiune de formă oarecare. N oţiunile
descrise vor servi în capi-
tolele următoare, la sudiul teoriilor de rezistenţă,
al plăcilor plane, al tubu-
rilor cu pereţi groşi, etc. |

1. COMPONENTELE TENSORULUI EFORTULUI UNIȚAR

Se consideră un punct de coordonate £, Y» 2 din

„Prin care trec trei axe rectanpulare IZA interiorul unui corp,
Spre a defini forţa, aplicată asupra acelui punct,
de exemplu greutatea
sa G =—înj, este suficient a se cunoaşte cele trei compo
acestui vector.
nente pe axe ale
Dacă se examinează starea de eforturi umiiare în
acel punct nu este
suficient a da coordonatele sale P,-Y, & cl trebuie preciz
suprafeței pe care acestea, se măsoară. ată şi orientarea -
Se pot imagina, trei plane perpendiculare 29), Vă, 2% care
trec prin acel
punct şi alte trei paralele cu ele, formînd un paralelipipe
d de dimensiuni

207
 a. VARIAŢIA EFORTURILOR UNITARE CU ÎNCLINAREA SECȚIUNII.
punct). Starea de
oricât de miei (care se poate reduce, la limită, la un EFORTURI UNITARE PRINCIPALE ȘI DIRECȚII PRINCIPALE
jurul punctu lui dat; este cunosc ută cînd se cunosc elor-
eforturi unitare în plan, efortul
Însă pe fiecare Una, dintre problemele elementare ale stării plane de eforturi unitare
turile unitare pe fiecare din cele trei plane.
re şi se poate desco mpune în o componeni- Se consideră prismacu bază triunghiulară
unitar poate avea o direcţie oareca va, fi expusă în cele ce urmează.
OCD din fig. 8.3, avînd, perpendicular» pe planul desenului, grosimea
|
G, ecală cu unitatea.
4” z
Se cunose componentele 52, Sp Tay ale tensorului efortului unitar
Xa N/A 4% | îi 7,
2

Zi, ni 4 Zuz
pe feţele 00 şi OD (perpendiculare pe planul desenului, avînd ca normale
|
—-— f)

pe 0z şi 0y) şisecere să se determine componentele o, 7 aie tensorului de

Pi |
57, s> fa
Oa]
Io
17 Z A] Oz pe faţa CD, înclinată cu unghiul s față de OC.
Cele şase componente ale efortului unitar, notate pe desen, inmulţile
EA E
— d, Î. AH —j-—p |
|
A
fe
E 1-A
| £ i
6, Ga
Cr 4
4 Gu Ze ă LAR Ga cu ariile respective (suprafaţa CD are axia A, 00 are A cos e şi OD are
LTg ATZI 02 ZT sin q)
| 0% Pie
pT |
a | a
p,
| Y& 2, VA
5 îy Yy
P 2 Gy z- 4 Cy
7
Fig. 81 l D= 8 ”

tă, o, paralelă cu normala şi două componente z, paralele

ipipedu
cu cele două
lui există 9
pre
axe din plan. În acest fel, pe cele şase feţe ale paralel
componente ale tensorului efortulu i unitar (fig. S.1, c) G,
—— C
Ji —
Oz
Eni
Te
Gy
“ma
„. (5.1) 4 7 2
zi tzy Oz E
i | y |
vespectiv numai 6 componente distincte, în virtutea dualită
ții eforturilor Tig. 8.2 Fig. 8.3
unitare tangenţiale. 5
ă trei cazuri : produe șase forţe care trebuie să fie în echilibru. Se seriu ecuaţiile de pro-
După cum unele componente sînt nule sau nu, se prezint iecții pe direcţiile o şi 7
componentă,
__ starea liniară de eforturi unitare, cind există o singură
de ex. c,, fig. 8.1, a; cazul a îost studiat în cap. l; Gi — oz cos? 6 — o sin? 0 —2rpyAA sin a cos c=0
componentele
— starea plană de eforturi unitare, îig. 8.], b, cînd toate
coordo naie ;
sint paralele numai cu două dintre axele de TĂ — GzĂ sina cosa ko Sing 0084 Tag cos? 4 — Tayd Sin? a = 0
— starea spaţială de eforturi unitare, îig. 8.1, c.
și simplificind cu A, rezultă

2. STAREA PLANĂ DE EFORTURI UNITARE G = 0, Cos2a +o,sSin ? 42 Ta SIN 4 COS

ată 2 = (oz —Gy) SIN e GOS 4 -k Tzy(Sin?2a — GOS? 0).

Astfel de stări de solicitare se realizează într-o placă subţire solicit
într-un
de sprijin,
prin forţe în planul ei, în secţiunea, unui baraj sau zid OB, BC, 0D,
Ţinînd seamă că
rat de lungim e infinită ete. Liniile
tub cu pereţi groși conside
efortur ile unitare.
- DO din fig. 82 reprezintă suprajieţele pe care se aplică | -- Cos 26
;
|
sinie=;
| — cos2e
; 2 sin a cosc= sin 25,
CD are, perpen dicula r pe plan, COS =
În mod uzual, se consideră că elementul OB 2 | 2
grosimea egală cu unitate a.
Me. 18 209
208
 Soluţia este
expresiile de mai sus devin - — ji j
Ca Su A (8.5)
Ga + Gy Oa —G , ]
9 = pe ———— cos2a + Tay SIN2 ce
2 2 De aici se vede că direcţiile 2e şi 2a' sint perpendiculare, deci direc-
(8.2) ţiile « şi a! tac unghiuri de 45. Prin urmare, eforturile unitare tangențale
6, —c, . sînt mnazime la 45 faţă de direcţiile principale. Dacă se înlocuiesc expresiile
= — = e sin 2a — za, 008 2. lui «' în (8.2), se găseşte

kelaţiile stabilite permit a se calcula o şi + pentru orice direcţie ce.

-
ma
— E Smile . A (8.6)
2
Problema, importantă este de a găsi direcţiile pe care efortul unitar s
este maxim sau minim—numite direcții principale — şi valorile respec- Deci, cele donă eforturi unitare tangenţiale maxime sint egale şi de
live ale lui o, numite eforturi wiitare principale. În acest scop, se deri- sens contrar, ceea ce confirmă dualitatea eforturilor unitare tangenţiale.
vează o in raport cu variabila 20 şi se anulează derivata,
ds mc
Dă

b. REPREZENTAREA GRAFICĂ A VARIAȚIEE EFPFORTURNIILUR UXITALE

d(20) - 2 IN Z& -F Tzy 008 20 =0, PRIN CERCUL LUIMOUNLL

Din cele arătate în paragraiul precedent, s-a văzut că pe direcțiile

În primul rînd, se observă că derivata calculată este— =, deci pe direc- principale eforturile unitare tangenţiale sint nule. Reciproc, dindu-se
file principale eforturile unitare tangențiale sînt nule. Din anularea derivatei, schema; reprezentată de fisura, 8.4, înseamnă că direcţiile axelor sint direcţii
rezultă principale, iar eforturile unitare o și o, Sini eforturi unitare principale.

4 02 = Gy
tg 24 = SI, Sa | (8.3)
7
Cum funcţia, tangentă, are perioada 7, pe un cere întreg vor îi două
OG PA
i,
soluţii, 2ai şi 2a2, diferind intre ele cu x, respectiv direcţiile a, şi ap diferă
cu 3/2. Prin urmare, există, două direcţii principale, perpendiculare între i
ei a

ele. |A
Din (8.3) rezultă
2 _ Oz —0y | a |
V( Ga —. Gy)? + 4zay | (o2 — 0) + 472, 03 PR
_ Înlocuind aceste valori în (8.2), rezultă cele două Fig. 8.4
eforturi unităre
principale, notate o, oa În acest; caz, se pot folosi notajţiile uzuale ale eforturilor unitare principale,
1 a | | deci se înlocuieşte o prin o, Şi 6, prin oz iat formuiele (8.2) devin
Ga +
Ga = SI + EI V( Ga — 9y) t da (8.4)
2
g= ME
0, —c0
i 702 cosda; =
-— 9
2 sin 2a.
.
(8.7)
_ Luind semnul plus, rezultă efortul unitar maxim o,, iar cu minus, cel 2 2 2
MINIM, Oa. N
„Se vor căuta şi maximele sau minimele lui z. În acest scop se deri- Se poate elimina unghiul 2a între cele două relaţii
vează rin raport cu 2a | | 8.8
__ Gto) (a),
dr Oz — g

cos 2a + Tzy SIN 2 a =.

-
(= 2 + 2 5)
d(2a) 2
211
pda

210
 A L Ma,
A . _ ii -
i

Ecuația reprezintă cercul hi Mohr pentru starea plană de eforturi — 0. examinat

p. Forfeearea pură. Cazul2 a fost in capitolul 7. da sche(8.3)
- - h. -

da iar înlocuind în formulele

IPS , j , __ Oy 4" Go din figura 1.4, a se dau co Guy )
umitare. El are centrul pe axa Oc, la distanţa 0D = p , Și vaza şi (8.4) rezultă

R
=
— 91 92
a 58 cum s-a reprezentat în figura, 8.5.
i a a 5 A i -
| ip dx = 00; a E |
a IT
i Oua Tayi -
01 fagi
— . G
Se == — "Ţ
zy
4 4
Hiorţurile unitare pe o secţiune
CA înclinată cu unghiul « faţă de Oy Se găseşte rezultatul indicat pe iigura 1 4, a. Pentru schema din Higura
se află ducind raza DB, care face 7.4, b, direcţiile axelor sint direcții principale, deci Gl > Ga Ca
unghiul 2a cu axa o, şi măsurind co- Folosind relaţiile (8.7), se vede că pentru « = 45 rezultă, a = O ȘI ar ia
ordonatele punctului B 7. Întindere sau compresiune pe două direcţii. În cazurile reprezen-
tate de fivura 8.4 sau 7.4, b direcţiile axelor sînt direcţii principale ; pe o
j O. soiune. prpendietiar sie cui Op e Se
O0O0=oc=s.: B
= 0 = Gai Cta “tine înclinată oarecare, eforturile unitare se află cu relaţiile (5.1)
secțiune perpendiculară pe sau cu cercul lui Mohr. N A A
cea reprezentată de punctul B se 3. Etorturi unitare principale în bara colicitată la incovoiere: în
află ducînd diametrul BDB' cu care bara, solicitată la încovoiere, nu există efontul unitar c,, ceea ce 1ace
rezultă punctul B'. Ca şi pentru cer- laţiile (8.3), 8.4) să devină
cul din îigura 2.26, se poate demon- —
stra căş suma eforturilor unitare nor- | 2
tg du =; pp Ga pu Lya
et oz tr Ea (8.9)
male pe donă secţiuni perpendiculare Ga 2
este constantă, adică expresia | aa
Fig. 8.5 d, +6, = a ko | Aici, Ga Și Ta, Sînt eforturi unitare într-un punct oarecare a gi ATi
| | ie, 1 2 i situat la distanţa y de la axa neutră, date de formulele (5.9) și (9.45).
este un invariant, iar eforturile unitare tangenţialepe cele două secțiuni | Dacă se parcurge secțiunea, de-a 4
perpendiculare satisfac principiul dualității, | îi | “ angul axei Oy, întrucit o. ȘI <zy variază Op al |_h-02 |
Se poate rezolva şi problema inversă, cu ajutorul cercului lui Mohr : cu 4, rezultă că direcţiile principale 7 =0 e
cunoscind eforturile unitare o, Gy, Tzy pe două direcţii perpendiculare, | si se rotese continuu, iar eforturile Oy 02
ca în figura 8.5, să se afle eforturile unitare principale şi direcţiile princi- | unitare principale o, 62 variază mereu. G: (0.70
pale. Se construiește cercul lui Mohr, aşezind pe desen punctele B(o., Fie secţiunea AB a unei bare (fig. 8.0) 2. |ko |
2) Și B (0y— Tay) Şi ducind dreapta BB' care reprezintă diametrul în care există moment încovoietor po- Or SA Oz ! E
_ - - A 7 - 3] - i : A -

cercului. Construind cercul, se pot măsura eforturile unitare o, ca; precum zitiv si forţă tăietoare pozitivă. În AZ i a,
şi unghiul 2. Se știe că « este unghiul unei direcţii principale cu axa Oy. | punctul cel mai de jos al secţiunii, B, Oa O lt
| | oxistă numai efortul unitar de întin- Oi* % j
c. CAZURI PARTICULARE ALE STĂRII PLANE D% BFPORTURI UNITARE dere, 6, = Oa iat cp = 0. Ca urmare, NA !
a Ă , e 5 i i i incipală 7 este axa &, iai 2 “GJ
Făcind anumite particularizări la schema din figura 8.3, respectiv i Grecia Cc E unetul superior A există oz po - Se
la] formulele deduse
ini:pe baza ei, se pot găsi
Ai cazurile particulare de stări ă o
numai SA ineinal. d de com _
efortul unitar principal, Opal FI0=20
| Ea |
plane de eforturi unitare, analizate anterior. sune, 6, = 6,<O,iar o, =0; deci 2
nnlă
«. Starea i îliniară
n £
de eforturi unilare (întindere sau compresiune
, | PS a
aici axa principală a 1 7! este “diriiată
curijată pe
| Oy, ? iar 2 : pe Oz. ” În planul neutru unde y
studiat anteaior,
studi antet,
n .
al ie (8-1)
stării17 liniare
iri] sede face
eforturi n 1:ap — 0 se găseşte cazul
ay "=1 unitare | o, = 0 şi Lua
7ay%0,._.
există solicitare de Tis. 8.6
0. Ge 0 fortecare pură, iar formulele(8.9) dau
01,3 —
2 2 3.3
——— 01 — Oz)
z; do
62 —
) | a= E,
—
aş _ ST și Gap i
mp Pe figura
«
86 s-au mai - indicat
: :

iar din (3.6 | d d | - că. merci

(8.6) 1 1, | direcţiile principale şi pentru y = + h/4. Se observă că, mergind de-a
lungul axei Oy, dela A pină la B, direcțiile principaie se rotesc continu
, 3 i A _ - LE! R.. * i U —

cnag = + EI (0, —2)=+ 2 az: se ace

în total, dela A pînă la B, cu s/4 — în sens trigonometric. Rotirea

212 213
 în sens contrar atunci cînd forța tăietoare este negativă, ia» momentul
incovoietor pozitiv. Cu ajutorul celor arătate, se pot construi liniile szos- Din ecuaţia (2) rezultă valoarea efortului unitar ay
iaiice sau înfășurăloarele eforturilor unitare prineipale (fig. 8.7). Se ia un. zay = 500 daNfem”. (a)
|
pinct A, în care se trasează direcţia efortului unitar principal o. Pe
această linie, se ia un punct infinit vecin B, în care se figurează noua Din ecuaţia (1) se află valoarea forței A
(b)
N = di [1 025 1-V/2252 + 4:5002] = 3 218 dan,
2
BA

îi îm : &
|
a pi |
| - - ae fi
Fig. $,7 .— i: l
A.
Cage |
direcţie a lui c.. Continuînd operaţia de la o margine la alta a înălțimii G. i NI
barei, se obţine linia izostatică a lui o, ca în figura 8.7, «, tangentă la
axa Oz la un capăt şi la Oy la celălalt. În mod analog se trasează linia | 5
C N
izostaică a lui oz, ortogonală cu prima. Prin orice punct al barei tree *y
două izostaitice, ortogonale. Pe întreaga bară, se pot trasa o infinitate
de izostatice, formind o reţea de curbe ortogonale. Liniile izostatice au Lig. 8.8
importanță, în cunoaşterea direcțiilor pe care materialul este întins, res- de relaţia (8.6)
Etortul unitar tangenţial maxim este dat
pectiv comprimat. La grinzile din beton armat se caută ca armăturile
din oţel să urmeze aproximativ traseul izostaticelor de întindere. | 512,5 daNjem ” (e)
“mar = E i
(02 ) = îi —3 = ?

în care
PROBLEME 7 3 218 Ă
dy = A 2 — 1 025 daN/em?; 6, = 09.
5.1. Dintr-o bară solicitată la intindere se separă un element ca în îigura 8.8, pe ale cărui A 3,14
ieţe lucrează elorturile unitare cz= 625 daN/jem:, Gy == 400 daN/fen? și <a necunoscut. Aria direcţiaaz înseanină a găsi direcţia
A găsi unghiul dintre direcţia axei barei, deci a lui o,, şi
secțiunii normale pe axa barei este A = 3,1:t cm?. Se cere să se determine : între planui BC şi axa Oy
principală 1, respectiv unghiul
a) valoarea efortului unitar =ay;
.2 “zry 2 i 500
î) mărimea forţei de intindere W; = — 4,tidi
ta 20 =
c) valoarea eiortului unitar maxim Taz i az — Gy 625 — 400
d) unghiul dintre direcţia efortului unitar dat o2 și axa barei. | (d)
Problema se poate pune ca la starea plană de ctorturi unitare, la care se dau axele
da == 77919; o = 3839.
ag
Și eforturile unitare Oz; Gy Tay Şi se caută direcţiile principale. În cazul de faţă, direcţia forţei N eforturile unitare principale şi direcțiile principale la. 0 stare plană
9.2. Să se determine
este o direcţie principală, pe care se produce efortul unitar principal 6, AIA, de eforturi unitare la care as= 9y = Tzy = 100 daN/emă,
Perpendicular pe direcţia forţei N, se ştie că efortul unilar este nul, deci Go == 0. Se folosesc Aplicind relaţiile (8.3) și (8.4) rezuliă
aceste rezultate in formula (8.4) inlocuind valorile cunoscute oz, Gy şi expresiile lui c, și oa |
Oa =
100-100,
A
——VEG0=
1 100); 7 1- 7008z = 100 st 100
1 E
_ A N 625--400, (1)
-F 3 V (625—400) + 42,
91 o A E 314 2 a, = 200daNjem*; ca = 0 .

| tada = 2» 190 == 00;2d0u= 99 ; = 45 și 20 = 3'70*; Xa = 135%,

_
ap = 0 = — a 625 + 400 —
— (625 = 400) 77 48,
1
e) > 100— 100
2 das
8.3, Dindu-se eiorturile unitare prinicip
:G j
: inicipale a, = 800 daNjem? şi -o,île= 300 daN/cm?, se
efortului unitar
co Şi 7
cere să se determine cu ajutorul cercului lui Mohr componentele

AIA 215
 p = 500 daN/jem?,
: . apoi să se calculeze direcția planului pe care sc aplică
p : efo ritul ] unitar
unitar p și e încli
a aq - Mohr, cu diametrul BB”; se trasează cercul, care taie axa o în A și A.0A= c,; ODA” =
nărea lui p faţă de planul pe care este aplicat.
Se constată că 2 = 59997,
2 | Se construieşte în figura $.9 cercul o j
| lui Mohr, pe care se ia ia p=0B=
= 900 daN/em?, și rezultă
|
-- | 6= DA = 445 daNjeme (4)
| = AB = 227 daN/en”, (2)
|

ae
| ij Formulele (8.7) dau unghiul « al
planului pe care se aplică p, cu direcţia
CA “,
eioriului unitar principal ,.
307
ZA, Se inlocuiesc valorile numerice

%
=]
2
Stara eferfurilor unitare
A
id
24 ă

jo
|
445 =
800 + 300
+
2
800 — 300
800 — 300
A =
2
Cos 2%

Fig, 8.10
Le
Tig. 8.11
MD 100 200 300 407 500 Gura 224 = a sin 2a
Sau, invers, după ce s-a făcut calculul anajitic de mai sus, se poate lua OA = a, și OA” = cs,
Ca verificare, luînd unghiul 27 = 59%2* de la axa orizontală in sus, se găsesc punctele PB și 2.
Fig, 8.9. cos? = —0,42 ; sin 2e = 0,908 care trebuie să corespundă condiţiilor inițiale ale problemei. În adevăr, se poate măsura pe desen

a ΀ da= —2,169;2a= 1lit*49", OC — oa = 1 000 daN/emm*; OG" = ay = 400 daN/em?; CB = —C"B' = szy= 500 QaN/jem:.
Cele două direcții principale sint |2
„= 370257; a, = 14'1%95,. | A
pa

e
Unghiul 2 se putea măsura și direct pe desen. Unghiul efortului unilar rezultant, p cu |

aa
| 4
normala la planul secţiunii este dat de
A | 8

2
tg B= —= = 0,510; 8 = 27002, |

2
Lei

5.4. Dacă o prismă elementară ca în figura 8.3 este solicitată cu eforturile unitare Gz =
= 1 000 daNfem?,2 ay = 400 daN/eme,
— ii a
Tay = 900 dan jeme, săa se calculeze o și] pe un plan
care lace 45” cu axele de coordonate, apoi să se afle direcţiile principale și eforturile unitare
principale, a
Pentru planul la 43", se aplică relaţiile (8.2)
1 000 -+ 400 1 000 — 400
G = - + pe cos 90” + 300 sin 90” — 1 200 daN/em? , Tia. 8.12 Fig. 8.13
D.:5, Elementul din figura 8.11 este supus pe două feţe opuse unui cfort unitar de întin-
Să | dere oz = 1000 daN/emE, iar pe celelalte două fețe unui efort unitar de compresiune
= (1 000— 400) sin 90*—400 cos 90* = 300 daN/em?. 5,= — 600 daNjem?. Se cere să se afle pe calc grafică efortul unitar pe o secțiune înclinată cu 30”
faţă de cea normală la axa i.
Direcţiile principale sint date de formula (8.3) Neavind efort unitar tangenţial, direcțiile axelor 2 și y sint.chiar direcţiile principale. Se
aa 2 - 300 666 desenează cercul lui Afoâr din fisura 8.12, luind OA — 1 000 daN/em? și 04” = —600 daN/em?,
Ducind raza DB, care face 60” cu axa g, se găsesc eforturile unitare pe planul dat
= ——P == p . 2x= 59927; o = 2931; aa = 299317 -L- 909 == 1190312,
1 000 — 100
o = OC = 600 daNjen?; == BC = 693 daNjemE.
Eforturile unitare principale se află cu forinula (8.4)
0.6. Să se deseneze cercul lui Afohr pentru elementul din figura 8.11, dacă eforturile unitare
1000 +400 1 Gz Și Gy sint egale în valoare absolută, și să se arate ce ctoriuri unitare se produc pe secţiunea
Ga = a = —— VL 000 — 400) 7 4- 306 = 700 + 383 înclinată la 45” faţă de axe.
În acest caz, centrul cercului, desenat în figura 8.13, coincide cu originea axelor de coordo-
nate o, =. Secţiunea la 45*, căreia îi corespunde punctul B de pe cerc, arc eforturile unitare
6, = 1283 daNjecm*; ca = 117 daN/em:,
s= 0; 7= DB= ou.
Se poate construi cercul [ui Mohr, ca în figura 8.10. Se ia 0OC= oz; OC = Su; CB =
= CB" = Tzy, perpendicular pe axa o; se unește B cu B“ şi se săsește centrul D al cercului lui Pe această secțiune se produce o solicitare de ioriecare pură.

216 217
 3. STAREA PLANĂ DE DEFORMAȚII
Să examinăm şi deformaţiile unghiulare, în funcţie de aceleaşi depla-
sări 4, 2. În afară de deplasarea în lungul axei &, punctul A. are şi o depla-
Se consideră elementul de volum paralelipipedice din figura 8.14, de
sare în lungul axei y, care se noiează
laturi dz, dy, Qz, care se deformează numai în planul rOy. Deiormaţiile
au loc în câdrul ipotezelor teoriei elasticităţii, fiind elastice şi mici. In
urma deformaţiei, punctul O suferă, în cazul stării piane, o deplasare y + 42 an
a
de componente 4, 3, cum se arată în figura 8.15. Deplasarea 4 este coinpo-
iar B are o deplasare în lungul axei z, notată cu
Ă dz
Vu TA 3 du dy.
/j _ P— dy
DE PI IS [A 3 | In acest fel, dreptunghiul elementar OA BC se deformează în parale-
|
| 18
EA
ai;
logrumul O0'A4'B'O0' (fig. (8.15). iu |
E, e, Din cauza. deplasărilor inegale ale punctelor O şi A în O' şi A', latura
OA se înclină cu unghiul do,, care, contorm figurii 8.15, arc expresia,
gL_!
N l o: |
NI
Li
pp dz — o Ia
Z | &_ Oa Ov

mana
is desde — dz oa

[em
dy“!
De asemenea, latura OB se roteşte cu unghiul do, -

—
rma
[A | . 'y |

Fig. 8.14 Fig. 8.15 | op

ue dy ui
nenta deplasării pe axa Oz, iar v este componenta pe 0y. Punctul A, situat te do, do, = ay du
| | „ 0u dy y
pe axa Oz,'la distanţa. dz, va avea o deplasare pe axa Ox, u + PP dz.
>
O şi A, diferenţa lor va „reprezenta, Suma celor două unghiuri reprezintă lunecaiea specifică în planul
Cunoscînd deplasările punctelor
&0y, notată cu “ay Ă
lungirea elementului n îi
| du du i ope 8.11
— dp — un = —— dă,
mt oai (8.11)
Adz = u
i ur za „0
Relaţiile (3.10) și (8.11) dau legătura între detormaţiile speciiice şi
împărțind această lungire cu lungimea iniţială dz, se obţine Lungiree deplasări. | |
specifică în direcția a
4. EFORYCILI UNITARE ÎN JURUL UNUL PUACT

a. EBORTUL UNITAR PB 0 SUPRAFAȚĂ ÎNCLINATĂ

“În mod analog, se determină lungirea specifică pe direcția Oy astfel Pentru a cunoaşte starea de eforturi unitare într-un punct din inte-
că rezultă pentru starea plană de deiormajţii a riorul materialului, se reprezintă un paralelipiped elementar, ca în îig.
$.1, e, avînd centrul sau unul din colţuri în punctul considerat. Pe liecare
0 faţă a acestui paralelipiped acţionează un efort de direcție oarecare, ce
e ea.2v (8.10) poate fi descompus, după triedrul considerat, în o componentă normală
da ,
şi două componente tangențiale.
218
219
 respectiv |
Spre a cerceta variația efortului unitar, atunci cînd un plan irecind.
prin punctul considerat ia orice înclinare, se consideră un ietraedru Oabe G = hr. (8.16)
(fie. 3.16), avind trei teţe în planele axelor de coordonate, solicitate prin
eforturile unitare cunoscute 6, Oy; Oz Ta > To Tur ap Taz 7 Taz Extremitatea acestui vector, care are aceleaşi cosinusuri directoare
şi se caută efortul unitar pe planul înclinat abc, a căzui normală are ca normala N, are coordonatele
cosinusurile directoare î, m, n.
Pe 'acest plan acţionează efortul unitar p, de direcţie oarecare, ce Z= DB, = mo, put,
poate fi descompus în trei componente paralele cu axele, pz: Pw: Pz- Dacă
de unde rezultă,
se notează cu A suprafaţa triunghiului abe, atunci cele trei triunghiuri
din plamele axelor de coordonate an supraiețele q E,
= —, mal, N (8.17)
Obe — Al; Qae — Am; 0ab— An. D V D
Seriind ecuaţiile de
proiecţii ale forțelor pe di- Pentru a. găsi locul geometrie al extremității vectorului 7, cind supra
2 vecţiile celor trei axe și faţa abe ia orice înclinare, se elimină, Î, 7, 2, între relaţiile de mai sus,
simplificind cu A, rezultă substituind expresiile (8.16) şi (8.17) în (8.14) |

Da = Ga FM Tau Taa [2 a ” 2" 2Yy

Dy = Vina Roy Ar hTyz G

Da = za ih Tag tt Ga
(3.12) sau, după simplificări,
Cunoscind aceste com- By? 2 Op + GE + 2 + duet + dtz = d hi. (8.15)
ponente, se poate afla efor-
tul unitar Ecuația reprezintă o suprafaţă de gradul II, pe care se deplasează -
extremitatea vectorului 2. Cuadrica este complet determinată de starea
Tis. 8.16 p= pirati (8.13) de eforturi unitare din punctul O; dacă se schimbă axele de coordonate,
componentele 52; Gr 92 Tays ua Tza Căre sint coeticienţi în ecuaţia (8.18)
Pensorul 2 poate îi descompus, de asemenea, în o componentă normală se modifică, însă cuadrica rămine invariabilă în spațiu.
s, pe direcţia normalei N, şi una tangenţială =, conținută în planul secţi- Făcind o schimbare convenabilă de axe, şi anume raportind cuadrica;
unii. Componenta, o se ailă proiectind pe Ps, Pp P2 pe direcţia normalei Ja propriile sale axe, pot dispare termenii în care apar duble produse,

n
respectiv cei care conțin eforturile unitare =. Rezultă că este totdeauna,
o = Ipp bt mpa hbo

Iu
posibil să se găsească, într-un punet interior O al unui corp elastic, trei

Sa Poate
respectiv, înlocuind expresiile (8.12) plane perpendiculare între ele, pe care eforturile unitare + să dispară,
deci pe care să acţioneze doar eforturi unitare normale. Acestea vor ti
o = 20, +- 12oy + R20, + 2 inta + 2 mita Pr 2 noa (8.14) eforturi unitare principale o, 02; Gay lar direcţiile lor, coincizind eu cirec-

RL
ţiile axelor, vor fi direcții principale.
Cunoscînd pe s, se află usor valoarea lui 7 Se constată astfel eă tensorul eforturilor unitare dintr-un punct
>=). (3.15) este complet definit dacă se cunosc cele trei direcții principale şi mărimile
celor trei eforturi unitare principale o, 02, 93.
vb. EFORTURI UNLIARE PRIACIPALE Pentru determinarea acestora se presupune că planul abe este un
plan principal, respectiv normala A este o direcţie principală. în acest;
Pe direcţia normalei N din figura 8.16 se consideră un vector al cărui caz, efortul unitar» p este dirijat chiar pe normala N și se notează cu o,
modul este invers proporțional cu rădăcina pătrată a lui o iar componenia + este nulă. Ca urmare, cele irei componente ale lui o
pe axe sini |
a
Vio! Dy = 703 VF = PO,
E

221
Di

"220
 ză |
Înloceuind aceste expresii în (8.12), se obţine
(6, — 6) + my Fr Riu = 0
[ya FF IM Op — 0) k- Nu = 0
[Caz E tag ++ h(oz — 0) =0
| (5.19)
s > 3
Între cele trei cosinusuri directoare există relaţia |
O N 2 MI
em rme=l, (8.20) (tg

Pentru ca sistemul de ecuaţii omogene (8.19) să aibă, pentru direcţia a 3 Li |

principală (7, m, 2), soluţii diierite de zero, trebuie ca determinantul său Sp. IN Bi “3

să fie nul CSA

Da a) au e az
o,
uz Guy —0 . "uz = 0 N : ă ț
za “zy Gz— 0 E NU N Y LL
Dezvoltind determinantul, se obţine ecuaţia de gradul al treilea,
93 — 1,62 + Inc — 13 =0, (8.21) sk AN YE = a-i
unde s-au notat învartanții | SE m.
Îi => Ga F Oy Ge ' 4 An i > — 5

Ia = Gy03 F Grau tr OrOy — Tia — Ta — Tâ

Ga Tay Sazz (8.22)
SS oj
Tuz Gy Ta
E > | '
MS A

Rezolvarea ecuaţiei (8.21) dă trei soluţii reale, care sint cele trei
eforturi unitare principale, 6, >62 >6a. Rezolvarea sistemului de ecuaţii Ag he
(8.19), (8.20) pe»mite determinarea celor trei direcţii principale. | 1
Tratarea completă a acestei probleme se găseşte în manualele de teo-
ria elasticităţii. SĂ N E _ | Y
Conform celor spuse, pe cele trei plane pe care acţionează eforturile
unitare principale, nu există eforturi unitare tangenţiale. Se demonstrează, SA i
că eforturile unitare tangențiale sînt mazime în plane la 45" îaţă de triedrul
iormat de cele trei direcţii principale ; valorile acestora sînt
NEERRR i
pp Le pp 2. (8.23)
| 2
Imind ca axe direcţiile principale, relaţiile (8.12) devin
2 2
= SL NE i

Pe = lov Du Mo Pa = ho (8.24) i) IDR

respectiv (8.14) se transiormă în
| ai =
G — Ec, + 72 Ga + N203.

222
Expresia (8.1) a tensorului efortului unitar se serie acum I, n 2, între expresiile (8.24) ale coordonatelor extremității lui p şi relaţia
6, 0 0 (5.20). Rezultă ecuaţia

Pa Pi Pi 1.
2 2 2
- Ta = 0 Ga 0 *
(8.26)
0 0 o 9] Go Oa

În cazul particular O = Ga = Ga, tensorul efortului unitar se numeşte Aceasta reprezintă un elipsoid, numit ehpsoidul eforturilor unitare
lensor sferic : el are ca efect numai variaţia volumului, fără variație a sau elipsoidul lui Lamă. Semiaxele acestui elipsoid reprezintă eforturile
formei. unitare principale din punctul O (fig. 8.10). La o stare plană de eforturi
Cind o; + ca + as = 0, tensorul poartă numele de deviator, efectul unitare, făcînd cz = 0 în ecuaţia (8.26), se obţine ehpea eforturilor unitare.
său fiind o variaţie a formei, tără variaţie de volum. La o stare liniară, făcînd şi ca = 0, elipsa se transtormă într-o dreaptă.
În cazul general, tensorul eforturilor unitare produce atit variația,
volumului, cât şi variaţia formei elementului asupra căruia se aplică, "5, STAREA DE DEFORAIAȚII ÎN JURUL UNUI PUNCI

€. CERCUL LUI MOHR După studiul stării de etorturi unitare, se va examina starea de
La starea spaţială de eforturi unitare, se pot construi aceleaşi cercuri detormaţii în jurul unui punet. În cazul cel mai general, ea este reprezen-
ca la starea plană, dacă se consideră plane paralele cu una sau alta dintre tată prin” tensorul deformaţiilor
direcţiile principale, fig. 8.17. Pe un plan paralel cu direcţia principală 1 ].
Sa 3 la o le
Gy fig. 8.17, a, eforturile unitare sînt date de un cere de diametru o, — O.
Analog dacă planul înclinat este paralel cu direcţia o, (fig. 8.17, D) sau cu
2 (fig. 8.17, c). Pentru o suprafaţă înclinată oricum iaţă de direcţiile. Il ] . _
principale — de felul suprafeţei abe din fie. 8.16 — se face o construcție T,= 2 Yua Tu (5.2)
cu trei cercuri ca în fig. 8.17, d. Eiorturile unitare pe această suprafaţă
sint date de coordonatele unui punet P din zona haşurată,.
E
2 za 2 Yzuy
IR
oz |
d. EFORTULI UNITARE OCTAEDRICE -
cave are şase componente distincte: Es Ey Ezp Va 2 Ya uz = Yzwm
Cu ajutorul unui cub, se pot construi 8 plane octaedrice, ducînd diago- de eforturi, se găseşte că în
nalele pătratelor, cum se arată în fig. 8.18. Pe un astfel de plan au loe Vaza = Vaz FăCiNd un studiu analog cu al stării
orice punct al unui corp se pot determina trei direcții principale de defor-
eforturile” unitare octaedrice maţii, pe care au loc valorile e, ep, Ea, ale lungirilor speciiice, respectiv
G3
pe care lunecările specifice sînt; nule. Luind aceste direcții ca axe, tensorul
OG + 93 +
z Goct = deformaţiilor devine |
| 3 e 0 0
/ < //Î
2=140 2 0t: (3.28)
Z | 2 Î L( G— G2)2-k-( 02 — a): LL

Ap <A
/ | Se vor scrie acum relajţiile 'care exprimă deformațiile specifice e, *
în fumeție de componelele deplasării, 4, 9, W. i. |
2
-- ză + 3? |
Prin generalizarea relaţiilor (8.10) şi (8.11), între componentele îen-
(6z— 0.)2|2 — (ai
a
Ip 8.5) sorului deformaţiilor şi cele trei componențe ale deplasării există relaţiile
j
Fig. 8.18

e. ELIPSOLDUL EFORTURILOR UNITARE

az EPA 3 “y
d e de
| 2 9 “a PR

(8.29)
Se determină locul geometrie al extremității vectorului p, atunci 0v du 010 0) Qui 02
cînd înclinarea planului abc variază. Pentru aceasta, se elimină parametrii Le Apa du: [uz = P LI, N dz

224
35 — 6. 1801 295
 Relaţiile de mai sus se pot scrie în mod analog, folosind notaţiile
axelor de coordonate z, 7, 2
G. LEGEA LUL HOOKE GENERAL 'ZATĂ
Întoemai ca la, întinderea, simplă, în urma, studiului stării de eforturi e, = [o — voy + 6]
unitare şi de deiormaţii, se examinează, în cazul cel mai general, relaţia,
dintre eforturi unitare şi deformaţii. |
Se consideră un element de volum paralelipipedice (fig. 8.19), pe ale e, = (o, — vo + olt. (8.31)
cărui fețe acționează eforturile unitare principale o, Ga, d.
n cazul stării liniare de
<, —
1
3 [6, — v(6x rol
eforturi unitare, s-a văzut că
există legea, lui Hooke
PY Ai
G = fe, În plus dacă axele e, y, z nu sînt direcţii principale, deci există şi
iar deformația transversală are eforturi unitare tangenţiale, lunecările speciiice sint
expresia

L-!
ag SEG
Ț

pa aa
Taz Tz
(8.32)
e! G
Se aplică elemenţului de
volum trei stări succesive de Relaţiile (8.31) împreună cu (8.32 sau (8.30) singure, exprimă legea
solicitare : lui Hooke generalizată. |
1) Există numai o, iar Se va examina deformația volumică a elementului -din tigura 8.19.
G> = 63 =0. Volumul său iniţial este dV — day -d2. În urma deformaţiei, volumul
acest caz, 6, produce pe devine
cele trei direcţii ale aselor ur-
măfoarele deformaţii: o lungire specitică e; pe direcţia co, şi două AV + AdY = dal + ep) dy L+ s)dz(l + e).
scurtări (contracții) £2 şi es, pe celelalte direcţii:
Neglijind intiniţii mici de ordin Superior EzEy, EyEz EzEz EzfyEz
o vo vo
EI = ge et, expresia volumului devine

2) Există numai o2, iar o, == oa= 0. În mod analog AP + AdY = dry Aa + ea + cpt ex),
pi __ Y Ga . _ Ga . - i __ Y a
E = — ES E = — respectiv, scăzind volumul inițial dV, se obţine
| E j:) E
3) Există numai oz, iar o; — 0 = 0. Deformaţiile sînt
AGYV = da dy de(sp + sy + 22),
e!!! — va 3 : e! |= -V6 2, e! o Ai
Eur

E BR E împărțind prin volumul iniţial, se obţine deformația volumică specifică

Dacă acţionează simultan cele trei eforturi unitare principale, defor-
maţia totală se obţine prin adunarea efectelor de mai sus e=
AV = sp -F Ey ez. (8.33)
L ă Fr Ia -! 1
AV
E = E1-FEa + Ep = pla — Mezt da) ]
Înlocnind pe 22, e, z2 prin expresiile (8.31), rezultă
? 7? ver | ii |
Ep = Et re = % Lo — woz.+o)lt (8.30) 1—2,
„e = patat a).
TF Ia: Fii 1
Ep = Ea -|- Sa -1- 83 = [53 — v(6, 4-02)]|

221
226
 Notind efortul unitar mediu
Latamile elementului ABOD lunecă în poziţia A'B'Q'D', iar unghiul
iniţial de 45, va, scădea, devenind
|

p = GT Guy
3
“+ 92, OCA,
(5.34)
3.34

relația de mai sus devine

| — 2y ' | (Prin definiţie, lunecarea spe-
e=3 Ă 8.35
E P , ( )
„_eifică > este scăderea. unghiu-
lui /2, deci unghiul x/4
Ea poartă numele de ecuația lui Poisson. Se obișnuiește să se defi- scade cu y/2). o
nească modulul de elasticitate cubică Se poate scrie o primă
expresie a tangentei unghiu-
IE e I», lui O0'A' prin dezvoltarea
, | (8.36) formulei trigonometrice, ţI-
3(1 — 2)
unind seama că tgy/2 = y/2
cu care ecuaţia lui Poisson ia, forma,
e = p|k, (5.37) 2
similară legii lui Hooke e = o/E. a Sa 7 Y — AX
| |
n cazul particular al stării plane de eforturi unitare, făcînd c, =
= Tu = Tag = 0, relaţiile (3.31) şi (8.32) iau forma,
N 1+is- Cigpis A2 14 2
l l
Ep = (02 — VO); y = pi — V92); (1)
ul lungimi-
Pe de altă parte „se poate exprima acelaşi unghi, din raport
lor QA' şi 00: a

În (o + 9); “Tu = Say, Să (5.38) ta O0'A' = -———

Se observă că stării plane de eforturi umilare îi corespunde lungirile specitice

spațială de deformaţii, întrucit 2,340.
o stare Lungimile OA! şi 00” pot fi serise ţinind seama de
Rezolvind primele două relaţii (8.38) în râport cu o, şi oc, rezultă, 00001. 4+ e); 04'=04t +a) PRE ul

Contorm legii lui Hooke generalizate,

Ga —
| — 2
(24 NR ve); Oy —
lL—v (e ver). (8.39) za =
|
(Ca —.— v0,) —z
Hi
[6
__
vi
—
0,)].
= dz
-B €
i
i
y “
|

1 L, __ __ Cei a. = î Zi
7, RELAŢIA DINTRE CONSTANTELE ELASTICE E, G, v
= (oo — va) = (ea) = pri
„_ Blementul de volum MNPER din fig. 8.20 este supus, pe cele pastau 5? tg OC'A',
prin = şi se serie aa că 00 = 04
ţininc seama;
"A", ţinind
feţe normale pe planul desenului, eforturilor unitare principale o2,oy, Se înlocuieşte o, „pri
egale şi de sens contrar. Din capitolul 7, se ştie că pe fețele elementului
A BOD, înclinate cu 45" faţă de ale primului, se produc eforturi unitare OA — 0) 107
de fortecare pură | te OC'A' = ——
OA
' =
pl _ E 9)
00 ocru] 7
ir» CT, 1

229
 ÎIndentificind relaţiile (1) şi (2), rezultă,
înlocuind pe o Şi oy, rezultă
Y
———
pr vsin” g) Gy (sin? a—v cos2a)-+-(1. A- V)Tay Sin 20]
„a )

|
[ogeos? a —
-

» = —
L]
Î

Lj

Tinind
AER.
seama, de legea lui - Hooke = = Gy, relaţia de mai sus
:
devine
E, = A [o„(sin2 4 — v Cos? 4)-l-a,(cos” e—v sin? ș)—(1L + v)Tzy Sin 20]
E |
| - | X Or +) (8.41)

Pe de altă parte, pentru axele inițiale z, y, pe baza velaţiilor (8.38),

(8.39) şi (8.40)
2(1 + v) (5.40)
— 2 - |

_ Relaţia,
| (8.40) este una dintre formulele | de bază din elasticitate.
ici
În cazul oţelului, care are E = 2,1106 daN/em2 şi v = 0,3, se poate cal-
cula moduiul de elasticitate transversal i
|
2,1 - 106
== 5807 700 daN /em2?. şi înlocuind în (8.41)
20 204) |
ep = 5, COS? 4 -k e, Sin? 4 k YVay SIN a Cosa
În practică se ia valoarea rotundă G = 8,1 -105 da. femn2, (8.42)
cp = ep Sin? 0 —- sy COS24 — [ay SIN 0 COS a
8. VARIAŢIA DEFORMAȚIILOR SPECIFICE LA SYAREA
PLANĂ DE EFORTURI UNITARE, ROZETA 'FENSOMETRICĂ Deformaţiile specifice principale se obţin derivînd ua din aceste
ecuaţii în raport cu 2e și anulind derivata, ceea ce dă -
Se reia,
€ problema, din fig. 8.8.2 şi 3.3..3. În fie8. 8.21, în
în interiorul
interi paraleli-i
pipedului OBCD s-a reprezentat altul, cu 4 feţe inclinate CU umehiul GA
te da, = — E —- (8.43)
îaţă de ale celui dinţii. Pe feţele acestui Ea — Ey
ZA (] paralelipiped, eforturile unitare o, o, sînt
2 Il date de relaţia stabilită anterior înlocuind pe sin? «, cos?a, sin « cos « din (8.43) în (8.42), se găsesc
Za, G-. Z lumgirile specifice principale 3 |
d E, 4 Gat= 6, COS
0 + o,sin?2 a +
= E, | Gz0 2 TaaSlN d COS «4 aug = Sete e Ve
e, + e l sr
cf an
—
(8.44)
a Î G-
Cl yz ze respectiv una analogă
Pentru materiale isotrope, direcţiile principale de deformajii COin-
PE cui Carta - i
7, p Gy = 6SIN?
4 -t- 0, COS2
4 —
cid cu direcţiile principale de eforturi unitare.
„16, | | — 2 Ta, SMa COS a. Dacă se ia. drept sistem de axe de coordonate cel iormat de direcţiile
principale 7, 2 — pe care lunecările specifice sint nule — lungirile specifice
YI.
f |
Conform legii lui Hooke generalizate,
-. . .

și lunecările specifice pe o direcţie oarecare « devin

Tie. 8.21 lungirile specitice pe direcţiile înclinate
2, V sint
2, = E, 4 Za A î1 T €a— cos 2 a
2 2
Ep = — (Op — VO); —2y = A. (a, — V67) (8.45)
E 2
 „Fie (fig. 8.22, a), direcţia principală 7, făcînd unghiul a,, cu axa 0 în direcţia 4 este o, dy de. Pentru o deplasare pe direcţia ei cu cantitatea,
ŞI trei direcții oarecare, a, b, c, făcînd unghiuri oa, e e, cu direcţia 1. Al = 2„dz, ca produce un lucru mecanice elementar
"În baza primei relaţii (8.45), lungirile specitice pe cele trei direcţii sînt.

Za —
E
î
+ îa
+
En
—
— £
2 cos 2 o,
]
aL = ada dy dz e = dU
2 2

2, + E 2, —€ “egal cu energia acumulată de material.

2, = + = cos 20, |: (3.46) Factorul 1/2 rezultă din aceea că forța variază între zero şi valoarea,
2
finală sc. dy dz. |
E, ÎF Ep: 82 —s Dacă deplasarea s, are o valoare finită, energia corespunzătoare
E, = Ip A 2008
2 o, elementului de volum dV — da dy dz este exprimată prin aria haşurată,
2 2 din figura 8.23 :
„Să presupunem că direcţiile a, b, c tac între ele unghiuri de 45%, ca
în fig. 8.22, b: prima direcţie, orizontală, este notată cu 0, a doua — cu
45 şi a treia — cu 90. Relaţiile (8.46) devin
dU = = aze,ăY,
iar energia pe unitatea de volum este
29 = =1 + 2 o o 2 CO5 4,
2 2

45 __
= SI A “2 21 —
pe e SĂ
005 (a 1 430
+ 45%) 8.47
(8.47)
2 2 Ținind seama şi de eforturile unitare apli-
- cate pe celelalte două direcţii, se obţine 9 |
| e. + e E — 2 .
Ep = — E Ce e —1——2 008 (a + 90%) l | |
2 2 A a U, = — (Ozez -F Gyăy + 0z82).
2
| | Cele trei ecuaţii (8.47) pot fi rezolvate uşor
e , - dacă se iau drept necunoscute =,, 25, a, şi rezultă Dacă în afara eforturilor unitare normale
Se IEI
există şi eforturi unitare tangenţiale, energia,
se exprimă printr-o arie analogă cu aceea din
| ga Cot €90 /2 Na
Sa Sa e > Bi a 2 | (e0— 245)” (E15— 590)” | figura 8.23, avind ca axe + şi y, şi rezultă expre-.
Sia generală

ie 2a, =>. E 1, 2 e 45 -- E 90 U, = 3
1,(Gaz —- OyEy + 0zez +
p Ia
EA A £
| 20 7 €90 4 Fig. 8.23
Fig. 8.22: | (8.45) + uz [uz + Tzu za + Tarta). (8.49)

Pe aceşte relaţii se bazează rozeta tensometrică pentru calculul lungi- Dacă se înlocuiesc deformaţiile e şi y prin expresiile lor (8.31) și
rilor specifice principale şi direcțiilor principale la starea plană.de defor- 8.32) se găseşte energia exprimată numai în funcţie de eforturile unitare
mații, prin metoda tensometrică (ce va îi expusă în cap. 19): se măsoară
20 Sa; €so Și, Aplicind relaţiile (3.48) se determină e, e, ou. Apoi, cu aju-
1
torul relaţiilor (8.39) se află eforturile unitare principale -o,, Ga. LU,= ( oz + 03 + 92) — — (ac, AF OyOzF 0202) +
28
8. SXPRESIA GENERALĂ A ENERGII DE DEFORIAŢIE = _ (8.50)
La un element de volum de laturi dz, dy, dz, asupra căruia se aplică, - 2 ( 22, + cir + Ti)
în mod progresiv eforturile unitare o, o, oz, forţa finală, care acţionează
La

232 233
 Din această relaţie se pot determina formulele valabile în cazuri După transformări, această expresie devine
particulazve. Astfel, pentru o stare plană de eforturi unitare,
Il
Uz — e [(0, — 92)” + (62 — 33)? + (03 — o]. (8.56)
1 1 i
U, = 27 ( 02II -1 33)y) — ——
[> 030y
zu Fr ——
2G Tau
zu
3.51)
(5.
Ideia de împărţire a energiei de deformaţie in două părţi derivă, de
fapt din cea de împărţire a tensorului eforturilor unitare. Luind ca axe
Pentu solicitarea de întindere simplă, diecţiile principale, tensorul 7, poate îi descompus într-un tensor sferice TI,
2

D=.
1 = ap | 8.32
(8.52)
Î P ai G2-p

foriecare pură,
Z Z 7 | XI,
Pentru solicitarea de
| U
2 i

,a=. 3.53
(8.53) | 0, î | p î
Z | | = | Po op

Dacă cubul cu laturi egale cu unitatea are muchiile paralele cu direc-

- i.
ţiile principale, expresia (8.50) a energiei devine ly
1 (ace L- G2G3 -FG30). (8.54) Fig. 3.24
U, = (62 + 03 + 03) — —
de componente egale p, care produce variaţia de volum, și un tensor devi-
Energia de detormaţie acumulată de corp are, în general, două ejecte : ator Ta, care produce numai. variaţia formei Sa
o variaţie a volumului şi o variaţie a iormei.
Se obţine numai variaţie de volum dacă, de exemplu, cubul este soli-
| Ta — T, A 1'a

sau sub formă explicită,

citat; pe toate feţele cu același efort unitar.
Dacă asupra, tuturor feţelor se aplică efortul unitar mediu 5, 0 0 2.0 0 6 —p O O
1 _ 0 a, 00=10 pp 01+10 62 — D Oe (8.50)
D iri Su Ga 03) 0 0 oz 0 0 0 O 93—9p
este Adunarea tensorială (8.57) este ilustrată în iigura 8.24,
el produce deformația volumicăe, iar energia de variație a vohimulu

.3 1-2 — 31 — 29) po 2 30 — 29), (our 92 6).

PROBLEME
Us = D1*6 _P

9.7, Un cub cu latura a= lecm se delormează elastic, în aşa fel încit dintre cele irez

respectiv, după simplificare, muchii concurente una crește cu 0,1 mm, alta cu 0,2 mm, iar a treia scade cu 0,3 mm. Cît este
de mare variaţia de volum?
| _
1 — 2y Considerînd cele trei deformaţii ca lungiri specifice principale, rezultă
02 + 03)”.
(a.0 + cat 3) .555)
"(8(8.5
Ump
I e = EP Er 83 01 +0,2—0,9=—0.

Diferenţa, dintre energia totală U, şi cea de variaţie a volumului U,, Volumul cubului nu variază.
8.9. Pe două feţe ale unui paralelipiped dintr-un material izotrop se produc ejarturile
reprezintă energia de variaţie a formei unitare d,= 1 000 daNjem?, oz == 200 daN/em?. Care este valoarea efortului unitar og dacă
deformația volumică specifică este nulă? -
Up = UV, — U= Se foloseşte formula (8.35), cu e—0,

L i) | —92v A 1—2%
— o (ct + gat 9ş) — (ua cast 354) — sp (a T Ga +93): E = (0, + Gat 09)= 0
72)

234 235

= —= - -
de unde rezultă __FPuneţia eforturilor unitare este legată de momenţul de răsucire
prin relația,

| 3.9, Si se calculeze deformația voluimică specifică la o bară de oţel, cu v=0,3, solicitată M, = 2 | y-ăd =2| W- dy dz, | (8.59)
- a | NE da, „Va e =
ia tracţiune cu 6, =,1.000 daNlemI,
„„„„ Se foloseşte formula (8.35), în care p = a3 | |
| . integrala efectuindu-se pe aria secţiunii.
ci 1000(1—2-:0.3) __Pentru secţiuni al căror contur are o ecuaţie
Sul 2) _ 1.000 € ). _ 000019. ———| analitică, funeţia eforturilor unitare se poate espri-
E 31 106
i ma pe baza ecuaţiei conturutui. | Ai
Sectiune circulară. Ecuația conturului este
AL RĂSUCIRII. TEORIA LUI SAINT-VENANT — BR =0;
pa
10. STUDIUL GENERAL
A Vile C
soli-
Bawele avind alte forme de secţiuni decit circulară sau inelară, L_
, nu mai respect ă ipoteza secţiuni i: plane. O secţiun e care
citate la, răsucire ALU ȚA %
-
înainte de deformajie era plană şi normală pe axa basei, în urma deforma
ţiei devine strimbă. De exemplu, secţiunea A.BO din tigura 8.25. Înceeapun-ce |] 2 îzz
ctele acestei secţiuni au loc deplasări inegale, în lungul axei barei,

ARI
cauzează deplanarea secţiunii. îi

3
UE N E
bare de secțiune dreptunghiulară

A
a unei

a — SS
suprafa ţa laterală

N
Dacă

R
se obţine
este împărţită în pătrăţele, în urma deformaţiei la răsucire muchii-
Se constat ă că pătrățe lele din vecinăt atea
imaginea din figura 8.25.
rămîn. nedefor mate, pe cînd cele din apropie rea mijlocu lui îețelor
lor (a)
în zona pătrăţe lelor b au loc
(D) se transformă în rxomburi. Rezultă, că se
nţa reuşeşt e bine cu un materia l care
cele mai mari lunecări. Experie
deformează mult, cum este cauciuc ul.
dintre
Studiul răsucirii barei cu secţiune oarecare formează una
de către
poblemele clasice ale teoriei elasticităţii, rezolvarea ei fiind datălui,a cărui | Ei
Barr6 de Saint-V Enant. Se vor de aici numai concluziile studiu Fig, 8.25 | Fig, 8.26
dezvoltare se găseşte în manualele de teoria elasticității.
După cum s-a arătat în capitolul 5, pe elementele de suprafaţă din se ia funcţia eforturilor unitare e
vecinătatea conturului secţiunii transversale (elementului 7 din îig. 8.26) se COn-
mpa Ro (8.60)
efortul unitar tangenţial are direcţia tangentei la contur. Dacă „jeloeuind expresia (8.60) în (8.59) şi integrind pe secţiunea cercului,
este cea dreptun ghiular ă din figura 8.26,
sideră, o secţiune cu colţuri, cum vezultă
şi un, element; de arie 2, din. vecinăt atea colului , din cuză că pe supra-
entele
faţa laterală componentele rap ŞI Taz Sint nule, rezultă că şi compon M, = 2m | (gj2 — 22 — R2)AA = 2m| FLA —B| aa | = — nm RA
poligonală;
ua ŞI Te, de pe elementul haşurat sînt nule. Deci, la o secțiune | d . 4 4...
în vecinătatea colțurilor, eforturile unitare de răsucire sînt nule.
Saint-Vânant a stabilit că pentru calculul eforturilor unitare de m = — M,
o M,

răsucire trebuie găsită o funcţie a eforturilor unitare, (2, 9), care să tie | CD iu 21
constantă sau nulă pe contur şi ale cărei derivate parţiale, într-un pune Făcînd derivatele funcţiei v şi înlocuind pe m, rezultă,
oarecare al secţiunii, dau componentele efortului unitar tangențial în Top = AM Tu => — 28
acel punct Mr
ss VE a = Fe 2m pr = kt 2mr = -

CĂ PI RILA II a (8.58) P
S-a regăsit expresia (7.9), cunoscută.

237
 ra

Componentele efortului unitar sint

09 dme OMa Ma
În teoria lui Saint-Venant , răsucirea specitică este
og Omab 21,
9 — —()
i 24 2
(8.61) (8.63)
Qy 2 DM May
= .
Aplicînd la secțiunea circulară, rezultă
za
:
obI
T IȚ
mad 21, |
= (om ram) = — 2 e. Se observă că în lungul axelor 2 şi 7, fig. 3.21, cele
două componente
2 G 1, ale Imi = variază liniar. Valorile maxime sînt lingă contur
S-a regăsit relaţia cunoscută (7.17). 2,
În esenţă, stabilirea expresiei funcţiei + şi apoi aplicarea relaţiilor _ _ Mag
(8.58), (8.59), (8.61) pot rezolva problema răsucirii pentru orice secţiune. var op O ma2b
La, secțiunea eliptică, stabilirea expresiei funcţiei w este, de asemenea, (3.64)
foarte simplă. Pentru alte secțiuni, cum este cea dreptunghiulară, pro- 2Me
blema începe să se complice. În literatura tehnică, problema răsucirii i Mb
zmei o nah?
este azi rezolvată pentru numeroase forme de secţiuni, relaţiile finale
care dau pe 7 şi 0 găsindu-se în diferite tabele. La forme mai complicate Cel mai mare efort unitar din secţiune este ierzzmaz În punelul cel mai
de secţiuni, studiul analitice devine practic imposibil și el se inlocuiește pe conţur . Pe o direcţ oareca re 00, raportul
| apropiat de ceniru, situat
printr-un studiu experimental. celor două componente este
Secţiunea eliptică. Pentru elipsa din îig. 8.27, ecuația conturului este
E a Ei

linia OC etortul unitar are

adică are o valoare constantă. Rezultă, că pe
in punctul 0.
directie constantă, paralel cu tangenta la contur
YI — 1] (8.62)
2 2
2
a Pentru studiul deformaţiei, se aplică relaţia (8.61)
Se aplică relația (8.59) 2 : 1 1 Hi
o. 2 E Q22
Mu, = 24 7% (+ — aaa. - 920 | 0y2
4 a? b>
m(a” A b2) M,
Vinind seamă că 0 =
d a2b2G: r ab Q2b2
3
zd4 =1,= ma
Expresia de la numitor se notează
A 4
- rab 3 ,
„A = 1, =
E22ARD aeAaIp (8.65)
A 4 GI, =
O 401,
vede că Gla £ GI, cele două
( da = ab şi poartă numele de rigiditate la răsucire. Se
secţiu nile circul are şi inelare.
A mărimi fiind egale numai la
Cu notația de mai sus,
Da

rezultă
31, = 2m | Tab
+ 7
— ra = — atm 0 = a a
40 1
e -. (8.66)
d
m =—
Tab 239
 Secţiune dreptunghiulară. Pentru bara de secţiune dreptunghiulară,
solicitată la răsucire, concluziile studiului lui Saint- Venant pot fi rezumate Dimensionarea spirei de secţiune circulară dă

în cele ce urmează. În secţiune, de-a lungul axelor de simetrie Şi de-a lungul 3 5 DI

laturilor conturului, efo»- d =

16.M,
7 ==
16 : 5009
—— = 0,798 CI.
Zr max turile unitare tangenţiale TE Ta = - 5 0U0
IN | variază cum se arată. în
So ja d= 8mm,
tigura 8.28. Cel mai mare La firul de secțiune pătrată, formula (8.67) dă
| —— FA ——— efort unitar are loc în apro-
pierea conturului, la mijlo- Aș
ta = — 370,205,
cul laturii mari, iar va- acră
| , z,, loare sa este

77 N Ig ;
| 355 pu Z _Z suge
iliri = 17 HE = E ————"
u 7b2 A
de unde
3 k:
Mu 300 _
a = == = 083 em.
(5.67) Ta 0,208 - 3 U0U
La mijlocul laturii se ia rotund

o...
MICI, efortul unitar este d =— S m,

n
Tzu max = Pe pp ata (5.08)
Dacă se compară şecțiunile rezultate din calcul inainte ce roiunjire

.-p | Unghiul de răsucire

zd> 77 + 0,7982
specifică este
A aj 4 «
1 gi = —

(8.69)
== = = „Si d,
A ci= 0, 1832

BA hb*G -

Coeficienţiia, 6, +, funcţie de raportul h/5, sînt daţi în tabelul 8.1. se vede că secțiunea circulară este mai economică, necesitind mai puţin material.
Pentru arcul avind spira de secțiune circulară, expresia săgeţii este
___Numitorul relaţiei (8.69), care se poate nota GI, = Bhb3G, este rigi»
ditaiea la răsucire a barei.
64 Phn
Tabejuil 8.7 Gai

i: |
Făcind să apară in această formulă răsucirea specifică
Ia 1,00 1,50 | 1,75 | 2,00 | 2,50 3 “4 G E: 19 00 |
AM, O32M, 32PR
a 0,208] 0,231] 0,289] 0,246| 0,258! 0,267] 0,282 0,299! 0,307. 0,313] 0.333 0 = =
|
|
Giz Gad! = Gai
3

5 0,141|_ 0,196; 0,214| 0,229 0,249| 0,263! 0,281] 0,299| 0,307 0,313] 0,333 p „se obţine
“e 1,000| 0,858|'0,820| 0,795| 0,766! 09,753! 0,745 0,745) 0,742| 0,742]: 0,742 | f = 2 nR20.
Această formulă este valabilă pentru orice fel de secţiune. Trecînd fa aplicaţia numerică,
rezultă :
PROBLEME — pentru spira de secțiune circulară

32 Ag 32 * 500 Î rad
8.10. Un arc elicoidal cu n = 10 spire are Yaza de întășurare R = 5 cm şi suportă o forță |
P = 100 daN. Se cere să se dimensioneze arcul avînd ra= 5 000 daN/em? şi să se calculeze, =Gdt —7*850000-0,82 684 cm
|
săgeata, în două alternative: a) spira are secţiune circulară ; b) spira are secțiune pătrată,
Momentul de răsucire este |
My == PR = 500 QaN. “em. D f == 20 3,14 + 10- 32. = 23 em;

240 IS—c. 1851 241

 — pentru spira de secţiune pătrată, din formula (8.69) se obţine
Se :obsevă analogia perfectă cu relaţia (8.61)
M, 500 1 vaq Oy
2
+ e
2
— 260.
BaiG —0,141-0,84:850000 O 98,2 cm Oy? da
Deci detormaţiile z sînt analoage cu funcţia eforturilor unitare y, eu
f= 20 3,14 10-52 == 16 cn,
- condiţia, d&-a tace analogia

P. > 208. (8.71)

11. STUDIUL RĂSUCIRII PRIN ANALOGIA CU MEMBRANA
H
Pentru secţiuni al căror contur are forme mai complicate care nu pot Realizind membrana, deformată şi ducind o serie de curbe de nivel ale
fi exprimate uşor pe cale analitică, stabilirea expresiei funcţiei w(7, 2) ei (z = const, analog cu V=const, fig. 8.29), analogia, cu condiţia, (8.71)
devine imposibilă. Prandil a imaginat o metodă experimentală — analo- duce la următoarele concluzii :
sia cu membrana — care rezolvă problema în asemenea cazuri. a) În baza relaţiei (8.59), momentul
Într-o tablă subţire se taie o-gaură al cărei contur are forma secțiunii de răsucire este dat de dublui volumului
care este solicitată la răsucire. Pe acest contur se aplică o membrană

ao
cuprins între planul conturului şi supra-
foarte fină (de exemplu, film de săpun), care astupă gaura. Dacă tabla faţa, deformată a membranei,
cu această membrană se aşează drept capac al unei cutii, în interiorul

ai
căreia se realizează o presiune mică p, membrana ia o formă bombată.

e
—
MI, — 2V = 24 zdA.
Conturul membranei se află în planul 20y al secţiunii studiate. În urma

În
4

cd
bombării, un punet oarecare al membranei, de coordonate 7, 2, are o
deplasare z pe direcţie normală la planul y0z. Dacă deformaţiile a sînt b) În orice punct al secțiunii, tan- 3
mici, cele donă curburi principale ale membranei în punctul considerat genta la curba de nivel dă direcţia eior-
sint tului unitar în acel punct.
1 02e 1 027% +
c) Derivatele parţiale ale deformaţiei — /= consf
z în raport cu y şi 2 dau componentele
——

1 07 2 i Do Qz2 Fig. 8.29

lui =. Derivata lui z în raport cu linia
Tinînd seama de ectiaţia vaselor cu pereţi subțiri? de cea mai mare pantă, adică panta maximă a membranei într-un punct,
SaG Sa,
49] - dă valoarea efortului unitar * în acel punct. Acolo unde curbele de nivel
sint cele mai dese, efortul unitar este cel mai mare.
Pr P2 h

ae
în care p este presiunea din interiorul vasului şi & grosimea peretelui, pre-
CU MEMBRANA APLICATĂ LA SECȚIUNEA

aa
12. ANALOGIA
cum si de îaptul că la o membrană subţire şi cu deformaţii mici eforturile
DREPTUNGIIIULARĂ ÎNGUSIĂ
unitare sînt egale pe toate direcţiile (o, = cz = o), relația de mai sus se

are
scrie
Se consideră secțiune dreptunghiulară îngustă aceea la care raportul
E SE I-A
IL l laturilor este k/b >4. În figura, 8.30, a se observă că, în afară de regiunea
capetelor, membrana deformată are forma unui cilindru
Pi Pa oh din vecinătatea
parabolic. Ca urmare, oriunde am duce o linie AB, în aiară de vecinătatea
înlocuind curburile şi notind -ck — H (tensiunea pe unitatea de lun- capetelor, Gistribuţia eforturilor unitare în lungul ei este aceeaşi ; cu
gime a conturului, daN/cm), rezultă alte cuvinte, se poate spune că eforturile unitare 7 sint constante de-a
lungul laturilor mari şi de sensuri contrare, cum se arată în îigură 8.30, e.
do e 9. (8.70) Ecuația, diferenţială a parabolei ACB din figura 8.30, a, analoagă cu a
- curbei funiculare, avînd forța orizontală H și sarcina distribuită p, este
L

1 Această ecuaţie se va stabili în capitolul 15,

242
Se integrează de două ori
A d... |
i. 7 — o P_ -Y,
m Sp Q
dy pi 20 H
iar valoarea sa maximă are loc în margine, la y = + Z:
d = H 2 1 Ca + Oz:

- Punind condiţiile în origine

(= _2.d,
ET
Îy max H 2

P
E S
oaza ati
IA
i
IER a
I>0, 0,
d
„da
0 = car |
Făcind
, a
substituţia (8.11)
ue şi [da
d — Taz,
|
Lezultă,
_
, | Uj Jnaz
? A HAL 8 iH rezultă GC, =0, | -
0, = naz respectiv
| A py |
zmaz — 208 2-- = 00 =
| Ph (8.73)
D= — Ymaze

4 (3) p Aplicind ecuaţia în. B, unde 13. RĂSUCIREA PROFILELOR DESCHISE SUBȚIRI
d 0 pu |
IA = sie= 0, rezultă, Dacă bara solicitată la răsucire are forma unui sector inelar subțire
(fig. 8.31) se poate aplica relaţia (7.73), făcînd substituțiile h=raşib=ă8
p | | pb? M,
E, ” Lnaz — ” T na —
NI a: | | | SH
— 62 7a
SU Pi Yolumul cilindrului parabolic este
2. | E za Penţru un inel complet, însă crestat de-a lungul
|
Pod
8
ata 3 be-Pl generatoarei, a = 27 |
8 8H
| PI
Ip p.. 8%
?
je
ZI, KA „„u Înloeuind
E n
pe.plE din relaţia
ioni 22 pă (8.75) -

(8.71)
Formula (8.73) se poate aplica şi la o cornieră

|
|] p Sa= 200. 2h — 1 ovi, (fig. 8.32), înlocuind pe b prin 3 şi h prin lugimea medie
| „4 „12 0 | 2b — 8 a aripilor
7 AI
“Fig. 8.30 respectiv pe V prin M,, rezultă
Pi —
-
“maz —
—= 5229
"(26 — 5 (8.76)
2 M,= ae ban În general, la un profil deschis, care poate fi descompus într-o serie
Rm

de dreptunghiuri, expresia de la numitorul relaţiei (8.72) se înlocuieşte

şi deci printr-o sumă
| M
pe. 0 = .
(8.77)
„A GD3%, (8.72) | 1 zh,
3
244 245
 de unde rezultă
La, stabilirea relaţiei (8.73), expresia lui 6 a fost înmulțită cu Gb. În
cazul profilului format din mai multe dreptunghiuri, de grosimi diferite, i == Me (5.80)
efortul unitar maxim se produce în dreptunghiul de grosime maximă _ Omp25

Taz = 0: Ghz =
Mbmea | Valoarea aceasta este mult mai mică decît (8.75). Ca urmare profilul
subţire închis poate prelua un moment mult mai mare decit cel deschis,
AL zh, (8.78) ,
3 de aceeaşi formă şi secţiune.
Se consideră un profil subţire închis, de formă oarecare (fig. 8.35),
Aşa, de exemplu, la profilul U din figura 8.33, efortul unitar max avînd grosimea peretelui subțire, constantă sau variabilă. Conform ipotezei
lui Bredt produsul ză, numit flerul efortului unitar tangenţial sau flu de
are loc în tălpi
forfecare, este constant de-a lungul liniei mediane a secțiunii. Luind un
M,5 element de lungime ds, căruia îi corespunde aria elementară dA = 5.- ds,
(8.79)
T na pai

(2082-88 se poate scrie expresia momentului de răsucire

M, = | -.dAr = -- d: rds.

Lp
Întrucât pe fiecare aripă a unui profil deschis efortul unitar are, pe

e
A

Tre
$

cele două margini, sensuri diferite, iar pe linia, mediană este nul, rezultă că.

= ln ml
profilele subţiri deschise au capacitate redusă de a prelua momente de . Scoţând constanta 73 de sub integrală, rămine de efectuat integrala
răsucire, curbilinie de-a luneul liniei mediane a profilului

mea
b i

pp
p 6
al?

7 „7
„ a

Ţ d N
74 N

d 7 Fig. 8.34
Fig, 8.92 Fig. 3.33
M, = 7 af râs.
14, RĂSUCIREA PROFILELOR SUBȚIRI ÎNCHISE
Întrucât produsul rds este dubiul suprafeţei triunghiului Oab, integrala
Studiul profilelor subţiri închise, solicitate la răsucire, se poate face curbilinie măsoară dublul ariei închise formate de linia mediană a profilului
tot eu ajutorul analogiei cu. membrana. El poate porni însă, mai simplu,
de la observarea secţiunii inelare (fig. 8.34), pe care etortul unitar este $ rds. = 20.
practic constant. |
Se scrie expresia momentului de răsucire Prin urmare,
(8.81)
u, = n dA:r = 275,
d

245
 Relaţia (8.81) se mai poate serie şi compaxînd-o cu relaţia (8.814), rezultă formula momentului de inerție
A] convenţional la răsucire
0 = 3.82
20 A , Pe .
ds (5.85)

pi
Etortul unitar 7 este maxim acolo unde grosimea, $ este minimă, -
5
M

Pa
ma a: 5.53 În cazul particular al secţiunii dublu conexe cu grosimea 3 constantă,
si29 Sta şi lungimea, liniei mediane s, relaţiile de mai sus devin

a
ee e că
Relaţia (8.81) sau (3.82) poartă numele de formula lui Br ct. M, Ms —;

ae ma
a Rt = st: 0=

amara
Pentru determinarea unghiului de răsucire specifică, se va folosi
expresia energiei de deformaţie. Pentru un element de bară de lungime 1, 295 4 G025
lucrul mecanic produs de cuplul A, este

2
Ig = = (8.86)
„9
U — 1 370.

Pe baza rezultatelor de mai sus, se poate Fis, 8.36

Acesta poate fi exprimat cu ajutorul relaţiei trece la studiul unor secțiuni complexe, for-
> mate din mai multe conturuii închise, cum se intilnesc, de exemplu, la
U = E aV. aripile de avioane. Fie secțiunea din îigura 8.36, formată din două con-
y 2Q tururi de arii 9, 23, avind grosimi constante 3,, 3, 5, pe lungimile de con-
tur respectiv 8, Sa; Sa. Se porneşte de la concluzia, stabilită mai sus, că în
Întrucît lungimea, barei este 1, rezultă d/ = d4-1 și integrala se tot lungul unui contur închis fluxul efortului unitar, adică produsul ză,
reduce la o integrală de arie, pentru care elementul este dA = 3: ds. Prin este constant. Din formulele (8.82) şi (8.84) se poate scrie, pentru un
urmare, contur închis,
D= E 3: as. 2680 — $ + ds
a2G
Se înmulțește și se împarte cu 5 şi se scoate de sub integrală produsul Pentru conturul FBOP din figura 8.36, avind aria ,, se scrie
7292 == const, iar integrala se transformă în integrală curbilinie de-a lungul
conturului s al liniei mediane a profilului. 2000, = 75 tF Ta" Sa.. 5 (8.87)
2 asa Analog, pentru conturul FPOCDEr
Dao =ţ E pa AS 78% [ de
2 a 2G 5 2G 8
Se substituie expresia (8.82) Pe de altă parte, scriind formula, (8. 31) pentruuU toate contururile care
M, 9 — M ds formează secţiunea, rezultă
' AG] 5 ML,= 208 2033 (8.89)
şi rezultă, | | Se mai poate obţine încă o ecuaţie, din condiţia că fluxul etortului
unitar este constant pe un contur închis. Pe linia CF se poate considera că
p = Ale d A5. (3.84)
ae
a

4G%2 |] 5 iluxul de efort unitar 735 rezultă din diferenţa fluxului 7,6, al conturului
£ CNE e

din stînga şi a îiuxului 725, al conturului din dreapta -

a TE,

Aceasta este a doua formulă a lui Bredi.

718, — Tada = Ta6a
Pinind seama de expresia generală a răsucirii specifice
"Le dama

deci
u,GI, To
7

AI.
) — 8.
|
P
(8.90)
dz
248 249

a eee o o
 Sistemul de ecuaţii (8.87)—(8.90), avînd necunoscutele 7; 72, Ta d;
permite rezolvarea problemei.
Făcînăd calculele, se găseşte
AsSatdi —- BoSs(f + £22)
.———
|
2| 54828907 + 89384033 8835300, A 02)7]
„ BaSidat-
Â1Ss( da -+- 22) | (8.91)
2[ 88252634 + 82038103 + 8, 8aSa(0 + 622)*]

Pl
x, 3489004 — 9a8, 22
i | —

2[ 8828201 + 82884005 -- B19aSa((2u -tr £22)”].

în lucrările de specialitate din domeniul aviaţiei se găsesc generalizări
ale problemelor. descrise mai sus. - | "CAPITOLUL 9 | |

PROBLEMA
TEORII DE REZISTENȚĂ
8.11. Se consideră o secțiune inelară subțire, cu grosimea peretelui 4 şi rază medie r, în
două variante: cilindru închis şi cilindru tăiat pe o generatoare. Dacă în ambele. cazuri tubul este
solicitat prin acelaşi moment de răsucire MM, se cere raportul eforturilor unitare și al unghiurilor
de răsucire specifică, Aplicaţie : r = 108. 1. CONSIDERAŢII. GENERALE
Se notează cu zș, 0, mărimile respective la secțiunea inelară închisă și cu sq, 0g— aceleaşi, i
Pe
i
i ra

la secțiunea inelară deschisă. -

Pentru secțiunea închisă, relația (8.80) dă O bară făcută dintr-un material cu rezistenţa la rupere 6,, solicitată
ap a Al ia înţindere, se va rupe atunci cînd efortul unitar atinge valoarea a.
7126 Concluzii la fel de clare rezultă dacă: este vorbă de atingerea limitei de
curgere co, a limitei de elasticitate c,; acelaşi lucru se poate spune în
Pentru secţiunea deschisă, în baza relaţiei (8.73)
cazul unei solicitări la compresiune, la încovoiere, la încovoiere cu forţă
a =
ivi
. axială. |
2 În aplicaţiile tehnice există numeroase piese, supuse la stări plane
= r62
3 . sau spaţiale de eforturi unitare, la care un răspuns de felul celor citate
Raportul celor două valori este este greu de dat. Dacă într-un element de placă există o stare plană de
eforturi unitare, dată prin eforturile unitare principale o, oz se poate
pune întrebarea : ia ce valori o, oz se va produce ruperea, curgerea plas-
ci; 3r
—=—= 90.
zi 8 tică ete. La, exemplul dat, dacă o, atinge valoarea c,, iar o2 este inferior
Unghiul de răsucire specifică la secţiunea închisă este dat de relația (8.86) acesteia, ne putem întreba : această stare de solicitare este mai pericu-
AL48 May * 27 7 AIe . | loasă — sau, din contra, mai puţin periculoasă — decit cea de intindere
| 4; 4GQ28 4G72758 270758. simplă cu 6; =?
La seejiunea deschisă, relația (8.72) devine .
La întinderea simplă, efortul unitar 6, care poate avea o infinitate
de valori, cauzează ruperea atunci cînd atinge starea limită co = o.. La
Ai
înţinderea pe două direcţii, eforturile unitare o, şi o2 pot'avea de asemenea,
o infinitate de valori ; se pune înţrebarea, : ce combinaţie de valori o; Ga
poate duce la starea limită, deci poate produce ruperea
Raportul lor este În lungul timpului, rezistenţa materialelor s-a străduit să dea un răs-
puns mulțumitor la această întrebare, care să poată îi coniirmai de expe-
vienţă. Cum se va vedea, răspunsul nu este univoc.
S-au stabilit diferite relaţii matematice între eforturile unitare prin-
Exemplul arată cit de mult scade capacitatea de rezistenţă la răsucire 2 unui tu) dacă este cipale'— 6, Ga, Ga SA Gu, Ga — corespunzătoare atingerii stării limită,
tăiat în lungul une; generatoare,
291
250
 Rezultă deci că efortul uniter echivalent, după leoria I de rezistență, este
teorii de rezistenţă, .
Aceste relaţii poartă diferite denumiri : teorii de rupere,
e respec tive sînt bazate pe ipote-
teorii ale stărilor limită. Întrucât; relaţiil . în ce (9.2)
zele teoriei elasticităţii, extinderea lor pînă la rupere nu este corectă
Gece — Ge

definite
priveşte stările limită, aşa cum se va vedea în partea TI, ele pot fi iiind
Dat că S-au făcut încercări pentium verificarea acestei teorii. Conform ei,
uneori prin eforturi unitare, alteori prin forţe și cupluri. vuperea, ar avea. loc atunci cind a, = c,- cercindu-se pietre, care la
în acest capitol se reteră numai la efortur i unitare,
relaţiile ce se vor stabili monoaxială au rezistența, de rupere s;, s-a constatat că,
potrivi t a se folosi denumi rea de „teorii de reziste nță”. | compresiune
este mai e supuse la presiuni hidrostatice (adică o, = Go = 03 = BD), rezistă
mult
În cele ce urmează se va lua drept stare limită atinge rea unei anumit
itaţe, mai nult decât Ja compiesiune simplă. Rezultă de aici că singur c, nu poate
caracteristice a materialului, naturală (limita de curgere, de elastic caracteriza corecti starea limită a corpului.
propor ţional itate) sau conven ţional ă (rezist ența admisib ilă) pînă 12
de
exemplu,
care se consideră aplicabile relaţiile teoriei elasticităţii. Fie, de
limita de elasticitate o, (putînd fi înlocuită, după nece- SPECIERICE MAXIHIL
această mărime, &. TEORIA BEFORNAȚIEI
sitate, Prin Gas Op: Ga):
Pantmu formularea teoriilor de rezistență se pormeşie de la observatia Conform teoriei n II-a de rezistență, starea limită se atinge atamei
că, la întinderea simplă, atingerea limitei de elasticitale poate fi consta
tată cînd, lungirea specifică maximă din corp alinge valoarea lungirii specifice
cantita tiv, prin atinge rea oricăre ia din mărimi le : corespunzătoare stării limită de la solicitarea de întindere simplă. Luind
— utortul unitar de întindere: sc,; ca, stare limită valoarea limitei de elasticitate, se poate serie
— lungirea specifică: e = ok; |
de
— efortul unitar tangențial, pe o secţiune înclinată cu 45" faţă | 1
sa) = -L G, = Se
axa barci: 7, = 0e/2; Enaz = — [6 — vicar
Us, = cşj2E; L
— energia de deformaţie pe : unitatea de volum:
— energia de deform aţie pe unitat ea de volum, pentru variaţi a formei, sau, simplifiind cu F£,
obţinută din (8.56), tăeind 6, — v(G2-+ 03) — Gr.
C3 = Ga Up — (1 + v)oeE.

Rezultă că efortul unitar echivalent, după teoria a II-a este

+

Teoriile de rezistenţă stabilesc relaţii între eforturile unitare ci,caracte-

Gay Ga, care duc la atingerea uneia sau alteia, dintre cele 5 mărimi Geci — Gap y( Ga -L Ga). | | _ | (9.3)

relaţii se stabileș te un efort unitar

ristice ale stării limită, Prin aceste
plane sau spaţiale , care permite eompara rea cu
echivalent Gu, al stării EFORTULUI UNITAR TANGENȚIAL MANIU
efortul unitar la starea limită de la întinderea simplă, ce. În urma deter- e. TEORIA

minării efortului unita echivalent dacă ,se ia drept stare-limită rezistența,

verilica re este
admisibilă, relația de
Deca
taie E Observindu-se, la unele materiale, la încercarea de întindere sau
compresiune, că fisurile apar pe secţiuni la 45” — unde + este maxim —
(9.1)
şi nu pe secţiuni normale, s-a emis ipoteza că ruperea se datorește atin-
verii unor valori naximale ale eforturilor unitare tangenţiale. În baza
S Oa: | -

acestei teorii, starea limită se atinge cînd efortul unitar tangențial main.

ie mainii
atinge valoarea efortului tangenţial corespunzător stării tHmătă de la încer-
2. TEORIILE CLASICE DE REZISTENȚĂ
Da PPEa
carea de întindere simplă. Luînd ca stare limită pe c., căreia îi corespunde
7, = 6,[2, şi ţinînd seama, de relaţiile (8.23), care dau
a. TEORIA EFORTULUI UNITAR NORHAL MAXIM
6, — Ga
În baza acestei teorii, starea limită se atinge atunci cînd efortul unitar
mazim din corp atinge valoarea efortului: unitar al stării limită,de la solici- se poate scrie
tavea de întindere simplă. De exemplu, limita de elasticitate în corpul
supus stării spaţiale se atinge, dacă |o.|> los, atunci . cind
Time,

Cy — Ge

j
292 i
ceea ce arată că efortul unitar echivalent, după teoria a III-a, este 3. APLICAREA TEORIILOR DE REZISTENȚĂ LA STĂRI PLANE
DE EFORTURI UNITARE
Geaca = 63 — Ga, (9.4)
Făcînd, în relaţiile de mai sus, oz = 0 şi caracterizind starea plană
prin eforturile unitare principale o., cz; relaţiile cre dau eiorturile unitare
d. TEORIA ENERGIEI TOTALE DE DEFORAMAŢIE echivalente devin

i Gech = O (Î) |
Conform acestei teorii, starea limită se atinge atunci cînd energia de
dleformajie specifică egalează energia specifică corespunzătoare stării timală Gech > Oi — YGa (LI)
de lu întinderea simplă. Folosind relaţiile (8.52) şi (8.54), se poate serie Gech = Gi — Ga (III) | (9.8)
Guy = | o + că — 26102 (IV)
i o2
, Fi r Ț .

U, = Z (ci -- 03 + 6) — — (6103 A+ 6203 — Ga 07) = —

e 9 72) | 2h Oech — | o: + 03 —- 6162 (V).

înlocuind valorile lui o, şi o, şi folosind condiţia (9.1), se poate face

respectiv, după simplificăril, rezultă, după teoria 1Y de- rezistență calculul de rezistență al piesei.

Gecn =Vsi + G3 + 03 2v( 6102 + 0203 -F Ga6y) (9.5) Bgalind valorile date de relaţiile (9.8) cu limita de clastieitaite, rezultă

e. TRORIA ENERGIEI DE VARIAȚIEA FORMEI

îs 093
Experiențele făcute au arătat că, pentru metale tenace, teoria energiei 6, — voz = o; (II)
de deformaţie (teoria a IV-a) concordă destul de bine cu realitatea, în
| (IEI)
cazul cind p > sasa > 0. Pentru cazul p <0, se îoloseşte va- Gu — Ga = ce
Mises a ipotezei
- zianta, Huber-Hencky- energetice, care ia în considerare g, (IV)
Vo + că — Za =
numai energia de variaţie a formei. Întrucît p < 0, la starea de solicitare
monoaxială este vorba de compresiune simplă, deci în relaţia (8.56) se Oe. Di Sa | (V)
-F- 03 — 0102 =
păstrează numai oz Îar o = o = 0 ceea ce face să se obțină (la limita, Va
de elasticitate) - care satistae aceste
Locurile geometrice ale combinațiilor o, o2
|l-oy i condiţii au fost reprezentate în fig. 9.1 şi anume:
Up14 = ————
GE '20,
o) ut 9.6 ) — pătratul A BOD al ipotezei LI;
— rombul LNMP al ipotezei II;
Criteriul stării limită se obţine prin egalarea relaţiilor(8.56) şi (9.6) — exagonul neregulat EBPGOHE ai ipotezei III ;
— elipsa ERFGSHE a ipotezei LV ;
— elipsa BBFGOHE a ipotezei YV.
i a (os —- aa? + (ca — aa)?pa (a — a] = a A L-A y 902,
Se vede că în punctele de pe axe, adică la întindere sau la compre-
siune simplă, toate ipotezele de rezistență, coincid. Suprafaţa hașurată
interioară reprezintă stările plane o, o2 care nu depăşesc limita de elastici-
«le unde rezultă teoria Y de rezistenţă, tate, după toate ipotezele ; analog, suprafaţa haşurată exterioară repre-
zintă, stările care, după toate ipotezele, duc la depăşirea limitei ce. Supra-
1
faţa albă reprezintă zona în dispută între diferitele teorii de rezistenţă.
L(62 a Ga)" A (02 G3)” + (63 — 6)2]. (9.7)
Osoh — /E3
1 Fiina vorba de stare plană, în relația (9.4) s-a înlocuit 0, prin Ga.

254
295
 Este interesant să se aplice relaţiile (9.8) penizu o stare plană parti- Admiţind că relaţiile din teoria elasticităţii folosite la formularea
culară, forfecarea pură, lucu ce se realizează substituind celor cinci teorii de rupere pot fi extinse pînă la imita de curgere, se pot
scrie, analog formulelor (9.9), expresiile limitei de curgere la îortecare

(1) Te = 023 (II) m, = 0,71 o.

CI) = 05 a; (UV) 7 — 062 ce; (V)jr- = 0,5776, (9.10)

_ Aceste expresii arată că folosirea. uneia sau alteia dintre ipotezele de

rezistenţă, la verificarea unei piese supuse unei stări complexe de eforturi
unitare, duce la rezultate destul de diferite. În stadiul actual al cercetării
ştiinţifice, există o serie de alte variante ale teoriilor de rezistenţă, apro-
piate în special de teoria a III-a sau a IV-a. Unele dintre acestea se găsese
expuse în lucrarea [88].
Experiențele au arătat că pentru materialele tenace există o concor-
danţă destul de bună cu teoria a III-a sau cu a V-a, (Huber-Hencky-M ses).
Din acest motiv, cele două teorii sînt preferate la studiul materialelor
tenace. Din contra, pentru materiale fragile, se preferă aplicarea teoriei
a Îl-a,
Relaţiile (9.8) se aplică la calcului oricărei piese supuse unei stări
plane de etorturi unitare : bară, placă, tub cu pereţi groși etc. In cazul
particulay al barelor, la care există numai eforturi unitare o = o, de-a
lungul axei şi 7 = ay În seeţiune, cele două eforturi unitare principale sînt

G i
01,31,3 = —. -F+ —Vi 624-472 ,

Luind pentru ca valoarea limitei de elasticitate, cap = Ga Peliu- care, înlocuite în (9.8), transformă aceste formule în
ţiile de mai sus vor da limita de elasticitate la tortecare, z,
Gech — 9 + ÎL Vo raE SQ Ga (1)
(I) a.=r; | =, 9 2

ÎI) s= store se = E = 0/7 a, Sasu = 0,350 + 0,65) 024472 Ss oa (11) E

y (9.11)
(III) Gucn. = | 02-47? SS oa CD)
6, =7-+s;j ă = cf = 0,5 c | (9.4)
Gech — / o? -- 2,6 7“ S Ga (1V)
(1V) Ge / dle 3 m2-4- 9 y ră i Ta = 7 Oe == 0 G2 G, |

2 4) Gun = VoEFBT? < o, V)I

(V) orare); a E — 05716
/3 3 E
4. 'FPEORIA STĂRII LIMITĂ A LUI MOHR

Coetficienţii 1; 0,1 ; 0,5; 0,6; 0,577 reprezintă abseisele punetelor După cum s-a arătat în capitolul anterior, starea de eforturi unitare
F, 1, A, U, V din figura 9,1. Solicitarea de forfecare pură, c, = — oz, pe o suprafaţă oarecare din: interiorul unui corp poate fi reprezentată
este reprezentată de puncteie de pe diagonala AOD a fig. 9.1. - prin coordonatele co, = ale unui punct oarecare din zona hașurată a figurii

17—c, 1801 9257

256
 curba, limită în interiorul căreia se pot înserie toate cercurile care reprezintă
9.2. În baza teoriei a III-a de rezitenţă, starea limită este definită de efor- SI
| | | atări limită ce duc la atingerea limitei de curgere.
tul unitar tangențial maxim Se consideră, în mod simplificat , că s-ar înlocui curba stării limită
o ă intinde-
_ Si Ca prin o dreaptă EFD (fig. 9.4), tamgentă la, cercurile care reprezintă
de solicitare |
rea, simplă şi compresiunea simplă. Pentru o stare oarecare
[CD |
PI;

„deci este independentă de valoarea a

4 |
8 efortului unitar principal o. Prin
urmare în definirea stării limită
interesează numai cercul de dia-
metra maxim, 64 — 03, CU Cen-
tul 02. Efortul unitar tangenţial
„G maxim esteordonata punctului B.
Prin uwmare, se zice că Bestepun-

O
|
ctul caracteristic al stării limită.
Se consideră, în figura 9.3, o
serie de cercuri ale lui Mohr (de
diametru o, — o) care reprezintă
- 9; X starea limită la diferite feluri de
| solicitări.
Fig. 942. | Drept stare limită se admite
| atingerea limitei de curgere o, (pînă
la care se presupune că curba caracteristică este rectilinie). Cercul 03, tan-
Fig. 9:4
gent;la axa +, reprezintă o solicitare de întindere simplă, deci segmentul OM se construieşte cercul
6, 03
este limita de curgere la întindere : OM= o. Analog, cercul 0, reprezintă definită prin eforturile unitare p rincipale
| cu centrul 0, avind raza O
1%
—= | . . COP 7
tii, _

| iar abscisa centrului O | E

ametis
00 a SE Sa.

(
| | |
| SA
corespunzător acestei stări de 80.
. , A . i Pi a |i-
. ,

Etortul unitar tangențial maxim,

.

| DE | între eforturile
citare, este egal cu rază, cercului. Se poate stabili o relaţie
/ de GUTPETE Gay Geey dată de condiția
D unitare principale 01; 63 şi limitele
tamgentei comune la cele trei cercuri. |
m = a | scrie
Considerind triunghiurile asemenea ACH şi ABG, se poaie
£ i |
Fig, 9.3
| | | CH _ Bo
compresiunea, simplă, deci ON = Gu. Cercul cu centrul în origine, avind | | | OA. BA
63 = — Gu reprezintă forfecarea pură. Alte cercuri intermediare repre- | otiv
zintă diverse stări limită care duc la atingerea limitei de curgere. Punctul Tespe | CF — AD BE-— AD
C pentru care cercul dispare, reprezintă solicitarea, de întindere egală pe LL = —
„două direcţii. Linia ABODE, înfăgurătoarea, acestor cercuri; reprezintă, OA —00 BO-+O0A:

258 | 259
 Făcină înlocuiri, cu notaţiile din figura 9.4, rezultă 5. VERIFICAREA ȘI DIMENSIONAREA BARELOR SUPUSE LA EFORTURI UNITARE
NORMALE ŞI YANGENŢIALE
o 03 __ Sa 3 Oe Gaz
O

în care solicită-
2 2 2 2 În aplicaţiile inginereşti se întîlnesc numeroase piese
an efortur i unitar e normal e şi tangenț iale. Arborii;
— pi
rile produc simult
Oce Ea Oe exemplu l tipic în acest sens.
solicitajţi la încovoiere şi răsucire, consțituie
Sat —_ 01 A 03
2 2 2 2 Astfel de piese se verifică cu ajutoru l expresi ilor efortur ilor unitare echi-
_iar după simplificări se obţine valente, stabilite anterio r.
ilor
Prima etapă de calcul o constituie determinarea separată a efortur te cu
e o şi v. Aceste a pot rezulta din solicit ări simple, fiind calcula
unitar
01 — 93 = Gaţe
relaţiile cunoscute, sau chiar din solicitări compuse :
Oze
Pentru eforţuri unitare normale
nu În această relaţie, a, reprezintă starea limită pentru încercarea, de
Î tin lere simplă, luată aci egală, cu limita de curgere. Ca urmare, membrul
înţii al relaţiei este efortul unitar echivalent stării limită
'
;
4

| Sec == 01— 93 Pentru eforturi unitare tangenţiale

| Ore
sau, notind constanta |
| 783 M, M,
= Sau T=——— Sau Tr =— Sau e,
K = Ga/ Oce | (9.12) pp d
se obţine relaţia lui. Mohr
de
în aplicarea acestor relaţii sau altora similave, se va ţine seama
din secţiun e conside rat,
valorile pe care le au eforturile unitare în punctul
LR = GJ — K o. | (9.13)

precum şi de semnele lor.

| În cazul particular cînd După ee s-au aflat valorile de calcul pentru o şi < în punctul
consi-
sită materialul are limite de curgere relaţiil e de verifica re ale teoriilo r de reziste nţă
A B egale, K —.1 şi relația (9.13) se derat, se aplică una din
(9.11). |
transtormă, în relaţia (9.4) a te-
oriei a III-a de rezistență, iar li- Histe de observat că relaţia (III), bazată pe ipoteza efortului unitar
nia, stării limită, devine paralelă, tangenţial maxim, se mai poate scrie
GQ cuaxa0o,eaîntigura 955.
UN | - Pentru solicitarea de forfe- 'Coeh = VE 42 <r, (UI). (9.16)
za care pură, făcînd o, = — 63=
dă 5 Tr ȘI Gech = Gas relaţia. (9.13)
o |
DU i unitare
devine eforturi
|
| |şi Înr'se veneral,
T a > Pi piesele supuse
SUpUSe CON la. unace dau
12- solicităr1 i compuse
aiiv din solicităr — cea
Fig, 9.5
0 = (+), =. o dimensionează în mod aproxim
1+-K predominantă — şi apoi se verifică pe baza teoriei de rezistență.
(9.14) în cazul particular al arborilor de secţiune circulară, solicitați prin-
În mod analog relaţiilor
i (9.11
- A
pentru
rarăă
o barăă solicitat mn sferipi moment încovoietor şi moment de răsucire, relaţiile (9.11) pot fi transior
.
unitare o şi i7, relaţia (9.13) e h pei | olicitată prin eioriuri mase uşor în relaţii de dimensionare.
Fie, de exemplu, relaţia teoriei I de rezistenţă, în care se face cae = Ga
1 —K 1 + .K,
Gech =— Dor => |o2 + 41? Ss ca. (9.15)
o,=0,5o +0p5Vo2 + 472.

260 261
Se exprimă eforturile unitare o şi s lţă la încovoiere este
de rezisten
:. : Modulu
| di O 7-49

Me, pa Be 2 Me — Me 82 32
g = Mia
W xd5 „ rd 2 ” - Se găsește valoarea momentului echivalent capabil
32 16
| 0 Mg = W- og = 6,28* 800 2 5 024 daN:cm.
este
Valoarea M a celor două momente, în cele două ipoteze,

o, = 0,5 E 1 | aq ME] _ 054, + VU FA) Me. — 4162 GaN: em

M, I = 1,207 (0)
LW W2 . 4W2 D.4 n
Mie 3 956daN: cm (II)
Se observă că se poate face dimensionarea
My
II = dor E]

decit cea calculată

Se vede că valoarea obţinută după prima teorie este cu 3,5% mai mare |
medie
M? M cu a doua. Diferenţa este neglijabilă și se poate lua o valoare
„05 N + V M2
Wace = i 2 Mi) — te, (9.17) M — M, = M, == 4060 daN- cr.
arborele din. figura 9.6, solicitati cum se vede pe desen,
9,2, Se cere să se dimensioneze
inog piozultă că arborele se dimensionează, ca şi cînd ar fi solicitat numai la curea și tensiunile în curele fiind egale, Se dă o = 800 aaN/cm* iar
alametrele roţilor de
Doo volere, o momentul încobotetor echivalent M,, definit de relaţia (9.17) dimensionarea se va face folosind teoria a III-a de vezistenţă,
cea solicitată prin forțele
pă cele cinci teorii de rezistenţă, acest moment; are expresia Se consideră în figura 9.7 una dintre roţile de curea, și anume
sistemul celor două forțe se
orizontale. Dacă se face reducerea în raport cu centrul O al roții,
de răsucire AI,, avind valorile
poate înlocui printr-o rezultantă P, aplicată în O, şi un moment
Ms = 0,5(M, + VII ME P:= S, + S, = 900 daN; M = (S, — S2)R = (700 — 200) 75==387 500 daN - em.
1) se compun la fel, dind o rezultantă și un moment
Mae = 0,85 440,65 VU? 2 a0)|
Forţele verticale
de răsucire de aceleași valori. Arborele
de pe cealaltă roată
este deci solicitat printr-un moment de răsucire con-
și una orizontală,
dreapta
între cele donă raţi, o forţă verticală de 900 daN pe roata din
Me = VIRF al. 98)
stant M,
de 900 daN pe roata din stinga. Se construiesc, separat, diagramele
cele orizontale.
de momente încovoietoare
Forţa orizontală P din figura 9.8, a dă în rea-
pentru forțele verticale și pentru |
|
Ma = VU? 40,65 M? ap zemul î un moment e i
Muz = 900 - 30 ==.27 000 daN - cm
My = VU 4015 MI 0 4) , 5 = 700da
au În studiul de mai sus, al arborilor solicitaţi la încovoiere şi răsucire
| au considerare eforţurile unitare produse de forța tăietoare.

apă
min,
EA < 700ulat

|
700
PROBLEME Sare 200

î.
P=S +52
309 | 400
Li

9,1, Un arbore da :secţiune circulară , cu i

diametrui d — 4 cm, |
este. solicit :
ii ia Ge ancovolere M, şi altul de răsucire M,, egale în valoare Emeric. Litera
acestor două momente, aşa ca să nu se depă i ai Sp 700daN | = 52 aa
epășească rezistența admisihilă ca =
x 800daN/cm? după teoriile I şi II de rezistență, ari . Fig. 9.6 | | „Fig. 9.7
două ipoteze, este dat comună
Fie M valoarea a celor(9.1a şuă momente. Momentul aincovoietor
de formulele echivalent, in cele
| | a și în reazemutil 2 un moment nul, ceea ce dă diagrama momentelor forţelor orizontale din iigura
Aa 98, &. Forţa verticală P din figura 9.8, c, cu momentul maxim
Mie = 3 (M+ YM M5= MU + Va) = 1,207Mi () 900 80 . -
Map = > 18 000 daN: em,

Mie = 0,35M -+-0,65VME FM: = 197 M. (II) dă diagrama din figura. 9.8, d.

262 283

- -j 2 . Ă Ă
. PP N N IM N
1 =
i
II
 Se compun apoi diagramele My şi My, spre a găsi secţiunea în care momentul încovoietor
M, este maxim. Se calculează momentul încovoietoar rezultant în secțiunea 3 Momentete în punctele 1 și 3 sint
M, = — 100- 30 = -— 3 000 daN: em
M, = V18 0002+ 13 5002 == 22 500 daN: cm,
MM == — 100: 70 + 437,5- 40 == 10500 daN - cm.
Se trasează diagrama din figura 9.8, e, care arată că momentul încovoietor este maxim
în reazemul 1. Se poate calcula acum mormentul încovoietor echivalent Şi se face dimensionar Se obţine diagrama din figura 9.9, d. Prin compunere, rezultă figura 9.9, e, care arată că
ea momentul maxim este în reazemul 1. Se determină momentul încovoietor echivalent
arborelui |

Mi, = V M2-+-M2 = V2'7 0002 +37 5002 == 48 200 daN- em Mie = V15 300% +37 5002 = 40 500 daN: em
şi se face dimensionarea

= 57,75 cm? 3 Mp 40500

32 %a 800
d = 838 cm 2 85mm.
d = 8cm.
9.3, Să se refacă problema precedentă dacă în locul roților de curea sint două tobe;
fiecare de greutate G == 100 daN, și cite un cablu cu tensiunea S = 500 dan, Se observă că la construcția cu tobe, pentru aceeași valoare a momentului de răsucire
De pe tobă se desfășoară un singur fir și tensiunea lui Ş, aplicată tangenţial, se întocuieşte este necesar un diametru de arbore mai mic, cu toate că s-a luat în considerare și greutatea
prin o forţă 5 în centrul roții şi un moment de răsucire tobelor.

| M, = S- R = 500: 75 == 37 500 daN” cm,

Diagrama momentelor forţelor orizontale este cea din figura 9.9, p.

P=300daW H>
P 3) 6) 0/ $= 500 3 or”
F PP
a Ț —— == 4
Pepi, LOC el em | Pi | |
7 | Ia
27000 LA II grei b
d, rr EDD |

a a NIN e A
|
a;
P=3Hazay! LL | d e
| Ţ, Y 6= /0daN | V, | 540-640 2
| | i» | | MW
d Mb | | . DIR IDE sant 1308
“| DD
| 200) |
și
| „018000 ||
|
| PT „|
j III
| IR ]
|
po
| | * STII
| 75300
>
[2:00
€
P
37309 | ț
f „TITI!
87500
Fig. 9.8 Fig. 9.9
Pentru forţele verticale, la schema din figura 9.9, e se calculează reacţiunea V, prin mo-
mente față de 2
100: 110 — V,: 80 -+- 600:40=0; V, = 437,5 daN.

264
 în prealabil, se vor stabili expresii generale ale energiei de deformaţie,
funcţie de eforturi, pornind de la relaţiile obţinute în capitolele 2, 5, 7
pentru solicitări simple şi în capitolul 8 pentru cazul general de solicitare,

b. EXPRESILLE ENERGIEI IN FUNCȚIE DE EFORTURI

_. Pentru barele solicitate prin forță axială, moment încovoietor sau

moment de răsucire, se cunosc expresiile. (2. 19), (5. 52) (7.20) ale energiei
de deiormaţie
=ţ Neda | cd Midea ri Mda
o 2BA 7 | 2BI ? i 201,

CAPITOLUL 10
Ultima relaţie se serie, pentru bara cu secţiune de formă oarecare,

: M?da
STUDIUL DEPLAS ĂRILOR PRIN METODE ENERGETICE -D pie i

În mod analog se stabileşte o expresie a energiei de deformaţie acu- -

1, ENERGIA POTENȚIALĂ DE DEFORMAŢIE mulată datorită forţelor tăietoare

L 2

a. CONSIDERAȚII GENERALE u=| , de

o 2GA
Sub efectul forţelor şi cuplurilor, corpurile solide se deformează. 0a unde & este un coeficient care ţine seama că eforturile unitare r nu se
urmare, punctele de aplicaţie ale forţelor suferă deplasări, iar planele de distribuie uniform pe secțiune. Valoarea acestui coeficient pentru o anu-
acţiune ale cuplurilor se rotesc, deci forțele şi cupluriie exterioare produc mită formă de secţiune se poate stabili pornind de la formula lui Juravski.
lucru mecanic, Cât țimp solicitările se află în regim elastic, lucrul mecanic Pentru dreptunghi, & = 6/5, iar pentru cere, k = 10/9.
produs de forțele exterioare se acumulează, practic în întregime, ca energie Ca, urmare, în cazul cel mai general de solicitare, energia de deforma
potențială a corpului deformat. ție acumulată de o bară dreaptă este
Scriind expresiile analitice ale energiei potenţiale de deformaţie,în
funcţie de eforturi, de eforturi unitare sau de deformaţii, se obţin relaţii = f N2da Ta Mda | Mida (10.1)
care pot; servi la rezolvarea a numeroase probleme, cum sin: studiul I 2BHA sa) 2GA +], 21 i 2GIa
deplasărilor şi deformaţiilor, studiul sistemelor staiie nedeterminate,
calculul eforturilor unitare produse de şocuri, probleme de vibrații, sta- Evident, dacă M „ şi P au componente pe ambele axe din secţiune,
bilitate ete. | - expresia (12.1) ia forma mai generală
Metodele de calcul folosite în diferite capitole ale rezistenţei maiteria-
lelor, teoriei vibraţiilor, teoriei stabilităţii elastice, bazate pe expresiile _— Nada rc . A Mda
y ke, T2 3 da M2da
CL
energiei de deformajie, poartă numele de 1netode energetice. În acest capitol j BA si “” oQA + "GA +; 2EI, tr.
se studiază modul de calcul al deplasărilor şi deformaţiilor, în sisteme statie
determinate, prin metode energetice. În capitolul următor Mada - MăAnnie |
| y Anul
metodele energetice se vor aplică la studiul sistemelor static nedeterminate, 19.2
iar ulterior, la probleme de stabilitate. + j 2EI, + j 2G1, (10.2)

266 267
 Pentru bara curbă, elementul infinitezimal dz se înlocuiește prin ds. 2. LUCRUL MECANIC AL FORȚELOR EXTERIOARE
Pentru un sistem de bare, se face însumarea integralelor
Să presupunem că asupra unei bare drepte se aplică o forţă de întin-
N2ds Ti ds 72 ds M2ds dere, a cărei valoare creşte progresiv de la zero pină la P. De asemenea,
U = = lo Io, —2— z considerăm că relația între forța P şi lungirea corespuneătoare Al—8 este
E spatii), oa t 54, aa Tr) aa, liniară, adică se poaie serie
| M2ăs M: ăs =
3 i 10.3

Conform. definiţiei din mecanică, lucrul mecanic elementar al unei

unde integralele se înţeleg de-a lungul fiecărei bare, iar însumările pentru este
forţe P, corespunzător unei deplasări d? a punctului de aplicaţie,
toate barele. De menţionat că atunci cînd expresia analitică (ecuaţia) a
unui efort; se schimbă pe diferite intervale ale unei bare, integrala se
înlocuieşte printr-o sumă de integrale cu limitele corespunzătoare inter- AL = P-dl = P-ăLcosa,
valelor. |
în aplicaţiile practice, nu se foloseşte expresia generală a energiei unde « este unghiul între direcţia, forţei şi cea a deplasării. În cazul barei
sub forma relaţiilor de mai sus, deoarece: | solicitate la, întindere, cos « = 1, iar d! = d5, aşa că se poate serie
— de cele mai multe ori unele dintre componentele eforturilor sint
nule ; AL =.P-d45=— P-kdP.
| — energia acumulată prin unele solicitări este cu totul neglijabilă
faţă, de cea datorită altor solicitări ; de exemplu, energia datorită forţelor Prin integrare, rezultă
ţăietoare este de obicei neglijabilă ; cea datorită forțelor axiale este negli-
jabilă faţă. de cea datorită momentelor încovoietoare etc.
Prin urmare, la barele solicitate la eforturi M,, 7, N, de obicei se
L=$ EPA = (10.6)
ia în considerare numai energia de incovoiere,
Relaţii de această formă se pot serie şi pentru ale solicitări simple.
6. EXPRESIILE ENERGIEI ÎN FUNCŢIE DE DEFORMAȚII Astfel, la bara din figura, 10.1. momentul încovoietor este constant şi ener-
gia acumulată este
Uneori este necesar să se exprime energia în funcție de deformaţii. y — : Moda Mă
La, bara solicitată prin forță azială constantă, dacă se notează deformajia, E 2HBI 2EI
"în mod prescurtat; Al = &, se poate scrie

(10.4) La rîndul său, unghiul în capătul liber al barei este

__c AN?da _ N2 ON BA BA-d%
) DBA DEA BA 2 2 _ Ma
EI
Pentru bara solicitată la încovoiere, folosind relaţia,
2 ceea, ce face ca lucrul mecanic al cuplului exterior M, să se serie
M = — 81%,
dz? _ Moe. (10.7)
2
expresia energiei devine

M?d 279 N2 Analog, pentru bara din figura 10.2 se poate serie
U =$ N;do — LI (22) do. (10.5) M = — Pa
21 1 2 dz?

268 269.
 __ | Piz a Pe Ă PIS acumulează energia Lu. Cei doi indici identici arată că este vorba de lucrul
o 2BI O 6EI) = 3EI mecanice datorit forțelor din prima stare de solicitare şi deplasărilor din
forţe,
prima, stare. Pe corpul astiel deformat se aplică. a doua grupă de
e, care cauzează a doua grupă de deplasăr i.
deci â, doua stare de solicitar
P.- a doua stare pro-
Ca, urmare, forţele din
duc, corespunzător deplasărilor produse pi
de ele, lucrul mecanic Laz. În ăcelaşi tirăp i
însă, forțele din prima stare, care se ajlau

Însa
aplicate pe corp, produc, datorită deplasă-

NR

RA
rilor produse de a doua stare, lucrul me-
AAA

aplicarea celor
ici

canic Lya. În total, după

0 pu

i,

=
|
|
Î

/
|

EORAR
două, stări succesive de solicitare, energia

/
!!
|

/
ul
So

/
acumulată de corp, egală cu lucrul me-

/
“A
canie al forţelor exterioare, este
|

Fig. 10.1 Fig. 10.2 7

|
În + Vo + Îno AP PF
Dacă asupra unui arbore se aplică un cuplu exterior de răsucire WM,
care produce o deiormaţie Ag, lucrul mecanic este Sehimbînd ordinea de aplicare a sar- - Fig. 103
cinilor — deci începînd cu a doua şi apli-
cînd acelaşi raționament, rezultă lucrul mecanic total
Ma Ao
L (10.9)
2
Lao + În + Lo

In consecinţă, în toate cazurile în care relaţia între forța sau cuplul

unde La, este lucrul mecanic datorit forțelor din a doua stare şi deplasărilor
exterior şi deformația corespunzătoare este liniară, iar aplicarea sarcinii
produse de prima. | |
se tace static, lucrul mecanic al forței exterioare — egal cu energiade defor- independent de
majie acumulată — are o expresie de forma (10.6) — (10.9). Este evident că lucrul mecanic total este același,
Astfel de expresii se interpretează grafic prin suprafaţa triunghiului succesiunea aplicării sarcinilor, ceea ce duce la relaţia
OAB din figura 10.3. d Lia = Da. (10.11)
| În cazul cel mai general, cind torțele, cuplurile și deplasările sint date
prin proiecţiile lor pe axe, lucrul mecânic al forțelor exterioare are expresia
Această: egalitate exprimă teorema reciprocităţii lucrului mecanic sau
| 1 teorema, lui, Betii care se formulează astfel : dacă asupra unui sistem defor-
L = — V(du ot Fo + Zu) + > 5, (Mao + Meu + M2qz). (10.10) mabil se aplică două stări de încărcare suocesive, lucrul mecanic efectuai
> |

de fovțele (şi cuplurile) din prima stare cu deplasările (săgeți și unghiuri)

dim a doua este egal cu lucrul mecanic efectual de forțele din a doua stare cu
„Trebuie observat că existenţa unei relaţii liniare între forţa exteri- deplasările din prima siure de încărcare.
oară și deplasarea corespunzătoare nu este acelaşi lucru cu relaţia liniară- Ca aplicaţie a teoremei reciprocităţii lucrului mecanic, se va deter-
înţre eforturi unitare şi deformaţii specifice (legea lui Hooke), mina, la bara din figura 10.4, 4, săgeata la mijlocul deschiderii dintre
reazeme. În asemenea cazuri se ia drept primă stare de încărcare cea reală
a, barei, iar drept a doua stare. (fig. 10.4, b) se aplică o iorţă egală cu
3. TEOREMELE RECIPROCITĂȚII LUCRULUI MECANIC ŞI DEPLASĂRILOR unitatea, în secţiunea unde urinează a se afla săgeata.
În afara, celor două forţe (P şi 7) bara mai are reacţiuni, care însă
no produe lucru mecanic deoarece reazemele nu se deplasează. . ..
Se consideră că asupra unui corp elastic se pot aplica două stări - Tmerul mecanic, al forţelor din. prima stare — adică al forţei P —
succesive de solicitare, produse de două grupe succesive de sarcini. cu deplasarea corespunzătoare de la a doua stare este .
Aplicind asupra corpului prima stare de solicitare, punctele de aplicație
ale forţelor suferă deplasări, deci forțele produc lucru mecanic, iar corpul

270 271
 Analog, forța unitară de la a doua stare cu deplasarea din dreptul ei rezemată la, capete, ca în figura, 10.5, la care prima stare de încărcare este
de la prima stare dă îormată din forţa P, aplicată în secţiunea 1 (fig. 10.5, a). A doua;stare,
suprapusă peste prima, este formată tot de o iorță P, aplicată în î seeţiunea,
La —— Hi f. 2, ca în figura 10.5, b. Se notează:
Du — Săgeata în secţiunea 7, datorită primei stări de încărcare ; j
Vo — Săgeata în secţiunea 2, datorită primei stări de încăreare ;
PN // A DI //4 a P ip — săgeata, în secţiunea, 7, datorită celei de-a doua stări de încărcare ; ;
!
V2a — Săgeata în secţiunea 2, datorită celei de-a doua stări de încăr-
SIL LE ==a ț care, |
îi
=
iii Pentru prima stare de încărcare, lucrul meeanic produs de forța P
bi
aplicată static este, conform formulei (10.6),
/ 1
7
11 —
2
— Py
ii *
g „f
Li A e 3

După aplicarea, celei de-a doua stări, se adaugă lucrul mecanic, con-
torm figurii 10.5, b.
Fig. 10.4
1
Lao + Ina = Poza A Pop.
Semnele minus se datorese faptului că forța unitară s-a luat de sens
contrar săgeţii f, ceea, ce face ca şi p să fie de sens contrar lui P. Egalind
cele două expresii, rezultă Ultimul termen nu conţine factorul 1 Ja, întrucit îorţa P din secţiu-
nea 1 se ailă pe grindă şi parcurge, cu întreaga, sa intensitate, drumul
f = Po.

La rindul său, săgeata v din figura 10.4, negativă, se calculează

destul de uşor. Conform formulei (6.29), unghiul pe reazem este

J2 p J

p=—1l
16 BI
ES po, 208 NR ZT
„A . A

Cum consola, este neîncărcată, în afara reazemului fibra medie detor-

== Sa nai mai DP -Ș
mată este dreaptă, deci 7
| e m ca a a | ! ă

[2q Fig. 10.5

D= ap = —
16 £7
Via. Ca urmare, Ja finele stării
a doua, energia totală acumulată de bară este
şi în consecinţă |
1 1
f= Po = — PPa2 A =— 3 Poat Poeti ia

16 EI
În cazul cînd se caută unghiul de rotire într-o secţiune, în a doua stare Schimbînd succesiunea stărilor de încărcare şi egalind energiile, se-
de încărcare se aplică, în secțiunea respectivă, un cuplu egal cu unitatea, ajunge la exprimarea teoremei reciprocităţii sub forma
Mult mai importantă în aplicaţiile care vor urma este teorema rect-
procității deplasărilor. P Via — P Voi

Se consideră aceeaşi succesiune de încărcări ca la demonstrarea respectiv

teoremei reciprocităţii lucrului meeanic. De astă dată, se ia o bară simplu V12 = Va: (LO 12)

272 18-—c. 1801 | 273

 Relaţia (10.12) poartă numele de teorema reciprocității deplasărilor “Asupra unui element infinitezimal Gin bară, dz, acţionează, în prima
sau teorema lui Maswell şi se interpretează, în baza figurii 10.6, astiel: stare, forţa axială N (fig. 10.7, c), iar în a doua stare o forţă axială n (îig.
deplasarea produsă în secţiunea 1 a unei bare cînd o forţă oarecare esie apli- 10.7, d), care în cazul de faţă este egală cu 7 (neglijind greutateaproprie)
cată în secțiunea 2 este egală cu deplasarea produsă în secţiunea 2 cînd dar în cazul general areo valoare oarecare 7. Se va exprimalucrul mecanic
dL,, pentru elementul dz. Acest lucru se datoreşte forței N de la prima
P. stare şi deplasării produse de forţa n de la a. doua stare, care se poate serie

A(dz) = ada
BA.
Ca, urmare
An
4L, 12 = N: A(Q)(da) = BA da.
i |
ai SII CLAS db
Integrind această expresie pentru întreaga bară, vezultă,
Fig. 10.6
În2 = Eta dz,
aceeași forță calcă în secțiunea 1. Ambele deplasări sînt măsurate pe divrec- BA
iile forțelor respective. | | unde N este forța axzială într-o se- |
întrucât în relaţia (10.12) mărimea forței Pa dispăruţ, aceasta poate îi cţiune curentă datoriță încărcării |
luată egală cu unitatea, iar teorema se mai numeşte şi teorema recipro- reale a bazei, iar n forţa axială, 19 142 190 |
q tăţii deplasărilor unitare : de- în secțiunea curentă, datorită sar- =
plăsarea produ să
în secțiunea Teba
P ZA Z/ _einii unitare aplicată în punctul

4/4 4 1 a unei bare, pe direcţia for-

ței care se va aplica în acea-
stă secţiune, de către iorța
şi pe direcţia deplasării căutate.
Se va scrie acum lucrul
canic La. Conform figurii 10.7, a
me-
9
R
ul $
;

| | ani 2,esteegală cu deplasarea pro-

unitară aplicată în. secţiunea, şi b, acest luecrm mecanic este
CI

| A! m.
dusă în secţiunea 2 de îorţa Lu =1-56=35. | aaa me Pa.

SE Ii IN i unitară aplicată în secțiunea I, Aplicând teorema reciprocită-

| 4 STUDIUL DEPLASĂRILOR ţii xezultă
- QX

PRIN METODA
E îi MOHR
—MA XWELL. METODA (4Nu a.
502... (10.13)
(10. Pippo
îi i
Ii —— =

DE INTEGRARE

NR
mar

Ea
| A LUL VERESCEAGHIN
77 În mod cu totul analog se

Pas
DN

o i Se consideră bară din fi-

i B
“ | &'
care, de exemplu a capătului
remei reciprocităţii lucrului
stare încărcarea reală a barei
forță egală cu unitatea în
(fig 10.7, d).
——
poate aplica teorema reeiprocită-
Sa gura, 10.7, solicitată printr-un ţii la o bară solicitată la încovo-
i/ Si | sistem oarecare de forţe apli- iere (fig. 10.8). Prima stare de în- | 7
ă cate de-a lungul axei sale şi cărcare este cea reală (fig. 10.8, a) T-y.
Fig. 10.7 | „se caută deplasarea pe direc- şi ei îi corespunde diagrama de mo- ud ( _ VW ( )
- ţia axei a unui punct oare- menite încovoietoare M. Dacă se dr
B. Problema se poate rezolva pe baza teo- caută săgeata în secţiunea 7, la
Fig. 10.8
mecanic. În asemenea cazuri se ia ca primă distanța a de reazem, a doua
(fig. 10.7, a), iar ca stare secundă se aplică o stare de încărcare este cea din figura 10.8, e, cu forţa unitară aplicatăîn
secțiunea şi pe direcţia deplasării căutate secțiunea, considerată şi pe direcția săgeţii căutate. Ei îi corespunde dia.-
Se grama de momente din figura 10.8, d. Asupra unui element, de lungime

274 275

i ji a
da din bară, din prima stare acţionează cuplurile M, iar din a doua, cuplu- Aşa, de exemplu, în barele solicitate la încovoiere se neglijează ener-
rile m. Cuplurile m din a doua stare produc un unghi de rotire gia datorită forţelor axiale şi tăietoare, ceea ce conduce la expresia depla-
sării
Mm
Agp=—
e 7
17
da,
3= 3, ( EI dz. E ( 10.17 )

iar lucrul mecanic di, este De asemenea, în. sisteme de bare cu zăbrele, la care eforturile N, n
Mm sînt constante în lungul unei bare, expresia deplasării devine
dp 12 = Me Ag 9 = de
ZI

Pentru întreaga bară, rezultă |

l;. (10.18)
Lup Km 3, Observație. Calculul prin metoda Mohr-Mazwell nu dă semnul depla.-
HI
sării. Atunci cînd deplasarea rezultată din calcul este pozitivă, înseamnă
Conform desenului, se vede că că ea are sensul forţei unitare. Semnul deplasării rezultă din sistemul
de axe folosit. De aceea, este comod, de cîte ori este posibili, ca sensul forţei
Lu =1l'*56=ă, unitare să fie ales acelaşi cu al deplasării.
În efectuarea integralei (10.14) — ca şi a tuturor celor similare —
ceea ce duce la expresia deplasării (săgeţii) apare produsul a două funcţii, M() şi m(2). Ultima dintre ele este, pentru
bare drepte, o funcţie liniară, fapt care permite elaborarea unui metode
comode de integrare, grafico-analitică, datorită lui Veresceaghin.
= Var 42 (10.14) În figura 10.9 s-a reprezenta; diagrama M, de formă oarecare, şi dia-
srama m, liniară. Considerînd rigiditatea barei FI constantă, trebuie
să se efectueze integrala
Relaţiile (10.13) şi (10.14) sînt forme particulare ale teoremei Mohr- Mm da. Diagrama Hi „Max
Maawell pentru calculul deplasărilor. |
În cazul cel mai general, cînd aplicarea forţei unitare în secțiune şi Conform desenului se .C x
pe direcţia deplasării căutate poduce eforturi 7, î, m, Mu, expresia poate scrie
deplasării devine m = iQ o. | Z-
Elementul de arie al dia- = "7
p—( 2"ă
Nan : |
pd Pi
A
Mm,
q Pe d
My
(10.15 eramei M este DE m
ui.

j | GA +) pr 42), gr, d: (0-19) dA = Mda. Diagrama m A

Cu aceste
: notații, inte- ot | S
unde n, î, n, Mu, Sînt, respectiv, forţa axială, forța tăietoare, momentul orala devine Ap
încovoietor şi momentul de răsucire produse de sarcina unitară într-o a = 4
(Man: m = faA-atg
secţiune curentă. Analog, pentru bara curbă se îniocuieşte elementul |]
iul
a:
cai

infinitezimal dz prin ds.

Dacă se caută deplasarea unui punct al unui sistem de bare, drepte =tg afoada = îg a-A, Fig. 10.9
sau curbe, se însumează integralelede mai sus pentru toate barele
unde A este aria totală a diagramei M. Se observă că
Nu Ti a (Mem, Mm,
>= (AR „Îi q Mem q Men 35. (10.16
> fa ră) GA + 3 fr d ra s. (10.16) Ceea ce duce la expresia
Zig a = Yo,

Relaţiile (10.15) şi (10.16) se reduc la forme mai simple atunci cind (urm de = 4-yc. (0.19)
efectele unor eforturi, sînt neglijabile în comparaţie cu ale altora.

2.76 271

az N
 Zi 55
e. |
> N
poe i

Deci pentru efectuarea integralei (10.19) se înmulţeşte aria întreagă, - Tabelul 70,1
| Pa
a diagramei M cu ordonata ?Ye pe care o are diagrama liniară m în dreptul | or

centrului de greutate al primei diagrame. Expresiile integralelor | Mm dx

Acolo unde diagrama, m este formată dintr-o linie frîntă, relaţia (10.19) 0
se aplică pe intervale, făcînd însumarea „ Diagrama ?n

| „il _ Ph
[uni da = ŞI Age, Diagrama AM
h |
le Suule ! A iIIIE
ae af Î. SE (ut nula
AU, a e RR £. ,
unde : reprezintă numărul de segemente de dreaptă care formează dia-
grama 7.
I i Si
De notat că dacă vreuna din diagramele din figura 10.9 trece prin , LH2 Il. h

Zero, deci schimbă de semn, regula. lui Veresccaghin se va aplica, de aseme- 3 —— ri (2hhs + înhş)
Sul
na: [. |
nea, pe intervale. -
Pentru un calcul uşor al relaţiei (10.19), pentru citeva forme curente
ale diagramei M se dau rezultatele în tabelul 10.1.
În consecinţă, Qeplasarea căutată are expresia

1
dp |
| Lhu ha
2 =Lg E
L-

l
. ! ' Ă

_ 2 (2(hzhs + hh)+
Aplicarea practică a metodei Mohr-Mawuell, la o grindă solicitată la,
— hul2ha + ha) ri Ra(2ha —+- ha)
încovoiere, va fi tăcută, pe exemplul din figura 10.10: la bara incastrată, + Îighg + has]

încărcată cu sarcina uniform distribuită p, se vor calcula săgeata în

|
capătul liber, unghiul fibrei medii deformate în capătul liber şi săgeata |. Parobotă de gradulZ
în mijloc, if h;
7

(Îia (3 în
i R

3,
|
În prealabil, se constenieşte diagrama, reală de momente M din figura
10.10, d. Într-o secţiune z, măsurată de la extremitatea din dreapta, ÎN a
| a
momentul este IE i
E ——
|
Parabală de gradul K
M = — pa?/2.
hu4 fata4 IAa (3hs + îs)
2

a
Pentru calculul săgeţii în capătul liber, se aplică aici forța unitară (îig.
i

m
10.10, c) şi se construiește diagrama 7n (fig. 10.10, d) care, într-o secţiune
|,
0
n,
oarecare, are recul ZI
Parebolă viee qrecul
PI

— (sk ho)
Pe — LD = — 4, 3
L-

Se aplică relaţia, (10.14), observînd că funcţiile M şi m sînt aceleaşi

pe toată lungimea barei | - Paratolă degradul IL
i 4
i
(| i | Ii ha(2hp + ka) 9. ha(2h2 + ka)
4 LILI 14|
i i

279
 Cu ajutorul teoremei lui Veresceaghin, ştiind că centrul de greutate Peniru săgeata 7, se putea aplica şi direet relaţia din tabelul 10.1 :
al parabolei se află în poziţia notată pe desen, rezultă,
I2

1 pb pl? 3 fa (5) p
A ———
3 / ——
=) DI ——"”
g? Ye =
p /
o 4. ei
I d

P = e apa PP 3 PE
a = zf Mmde — pi .
EI », SEI
ZII TIT . d EI EI 6 4 SEI
A Z , Se vede că pe ambele căi se obţine
„pi? L_Z acelaşi rezultat. PROBLEME
7 | pa E II _ Pentru calculul unghiuluiîn capătul
H TI d liber, se aplică aici un cuplu egal cu uni- 410,1. La bara din figura 10,41, să se determine unghiurile pe reazeme, o, e, prin metoda
dp 7 tatea. (fig. 10.10, e) şi se construieşte dia- Mohr-Mazwell. |
Z | 4 grama, m din îigura 10.10, f.Cu ajutorul
A c celor două diagrame, aplicind reguia, lui
Se construieşte diagrama M, precum şi diagramele mn, datorite cuplului unitar, aplicat
pe un reazem, respectiv pe celălalt.
-j - Veresceaghin, rezultă, Diagrama M are suprafaţa

ui Si Mi
= A = =:
| 1 3 ——
BI Aug Yo = 2
Se determină cele două unghiuri
Dr e = 2)6 D= 6 fai
A J Î 73 73
| 1 MI 1 Mal
Z HI BI P1 =
EI
Ya = =
EI 2
==
3 GEI
-/ S-au regăsit rezultate cunoscute din d
: f. capitolul 6. 1 i Ma
|
2
= =
Mg .
ua Pentru săgeata în mijloc, se aplică P
Da = —Ă'Yo=—:
EI EI 2 3 3E7
5 77 7 îorța unitară ca în figura 10.10, g. De
(7) ZI! | astă dată diagrama, m are ecuaţii diferite

EA
Z |
— jo
z
,
Y pe cele două intervale, aşa că se poate
serie: | G TI Emi E
2 [Je | | intervalul 1—2: C î ] de SA ,

a —— A „7 î | pat Ci » y

Fig. 10.10 M — — pa&?]2; m=0; oa ssiP; Vi | _pa

cae mea mia

intervalul 2—3 :

Pa
M — —pa?]2;
, m=—l 2
J ră
)
g ses
A i
Pat
f e
i E
5
AȘ
. 2/3 i

În asemenea, cazuri, trebuie dată atenţie modului de măsurare a vari-

m
Ta]
/ _

i
7 m -
“
abilei z şi ca, urmare, limitelor de integrare. Cum pe intervalul 1—2 mo- Fig. 10.11 Fig. 10.12
mentul m este nul, rămine numai expresia
_ Se regăsesc rezultatele date de formulele (6.24). Este de subliniat faptul că nu apare din
calcul semnul. negativ al unghiului ez. S-a obţinut pentru pa o valoare pozitivă, ceea ce arată
__ 17ph că unghiul este de acelaşi sens cu cuplul unitar aplicat pe reazemul 2. Conform convenției
= af i Ce) 2 (2 — 2 Jaa stabilite, acest unghi este negativ.
pe 2 2] BI 2ElJin 2 192 EI 10,2, Să se determine săgeata în capătul liber la bara cu consolă din figura 10.12.

280 281
 Se desenează diagramele M şi mn. Pentru. porţiunea parabolică a diagramei M, aria este 10.4, La cadrul din figura 10.14, a, format din trei bare identice, se cere să se calculeze
săgeata orizontalăf, și unghiul de rotire q, în secțiunea unde se aplică forța P.
i pa?
A=— 3-a,
32
jar centrul de greutate se află la vi de la capătul 3. Se aplică relația (10.20) pe intervale EI |
1 Ez= 2 1 pa 3 | pa? | |, e |
22 gtData.
ge pa =pt (40+3
20)

pr îs 7
10.3, La grinâa cu zăbrele din figura 10.13, se cere să se determine deplasarea pe verticală
a nodului 6, dacă toate barele au aceeași rigiditate EA,
Se determină întîi eforturile din bare, conform schemei reale de încărcare din figura 10.13,a
_pi USILE pe epEDTEIIIIIIE s-a -7 LEU

Li
Nas = Nze = 0, i
Scriind echilibrul nodului 2, rezultă
2
P 27 P P+ Na No Na+ N = 0
2

Nas = — VăP
H a = m
+ Na) = — VAP — 2P) = PP
7 a ră | Fig. 10.14
E y2
a i iai aia Pentru calculul săgeţii prin metoda Mohr-Mazvell se aplică sarcina unitară în figura
10.14, c şi se construieşte diagrama m din figura 10.14, d. Se găsește
Na = N = —P; Nss = Nas = V2P.
În mod analog, în baza schemei din figura 4 1 PE 2 oa. la er 2 5 pe
10.13, b, se determină eforturile n din bare: = za 3 zi 37 "3 |] "3E1!
i .

= 2P V,=2P 3 Pentru calculul angtuli servesc figurite 10.44, e şi 10.14, f

d p=2 Hg > Tla = — 5 Pas > Pas > 0; se > 0
1 1 (PE pe apt
1 2
4 | _ Ii Ă Ă

ie pptaa = | 14 PR-1
“i Se scrie echilibrul nodului 3
= n Ac zi | Ha N EI
[o IP ya Vă 10,5. La bara în formă de stert de cerc (fig. 10.15), se cere să se determine, în punctul de =
n nt— Rac
36 = 0; —
a as
136 + 235
35 = 0
aplicaţie ai forței P: deplasarea o pe direcţia forței, deplasarea îi, perpendiculară pe direcţia
7) , _ 3 forței, și rotirea 6. |
Într-o secţiune oarecare ș, momentul încovoietor este
/ Ă ŞI nise = — V2na = a:
M == — PR sing.
4 LAM | V2.. 1
i Tag > — ae = — gi Pentru deplasarea o, forţa unitară, de aceeași direcție cu P, dă
Fig. 10.13 2. - 2
m = — Rin e.
Se obţine |
| 72 la m PR3
Se aplică relația (10.18) pentru toate barele,
şi lăsînd ia o parte pe acetea la care N sau n este nul:
ținind seama că diavonalele au lungimea V/2a
' oo zz), ma arh, Pastor Robe- ce EI
Analog, folosind forța unitară orizontală rezultă
E: E heNaafhaa
TEA ale CI PT
13 +NE,
INashas
Ph N aseze
EA.i 87 '%AIE, ah Ba
Lai LA(86 Da
| == — R(l — cos);
a [1 pai 3. “A apa
sa [ergo ter ea] (3 +)
Ba —|2P-—"a4+P-—: 2p- -—-V2al=(—+V2)—. a 2 Da PR3 sin2o["le PR3 .
3= a gi PR sin e: R(1 — cosq)- Rdog = = — 059 —

282 283
 Unghiul de rotire se află din relațiile Dacă forţa este aplicată în punctul A, într-o secţiune oarecare B, determinată prin unghiul
a, se produce un moment perpendicular pe planul iormat de forța P și linia AB, deci dirijat
m= —1 pe linia BC, avind mărimea
1 277 %
PR? M = P-AB=2bhsn a.
3= = 3 PR sin e* 1: Rdg = ,
EI) EI
a F n
„10,6. Barele din figura 10.16 sînt echivalente din-punctul de vedere al unei solicitări
statice, ele avind același diametru minim d. Să se compare energia de deformaţie pe care o pot
acumula cele două bare, întinse cu aceeaşi forță N. [
Pentru bara cu diametru constant (fig. 10.16, a), energia este i CI
N2adx O N2I i
La = = .
i ORA 2EA (4 d CIA

Pentru a doua bară, se aplică aceeași relaţie, pe intervale | [/,

4 1
N2—1 ON2—l ,
a) pp 5. N=I
Uy = .
2FE-4A 2BA SEA Z

Se vede că a doua bară, deși de volum mai mare, acumulează o energie mai mică. Rapor-
tul celor două energii este
Fig. 10.17
Ua 2
= —=0A4 Acest moment se descompune, în secţiunea B, într-o componentă M, aflată în planul
Ua 5 secțiunii, Geci dirijată pe raza OB (moment încovoietor), și o componentă M, pe tangenta la
cerc
Cum se va vedea, ulterior, capacitatea de rezistenţă la şoc a unei bare depinde de energia
de deformaţie pe care o acumulează, Rezultă că, din punctul de vedere al șocului, bara cu varia- Lei ud
ție de diametru este inferioară celei de diametru constant. M = 2PR sin > “cos-— = PR sin g

M, = 2PR sin? 2 = PR(U — cos a).

4 1045) 999054di 55) A În calculul de mai sus, s-au luat forțele situate de o parte a secţiunii (între A și B), deci
" 4
nu interesează cum este rezemat şi încărcat arcul mai departe: Acesta este motivul pentru care;
la
S-A 5 A) _ II s-a reprezentat arcul ca şi cînd ar fi încastrat în C. Ecuațiile stabilite sint valabile pentru între-
gul arc, adică 0s as 2r,
Li
Pentru a afla săgeata f, în locul forţei P se aplică sarcina unitară, Se obţin relaţii analoge:
. _ I e pentru momente

” | | m; = RR sina; m = R(l — cosa).

j
' Expresia deplasării este |
mai
Za „i
| i 277
1 27
== zi) „PR sin «- R sina: R du + a | PR(L — cos a): R(i — a cos ox)h dă
| Ț EI Jo GI Jo
P
ȘI
| Lid PR? (” PR(1 1.32)
Za AZ o 7 , f = 2 | sin?2g da + — cos a)? | = rPRî (2 -

Tinind seama că Ip = 21, se mai scrie

10.7. Inelul din figura 10.17, avînd secţiunea circulară, de diametru d, este tăiat și acţio- PR? (| , 3E
nat in cele două capete de către forţele P, perpendiculare pe planul său. Se cere să se determine
distanţa f cu care se depărtează punctele de aplicaţie ale forţelor P. | = EI 2G

284 285
şi, în baza relaţiei Pentru rezolvarea problemei, se alege un sistem de axe ca în figura 10.18, acelaşi pentru
toate trei barele. În acest fel, la bara 1—2: momentul de răsucire este M,, la 2—3 este Me,
iar la 3—4 este M,. În ce privește momentul încovoietor, în general el are două componente,
după cele două axe din secțiune. S-au reprezentat pe desen diagramele M4, cu cele două com-
se poate scrie ponente, şi M,. 3
Pentru caiculul deplasării pe direcţia forţei Q, se aplică în capătul liber forța unitară,
paralelă cu Q şi se construiesc diagramele mg, Iu. , |
Analog, pentru deplasarea pe direcția forţei P, se folosesc diagramele me şi 72.
Se va calcula întii deplasarea pe direcţia forţei Q, folosind diagramele M; cu my, și Ale cu
10.8, Para cotită din figura 10.18, formată din trei bare, de lungimi a, b, e, toate cu aceeaşi:
My. Așa cum se arată pe desen, pe fiecare bară, variabila curentă, purtind notația axei cu care
zigiditate EI (după ambele direcţii principale) şi Gig, este încărcată în capătul liber cu forțele
este paralelă, este cuprinsă între zero și lungimea barei :; de exemplu, la bara 1—2, variabila
P şi Q. Se cer deplasările în capătul liber, pe direcţiile celor două forțe date. csie 0s za,
Ținind seama că unele componente ale lui my, sau 7 sint nule, deplasarea căutată este

CZ ZA a g 5 3
b ră ici
1
b
FA
Î
: | .
89 = — | Mama d2+ Mama $ dem, ay + | A aia
ziha lt | —
GI | AT dă,
EI Lo 0 9 UI, d 9
| &
i Calculul se face comod cu metoda lui Veresceaghin
d ş$ r—
| , |
Z | 2 1-| Qa2 2a Qi? 2b Qb+ Qb+ Pe
59 = | = — — — + e- b+.Dac-a —— Dad:a
171%. 2 3 2 3 3 + Qae |+ ae
_p : 9
A 1 o(.? „ pă . PI IN Pc?b „as
= — + — c+ a |]- ——
< | 2 Glg .
8.
În mod analog, deplasarea pe direcția iorței P se obține cu ajutorul diagramelor 14; cu
(a înia și Ade cu mp c Si
dit a 4 R 1 | Pa? 2a 1 Pab- a 05 e „Pe 2e 1 „p
= — „— ab- a pa —— : Pacea.
” ger| 2 "3 cat za | aa

ZIP
LA 4 fa În paranteza mare, ultimii doi termeni se referă la suprafaţa trapezoidală M,, care a tos:
înlocuită printr-un dreptunghi și un triunghi, cărora li s-a aplicat regula lui Veresce aghin.
3

IE pu:

E,
Ie Făcind calculele, rezultă

| 3 i
==
1 p aă ap 4 e?
— +a - —
+ Qbc2 + PaZe
-
Po EI 3 3 2 GIz
În cazul în care lungimile barelor sint egale, rezultă

Miza
Dacă există numai P sau numai Q, în relațiile obținute se anulează cealaltă îorță,
LILI

= (la
=] 5. TEOREMA LUI CASTIGLIANO

U n corp elastic este solicitat de un sistem de forțe P,, P2,..., Ps indepen-

dente una de alta. Corpul este astfel rezemat încit nu are deplasări cinema-
Fig, 10.18 tice, ci numai deplasări elastice. Teorema, lui Castigliano permite să se

286 2817
calculeze deplasările punctelor de aplicaţie ale Expresia (10.23), reprezentind o formă a teoremei lui Castigliaino, se
jortelor pe direcţia forţelor (proiecţiile pe direţiile torţelor ale depla- exprimă astfel : deplasarea de direcția unei forțe exterioare P, este egală cu
sărilor punctelor de aplicaţie ale acestora). | derivata parțială a întregii energii de deformaţie a corpului în raport cu
| „Lucrul mecanic al iorțelor exterioare se transformă în energie poten- mărimea forte P,. |
ţială de detformaţie U a corpului elastic. Dacă se Qă uneia din forțe, În mod analog, dacă în loc de o forță P, raţionamentul se face în
de exeimnplu P,, o creștere dP,, energia potenţială variază cu | raport cu un cuplu M,, se află unghiul de rotire al axului cuplului

—_— dU L]

9M,
8, — 7 (10.24)

deci creşte, de la U la

(10.21) "Teorema lui Castigliano poate fi aplicată ia orice solicitare. În cazul

solicitărilor compuse, se va ţine seama de faptul că unele componente ale
energiei sint neglijabile.
„Să aplicăm cele două, serii de forţe în ordine inversă. La început se Peorema lui Castigliano măsoară deplasarea pe direcția unei forțe exie-
aplică forţa, dF,, sub efectul căreia se produce o deplasare (pe direcţia, rioare. Această deplasare poate fi uneori identică cu detormaţia (de exem-
torței) d5,, iar energia potenţială acumulată este plu, la încovoiere, deplasarea în dreptul unei îorțe normale pe bară
măsoară, săgeata barei), alteori este legată de deformaţie prin anumite
1 ap,- relaţii geometrice (deplasarea unui nod al unei grinzi cu zăbrele).
Se va. scrie, mai jos, forma, explicită de aplicare a teoremei lui, Casti-
2
gliano la; solicitările simple. .
Dacă se aplică apoi sistemul de torţe P,, P,, ...,.P,, care este inde- Pentru bara dreaptă solicitată la întindere, prin o torţă exterioară P,
pendent de dP,, corpul acumuleuză, o energie U daţorită lucrului mecanic al energia este |
acestor iorțe ; în acelaşi timp, pe direcţia forțelor P,, respectiv dP,, siste- 2
DJ — Pal |
mul de forțe produce o deplasare 8, deci forța aP, produce lucrul mecanice
2HA
dP,- 5.
iar deplasarea, adică lungirea barei este
Acest termen nu este afectat de factorul — întrucit în timpul aplicării
dU PL
forțelor P,, . . 3 Pas forţa dP, se găsea pe corp şi a rămas invariabilă. La
finele aplicării grupului de forţe, energia acumulată de corp va fi "op EA
1 .
Se regăseşte expresia cunoscută a lungirii unei bare.
> aP,-d8, -+- U A+ dP,- 5. (10.22) Pentru o grindă cu zăbrele, se scire întii expresia

Egalind: cele două expresii ale energiei (10.21) și (10.22) şi neglijind in-
| D= Nil (10.25)
1 2-A;
ca
finitul nic de ordin snperior =. dP,-d5,, rezultă
RR pe şi apoi se aplică relaţia (10.23).
Trebuie subliniat că, spre a pulea deriva în raport cu 0 anumită forță P,
9U a sistemului, aceasta trebuie să apară explicit în expresia energiei. Atunci
n

32, dP; = dr, di cînd asupra sistemului acţionează mai multe forţe, cu noiaţii smilare sau
identice (cum sînt forţele P şi 2P din fig. 10.13), şi se caută deplasarea,
respectiv în dreptul uneia din ele, este necesar ca în prealabil acea forţă să iie notată
cu un simbol diferit; de celelalte, pentru ca ea să apară independent în
| a= dU.
op. 10.23
(10.23) expresia energiei. După efectuarea derivatei (10.23), se poate reveni la
Ta

simbolul iniţial. Cele arătate se referă, la orice fel de solicitări.

m
Tai

288 19—c. 1891 | 299

 Pentru bara solicitată la răsucire prin un cuplu exterior constant Mo, după care se anulează P, din expresia lui, M
energia de deiormaţie este |
Mid MI M == — pa2f2,
j 2GIa 2Gla
Se obţine săgeta în dreptul forţei Pe
iar unghiul de răsucire este
5 dă 2 apă. E d
= MA aa = 1 | PE de = pi |
HI LI 0P 0 HI | O 2
SEI
adică se regăseşte, de asemenea, o expresie cunoscută. . | deci se regăsește un rezultat; cunoscut. îi | EN

a
Lai bara solicitată, la încovoiere, derivata cerută de relația (10.23) se
„_ Analog, dacă.se caută unghiul e în capătul liber, se aplică cuplul
aplică sub semnul integrală din expresia - | My = 0 şi rezultă
| - ia - i Da
Ă |
| | M2 da
p 27
M = — PE — RE DU 1, M= 27,
2 2Mo9 2
a energiei de deformaţie. Se găseşte deplasarea, în dreptul și pe direcţia
unei torţe P, o = aDj /
Ada = 1
202 ma pa 13
PP.
BI do 0M „Bld 2 e 6EI

Analog, unghiul de rotire în dreptul unui cuplu exterior M, este Mărimile fictive Pg, Mo se iau de același sens cu deplasările căutate,
Pentru bare curbe, relaţiile de mai sus se menţin, înlocuind pe dz prinds.
= af mA az. (10.27) Se observă că derivatele OM -, respectiv sint identice cu ex-
BI [i OM, ” 0 . ui)
presiile momentului m, produs de sarcina unitară, respectiv de cuplul
În relaţiile de mai sus, M este funeţia momentului încovoietor care unitar. Rezultă că teorema lui Castigliario şi teorema Mohr-M aaieli sînt
trebuie exprimată şi integrată pe inervalele pe care ea nu se modifică,
două moduri de prezentare ale aceleiași teoreme energetice.
iar P;, M, sînt o forță sau un cuplu exterior. 4
S-ar părea că teorema lui Casiigliano este imposibil Ge aplicat
atunci cînd în secţiunea, considerată nu există o forță exterioară. De 6.. ENERGIA POTENȚIALĂ COMPLIMENTARĂ
exemplu se cere să se determine săgeata şi unghiul de rotire al fibrei
medii deformate, în capătul liber al barei din figura 10.19, încărcată
numai cu sarcina uniform distribuită pp, .: | La stabilirea teoremei lui Castigliano, s-a admis că există relâţii liniare
Penţru a determina săgeata, se aplică în între sarcinile aplicate corpului elastic şi deplasările punctelor de aplicaţie
„i p I/ capătul liber o forţă fictivă, P, = 0, care ser- ale lor. Există însă şi corpuri care fac excepție de la această regulă. În pri-
mul rînd sint materialele care nu ascultă de legea lui Hooke, la care. atât; rela-
Ziua TFEITETII a „„ Vește numai la exprimarea derivatei 2.M 8 Pg ţille dintre eforturi unitare şi deformaţii specifice, cât şi cele dintre sarcini
7 = Ș, 7 din relaţia (10.26). Se serie momentul într-o și deplasări, sînt neliniare. În al' doilea, rînd, la anumiţe forme de corpuri
| “i , -— „secţiune curentă făcute din materiale care ascultă de legea lui Hooke relaţiile dintre sar-
cini şi deplasări sînt de asemenea neliniare. Se consideră în fig. 10.20
E - p NM == PE _ z o caracteristică neliniară P—5. Lucrul mecanice al forței P, egal cu energia
| Fig. 1019 2 i potenţială acumulată de corp, se poate exprima prin aria hașurată
precum şi derivata sa - din figura 10.20, a ae :

3 su 9Po. | 'U= (2 43. (10.28)

290 291:

DEPP
pp aaa para
 Se obişnuieşte a se da numele de energie potențială complementară Scriind momentul încovoietor într-o secţiune și aplicind teorema lui Castigliano, se găsește
mărimii reprezentată prin aria haşurată din figura 10.20, b AI = — M, — Pe

Pi Pj Ua = | 5-aP. (10.29) 3M = —tjy —

aM 7= 1

| A p 4 Această [mărime nu are o

A Ş, A semnificaţie fizică, dar introdu- Ă =
i
—
mp 3 4 pe
1 arJ 4 Pa)e) a
apda =
ME Pub
——
4 ÎS fi cerea, ei este utilă pentru cele ce EI | 9, 4 aia 2EI 3EI
/ 7 7 urmează.
, 7i Dacă pe axele din figura =
1 pp = —
ol a Paadi = ——FP——,
Mu Pale
& / 10.20 s-ar măsura o şi e (mate- II: j 5M, o EI j aa EI 2EI
fi rial care nu ascultă de legea lui
ÎL „_ Hooke), expresiile celor două 10.10, Să se determine aceleași deplasări de la problema 10,4, folosind teorema lui Casti-
0 , 5 9% R 8 S5 energii ar îi: giiano (iig. 10.14).
Pentru aplicarea teoremei lui: Castigliano, se
ia originea în punctul 7 și se parcurge cadrul în sen= . - P
Ă Di i 0 = | c-de-dP; sul 7, 2, 3, 4.
i b d
Mg= — Pr; Mp=— Pl; My=—P0—2)
Fig. 10.20 Uc = | e-do-dV. A Zr AI a
a. d | — si
9M., Mas 1. OM a Ta Z E aa
Dacă se diferenţiază relaţiile (10.28) şi (10.29), rezultă Zr
aP
i 2 — —,5 ă |
2P 2P Fig. 10.21
pH | (10.30) 1 fa ! i
98 | A == EI | Î (— Pz) (—z) dz | o (—PD(—D az | A PO — 2) (1 — 2) az |i=

3 — Ve, (10.31)
3P |
Prin urmare : derivata partială a energiei de deformaţie în raport cu o
deplasare este egală cu forța aplicată ; derivata partială a energiei complemen- Pentru calculul unghiului, se aplică în capătul liber cuplul fictiv M, = 0, care dă o dia-
gramă de momente similară celei din figura 10,14, și se scriu derivatele parțiale
tare în raport cu o forță, este egală cu deplasarea măsurată pe direcția forței.
În felul acesta, s-a găsit o expresie mai generală a, teoremei lui Castigliano.
Atunci când relaţia P — 3 este liniară, cele două arii haşurate din figura
10.20 sînt egale, deci Uo = U, ceea ce face ca în relația (10.23) să apară
Se găseşte unghiul
energia. de deformaţie U, nu energia complementară.
Se observă că, oricare ar îi traseul curbei P — 5 din figura 10.20, 1 ț _p : » ( | 2pPR

există relaţia LI: Şc donat $ o (Das | PU 2-1 da = Zi

a Uo1+-U=P-8 E]
(10.32) 10.11, La sistemul articulat din figura 10.22, format din trei bare identice, de secţiune A,
să se calculeze cu cît coboară punctul 7 sub efecțul forţei P.
în care P:5 este suprafaţa dreptunghiului definit de forţa, şi de deplasarea, Se determină întîi eforturile în bare. În nodul 2 există două eforturi de compresiune
finată,. Folosind relaţiile uzuale pentru calculul lui U, pe baza relaţiei (10.32)
se poate afla energia complementară Vo. | P
P- 2No cos 30 = 0; Nop=——.
V3
PROBLEME În nodul 2 există forţele arătate în figura 10.23. Ecuația de proiecții pe orizontală este
Li

10,9, Să se calculeze săgeata şi unghiul fibrei medii deformate în capătul 7 al barei din Na 21 cos 804 Naaa =0; ; N 23 — — Naeos
21, 606 =:
i Va
figura 10.21, încărcată cu forța P, şi cuplul M,.

292 | 293
 Energia totală de -deformaţie este
Se revine la Q=2P
l 2 RiÎNa 3P2
=
—
EA |(A 12 + ÎNoas+ N
“A
N
) A On
EA PR3 (ri? [2 — asi 4 a a PR 0.215?
EI | dai ii î>: o Ez
D =

Deplasarea punctului 4 pe direcţia forţei P va fi dată de teorema lui Castigliano

„BR (m —9 PR3
dU. 3P! RR = ——— (2 — 2 sin e — cose)- (1 — sin q)de 55 —— —= 0,2
iei EI o EI 0 EI
= 3P * ata”

2P=8

„Fig. 10.22 Fig. 10.23

10.12, Să se calculeze deplasările pe orizontală şi verticală ale barei în . formă de sfert
de cerc cu rază mare de curbură din fisura 10.24. 1 i
Fig. 10.24 Fig, 10.25
Se aplică teorema lui Castigliano. Pentru a putea deriva separat momentul în raport cu
forțele P și 2P, se notează, pentru început, forța 2P = Q şi în acest caz momentul din încas- Cele două: deplasări sînt. practic egale,
trare este | | Cum săgeata v a rezultat negativă, deci de sens contrar îorei P, deformația grinzii are
MM = (Q — PR; - loc ca în fi gura 10. 255, punctul B ajungina în B',

În secțiunea A, momentul încovoietor. are valoarea

M = Mg — QR sin p+ P(R — R cos 9) = QRU — sin e) — PR cos o,

Dacă punctul B ajunge după deformaţie în B", deplasările sale pe verticală și orizontală
fiind v şi A, se poate scrie

2
= —2 M —ţi m 224 Rd ; = R
BI f opt! op — Ros *
1 iți AM e 9 ri sta
| 5 Q; 30 ( sin 9).

Înlocuind momentul și derivatele sale parțiale cu expreşiile respective, se obţine

"2 Să
p =— ZI f [QR(1 — sin ș) — PR cos o]- (— R cos ode

R cr |
h = Zi j [2R(i — sin 9) — PR cos 9]: R(1 — sin e)de

294
 |
CAPITOLUL 1i |

SISTEME STATIC NEDETERMINATE

1. GRAD DE NEDETERMINARE
“rr

În sens mai larg decit; în mecanică, prin sistem statie nedeterminat se

înţelege acela la care nu se pot determina eforturile în toate barele, cu
ajutorul ecuaţiilor de echilibru ale mecanicii teoretice.
Sistemele de bare întilnite în construcţiile inginereşti pot îi, după mo-
dul de soliciiare şi aplicare a forței exterioare, de două feluri:
— grinai cu zăbrele (fig. 11.1, a şi 11.1, b), formate din bare drepte, arti-
culate la capete şi încărcate numai în noduri;
— cadre, tormaie din bare drepte sau curbe, legate între ele în mod
rigid sau articulat şi încărcate oricum, ceea ce face ca în bare să se
producă eforturi N, 7, M,, M,.
Grinzuie cu zăbrele stut static determinate atunci cînd între numărul
de noduri n Şi de bare b există relaţia
Zi PP TA? dz / 7777
b=2n—3,

ELE ama ,
Dacă d este mai mare decit valoarea dată de această relaţie, grinda
este static nedeterminată. Gradul de nedeierminare este
N=b—(0n—3). (11.1)
Prin urmare, grinda din figura 11.1, a, avind n = 6 şi b — 9, este sta-
tic determinată, pe cînd cea din figura 11.1, b, cu acelaşi număr de noduri,
dar cu două bare în plus, este dublu static nedeterminată.
Un cadru este statice nedeterminat exterior atunci cînd numărul de necu-
Ya Wu DI
-

noscute din reazeme este superior numărului de ecuaţii de echilibru din pe RI ZE E LB

mecanică. În asemenea cazuri, gradul de nedeterminare este diferenţa
——-

dintre numărul de necunoscute şi cel de ecuaţii de echilibru. Cadrul plan

-
——

din figura 11.1, c, solicitat prin forțe aplicate în planul său, are 5 necu- FiS. 11
noscute în reazeme şi 3 ecuaţii, deci este dublu static nedeterminat.
Cadrul din îigura 11.1, d este static determinat exterior, căci numărul
” reacţiunilor este egal cu al ecuaţiilor de echilibru. În schimb, el este statie

296
 nedeierminal interior, căci are un contur închis, la care nu se pot determina
eforturile N, T, M. Cadrul închis din figura 11.1, e, fără reazeme, este, de
comode metode de rezolvare este metoda eforturilor. În această metodă, se
transformă sistemul statie nedeterminai în unul staiic delerminal — mamii
asemenea, static nedeterminaţ. La un astfel de contur închis (în plan), se
sistem de bază sau sistem fundamental —, suprimând atâtea legături exterioare
poate tace o secțiune oarecare (fig. 11.1, f), în care se introduc eforturile sau interioare (la contururi închise) cît este necesar.
M, 1, N — notate aici cu X,, Xo,Xa — care nu pot fi determinate din
În locul fiecărei legături suprimate se introduce un efori static nedetermi-
ecuațiile de echilibru exterior. Rezultă că un contur plan închis este triplu
statie nedeterminat. Deci cadrul din figura 11,1 d este triplu statie nede-
nat, nota, de obicei, cu X,, Xa, As ... Aşade exemplu, în locul unui reazem
simplu se introduce o singură, forță ; tot la, fel, atunci cînd o articulație se
terminat, | unei articulaţii suprimate se întro-
înlocuieşte cu un reazem simplu ; în locul
Prin urmare, la un cadru plan, gradul de nedeterminare este egal eu introduc două torţe şi un cuplu ș la
due două forţe ; în locul unei încasirări.se
numărul necunoscutelor din reazeme plus de trei ori mumărul contururilor se introduce un cuplu ;la o secţiune
închise minus trei (numărul de ecuaţii de echilibru). înlocuirea unei încastrări prin articulaţie
Cadrul din figura 11.1, g este de 5 ori statie nedeterminat.
completă, într-un contur interior: se introduc două iorţe și un cuplu ; intro-
ducerea unei articulaţii interioare fără tăierea barei cere introducerea
Gradul de nedeterminare poate fi micşorat prin existenţa, articulaţiilor unui cuplu necunoscut.
interioare. Astfel, la cadrul din figura 11.1, k, există o 'articulație care leagă
Este evident că transformarea sistemului real în sistem de bază se
două bare. Dacă se secționează conturul închis chiar în articulaţie, acolo
momentul este nul şi rămîn numai două necunoscute static nedeterminate. poate face în diferite feluri. Dintre toate variantele, se va alege aceea care
Prin urmare, cadrul din figura 11.1, 7, este de 5 ori static nedeterminaţ. este mai comodă pentru calcule, aşa cum va rezulta din aplicaţiile ce
Urmează. | _ | | | a
Cind în articulaţie se întilnese trei bare (fig. 11.1, î), gradul de nedeterminare
scade cu 2 : cadrul din figura 11.1, i este de 4 ori static nedeterminat. În în figura, 11.2 se arată unele variante ale sistemului de bază al unui
general, dacă într-o articulaţie concură & bare, aceasta micşorează cu caăm de 6 ori static nedeterminat. În figura 11.2, b, sistemul de bază. se
k — 1 gradul de nedeterminare față de regula generală. X 9. A
pă2 1
3
Cadrul din figura, 11.1, 3, cu 8 necunoscute în legăturile exterioare ŞI CU E _ i | Ap (o
un contur închis, este de 8 ori static nedeterminat. Se observă că, bara Gin Și
dreapta este articulată de cadru, fără ca articulaţia să afecteze bara verti-
3 2 pă X, ” Y
cală. Ca urmare, bara din dreapta ,tără forțe exterioare, este supusă, numai
pet XE, A 7 I En at
( E Po
la o forță axială, deci legătura ei exterioară reprezintă o singură necu-
noscută,
În spaţiu, numărul de necunoscute şi de ecuaţii creşte în mod corespun- | A2. Y Ș, |
zător : încastrarea are 6 necunoscute, un contur închis este de 6 ori static A
TNA 7 /ȚNe
nedeterminat, există 6 ecuaţii de echilibru. Ca urmare, cadrul din figura, ZA AZ ZIP a 7 2 0 e A E- Suma
11,1, 7, cu două picioare încastrate, este de 12 ori statie nedeterminat. 4 /j TA
96
LA
i d
Un caz simplu îl constituie barele drepte static nedeterminaite, solici-
tate prin forţe în plan. Bara din figura 11.1, k, cu 4 necunoscute în reazeme
șI 3 ecuaţii, este simplu static nedeterminiă ; cea din fisura 11.1, o Y ă, pi A
este i FN a
triplu staţie nedeterminată. Grinda continuă din figura, 11.1, 7, încărcată
numai cu forțe verticale, dispune numai de două ecuaţii de echilibru. SEE | Su 4 p ,
Avind 5 reazeme simple, ea este triplu static nedeterminată. Ap . N 2 dz y , Ă,
În mod curent, la cadre, barele verticale se numesc stâlpi, iar cele 4 a DE
orizontale, rigle. Dimensiunile şi momentele de inerție ale acestora se T | ă
dă Ăy | X

notează de obicei ca în figura 11.1,c.

DX 2 7 (| 2 A „( — ip
CA (Ș fi 77 ț Aş A
2. SISTEM DE BAZĂ:
„e f X, Vj
Literatura tehnică cunoaşte diferite metode de rezolvare a sistemelor

+
statie nedeterminate. Principial, toate metodele pornesc de la faptul că

pe
Hr

>
=
k
ga
ecuațiile de echilibru ale staficii pot îi completate cu o serie de ecuaţii, obţine prin tăierea, celor. două bare orizontale şi introducerea necunoscute-
bazate pe considerente de detormaţii. Pentru cadre relativ simple, de telul lor Xa, Xa şic-p Xe În figura 11.2, o, s-a suprimat; un reazem şi s-a secţionait
celor care se întîlnesc în aplicaţiile inginerului mecanic, una dintre cele mai o bară a conturului închis. În figura 11.2, d, un reazem s-a transformat; în
298 299
 p—, deci nu
articulaţie, altul în reazem simplu, iar o bară a conturului închis a fost numai. sarcinile exterioare date — în cazul de faţă sarcina
se calculea ză deplasa rea ce le corespu nde pe direcția
tăiată. O soluţie similară este cea din figura 11.2, e. ezistă forța A, şi ju
A, adică deplasa rea 80 din figura 11.3, 0. |
Considerind eforturile X,, X, , ... cunoscute, sistemul de bază trebuie forței, A. și se
2) Se consideră apoi că în sistemul de bază lucrează. numa forța
să fie, pe de o parte, statie determinat, pe de altă parte, indeformabil fortei A,
calculează, deplasarea corespunzătoare ; este preferabil ca în locul arătată
geometric adică să nu permită deplasări cinematice. Din acest ultina punet deplasa rea d în
să se aplice forța umiiară Au =, care produce duĂa:
de vedere, variantele din figura 11.2, f şi g nu sînt sisteme de bază corecte, figura 11.3, d. Atunci unei forțe X, va corespu nde o deplasa re
căci permit deplasări mari în jurul articulaţiilor A, 3) Aplicînd principiul suprapunerii efectelor, se serie că deplasarea
totală este nulă,
1 = 81 + uda = 0,
Ori fara Hu, ri 3. ECUAȚIILE FUNDAMENTALE
E Ia E ALE METODEI EFORTURILOR de unde rezultă

As i Stabilirea ecuaţiilor x = = | (11.2)

, p fundamentale va fi prece-
2 - dată. de exemplul unui -se
AC X cadru simplu static nede- Relaţia (11.2) are un caracter general, deplasările 8 şi du putindu
prin orice metodă. i |
terminat, arătat în figura calcula Mazwell.
11.3, 4. Se EA continua problema folosind, în acest scop, metoda. Mohr-
figura 11.3, e, diagram a de momente M corespu nzătoar e
(i " Pentru realizarea siste- Se construieşte, în
figura 11.3, f cea cores-
mului de bază este nece- sistemului de bază încărcat cu sarcina cală, iar în
unzătoare sistemului. cu sarcina unitară. a
ps sar a se suprima, o singură; se ia aria diagra mei M din iigura, 11.3; e şi se
P Pentru calculu l lui 3,
* legătură, În cazul de faţă ordona ta diagramei 7 din
se va suprima legătura pe înmulțește, după regula iui Veresceaghin, cu
dreptul centrului de greutat e al diagra mei M
AI | J orizontală din, articulaţia pe
! ! 1, înlocuind-o prin necu- [2 J
/ | , i noscuta statie nedetermi- El 50 = — 2. -7) == —— pr ,
[e] iată > nată Xa, (fig. 11.3, b).
» Principtal, în metoda
eforturilor se exprimă depla- Pentru calculul lui 3, diagrama m serveşte atit ca diagramă, de
mo-
- Sările în diferite puncte ale sarcinii unitare. Pentru cele două
mente a sarcinilor cît şi ca diagramă a
“ sistemuluă de bază, datorite “triunghiuri identice, rezultă |
sarcinilor dale şi necunoscu-
= 5-(0- 22.
BIIdîn =2(
telor static nedeterminate,
_soriand că ele sînt 1denhiee
Cu cele din sistemul statie
5)
nedeterminat dai.
În cazul de faţă se va Se observă că Ia calculul lui 5 ordonaitele diagramei m sint negative,
e cind abscisele, reprezentind lungimile barelor, sint pozitive.
serie că în reazemul 7 de- - (11.2), rezultă
plasarea pe orizontală a “ Aplicînă relaţia
sistemului de bază, fie eaă,, pi 3 1
este nulă, ca şi în sistemul X, sep,
tă iniţial. În acest scop, este i 04 98 16
// N convenabil a folosi princi-
Conform figurii 11.3, a, se obţine |
piul suprapunerii efectelor, ai
în modul următor :
1) Se consideră întti că Ha = A,a = XX 1 =—gl.
167
Fig.£11,3 în sistemul de bază lucrează
301
300
 S LE]

„Beriind ecuaţiile
: LEI

de proiecţii pe verticală şi de
-

momente.
1.

se află,
L

Aplicînd
LE

regula lui Veresceaghin,

L

rezultă .
,
|

Si |
„ 9. 7 1, plz (2 7plâ
bă

V„= pl; Va=—pl 1, pl? (31 —= 1 —]|=———

EISao= | ——2:——]|—
|
a |
„6
d
XI a 20 ( 3 (1) 2 (3) 24
dia, ii A SIR Și
Cu aceste valori se construieşte
realăeee AS.
din îigura 11.3,g. Pentru aflarea grama
momentului de pe t bara,
. maxim înco
de momente . BI = E 2 2F
orizontală, se anulează expresia forței tăietoare - o: | | | | 283 5

! = po
7 = ?pa — Vi20 poop [ zi O dTaSa a 19E. 3
T7plt 3
1 7
24 28 16?
Va
pal a |
i |
a se măsoară de la reazemul 2 spre stânga. | | “ Se regăseşte valoarea reacţiunii V, calculată anterior, deci rezultatele
unde
sînt aceleaşi.
Momentul maxim este
| | | La, sisteme multiplu static nedeterminaie, se procedează la o generali-
1 m a Da zare a metodei expuse. Ca urmare, se suprimă o serie de legături, obţinînd
Momaz = Va — = pa? = — pl, —l — IL „(IN 1,53
__49 sistemul de bază, solicitat; prin încărcarea dată, plus eforturile XA a,-.-Aa
a *ph că deplasările în dreptul
2% 167 16 27 PU “512? >“186 ! care înlocuiesc legăturile suprimate. Se serie
acestor eforturi sînt nule, obținină ecuaţiile
În figura, 11.4, a s-a ales un alt sistem de bază al
înlocuind reazemul articulat; 2 prin reaz i aceluiași cadru, Ss, = Anda kr Braa ot e: F Beat 60 = 0
efortul statie nedeterminat XL.
ă |
A707 Simplu, respectiv introducind | 0 |
BP i
OLt
da 0 | 13) IN

e... | , |
|

a 5, Xa Poate: + imn tr do = 0
Sa |
OTET gt OT AR = eee eee... |
| |
| Vă 7 aa = 8
d %, ; ' Fcuaţiile (11.3) poartă. numele de ecuaţii de condiție sau ecuații cano-
Sa. pice în metoda eforturilor. Se precizează semnificaţiile coeficienţilor 3, din
aceste ecuaţii :
5, este deplasarea pe direcţia efortului AX, produsă, de o sarcină uni-
tară aplicată în același punct şi pe aceeaşi direcţie cu X,;
5. — deplasarea pe direcţia efortului A, produsă de sarcina unitară,
22 Pi 2 |
- În 2 | aplicată în acelaşi punct cu X, și avind direcţia lui Xe;
E > | | 3 — deplasarea pe direcția efortului 4, produsă de sarcina unitară
g pe. avînd direcţia şi punctul de aplicaţie al lui A;
E 3., — deplasarea pe direcţia efortului A, produsă de sarcinile exte-
rioare aplicate sistemului, cînd nu există eforturile X,.

- | IE | Toate deplasările se înţeleg în sistemul de bază (statie determinai;).

Fig id | Coeficienţii 5, din sistemul (11.3) pot fi determinaţi prin metoda Mohr-
Maawell sau pe altă cale. În baza teoremei reciprocităţii deplasărilor se
-
sapnini exterioare
Procedînăa pe aceeași cale pentrui sarcinile IE _ oate scrie 3 = 5.
din figura, 11.4, b * După determinarea, eforturilor X,, se pot calcula eforturile N, 7, M
se află 6 diagrama
11.4. M din sigura
miri iara fi i pentru sarcina
pai dn iar anni ani dinAin figura,
unitară fa din bare cu ajutorul principiului suprapunerii efectelor sau al sistemului de
i a 6 | bază, în care acum toate forțele sînt cunoscute,
302 i 203
 Se va preciza modul de calculare a, coeticienților 5; prin asemenea, cazuri s-au elaborat numeroase metode speciale de rezolvare,
Mawwell. Dacă se notează : M*—momentul încovoietor metoda Mohr-
într-o secţiune oare- studiate în statica construcţiilor şi în alte lucrări din specialitatea ingineriei
care a sistemului de bază, produs de forţele exterioare
date ; 13 Tia yo 2 de construcţii. Folosirea calculatoarelor electronice ușurează mult aceste
— momentul încovoietor într-o secţiune oarecare a
sistemului de bază, operațiuni. aa | | |
produs de sarcina unitară aplicată, pe direcţia și în
punctul de aplicaţie Inginerul mecanic întilneşte, în aplicaţiile sale, sisteme cu ga relativ
al necunoscutei static nedeterminate > Aa - Xu
atunci coeficienţii mie de nedeterminare. Adeseori aceste sisteme prezintă anumite simetrii,
din ecuaţiile (11.3) sînt
care permit, de la început, determinarea unor necunoscute — îie că sint
nule, fie că sînt egale pe perechi —, ceea ce micşorează, gradul de nedeter-
minare, deci reduce calculele. |
În figura 11,5 s-a reprezentat sehema eforturilor N,7, M în secțiunea.
unei bâre drepte. Dacă am considera secțiunea ca un plan de simetrie, deci
am suprapune cele două jumătăţi ale desenului, se constată, că eforturileN
și M sînt simetrice, iar eforturile 1 sînt antisimetrice. Această proprietate se
Sa = 3, (— Mundo “(I1.4) regăseşte la diagramele 1, M ale unei bare. Aşa, de exemplu, la bara
simetrică, din figura 11.6, a, diagrama M este simetrică, iar este antisi-
metrică. Invers, la bara încărcată anti-
simetrie din figura 11.6, d, diagrama
M este antisimetrică, iar 7 este sime-
1
Âa = —— Mi 3, trică. Se observă că în planul de simetrie L/S
i > az da ! figurii (fig. 11.6, c şi e) efortul anti- 7 , Apz
Aplicind metoda, de integrare a lui Veresceaghin, se calculează. alsimetric
jiu este Se
nul. Dă
2 II / Ama
RI I A —A 5
: Aceeaşi proprietate se întilneşte
91 din diagramele M* şi m,;
d, din diagrama 7n,, cu ea însăşi; la orice cadru simetric sau antisime-
92 din diagrama m, cu diagrama m, luînd suprafața uneia şi tric. Fie cadrul dublu încastrat din
ordona " figura 11.7, care, după regula, generală, pl
tele celeilalte (după voie).
Este de la sine înţeles că rezolvarea unui sistem statie nedeterminat este triplu statie nedeterminat. Dacă, E LR
are ca scop tinal determinarea eforturilor în bare, urmată de dimensionarea se ia sistemul de bază ca în figura Fa |
sau verificarea acestora, 11.7, d, apar trei necunoscute, X,, Xa — Zi
Din relaţiile anterioare, se vede că pentru rezolvarea, sistemului X,. În căzul încărcării simetrice din
statie figura 11.7, a, secţionind cadrul prin Du
nedeterminat trebuie să fie cunoscute rigidităţile barelor BI, respectiy
BA sau Gl. În asemenea cazuri, va. avea; loc o verificare de planul de simetrie, forţa tăietoare este iti ții P
rezistență nulă şi apar numai eforturile X, ==
a sistemului. , i! ti ,
Nu întotdeauna problema se pune în acest; fel. Uneori se dă, Sch = N şi Xa = M (fig. 11.7, e). Pentru ZE P pi
ema cadrul antisimetrice din figura 11.7,
geometrică şi schema de încărcare a sistemului ȘI se cere dimensionarea, d, y£
deci rigidităţile barelor sînt necunoscute. Atunci rezolvarea, problemei ar =
se face prin aprozimaţii succesive. În prima, etapă se aleg rigidităţi arbitrare
„lui e al i
—
ale barelor și se iace rezolvarea, sistemului statie nedeterminat. Cu efortu-

ape
rile aflate se face o primă, dimensionare a barelor, după care se rece
la,
me
0 nouă rezolvare a sistemului staţie nedeterminat. Calculul se repetă
de Ei E 4 An | E să
mai multe ori, pînă cînd, de la o aproximaţie ia alta, nu se mai
diferenţe sensibile ale eforturilor, deci ale rigidităților barelor.
obţin
Dia
Fig. 11.5 Fig. 11.6
4. SIMETRII ÎN SISTEMELE STATIC “NEDETERMINATE. CADRE PLANE
Rezolvarea unui sistem cu un grad mare de nedeterminare este componentele W, M. în planul de simeţrie sint nule şi există, numai forța
o tăietoare X, — 7. În acest fel, gradul de nedeterminare s-a micşorat
operație dificilă, datorită atît calculării unui mare număr de deplasăr
i 5, de la trei la doi pentru caărul simetrie, respectiv la unu pentru cel anti-
cit și rezolvării unui sistem liniar cu un mare număr de ecuaţii. Pentru
simetrie.

304 20—c. 1801 305

 Uneori, considerente de simetrie permit determinarea imediată a,
unor necunoscute static nedeterminaite care nu sînt nule. Asa, de exemplu,
inelul din figura 11.8, datorită simetriei, nu are forță tăietoare în secţiunea,
AB. Considerente de simetrie dau valoarea fortei axiale! N = P/2, aşa
că inelul rămîne de fapt simplu statie nedeterminat.
-

Pa La
PROBLEME
| 3
11,1, Săse construiască diagrama de momente încovoieloare pentru cadrul din figura 11.9.
Cadrul fiind antisimetric, se ia sistemul de bază ca în iigura 11.9, d, cu singura necunoscută
A, (în planul de simetrie, forța axială şi momentul încovoietor sint nule),
Vi Ă
7 SE
d
at, le o.
O |
Î p — >,
P P_|-(2) Ă, O p
pantei — | aia i
al | E.
P LA dă . | | (7) + îă 2

VI ZA g PPE ZA ; PAT,
ă , | i , .
LA PP DI TA,
— IT] SR A
Fig, 11.7:
= /
| MO | e 2 Că a
a m ——
| iz.
pa 747
2 :
CZ 2
A Cc d
PI
p a
„.P ai
29

[4

8
— HPI |
bi W & z API
e 28
Fig.11.9
A | j Se construiesc diagramele M* (datorită sarcinilor exterioare) şi (datorită forţei unitare,
pe direcţia lui X,). a
Din diagramele M* şi m rezultă
A A &
(i o Ă
|
Fig, 11.8
|
]
4
 Din Giagrama m, înmulțită cu ea însăși, se află iar Saa Cu figura 11.10, i

„E 2 |

ca | n
B+ El

=
i,
APP
rea
Deplasarea 5,» = 8a, rezultă din figurile 11.10, & și 11,10, î

are
Se aplică relaţia (11.2)

n
h |
x ded p EI = 2-h (- + H— = —h—Hi,
! Su, 14
P
valoare, se află momentele
Cunoscind această
I
2) LI ;
MM Mail MMM, =0
UP
ei eee miine ă Anei dia „i/2 ZI
ag Bmiinual
i
q „| Li d
ică.
<u care se construieşte diagrama din figura 11.9, e, care este antisimetr
11.2. Să se determine reacțiunile și să se construiască diagrama momentelor încovoie-
Pa
toare la cadrul simetric, dublu încastrat, din figura 11.10, e.
în cele două reazeme încastrate, cadrul are șase necunoscute, deci este triplu static nede-
(4)
dPE 410
A O
simetrie : în acest
“terminat. Sistemul de bază se poate ohţine secţionind cadrul prin planul de
rezultat se
caz, forţa tăietoare este nulă şi gradul de nedeterminare se reduce la doi. La același
simplu. În acest fel s-au
ajunge transformînd reazemul A în articulaţie şi reazemul D în reazem
de simetrie, cadrul
ântrodus eforturile static nedeterminate X,, X,, Xa. Se vede că, din motive
rămine numai dublu static nedetermin at, cu necunoscut ele X,, X2.
Reacţiunile verticale sînt

1
Val==iVpl= ră

Ș—
Sistemul de bază încărcat cu sarcina exterioară P (îig. 11.10, d) are diagrama
de momente
PIE >

N
țer
—
«din figura 11.10, g. Sistemul de bază solicitat cu X, =1 (fig. 11.10, e) are diagrama din figura
figura 11.10, î.
11.10; &, iar sistemul de bază solicitat cu X4=1 are diagrama de momente din

sera *CIDIEIIIE:,
h —h
Se scriu ecuaţiile de condiţie
pr N
ÎnĂ + pa + So = 0

În Ă A Bază tr Seo —

şi se determină deplasările cu teorema Mohr-Mazweil şi regula lui Veresceaghin.

3| 7 N 0 MIE = I
Pentru 5. serveşte figura 11.10, g şi h = ==
| | N? E, Pi „E 112
Big. 1110
Pentru Oa, se folosește figura 11.10, g şi i Ecuațiile de condiție devin

PE PE
EI = — "(8 = — (Qh+ Dă — (2 4) XA + = 0
8

Deplasarea 5 se află cu figura 11.10, & pa |

PEh
— (824 DX, + E B+ i) X, —
ee a

EI = 2R+ 1,
Dune În

308 303
 Momentul în punctul $ se află din M,, permutînd pe Zprin h
Rezolvînd sistemul prin metodele algebrice cunoscute, se găsește
p(l5 A a2h — 2h2)
M, =
x PL IZ—— — Ma = M
2 = A ” 24(7-4- h) -
guri pf P
Punind condiția ca M, să tie nul, rezultă

X=P NI PR 13+ 3l2h — 2H3 —0.

2 sia
Momentul în colţuri are valoarea | 2. —
pa 3PI2
= — 9 My,
Ornea ta (2) pre
Mp = Ma — Hah = — =
Sh 161 8h+ 1612
DI Z BI
Momentul în dreptul sarcinii P este | ma 5 au
Mp = 4——
Bi
Mp=——
4
PI 2pPR. O 9PIR+I
8h+161
a
N aiBR+a167 = He :i
11.19, c.
a .
Cu aceste valori, se construiește diagrama de momente încovoietoare din figura =
11.3. Să se construiască diagrama de:momente încovoietoare a cadrului simetric din figura
FI -] f
11.11, a, în cazul particular în care între lungimile î, A există un anumit raport,
care face câ
sa 8 LUDUS
momentul încovoietor în mijlocul latusii:scurte să fie nul.
Se rezolvă problema în cazul general, în
- -
care laturile cadrului au lungimi oarecare i, &. (D]EEEREREE EC Î= =
Secţionind cadrul printr-un plan de simetrie, ca în figura 11.11, d, forța tăietoare este nulă, (2) — A d
La rîndul! lor, se vede că forţele axiale sînt N
necunoscută static nedeterminată. Din motive
= — pl/2, așa că momentul A, rămine singura
de simetrie, calcului se poate face pentru jumă-
| ZI o
tate din cadru. În figura 11.11, c s-a desenat diagrama M* în sistemul de bază (datorită sarcinilor ENNENTEERRREI — —
p şi forţelor pl/2), iar în figura 11.11, d, diagrama m, datorită cuplului unitar. | 4 E
„EE
sa EG
Din diagramele M* și m se calculează deplasarea 8.9
2 pt
| Ed - 2
HE
ge pi
1FL ——_
def
PN On
pl Oa
hi
1
P
2 08 — E — 15),
A se MA i
=
- MR,
- i

Ea X7 „| >
M* de- pe bara orizontală s-a considerat că ea este formatăza îtidintr-o para- = > -00u7pr
Pentru diagrama - -.
—T -
2 l? ph?
. Eu i, SI pl Pi „pi N
- 1, din care se scade un dreptunghi de suprafață
bolă de suprafaţă 3 .
7 -z
Deplasarea 3, se află din diagrama m
h a

cara
Ela Se ti areas h

ana
0058phk?

ra
Necunosenta static nedeterminată este

n ll
| Bo p(-t 32720)

Ea reprezintă momentul încovoietor în mijlocul laturii lungi

"Fig, 11.11
: A = Mi.

în coițise ațlă prin suprapunerea efectelor, fiind egal cu cel din figura 11.11, i , i
||
Momentul
împărțind cu h3 și notînd raportul Fă = £, ecuaţia devine
plus 4,
ph2 p(h24- 3H2 — 205). "p(+ R3)
2413 h) i po 12( + ISI
K3 a 9220,
i ” at
aaa
310.
 încovoietoare în punctele 7, 2, 3, pe baza
Prin încercări se găseşte soluţia Cunoscind aceste valori, se află momentele
schemei din figura 11.12,b
k= 0,732; 1=0,7% h.
înlocuind pe 1 cu această valoare, în relaţiile anterioare, rezultă M xl 24 M
M=0.
1 2 153 0
M, = —0,087 pl?; Ma = 0,098 ph;

Cu aceste valori s-a construit diagrama reală de momente din figura îl.îi, e.
11,4. La cadrul din figura 11.12, a, avind pe barele verticale rigidiiatea E] şi pe cea ori- M Ta XI + Xl 120 jM: p MY'= = MM
o— —— 35
153 0
— =
zontală 2EI, se cere să se construiască diagrama de momente încovoietoare, 2 2 1 30 2 2-0
În prealabil (fig. 11.12, b—e) se arată patru variante posibile ale sistemului de bază. Dintre
ale arti-
acestea, se dlege varianta din figura 11.12, b,fîn care s-au suprimat cele două legăturidiagramele
construit
culaţiei, înlocuindu-le cu necunoscutele A, Xe. În figura 11.12 f—h s-au
corespunzătoare M*, my, Ia. M, e II= Xlt
1 Xat—
2 M, d 153 > m LI ni

Ecuațiile de condiție pentru rezolvarea sistemului sint

SĂ + ză + 910 = 9.
2 |
CA O ( Mo C Ma | (e
So Ăa + da Xa + 920 = 0. GI J şi
Liz (a) | |
Tinind seama că 3,9 = Ga se determină cei cinci coeiicienți din aceste ecuaţii. „EI
Deplasarea 6, rezultă din diagrama mn,
E] Xe Pi | X
7 | i 3
ş DB, !

| X, j | j,

A P
Deplasarea 62, se află din diagrama m 2 Ă,
E 21 La 2 =] 1 3 BB
În

2
= —

grI|2
Î —

3
_—

2 3
PL

2 3
—
îQ p c “d „e
Deplasarea 5, se află cu diagramele M* şi nn Me ps24
=p
2 SI -d “OTET i
4, 3

diagramele M* și Ia rezultă Sg == e (20133 m

/
Din a—

= ME
=

Deplasarea 5,» se află din diagramele m, și m, luînd, după alegere,

Sao — Q,

suprafaţa uneia și ordo-

SI IP
—— ! ră /7l2 i

natele celeilalte. Se ia, de exemplu, supraiaţa diagramei m,

E— = Hg L PL
3 1 12 ! 1 B F // În
12 oEI 2 "4 EI Fig. 11.12
înlocuiri în sistemul de ecuaţii, simplificind cu PiEJ
Se fac din figura 11.12, i.
Cu aceste valori se construieşte diagrama de momente încovoietoare
ulii generale, pe
13 Î Se observă că în colțuli momentul se conservă la cele două bare, conformreg
loc.
cînd în colţul 2 există un salt, egal cu cuplul exterior Ma, aplicat în acel
arcul din
11.5. Să se determine reacţiunile și să se construiască diagramele N, 7, M la
figura 11.13, a-
ca în fignra
ep XX =0 Arcul este simplu static nedeterminat și sistemul de bază se poate obţine
gg m (produs de X, = 1)
11.13, 6, introducînd necunoscuta X,. Se scriu ecuaţiile momentelor M* şi
| într-o secțiune oarecare 9
Rezolvyind acest sistem, rezultă
My
24 Mo 144 M
MM" =
-

i A E — ÎL —
Pe O —
153 1 153 I n = —1- Rsinoe.

315
 adie a Ă : | 11.6. Să se construiască diagramele N, 7, M la inelul din figura 11.14.
Se calculează coeficienţii din relaţia (44.2) | a Fiind vorba de un contur închis, după xegula generală . este triplu static nedeterminat.
Secţionind prin planul de simeţrie, forță tăietoare este nulă, iar îorţa axială este N = _PD aşa
4 7/2 2 |
MR? sin e dp = — MR? | că rămîne ca singură necunoscută 4, = Ma.
E 199 = | M*m* Rdgp = — |
0 | | , Se scriu momentele M* și m în secțiunea ș
Q
, 7e[2 „ca RR? | i P | 3
„ pti2
R3 sin? o de = DT MŢo = — —RU.— cos 9); m = 1
EI = HR de=
0 o. | ka m! a a a
) : ! ij me
|
4, ine Se câlculează deplasările ă

) 1:02 p A
j Eldp = —2 — = RU 2 cos): 1: Rdp =
/
PR” | m
e | —1 ,
EI 2

A 1 (72 =R
| EId = 2 = 1** Rdo= -—*
a BI | 73)
” Integralele s-au efectuat în limitele 0 > ,

luate de două ori, intrucit ecuaţiile momentelor

sint valabile numai în acest domeniu. Se deter-
mină A, a. |

dp 22 RARE
A = — == PR =: 0,182PR= Mg.
Sa 27 3
Conform scheriuei sistemului de bază, se, sScriu . -
ecuaţiile eiorturilor, valabile pentru 0 < o & 7/2

N = cos e: = sin e
-r N P - P * 2 i

a a dz | p
AI == A — Z 9) =
R(l — cos

7, _ yu 4% | p |
A>= VB8B= RR! i = 0,182 PR — RU — cos e)

Ha = 0; Ma= Mo — XR = —0,27Ma- | Ă | A
Aa = —0318 PR, |
Ecuațiile eforturilor N, 7, M sînt
” | 4 a | . Cu aceste valori se construiesc diagramele
N= — Bit, sin e
— X, sin e = din figura 11.14.
[ai | | 11,7. Să se construiască diagrama de momente
| 4 4 încovoietoare la cadrul din figura 11.15,a.
= A cose = — COS 9 Reacţiunile sint
——
e Pee
-

4M,
M = Mp — XR sin e = My — —- sin e. | i
ema

La | Y, — Va — P,

Pe baza acestor ecuaţii, se construiesc diagramele de eforturi. 2

315
314 |
 1

Sistemul de bază se obţine tăind rigla inferioară ca în figura 11.15, 2 și introducind El = 21-21-21 =6i
secţiune eforturile AX, Aa Xa: e se ” ” in i en
| În figura 11.15, b s-a construit diagrama de momente a sistemului de bază, datorită sar-
ES= 0
cinilor exterioare, iar în figura 11.15, c, d şi e cele datorite eforturilor X, A, Xg, luate egale cu 1 = 3.
unitatea. Ela = 2 UL

Z PL
P—
Pol DI, P —
Ei = L pri 2 Î pr-2l: î. po
» 2 3. 3
1 l PI Îi PL 1
pri Da —|apPr+ = Dara zi PP
ERIS, = 2) iza 6
dp = PL +a
1 i 3
ElSg = = Pl-t.1+ —PW2-1 = — PE.
2 | 2 2
a

“E
| i

„EAI,
d 7 Făcind înlocuiri în sistemul de ecuaţii, rezultă
-i——
2 +? , 3 BX + 3I2Ă3 + 3 PR = 0
23
C A.
+
— flo | 10 5 |
| 1717

KiE 2) i — BX — — PE =0

, ri Pr
Ari “ri | DE 3 6
3
+ BX +
32%, PP =0.
ș ILLULISIULUIII , SEE
Rezolvind se găseşte

ge — Al dei
EP,
-— A
,
. 7 X,==
2
1
—P;
4
,
X=0
3 ;
|
4=—
1
|
7P
2

p:
7
11.15, d)
i
INI [| Se determină acum momentele în colţuri, suprapunind efectul forţei P (fig.
Ur cu cel al eforturilor A, şi X2
E / PI
_ - 1
M=0+0— Xa = — fi

Ecuațiile canonice sînt 1

Ma > 0 0 + Xal = — PI
În fr Boat das t 60 =0

Baa Ă3 - 820 =0 . 1 i 1
Sună + Sza Xe +
M = Pl— — PI— —Pl=— PI
2 4 4
ÎnAa “tr Saoăa + Sasa + Sao =0

Cu ajutorul diagramelor și al regulii lui Veresceaghin se determină coeficienţii 8; M,

Yi, = op
AU
— — — ———— Lp Pi

î 2 4 4
1 a Cu aceste valori se construieşte diagrama de momente din figura 11.15, f.
emo a( ag iar e Se observă că la calculul lui E182 diagrama M* de pe rigla de sus s-a impăsrţit într-un
2 3 3 10.î,
trapez şi un triunghi : pentru trapez, s-a aplicat direct regula dată de tabelul
cadrul cu trei arti-
11.8. Să se construiască diagrama momentelor incovoietoare pentru
culații din fisura 11.16, a.
| 1 2 trei articulaţii, cadrul este triplu static nedeterminat. Se obţine sistemul de bază
El = delir 4ili. zi Avind
şi introducind o articulație
E 2 3 din figura 11.16, d, înlocuind articulațiile 17 și 3 prin reazeme simple

316 317
 -

în imediata vecinătate din stînga nodului 5. În acest fel, suprimarea legăturilor cere introducerea Se scriu coeficienţii â, cu regula lui Veresceaghin, ținind seama că stilpii au momentul
necunoscutelor X, Ag, AX; din figura 11. 16, b. Se observă că la reazemele 7, 3, unde s-au supri-

moara
de inerție 7, iar rigla 21, În calculul coeficienţilor 64 se folosesc de-a dreptul relaţiile din tabe-
mat legături exterioare, se introduc o singură dată mărimile X,, A, pe cînd la legătura interi- lu? 10.1, )
oâră 5, cuplul 4; se aplică de duuă ori, adică ambelor porţiuni ale cadrelor care se întîlnesc
în acel punaț. E
ES, =
1
—
200 oo 1 1
— Do
UQ0P 28
aI(202
sr =
18
i 3 27 3 3 1
pp

r—-a
7 e) i . E3 1 „20 1 soma o SĂ ps
„da = "43 5i (21)* = ai:

a
q Ag kg
* ” II, 1 BR a
EȘ = 2 a
ap 3 ;

4
3 sp-P(—
3
20 9 put
Ep == = — —.—

7 3 8 7
-p d
Edzo —

1
appt?8 (19 9 pb
E9so = — o —

27 3 16 47

i
i
1 DH—22 1 21-31-20 . 17 8
-7 — Eda = Ș: — - = —
A: 3 2I 2 3 1

O
1 31(—20(—1 1 31-31(—1) 1 £2

DD
EG = —* ( DL. —— ——

27 6 91 3 2 7

ES 31(—22) SE
aa 2] aa
Se înlocuiesc valorile în sistemul de ecuaţii de condiție, simpliticind cu 7

28 17 1 9
BX, — BX — PX, — pi =0
gg aa 5 si
Fig. 1116 7 9 - nmi | SE3 pă 3 + 9 A pă 3: 0 |

În figura 11.16, c, d, e, f s-au construit diagramele de momente ale sistemului de bază,

Îl px 4 Sex x: 9 = 0
î..

pentru sarcina exterioară p și pentru eforturile.

A, = 1, XA = 1, Xp =.
gt gs 5 Ti
„Se scrie sistemul de ecuaţii de-condiţie
Lc

Eliminînd numitorii şi făcînd simplificări, sistemul devine

. Ad + 3% + dă h=0 i
224 XI — 136Ă3l — 12Ă, — 27 pl =0
SĂ, + sa Ă3 + das s + 329 = O

Baa Bay pet dp 20. — 94% + 172 Xa 48 Xy— 27p2 =0,.

318 319
 11.9. Să se determine eforturile în barele grinzii stațic nedeterminate din îigura 11.17, a
Se rezolvă sistemul prin determinanţi, obţin înd dacă toate au aceeași rigiditate EA.
o bară supranumerară, grinda este simplu static nedeterminată, Se formează Sis-
Avînd
_ A(X) 59 616 pk temul de bază tăind una din bare, ca în figura 11.17, b, şi introducînd în ea efortul staţie Ne-
X = — 0,148 pi
: A. 40320022 i determinat A,
Se determină, succesiv, eforturile în bare N", produse de sarcina exterioară P (fig. 11.17, €)
şi apoi eforturile n, produse de forța X = 1, aplicată în bara tăiată 1—4.
AX) _ —5184ph 0.013 pi
3 TA zoso ef
P 4V=P P
A(X 264 384 puii
X, = (o) — E 0,655 pt. All EA PL înuli SU 13
A 4032002.
Rezuită că X, are sens contrar celui din desen, adică este dirijată tot spre dreapta. Se
află reacţiunea orizontală din articulația 2
LEA
E = XA + XI 0461 pt.
Se scriu momentele în diferite puncte ale cadrului, notîndu-le cu doi indici: primul indice , HP,
arată nodul, iar ambii indici arată bara la care se referă
Za 7/4
— 7 A
Ă
M._„=0 A
My, = — 0,148pl- 21 = — 0,296 p
Mas = Mao = — 0,296 pt
Mea = Xe = — 0,655 pt
Ma_ş = 0
Mp = — Hp 21 = — 0,392 pe
Myg = Ha 21 — X, = 0,822pE — 0,655 pt = — 0,333 pt
gg = — Xa 21 = 0,026 ph
Mag = 0 2 4 At” 2 N
Cu aceste valori se construiește diagrama de ntomente încovoietoare din figura 11.16, g.
În mijlocul riglei 4—5, momentul are valoarea .. Fig, 11.17
9 ——0,296p12-+ 0,655pE2
PE — P - Pi — 0,650pă. Pentru schema din figura 11.17, c, în bara tăiată nu există efort. Ca urmare, echilibrul
nodului 4 arată că şi în barele 4—2 și 4—3 efortul este nul. La schema din figura 11.17,d,
Aplicind principiul suprapunerii efectelor, se poate construi și diagrama de momente aplicindu-se două forţe interioare, egale, reacţiunile în reazeme sint nule, În bara 1-4 efortul
încovojetoare pentru cadrul care ar fi încărcat pe ambele rigle, ca în figura 11.16, 2. În acest este n = 1. Se determină ușor eforturile în celelalte bare.
scop se observă că, dacă s-ar încărca numai rigla din dreapta, diagrama din figura 11.16, g, s-ar Pentru uşurinţa calculului se întocmeşte tabelul 11.1. Coeficienţii din ecuația (11.2) sint
inversa, partea din stînga trecînd în dreapta şi invers. Încărcind ambele rigle, se obține o dia-
gramă dată de însumarea celei din stînga cu cea din dreapta. Se ohţin astfel momentele
EA sp = S Nenjl, == — PH2 + V2)
Myo Meg = — 0,296 pt + 0,026 pE = — 0,270 pt
Mea — My-s — 0,655 pl? — 0,333 pt —— 0,958 pl2.
EA Su = Sik = aaa +V/2).
La mijlocul riglelor Necunoscuta static nedeterminată este
0,026 — 0,333
M = 0,650 pb + - 3 pt = 0,497 pl2, 3.0 2+-V2 V2
X,
= — —.=P — = = PAR O0,7P,

În 201 + V/2) 2
Pe stilpul mijlociu rezultă moment nul,
21.—c. 1891 321
320
 Tabelul 11.7
Se construieşte diagrama de îorțe tăietoare, care dă secțiunea unde momentul încovoietor
Lun: Eiortul Efortul are un maxim algebric
pi produs rod
Bara Sims de P de X 1 NY ni îi n2 i, N = NO + Xa 7 5p! 0 5
i Ni a"; ma — pr = 0; = —”
za 8
1— 2 4 P —V2p V2 pi i/2 N,= p-V2.V2 p=o5p Momentul încovoietor într-o secţiune curentă
2 2 3 este

1—3 i P —V2p -V2 pr I/2 Nu p-V2.V2 pl n 5plz paz ||

p-o5P
2 3
sa ăj
Ma = —
+

—plZ , |
2-2] 1 | o |'_yăp 0 2 |np=-V2.V2p= op 2
2 2 iar valoarea maximă este |
mM> ]

sal ao ap 0 2 |n V2.V2p= os pe Sp 5i ps * _ 9pt

2 2 |
8 3 8 28 128
za] Vă -Vâp| 1 | 22 | Vă |ug=-Vap+l2p=-07P Cu aceste valorise construieşte diagrama de
PI,

e
momenţe reală. 7 ,
1— 4 Var 4) , i Q Var Na = 0,7P

Suma | — — — — P(2-4-V2) 211 +-V/3) —

5. GRINZI CONTINUE. ECUAȚIA CELOR 7 II
TREI MOMENTE. CAZURI PARTICULARE _ Z _ „32
Efortul real într-o bară se află prin suprapunerea efectelor
| pr „€
N == Ni RĂ, a. STABILIREA ECUAȚIEI CELOR 2
TREI MOMENTE Tm>
şi se înscrie în uitima coloană a tabelului 11.1,
Pentru control, se poate verifica echilibrul nodurilor, cu valorile reale ale eforturilor din SUL,
bare,
11,19. Să se determine reacțiunile şi să se construiască diagramele 7, M la bara simplu Grinzile drepte avînd un număr oare- 126
static nedeterminată din figura 11.18, care de reazeme simple — numite grinei Fig. 11.18
Una din variantele posibile pentru sistemul de pază este cea în care se înlocuieşte reazemul continue —constitue un caz special de sis-
simplu 2 prin necunoscuta X,. teme static nedeterminate, pentru care există o metodă proprie de re-
Se construiesc diagramele M*, m şi se aplică teorema Mohr-Maaweli
zolvare, numită „ecuaţia celor trei momentei:.
EIB = = 1De Poe
pt 31
a = PL4
2 4 8
KO) Qam Ok 9 Le 19
[2 9 3
EI5a T—_— = E > Z | A Îş
2 3 3
Fig. 11.19
8 ?
X, = — = Sp _ A
Su 8
Se consideră grinda dreaptă din figura 11.19, aşezată pe un număr
Se află celelalie reacțiuni oarecare de reazeme simple şi încărcată cu un sistem de forţe verticale
oarecare. Dacă grinda are 7 reazeme simple, statica dă două ecuaţii,
5pl E 3pb 2 grinda. fiind deci de r — 2 ori static nedeterminată. Dacă există și forțe
orizontale sau înclinate, unul din reazemele din capătul grinzii se face
$ 2 8 8
articulat, iar reacţiunea orizontală din el se determină prin ecuaţia de
322
323
proiecţii pe orizontală, aşa că rămîn tot r — 2 necunoscute static nedeter- Însumâînd valorile calculate mai sus, se află unghiul
minate, adică reacţiunile din reazemele simple intermediare.
_ Sua M-a 4 Mal ,
Se ştie, de la studiul diagramelor de momente încovoietoare ale Da
ARIA GEI SEI
grinzilor pe două reazeme, că pe reazemele simple nu există momente dacă
grinda. nu are console. Din contra, cînd. grinda are console încărcate, apar În mod asemănător, sarcinile şi cuplurile aplicate pe grinda n, n +1
pe reazeme momente încovoietoare. Din acelaşi moțiv, pe reazemele produc pe reazemul n un unghi
intermediare ale grinzilor continue (afară de cele exţreme) se produce
momente încovoietoare. În cazul din figura 11.19 există momentele înco- »+;
Sata. 4 Ma bartea - Mat laeka ,
Pun =
voietoare M,, M,, M, Ma. Desigur, cînd se cunose reacţiunile V, Vu, ..-, Ioa Bl 3EI GEI
-- -3 V+, momentele pe reazeme VM,, M,, ..., M,- se calculează imediat.
Invers, dacă se cunose momentele pe reazeme, se pot determina reacţiunile
şi se pot construi diagramele de momente încovoietoare şi forţe tăietoare,
Se vor lua deci, aşa cum se obişnuieşte, ca necunoscute static nedeter-
minate momentele pe reazeme. Pentru simpliiicarea problemei, se consi-
deră că grinda are pe toată lungimea aceeaşi rigiditate EI şi că, reazemele
nu se denivelează. Pentru determinarea momentelor pe reazeme, se vor
serie 7 — 2 ecuaţii de deformaţii, |
Condiţia, de continuitate a fibrei medii deformate, adică egalitatea,
unghiurilor o, şi q, arătate în figura 11.20, dă cîte o ecuaţie de deformaţii
pentru iiecare reazem intermediar. S-au luat; două deschideri succesive HM CA
ale grinzii, limitate de reazemele n — 1, n, n +1. Grinda conținuă se
poate descompune în grinzi simplu rezemate la capete, cum se arată în (A — )
tigura 11.20, b, încărcate, pe de o parte, cu forțele aplicate şi, pe de aliă
parte, cu cîte un cuplu pe tiecare reazem. S-a reprezentat, pe baza princi- -
piului suprapunerii efectelor, diagrama momentelor încoroietoare pentiu
porţiunea, de grindă cuprinsă între cele trei reazeme. Forţele aplicate pe
grinzile considerate simplu rezemate dau diagramele de momente încovo-
ietoare notate cu M,. Acestora; li se adaugă triunghiurile date de momen-
tele pe reazeme My, Mas Mata. Grinda din stinga, cuprinsă între reaze-
mele pn — 1] şi 7, are lungimea, notată prin indicele reazemului din dreap-
ta. În mod analog, grinda din dreapta are lungimea la. Unghiul q;, pe k Lie ema | ki .

reazemul ş al grinzii din stinga, rezultă din efectul sarcinilor de pe des- . i A

chiderea [, şi din efectul cuplurilor M,-., M,„ de pe cele două reazeme. PE a ii Er

Sarcinile de pe grindă dau, conform teoremei grinzii reciproce, un unghi An-7 Ni ARE: d
egal cu reacţiunea grinzii reciproce în reazemul n. Această reacțiune este
egală: cu momentul static 5, al diagramei de momente VW, de pe inter- Ma
vasul n — 1, n, calculat faţă de reazemul n — 1, împărţit prin deschiderea Fig. 11.20
n ailică
Conform figurii 11.20, unghiurile e, şi q sînt egale şi de sens contrar,
S-au EI. deci suma lor este nulă. Seriind aceasta,
' a __ i (= Sara Mda Mala M alai -L AM aa AI ) — 0,
De asemenea, cuplurile pozițive M,-, şi M, produce, în reazemul +, People 13 3 6
un unghi de acelaşi semn cu cel dat de sarcini, a cărui valoare s-a stabilit
la. problema 10.1 simplificînd şi ordonînă, ecuaţia se transtormă în
M be + Mala , Sa-a Pe 222)
—— — 0.
M oala + 2M (la + bata )-+- Marle ini!
SEI 6HI | În lata

324 325
 Expresia din ultima paranteză, notată prescurtat cu A,: €, CALCULUL REACŢIUNILOR ŞI CONSTRUCȚIA
DIAGRAMELOR 7,M LA GRINZI CONTINUE
Saca Bai 4 (11.5)
Se consideră grinda din figura 11.22, a, încărcată cu două grupe de
În ata
sarcini cunoscute : |
reprezintă reacţiunea grinzilor reciproce n — 1, n şi n, n -L 1 în reazemul — o grupă formată din forțele, f,, Fa, ..., PF Său orice alte forţe
mijlociu n. Ea rezultă din suprafaţa de momente de pe intervalele alătu- inclusiv cupluri) aplicate pe deschiderea grinzii : |
Tate λ Şi În+u, construită ea şi cum grinzile 7, şi lua ax îi simplu rezemate — a doua. grupă formată din cuplurile M, şi 42, aplicate pe reazeme.
la capete. | Notând cu ,prim'! și „secund” efectele celor două grupe de sarcini, ge pot
Cu această notație, ecuaţia de mai sus se serie calcula reacţiunile grinzii :
, h,b; AF as
Ma 1 + 2M (în -- +1) —- Mala + GA, = 0, (11.6)
V, = A PI
I
Această relaţie poartă numele de ecuaţia celor trei momente sau ecuația
lui Clapeyron. Ea reprezintă o relaţie liniară între momentele încovoie-
toare de pe trei reazeme succesive. Luînd, rînd pe rînd, câte trei reazeme
succesive, se pot scrie aiitea ecuaţii de acest fel cîte necunoscute statie Reaeţiunile Vi, V; sînt egale și de sensuri contrare. _
nedeterminate are problema. Ca ae reacţiunile obţinute prin principiul suprapunerii efectelor
În cazul mai general, cînd grinda, are denivelări la, reazeme, de valori A

fss fa - - - ecuaţia celor trei momente ia forma generală i = aPit „2

Pi= Po,
ră MM,
=— 1 . |]
Man + 2 Ma(ln + În++1) + N rulata + GA, +
(11.8)
+ GI | În În XR În x În = 0. (11.7) Pa, Ma — M,
Va, Va Va =
iri Îmi
RE
h. APLICAREA ECUAȚIEI CELOR TREI MOMENTE LA GRINZI Analog, prin suprapunerea, efectelor se pot construi uşor diagramele
ÎNCASTRATE LA CAPETE 7, M, Dacă se notează cu M, == M' şi ?, = 1' eforturile datorite primei
grupe de sarcini şi cu M, =. M” şi T, = 2” cele datorite grupei a doua,
Ecuația lui Olapeyron se aplică grinzilor ce au numai reazeme simple, se pot scrie eforturile într-o secţiune oarecare a grinzii (arătate pe îig.11.22)
numărul momentelor pe reazeme fiind r — 2, dacă numărul reazemelor
este 7. Se pune problema să se aplice această ecuaţie unei grinzi cu capete D= DP, Pa = Ls+
M
=
— M,
| - încastrate, de forma celei din A
figura 11.2]. (11.9)
€)
ORE

O 2 2) & Pentru aceasta, încastrările

E) IEI

2E
SSI

se înlocuiesc prin câte două rea- M = M+MN = MU, + Mo + Me

zeme simple la distanță nulă
G, JA |Pati l, O unul de altul. La exemplu!
figura 11.21, aplicînd acest
din
pro-
Determinarea, eforturilor în grinda continuă se face absolut la fel,
locul cupiurilor M,, M, de mai sus fiind luat de momentele încovoietoare
e

i. | 3 | A ze ALIN cedeu, în locul încastrării 7 apar de pe reazeme, arătate în figura 11.20. 5 |

PI
SI

reazemele simple 0 şi 7, cu ,=0, Se precizează că la grinda continuă V, şi V, sint reacţiunile datorite

Fig. 11.21 reazemul 0 iiind în capătul sarcinilor de pe grinâă, considerată simplu rezemată în: punctele J şi 2
“ grinzii, deci fără moment, iar7 . (deci tăiată din grinda continuă), iar Va şi V> sînt reacțiunile date de
devenind reazem intermediar, deci cu moment. În mod analog, îÎncas- momentele încovoietoare de pe reazeme, calculate prin ecuaţia celor trei
trarea, d se înlocuieşte cu reazemele simple 5 şi 6, avînd 1=—0 şi M,=0. momente. | | Ş SR
Se scriu apoi ecuajiile celor trei momenţe succesive pentru grupele de Este cazul a scrie o expresie mai generală a reacţiunii într-un reazem
cite trei reazeme 0, 7, 2; 1, 2, 3; 2, 3, 4; 3, 4,5; 4,5,6, obţinînd 1, ţinînd seama că el aparține la două grinzi alăturate, de lungimi /, și
un sistem de 5 ecuaţii, care determină cele 5 necunoscute. [+a CUM se vede în figura 11.20.

326 327
 Reacţiunea în reazemul % se compune din: — O parte statie nedeterminată, datorită momentelor Ma. IA
— O parte static deţerminată V,, datorită încărcărilor de pe cele două My. Se observă formulele (11.8), care arată că momentele M, și Me
grinzi alăturate î, şi lava, considerate simplu rezemate la capete, Această
din capetele grinzii dau o reacțiune — - în reazemul din stînga
— M A . A

H] Z [211 bn şi o reacţiune—
M,
— M, în cel din dreapta. În cazul figurii 11.20,
DODI 00008 Ș ZE ” J
7 A (7) MI E; Y 5) LA momentele de pe grinda din stînga dau în reazemul din dreapta n o reac-
țiune — Mn Mana iar cele depe grinda din dreapta dau în reazemul
pF : — ar!
pei ar » +? A | Ma — M
7 TI 114 TTs din stînga n o reacțiune —"1 2 „astfel că reacţiunea statie nede-
» A ii ÎN
2| , Ş ati
terminată este

;;
m :
x! ||| UL
ELI
aurită
Pr
=
= — Mn M-a M ta 7 Ma ,

„LU.
la ARI

II k [| He Reacţiunea întreagă în reazemul 2 este deci

il |; IE mana 7, =, += Fay | XP: Me M-a + NM ara _ M, ,
(11.10)
C i E A lata n | Îmi
7” 4 câLi Li
Ec JE
În mod analog se determină reacţiunile în toate.reazemele și se pot
„construi diagramele 7, M. La, construirea acestor diagrame, în. special.
/a | | : /z cele de momente încovoietoare, se poate folosi principiul suprapuneri
efectelor. - 5
fo
Expresiile de reacțiune „static determinată”! şi „static nedeterminată”
ij
a „STŢ
ULUI Ti di
UITI
ia d sint convenţionale, elereprezentind cele două componente ale unei mărimi
unice — reacţiunea din reazem.
7 Laz Z Data
| | [ E. 4, GRINZI CONTINUE cU CONSOLE

_ Se consideră o grindă continuă cu consolă, ca în figura. 11.23. Ecuajţia

IE LUI lui Clapeyron se aplică la, trei reazeme succesive, nu la console. Se poate
ai 4 LI |ş Hiții d ;, înlocui consola, cum se vede pe desen, prino forţă şi un cuplu aplicate
VU III PI pe pe ultimul reazem.
voietor pe reazemul cu consolăpoate
Momentul înco-
74
Pi
!
£
2 C
4 SUL i „îi scris,în cazul de faţă, de-a dreptul Z Q E) |
Mg == — Pe. Se. ajunge astfel la o A Ț Ă,
grindă fără consolă la care se aplică Z ps
Fig. 11.22 ecuaţia lui Clapeyron în modul cu- // &
noscut. Aşa, de exemplu, pentru ca- 29| 2 Mal
parte este formată din doi termeni : 2 F 4% entru deschiderea din stinga zu] din figura 11.23 se serie

„ APb ,
EL] , , | | N Ei
EI „da |. 4)

şi —— pentru deschiderea, din dreapta, deci 2 Mila + Mala + 64, =0 o j Di E E N

iza d
Mala
2 Ma(la+-l3) + Mala + 6Aa = 0
> arse
_ 2,0; + XE, b |
Va Ms == — Fe. | . | Fig. 11.23
în [ate

328 329
 Se observă că s-au scris două ecuaţii ale lui Cilapeyron, cu care se deter= Rezolvarea acestui sistem dă
mină necunoscutele M, şi M,. În calculul lui A, întră numai suprafeţele
2 2
de momente statie determinate, haşurate pe desen, nu şi suprafața de Mg = — (Aa — A); M, = — 7 (24 — 42).
momente de pe consolă, nici cea dată de cuplul M,, aplicat pe reazemul 3.
Evident; la construcţia finală a diagramelor 7, M se va include şi consola.
La rîndul lor, expresiile A, şi A, sint;
e, METODICA DE CALCUL S SS
a mai:
A = A =,
Pentru rezolvarea unei probleme statie nedeterminate prin ecuația
celor trei momente, succesiunea calculelor va fi :
— numerotarea reazemelor, cu eventuala irnsformare a reazemelor unde £, şi $, sînt momentele statice ale diagramei de momente statie
încastrate sau a consolelor ; determinate (W,), îaţă de punctul 7, respectiv 2. Rezulţă
— construirea diagramelor de momente M,, considerind iiecare
deschidere ca o grindă simplu rezemată la capete ; | | 2 2
— calcularea mărimilor A, pentru toate reazemele intermediare ;
— scrierea ecuaţiilor celor trei momente și calcularea momentelor Pentru grinda cu o singură încastrare — în punctul 7 — ecuaţia
pe reazeme ; i celor trei momente este, cun My, = MM, =0,
— calcularea reacţiunilor, cu relaţia (11.10);
__— construirea diagramelor 7, M, ultima de preferat prin suprapu- 2M1 + 64,=0,
nerea efectelor. iar soluţia, ei este
| A (13.12).
4. GRINZI CU 0 SINGURĂ DESCHIDERE

Un caz particular de grinzi drepte static nedeterminate îl constituie Pentru calculul reacţiunilor şi construcția diagramelor 7, M, se
ginzile, cu o singură deschidere : grinda cu o încastrare şi un reazem simplu aplică procedeul arătat la grinda continuă,
(fig. 11.24) şi grinda încastrată la ambele capete (fig. 11.25). Se Relaţia (11.10) ia următoarele forme particulare:
La grinda dublu încastrată (fig. 11.25), înlocuind încastrarea 1 prin — la grinda dublu îincastrată
reazemele simple 0, 7, încastrarea 2 prin reazemele 2, 3 şi ştiind că W = 9,
M, — HM, —M
FR Bf V, = Vs 4-A 3 Va = Vas — — 2 (11.13)
AM,
| 5
pop
/ — ]a grinda cu o încastrare şi un reazem simplu

CITITA mI0L ol țoba

(40 j Y $ ii & A SI | |
M M |
V, = Vas 3 Va = Vas + n | (11.14)
7/ Z _|27 Z
7 Z unde V,s, Vas sint reacţiuni datoriie sarcinilor (exclusiv M,, M,) în
| => T | | grinda, considerată simplu rezemată la cpete.
We IN | P | n D ,
PROBLEME
|
A
Hu,
Tr |
|| zl
7
LU Ap
PA
l ză Il] | 11.11. Să se calculeze reacţiunile și momentul din încastrare și să se construiască diagra-

Si i | | | UL] “mele T, M ia grinda din figura 11.26 încărcată cu o forţă F. Să se particularizeze rezultatul

Fig. 11.24 | Fig. 11.25 pentru a=b= Ze

la = le le = 0, Mo =0, Ma = 0, se serie ecuaţia celor trei momente pen- Diagrama momentelor încovoietoare
simplu rezemată la capete, este triunghiul ABE,
pentru grinda presupusă
avind momentul
stațic determinată, adică
maxim în dreptul forței, de
tru grupele de reazeme 0, Î, 2, şi 7, 2,3 valoare
MI + MI + 64, =0; Ma = DE =F
ab
e

MI+2Ml + 64,=0.
330 331
 Pentru grinda static determinată, diagrama momentelor încovoietoare este parabola care
Pentru a aplica formula (11.12), se calculează momentul static al triunghiului ABE iaţă de 1
reazemul 2, adică $3. Se ştie că abscisa a sau 2 a centrului de greutate Cal acestui triunghi are la mijloc valoarea maximă ră pl. Suprafaţa parabolei este
este media aritmețică a. absciselor celor trei virfuri

pF Odai, _O0Fb+i
+
, 3 Hi 3 3
A (40 (DO 2 pb PX iar momentul static al acesteia faţă de reazemul 2 este
A — | = pet),
Z 21 3 6 e I
= _
A
, My
,
Z | „P 2)
S, = PE
d AA Aplicînd formula (11.12), rezultă 12 2 . ATTICA
Se aplică formulele (11.12) și (11.14) cu obser- wm A Z
DLR | 35, O OFab+d) FB — 02) vaiia că A z 4 o
Ş i2 2P 2i / Vî
2
pl
Vs = Vas = 3
Momentul din încastrare este negativ și se poate
4 | construi diagrama momentelor încovoietoare prin . M
Se obţine
/ — _t suprapunerea eiecielor, ca în figura 11.26. Heacţiunile
LA CI sînt date de formulele (11.14). 3 3plt pE =
o „pl aia S
ai Dacă forţa este aplicată în mijlocul grinzii, se Ai, [2 24 8 Ș I,
i - înlocuieşte a = = JA în formulele precedente și
Pa

y, & F rezultă
7 i

y — vl M, _ pl pE _ 5pi | de
LILI ALI Da 2 8 8 i ai L
IAA 2 22 3 Î 3pf :
3pl în a
V, = pl = Vu Se G
Fig. 11.27
i;a e mm a —S—Fj 2 V,=F-—
2
Vs —F,
16 Se vede că momentul din încastrare este egal, în valoare absolută, cu momentul pe care
îl avea la mijloc grinda static determinată. De aceea, ținind seama de semne, momentul încovo-
ietor maxim este M, (în încastrare),
Se poate determina secțiunea 2, în care momentul încovoietor se anulează, scriind, de opi
exemplu; suma momentelor din stînga secţiunii : Diagrama forţelor tăietoare este o linie dreaptă, care începe cu valoarea — și scade

ap |
Ma = — IMI+ Viz=0. pînă la — a , închizîndu-se cu reacţiunea V..
Se poate calcula secţiunea z,, în care forţa tăietoare se anulează, deci unde are loc un:
În această relaţie, semnul momentului apare în ecuație, aşa că se înlocuiește doar valoarea maxim al momentului încovoietor, Este vorba doar de un maxim albgebric, căci s-a arătat că
absolută! aflată mai sus valoarea cea mai mare a. momentului încovoietor este cea din încastrare.
pl
d _ Ta > Va — Ps = 2 — Ph =0; a Si-a
IM 16 3
a = pe a Sat 11,13, Să se calculeze momentele din reazeme M,, M,, şi reacţiunile V,, V, şi să se conz
16 struiască diagramele M, 7 la grinda din figura 11.28, încastrată la ambele capete şi încăr-
cată cu o forţă F,
Orientîndu-ne după problema 11.11, cele două momente statice sint
Momentul încovoieter în dreptul forţei F este
_ Fab(b A Î), s = Fabia+ 1) i

m > Matt
I
VF
3
pe
11
Pe
Z 5
FL
i ai AN Bar:
ami 16 16 2 32 Înlocuind aceste expresii în formulele (110, se găsește

Se vede că acest moment este mai mic decii cel din încastrare. Ma 2 [2Fa0 +2): Fab(a+D) | _ Fat?
11.12. Să se calculeze reacţiunile şi să se construiască diagramele 7, M la ginda din pa 6 6 _
fisura 11.27, încărcată cn o sarcină uniform repartizată p.

333
332
 iar M, se află prin permutarea literelor a și b, așa că rezultă
Se scriu ecuaţiile celor trei momente pentru grupele de reazeme 7, 2, 3, ; 2,5, 4; 5, 4,5
F'a2b
Ma —— E i MI + AM -k Mal BAz =0
Mal + AMal + Mit GA =0
F Pentru reacţiuni, se aplică relaţiile (11.13)
MI + AMI + Mk DA = 09
, Ș 2 & , ,
' ZA ina mi, Fb My 2 — M 1 Fb Fab(b — aa)
“A
7, LA Z V,= — = —— M, = M=0.
AD 2) 7 ; , | i [E
i VW |
Z a F

d Pr Fa Ma — M,
Fa Fabțb—a)
= a e — pP 2/2
4 E i i i I3 | (2 Ț (5)
ra 2 Ș)
H -
4 |E Ma , |
Se vede din aceste relații
: că dacă a >> d, ca ORI = pe A A 9
TI în cazul desenului, rezultă M, < Mși V, < Va, l =. 4 Parta d ir ani d -

E (A adică reazemul din apropierea sarcinii se încarcă

mai mult, PA b

Ț
A P |
|
AB=F 2b
prin
Cu rezultatele de mai sus s-au construii,
suprapunerea efectelor, diagramele
T, Se vede că în lungul grinzii există
secţiuni în care momentul este nul și că în
M şi
două zi 8»
E Z

a! p cazul sarcinilor verticale dirijate de sus în jos M LA

F ii 2 momentele din reazeme sînt negative,
| LE L
1 Acest exemplu arată că realizarea grinzii
- statie nedeterminate duce Ia distribuții mai | RE 79 =
avanțajoase ale eforturilor, deci la eforturi uni 125 - 28 |
tare şi deformații mai mici,
11.14. Să se afle momentele pe reazeme și să se construiască diagrama AI pentru grinda

N I I
dublu încastrată, cu sarcină uniform distribuită, din figura 11.29. | 9024 ur
Simetria arată că 2132 9 |
| pi
7 ITI || d
Sg —748 |
Conform problemei 11.12,
|
Sa 3 ma
nat
2868 ii „n SN
m 5 za
-._—“ | Fig. 11.30
Prin aplicarea formulelor (11.11) rezultă o P
Se înlocuiesc valorile calculate As, Ag, A, și sistemul de ecuaţii devine
2 pl 4 pl i pi | + (C Aerrrrnurrege carea? 19, A, 2
M, e Ma — — 02 —— — ll. — — / /
i | 24 =) 12 AD |» DE
IA
pi
4AMo-t 2 Mat
at 6—=0
24
Momentul încovoietor în mijlocul grinzii este | D Yi
E 2 2 Ma + AM, + My =0
Ma Po Pa PP. s, Ma
3 12 24 ALA A ara Fi
2
Ma + 4Mr6 — Q.
11.15. Să se calculeze momentele pe reazeme, SSUDIP
reacţiunile şi să se construiască diagramele 7, M la
Fig, 11.29 Rezolvarea acestui sistem duce la următoarele soluţii
grinda din figura 11.30. Aplicaţie numerică ; 2= 2m,

Se determină mai înții reacţiunile suprafeţelor de momente pe reazeme, care sînt supra- 30 pt + 3Fl 2pR + 45FI , ! ape + 12F1
> M — M, ==
Ma
fețele haşurate din figura 11.30, d |
Ma = — 448 4 448 448
i Fe
= Se continuă calculele eu aplicaţia numerică dată

pi=F =500daN; î1=2m

330
 30 - 500+-2
+ 3*500-2 încovoietor devine maxim (acolo unde forța tăietoare se anulează) în următoarele secţiuni :
Mp = — = — 73,6 daN-m undeva în stinga mijlocului deschiderii 1—2, pe reazemele 2, 3, 4, şi în dreptul forței F.
448 Cel mai mare moment încovoietor este cel din dreptul forţei F şi are valoarea

2 -500-2 + 45-500-2 FI Mo 104,9

Ma = — = — 104,9 daN: m
443 p]

3-500-2 + 12-500-2 11.16. Să se construiască dia-

Ala =
443
= 44,6 daN-: m.
Zeci
sramele T, A7, la grinda din figura

Se înlocuieşte încastrarea
| AD
,
0 0 |
Ptr PZ

Se calculează reacţiunile prin 7 O LL A PAY

donă reazeme simple 0 şi 1, iar în lo- A
M, = M, —73,6—0 cul consolei se aplică pe reazemul 4 o A 5 4 PE d za 4
= = — 38,8 daN iorță de valoare pa şi un moment _LI
! 2 | a = — pa?]2. Se scrie apoi ecuaţia pa? Z/ |
celor trei momente pentru grupele de ZE
M, — M, - 44,6 —(— 73,6 cîte trei reazeme: 0, 7, 2,; 1, 2, 8; H 2; 5 că
a l e — ). — 591 daN 2, 3, 4. | La ui | y |
2
Mo0 -t- 2MI + All + GA, == Za 2 pa
M, — M — 104,9 — 44,6 |
= l 2
= — 74,8 daN A, + 4, + MI + 6 As — Q 3 ' / a2 4

Ma + 4MI A+ MI GA, =0.] | ă | E 0

— M, 0 104,9 LI |
= == 52,4 daN Se observă că T E, iz |
l p)
pa2 524
(OM—M M == ze
+ = : 2 == 250 — 36,8 — 213,2 daN Fig. 11.31
Sistemul de ecuaţii se transformă în
i Mg — M M, — M
Va = _ — Lp 2 — 250 + 36,8 + 59,1 — 345,9 daN 2M, + M,=0
l 4
MM M-—M
M, + AM,+ Mg == 0
Vi 2 2. = — 59,1 — 174,8 = 133,9 daN :
i A pa ,
Ma + 4M, — Z =9,
F
VA, = 7 a 250 + 74,8 + 52,4— 377,2 QaN iar soluţiile sale sînt
F

Y, = == 250 — 52,4 =197,6 daN. M

Vo 2 =— PE
26 ? i 1 = PE>
2

Ca verificare suma reacţiunilor trebuie să egaleze suma încărcărilor pi + F = 300 + 7pa? pa?
=- 300 = 1 000 daN. Ma = 9 =
Vt Va Va Vat+ Ve == 213,2 + 345,9 — 133,9 4+- 377,2 + 197,6 = 1 000 dan.
Momentele static determinate la mijlocul deschiderilor Z—4 și 4—5 sint Se calculează valorile reacţiunilor astfel

i 500 + 2 FI 500-2
= 125 daN-:m; A = 250 daN- m,
Ta ! = dar? : aa? po 521
——

Se construiesc diagramele M, 7.
Diagrama momentelor încovoietoare se consiruiește pe principiul suprapuneri eiecieior 1 — — fr rr

iar diagrama forţelor tăietoare prin puncte. Din examinarea diagramelor se vede că momentul i 321

336 22, 1501 237

 prPPE FI
6) Reacţiuni egale pe cele irei reazeme, Dacă reacţiunile sînt egale, ele au următoarea valoare
3pa2 Spa: 12pa2

[|
comună
Va ——
i i
ai
dal Bal 52: 2pl
Vs Vase Va az 3 +

y M, — Ma | M, — Ma 9pat 33pa2 42pa:

Pe de altă parte, reacţiunea V, se poate scrie
: i 1 OOO520 52 52
pl pi M, — M, Ma — Ma , 2M,
Y E — — — -
M, — Ma 33 pa? 233 l ! ii l
fa pa = bat sr?
M, — Ma == Q.

Ca verificare, suma reacţiunilor trebuie să dea forța pa Se egalează cele două valori Va şi rezultă Me
3pa? 12pa2 42pa2 32 pa: 2pl 2Ma pă
VL Va Var Viu = a = pa, ———_ se Dl — OA,
bal 52! 52! P 527 E Aa 2 6
Cu valorile calculațe .se construiesc diagramele din figura 11.31. Se observă că efectul Se folosește aceeași ecuație a celor trei momente de mai sus, în care A, este cunoscut,
încărcării de pe consolă scade, în ce priveşte 7 şi M, pe măsura îndepărtării de locul de aplicare şi se caută fe»
a sarcinii. |
12E1 2 B 12E1 7pit
„11.17. Să se determine, la grinda continuă din figura 11.32: a«) ce denivelare trebuie să le 20, Pap Ph o; fa Să
suiere reazemul 2pentru ca momentul pe el să fie nul ; 3) ce denivelare trebuie să sufere reazemul
2 pentru ca reacțiunile pe cele trei reazeme să fie egale,
- a) Momentul nul pe reazemul intermediar. Se foloseşte ecuaţia celor trei momente pentru 11.18. Să se calculeze momentul M,, reacţiunile şi să se constriască diagramele 7, M
grinda cu denivelări la reazeme (11.7), în care în = însa = 5 Mana = Mapa = 0; Ma = Ma; la srinda încărcată cu un cuplu M, ca în figura 11,33.
În = fai În.> fn = 0; An => Aa și rezultă Transformată în două grinzi static de- 4
terminate, grinda se prezintă ca în figura i/2 _
— 2 11.33,5, unde reacţiunile sint
AMI + GA, + 6EI (=2%) =0. DD 2 ap _|9
VP?2= Ma
y:ge At A Îi e ei
Reacţiunea grinzii reciproce în reazemul 2 este
a 4 A RI A

pm 2
3
Pl LA PE.E
8 2
A |
i!
E
12
Reacţiunea
reazemul 2, ţinind seama de semnele
suprafeţei de momente
dia-
în
Yi
V/
| 2
NA Mp

gramei de momente, are expresia

Anulind momentul M,, ecuaţia devine Î
S3 Z
pl 12 E]lf, Sao 1 I
12 TI PI A
_ 1 My 1 ţi + i + 7
de unde
a 2 2 a2t2 6 po
pui p(21)%
4
Îa =
O4AEI
ai
O 384 E1
”
Ma
2 2
(2
243 2
0 24 t |
d
Dacă grinda ar fi de deschidere 2/ şi simplu re-
zemată la capete, deci dacă reazemul £ n-ar exista,
_ "Ținind seama că M, = Ma = 0, ecua- 77M, |
săgeata la mijloc ar îi ţia celor trei momente se scrie
| | TIPI
77
p_ 5p(aDf , 4MI + 64, =0, Fig. 11.33
2 B84E1 de unde

1
Deci, dacă reazemul 2 al grinzii din figura 11,32 coboară cu 3 fa, momentul pe el dispare,

338
 Feacţiunile sint Deplasările din relaţia (11.15) au fost definite în formulele (11.4).
Înlocuind aceste expresii în (11.15), rezultă
=
i 1$:
=
Ş, = Zr1 Mom,
| aeaz ++ ZX, 2 mm
mam dz +
a — M Ala — IV M, M 9M
Va = Vas — 4 aa a 20 a d
i l I 16: i
+ Zaţ mame do a X$msm, âe| Ă
, Ma — Ma M M 17,
Va 4 Vas— = e a = , % din relajiile (11.4).
i 16! 16: Pentru simplificare nu s-a mai scris semnul
Expresia de mai sus se poate transforma
Ca verificare, suma reacţiunilor trebuie să fie zero
1
Mle 9 1744 că = 24 Fe MXF mpa oo FF MaĂa) mda.
! 2 21 3i 161
Momentul încovoiețor maxim are loc în 'dreptul cuplului M, şi, conform figurii 11.33,
Tinînd seama de (11.16), expresia deplasării devine
valoarea sa este 7 a
3 = —— | Mmdz. 11.17)
BI e (
Relaţia obţinută se interpretează astiel : într-un sistem static nedeter-
minat, soliciiat la încovoiere, deplasarea într-un punei oarecare se obține
cu formula Mohr-Mamwwell, în care intervin momentele încovoietoare reale
6, DEPLASĂRI ÎN SISTEME STATIC NEDEFERMINATE, din sistemul siatic nedeterminat şi momentul sarcinii unitare aplicate în sis-
temut de bază.
După rezolvarea nedeterminării, deplasările într-un sistem static Aplicînd regula lui Veresceaghin, relaţia de calcul devine
nedeterminat se pot caleula prin metodele cunoscute.
Li
La, grinda dreaptă statie nedeterminată se poate aplica oricare dintre S =— Pi.
EI A7 iaz
metodele studiate în capitolele 6 şi 10.
În cazul folosirii metodei Mohr-Maawell, deplasarea într-un punci unde A este suprafaţa, diagramei reale de momente a sistemului statie
oarecare, 7, este cea arătată în relaţiile (11.3) nedeterminat.
_.

d, = Bra tr Bara Bra e. kr dusa (11.15)

Se cunose notaţiile stabilite :
M* — momentul încovoietor într-o secţiune oarecare a sistemului de
iii Orad 7i
_ |
bază, datorit forţelor exterioare date; 177
m, — momentul încovoietor într-o secțiune oarecare, datorit sarcinii
unitare aplicate în punctul şi pe direcţia de aplicare a necunoscutei static
medeterminate XA,;
M — momentul încovoieţor într-o secţiune oarecare a sistemului 3. /
static nedetesminat real. Fig. 11.34
întrucât „prin definiţie, sistemul de bază, încărcat cu sarcinile exteri-
oare şi cu necunoscutele static nedeterminate, este ethivalent sistemului Concluzia este valabilă şi pentru sisteme în care se produc alte ieluri
static nedeterminat real, rezultă că momentul M este dat de suprapunerea, de etorturi. - | .
efectelor în sistemul de bază Ca, aplicaţie, se va calcula unghiul de rotire în colțul $ la cadrul din
figura, 11:3. Diagrama M este desenată în figura 11.3, g. Ca sistem de
M — ME + m + moXa e... + maZae (11.16) pază se poate lua unul din cele două reprezentate în îigura 11.34. Întru-
_

340 341
 i
a
cît la cadrul din figura 11.3, g diagrama de momente este liniară pe bara 7. GRINZI PE MEDIU ELASTIC
verţicală, şi parabolică pe cea orizonţală, este preferabil sistemul de bază
din figura 11.34, a, care dă
O grindă rezemaţă pe toată lungimea sa pe un teren elastice poate îi
asimilată unei grinzi continue cu număr infinit de reazeme foarte apropiate.
Probiema, se întilneşte curent la rezemarea pe sol a diferitelor grinzi şi
în general la rezemarea oricărei bare pe suporţi elastici.
Se admite că reacţiunea pe care terenul eiastie o exercită asupra:
grinzii este proporțională cu săgeata (denivelarea) grinzii. Mărimea reac-
PROBLEMĂ țiunii, pe unițatea de lungime a grinzii, se ia, după Winkler

11.19 La inelul din figura 11.35, a să se calculeze variațiile celor două diametre, sub = bo | (11.18)
acțiunea forței P.
Momentul! încovoietor real în secţiunea q din figura 11.35, a fost stabilit la problema 11.6
unde & este o caracteristică a materialului elastic, numită modulul tere-
P nului, sau coeficientului de tasare, măsurată în daN/em2.
M == 0,182 PR — Z R(l—cos 9)== PR(0,5 cos p — 0,318). Înlocuind pe p în relaţia (6.5) şi ţinînd seama de sensul său, conform
figurii 11.36, rezultă ecuaţia diferenţială a deformaţiei grinzii
Pentru a afla lungirea diametrului orizontal, se ia sistemul de bază ca în figura 11.35,5.
Momentul sarcinii unitare este
BI, — = — ko
m = R Cosq dat
şi el există numai pe semicercul ABC. Se poate integra între limitele 0 —xj2, Juind integrala respectiv
de două ori
7/2 7c Ja , __p dia ke
—— d =0 11.19
Sp » == —
ZI Mm Ro ?= 27
= — ), PR ( (0,5 tos 9 e—0,318):- ) R-cos pR pR de do=0,15 EI dai + ET, (
Cu notația,

k
p = | AZI,
| ă

păi z

Fig. 11,35
i a 11.36
Pentru variația diametrului vertical, se ia sistemul de bază ca în figura 11.35, c eare dă
m=Rsin9,
ecuaţia .diierenţială se scrie
4
de unde rezultă |
do at =0.
Tp2 2 nj2 ă PR? dat
| — ) PROB cos p — 0,318)- Rsin g-R de = — 0,136 Zr .
Ea are ecuaţia caracteristică şi rădăcinile acesteia,
Semnul minus arată că deplasarea este de sens contrar orţei unitare, adică diametrul
vertical. se scurtează. | |
ri AB —0; Pa =B-AL-1B; Poa= —BA+i.
342 343
 Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este Cu ajutorul ultimei derivaie, se serie expresia forței tăietoare

v=e(A4 sin Bz -- B cos fa) + 6”P*(0 sin fa + Dos 82). (11.20)

PD — — El d = —BIA40fP5e-P2 cos Ba.
dz
Constantele A, B, 0, D se determină cu ajutorul condiţiilor la limită
ale problemei,
Se aplică această relaţie în origine
a, GRINDĂ DE LUNGIME INFINITĂ

Tep = — 4EIA40B = — 2
Se consideră grinda, de lungime infinită din fig. 11.36, înăreată cu
o forţă concentrată P, într-o secţiune care se ia ca origine pe axa 02.
Contorm principiului lui Saint-Venant, efectul forţei P Ja infinit este nul. de unde rezultă 0 = P/8 B6EI,.
Ca urmare, termenii din ecuaţia (11.20) care se înmulţese cu e, deci În acest fel, ecuaţiile deformajiilor şi eforturilor devin
crese mereu cu &, trebuie să fie nuli, adică A = B = 0, ceea ce reduce
ecuaţia la
P |
9 = — el (sin Ba -—- cos Bz)
2 = 8-P*(0 sin fa -- Docos fa). SB3EI, (sin p

Se poate serie panta grinzii deformate

do zi e-P*sin Ba
da 482 EI,
a — Be-Pz (— O sin Be — Docos Bz + 0 cos fe — Dsin fa).
z BI = i e—% (cos pa — sinfa)
Din motive de simetrie, în origine, fibra medie deformată are pantă 4p
nulă, adică
D= — ore cos fz.
tz =0, d — 0; 0=B8(—D+0); 0=D
dz
Se notează, pentru simplificare, îuncţiile
jar ecuaţia deformaţiei devine |
m = e” (sin Ba + cos B4)|
o = Ce-te(sin Ba + cos 8a). (41.21)
m = e-**(cos fa — sin 62) |
p Pentru determinarea constantei C, se To = e—8*cos Ra 3
„scrie că în origine, fig. 11.31, forţa tăietoare Ta = e—8*gin Ba.
este 7-0 = — = sarcina P repartizîndu-
Cu aceste notații, deformaţiile şi eforturile se scriu
7 >
se în părţi egale celor două jumătăţi de grin-
dă. Se derivează de trei ori ultima ecuaţie PP,2h
SHI,
P P
a e o LĂRR 20Be**7
sin fa do | P
Fig. 11.37 da
dz BEL, z + Ş (11.22)
124 > P
= 20fB2e-P2 (sin Ba — cos 6) NM iai:
=
dz? 4p
dă P
— = 40B%e-*cos Pa, D= — —2 Y]aMa
= due

344 345
 Valorile funcţiilor a, m Ma Ma, Se găsesc în tabele, sau sînt date prin La grinda din figura 11. 39, b, luînd, pe rînd, originea pentru & în
reprezentări grafice, ca în figura, 11.38. Examinarea acestor curbe arată dreptul fiecărei torţe P, se scrie momentul încovoietor şi forţa tăleboare
că funcțiile 2, a a deci mărimile 2, M, 7, sînt maxime în origine. în punctul 7, cu formulele (11.22) şi se suprapun efectele
Se observă că efectul sarcinii P scade rapid cu îndepărtarea de punctul de
Mi= Fm) + (lt — a]
4p
04 (11.23)
J , OP 7) 14 „_P
= 2 malo) + nz(l— a).
00 | / aaa ae a BR 8
5/1 5 2 ZI 735| 7 03 ST 7 Pf P P
L Ă .
(2
Di a
: C a i
ICR! ai e
_a
ui

| 09 d | |

6 o!_| | PI TATTIII7
e| _a pe _
28
[| 77777 PAPI
[i |
777 d
| 4
7777797777777
Pi 'p
777 77777777

A | | A q
p a (D | N? '/j 2
777577 77 77 PILDA IT —— 77 :
Fig. 11.39 | Fig. 11.40
%, (75 f2, (e
Notaţia (a) reprezintă valoarea funcţiei 4, pentru argumentul fa.
Fig. 11.38 Pentru grinda din figura 11.39, c, se studiază în prealabil eiectul
unui cuplu M,, aplicat în origine, asupra grinzii de lungime infinită (fig.
aplicaţie, fiind neglijabil pentru fo> 5. Cum funcţiile v, m Mau în. 11.40). Cuplul M, se poate înlocui printr-un cuplu de forţe P-a =— My.
origine valoarea 1, rezultă că Cu ajutorul relaţiei (11.22) se poate scrie efectul celor două îorțe P într-o
secţiune curentă 4

Taz =
P HI.
P | P =_B. >,9 Pin
pa — 2827 tatBa)
[n(Bz) — nLB(z +- a)] |
2
-—— Li —

1-37 Aa 4B
mar 3 Mag

2 Mo8 MBe)— mlBie —a0)] _ _ MoB. nlBiz + a)] — (Be).

db. CRINDĂ DE LUNGIME FINITĂ hi 2) 2 a
La limită, cînd a tinde către zero, ultimul factor reprezintă derivata
Se consideră o grindă de lungime 1, pe teren elastic, încărcată simetric funcţiei 4 în raport cu 4
prin două forțeP, ca în figura 11.39. Schema poate reprezenta o traversă
de cale ferată, sarcinile P fiind transmise de şine. Grinda de lungime finită On imp ALBE — 00] — m(B0)
poate fi înlocuită prin două grinzi de lungime infinită şi anume : da 2-0 d
— grinda de lungime infinită, încăroată cu sarcinile P, (fig. 11.39,b); pinind seama, de definiţia funcţiei +
— o grindă de lungime infinită, încărcată prin sarcinile P, şi cuplurile
Ma, convenabil alese, imediat în aiara capetelor intervalului 7 (iz. 7 = e-fa(sin fa -+- cos fa)
11.39, 6). | se poate scrie
Mărimile P, şi M, se aleg în aşa fel ca suprapunina efectele din îigu-
rile 11.39 5, c, să rezulte grinda; de lungime finită din figura 11.39, a, care
are în capetele sale momentul încovoietor şi forţa tăietoare nule.
CIdzd = — 2Be-tssin fe = — 2Baa.
346 347
 7 mi
tai
o
de lungime finită, valorile constantelor Mg şi Po se

o
Se înlocuieşte în expresia lui o de mai sus Pentru grinda
determină punînd condiţia ca momentul încovoietor şi forţa tăietoare
MA B2 în secţiunea 7, date de însumarea relaţiilor (11.23) și (11.27), să fie nule
Map
27, 2 Ba = —0i ef sin p Ba. ( 11. 24 )

M4 + My = 16 ma(a)-Fns(1—a)1-+ = EL-tm(0-+ 2 [I-tna(1)1=0

Prin derivare succesivă rezută

do
—
Mop5
dz = 0TR eo ( t(cos fa
p — sin pa)Pr) =
M 983
; fn Ti 2 (mla)-t-n(l—0)]- = [1 —n2(0)] — e [1 —(0)]=0.
(111.28)
20 a Acest sistem determină pe P, şi M,, iar, o dată găsite acestea, se pot
do _ Mo e-baţ — 2 008 Ba)
da? calcula o, M, 7 în orice secţiune.
în aceste calcule, dacă s-ar considera forţele P aplicate în capetele
Momentul încovoietor într-o secțiune oarecare este grinzii, formulele se simplifică făcînd a = 0. În acest caz, efectul unei
forțe P, aplicată la. un capăt al grinzii, este relativ mic la. celălalt capăt,
2 : 4 4 cu atît mai mic cu cit fl creşte.
ÎI] = pr, 0 — Ele lloP et cos fz= ZEI ob fa: Din acest punct; de vedere, grinzile de lungime finită se împart în
42 k | Î; trei grupe:
1. Grinzi seurte, la care Bl <0,6.
Dai fiind că fi — (4 EI, expresia momentului devine 2. Grinzi mijlocii, cu 0,6 <fBlL<d.
3. Grinzi lungi, cu fl>D5.
M = o ap (11.25)
2 La prima grupă, se pot neglija, deformaţiile de încovoiere ale grinzii,
acestea fiind mici în comparaţie cu cele ale terenului. Cu această simpliti-
Se poate scrie și expresia forţei tăietoare care, deplasarea verticală a întregii grinzi se poate scrie

dp 2Mofe | 2MB h Map o = Ph.

—— = e-t (sin pa + cos fa) = =
d 43 Î (sin B pa) ho 8 Bl î 2HE1, 1
Grinzile din a doua grupă sînt caracterizate prin faptul că o forţă
3 4 aplicată într-un capăt produce efect; apreciabil în celălalt capăt.
mp Br — Mob (11.26) Ultima grupă de grinzi are proprietatea că efectul unei forţe aplicate
d 2 2 într-un capăt este neglijabil în celălalt capăt, deci ele se pot considera de
lungime infinită.
Revenind ia grinda din figura 11.39, c, sescrie momentul încovoielor
M4 şi forța tăietoare 74, în punctul 7, produse de cele două forţe P, şi
cele două cupluri M, ţinînd seama de semne și de faptul că pentru mărimile
aplicate în punctul 7 se ia & = 0, iar pentru cele din punctul £, seia e =. 8. EFORTURI UNITARE PRODUSE DE VARIAȚIILE DE TEMPERATURĂ
Se folosesc formulele (11.22) pentru efectul forţelor P,, respectiv (11.25) ÎN SISTEME CU DILATĂRI ÎMPIEDICATE
și (11.26) pentru efectul cuplurilor My |

A == eP E (DIAFeet 200] |
Rforturile unitare termice iau naştere în urma unor variaţii de tempe-
ratură, care se produc fie în timp, fie prin trecerea de la un punci la altul
al piesei. Încălzirile neuniforme produc dilatări inegale, avind drepi
(11.27) urmare producerea de deformaţii şi de eforturi unitare. Încălzirile nniforme,
D= — 01 — ma] AB
M op
001 — 0) mail
în sisteme cu dilatări împiedicate, produc de asemenea eforturi unitare
termice.

348 349
 Cunoscînd această valoare, se construieşte imediat diagrama de mo-
Astfel de eforturi unitare se produc în cazane, motoare termice, reac- mente din figura 11.41, f.
toare, turbine cu abur sau cu gaze, vehicule de mare viteză. Calculul de Se observă că în expresia lui 59, s-a luat semnul minus, datorită
rezistenţă al unor asemenea maşini și instalaţii comportă, în mod obliga- faptului că deplasarea este contrară îorţei A.
tor, luarea. în considerare a eforturilor unitare termice. Dată fiind amploa-
rea şi importanţa problemei, studiul respectiv a luat o dezvoltare deo-
sebită, ducînd la crearea unei noi discipline a mecanicii aplicate : termo- 7
elasticitatea. Monografii întregi sint consacrate azi acestei probleme [69],
[70].
În ecuaţiile teoriei elasticităţii, efectul temperaturii se introduce
prin aceea, că, alături de deformaţiile produse de sarcini, se adaugă cele
produse de dilatări. Astfel, legea. lui Hooke generalizaţă ia forma

COTEI 2 EU Tae _ aer

—7 i 2

a = loa — vot ad] tat

= = | zi
e, = [âp — vaz olt il (11.29) An . fi M

e z —— B [o z — v(oz-+- z oyp)]l-+at
y ii
d e ,
unde « este coeficientul de dilatare termică liniară și t variaţia de tempe- Fig. 11.41
rait;ură,.
Determinarea deplasării 3.0, arătată mai sus, reprezintă un caz cu totul
În cele ce urmează, se vor trata cîteva probleme elementare de ter-
moelasticitaite. | “ particular de rezolvare a problemei. În cazul general, determinarea aces-
tei deplasări, datorită numai lungirii barelor (nu şi încovoierii), se face
pornind de la expresia (10.13), care aici se serie
a. EFORTURI UNITARE ÎNTR-UN CADRU UNIFORM ÎNCĂLZIT
A Om,
Se consideră cadrul simplu statie nedeterminat din figura 11.41, e, Sin = dz.
supus unei încălziri uniforme î. Datorită modului de rezemare, dilatarea
10 BA
pe verticală (lungirea stilpilor) este liberă, în timp ce pe orizontală este După cum se ştie, această relaţie s-a stabilit, în baza figurii 10.7,
împiedicată. Se poate realiza sistemul de bază ca în figura 11.41, 8, înlo- scriind lucrul mecanic al forței N, cu deplasarea produsă de forţa n. În
cnind legătura pe orizontală prin necunoscuta A. Se tratează problema problema noastră, în locul deformaţiilor produse de forța N se introduc
prin metoda cunoscută, cu observaţia că deplasarea 5, este cea datorită dilatările. În baza teoremei reciprocităţii, se poate scrie lucrul mecnic al
dilatării în sistemul de bază, pe cînd 5, are definiţia cunoscută. forţei n cu deplasarea produsă de dilaţare
Se observă că 5, este lungirea barei orizontale
do = — ali
dp = (na dz. | | (11.30)
iar 6 se calculează cu ajutorul figurii 11.41, d, Relaţia (11.30) este generală. Pentru aplicarea ei este necesar să se
construiască diagrama; de forţe axiale n.
În cazul examinat, folosind diagrama. din figura 11.41, e și seoţind
de sub integrală mărimile constante, rezultă

Se găseşte necunoscuta static nedeterminaţă 59 = dă UE, =— oi — 1) = — alt,

510 _ 3at BI
adică expresia folosită mai sus.
Su BI?
351
350
arma
ae
TE
”
 Evident, pentru un sistem de bare, relația (11.30) se scrie Dat fiind că dilatarea fiecărei fibre este împiedicată, efortul unitar
în ea poate fi calculat cu relaţia (2.25)
0 = > nada (11.31)
a = Bat — Baty = Ba e eg |. (11.33)
De asemenea, dat fiind că în unele bare pot exista numai forţe axiale, )
pentru deplasarea În se poate folosi expresia mai generală, care ia în A A h h - aa a
considerare atît momentele încovoietoare cît şi forțele axiale. Înlocuind, pe rînd, y == = se află eforturile. unitare în
fibrele extreme
3 = 5 do + e ma 11.32
- BI zi i (11.32)
b. EFORTURI UNITARE ÎNTR-O GRINDĂ DUBLU ÎNCASTRATĂ Scriind momente faţă de axa neutră, se află momentul încovoietor
ÎNCĂLZITĂ NEUNIFORM ”
care se produce în secțiune

|
Dacă variaţiade temperatură este neuniformă pe grosimea unei bare,
oyă4 = Bf 3 aA to
y|uăa.
—

acest lucru duce la dilatări inegale ale fibrelor longitudinale, ceea ce are
drept efect; producerea de eforturi de încovoiere. p-i d /
Se consideră exemplul unei grinzi simplu rezemaiă, Ia, capete (fig.
11.42, a), fără sarcină exterioară, de lungime ! şi secţiune dreptunghiulară Primul termen — moment static — este nul, iar al doilea
cu inălţimea 4, avînd faţa, inferioară încălzită la o temperatură î,, iar cea. __ Ba(hi — în) Îz
superioară la 2, unde t,>>t2. Se cere să se determine raza de curbură M (11.34)
a iibrei medii deformate. Dacă, pentru a împiedica curbarea, grinda, se fu
face incastraiă, ca în figura 11.42, bd, să se calculeze momentele care se De asemenea, ecuaţia de proiecţii dă forţa axială datorită dilatării
produc în reazeme și efortul unitar produs în grindă. Se admite că, pe împiedicate
înălțimea, grinzii, temperatura variază liniar între î, şi 4». În baza ipotezei
date, la mijlocul înălțimii secţiunii (fig. 11.43), temperatura, are valoarea, y=f caa = Bia, (11.35)
medie A 2
bit
fa == la Condiţiile în încastrare nu permit deformarea barei, care rămîne
2 rectilinie.
iar la, o distanţă y de la axa neutră are valoarea, Dacă nu ar exista încastrare, iar bara ar fi simplu rezemată la capete,
ea s-ar deforma după un arc de cerc, a cărui rază este
= Ele (î. — în) y |
1 OM alt —tz) (11.36)
2 h
o El, h
î2 Relaţia (11.30) poate fi extinsă pentru un sistem de bare în care au
j
loc încălziri neuniforme, de felul celei examinate mai sus. Pentru simpliii-
care se va nota
7 O z 9) | 0 Z ţ £ PRR NR LA (11.37)
F >
, —
ii =
[ji
- /> 2
N mărimea v' fiind constantă de-a lungul unei bare, dar putind varia de la o
p Z7 2 A NA, | | bară la alta.
7 2 Folosind figura 10.8 şi acelaşi raţionament ca la stabilirea formulei
pa A_ Z _ 7 jy Z
(11.30), se serie unghiul de rotire cauzat de cuplul M din relaţia (11.34)
Fig. 11.42 Fig. 11.43 asupra elementului dz
Mă at”
Din cauza diferenţelor de temperatură, fibrele situate la diferite = = — da,
distanțe 7 de fibra medie se dilată diferit. BI, e

23—6, 1501 | 353

352

|
iar, în baza teoremei reciprocităţii lucrului mecanic, rezultă
Al sistem de bare static nedeterminat, se constată că bara cu lungime gre-
du = (m dz, (11.38) șită nu poate fi montată decit; forțat, aplicîndu-i o forţă de întindere sau
FĂ compresiune (după caz); această forță acţionează însă asupra nodurilor
respectiv, în cazul cel mai general, de la capetele barei, ceea ce produce eforturi unitare în întreg sistemul
de bare. Aceste eforturi unitare se suprapun apoi — adunîndu-se sau scă-
3 = E | noi da + > | m = dz. (11.39) zîndu-se — cu cele datorite sarcinilor utile aplicate sistemului.
Pentru simplilicare, se consideră sistemul celor trei bare din figura
11.45, articulate în punctul 0. Barele laterale sint identice, de lungimi
PROBLEMĂ I/cos a şi rigidități EA, iar cea centrală de lungime 1 şi rigiditate ZA.
Dacă toate barele ar fi corect; executate, punctul lor de înţilnire ar fi F.
11.20, Să se calculeze reacţiunea în reazemul simplu și să se construiască diagramele 7, M La montaj, se constată că bara centrală a fost executată mai lungă
la grinda din figura 11.44, avînd în partea superioară temperatura /, şi decit era necesar, avind lungimea BG = 1 + 5, unde 3 este eroarea de
în cea inferioară î,, dacă
temperatura variază liniar pe înălţimea grinzii. În stare naturală, grinda
nu este încălzită.
Se observă că modul de rezemare împiedică numai încovoierea produsă de execuţie. În această situaţie, ea nu poate
dilatarea neecală
a îibrelor. Grinda este simplu static nedeterminată. în îigura 11.44, b s-a
reprezentat sistemul
fi montată. Spre a realiza montajul, se
de bază, cu necunoscuta X,, ca şi diagrama sarcinii unitare A, =, aplică în capătul barei o forţă de com-
Cu această diagramă se află presiune P, pînă cind punctul G ajunge
9) > (2) E4 a APA E. în Fi. După executarea legăturii (prin
buloane, nituri, sudură), se înlăţură forţa
L> “EI 2 3 3EI
kr
j P. Bara comprimată caută a se destinde,
Ti în 4
i
Rn Deplasarea 8, se află cu relaţia (11.38), în care dar nu mai ajunge pînă la G, Qin cauza
trebuie să fim atenţi că lungirile at“/k sînt de sens
z | - contrar lui dz, deci să luăm semnul minus
opoziţiei pe care o întimpină din partea,
i barelor laterale. În consecinţă se stabi-
al , Ț ai , | ab?
pa Z [A a = = | maz = — | a Soaz= - Zi leşte o poziţie de echilibru, în 0, bara, mij- —-
| LL] | F Lt] 0 locie răminind comprimată cu o forță 6 ——
X, l î Într-o secţiunea oarecare, m = x. Se află ne- N, iar cele laterale, întinse cu forţele N,.
Fig. 11.45
cunoscuta static nedeterminată Se vor.determina aceste forțe.
80 3 EI at” Sub efectul forței de compresiune AN, bara mijlocie are o scurtare
7
i | E) [A Ah= hi -— ga AL, punctul G ajungînd în 0. Mărimea deformaţiei este, în valoare absoluţă
Momentul în încastrare este

: ” 3 E lat?

Fig. 11.44 T. M
Cu aceste valori se construiesc diagramele Bara laterală CO suferă, datorită forței de întindere N,, o lungire
Al, :== HO, care, neglijind variaţia înfinit mică a unghiului «, are expresia
9. EFORTURI UNITARE DE MONTAJ ÎN SISTEME STATIC NEDETERMINATE
de unde | |
Șe întîmplă uneori ca lungimea, unei bare, realizată în atelier, să nu
fie exact cea teoretică — diferențele putind îi destul de mici — fie din
cauza unei greşeli de calcul, fie din cauza unei execuţii insuficient de
no Ah.
608 a
ingrijite.
O eroare de un milimetru la lungimea de cîţiva metri a unei bare Pe de altă parte, lungirea Al, este produsă de forţa N, în bara de lun-
dintr-o grindă cu zăbrele pare cu ţotul nesupărătoare. Dacă sistemul de gime [/cos a |
bare este static determinat, această greşeală duce numai la uşoare modifi- A
cări ale configurației geometrice, fără alte consecinţe. Din contră, într-un Ala — Nol 3 deci FO = = du
EA COS a BA Cos? a
334
355
 Conform figurii, eroarea de execuţie 3 = GP este suma segmentelor
GO şi OF, deci | : :
N Nol
 = —— 2 . 11,40
BA, + EA g COS? &

_Pe de altă parte, cele trei forţe concurente în O sînt în echilibru, deci
satistac ecuaţia de proiecţii |

2Na cos a — N, =0. (11.41)

Rezolvind sistemul de ecuaţii (11.40), (11.41) se găsesc

SE,A, Y,
BA j ni
N — CAPITOLUL 12

IL + Dcosa (11.42) .
( 2 BA 0083
STABILITATEA ECHILIBRULUI ELASTIC
Forţele găsite sînt în valoare absolută. Prin împărțire cu ariile res-
pective, se află eforturile unitare de montaj în barele articulaţe.
1. STABILITATEA ECHILIBRULUI ELASTIC. FLAMBAJUL

Este îndeajuns de cunoscută problema stabilităţii echilibrului în meca-

nica, corpurilor rigide. Dacă un corp se poate rezema în diferite poziţii
pe o suprafaţă, echilibrul este stabil atunci cînd în urna, unei deplasări
arbitrar de mici el revine la poziţia iniţială. Aşa, spre exemplu, bila de
greutate G din figura 12.1 este în echilibru stabil în poziţia A şi în echili-
bru nestabil în poziţia A'. Conul cireular drept din figura 12 2 este în
echilibru stabil în poziţia din stinga și nestabil în cea din dreapta. Dacă
este deranjată din poziţia de echilibru stabil, într-una vecină, bila execută |
o serie de mişcări oscilatorii în jurul poziţiei de echilibru A. Aceste mișcări
se vor amortiza datorită îrecării, corpul revenind în poziţia de echilibru
34“
Z/ 1,> -
,

34 >

Pi III III
Fig, 121 Fig. 12.2
stabil. În opoziţie cu aceasta, pila deranjată uşor din poziţia de echilibru
nestabil, adică din punctul cel mai ridicat A”, părăsește această poziţie
inițială, fără a mai reveni. |

357
 „ „Un fenomen analog, de stabilitate sau de nestabilitate, datorii însă
mărimii sarcinilor, nu poziţiei corpului, se întilneşte Ja numeroase elemente
de construcţii şi maşini, de cele mai variate forme. Să examinăm cîteva
exemple.
Bara din figura 12.3 este articulată la ambele capete şi supusă la o
iorţă de compresiune P. Ciţ timp forţa P are valori mici, bara, este în echi-
libru stabil : dacă se aplică o forţă transversală care produce o încovo-
lere, îndată după înlăturarea, acesteia, bara reia forma, dreaptă de echili-
bru. Mărind mereu valoarea forţei P, se ajunge la situaţia că, sub efectul
forţei perturbatoare transversale, bara părăseşte complet poziţia de echi-
libru, adică se încovoaie ca în figura 12.3 dreapta, fără posibilitatea de a
reveni. hezultă că la atingerea unei anumite valori a forței P, căreia, i se
dă numele de forţă critică de flambaj, bara trece din starea de echilibru
stabil în cea de echilibru nestabil.
Inelul subţire din figura 12.4, supus unei presiuni exterioare p, uni-
form repartizată pe circumferința sa, are forma circulară de echilibru
stabil ; după atingerea presiunii critice de flambaj, el poate lua forma elip-
tică indicată pe figură. Grinda din figura 12.5, avînd secţiunea dreptun-
ghiulară îngustă, se deformează numai în planul ei, cât timp forţa P nu
depăşeşte valoarea criţică. În cazul cînd forţa, P atinge valoarea iorţei
critice
de flambaj, poziţia grinzii se modifică brusc, apărînd, pe lingă
încovoierea din planul ei, deformaţii de încovoiere laterală şi răgucire.
Fenomenul de trecere a unei piese din starea, de echilibru stabil în cea
de echilibru nestabil, la o anumită valoare (critică) a sarcinilor aplicate
poartă numele de flambaj.
Experienţa a arătai; că valoarea, forţei critice de flambaj depinde de
forma; şi de dimensiunile piesei, de felul de rezemare şi aplicare a sarcinilor.
/A | FȚi
SN N
| V,
Fig. 12.3 Fig. 12.4 Fig. 1255
„Atingerea forţei critice de îlambaj într-o piesă reprezintă o stare
periculoasă, la care mașina sau construcţia în care se află această piesă
poate fi distrusă. . Pentru rezolvarea problemei, se consideră că bara dreaptă, solicitată
__A calcula o piesă Ja flambaj înseamnă a determina valoarea forţei
critice şi a alege forţa reală de e ori mai mică, numărul c purtînd numele
358
de coeficient de siguranţă la flambaj. În cazul barei din figura 12.3 — sau
al altei piese — efortul unitar produs de către forța criţică de îlambaj,
numit efort unitar critic de flambaj, poate fi cu mult inferior valorilor
criţice din rezistenţa materialelor, ca : limita de curgere, limita de pro-
porţionalitate sau altele. Rezultă că, în astfel de probleme, calculul uzual
din rezistenţa, materialelor este de prisos şi că bara trebuie dimensionată,
pe baza calculului de flambaj. Din cele arătate, tragem concluzia că feno-
menul de flambaj. este cu totul diferit de solicitările uzuale din rezistența,
materialelor. Efortul unitar critic de flambaj va fi comparat totuşi cu
valorile particulare ale curbei caracteristice. Calculul la flambaj întocu-
ieşte, la unele piese, calculul de rezistenţă; alteori, el se face în paralel cu
calculul de rezistenţă. Aceste motive fac ca studiul ilambajului să fie tra-
tat; ca un capitol special din rezistenţa materialelor, deși ienomenul este
complet diferit de solicitările care fac obiectul rezistenţei materialelor.
Comparind valoarea efortului unitar critic de tlamba;j cu limita de pro-
porționalitate a materialului, se poate întîmpla ca el să îie inferior sau
superior acestei limite. În primul caz se vorbește despre flambaj elastic, iar în
al doilea, despre flambaj plastic. Problema îlambajului elastic pentu barele
drepte a fost rezolvată încă în secolul al XVIII-lea de către L. Euler. Pro-
blema flambajului plastic, deşi are diferite soluţii teoretice, prezintă
dificultăţi şi este tratată azi încă prin formule empirice, rezultate din
cercetări experimentale.
Fenomenul flambajului apare la un număr destul de variat de elemente
ale maşinilor : bare drepte solicitate la compresiune (centrică sau excen-
trică) ; bare drepte solicitate prin forțe axiale și transversale ; bare curbe
solicitate prin eforturi care produc compresiune ; grinzi drepte înguste
solicitate la încovoiere ; profile subţiri solicitate la încovoiere şi răsucire;
tuburi cu pereţi subţiri solicitate prin presiuni exterioare sau interioare,
prin forţe axiale san prin cupluri de răsucire; plăci plane comprimate
ete. În capitolul de faţă se va studia, sub diferite aspecte, problema
flambajului barei drepte şi barei curbe, urmînd a se face completări în
capitolele următoare.
Bxistă metode variate pentru determinarea forței critice de flamba),
unele exacte, altele aproximative. Problemele simple, clasice, se rezolvă
prin metodele exacte. La problemele complexe se folosesc metode de calcul
aproximativ, bazate pe considerente de energie de deformaţie sau pe.
alte criterii. În cele ce urmează, se vor trata cîteva exemple simple de
piese ce pot să flambeze, rezolvate prin metode exacte sau aproximative.
Problemele complexe pot fi cercetate în lucrări speciale asupra stabilității
elastice [45], [46], [47], [49].
2. CALCULUL SARCINII CRITICE DE FLAMBAJ PENTRU BARA COMPRIMATĂ.
FORMULELE LUI EULER
la compresiune, s-a încovoiat din cauza atingerii sarcinii critice, deci
a flambat. În această situație, se serie ecuaţia fibrei medii deformate şi se
359
caută condiţiile care fac posibilă existenţa formei curbilinii de echilibru, pe la, celălalt capăt : e =], »=0;
lîngă cea, rectilinie. Se vor descrie patru cazuri de bare solicitate prin forțe l
ză Ed
aplicate la capete, diferind între ele numai prin modul de rezemare (fig. l a mijijloa . D= — i =

12.6). Dintre acestea, cel mai frecvent în

P P P V aplicaţiile tehnice este cazul barei articulate condiţie în expresia lui 2, rezultă
Înlocuind prima
| la ambele capete (77), numit şi caz fundamen-
tal de îlambaj. |
ecuaţia deformaţiei devenind
B = 0,

a. BABA ARTICULATĂ LA AMBELE CAPETE

D= A Sin ag.
Se consideră bara în poziţia deformaită
din figura 12.7, raportată la sistemul de axe A doua condiţie la limită duce la rezultatul
20y. Într-o secţiune oarecare z, bara are 0 = A sin al.
Z săgeata , iar forța P produce un moment
incovoietor pozitiv Sînt trei soluţii care satisface această ecuaţie:
/A 77 | N — Po.
a) Soluţia A — 0 duce la 2 3 0, deci bara nu ilambează, ceea ce
este contrar ipotezei puse.
Fie. 126 Se observă deosebirea esenţială dintre b) Soluţia a = 0, înlocuită în relaţia (12.1), dă P — 0, ceea ce este,
expresia momentului încovoietor din această de asemenea, contrar premiselor problemei.
relație şi cea a momentelor încovoietoare uzuale: aci momentul este c) O serie de soluții ale ecuaţiei trigonometrice sin al = 0
funeție de deplasarea 2, pe cînd în mod. obişnuit el este funcţie numai de
poziţia relativă a sarcinilor, fără a se lua în considerare deformaţiile. = 7, 27, BT cop NT ase
Ecuația diferenţială a fibrei medii deformate este .
2 Luînd prima din aceste soluţii şi înlocuind-o în formula (12.1), se
PN ac DN — M = — Py
găseşte
da?

dz? EI
Valoarea forţei P, corespunzătoare acestei relaţii, este forța critică
Se face notația simplificatoare de flambaj
__ 251 i
= 2 (12.1)
Pau = (12.3)
BI
—— (i, 4

cu care ecuaţia diferenţială devine Dacă secțiunea barei are momente de: înerție diferite pe diverse direciii
20 (adică nu este ericulară, inelară sau pătrată), flambajul se va produce pe di-
AO a —0, (12.2) Pl i a: _z recția cu moment de inerție minim, deci la o valoare a forţei dată de relaţia
d22 Li 8 P

Soluţia
ITI)

acestei
L

ecuaţii
LE

diferenţiale
L, | *

cu A
mal”. -

Za : Per
12
(12.4)
coeficienţi constanţi este N ş
. 1
D= A sin ag + B os ca, f Fig, 12.7 Relaţia (12.3) sau (12.4) este formula lui Buler pentru cazul funda
mental de flambaj. |
Constantele se determină punind condiţiile la limită: Influenţa momentului de inerție minim se poate pune uşor în evidenţă
făcînd o experienţă de flambaj cu un ieu: flambajul se va produce
la un capăt: %=0, = 0;
361
360
 totdeauna în acelaşi plan. Din contră, o bară cu secţiunea circulară poate maşinilor, solicitate la compresiune, sprijinite în unul sau mai multe
să flambeze în orice plan. puncte (fig. 12.9). | i | |
Derivind ecuaţia fibrei medii deformate, rezultă Bara articulată la capete reprezintă cazul cel mai frecvent de piese,
care pot să flambeze. Ca exemple, se pot cita : tija pistonului, biela, barele
& — Aa COs ss,
comprimate ale grinzilor cu zăbrele etc.
„da

Aplicind ulţima dintre condiţiile la limită date, rezultă aceleași

soluţii, adică : A. = 0, sau « = 0, san = a ...» deci nu se poate
Fig. 12.9
determina, valoarea constantei A spre a cunoaște exact deformația barei.
În consecință, constanta; A rămîne nedeterminată şi i se poate da o b, EARA ÎNCASTEATĂ LA UN CAPĂT ȘI LIBERĂ LA CELĂLALT
valoare 1. Cu aceasta, ecuaţia barei deformate devine:
Se consideră bara, din figura 12.10 şi se procedează la fel, ca, la cazul
PT | precedent. Momentul încovoietor, ecuaţia diferențială şi integrală ei sint
2=w Snc (12.5) aceleași ca la bara articulaţă la ambele capete.
d20
Curba, din figura, 12.7 este deci o sinusoidă. Faptul că nu s-a putut M = Po; EI
determina constanta A, respectiv 2, nu este supărător, întrucît nu inte-
resează mărimea deformaţiei, ci valoarea forţei critice de flambaj şi p=— A smn
ad + BCOs ag.
pentru aceasta trebuie luate măsuri ca ea să nu se producă. Atingerea
forţei critice de falmbaj duce la pierderea echilibrului, deci la distrugerea, Conform figurii 12.10, condiţiile la limită sint
ansamblului în care intră piesa respectivă. r=0, v=—0;
Ce reprezintă celelalte soluţii ale ecuaţiei trigonometrice din care s-a
determinat: «? Ele sînt valori succesive ale forței critice de flambaj su-
perioare celei date de formula (12.3). Așa, de exemplu, soluţia a doua,
a ecuației trigonometrice, ul = 27, dă forţa critică Prima condiţie dă B = 0. Se înlocuieşte a doua condiţie în ecuaţia
da
4Ax2Hl —— =— Au 008 a
Pac — J2 3
| da
şi rezultă soluţiile posibile
care este de patru ori mai mare decit cea prece- 0) A=0; ba=0.
dentă. Această valoare prezintă doar inţeres teo-
retic, întrucît prima forţă critică deflambaj este cea, c) a = Pa E am tr DE e
minimă la, care piesa flambează şi poate fi distrusă.
Forma de îlambaj corespunzătoare soluţiei a doua, Ca, şi la problema precedentă, | z
este cea indicaţă în figura 12.8, a. Această formă, singurele soluţii acceptabile sînt p
respectţiv forţa critică corespunzătoare ei, esteprima cele ale ecuaţiei trigonometrice. — ,
la care bara poate să flambeze, în cazul în care Prima dintre ele duce la valoarea
mijlocul barei nu se poate deplasa lateral. Se găseşte minimă a forţei critice de flambaj
astiel soluția de a mări de patru ori forţa criţică de 2 P
tlambaj a unei bare. Analog, dacă se asigură contra
Fig. 12.8 deplasării laterale două puncte fixe intermediare,
ca în figura 12.3,5, forța critică de flamba]
devine de nouă ori mai mare decit cea dată de formula (12.3). O apli- aa O(oI2 Fig. 12.10
care practică a acestei concluzii se găseşte la diverse tije de comandă ale

362 363
 Se poate face și aici o discuţie similară cu cea de la cazul precedent, în ecuația
do
Ep , dă
aplicată
asupra, celorlalte soluţii ale ecuaţiei trigonometrice. Ultima condiţie,

c. BARA ARTICULATĂ LA UN CAPĂT ȘI ÎNCASTRATĂ LA OCBLĂLALT 0 — Ace cos 0 a 5:

Dacă nu ar exista articulația O, bara s-ar deforma după linia întreruptă din figura 12.11
Spre a o readuce în poziţia desenată cu linie plină, este necesară o forţă transversală H, care face introdusă în ecuaţia lui v, dă
A doua condiţie,
ca săgeata în origine să fie nulă. Momentul încovoietor într-o secțiune oarecare x este, din
această cauză, -
M = Po — Fă, 0 = A sin în
— 1 & ci ——l [L]

Ecuația diferenţială a fibrei medii deformate este

Ulţimele două relaţii se mai pot scrie
d?
EI dz?
= — M= — Po+ Hz H i Ă HI
gl = —
cos >; ul =
A sin — Zi
Aa
sau |
d20 P HI Prin împărţire, rezultă
Par P (12.7)
da? EI EI te al == al

Soluția ecuaţiei omogene fără membrul al doilea este are ca primă soluţie
Această ecuaţie trigonometrică
D= A sinar+ Bcosar, al = 4,49; a2i* = 20,19
unde s-a notat
20;16 P
P a = = =
02 = —— a [2 EI

O soluţie particulară a ecuaţiei neomogene este 20,16 E/

er B
H
D=

P
celelalte cazuri, se poate scrie
Se vede că această soluţie paticulară Spre a avea aceeași formă cu formulele date Ia
verifică ecuaţia (12.7)
20,18 = 2,05 7 8 272
d LE H d2 LU,

dz PP? da 2,05m2 EI
pai
pi
2
53| _
=
EI
E .
cr = FR

pa PH Hp.
——— — T= e,

EI! P ZI
Integrala generală a ecuaţiei (12.7) va fi
(12.8)
zi
p = A sing + Boosar+ E
Fig, 12.11

Determinarea constantelor A, B, H se face ţinînd seama de condiţiile la limită, care sînt ÎNCASTRATĂ LA AMBELE CAPETE
d. BARA

do fibrei medii deformate este

t=0,v=0; c=1,v=0; 2=1, —=0, Esuaţia
da
Me
Prima condiţie dă B = 0 și ecuaţia se reduce la p= Asinar- Beosat + 5?

As 4 H do Pi 1 H
D= ASin ot —T; — = AGCOS at —,
Sp? aa pp unde M, este momentul din încastrare.

365
304
 Pentru determinarea constantelor, se pun condiţiile la limită şi anume

t=0; v=0 Observaţie generală. Expresiile forţei critice de flambaj pentru cele
(a) patru cazuri examinate, daţe de formulele (12.3), (12.6), (12.8) și (12.9),
a = 0. do diferă una de alta numai printr-un coeficient numeric. Ele pot fi scrise
> a 0 b) sub următoarea formă unitară |

PL, du
P

cr
— 72

2
tn ,
(12.40)
2? az 0 (c)

(d
dacă se introduce noțiunea de lungime de flambaj 1,. Din formulele stabilite
se vde că pentru cele paru cazuri reprezentate în figura 12.6 lungimea
de fiambaj este
(e) cazul Ii: 14 =—2
Folosind condiţia (a) în ecuaţia fibrei medii deformate, rezultă cazul ÎI: Ul
M 2
0O=Bp— _ Mo,
cazul II] : Lp = ja
P P
Derivind ecuaţia fibrei medii deformate
cazul IV : 1, =
do j M
[a
FR d)
Aa cos ar — Bsin at = Aa cos ar i ——0- a sin x
-Pentru alte cîteva cazuri de încărcare a barelor comprimate, sarcinile
P .

și punind condiţia (b), se găsește critice de flambaj se dau în literatura de specialitate.

Q= Ac, A4A=9,
ecuaţia devenind
3. LIMITELE DE APLICARE A FORMULEI LUI. EULER. FLAMBAJ ELASTIC
do Mo
| dz > d & sin ax, ŞI FLAMBAJ PLASTIC
Condiţia (c) dă a. FLAMBEAJUL ELASTIU

———
0 = —— asin — =
împărțind valoarea forţei critice de îlambaj, dată de relaţia (12.10),
care are trei serii de soluţii: prin aria secţiunii, se află efortul unitar critice de flambaj (adică efortul
unitar de compresiune din bară, corespunzător forţei critice de îlambaj)

>
Ma ,
1) > 0, neacceptabilă ; g_ Po _ Tla | |

ma
2) a = 0, neacceptabilă;
A PA
momentul de inerție ca produs între aria secţiunii și

e
PI Exprimînd
3) > To 27 oo Rea pătratul razei de inerție (minime), rezultă
__ 72B A12 in 72 r2H
Prima soluţie a ecuaţiei trigonometrice dă sarcina critică de flambaj
“
Ocp = Z A FR
(2) =:
2 | ( 12.1] )

27 472 P
; = Vant

În relația, de mai sus s-a introdus mărimea adimensională

(12.9) A = i (12.12)
l/min

numită coeficient de subțirime sau coeficiet de 2velieţă al barei.

366
367
 Relaţia între o, şi 3, reprezentată de formula (12.11) este o hiperbolă fel relaţia lui Euler (12,10) se înlocuieşte prin
de gradul al treilea, numită hiperbola lui fiuler, redată în figura
12.12. Se TO El main
| poate mareape această curbă pune- P., = (12.13)
Op A tul B, avînd ca ordonaţă limita de
FI
proporţionalitate c,. Întrucît for- Mărimea FE poate fi stabilită cu ajutorul curbei caracteristice. Se
înțelege că punctul 7, respectiv eforţul unitar oz = 0 corespund sarcinii
N Zi mulele lui ZBuler s-au stabilit;
II | F,forta) p pe
baza unor relaţiiCI care admitDLUt legea, critice de flambaj.
flabaj | e/a57e | lui Hooke, înseamnă că ele sînt forma arătată, teoria Engesser-Kârmân a fost criticată, datorită
plase valabile cât timp o. < o, respectiv: iaptului că ea nu ia în considerare cele două fenomene ce se produc,
N AZ A. Pentru A<2,
cu module de elasticitate diferite, în momentul cînd apare flambajul.
deci
0, Ge >0p, ÎN bară se produc deformaţii Cind bara flambează, se produce o încovoiere, care mărește eforturile
plastice, deci formulele lui Euler unitare de compresiune într-o parțe a secţiunii (peste valoarea az dinaintea
nu mai sînt valabile. ilambajului) respectiv le micşorează în altă parte a secţiunii. Se cunoaşte
că descărcarea are loc pe o linie TB paralelă cu porțiunea, reeţilinie a carac-
Ca urmare, punctul B, respec- teristicii, deci avînd panta, egală cu E, pe cînd încărcarea se face, pentru
/i — tiv abscisa 2, împarte domeniul creşteri mici ale lui oc, după tangenta O fioircare.
A de variaţie al lui A în două părți : n
dusă în 7, deci cu panta Ba. Si
Fig. 12.12 — zonă fiambajului elastic, cină
5; S 0, deci 1 > 2; În acest fel, deşi încovoierea produsă lascarcupe
LL
— zonă flambajului plastic, cînd o, > Gp, deci A < În. respectă legea lui Bernoulli, adică e variază
Calculul la flambaj se va conduce pe baza, formulei Iui Euler numai liniar pe secţiune între «, şi e, suplimen-
în zona flambajului elastic. tele de eforturi unitare variază după două SN
| drepte cu panțe diferite, cum se aratţă în
Se constată şi experimental că în zona, ilambajului elastic există
figura 12.14.
concordanță între valorile lui o, calculate cu relaţia (12.11) şi cele obținute
in laboratorul de încercări, în timp ce în zona, ilambajului plastice nu mai Cele două triunghiuri de eforturi uni- p
există concordanţă (adică valorile obţinute experimental nu se înscriu pe tare, co, Și 02, se datorese curbării barei, | |
pariea punctată a hiperbolei din fig. 12.12).
S'] | |
Valoarea lui 1, se obţine înlocuind în formula, (12.11) pe c., prin o,.
Aşa de exemplu, pentru OL 37, lînd op =— 2100 daN/em?, rezultă
E E DEE i MI E:
_ h_ x
m2- 2,1: 105
2 100 = a > 29 2 100. 67 Z, f i |

ho 1|9
Glitter
Întrucît limita de proporționalitate variază între anumite valori, se £
obișnuiește a se lua 79 = 100 sau 1, = 105.
„A

4 —S ih |
b. FLAMBAJUL PLASTIC. TEORIA ENGESSER-EĂÂRMAÂN >
04 a fi2
Dacă pentru valori ale coeficientului de subţirime inferioare limitei
A efortul unitar critic de flambaj nu mai corespunde hiperbolei lui Huler, K:
se pune intrebarea de a găsi relaţia între o, şi A şi pentru zona flamba-
jalui plastic. YA _ ț

Pentru oţeluri, problema flambajului plastic devine mult mai diiicilă, 0 8 7 j

datorită traseului curbiliniu. al curbei caracteristice, după depăşirea, limitei Fig. 12.13 Fig. 12.14
de proporționalitaie.
nu creşterii forţei P. Ca urmare, forţa rezultantă dată de ele trebuie să
soluția propusă de Engesser, se definește modulul tangent Ba fie nulă, în timp ce momentul lor trebuie
intr-un punct oarecare al curbei caracteristice (fig. 12.13) şi în acest să egaleze momentul Py al
sarcinii P, datorit producerii săgeţii o.
368 24—c. 1801 369
 Se fac înlocuirile
Se pot serie ecuaţiile de echivalență în secţiune

cdA. = 0; | 01 dA = Po,
A 4
Imînd axa y ea pe figură, se poate scrie:
În zona he
9 —— Oa.
Ei __ E _ 1 __ d2

ha
În zona h, ceea ce transformă ecuaţia de mai sus, în

ha d2
aa (el + Elo) = Po
h, şi o, fiind considerate în valoare absolută. Sau
Ecuația de proiecţii devine d2 P
dz?
+
OBE, + EI,
4 = 0. (12.14)
că =| SL odari A oda = af yaa +] a dA =
0 ha 9 ha

Se introduce momentul de inerție I al întregii secțiuni

A _n h 1 *0 he ha fu ho Ul,

d22 P
— S101 + S202 0
Hi | Ati = 9.
ha LE TIE B=2.
(2rp+ )
unde s-au notat cele două integrale cu $, şi 82. Relaţia, Mărimea din paranteză se defineşte ca modul de elasticitate redus

S162 + Sa202 — 0 E, == BaLR:I I

++ B—27 A
i (12.15)
ha ha
ceea ce transformă ecuaţia diferențială în
duce la determinarea poziției axei neutre, stiind că 8, <0, S2 >0.
Se scrie, de asemenea, ecuaţia de momente | dz BI (2) . | | (12.16)

erau pia fra

0

— n
da”
9
ouaa =
—h
aaa
1 sf pra = m
(* Sopza4
0
=
HA
„Se vede că ecuaţia (12.14) este de aceeași formă cu (12.2) deci sarcina,
criţică de îlambaj este
T2Bl
|
_
Se notează momentele: de inerție ale celor două părţi ale secţiunii P cr =
a = (12.17)
ti Aia | Principala, dificultate constă în necunoaşterea valorii lui £,, definit
i! 204 =; ( PĂA =], de formula (12.15), datorită în special incertitudinii asupra lui £,.
—Ba 0 4 aplicam rezuliatele de mai sus la o secţiune dreptunghiulară.
Ecuația (12.13) se mai serie i e
şi ecuaţia de momente devine
S1Hoe 1, Seea __
0
ha ho
i TD 2
07 Ga

| —. 1, = Po.

370
 E c, FORMULELE TETMAJER-IASINSHI PENTRU FLAMBGAJUL PLASTIC
.
respecti
|
v, simpliiicind. prin 1 2
În ha Incertitudinea asupra modulului de elasticitate redus a condus pe
unii cercetători ca, pe baza rezultatelor experimentale, să propună dife-
Sim “+ SE — Q.
rite relaţii analitice pentru tuncţia o.,(A) în zona flambajului plastic. Se
Însă | , cunosc astiel relaţii parabolice, elipiice, _
Dh2 bha | liniare, pentru traseul curbei BD din V,,.
S, —— — 3 Sa — — fig. 12.15. După studiile tăcute de Tet- G
majer şi Lasinski, se poate lua, în dome- G N

=
L
N
ceea ce duce la niul flambajului plastic, o relaţie liniară „€
Rhz, (12.18)

'
Hohe —
Oa, =A — VA (12.21)
Înţrucât
hi + hpa=h (12.19) corespunzătoare dreptei BD din figura |
12.16. Această dreaptă este limitată de
din sistemul (12.18) şi (12.19) se găsește | punctul B, determinat, de 7, iar în 9 A, Ag A
stinga de punctul D, corespunzător lui Fig. 1246
AVE h Va 1. De obicei, materialele care au limită
hu =
| VE Vă? e VE+VEz de curgere, punctul D corespunde valorii cs. =. Pentru A < 1 se consi-
deră căbara nu mai flambează, calculul făcindu-se la compresiune simplă,
Se înlocuiesc valorile Coeficienţii a şi b variază de la un material la altul ; cîteva valori ale
lor, ca şi ale limitelor Ag, A, sînt date în tabelul 12.1.
bh? bhă bh>
la = Ia = 3 Fi a Tabelul 12.17,
Coeţieienţii din îormulele Tetmajer-lasinski
şi se obţine expresia modulului de elasticitate redus
Materialul a b Aa Ă

E, = At, (12.20)
OL 37(0, = 24 daN/mm?) 3 040 119 105 60
VE + | Ea)? |
Si Dacă se înlocuiesc, suc- Oțel, 5, = 48 daN/mm?,
cesiv, valorile lui Erpentru Ga = 31 daN/mm2 4 600 25,7 100 60
7 A ”-
A diferite puncte 7 de îelul Oțel, 6, = 52 daN/mm?,
celui din fig. 12.13, se gă- ge = 36 daN/mm? 5 770 37,4 100 60
sesc o serie de valori pen-
vru E,, respectiv o serie de Oțel cu 5% nichel 4 610 25 86 0
valori pentru forţa critică, Oțel crom-molibăen 9 800 53 55 0
date de formula (12.17).
împărțind pe P., prin aria Duraluminiu 3 720 21,40 50. 0
secţiunii, se află o.,, deci
se pot determina punctie Lemn | | 287 - 1,9 100 - 0

m ale diagramei o, = (A),

A îm zona flambajului plastic. Pentru fontă se foloseşte o relaţie parabolică
Fig, 12.15 Se obţine astiel curba PD
din figura 12.15. ,
Gep = 7 760 — 1202 + 0,53 22, (12.22)
în punctul D, pentru A = 1 s-a atins limita de curgere. Sub această
valoare a lui 7, bara se calculează numai la compresiune, respectiv iinia
DF' este o orizintală,.

372 373
 4. CALCULUL LA FLAMBAJ de inerție pe toate direcţiile, adică secţiunile circulare, inelare sau pătra-
te. Secţiunea inelară este mai avantajoasă decât cea circulară, avînd, pen-
Sarcina, critică de flambaj, respectiv efortul unitar criţie de flambaj, tru aceeaşi cantitate de material, un moment de inerție mai mare decît
sînt mărimi periculoase, la care piesa se poate distruge ; ele pot fi comparate cea, circulară. | |
cu mărimile eriţice din calculul de rezistență, : forţa de rupere, rezistenţa, Cunoscînd iorma secțiunii, se ailă aria A şi se calculează raza de
la rupere. | inerție
Forţa, reală din bara solicitată la compresiune trebuie să fie inferioară
sarcinii critice, raportul lor fiind numit coeficient de siguranţă. i =VA
[Ea (12.26)
Calculul la flambaj constă fie în a dimensiona o bară, dacă se dă
coeficientul de siguranţă, fie în a verifica valoarea acestul coeficient. Se determină apoi coeficientul de zvelteţe
Calculul de dimensionare la îlamba] se bazează pe alegerea unui
coeficient de siguranță la flambaj, cu care se împarte sarcina critică, spre zh
a atla sarcina admisibilă a barei (A

P = Le, (12.23) Determinind valoarea lui 7, se obţine una din următoarele două
C situaţii :
1) Se găseşte AA, deci piesa se află în domeniul flambajului
elastic, ceea ce arată că dimensionarea cu formula lui Fuler este corectă.
a, CALCULUL ÎN DOMENIUL FPLAMEAJULUI ELASTIC
2) Se găseşte A <.-7, ceea ce situează piesa în domeniul flambajului
Dacă se pune problema de a dimensiona o piesă, caiculul se începe cu plastic, deci face neaplicabilă formula lui Euler. În acest caz, calculul se
formula lui Euler, în care se introduce coeficientul de siguranţă la flambaj continuă cu tormulele flambajului plastic.

p — Par __% 2 PI (12.24) b., GALOCULUL ÎN DOMENIUL FLAMBAJULUI PLASTIC

e cl; | Pentru a calcula o bară cu formulele Tetmajer-lasinski se procedează

în felul următor : |
din care se obţine momentul de inerție Se dimensionează bara, la început, cu formula lui Euler, presupunînd
că ar fi aplicabilă. Dacă verificarea arată că bara se încadrează în zona

-
a 12

aa
flambajului plastic, calculul continuă astiel :
pact. (12.25) — Cu valoarea lui A găsită din prima dimensionare (dată de formula,

Pe
72

i
lui Huler) se determină etortţul unitar critice de flambaj, aplicind formulele

cea
Valorile coeficientului c sînt foarte variate și nu există prescripţii Teimajer-lasinski :

e
oficiale pentru ele. În general, coeficientul c se ia din tratate de construcții O, = 0 — ba.

oa
noa
de maşini. Pentru piese de
Tabelui 12, 2
maşini valorile extreme ce — Se calculează apoi etortul unitar de compresiune simplă
Coeficienţi de siguranță la ilambaj pentru piese se găsesc sint : minimum c=4 P
de maşini şi maximum 6 = 28, În tabe- G=——.
lul 12.2 sînt indicate citeva, A
Piesa C cifre, recomandate pentru tije — Coeficientul de siguranţă Ia ilambaj este raportul
| de piston şi biele, contorm
Maşini cu un cilindru 5—12| trajatelordeorganede maşini. e Per Ser, (12.27)
Tija | | Aplicând formula (12.25) P G
pistonului Mașini cu un cilindru. și a: $ :
contratijă ; mașini cu doi . se află momentul de inerție
cilindri | 4—8 I. Este de la sine înţeles că — Dacă valoarea dată de această relaţie corespunde celei dinainte
pentru piesele care pot să impuse pentru c, dimensionarea făcută este bună. În cazul în care se obţine
Maşini termice mari 14—28 | flambeze, cele mai recoman- o valoare a lui ce inferioară celei impuse, se măresc treptat dimensiunile
Biela Mot de automobil 1.5.5 dabile forme de secţiuni sînt piesei, recalculind apoi pe î, 1, c;, o, €, pînă cînd se realizează coeficientul
Ovoare de auvomopi cele care au acelaşi moment de siguranţă dorit. -

374 379
 Metoda expusă mai suspentru
.
calculul
ip:
la îlambaj ese
plastic este recoman-
. - Tabelul 12. 3
13 a 1:
dabilă în special pentru piese de maşini, unde coeficientul de siguranță
la flambaj are o valoarea oarecare, dată. Valorile coeficienţilor $ pentru oţelul OL 37
€. CALCULUL LA FLAMBAJ PRIN METODA COEFICIENTULUI DE Ă 0 1 2 3 4 3) 6 7 S 9
FLAMBAJe |

Din 'cele expuse, rezultă că pentru calcului la flambaj există două | 01 1,000 | 0,996 i 0,992 | 0,987 | 0,983 | 0,979 | 0,975 | 0,971 i 0,967 | 0,963
feluri de relaţii — după cum este vorba de flambaj elastice sau plastie — 10 | 0,960 | 0,956 | 0,952 | 0,948 | 0,944 | 0,941 | 0,937 | 0,933 | 0,930 | 0,926
respectiv că la, flambajul plastic calculul comportă o serie de încercări. 20 | 0,922 | 0,919 | 0,915 | 0,912 | 0.908 | 0,904 | 0,901 | 0,897] 0,894 | 9,890
În domeniul consrueţiilor, pentru valori bine precizate ale coeficien- | 30 [0,886 | 0,883 | 0,879 | 0,876 | 0,872 | 0,868 | 0,865 | 0,861 | 0,857 | 0,853
tului de siguranţă (destul de mici, de exemplu variind între e = 1,7 la 40 ! 0,850 | 0,837 | 0,843 | 0,839 | 0,836 | 0,832 | 0,828 | 0,825 | 0,821 | 0,817
valori mici ale lui > şi 6 = 2,4 la valori mari) s-a stabilit o metodă de calcul 50| 0,814 | 0,810 | 0,806 | 0,802 | 0,799 | 0,795 | 0,791 | 0,788 | 0,784 | 0,780
unică pentru fiambajul elastic şi plastic. ! 60 | 0,776 | 0,773 | 0,769 | 0,765 | 0,761 | 0,757 | 0,753! 0,749| 0,745 | 0,741
Se defineşte rezistența admisibilă la flambaj 70 | 0,737 | 0,734 | 0,729 | 0,725 | 0,7221! 0,7171; 0,713 | 0,709! 0,705 | 0,701
| 30 | 0,696 | 0,692 | 0,638 | 0,683 | 0,679 | 0,674 | 0,670 | 0,665 | 0,660 | 0,656
Dap Pa P | | 90 |! 0,651 | 0,646 | 0,641 | 0,636 | 0,630 | 0,625 | 0,619 | 0,613 |' 0,607 | 0,600
Ga = == (12.28) 109 | 0,593 | 0.585 | 0,577 | 0,567 | 0,355 | 0,545 | 0,535 | 0,525 | 0,515 | 0,506
C C 110 | 0,496 | 0,488 | 0,479 | 0,470 | 0,462 | 0,454 | 0,446 | 0,439! 0,431 | 0,424
| 120 | 0,417 | 0,410 | 0,403 | 0,397 | 0,391 | 0,3841 0,378 | 0,372 | 0,367 | 0,361
unde P este forța, reală din bară şi A — aria secțiunii ei. 130 | 0,355 | 0,330 | 0,345 | 0,340 | 0,333 | 0330 | 0,323 | 0,320| 0315 | 0,311
În acest fel, calculul la flambaj se ransformă în calcul la compresiune, | 120 | 0.306 | 0,302 | 0,258 | 0,292 | 0,290 | 0,286 | 0,282! 0,278 | 0,2741 0,271
cu relația 150 [0.267 | 0.263 | 0,260 | 0,257 | 0,233 | 0,2501 0,247| 0,244! 0,241 |! 0,238
P 160 | 0,235 | 0,232 | 0,229 | 0.226 | 0,223 | 0,221 | 0,218 | 0,215 | 0,2131 0,210
Anee = - (12.29) IN! _II70 | 0,208 | 0,205 | 0,203 | 0,201 | 0,198 | 0,196 | 0,194 | 0,1921 0,190 | 0,187
Gaf 185| 0185 | 0,183 | 0181 | 0,179 | 0,177 | 0,175 0,174| 0,172 | 0,170 | 0,168
190 | 0,166 | 0.165 | 0,163 | 0,161 | 0,160 | 0,158! 0,156 | 0,155 | 0,153 | 0,132
Mărimea oa, rezultă din valoarea lui c,, dată de fig. 12.15 su 12.16, | 200 | 0,150 | 0,149 | 0.147 | 0,146 | 0,144 | 0,143! 0,142 | 0,140 | 0,139 | 0,137
variabilă cu 1, împărţită cu an coeticient e, variabil şi el cu A. Se introduce 310 | 6,136 | 0,135 | 0,134 | 0,132 | 0131 | 0,130 | 0,129 | 0,128 | 0,126.| 0,125
noţiunea de "coeficient de flamba] 530| 0,124 | 0,123 | 0,122 | 0,121 | 0,120 | 0,119 | 0,118 | 0,117 |. 0,116 | 0,115
i 230 | 0114 | 0113 | 0112 | 0111 | 0,110 | 9,109] 0,108 | 0,1071 0,106 | 0,105 îs
9 = Daf — 1 (12.30) 540 | 0,104 | 0.103 | 0,103 | 0,102 | 0,101 | 0,100 | 0,099 | 0,098 | 0,098 | 0,097 -
Ga 250 | 0,096

unde o, este rezistența admisibilă la compresiune simplă (constantă), |

de exemplu, pentru OL 37, o, = 1500 daN/em2. | | Tabelul 12. 4
Relajia de dimensionare la ilambaj devine ă şi fontă
Coeficienţii de îlambaj e pentru lemn

Age = a (12.31)
p- Sa A Lemn Fontă ȚĂ Lemn Fontă

respectiv relaţia de verificare

p | 0 1 1 80 0,48 0,26
i , 0,97 0 0, 0,
dag SS ae (12.32) 20 gt 0:91 100 0.30 016
9» | 30 0,93 0,51 110 0,25 —
40 0,87 0,69 120 0,22 .
În tabelul 12.3, se dau valorile lui e, pentru OL 37, după STAS 50 0,80 0,57 130 0,18 =
763 [1 —71, iar în tabelul 12.4 citeva valori pentru lemn și fontă. | se fe EYI er 014 —
i

310 377
 Practic, în metoda coeficientului q, se alege o valoare oarecare pentru Întrucît a rezultat o valoare mult mai mică decit cea impusă, se reface calcului, încercînd
A, se ia valoarea lui e din tabel şi se aplică relaţia (12.31). După dimensio- o secţiune de piesă ceva mai mare. Se alege valoarea
nare, se recalculează >, se reia calculul de cîteva, ori, pînă se ajunge la dimen-
d
siuni ce nu mai variază de la un calcul la altul, d = SOomm =S8cm; i= [> 2cm; ÎI = = 60,

d. VERIFICAREA LA PLAMBAJ
Bop = 3 040 — 11,2» 60 = 2 368 daN/em?.
Pentru o bară de dimensiuni date, se calculează întîi coeficiențul de
zvelteţă A. | În continuare rezulță
Dacă se foloseşte metoda coeficientului de flambaj q, se ia valoarea „BP
A = 50,3 cm?; 9 = -— = 198,8 daN/ecm2
lui din tabel — corespunzător lui A — şi se face verificarea cu formula,
(12.32). | |
Dacă se folosesc formulele lui Euler, sau Tetmajer — Jasinski, se o DE a o
2 3683
a 11,9
determină valoarea lui e, din relaţia (12.24) sau (12.27) şi se compară o 198,8
cu valoarea, prescrisă,.

PROBLEME d i
d= mm; i =182cm; A = =66
12,1, Să se dimensioneze tija pistonului unei mașini, dacă forța maximă de compresiune i

este P = 10 000 daN, iar lungimea tijei 1 = 1,29 m, Tija se consideră articulată la ambele capete.
Coeficientul de siguranță, conform tabelelor, are valoarea c = 10. Materialul este un oțel cu Ger = 3040 — 11,2: 66 = 2 301 daN/em?
A = 105 şi oc == 2400 daN/em?,
Tija pistonului se face de secţiune circulară, deci cu A = 41,9 cm; G = 239 daN/em?
dă
Îmin = d = GA - 2 301
o E a O = 96 8 10.
G 239
Tija fiind considerată articulată la ambele capete, lungimea de flambaj este îș == î. Din
formula (12.25) rezultă
Această valoare este mulțumitoare, deci d = 73 mm.
__ Pe 10000-10+1202 39.5 cpt 2 2% 12.2, Să se dimensioneze tija bielei unui motor, secțiunea avind forma schematică din
= ap 2-01 102 = 69,5 em? =
figura 12.17, cunoscind următoarele date : diametrul pistonului d = 100 mm ; presiunea maximă
pe piston pmaz = 40 daN/em? ; lungimea bielei/ == 320 mm ; materialul bielei este oțel cu 5% Ni;
coeficientul de siguranţă c = 5.
69,5-64 Se aplică inițial formula lui Euler
d = |/ —— = 6,13cm.
Er

Se alege o valoare rotundă

Pel? 3149-5. 322 DE.
CA
= 0,776 cmă,
d = Bem.
JI
min
=
al
=
1 | J
1

A
Se veriiică dacă formula lui Euler era aplicabilă sau nu TŢ* 102 _ |
| xd:
- 40 = 3 142 dan z 2
P => = 4 — Pmaz = -
LL: Lă &, «SI
ip == 32cm, DI m: L_
A

Conform figurii, rezultă s

Se vede că nu era cazul șă fie aplicată formula lui Euler. Vom verifica cu formula lui
Telmajer, căutînd să obținem aceeași valoare e = 10 a coeficientului de siguranţă, Se iau
a(3a
3a) 3 a-a 3 ,
valorile din prima linie a tabelului 12.1.
Îmtn = Îy — ) + — 4,13 at = 0,776 cm
12 12 Fig, 12,17
Ger = 3 040 — 11,24 = 3 040 — 11,2: 80 = 2143 daN/em?
4 E

z* 62 Ă P 10000 0,776
As = 288cm; == = 353 daNjem? = 11 —— = 0,64icm
A 28,3 4,75

7) Se alege o valoare rotundă

ea Ser 2144 ca
o 353
 și rezultă unde
I = 4,75 0,74 = 1,14 cmă a = 19:105

liniară al alamei, deci

A = 9a? = 9+0,72 = 4,41 em este coeficientul de dilatare termică

Dă Ser
—
] 815
= 94*C.
L = || A — 0FT = 0,508 „50 cm Ea 1,05 - 106 - 19- 106
se atinge forța critică de
Acest calcul arată că la o creștere relativ mică a temperaturii
rului, încovoiate.
j 32 flambaj, deci ţevile vor îi, în timpul Tuncţionării condensato
stilpul cu secțiune compusă ca
Aa = 63,

i 0,508 12,4, Să se dimensioneze, prin metoda coeficientului e,

în figura 12.18, confecţionat din lemn, cui oa = 100 daN/em?,
Se vede că această cifră este inferioară limitei Ap = 86, corespunzătoare oţelului cu nichel, avind lungimea 1=—5m şi încărcat cu o sarcină P =
i
Se verifică cu formula lui Teimajer, punîna condiţia de a obţine cel puţin — 30 000 daN. Stilpul se consideră încastrat la un capăt și liber
a //
la celălalt.
Cc = 4,5. Pentru primul calcul se ia o valoare oarecare a lui q, de /
După tabelul 12.1, se scrie exemplu q = 0,6, cu care se face dimensionarea

NN
Ger == 4 610 — 22,51 = 4 610 — 22,5- 63 = 3 193 daN/em2, P 30 000

il,

SAU

h
———— ss ———— = 500 cm,

a
A nec =
“ “Ca 0,6 *-100
P 3 142 -2d N A
ZO A dai == aN/em
Pentru un singur element din cele cinci ce formează
secţiunea se găsește

„a
=
Ger
—— =
3 193
———— = 45.
500 | = 1Qcem. Pa
A, = — = 100 cm?; a
o '712
9 Fig. 12.18

E
Rezultă că dimensiunea aleasă este bună.
de inerție iaţă de axa = este

Pi
Momentul
| 12,3, O ţeavă de condensator, încastrată la ambele capete, este rezemată la mijloc printr-o
diafragmă, spre a mări forţa critică la flambajul datorit efectului de dilatare. Să se calculeze
valoarea forței critice de flambaj, dacă ţeava are: D = 20 mm, d = 18 mm, lungimea totală
= 2 m, iar materialul este alamă, cu E = 1,05- 105 daN/em?. |
Forța critică de flambaj, dată fiind rezemarea de la mijlocul barei, corespunde celei de-a
doua soiuții a ecuaţiei trigonometrice (Y. paragrafele 2a și 2d), adică Raza de inerție și coeficientul de zveltețe sint

DQat
al | 1672 Per
Ta 12 f'29 |
E EI i= = = a || 2 = 0,695 a = 0,695-10 = 6,95 cm
A 5a 60
1672E7 16 - x2- 1,05 + 105- 0,97
Er
po 2002 = 1 119daN > = ba
2 2-500
= 144
i i 6,95

TY Iri
Conform tabelului 12.4, se găseşte e = 0,19, care, introdus în formula (12.30), dă
Î = oGA (
(DE n dt)) — sa
— |
(0 —
„81) == 0,27 cmă,4
1 RÂ)

Gaf = Pa = 0,15:100= 15 daN/em:,

Această forță produce în ţeavă un efort unitar
Întrucât dimensionarea cu această valoare va da o secțiune mult mai mare, deci valoare
Per 1 119 mai mică a lui A și valori mai mari pentru e și Oag, se încearcă cu e = 0,3, deci
Ser = = = 1 875 daN/em?, Gaz = 30 daNjem?
(22 — 1,8%
ES E

30 000
A, == 200cm*; a £ ticm
nec =: 30
= 1000 em?2;
a Dacă se presupune că plăcile în care este încastraţă țeava sînt fixe, se poate calcula variația
e temperatură necesară pentru a produce acest efort unitar, cu relaţia fas 2 =
2 - 500 = 103,
i = 14 |/ —— = 9,75cm;
Ser = Ea At, 50 9,73

380 381
 Acestei valori îi corespunde, după tabelul 12,4, sarcinile Q, aşa ca U să rămînă, constant. Se ajunge la o situaţie limită,
cînd Le = 0, deci întreaga energie de deiormaţie se datorește iorţei P.
9 = 0,285, În această situaţie, sub acţiunea forței P există o poziţie de echilibru
Se reface calculul, pornind de la această valoare

Caf == Pog = 0,285 - 100 == 28,5 daN/om?

„8
30 000 Ă
Anec = —7——— = 1053cm"; A, = 2ilcm?; a=145em
28,5

29 2 - 300
i= 14,5 [fr —=10,lecm; A= = 99,
60 , 10,1-

Fig. 12.19
Acestei valori îi corespunde o = 0,31, deci Gaş = 3l daN/cm?, ceea ce duce din nou la
a =— 14 cm. Dacă se adoptă valoarea a == 14 cm, formula de verificare dă
curbilinie, deci s-a atins forţa critică de flambaj. Conform figurii 12.19,
P 30 000 se poate serie
Def = ——— =
= 107 daN/eme,
PA —0,985-:5-142 Lp — P " Ue

adică o depăşire de 7% a rezistenţei admisibile, Alegind a = 14,5 cm, la care corespunde Q = şi, prin urmare, la limită
= 0,31, rezultă | U— P-u. (12,33)
30 000
Gef — = 92 daN/em? <i Ca.
0,31 - 5: 14,52 Energia de deformaţie are expresia (10.5)
Se alege ca dimensiune de construcție a = 14 cm,

3. CALCULUL SARCINII CRITICE DE FLAMBAJ LA BARA SOLICITATĂ LA COMPRESIUNE,

PRIN METODA ENERGETICĂ Pentru determinarea deplasării 4, se observă pe desen că ea este
diferența, dintre lungimea ! a barei şi proiecția pe axa z a fibrei medii
„„Vom arăta cum se poate determina sarcina, critică de. flambaj, prin deformate. La rîndul său, fibra medie deiormată are lungimea, totală,
metoda energetică, datorită lui Zimoshenko [26]. s = L, neglijind deformaţiile de compresiune. Ca urmare, luînd un element
Se va trata, prin această metodă, cazul fundamental de flambaj, de lungime dz, atît pe axa z cît şi pe fibra, medie deformață, lui îi cores-
adică bara cormprimată, articulată la capete. punde o deplasare
Yorma rectilinie a barei este formă de echilibru stabil cât timp forţa P du =— da — dz cos o = dz (1 — cos),
este mică şi de echilibru nestabil cînd forţa P atinge valoarea sarcinii
critice de flambaj. |
tr-un moment oarecare, cînd bara se află în echilibru stabil, ea respectiv, dezvoltind paranteza în serie,
poate fi încovoiată sub acţiunea unor sarcini transversale Q şi a forţei
de compresiune P (fig. 12.19). Neglijînd energia, de deformaţie prin com- 2 2

presiune, se poate scrie că energia acumulată prin încovoiere, U, este du 2 da E (2) dz.
egală cu lucrul mecanic LL, al forţei P plus lucrul mecanic Le al forţelor
transversale
U = hp + 1.

Înlăturînd forțele Q, energia U scade, bara caută să se redreseze, deci

se ailă în echilibru stabil. Se poate mări din ce în ce forţa P, micşorind

382
 Înlocuind pe U şi u în relaţia, (12.33), 'se află valoarea forţei critice Această valoare diferă numai cu 0,2% de cea exactă. O alegere mai
de îlambaj puţin judicioasă a ecuaţiei fibrei medii deformate duce la erori mai mari,
însă în limitele acceptabile pentru aplicaţiile tehnice.

(12.34) 6. FLAMBAJUL BARELOR SUB ACȚIUNEA FORȚELOR AXIALE

EXCENTRICE

Pen . - , A Se consideră bara din figura 12.20, articulată la capete, asupra căreia
expresie d pie cap voblemei prin metoda energetică trebuie aleasă o forţa de compresiune P se aplică cu o excentricitate e.
i
ia limită cunoscute.
(2), cât mai apropiată de cea reală și respectând condițiile Se urmează aceeaşi cale ca la stabilirea formulei lui Fuler
a) Pentru bara din figura 12.19, se Ştie că tibra medie 29 d29 P P.
deformată
este
oi a tai ZI
—
o sinusoidă,
A a
——— PD
de le ro)
——
ecuaţie - = — Pe —— Py:
—— P & N HI
M

d? A , |
„PP D= — “e
Gr

Soluţia. ecuăţiei este

p— A sine + BCosuLz —e.

Se pun condiţiile ia capete

Înlocuind în (12.34), rezultă,
4 =0, »=—V
4
«=, v=0.
| Bla —— sin £ g dz
Din prima condiţie rezultă B = e, iar ecuaţia se scrie
p — “i , , __ 27
cr 2 3

| d — COs2 — e da
TI Tu
E = —6
A sinea + ecosur Fo | af
po 02 /
„BI

şi punind a doua condiţie d ș — 7 —z

adică, se regăsește expresia cunoscută; a formulei lui Buler. , =
b) În mod obişnuit nu se cunoaşte expreşia exactă a funcţiei » (2).
De exemplu, la problema, de faţă, se poate alege funcţia — A sin ol-+ ecosul —e m j |
Gr[ Si !
2.=— aţa — 2103 + 134) A = etg—: | _
2 De
d a(4a3 — GI 2 3
da — Seb)
Ecuația fibrei medii de- S
formate devine E "Fig, 12.20
d? 2 2_
Gaz > G(122 — 1210) = 12a(2? — 10). v=el|ig —2
al .
sin ep + cost
|
— |: (12.36)
3

înlocuind în (12.34), se găseşte

Săgeata maximă este în mijloc, la « = 1/2
z Su
er 144 a*(a2 — In)? da 24 a? HI |. — Cos
pa 2 5 __ 988251 al, 2
u — (12.35) al ad
Ca= elite — sin —-+-eos——Ll]=e Pe A
| 0247? — Gl? 4-13)2Aa 17
aa pa 2 2 | 2 cos
0 35

384 23 — 6, 1501 385

 Sta al 7 x pe 2 Se observă analogia. dintre relaţia (12.37) și relaţia, (12:2): Continuind
Se vede că pentra Emi rezultă săgeata infinită, deci se produce că a Se |
acelaşi raționament 'se găseşte
tlambajul şi prin urmare P
„m EI
a
2 292| HI
oa9 PE GA
de unde

o cd 57 | şi rezolvind în raport cu P rezultă sarcina critică. .

er ]2

pa EL
2EI 1 e (12.38)
2 au | |
—

Rezultă că excentricitatea
. =

e” nu
. _.

modifică
p

mărimea
LI.

sarcinii
ET] a.

critice
L] .. .,"

de flambaj. „2 GA

7. INFLUENȚA Prin urmare, dacă se ţine seama şi de efectul forţei tăietoare, sarcina
critică de flambaj se micşorează. Se poate nota, prescurtat :
FORȚEI TĂIETOARE ASUPRA SARCINII CRITICE
DE FLAMBAJ
— sarcina critică, fără efectul forței tăietoare
Întrucât momentul incovoietor M = Po este variabil în lungul barei
din fig, 12.7, în secţiune se produc şi forțe tăietoare
|

A dM pd
da da
Prin derivare, se obţine |
p= Ada
d? d?2
dz dz?

Se înlocuiește această expresie în ecuația (6.38) Pas = Pass - (12.39)

d29 __ Py RP | d
dm O BITGAa
—

Pentru bare masive, raportul P.,/P. este foarte mic, deci efectul
forţei tăietoare asupra sarcinii critice este neglijabil. În ezul stilpilor
care suferă următoarele transformări
cu zăbrele, unde momentul de inerție — care intră în Pa — este mare,
iar secțiunea, proporțională cu P2, este mică, facţorul de corecție începe
să fie diferit; de unitate, deci este cazul a se ține seama de efectul forţei
d2p
A acă (eIPkP PE P A
Ei GA]! )- Br p—0 tăietoare.

LL 6. FLABIBAJUL BARELOR CU SECȚIUNE VARIABILĂ

ae too (12.37) Considerente de orăin constructiv sau economie fac ca uneori barele
comprimate să nu aibă aceeaşi secţiune în tot lungul lor. În unele cazuri,
.
GA secţiunea; variază în trepte, alteori variația dimensiunilor este continuă.
386 387
 Se va examina acest ultim caz. Fie stilpul din figura 12.21, de secţiune
variabilă continuu, avînd la cele două capete momentele de Înţr-o secţiune oarecare, momentul încovoietor este
inerție I,
și Î2. Într-o secţiune oarecare, reperată, prin abscisa z, AM — P * 'D + A Q-
măsurată de la un punct O, momentul de inerție este
Se observă că primul termen din membrul al doilea reprezintă Io
entul pr odus de forța P, care este tuneţie de deformaţie, iarpe ai dolie
|
Îi (=)
=

termen, M o, Xeprezintă momentul produs de forțele transversale Q,.

A

d,

Luind aceeaşi schemă a barei flambate ca în figura LI LA: | |

12.10, ecuaţia fibrei medii deformate este DE-A o
p | | ] ——0> ati P Z
|
(2) = — Po (12.40)
( m. a | - DA,

a
Exponentul + depinde de modul în care variază sec-
da2
oz —
ţiunea. Astfel, dacă secţiunea are forma unei platbande de
Ţ>
grosime constantă şi lăţime variabilă Hniar, în expresia,
Fig, 12.21 momentului de inerție dimensiunea variabilă, intră, la, pu-
terea întîi, deci n = 1. Cînd secţiunea stilpului este for-
mată din 4 corniere, în expresia momentului de inerție apare pătratul P III a ez
d = = a:
distanței de la centrul de greutate al secțiunii cornierei la axa secţiunii,
deci n = 2. Pentru stilpul conice sau piramidal, n = 4. Dacă senera-
toarele din îig. 12.21 sînt curbilinii, n poate avea, Și alte valori.
J |
Rezolvarea ecuaţiei (12.40) se face cu ajutorul funcțiilor Bessel şi
este dată în lucrările de specialitate [49]. Se găsește că, în general, torţa ty

critică de îlambaj poate fi scrisă sub forma,

p MEI |
Ii
- P
cp J2 (12.41) și m
A
= — — ..——
|€ Le
unde 13 este momentul de inerție din secţiunea, maximă, iar coeficientul m
| -A —

pentru n = 2 şi i = 4, poate fi lat din tabelul 12:5, — =i Ă Di

| E Tabelul 12,5
Coefieienţii din formula (12.41)
1 A aul

țy
Ille 0,1 0,2 0,3 9,4
| 0,5 0,6 0,7 |.0,8 0,9 1,0 Fig, 12.22

Ecuația aiferenţială a fibrei medii deformate este

ru n
peulru = 2
1,350 | 1,593 | 1,763] 1,904| 2,023] 2,128] 2223] 2,311] 2,392] zen
Blow” = — MI = — Po — Mo,
pentru n = 4
n = 1,202 1,505 | 1,710| 1,870| 2,002| 2,116] 2,217 2,308| 2,391 724 respectiv
pi P
be —— M
De,
9. ÎNCOVOIERE CU FORȚĂ AXIALĂ DE COMPRESIUNE, ȚINÎND SEAMA DE EI HI
DEFORMAŢIE ă
Se consideră o bară articulată la capete (fig. 12.22, 4), încărcată iat cu notația cunoscută
prin o. forță axială de compresiune P şi o serie de forţe transversale. Se P 2
— = 4
cere să se studieze deformaţiile barei. Sa | FI

388 389
 ecuaţia devine Rezultă săgeata maximă a barei.
„2 | |
o Me
F:
E fe
Ph pp 0,

| (12.42)
Această ecuaţie. are soluţia | = EP
| | | poe LR EI
| 2 = A sin ag -+- B cos az +- va, îlamba]
La numitorul expresiei găsite apare forța critică de
unde 2| este soluţia particul
ie! ară | a ecuaţieiel cu membrul drept.
hezolvarea prob lemei depinde de, modul ae aplicare o T2BI
Dacă aceste sarcini sînţ aşezate simet a sarcinilor Q. er J2 3

ric faţă de mijlocul barei, se poate

considera, că fibra, medie deformat ă
mată, ini :0ă A
forma, (12,5) | mată, esteo sinusoidă, avînd ecuaţia de ceea. ce transformă expresia săgeţii în

CE
=
-
—
Tu
sina, (12.43)
f fe.
f = ——p
| (02.45)
. | ———
unde j este săgeata maximă, din mijlocul
La rindul său, soluţia
barei, Per
rela e liniară între sarcina P şi
particulară 24 se po
Se observă că în acest caz ni există relați
sinusoidă, ate lua de asemenea ca o
tinde spre infinit.
săgeata f : pe măsură ce P tinde câtre Per săgeata,
Pentru o sarcinăuniform distribuită (fig. 12.22, b) momentul Mg are
Vo =
—
fo SIN 7 j ui
%, (12.44) expresia ,
unde f, este ș ăgeasa, in mijlocul barei produsă numai Mo qi
= BD — qi
versale 0. de sarcinile trans- E E 2
Este evident că între săge ata vo şi momentul onare exactă, 2, probleme
M Q Există relaţia, care, introdusă în ecuația (12.42), duce la o soluţi 12.44, 6,
La. bara supusă unei forţe de compresiune excentrică din figura
momentul 24g are expresia
Sa da”. BI
AM Q P * & |
Derivînd. de două ori expreşia (12.4
4) . simplu sezematii,
d2 2 şi este constant pe toată lungimea barei. La o bară Le,
| constant My =
< = — = fi sin Î _, 1 Me avînd pe toată lungimea un moment încovoietor
dz [? / 07 i săgeata maximă este
apoi derivind pe
fa = Moe Pe:
(12.43)
e d2p „i 2 | 99 s8I BI
ip
at 2 f sin Fi Z înlocuind această expresie în (12.45), se obţine
P- el? De
ȘI înlocuind în ecuaţia, (12.42), rezultă
ANNIE III zi 1 ă T
Mi S2L o i (02.46)
2 sin etaj sin 0 = = 2 fe Sin = |
— z, Pee
care, după simpliticări, se scrie Se observă că săgeata f devine infinită cînd P = Pe, deci flambajul
are loc la, valoarea P,, a forţei de compresiune. Din acest exemplu, se
arată că excentricitatea forței de compresiune nu modifică valoarea sarcinii
critice de flambaj.

391

o... . o — ——————_—
 10. FLAMBAJUL LATERAL AL GRINZILOR SUBȚIRI SOLICITATI:
LA ÎNCOVOIERE Deformaţiile fiind relativ mici, s-au făcut simpliticările arătate pentru
Se știe că o grindă solicitată la încovoiere rezistă cu atît mai bine expresiile liniilor trigonometrice. | o a
cu cit are, față de axa neutră, un moment de inerție mâi mare. Această Se scrie ecuaţia deplasării pe axa 2 sau 2 datorită momentului A,
constatare duce la tendinţa de a realiza, secţiuni cît mai înalte și înguste,
d“ |
Bl = — Mg = — Mg
da
şi cea de răsucire, datorită momentului

Derivird a doua ecuaţie în raport cu &

d22 d*7
GI SS A
“ aa _ da
și împărţind-o cu prima, rezultă
, d?
GI |
da OM ,
—Mo EI,
Fig. 12.28 respectiv |
de tipul platbandelor. Astfel de grinzi devin însă instabile, din cauza 2 1f2
flambajului laieral : la o valoare critică a sarcinilor, se produc bruse de- de Mo 0. (12.47)
formaţii de încovoiere laterală (7) şi de răsucire (e), câre pot produce da? O OEIGle
distrugerea, construcţiei respective. Problema flambajului lateral a fost Făcind notația
rezolvată prima dată, pe cale analitică, de către Prandil.
72
Pentru .exemplificarea metodei, se va trata o problemă simplă :
grinda încastrată la un capăt și încărcată cu un cuplu la capătul liber 42 = Aa (12.48)
FIG a
(fig. 12.23).
pr ecuaţia (12.47) se scrie |
Pentwu valori ale cupluiui inferioare celei critice, grinda se deformează
numai în planul z0y, săgețile o fiind mici. La valoarea criţică a cuplului, (2
Me, poziţia de echilibra în planul 20y devine nestabilă şi: apare o poziţie + aî0 = 0
de echilibru stabil, cînd bara se deformează cum se arată cu linii pline da”
în fig. 12.28, b. Se consideră că la trecerea; de la prima, poziţie la a doua, şiare soluţia
cuplul 7, își păstrează direcţia, deci este tot timpul dirijat pe axa 0. 0 = A Sin ap + Boos az.
„Se consideră o secţiune în bara deformată după flambaj şi se dese-
nează noile sale axe, 2, ya -
Cu notaţiile de pe desen, cuplul 4, Fţă de modul de rezemare a barei, condiţiile la limită sînt :
(redus în secţiune, deci egal toţ
cu 449) are componente pe noile axe
D= 0, p=0; L=l O — Oa
My = Mo sin o 2 Mo;
1

Prima condiţie dă B=0 și ecuaţia deformaţiei de răsueire se reduce la,

Mp = Mesin p'& Mt =, a
CL o = A sin ga.

392 393
 | Valoarea, forţei axiale se află ca și cum presiunea p ax fi numai verticală,
Pentru ca în capătul liber deformația să fie maximă Și repartizajtă, uniform peraza R. Din acest motiv, după deformaţie, cînd
raza punctului A scade Ja BR — u,, forţă axială în A, este |
Oa = dA Sin ol
Ne = p: 40 = p( 2 —uj)
trebuie ca sin ol = 1, deci

al =

înlocuind expresia lui '«, rezultă paloarea critică a momentului aplicat

barei | ,
M = aV ELGla
A
d A I
pa

Mo, Ocr = —— VEI.

LI

(12,49) ui A Mp
„ai
| % Mp
Expresia, de sub radical — produsul rigidității minime de încovoiere
cu al celei de răsucire — este caracteristică fambaţului iateral, indiferenț
: Tig, 12.25 Fig 19.96.
de modul de încărcare sau de rezemare a barei. |
Se va exprima momentul încovoietor într-o secţiune C a, inelului
11. FLAMBAJUL UNUI INEL SUPUS UNEI PRESIUNI EXTERIOARE UNIFORME deformat, pe baza figurii 12.26 . .

Se consideră un inel de rază R, supus acţiunii unei presiuni exteri- AM = Mo + Noe AD — 246
oare 7, din cauza căreia poate să flambeze (fig. 12.24). Se caută valoarea
critică a presiunii, la care poate apare îiam-
bajul. Presiunea p se măsoară pe unitatea de sau, înlocuind valoarea lui Ag
lungime de arc. Grosimea arcului, perpendi-
cular pe planul desenului, poate fi conside-
rată egală cu unitatea.
Se notează :
R — raza inelului nedeiormat ; Din triunghiul 4,00 se poate scrie
4 — deplasarea radială a unui punct: al
| inelului, cînd seproduce îlambaţul ;
2, — deplasarea radială a punctului „A OC: — 4,02 + 4,02 — 2A,0- A,0'cos 04,0
(maximă) ;
p — raza formei deformate a inelului _—— ON
(variabilă) ; A.0 cos 04,0 = A4,D
N — forţa axială în A;
M, — momentul încovoietor în A. 002 = 4,02+ A,02 — 24,0 - A,D
————

Fig. 12.24 Penţru a calcula pe N se face o secţiune

prin inel ca; în figura 12.25 şi se scrie ecuaţia
de proiecţii pe verticată,

2Np = ( p£ de sin 9 =2pR | —— EP

9 A,0 : A,D — = A.C = (4.02 — 002),
No — DR.

395
394
însă A doua condiţie dă
. Ti
Casin a—=0.
di

Întrucit 0, şi « mu pot fi nule, trebuie cu

1 „OTE |
=> (210 — 42 — 2Ruo + 2Ru). sin
TI
— = 0, dee > Or Ro 2 o n.
2
Întrucît; deplasările u şi a sînt mici, pătratele lor se pot neglija
Prima soluţie valabilă este
| LL ——=
AT i
—=T%, deci a=2.
AG " AD — AC” pasi — (29 mm 10),

Se înlocuieşte în expresia momentului

Înlocuind în (12.50) se obţine
M = Mo —pR (up —u)
respectiv se notează ds = Ridge şi relaţia (12.35) devine
d2u LINE SI du __ MARE
de unde rezultă valoarea. critică a presiunii
Rd RE EI de: EI
_3BI
d2au RE a | = a (12.51)
de? + U = — ZI [4 Mo p —— php
pR(ug —u )]
cr

Penţru această presiune, inelul flambează sub forma unei elipsc.

aur
2
2r)=
3 -—
Mo 2
+ pPROUo
3
Pentru presiunile critice superioare, inelul ilambează cu mai multe bi cele
e? BI EI
Dacă se;notează
1 ph = 2a? 12.
=
ecuaţia. diferenţială are soluţia
_— 2 3,
4 = 0, sin co + 0, cosao + - Mk: + pk do
BI + pR3
Prin derivare, rezultă |
du
— = Ce cos up — 0yw sin eg.
de |
În baza simetriei figurii, condiţiile la limită sînt
9 =0, du 9; p= a du 9.

de o 2 de
Folosind prima condiție rezultă C, = 0, deci

du — —0, osii &g.

de
396
 Aceste 4 capitole mari ale mecanicei corpurilor deformabile au metode
proprii de studiu, adesea fac obiectul unor cursuri şi tratate separate.
Dintre ele, cea mai mare extindere a luat studiul vibraţiilor mecanice,
disciplină separată, recent introdusă în învăţămintui nostru tehnic supe-
ior ; prin urmare, problemele de vibrații nu vor îi tratate aici.
Studiul solicitării la oboseală va; fi tratat în partea II a volumului.
În consecinţă, în capitolul de faţă se vor studia numai cîteva, exemple
de solicitări prin forțe de inerție şi solicitări pirin şocuri.

2, SOLICITĂRI PRIN FORȚE DE INERȚIE

Piesele solicitate prin forţe de inerție se studiază la îel cu cele solicitate

CAPITOLUL .13 - Statie, dacă se adaugă forțele de inerție, după care see deiermină eforturile,
prin metodele cunoscute.

a. CALCULUL CABLULUI DE MACARA SAU ASCENSOR |

În cablul de ascensor, efortul cel mai mare are loc în perioada de

SOLICITĂRI DINAMICE pornire de Jos în sus (fig. 13.1).
Dacă mişearea are loe cu o acceleraţie
a, iorţa axială în capătul superior al cablu-

a
1. CONSIDERAŢII GENERALE | lui este |
N = P+qe+B= Pa
În foarte multe aplicaţii inginereşti şi în special în construcţiile de
maşini se întîlnesc piese și sarcini care nu satisfac condiţiile solicitării
stațice, admisă pînă acum. Solicitările dinamice sinţ rezultat al mişcării
PIE aer (+2). | i
9 | PR

AI,
piesei studiate, sau al altor corpuri, care aplică asupra ei sarcini dinamice.

ă
(13.1) Yom
De unde la solicitarea statică se admite că vitezele şi acceleraţiile sînt
— pracţic — nule, la cea dinamică intervin aceste mărimi cinematice, Cind greutatea cablului este mică în
în cele mai variate feluri : constante (un volant în mişeare de rotaţie ubi- comparaţie cu a cabinei, q se neglijează.
formă), variabile continuu, variabile cu discontinuități.

0
O sistematizare a modului de variaţie a acestor mărimi cinematice, b. BARĂ ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE | |
după efectul mecanic asupra piesei studiate, permite gruparea solicitărilor Tija OA, (fig. 13. 2), de greutate
dinamice asttel: p daN/em şi lungime 1, are în capăt o bilă, | =

.
a. Solicitări prin forțe de inerție, datorate unor acceleraţii mari, cons- de greutate G Şi se roteşte, în plan OTizon- i

pb
tante sau variabile continuu, întilnite la ; cabluri de ascensoare, volanţi, tal, cu viteza, unghiulară o; în jurul | pain

=:
discuri de șlefuit, rotori de turbine etc. | punctului 0. Se cere să, se determine forţa |
axială maximă din tijă.

ie
6. Solicitări prin șocuri, cauzate de variaţii bruște (discontinui) ale
Această forţă are loc în punctul O şi
vitezelor şi acceleraţiilor. este egală cu forţa, centrifugă a bilei = Fig. 1841
-. Solicitări la oboseală, datorate unor variaţii periodice (uneori alea.
toare) ale eforturilor, repetate de un număr mare de ori. Studiul cine-
maţie şi dinamic al mişcărilor ce au loc la, aceste solicitări face obiectul RF, = Susa
teoriei vibrațiilor. IL,

398 399
 plus forţa centrifugă a, tijei. Pentru un element da din. tijă, la distanţa «e Biela, fiind încărcată cu o sarcină triunghiulară, normală pe axa lon-
de punctul 0, forța centrifugă este

2 N i p ZABa 4 ș | (CF, _ = Pep ez

Lw?., M maz PE
9/3
2
XA pega
g
2
9/3 = ope4 IAet,
sp
g
2]2
| (13.4)
Ş, ră m 0 iar pentru întreaga, tijă, unde s-a înlocuit p prin f,. Dacă modulul de rezistenţă al secţiunii tijei este
Z i 2,2 1, efortul unitar produs în tijă este
— > Pa =t-ot | ada = 20
| q 2 Moaz 272
0064 vâreb
Fig, 13.2 i 7! 0 q 2
(13.5)
VW gWV
Forţa axială din bară, în punctul 0, este
Acest etort unitar, proporţional cu 2, are valori însemunaţe în special
. ” - Ă 2

No = B+ 8, = JE (e + 2) (13.2) la motoare cu turație mare.

| N, |
d. CALCULUL APEOAXINATEIY AL VOLANTULUIA
e. ÎNCONYOIEREA PRODUSĂ DE FORȚELE DE (NERȚIE ÎN BEELA
MOTOARE
Calculul aproximativ al volantului se face în baza următoarelor
La mecanismul bielă-manivelă (fig. 13.3), în poziţia în care unghiul ipoteze simpliticatoare :
dintre bielă şi manivelă este de 90%, acceleraţiile perpendiculare pe bielă — se neglijează existenţa spiţe-
variază aproximativ liniar, avind valoarea maximă a = re? în punctul B lor ; | |
(butonul de manivelă). În — obada are grosime mică, în
realitate, în capătul P acce-
comparaţie cu raza k (iig. 13.4);
leraţia, nu este chiar nulă, ci
are valoarea — se ia în considerare numai
"efectul forţelor de inerție, neglijînd
„d
greutatea,
ip — poa,
În această situaţie, volantul este
solicitat numai la înţindere. Făcînd
Pentru un raport curent —. o secţiune ca în figura 13.4, b şi scri-
ind echilibrul jumătăţii de volant, se
LE 3 „rezultă
[4 ailă forța axială. Un element din
coroana volantului, hașurat pe 'esen,
este supus forţei centrifuge
a P = (34 “poa — 1 Po“ ?
250 Fig. 13.3
CH — 4: dm = Ro VĂ Rde =
adică o valoare cu totul neglijabilă. 9
Admiţind distribuţia triunghiulară a componentei normale pe bielă a,
accelerației, rezultă o distribuţie triunghiulară a fortelor de inerție, ca în = ÎL Rol.
figura, 18.3. Dacă A este secţiunea, tijei bielei, masa pe unitatea de lun- 7 ,

gime este
Proiecţind toate forţele pe ver-
A
m = 3 ticală, rezultă
PENE uj
iar forța de inerție pe unitatea de lungime, calculată în capătul B al bielei,
este | |
2N — = IE 4 Reo2sin
ode =0
fe = m-a = tă ros
0

A.
033 2 — 2 VĂ
g
po?

400 25 — ec, 1891 40]

 N = VĂ Rage = VĂ ge | (13.6) e, EFORTURI ÎNTR-UN INELCARE SE
UNUI DIAMETRU
ROTEȘTE ÎN JURUL

9 9
Inelul subţire din fig. 13.5, de diametru mediu 28 şi secţiune A, se
unde s-a notat cu o viteza centrului de greutate al secţiunii obezii. rotește în jurul diametrului vertical AB cu viteza unghiulară w. Dacă se
Btortul unitar în volant este

E O i 80)
A 9 EI 4 ip
„Se vede că acest; efort unitar este independent de aria secţiunii volan- Ax = d
// Aj " . 4 F.
tului, deci formula (13.7) nu poate servi la dimensionarea secţiunii. De Fr i
fapt, masa volantului se calculează ţinînd seama de energia cinetică pe
care trebuie să o acumuleze volantul. În schimb, dacă se dă rezistenţa ad- NE
misibilă 64, formula, poate servi la calculul vitezei admisibile 2, din care
rezultă raza volăntului. Astfel, pentru volanţi de fontă, dacă se ia o, =
1,25
= 67daN/em? şi + = daN/em? rezultă
1 000 |
, | 2

pe = Sa — 61-95 zi 9 105 (2) Fig, 13.5 | | „Fig. 136. |

Vp O725-105 S
neglijează; efectul greutăţii proprii, deformația inelului este simetrică,
cum se arată în figura 13.6.
o = 3 000 = 30 = Ro.

a.
„Într-o seeţiune oarecare, definită prin unghiul e faţă de diametrul
LS E: orizontal, acceleraţia este

oare
| e

aie
Dindu-se « rezultă R, sau invers. S-a luai pentru o, o valoare atit de a = MO-ou2=— Rcoso-u2.

=
mică din cauza calculului aproximativ făcut. Calculul exact arată că etfor- Asupra unui element de masă din jurui punctului M
urile unitare pot atinge valori mult mai mari decit; cele date de formula
(13.7). Pentru oţel, rezistențele admisibile sînt mult mai mari, fapt care Ads
justitică utilizarea volantului de oţel atunci cînd nu poate fi realizat din dm=
iontă, din cauza Qepășirii rezistenţei admisibile. | |
og
Se poate determina, și lungirea coroanei volantului sub efectul forțelor acționeaz fă forța de inerție orizontală
de inerție | |
YA ds co?
df = a-dm = BR cos
A = e Spa MIR (13.8) 9 |
2) Hg
iar asupra unităţii de lungime din circumferința, inelului
Dacă lungimea coroanei creşte cu Al, raza, R a volantului se lungește cu p= df _vARo?cose
de g
AR = = di | (13.9) Forţele de inerție orizontale sint echilibrate de forţele axiale din
secţiunile A şi B i
Atunci cînd grosimea obazii nu mai este neglijabilă în comparaţie cu BR, Tr E:

eforturile unitare nu se mai distribuie uniform pe secţiune ; studiul acestei

2 2
AR 02 2 cos «n da _2r4k 292
2
2N az = făs=
problems se va face în capitolul 17. Calculul exact al volantului, ținînă 9: 9
seama, de efectul spiţelor, este făcutîn cursurile de organe de maşini.
Ei ler

402 403

ma =

Pr te = Za
 Forţa axială ' maximă este Se calculează coeficienţii 8 şi pi:
1/2 7/2 3 ca2 | __ | pg
Bl 6 = MO m ds = rAR o sin? 0 (1) RdO = vAbio re
| A maz — âbt o o o 29 2g 4
9
=/a fa
EI = | m? * ds = | 12. Rq0= TE.
Pentru a determina celelalte eforturi, trebuie rezolvată problema static | 0 db 2
nedeterminată. Se secţionează un sfert din inel, ca în fig. 13.7. Conside-
rente de simetrie arată că atât în A cît şi în D forţa tăietoare este nulă. Sis- x, = vA Ro32 — My,
vemul este simplu statie nedeterminat, 49
singura necunoscută fiind A, = AI p.
- (Momentul M se află apoi dintr-o ecu- Faptul că s-a obţinut o valoare pozitivă, arată că momentul M, are
aţie de echilibru). sensul ales în fig. 13.7.
Într-o secţiune oarecare P, la Pentru a calcula pe M, se serie o ecuaţie de momente, de exemplu
unghiul 0, momentul încovoietor în
iaţă de centrul O al arcului,
sistemul de bază este 72

8 —
— Xp] —H, + Nmask —f f- Rda Rsin « =0
Mo= | făs-PE= 9

Li 0

_ ( AR 02 COS a
Răa(E sin 0—
o (ij pe * A Ro? 00s a
Fig. 13.7 —R sin «). D 9
“de unde rezultă
În această expresie, variabila de integrare este «, deci

Ma XA 2 Mal.
3 2

ago ă A R?u2 [
(cos a sin 6 — cos a sin a) de = 4g
Într-o secţiune oarecare, momentul încovoietor este
3.2 SE n : 8 MI = Mp e [0 = — Re32 ae 3112 sim?
aih2 O , 4
— rARo (sin x sin 6 — A =)
g 2 D 9 29
(13.10) wi
MP
__ vARo?sin? 9
Se observă că acest moment se anulează '
29 pentru 4
Dacă în punctul D, în sistemul de bază, se aplică un cuplu egal cu
. ' Dă -

unitatea, în locul lui X,, într-o secţiune oarecare

sin20— E. 0 = 4, % 2
2 Tig, 13.8
7 = —l. Diagrama de momente încovoietoare este desenată, în figura 13.8.
î. EFECTUL MONTAJULUI
Necunoscuta static nedeterminată se află din relaţia ÎNCLINAT AL UNUI VOLANT PE ARBORE
So consideră, volantul din fig. 13.9 — în ipoteza, calculului aproxim
pr : i) | ativ
Sa Adi Fr 5o=0; Xe
deserisfanterior — montat, din greşeală, cu o înclinare 8 faţă de planul
normal pe arbore. Din această cauză, forţele de inerție caută
1 să redreseze
404 405
volantul, tinzînd a-l aduce în poziţia corectă, dar producind asupra axbo-
relui un cuplu M, care se adaugă solicitărilor cauzate de tuneţionarea Comparind (13.9) cu (13.10), rezultă
normală. Se va calcula mărimea cuplului M, datorit montajului greşit.
| Un element de are, de lun-
M = Be sin 6. (13.13)
gime Rda este supus forţei de
imexţie radiale Cuplul MM, produce asupra arborelui momente încovoietoare care
depind de locul de aplicare al lui şi modul de rezemare a arborelui, cum
df = a:dm = Ru?2X s-a văzut în cap. 4. | îs -
y vARda yAR?20?da
g /] PROBLEME
Această forţă axe o. compo- 13,1. Să se calculeze secţiunea unui cablu de ascensor, din ojel cu ca = 1 000 daN/em?,
nentă verticală pentru o sarcină P == 1 000 daN, dacă el trebuie să ajungă la viteza de ridicare vp = 3 m/s pe
o distanţă h = 0,5 m. Se va neglija masa cablului. |
AR Se deterimină întîi acceleraţia de ridicare, considerind mișcarea uniform accelerati
df, = d Sin a da..
| Ş
Dr — Up Wr
Se caleulează rezultanța a = = —
Fig, 13.9 forțelor df, şi poziţia punetu- la la
„lui de aplicaţie al lor G:
unde p, este viteza iniţială (og = 0) şi fa durata accelerării. Mișcarea de ridicare fiind uniform
Li 7 +7 A R2r92 2 2 accelerată, se poate scrie
P, = di, =] = Lo sin da = ZIAR o > -
0 o 9 9 1 2
h = ala.
TE TI a Ă 22 .
af | ARO: sin a de: R sin a
OG = —= 27 AR2o2
E,
a
Se elimină (4 din formulele de mai sus şi rezultă valoarea accelerației
ie
v2 pt
O —— — 9 m/s,
Cuplul forțelor 7, este . i | 2h 2 *0,5

| DAR? rh. Forţa care intinde cablul este

Mo =B,:EP = F,- 206sin 9 =
i ct IE 9
N= PI — 1] —1000 [1 1+ ——1|:=— 1917daN.
| „a (13.11) ; 9,81
_ ZX A Ro sin6.
Secţiunea cablului este
Si 9
Ni 1917
„_ Se mai poate da şi altă expresie cuplului M,, în funcţie de energia A ee = dă — 1,92 cm=,
Ga 10900
cinetică a arborelui. Pentru un inel avînd toată masa,7 la distanța FR
de axul de rotaţie, momentul de inerție este | 13,2. La un motor de automobil se dau; diametrul pistonului d = 105 mm ; presiunea de
i 3
| I = mt
ii Ă +

= IA oa R- RE — 2 my AR explozic pPmaz = 25 daN/em* ; cursa pistonului s = 130 mm; raza manivelei r = Z ; lungi-
| gg: - g
mea hieici [ = 3i cm;turaţia n = 1 200 rot/min. Secţiunea bielei, la mijlocul lungimii sale, are
iar energia cinetică în mișcarea de rotaţie | forma şi dimensiunile din figura 13.10, cotele fiind date în milimetri. Se cere să se verifice:
g) efortul unitar de compresiune în momentul exploziei, considerat la punctul mort;
pda arte. (18.19) 6) etortui unitar de compresiune și încovoiere la momentul în care bieia este perpendicu-
2. g | lară pe manivelă, dacă se admite că în acel moment forţa de compresiune în bielă este jumă-
tate din cea care are loc la punctul mort.

406 407
 Se determină intii elementele geometrice ale secțiunii. Aria secţiunii este de încovoiere, funcţie de co?, ar creşte de ouă ori, jungind la valoarea importantă
de 702 daN/em:,
Rezultă de aici că, pentru motoarele cu turaţii mari, trebuie să se țină seama
de efectul încovo-
ierii datorită forţelor de inerție.
| 0,2 , 13,3. Să se calculeze, prin metoda
A = 08:21 +2 (ne: 0,4 + ia) = 3,48 em? volani de fontă de diametru D = 2 m, care se rotește cu n = 300
aproximativă, efortul unitar care se produce într-un
Da rot/min, greutatea specifică
a fortei fiind + = 7,25 daN/dm5. Să se calculeze, de asemenea, şi creşterea
razei, luînd £ =
Momentul de inerție faţă: de axa 2 — z este = 10“%daN/em$.
Se foloseşte formula (13.7).:
0,8 - 21% 1,8 - 0,d2 =n 7r * 00
(= 200
Îz = 12 2 | 2 —- 1,85 0 0,4- 1,23% + = — a > 5llrad/s; ov = Ru = ——— 31,4 == 3 140 cim/s
. 30 30 9 _ |
L] i]
1

SP e 1,8 - 0,23 0,2 | pu? O1,25:103-3 1402

Z Z 2 — ET + 1,8 —— - 3ă = 3,719 emi, 73 daN/em2.
g 981
| | | |
j.unsirea razei esțe
i 3,719
L_| EI Wa = = 2,25 em,
Zi Umar, 4 1,65 i 73 - 100
| ei
Alt = 0 — = = 0,0073 cm.
Fig, 13.10
E 1000000 Ne
i] Ea
Forţa maximă pe piston,
-
în momentul exploziei, este
- a.

Ta? 73 10,52 -3. SOLICITĂRI PRIN ŞOC

Paz = EU mat = 4 “23 = 2165 dan.
„Solicitarea prin şoe se. produce cînd asupra unui corp Intervine o
fortul unitar de compresiune la punctul mort este variaţie bruscă de viteză. Şocul este urmarea contactului: între corpuri,
produs intr-un timp extrem de scurt. În urma șocului, se produce o forţă
g =
P
= =
2 165
— 622 daNyem?, de contact foarte mare, greu de evaluat. Se
A 3,48 În zona de contact, dintre corpurile care se lovesc, se produce efortari
unitare locale toate mari, urmate, de obicei, de apariția unor deformajii
Viteza unghiulară a manivelei aste permanente. În afară de acestea, șocul se propagă, cu efect mai redus,
în toată masa corpurilor ce se lovesc. Din cauza, acestor două efecte, local
TEN se = 1 200
și general, studiul şocului prezintă numeroase diiicultăți şi face obiectul
30 30) multor cercetări şi în zilele noastre,
Lăsind la o parte fenomenul local din zonă de ciocnire, solicitarea
Pentru verificarea bielei în poziţia în care este perpendiculară pe manivelă, se foloseste
formula (13.5) prin șoc poate îi asimilaţă unei solicitări statice, prin considerente ener-
„getice. Se ajunge astfel la o soluţionare aproximativă a problemei, care
7.8 - _ m va fi expusă în cele ce urmează.
——— 3,48 312- 6,ă- 125,72
pAPr ou 1 000
s;=— 0,064 — 0,064 = 78 daN/enr.
9 W - 981 + 2,25 a. SOLICITAREA LA ÎNTINDERE SAU COMPRESIUNE PRIN SOC.
SOLICITAREA LA ÎNCOVOIERE PRIN șoc -
Etortul unitar de compresiune, produs de o forţă egală cu jumătate din cea anterioară,
este | :
Se consideră bara de lungime 1 şi secţiune A, din figura 13.11, a,
o — 311 daN/em2. in lungul căreia cade o grentate P de la înălţimea hi. În momentul în care
Izlortul unitar rezultant este greutatea loveşte opritorul, se produce solicitarea la întindere prin $0c,
în urma căreia bara suferă o lungire. 5. După atingerea; acestei deformaţii,
corpul P se opreşte, apoi bara începe să se scurteze şi se produc o serie de
Se vede că in poziţia a doua efortul unitar este mai mic decit la punctul mort. Pentru
oscilaţii longitudinale ale barei. Solicitarea la compresiune prin şoc se
datele problemei se constată că efortul unitar de încovoiere este mic. Dacă insă motorul ar explică prin schema, din figura 13.11, b, unde bara, de lungime 1 este reze-
avea o turație de trei ori mai mare, ceea ce este normal la un motor cu explozie, efortul unitar mată pe o placă rigidă, iar greutatea P cade de la înălțimea n.
—pa-

408 409
 Considerind că întreaga energie cinetică a greutăţii P, egală cu lucrul „Uneori, în loc de înălţimea de cădere 7, se dă viteza » a şocului. În
mecanice produs de forţa. P D=
U=PH+5), aceste cazuri se folosește relaţia căderii libere
a d

(A [i
este cedată barei ca energie de dejormajie | = 9ghj
şi folosind expresia (10.4) a energiei de expresia lui V devenind
deformaţie, rezultă - —
|A PU + 3) = BAS?
a (13.18)
| = +a 2 A
| “Li
Lmiând ca necunoscută pe 5, se serie Detormaţiile fiind proporţionale cu eforturile unitare c, în baza
| = ! relației (13.16) se poate serie efortul unitar dinamic.
| p rTȚ ecuaţia de gradul al doilea | |
z BAS? — 2 PIB —2 Pl =0, G = o = y, (13.19) |
| "| a cărei.soluţie este A
| 4
Înlocuind expresia simplificată (13.17) şi luînd o — Oa, relaţia (13.19)
PU _—
Pi

Pl! VPET2EA
|

|
“

| se poate transiorma. în formula de dimensionare

<o| or
|
L
| 9 =
EA
——
EA
IL —
a
VOI
Fig. 13.11
PU
DĂ
|
5
P2l
AZ
1-2 PL
BA 222 fă
Este valabilă numai soluția cu plus, deoarece cea cu minus conduce
la valori negative pentru 5, ceea ce este imposibil. a | Ridicind la pătrat, rezultă
Se vede că în expresia lui 3 apare deformația pe care ar produce-o
forța P dar s-ar aplica statie |
(13.20)
PIE 08 (13.14)
| BA | . De observă că la dimensionarea, unei bare solicitate prin şoc intere-
Cu această notație, expresia deformaţiei dinamice devine sează nu numai secțiunea, ci și lungimea ei, şi anume cu cît; bara are- un
= i 27 volum mai mare, cu atit ea rezistă unui şoc mai puternice. Dacă se pornește
= a, ( ra + 5 de la formula (13.15) a Imi. Ș, se găseşte | Ia
33,4 VI

Expresia din paranteză se notează, Ap >: 2EPh 2P

(13.21)
| | | azi 04 Da
V=1+ |. + = (13.15)
| Interesant de examinat este cazul în care o sarcină se aplică brusc,
de la înălţimea & = 0. Formula (13.15) dă
e
și poartă numele de multiplicator de impact sau muliiplicalor de ciocnire. | |
e
pt
Cu notația v, expresia deformajiei devine A

y = 2,
= 48, (13.16)
rr,

Se poate spune deci că : efectal unei sarcini aplicate brusc, fără înăl-
eficientul y are îînn gene
Coeficientul alori mari, deoarece | d, este ded obicei
general valori țime de cădere, este dubli decât al uneia aplicate static, adică cu mărime
mie. În aceste cazuri se neglijează 1 din îaţa radicalului Și de sub crescînd lent de la zero pînă la valoarea finală. Aceeaşi constatare se face
foarte
radical în formula (13.15) și rezultă formula; simplificată a lui v și în baza formulei de dimensionare (13.21) care pentru înălțimea de
cădere nulă se transformă în. ..-.

eh dh
d,
817) 422.
9a

410
d 41]
 dură prin frecare, așa că întreaga energie cinetică a volantului se trans-
În mod complet analog se tratează problema solicitării la încovoiere iormă în energie de deformaţie a arborelui. Urmează să se determine
prin şoc. Aşa, spre exemplu, la bara din figura 13.12, exprimind energia efortul unitar de răsucire produs de către șoc în arbore.
de deformaţie în funcţie de săgeata f şi seriind egalitatea între energia
cinetică a greutăţii P şi cea de deformație a barei, rezultă
În acest scop se va egala ener-
gia cinetică a volanţului £ J|
24 EIf? 5 1 | | —
P(h + f) = ]
| 3 p= 9
Jo: [| E RI a PI
p Rezolvarea ecuaţiei în raport cu f dă L— - % 7 LI
[_ soluţia cu energia| de deformaţie a arbo- | ra j — |
relui
| )
PI37
A
Zi
; |
AD i ij = 48 EI
.
+] PR
48EI)
N
PE PI3
| 483E£I
| MI? da /
| = = U == Bien băii Lă L Dee

L 1/2 ___|____ 4/2 — | | 2 Gl, Fig. 13.13

+ +
2]
3) Se elimină din această relaţie J/, spre a se exprima, energia în funcţie
Fig. 13.12 =, ( de etortul unitar Ta de la periferia, secțiunii arborelui

Notind _ _ JM, _ M,d af 2 Taz p

Pa | 5,
Coma — pap =
Wa 2] 7 d
le = ari
II 7
Y
! =
i NE A I —nazd 2 .
Și — l | 2 p dz a 2 Taal pl

se ăsesc formule similare cu cele stabilite anterior | 2GI p do d | Ga?

Făcind înlocuirile
ff (13.22)
rai rd?
pa 9 - | — V,
o =," = Aa W (13.23) 39 4 ;
rezuliă

Bxaminînd expresia lui 4, se constată că el este cu atit mai mare 2 iaz

st
9
R
cu cît; deformația statică (5, sau f,) este mai mică. Cind deformația sta-
ţică este extrem de mică, coeficientul . j ia valori foarte mari și, ca urmare,
D= —i—
Gd?
mea
2 2
pp
efortul unitar prin şoc devine periculos, ducind la ruperea piesei. Astiel
de materiale se numesc fragile. Se ştie că oţelurile de mare rezistenţă Din egalarea celor două energii
se deformează mult; mai puţin decît cele de rezistenţă mică, deci sint mai
fragile. Rezultă de aici că pentru piesele de mașini supuse la șocuri puter-
nice sînt mai indicate oţelurile de rezistenţă mică. Caiac
1” Ş;

se calculează Ta. Se observă că acest efort unitar este cu atit miai mic
2 2 „Max Tr

032)
b. SOLICITAREA LA RĂSUCIRE PRIN ȘOLt - cu cit volumul V care participă la șoc, deci cn cît, lungimea 7, este mai
mare. ă
Se consideră un arbore de diametru d, pe cre se ajlă un voiant cu In ceea, ce priveşte momentul de inerție masic, pentru un volant:
momenţul de inerție masice J, în: mișeare de rotaţie cu viteza unghiulară « de greutate P, avînd forma, unui disc plin de diametru D, expresiasa este
(fig. 13.13). La un moment dat se produce o .blocare bruscă a arborelui, PD?
într-o secţiune oarecare F, la distanţa ] de la volant. Această blocare se J == pa
— 3 | | | (13.25)
25
face într-un timp extrem de scurt, ceea ce împiedică producerea de căl-

4l2 413
 pa aid
ia
ni
b) Fără are amortizor, rămîne numai primul termen de mai sus
iar dacă volantul are forma unei coroane circulare subţiri, de diametru
mediu D, a i | 8 = 0,25 cm.
PI Se calculează y, cunoscînd că
dj == . (13.26) |
49 | D= 100em/s; g= 981 cm /s2,
de a) Cu arc amortizor
Un calcul mai exact arată că J trebuie să includă şi momentul
inerție masic al arborelui.
pr
=] ? fa 00 — — oo
d .
981-525
PROBLEME
pb) Fără arc amortizor
13,4, Unîn pilot
pile de lemn, i iuni d = 30 cm şi iI=
de dimensiuni l 3 5 cm, es te bătut cu un berbec de
greutate P = 300 aaN, căzind de la inălţimea fi = 3 m. Să se calculeze efortul unitar produs
pi fa 100 46
in pilot în urma loviturilor. | ii 981-025 0
Se foloseşte formula aproximativă a lui V, din care rezultă
Efortul unitar de intindere în stare statică este
Se „P 2h 2h PE
„5 => 05h=——
= 3 7=. Ar— .
| P 2000
Op = — 33 n = 250 GaN/em2,
Se înlocuese valorile numerice A 8
Efortul unitar produs de șoc, în cele două căzuri este :
 = 7: 500 = 707 cwm2; E = 105 daNjem? a) Cu arc amortizor
4
şi rezultă o = os: 4 = 250-2,71 = 677 daN/em2?.
|
N *- |
300 : 30 300 - 105 = 226 daN/em?.
g = d) Yără are amortizor
2:
707 = 500 0 = Qg* tb = 250: 7,46 — 1 865 daN/emE,
Dacă pilotui este din stejar, cu o. = 280 daNfem?, şi Din acest exemplu, se vede importanţa mare pe care o au arcurile pentru amortizarea
Gr, = 540 daN/ecm?, valoarea obţinută este admisibilă. | »viturilor,
13.5, Uh cablu de secţiune A se desfăşoară de pe o.tobă şi de 13.6, Un arbore de transmisie, de diametru d = 3 em și lungime 2 = 10 m, are la capete
el este atirnată o grentate P. Între cablu și greutate se poate inter- cite o roată de diametru D == 35 cm şi greuțate P == 7 daN, Arborele se roteşte cu n — 120
cala un arc, avînd o elasticitate f; cm/daN (adică sub o sarcină de un rot/min şi ia un moment dat una din roţile de la capete este brusc imobilizată. Se cere să se
newton se lungeşte cu f» cm). Coborirea se face cu viteza v. După calculeze efortul unitar de răsucire care se produce în arbore, în două ipoteze : «) ţinind
ce s-a desfăşurat o lungime i din cablu (fig. 13.14), toba se blo- . seama
de masa arborelui ; A) neglijind masa arborelui,
chează brusc. Se cere să se calculeze efortul unitar care se produce a) În momentul biocării, energia cinetică a volantului neblocat și a arborelui se transmite
în cablu în urma acestui şoc, în două ipoteze; a) există arc amorti- masei arborelui ca energie de deformaţie. Se aplică formula (13.24), unde „7 se
zor ; b) nu există arc amortizor. Se face calculul pentru următoarele
inlocuieşte prin
suma momențelor cie inerție ale celor două piese
date numerice, :
| P = 2000daN, o=1m/s, A=8cm5,
ag Vega +),

pa

=]

.
[=]
3
5
I =21m, fo = 2,5-10%cm/daN,
E — 2,1 + 106 daNieme,
J fiind momențul de inerție masic al arborelui de greutate Q, iar J, momentul
de inerție al
E Se calculează multiplicatorul de impact cu formula (13.18) roții de greutate P, Se calculează valorile mărimilor care întră in relația de
mai sus

| = A |
| | a | “9 i + 95, | | ză
Vs * 1 000 — 19 035 cm?
Fig. 13.14 În ce priveşte lungirea statică 4, ea va fi calculată in cele 4 d
două ipoteze: |
Q = Vy = 19 635+7,85-10-3 = 154 daN
Lă

a) Cu arc amortizor

Pl p 2 000 : 2 100 Qd2 154-852

4- 2,5 - 108: 2.000 = 0,25 +5 = 5,25 cm. m > 3 0,490 kg cm?
d, = EA tb = 91-10 -8 89 8 * 981

4l4
 Se caută, prin încercări profilul care să satisică această relație
PL 7-35
Î = = — — 1,093 kg cm?
3y 3- 981 6 - 20 - 2,1 - 10% - 200
pu — N == 63 cm2,
air: =
Unaz ci 2 0902 + 200
IT n 97 + 120
d) = = = 4z radfs,
GO gg raci Se găsește astiel:
Ținind seama de ambele mast, există +7 și J,, și avem relația - j 24 010 Ă
la profilul I 38: = — 66,5 cm?; W = 1260cm5;
x | 3G oi + Ii) 2- 810 0UD - 1672(0,490 + 1,093)
y2 19:
Lite ter
mar = = 1d4 daNfemE.
y= =
19 635 Fj 19610 .
la profilul 1 36: — = — = 60,5cm; W= 10930 cm5.
5) Dacă nu jinem seama de masa arborelui, deci se consideră J 25 0, rezultă Vaz 18
.
_ Îf 2Ga*J, 2 - 810 000 * 1672 : 1,093 Se alese profilul 7 38 şi se procedează ia o veriiicare a calculelor
“maz = "pi = 19 333 = 119 daN/fem”. Săgeata maximă statică este

PL 200 + 2002
13.7. Să se dimensioneze o grindă incastrată la un capăt şi liberă la celălalt, făculă din fs = = = 0,0106 em.
3 + 9,1 - 105-224 010
profil 1, avind lungimea [ = 2 m aşa ca o greutate P = 200 dan, căzind în capătul liber de la
înălţimea hi = 20 cm, să producă un efort unitar de valoare o = 2 000 daN/em?.
După cun se va vedea la verificare, înălțimea h este mare faţă de f., aşa că se [foloseşte ie cu h. Multiplicatorul de
formula simplificată | a
Se observă că am avut dreptul să neslijăm pe Î în comparaţ
,
impact este
PeE ui

Cr] 2 90
y = ([— = = Bld.
fs 0,0196

fortul unitar static este

PI 200 * 200
ds FI —— — 31,75 daN/em?,
W 1 260
Se exprimă /;, W Și Oş
Eterțul unitar produs de şoc este
P PR | GREI M : PI
= pi (== — a =: ——] o = bo == 61,4+31,75 = 1 950 daN/em?,
NC 727 pai ww
“deci veriiică condiţia iniţială.
Se inlocuiesc aceste valori in expresia efortului unitar

GREI Pt |/6hEIP CORPULUI LOVIT ASUPRA SOLICITĂRII PRIN ŞOC

4. EFECTUL MASEI
G = b OR= ———.—— ”
PE W 1W2
În stabilirea, expresiei multiplicatorului de impact s-a neglijafelt energia
energia
cinetică pe care o preia masa barei lovite, diminuînd în acest
Ridicind la pătrat, se obţine
se va arăta
de deformaie, deci reducând efectul șocului. În cele ce urmeazălovit,
i _ sl
a corpulu i tratind
2 “6GRLEP cum se ia în considerare efectul masei proprii
problema, în cazul particu lar al șocului axial.
şoc9 viteză
Dacă greutatea P, care cade pe bară, are înainte de
=, [7] - .. [i
Pe de altă parte, la un profii 7, dacă ymag este jumătatea inăl|iinii, există relația
3 Bi NI A * - - Sr =

7, egală cu viteza capătul ui lovit al barei.

după şoe-va avea o viteză
de-a jungul ei,
Se consideră că viteza diferitelor secţiuni ale barei scade,
| i
WV = 3
fix), asttel că, într-o secţiun e oarecare,
Umaz liniar, de la 7, pînă la zero (în capătul
la distanţa « de la capătul lovit, ea este
Î __ i __ Ymaz _ ol
1V2 pd 6 hEP si
Va ie a

27 e, 1801 417 -
416
 “Energia, cinetică a unui element de bară, de lingime dz, situât la reduse k(), în Mo-
Energia cinetică totală a greutăţii P şi a greutăţii
distanţa « de la capătul lovit, este mentul imediat după şoc, este |
)»
, Ă | 2 pa PE Se 3 PER
AB, = Lama
2
= L IE
2
ao: (n
L]
.
E 2 og 2 g P —- kQ

Integrind pe lungimea barei, rezultă,

pa P+RkQ
P29aP+HQ
E, =)
L vA 2 52 da
|
= A Al z =, 9 13 P, în timpul deformaţiei
0 2 39 Ri 2 39 Adăugînd la aceasta lucrul mecanic al forţei
cedată barei
dinamice 5, se găseşte energia totală care va îl
unde s-a notat cu 3 = yAl greutatea proprie a barei. ::
| 1 Ş p2 h
Expresia (, = 3 Q poartă numele de greuiale redusă a barei; ca
A, = VL P-3=Pl—mtrăl:
P+kQ Cea
urmare, energia cinetică a barei se mai scrie

Această, energie se egalează cu cea de deformaţie a parei

E, = i e 7,
| 2.9 (13.30)
Coeficienţul “| LEE N BA 5
],
kQ =
2
1 + P
3
p=— (
(13.27 )
irea formulei (13-15).
care serveşte la, calculul greutăţii reduse şi se repetă aceeași succesiune de calcule ca la stabiloară dacă se intro
Se.observă că, relaţia de mai sus revine la cea anteri
o înălțime de cădere--redusă
= AQ, (13.28) . . „= ; , | A |

se numeşte coeficient de reducere a greutăţii sau masei barei. . RR”

kQ
Se observă că prin introducerea noţiunii de greutate sau masă redusă
se poate considera, că întreaga masă a barei lovite se află în punctul unde s-a
1 +=
tp
“produs şocul şi are, după şoc, viteza «i. e ea ceea, ce face ca expresia lui V să devină .
„_Weriind teorema conservării impulsului, înainte şi după şoc, rezultă
pa rr 2 aa] jar L+g
ge BD
P PP: Q, P kQ. | | | 8
—V = (re = (+) Va
9 9.97 Ag 9
a arătat că pentru şocul axial k = 1/3. Pentru o bară simplu reze-
de unde se obţine viteza după şoc | = 11/35 ; pentru
mată supusă unui şoc iransversal în mijtoc, se găseşte &
lovită în capătul liber, £ = 35 [140. |
bara, încastrată,
| p = Po
AD == == Va 3 (13.29) La pilotul de stejar de la problema 13,4, dacă se aplică
relaţia (13.91),
at anterio r.
se obţine un efort unitar dinamic cu 8 % mai mie decit cel calcul

unde este înălţimea, de cădere a greutății P.

418

CAPITOLUL 14
PLĂCI PLANE
1. CLASIFICAREA PLĂCILOR ŞI A SARCINILOR APLICATE PE ELE
Spre deosebire de bare, plăcile au două dintre dimensiuni — lungimea
ȘI lățimea — relativ mari în comparație cu a treia — grosimea. Nume-
roase elemente de maşini sau construcţii au formă de plăci plane sau
curbe : pistoane, cilindri, rezervoare de diferite forme supape conducțe
planșee, acoperişuri de diferite forme etc. Să !
Studiul plăcilor este mai complicat decit al barelor şi el se face în
cadrul teoriei elasticităţii. Plemeniele geometrice care caracterizează o
placă sint : forma și dimensiunile suprafeței mediane şi grosimea, măsurată
perpendicular pe suprafața mediană. Suprafaţa mediană, împarte grosi-
mea plăcii în două părţi egale, în orice secţiune. După forma suprafeței
mediane, plăcile se împart în două grupe mari : plăci plane şi plăci curbe
Sau învelitori. Studiul plăcilor plane este ceva mai simplu şi în cele ce
urmează se vor da; citeva noțiuni asupra lui. Calculul plăcilor curbe, mult
mai complicat, face obiectul unor lucrări de specialitate interesînd în special
pe inginerul constructor. Anumite probleme de plăci curbe, în special
invelitori | de rotaţie, n teresoază pe ingiberul mecanice care se ocupă cu
or fi te ţia Înde CA
rezervoare.a. Clteva
i noțiuni
iuni asupra îinvelitorilor
itorilor de rotaţie
'otaţii
tal Din punci de vedere mecanic, se consideră că plăcile rezistă oricărui
ei e eiorturi. Plăcile foarte subţiri, care nu pot prelua decît eforturi de
în core tie ele plane sau curbe, poartă numele de membrane.
lăcile prezintă unele parti cularităţi
ităţi în
î ce priveşte sarcinile
inile şși efor-
turile, care le deosebesc de bare, pa i Din motive de simetrie, orice mărime care
428
Sarcinile aplicate plăcilor pot fi de trei feluri: concentrate [daN],
distribuite liniar [daN em] şi distribuite pe suprafată [daN/em2?)].
Dat fiind că o secţiune făcută printr-o placă are lungimea, mare, în
comparaţie cu secţiunea, făcută prin bară, de obicei eforturile (N, 7, A, M)
vaziază de-a lungul secţiunii. Din acest motiv, ele se calculează pe
unitatea, de lungime a secţiunii și ca atare se măsoară :
— forţele axiale şi tăietoare în daN/em ;
_ momentele încovoietoare şi de răsucire în daNem/em — daN.
Din punctul de vedere al proprietăţilor mecanice, materialele plăcilor
sînt, în mod obişnuit, izotrope şi ascultă de legea lui Hooke.
în capitolul de faţă se vor da citeva noţiuni asupra calculului plăcilor
plane, mai mult pentru a familiariza pe cititori în vederea consultării
literaturii de specialitate. După forma supraieței mediane, plăcile plane
pot fi: circulare, dreptunghiulare, eliptice san de diferite alte iorme.
Plăcile care prezintă simetrie de formă (de exemplu, circulare, dreptun-
ohiulare) pot îi rezemate şi încărcate simelrie, ceea ce simplifică mult
calculele, sau nesimetrie. Se va trata, în cele ce urmează, calculul plăcilor
circulare încărcate simetric şi apoi se vor da citeva noţiuni asupra calcu-
lului plăcilor dreptunghiulare. Aplicațiile ce se vor face se referă, numai la
solicitarea de încovoiere a plăcilor.
Alte probleme asupra plăcilor plane se găsesc studiate în lucrări
de teoria elasticităţii, precum şi în monografii consacrate exclusiv studiu-
lui plăcilor. |
Pentru plăcile plane se alege sistemul de referinţă format din axele
a, y în planul suprafeţei mediane și axa e perpendiculară pe acest plan.
Detovmaţiile suprafeţei mediane, măsurate pe axa 2, se notează cu w.
2. ÎNCOVOIEREA PLĂCILOR CIRCULARE SIMETRIC ÎNCĂRCATE
a. RELAȚII ÎNTRE DEFORHAȚII ȘI EFORTURI UNITARE
plăcii, suprafaţa mediană ia o formă curbă
În urma deformaţiei
numită suprafață mediană deformată. Deplasările w ale acesteia, faţă
de planul median iniţial, se consideră mici în comparaţie cu grosimea,
plăcii. Similar ipotezei lui Bernoulli, la plăci se aplică ipoteza lui Birchhojj :
toate punctele aflate, înainte de deformaţie, pe o normală la planul median,
se găsesc, după deformație, pe o normală la suprafața mediană deformată.
Aceasta permite ca în studiul deformajţiei plăcilor să se examineze numai
detormajţiile suprafeţei mediane.
Se consideră în figura 14.1 planul median al unei plăci circulare. Un
punct oarecare P din acest plan este definit prin coordonatele sale z, Y.
7, 6.
în locul coordonatelor carteziene, se pot lua coordonatele polare
intereseaz ă în studiui de îaţă
421
 (efort, etort unitar, deformaţie) este independentă de unghiul
6, fiina - Tiungirea specifică a fibrei în direcţie radială este - : -
funcţie numai de variabila.7. Pe de altă parte, fiind vorba
de o placă,
există etorturi. unitare principale pe două direcţii ; tot așa,
incovoietoare sînt repartizate pe două direcţii. -Din acest motiv,
momentele Ad „de, | (14.2)
în orice Cp =
d dr
Sa Si „ punet curent P trebuie luate, în plan, două
axe rectangulare : axa.radială Pr, trecînd
„prin centrul plăcii, şi-axa cireumferen-
XI : A
“ială Pi.
P a meţrua Zr unii
i - |
„“Făcind 'o secţiune diametială - prin |
"placă deformată, se obţine o curbă, care
a. :' este intersecţia suprafeţei mediane detor-
„+ mate cu planul secţiunii (fig. 14.9): La
„0 distanţă, oarecare de centru, 7, această,
„- eurbă are. săgeataw şi unghiul de pantă o.
Cu axele alese, se vede că + şi w sînt pozi-
tive, pe cînd e este negativ deci,

D=. o (24.1)

zp
Fig, 14.3

cireumierenţială.
Se va dețermina, a doua lungire specifică, în direcție
e de deform ație lungim ea
Cercul avind raza PM = 7 are înaint
Se observă, de altfel, că pe măsură ce 7 creşte q creşte, iar w scade,
ceea ce imipune semnul minus în relaţia (14.1). | o $ — 9mp.
În figura 14.3 s-a reprezentat o secțiune diametrală prin placă, atât
în stare nedetormată cît şi după detormaţie. Se reprezintă două normale,
AB, la distanţa r. de Oz, şi CD, la distanța.r + dr. Conform ipotezei lui După deformaţie, raza cercului devine
Kirohhoff, după detformaţție, aceste. drepte devin normale pe suprafaţa
mediană, deformată, A'B', 0'D'. Se consideră o fibră MN, de lungime TM" =—r +29,
dr, situată la distanţa z de la suprafaţa mediană. După detormaţie, această,
fibră ajungeîn poziţia MN“. iar lungimea Sa | Da
Normala AB s-a rotit cu un unghi q, iar
CD cu unghiul: e -L- a dr. Fibra MN, ajunsă în poziţia, MN”, s-a lungit 3 + As = 2r(7r + 20).

cu o cantitate egală cu diferenţa, deplasărilor extremităților este

sale Lungirea, specifică în direcţie cireumferențială

A(dr)
= NN — M'M"” = pt dr — 2qp = 2
_(s+ As) —8 _ 2mr 420027 o (14.3)
dr. % Ş PE ML 2 mr P

422 493
 cut în capitolul 8 s-au stabilit relaţiile (8.39) pentru o stare plană, de efor- Pe cele donă suprafeţe plane de secţiune se introduc eforturile unitare
circumferențiale o, iar pe cele două secțiuni cilindrice, eforturile anttare
Eiortul
B radiale o,. Eforturile unitare o, sînt; egale pe cele două suprafețe.
LB
unitar radial are valoarea oc, la raza 7, respectiv o, E dr pe
9
1 — y2 (ez ve); e, = 1 ya (8, -t vez).
suprafaţa de rază r + dr. Eforturile unitare au fost figurate pe elementele
L

Făcind schimbările de notații 2 —r

4 A . PP -
şi y —>t, rezultă,
de suprafaţă hașurate, aflate la o depărtare 2 de la, suprafaţa mediană
7.
NNNN,. Nu s-au mai figurat; pe desen eforturile unitare tangenţiale
G,r = ———— ve); .
__
Privind cele patru secţiuni în întregime, trebuie să se introducă pe
pe (e, + 0, =
12 (e. -+- ve,) |
ele eforturi N, 7, N, M
ei,
şi, înlocuind expresiile (14.2), (14.3), se obţine Dacă placa este încărcată numai cu sarcini normale pe planul
există numai eforturi M, = M şi £, arătate în figura 14.5. Pe suprateţele
Încovoietoare
Ha e 1 y de ) (14.4) plane, obţinute prin secţiuni radiale, s-au aplicat momente
-F y =) o, = radiale distribuite M,. Ele se măsoară pe unitatea de lungime a razei.
1 —v2 4 dr 7 day dp dr. Din
Ș | | | _ Prin urmare, pe întreaga îaţă a elementului efortul este M,-
. a.
unit Prin stabilirea, relațiilor (14.4), problema determinării eforturilor motive de simetrie, cele două momente DM, - Ar sint egale, deci pe aceste
„unitare o, şi o într-un punot oarecare al plăcii, la distanaţa 2 de supra- fețe nu există forţe tăietoare. Pe secțiunea cilindrică interioară se aplică
Era redus la găsirea expresiei funcţiei o(7). ASe observă că în momentul | âncovoietor cireumferenţial M,- r- d0, iar pe cea exterioară,
ea, - dă
+ dr) d. Pe aceste fețe există şi forţele tăietoare
2 = E .
) cele două eforturi unitare sint nule. (a, + Sar) p
(
se aplică iorţa,
indicate pe desen. Se consideră că pe suprafața elementului
E normală exterioară p- dr-rd0.
* SOHILIBRULU ELNMBNTULUI BE PLACĂ
secţi Se detașează, din placa circulară un element de volum, obţinut prin
nare cu două suprafeţe cilindrice,
cu placa, de raze r concentrice
7 -+- dr,
Şiunghi şi două plane diametra le, normal ă făainad
e pe placă, făcînd între ele un
d6, ca, în figura 14.4. 3

| Pa

z 76
i fa DMSP d ar)(r+dr) de
(Mp lui
: Z |
Ș
(7+ -22d7 ar)(rtar)de
27
A
7 i
Ap
- A i
X
o;
4 RR AP. 7 în / 2N dz

j = Fig. 14.5
|
Me | spre a
Gt E ap Se vor serie întîi relaţii de echivalență pe feţele elementului,ă, ega-
"0; ţa median
arăta, că momentele forţelor elementare, îaţă de suprafa
lează momentele încovoietoare din secțiune.

424 | | | 495
 Din aceste două perechi de relaţii se poate scrie
Asttel,-pe suprafaţa cilindrică de rază7 .
Fe . AM, He M,
NI / SR Sa i: LI hi: 9 = ” FI e ” ”
1l—ypP D 1 —y2 PD
urat dA: =f Ba (€ + vf râdaz-z,
| ———.
î dd l— văr P Prin înlocuirea lui D cu expresia sa (14.5), aceste relaţii devin
„2

G, = IM 3 0,= 12 Me 2 (14,7)
unde s-a înlocuit o, prin expresia, (14,4) şi dA. — rd 0: dz. Scoţină de sub ha h3
integrală, constantele, se, scrie. pa |
Se observă că eforturile unitare o,, o, variază liniar pe grosimea plăcii,
i:
3 7 | fiind nule pe suprafața mediană. Ele sinţ maxime în fibrele extreme ale
M,-rd0 — PL (3 Ay 2 )rao ă 22 dz = Eh (e +2) AT) a ni h
a i d7 7 _ă 12(1 — lar rr plăcii, la 2 =

Se notează mărimea za = O, max — a = 7 [a (14.8)

i e | Gr max

D = Eh Di 6 6
(14.5)
12 (1 — v2 S-au găsit aceleaşi expresii pentru o ca şi la. barele solicitate la încovo-
iere, cu observaţia că momentele încovoietoare se măsoară în daN, iar
W în cm2. i |
numită rigiditatea la încovoiere a plăcii. Simplificind cu rd8, se găseşte
Pentru a găsi expresia funcţiei q, se va serie că elemenţul de placă din
fioura 14.5 se află în echilibru, sub efectul eforturilor aplieate asupra lui.
NM, =D (3 L v =) " În acest; scop, este mai comod a reprezenta, elementul de volum prin două
dr p proiecţii, ea în figura 14.6. În proiecția de sus s-au reprezentat momentele

În mod analog, scriind relația de echivalență în secţiunea radială

Şi

i
| Ă A |
_ i0: Trda: A E
ve ar az
Mr =,
2.
cu da-2
|
=f
_ă
(2
LL —y2 p. dr Do o mik ||— =: (nt+ AH ar)(rear) de
2 i
ME „ăi
și făcînd aceleaşi operaţii, se găseşte. „

AR dr

S-au obţinut astfel relaţiile dintre momentele încovoietoare și funcţia,

Mr
(e +2)2);
Mu, D[A „de Q. uude).
u=p(e(2) 7) de
(14.6)| Fig, 14.6

încovoietoare şi forțele tăietoare aplicate elementului, considerind, în

„Relaţiile (14.4) şi (14.6)'arată că atât studiul eforturilor unitare cât mod simplificat, că forţele tăietoare sînt constante pe cele două ieţe opuse,
ceea ce echivalează cu neglijarea unui infinit mic de ordin superior. În
şi studiul momentelor încovoietoare se reduc la determinarea funcției e(r).

426 | 427
proiecția de jos s-au reprezentat toate momentele încovoietoare prin La placa circulară, forţa tăietoare pe o secţiune cilindrică de vază r
Se scrie este definiţă ca suma proiecţiilor pe normala la suprafaţa mediană a ior-
vectori, inclusiv cuplul 7'- rd. dr al celor două forţe tăietoare.
ecuația de momente faţă de tangentă, adică, se proiectează toţi vectorii- ţelor din interiorul cercului de rază r. Se va considera, în cele ce urmează,
placa, încărcată simetric pintr-o forţă P, aplicată în centru, și 0 sareină
moment din partea de jos a figurii 14.6 pe tangentă
uniform distribuită p. Ca urmare, se poate scrie
AM |
(a Tare + ar) ae — a ra0 + Pe mao-ar — 2 avar: A + P pr
2 om = P+rrpy; D=:
| 27 2

+ p-ră0- ar: =0,

„2 RBcuaţia diferenţială (14.9) devine

În această relaţie s-a înlocuit sin Sos i Ultimul termen este de LA, de _L1 p == — 1 (+2) .
dr rr r Di2m i
2
neglijabil în comparație cu ceilalți..
| : 2
.. . A

Făcind simpliticări, rămîne

Membrul întâi al ecuaţiei este tocmai derivata expresiei
AM AM, “adr |
M, + Ap + + Tr — M, =0. 1 d
| P dr

Termenul
M, d7 este neglijabil
a. şi ecuaţia devine
ii _lueru care se poate verifica
dr
4M, ă [1] de a (ș ie) dp 1 de i
M,+ P-— Tp — AM, = 0, — 1— A a
dr -
A
dr
Ie.
dr2 P Qp p2 ?
dr - (e rr dr ))

Se înlocuiesc WM, și M, prin expresiile lor (14.6) Ecuația diferenţială poate fi scrisă

de a py d (d |
Drm
ări arțar
(2.
17]!
2) Tr D(£
par)”
de) —
| => (er)
o
dr
(at) P
D | 2rr 2
Lrdr
Se efectuează calculele -
iar integrala ei este
|

de,
d cc
e | ze | a
Tare
pA? o
e „de co) de
27 17
Arte) 1
Lă La
de
dr
A (Pemrr ZEa
1
D | 27
P pr?

dr +» P tr dr? ii p2 7 dr D

şi în urma simplificării lor rezultă ecuaţia diferențială „ înmulţind cu r, ecuaţia devine

| | d 1 / ?P pră
d2go APE 1n
| Îl a AIE 1
do II il | pe = — Dre Pr ar.
p2 i D (14.9) , er dr D | 27 + 4
d? P dr
429
428
 14.1 ). Se determină
Se integrează din nou, observind că membrul întîi este derivata lui Se notează cu R raza exterioară a plăcii (fig.
constantele punin d condiţ iile la limită
gr, iar P In 7 Gr se tace prin părţi, adică,
— pe contur, la r = o =0, w=0;
.2 2 ;2 2 — în centru, la 7r=0, p=0.
= mr — 1 ă
înlocuind aceste condiţii în ecuaţiile (14.12) și (14.13), rezult
(riarar = mr
2 2 rr 2 4

1 /P 72 P 72 pr P Z/ Q. p
PR al. a Zet puii
pn ———— PP + —— B
R2 -J € —
* 5 (3 2 „2 4 ) 27

a
16D 2 8D ZE, dag ,
Se împarte cu 7 şi se obţine ecuaţia lui e 2 RA YZ Să |
pa PE 4 +0; 0 =-F .
9 = _ pr Î_Pn lar — 1) + AZ BB (14.10)
64.D 4 64.D Fig, 34.7

16D 8rD VA
Cu aceste valori, ecuaţiile (14.12) şi (14.13)
| 'Pinind seama de relaţia (14.1) se mai integrează o dată ecuaţia (14.10),
după ce i s-a schimbat semnul 2p —= PR
p 2 — 7 mata.
___ | A
G4D | a |
4 . 2 A 2 (414)
pa
|
PP pf (rom — Dar — 4 —Binr+0;
D 4 9 PP165 (pe
€ — pa).
)
cum Însă,
are loc în centrul plăcii, la r = 0
2 „2
| (e rin r —7)dr = inr — - = = rela r — 1), Deformaţia maximă
ph
ecuaţia devine | | Wmaz =
64.D
20
pre
mp
P?
(27 o—1)—A—
DA — Bir
Biarto. (4)
24 pa
10 = + mn? Q. 14.11 (14.14), se poate scrie
Scoţînd această valoare în factor, în formula

Cu ajutorul ecuaţiilor (14.10) şi (14.11), ţinind seama de condiţiile PR ( 27) — ap (1-2).

pe contur, se vor putea rezolva diverse probleme de plăci circuiare. & E | + RA. . RE m

Pe baza formulelor (14.6) se scriu ecuaţiile momentelor încovoietoare

e. PLACA CIRCULARĂ ÎNOCASTRATĂ PE CONTUR ȘI ÎNCĂRCATĂ
CU SARCINĂ UNIFOREI DISTRIBUITĂ
e _. PR — a. de __7 (m_am
Dacă placa este încărcată numai cu sarcina uniform distribuită p, „7 i6p iti dr. 16D DAE
în formulele (14.10) şi (14.11) se tace P = 0 şi rămîne

p = PA?
12
Bmr+ 0 (14.12) M,_= 5P (BE (2 —7)+y
92.
= (E 2 327) == -P_
e | R2(U1
(+ v) — ri721 irită
+3
64D 4

ră E cp B Dr __P PR _
N, > (E — 872) + vag (Br) 6 [RAI + v) — 743
+ v)].
e= — 55 + PR
A —+—- ( 14.13 )
431
430
 Luind v = 0,3, aceste ecuaţii devin Cea mai mare valoare a efortului unitar este a lui sc, pe contur.
Dacă se face dimensionarea plăcii după teoria 1 de rezistență, această
formulă devine
M, = ETT: (1,382 — 1,975; AM, = ET (1,3 R2 — 3,372). (14.15) 2
Oa 3. PE

d ha
Se observă că momentele încovoietoare M, şi M, variază parabolice
cu raza ? după cum urmează:
a) Momentul M,. În centru, are valoarea L, = Sp _ 0,866 a 2. (14.16)
I 4 oa a
M! = = pR2: = 0,0812 pk2.
d. PLACA SLMPLU REZEMATĂ PE CONTUR,CU SARCINĂ UNIFORM
Pe contur, la r = R, el este DISTRIBUITĂ

Se folosesc formulele (14.12) şi (14.13). Condiţiile la limită pentru

ar = — 00 pp = — 0037598 determinarea constantelor sînt : în centru, e = 0; pe contur, lar =,
16 |
w=—0. |
Se anulează cind Este necesară a treia condiţie. Dacă se detașează din placă o fișie
de lăţime mică A (fig. 14.9), ea poate fi asimilată unei grinzi simplu reze-
13 NR =197; r—0B27 R. mată la capete. Aceasta are pe reazeme, în direcţia razei 7, efortul unitar
b) Momentul M,. În centru, are valoarea nul, adică
6, =0.
MY, == M' — 0,0812 pR2. Întrucît o, este produs de către M,, rezultă că pe contur momentul
Pe contur
încovoietor JW, este nul.
MP = — ph = — 0,125 pk2, înlocuind primele condiţii în ecuaţiile (14.12) şi (14.13), rezultă
d 2.

Se anulează cînd | |
64.D d
13 82 = 3372; r=0,6288R.
Cu ajutorul acestor valori se trasează diagramele momentelor încovo- Pentru a treia condiţie, se scrie expresia momentului M,, ţinînd seama
ietoare din figura 14.8. Se vede că cel mai mare moment încovoietor că B —0. Avind
| este M, de pe contur. Pentru calculul pr5 P | Ț!,
eforturilor
(14.8):
unitare, se aplică formulele Pup 43 x i PE -A
Pe contur PP A,
2 R2 ? 6D 2
SE,
a, — 6. M,
2
— 6-0,125 PE
he 4 ha de — Spre 4 | |
2
dr O160 2: IE a Pi,
0 == Li M, == 0,225 ph i ecuaţia momentului devine ID |
2 pa

Mp Error dl În centru
u, = D( + >)(A —
Uz
d?
2 _3pr „pr AD AD.
| o, = oi, = 6 M, —0a87 Pl.
Fig. 14.8 2 h2 16 1.6 2 2 Fig, 14.9

432 28 —0, 1801 433

 Punind condiţia 7 = k, M, = 0, rezultă, Pe iii la r=R,
JI —

Q = — a —y PE ay mu = PE (av 1—3v = pR2 — 0,0875 pR2.

de unde | b) Momentul M,. Pe contur, penru pr = R, este nul.

pa PE Sr, QaPE Bey. În centru, M, =M,.
8D 1+v) 64D 1-+v Se observă că, la acest fel de rezemare, locul cel mai solicitat este
centrul plăcii. Cu valorile calculate se construiesc diagramele din îigura,
înlocuind constantele în ecuaţiile (14.12) şi (14.13), rezultă 14.410. Efortul unitar maxim are loc în centru, unde direcţiile r şi £ se con-
funâă, iar cele două momente sînt egale
Ri -(o
+ oy 9r2 a]
2
“64D = ro Ey ph? — 1,237 ph
Și (14.17) Omaz = M ma =. ” St
ha h2 16 h2
a AP Pe (Ș e Au ul, —1) Formula de dimensionare, în baza p |
i âr 16Dlr: 1+v teoriei 1 de rezistență, este
Deformaţia maximă, la 7 = 0, este „= da2312 1118 EX | | |
aa, — pă 5 — 4.07 DR4
64D 1l+oyw 64.D Ga. 18) A
+ 4 III
—
Ia]
Ţ ret Să
0087%5pR2
Comparind cu formula, (14.16), se 02056 pp2
Se observă că pentru aceleaşi valori p, R, D placa simplu rezemată, pe vede că pentru aceleaşi valori Ri, 7, Oa |” P
contur are o deformație de patru ori mai mare decit cea încastra;tă,. „Unghiul placa, simplu rezeniată pe conţur trebuie Me. TIT
e pe contur, Ja 7 = k, este ii
"să fie cu 28% mai groasă de cit cea
3 2 încastrată. Xste interesant de observat | 0,2062R2
Pi (2
Paz = 16D PE
SF —1) = ue că diagramele de momente încovoietoare
(R2 1-+v 160 „Fig. 14.10
din figurile 14.10 şi 14.8 se deduc una
Se scriu ecuaţiile momentelor încovoietoare din alta, prin decalarea axei orizontale
Oy. Astiel, la placa simplu rezemată, d iagramele din figura 14.11 (cons-
——
Pa Pra PE Sty truite pentru 0Os<rz Rh) se raportează la axa Or, pe cînd la placa
op 16D - 16D 1-+v încagtr ată, aceleaşi curbe sint raportate la. axa, O'r “, Acelagi lucru s-a

de _ _5pr ph St» 0- 07 02 03 dk 05 46 07 00 09 18 ar

sr.
4
dr . 16.D 16D. lL-+yv e
. tu
Be
Să PP
__P_ R2(3
pas + We ȘI SI
„Ade )-2 + 3v)],
v) — 21 Ey
G.
SN
ind
2
:
-
|
-
S|
ÎN:
Se
&
E
Qipi. H, Ş
SI pi QEZ8R 7 Pi
NM, =D (€ + v 2) = 2_(3 —- v)(R2 — 72) Sg i ay,
dr: P 16 "ÎS |
Vriajia momentelor cu raza, 7 este următoarea : |
S _ș020g2
”
a) Momentul M,. În centru, la r =0,cuy=03 E i i

M!. = A ph = 0,206 pR2.

Fig. Md11

434 435
întâlnit şi la grinzi: diagrama de momente a grinzii cu sarcină uniform Deformaţia maximă este în centru
distribuită, încastrată la capete, se determină din cea a grinzit similare
simplu rezemate, printr-o translație a liniei de reper. _——.
PR? (14.20)
Umaz =
16x.D

e. PLACA ÎNCASTRATĂ PE CONTUR, ÎNCĂRCATĂ CU 0 SARCINĂ Pentru calculul momentelor încovoietoare, se înlocuiesc o/r şi do/ăr
CONCENTRATĂ ÎN CENTRU în formulele (14.6)

Se porneşte de la formulele (14.10) şi (14.11), făcînd p = 0

pa „a
d7 477.) P
Pr (nr —1)— A7- — Bmr+o0
D 4
M, = (1 + ) In —y
Pr , p B 4r | ? |
= — (2 27 În ? — 1)+ At (14.21)

e
2 ,

aaa
S7z.D
M, = (1 + E —a

e aaa
Condiţiile la limită pentru determinarea constantelor sint : 4r | Lă _
—pe contur, la r=R, 9=0, w=0;
— în centru, la r=0, p=0. 55 Pe conţur, la r = R, momentele încovoietoare sînt
Se înlocuiesc întîi condiţiile la limită în ecuaţia lui g, ţinind seama
de nedeterminarea . Py p
Ms —j da
(7 In Theo — Q
de 47

| PR R. E Eiorturile unitare pe contur au valorile.

0 = — 2 In R—1)4+ A-—+F-—
Sr.D ( 2 R
0, = 6 = 3Py — 0, 4 PL
h2 22 h
B=0; A4A= 0 R—1). (14.22)
47.D
6 3P P
6, =— M, = = 0,478 —.
Înlocuind în ecuaţia lui 7, rezultă i om h
— Pr?
In r — 1) — Pr2
in R—1)+0= Pr?
np 1
+0 Histe interesant să se compare aceste valori cu cele produse de o
ui Sc ( 167.D ) TD R 9 sarcină uniiorm distribuită de aceeaşi valoare, adică
înlocuind condiţia r = BR,w —0, se găseşte P = xR2p.
PR? 1 PR2 Înlocuind pe. P prin această valoare echivalentă, rezultă valorile
= 0 — — O; = - eforturilor unitare
0 8xD | -) Lili "16xD
Ecuațiile de deformaţii devin a = Ola| RR?
= 045:
R2
o, = 0,478 sa,2 15 P8 2

2
D= Er In ÎL zi (R2 — 7?) Comparind aceste valori cu cele de la placa încastrată pe contur şi
$Sr.D R 161D încărcată cu sarcină uniform distribuită,
(14.19)
P? 5 —
R =
Pr În
R
— ha 2
9 = Cp — 0,225 Pr, 0, = 0,75 ph ,
8r.B P 47.D P h2 h2

437
se vede că la placa cu sarcină concentrată echivalentă eforturile unitare Cazul b din figura 14.13:
pe contur sînt duble.
În centru formulele (14.21) dau efort unitar infinit, datorită ipotezei pă | PR
de aplicare locală a sarcinii. Un calcul aproximativ dă efortul unitar în Caz = Ca 12 La
centru pe faţa opusă punctului de aplicare a forţei P |
R | |
oua = (IE) (0.485 n E 4 052). Valorile coeficienţilor C,, Ca, funcţie de raportul PX sint date în tabelul 14.1.
a 2 | Î Făcind o secțiune orizontală, pistonul poate îi descompus în două plăci, ca în iidurile

a.
14.12, b şi c, cărora li se pot aplica relaţiile de mai sus.

ma
PROBLEME
d Tabelul 14.7
14,1. Cilindrul unei maşini cu abur, avînd diametrul d = 30 em și presiunea maximă

-.
p = 20 daN/em?, are un îund din fontă, prins prin şuruburi. Se cere să se dimensioneze acest
fund, luînd rezistenţa admisibilă oa = 300 daN/ecm?. R |
Ag 1,25 1,5 5 3 4 5
Prinderea prin şuruburi realizează o încastrare a conturului plăcii, așa că dimensionarea Ra Ia
se face în baza relaţiei (14 16)
Cazul
h = 0,866 JE = 0,866
ie-15 age3, 35cm din figura] €, || Ci e | | Ce | C | Ca 1 CC. | Ca | C. | Ca
14.13

PR
i
Se ia grosimea h = 35 mm.

PR
14.2, Să se calculeze grosimea fundului unui piston de automobil, făcut din aliaj de alu- a 1 0,00129[0,115[0,0064|0,220 [0,0237| 0,405 | 0,062 | 0,703 10,092 [0,933 [0,114 1,130:
miniu cu gg == 400 daN/em?, dacă presiunea maximă în cilindru este p = 35 daN/em?, iar PP

diametrul pistonului d = 90 mm. | b 0,000'77| 0,090! 0,0062! 0,273 |0,0329| 0,710 | 0,110 | 1,540 :0,179 [2,230 [0,234 [2,800
Avind în vedere forma sa, fundul pistonului la motorul de automobil poate fi considerat
încastrat în mantaua cilindrică, deci se folosește formula (14.16) . |
Mantaua laterală impiedică rotiri pe contur, ceea ce permite a se considera fiecare dintre
35
h = 0,866: 4,5 |/ — 11,15 cm. cele două plăci ca încastrată pe 'contur.
As 400 Asupra plăcii superioare lucrează presiunea, p, pe care o luăm în considerare numai pînă
la raza exterioară a plăcii A, = 30,3 cm. Efectul presiunii 2 pe restul de suprafaţă, în afara
Se ia rotund h = 12 mm, razei R,, îl înlocuim prin o forţă P, aplicată conturului plăcii

tie
14.3. Se cere să se determine săgeata maximă și eforul unitar maxim care se naște în
pistonul de oţel cu perete dublu, schiţat în figura 14.12. Ca indicație pentru rezolvarea problemei,
[3

a
se dau cele două cazuri de încărcare și rezemare din figura 14.13, pentru care eforturile unitare = Se (69,52 — 60,62)6,5 = 59 11 daN.

a
maxime și deformațiile maxime se calculează cu formulele de mai jos:
Cazul a din figura 14.13:

Ca
_B PR? De asemenea, tot asupra plăcii superioare acționează, pe contur, forța de legătură P,

PE
Gaz == Ca “pa? Wmaz = Ci necunoscută, precum şi forţa preluată de tijă, de care nu avem nevoie în calcul,
„ Asupra plăcii inferioare lucrează pe contur iorţa P, iar în partea centrală forța preluată
de tijă.
Pentru determinarea forţei static nedeterminate P, se scrie că săgeata i, a plăcii supe-
rioare, pe contur, este egală cu săgeata w a celei inferioare,
ER, 3
_ e — 4.85,
[7
7 Zi 25 Dzial,
A Placa inferioară corespunde cazului a din figura 14.13 și pentru raportul

feo | EZ
E conform tabelului 14.1, rezultă prin interpolare C, =0, 11 Şi Ca = 11.
" Săgeata plăcii inferioare va îi

a PR? O11 P.- 30,32 3?

BR E. 2,43 E
DD = =, . = i, —

L]

Placa superioară va avea o primă săgeată datorită forţei P, — P de pe contur

Fig. 14.13

438
 3. ÎNCOVOIEREA CILINDRICĂ A PLĂCILOR PLANE
Finînd seama numai de sarcina uniform distribuită, placa superioară se află în cazul din
ficura 14.13. Conform tabelului 14.1, găsim prin interpolare : C, = 0,225 și C, = 2,7. Săgeata Placa din fig. 14.14, de lungime L, lăţime 1 şi grosime E, este simplu
datorită presiunii p este , rezemată pe cele două laturi mari şi încărcată cu o sarcină care este con-
R - 30,34 - stantă pe o linie paralelă cu reazemele. În acest- caz, placa se deformează
tr = CP = 0,205-f — 13 719-£_-
s E E- 2,43 E după o suprafaţă cilindrică, cum
Săgeata totală a plăcii superioare este se arată în figura 14.14, d. Se
înțelege că încovoierea cilin-
|
pa = ww!
Se $
= 73
'
Fo — + 13 719 £
E drică nu este posibilă cînd există
sarcini concentrate.
Se egalează săgețile celor două plăci Studiul încovoierii cilin-
drice a plăcii — caz cu totul
7,3 — = 79 + 13 719—
2) E E particular — prezintă analogie
şi rezultă totală cu al grinzii drepte soli-
Î -
citată la încovoiere. Secţionind
pă

P = Po + 940p = —5 911 + 940:6,5 = 9 065 dan.

2 placa prin plane paralele, dis-
se calculează săgeata w;, care este și săgeata întregii. plăci tanțate cu 1 cm, normale pe
Cunoscind această valoare,
axa lonsitudinală, se obţin grinzi
P 9 063
ip = 7,3 — = 1,3 a = 0,0315 em. de lăţime egală cu unitatea, cum
E 2,1 * 105 | sint 0, A, E, în figura 14.14.
În placa inferioară a pistonului, efortul unitar maxim este O astfel de prindă are lun-
| P 9 085 , gimea î, lăţimea b —1 şi înăl- Fig. 14.14
Gmaz i = Ca =1, E = 1731 daN/em?. | ţimea h. În figura 14.15 s-a,
P și presiunii p, este
desenat o porţiune din grinda A, solicitată la incovoiere pură prin
În placa superioară, eforțul unitar maxim, datorit forţei P, —
momentul J/. Sub efectul momentului, grinda se curbează, fibra medie
pRi - P— — P 6,5 - 30,3 30,32 5 911 — 9065 _ A A a ei avind raza p.
Omaz a = Ce E -+ Ca FE = 2,7 aaa + 1,1 E = 2 195 daN/em?,
Ipoteza, secţiunii plane arată că un plan cd se roteşte, față de ab, cu
Valoarea găsită arată că se poduce un efort unitar destul de mare, fapt care necesită
folo- un unghi d, ajungind în poziţia e'd'. Lungirea fibrei EF este
sirea unui oțel de rezistență ridicată. 5 _ „. j
14.4. La fundul unui rezervor cu apă, avind adincimea de 5 m, se ailă o gaură
de golire, Ada = PE" — 2d0
d = 50 cm. Această oțel,
gaură este astupată printr-o placă rotundă de
circulară, de diametru
care este menţinută prin presiunea apei, iar etanşarea este asigurată printr-o
garnitură de cau- iar lungirea specifică în direcţia axei Oz
grosimea plăcii, luînd aa = 200 daNjem?, şi să se aile săgeata ei
ciuc. Se cere să se calculeze
maximă, a a | | A da d$ 2
face prin relația
(14.18)
Placa se consideră simplu rezemată pe contur, deci dimensionarea se
dz de op
p Ce se petrece pe direcţia axei 0y? Faţă de sensul momentului M,
h = 1,11 i 22 .
Ga fibrele de sub planul median din figura, 14:15, a se lungesc, iar cele de
de 5 m, deci deasupra se scurtează. Datorită contracţiei transversale, în planul 702
Sarcina uniform distribuită este presiunea apei cu o coloană
fibrele din partea superioară caută a se lungi, iar cele din partea inferioară
d
0,5 daN/ecm2; = Z =— 25 cm a se scurta. Feţele laterale 15 şi mt din figura 14.15, b tind să ocupepozi-
țiile [3 şi mt.
170.5 Această deformaţie este însă împiedicată, din cauza continuității, de
N = 1,411+25 Î/ —— 70,88 cm. către grinzile vecine 0 şi E. În consecinţă, lungirile specifice e, sînt nule.
“500
Din această cauză se produce eforturi unitare:'c,, care menţin îeţele îs şi mi
Se ia o tablă cu grosimea h = 1 cm, Se calculează săgeata maximă în pozițiile iniţiale. | |
, 8.18 Se folosesc relaţiile (8.39)
D _ Fe Zi o — 0,492-10% daN- em
1201 = v2) 1201 — 0,32)
pRA 4,07 - 0,5 » 254 = 0,065 em. 0 = (E + ve) 3 Gy—
EA (e, + vez)
1 — y2 | — y2
Wmaz > $07 Gap 64: 0,192"
10%
44
440
în care se înlocuiesc:
= 2/p Şi e, =0 Înloenind pe p în relaţiile (14.23), se află eforturile unitare

opta Be 28
a,
să B
= vaz. (14.23) ş __M a OMU — w)l2 2 0 O 12eM
IL — 92 p(l —v2) ? d pa =) A NE OD Ll—2 Eh . 1-2 3

ţ A: E
ax j A / respectiv eforturile unitare maxime, la 2 = h/2
AM M
Gz max — pe == E > OGymaz = VO az: (14.25)

6
"În concluzie, placa, solicitată la încovoiere cilindrică se studiază pe
baza grinzii echivalente şi anume :
a), Momentele încovoietoare ale plăcii au aceeaşi expresie cu cele
ale grinzii echivalente, cu observaţia că :
Fig, 14.15
— unei sarcini unitorm distribuite p [daN/em2?] pe placă îi corespunde
sarcina distribuită s[daN/em | pe grindă;
— sarcinii distribuite liniar P „[daN /em] pe placă îi corespunde sarcina
concentrată, P,[daN] pe grindă.
i ă | = ..D) torturile unitare sînt date de relațiile (14.25), deci e are aceeaşi
7 EX Eh5 expresie ca la grindă.
NM = | O lA =— oz? * LL - dz =$ 25 2dz = a 6) Săgeţile plăcii sînt egale cu ale grinzii echivalente, împărţite prin
JA _ă _2'-0(1 — 2) T2p(lL —v2) : factorul 1,L.
2 .

respectiv, cu notația (14.5)

4. ÎNCOVOIEREA PURĂ DUPĂ DOUĂ DIRECȚII PERPENDICULARE
LH. (14.24) La, încovoierea, cilindrică, momentul încovoietor era uniform distri-
p, buit în lungul axei Oy. Cînd nu sînt realizate condiţiile încoyoierii cilin-
| dz

Ma
O tt ci _
p BI ÎS VE ai sui j 5). P
|| pr =
A
Pentru grinda avind secţiunea 1- fi, rigiditatea la încovoiere este

7Di— Eh, 3 | e N „ÎN Oa

fr
| 12 ţ

Ca urmare, rigiditatea plăcii este

Eh .- BI BI iz
=
122)
===
az
=
020|
1 BI,
Fig. 14.16 Fig, 1417
drice, există momente încovoietoareM, şi M,, distribuite pe ambele
Rezultă că atunci cînd este considerată placă, piesa are o rigiditate axe, cum se-vede în figura 14.16. der o astfel de placă se detaşează
cu 10% mai mare decit cînd este considerată grindă. elementul infinitezimal din figura 14.17, de dimensiuni dz, dy, h. Se ia ca

442 443
LI

[]

]
plan neutru, planul median NNNXN, coincizind cu 20y. Pe feţele acestui Din sistemele (14.26) şi (14.27) rezultă imediat
element acţionează eforturile unitare c,, c,. ,
Sub efectul momentelor M, și M,, elementul de volum se deiormează,
ca în figura 14.18 (s-a reprezentat numai jumătatea interioară a elemen- dz — e 0, = EP (14.29)
tului, liniile AB, OD fiind în planul median). Fie e, şi e, lungirile specifice
care au loc în fişia hașurată din figura 14.17, pe
direcţiile axelor a și Y. La încovoierea cilindrică
s-a stabilit

(14.30)
Cu notaţiile din figura 14.18, cele două lungiri
specitice sint

Pz Py 5. CAZUL GENERAL DE ÎNCOVOIERE A PLĂCILOR PLANE

Se introduc în relaţiile generale (8.39). .
RI loto)
ST a!
6 = af (=); a. NOTAȚII
1 — vw? Pz Py 1 — pg Pz
(14.26)
Se consideră elementul infinitezimal din figura 14.19, detașat dintr-o
Fig. 14.18 Se scriu ecuaţiile de echivalență în secţiuni placă plană. Pe suprafaţa liberă se aplică o sarcină distribuită p. Pentru
precizarea componenţelor eforturilor, se consideră secţiunea ABCD,
a E aa 2-$
2 22 d2 dy. normală pe axa Oz. Cele 6 componente ale forțelor interioare sint :
My =c2 oc," dydz-2=
Ă — forța axială;
| | , Ilea pp Y,Z — torţe tăietoare, dirijate pe Oy, respectiv pe 02;
M % — moment de răsucire ; |
Se simplifică cu dy şi integrind, se obţine M,, M,— momente încovoietoare, dirijate pe Oy, respectiv Oe.
1 d Din cauza modului particular de încărcare a plăcii, unele dintre aceste
MM =D (= + —] componente sînt nule. Pentru a preciza atit direcţia eforturiior cit şi
Pz Py planul pe care sint aplicate, se foloseşte notația cu indici dubli, astiel :
Analog se serie a doua ecuaţie și se obţine Întrucît, toate sarcinile sînt verticale, există numai torța tăietoare Z,
care se notează 7, (are direcţia axei 02 şi acţionează în planul avînd ca
4 = D| > + „——) A, = D(--Ii + ):
1
(14.27) normală pe 02); componentele A, Y sînt nule.
Sarcinile p dau moment nul faţă de axa 02, paralelă cu ele, deci există
Py Oz Pz Py
numai momentele V,, 4,. Momentul încovoietor M, păstrează această
Între razele de curbură şi săgeți există relațiile notație, în timp ce lui M, i se dă noţaţia M,,, el producînd pe elementul
haşurat din figura 14.20 (din planul AB0D) eforturile unitare tangenţiale
1 dm. 1 0» Ti = Tay
Pr Oa? d Py 0” în figura 14.20 se arată componentele efortului unitar, pe faţa A BOD,
produse de eforturile descrise : |
cu care ecuaţiile (14.27) devin
a) Efortul unitar de încovoiere c,, produs de ,;
02
Ma D(P
|
pb). u, = D(3322 y aap2
(14.28) b) Eiortul unitar tangenţial =, produs de 7, ;
0y2 da? €) Eiortul unitar za, produs de către M,,.

444 445
 În mo analog se notează componentele eforturilor şi ale eforturilor | Pe laturile situate pe axele Oz şi Oy s-au aplicat câte trei eioriuri, iar
. ) ului. pe laturile opuse, aceleași eforturi, cu creşterile respective. Dintre cele
unitare pe celelajte ieţe ale elementului | | șase ecuaţii de echilibru, trei sînt idenţie nule și anume cele de proiecţii
A 8 pe 0, Oy şi momente faţă de Oz. Se scriu celelalte trei ecuaţii de echilibru.
| , Ecuația de proiecţii pe axa, 02:
,
L îi LL B
pa TI |
| i ,
A
ar
i
N >
|
o pp
pda dy +( Za ae 7) da — Tde + Ia + 27 = do) dy| — Dzdy .0.
Pad | | ZA] 7 A ă E
| dr LA
| AM OT9
Maă e IN
PI mii ie 7:
ARNt: o.
ai | ,
Ecuația de momente iaţăan.
|
de Oz :
ES p D745 000300, +4 - |
PA Z / : PET, - . 94 d
i Y F Z 7 PD Mda — (ar | 9 dz -P M dy — (a -p - ap) dy — Dey
pr D | Szy | dy, da â ;

z | Vz | | 97 N. dyUI
- aap —— 37 dy Ye
zu | —
Fig. 14.19 a Fig. 14.20 + 2 aa do] wa
i

+ (za 8y dy Jazay Fr poa

Ţ 7

0
-L 7 ———_— .

b. RELAȚIE DIFERENȚIALE ÎNTRE EFORTURI Făcînă simplificări, ecuajţia de proiecţii devine.

| N | Pat: | ua. |
Di câzul general, mărimile definite anterior variază în lungul plăcii. | | om gh
Ip Szz = — p
În îigura, 14.21 s-a reprezentat planul median al elementului, ON NN, iar
în mijlocul laturilor acestuia s-au aplicat; forţele tăietoare, momentele | | | | | | 0y da |

| iar cea de momente

9M, 4 OM m, — Oa dy 0 la dy 0.
| Oy da da 2 Oa 2

Ultimii trei termeni sînt infiniți mici şi se neglijează în comparaţie cu

| primii trei. O relaţie analoagă se obţine din ecuaţia de momente faţă
| de 0y, aşa fel că rezultă sistemul de ecuaţii

374 zy . 81, .
+ = —
0y da . i

Z | Ş 2.M OM, i |
Fig. 1424 | | PRE + Posi = lau ţ (14.31)
încovoietoare şi momentele de răsucire. Momentele sint pozitive cînd
rotesc în sensul pozitiv al axelor, respectiv cînd vectorii lor sint dirij ați 3M, 8Mu
| — pi + 2 = Ta
în sensul pozitiv. Forţele tăietoare pozitive sint de sens opus Sarcinii p,
deci de sens opus axei 02. eee pet |

| 447
446
 PI
N
PI
Ținînd seama de relaţia

DD
c.RELAŢII INTRE EFORTURI Și DEPLASĂRI

-
p Momentul
ooke,
M,, produce eforturile unitare 7, care satisiae legea lui a = 21— +)
Toy = Gay.
şi înlocuind în legea lui Hooke, se obţine
Lunecarea specilică este
/j
O fag =
B (- 2a
9200 = —
28 .
020 - (14.92)
0, ——— = „x du , 0v Tay —
2(1 + v) 0 9y 14 ov 8xzây
= PE L Yay —— o 1 82 ”
N DEI BRE
= Ip Se scrie că în secţiunea ABOD momentul de răsucire V., dy este
P
PE,
p> i
Îna figura o...
14.22 s-a
.
tăcut echivalent cu momentele îorţelor produse de 72
o secţiune a plăcii, prin planul
Pai = vertical Oz, atît înainte cît 4
şi după deformație. Dacă în .
| urma deformaţiei punctul O Ma da — (, Tay dy dz-2
z ajunge în O", parcurgind pe ia —i

2
verticală drumul w, atunci Ă |
Tis. 14.22 punctul P, aflat la distanţa
2 de planul median, ajunge _ HA ap
2 ri
A _ Eh, 3 3
„0% = Duo 0P..
PI,

în P', avînd pe direcţia Oz o deplasare negativă = RP". Conform desenului May =

L + v 0%0y [i 12(1-+vy) 0299 22 0y
2
— ui = RP' =0'P' sina —2sin e.
Ecuațiile (14.28), împreună cu aceasta, dau sistemul
Pe de altă parte, « este unghiul tangentei la suprafața mediană
deformată, în planul z0z, deci 2 2 ”
M, = — Da o d)
, 0w 0y2 da?
ip ea SIN a 2 —
dz - Ă 2 2

San M, = - 2(S2 pp (14.33)

ga? 2y2
a 0u 9%,
N = — —— 3 — = —£ .
Oz 2y Oz 0y 2
My = — DU —pP.
dz 0y
în mod analog, secţionind prin planul 402, rezultă
Derivînd aceste ecuaţii şi înlocuindu-le în ultimele două din sistemul
(18.31), rezultă
3 , 03 _p 3
Op |
—D| 3
pt 3
a) -
0340
0y3 0220y
(14.34)
3 3 03 3 93
1.=—D(- pp 00) pay) PP p[oPay
Ga
E
009%].
7,

298 — q. 1gul

DI E a
 d, ECUAȚIA GENERALĂ A PLĂCILOR PLANE
2. Pe o latură simplu rezemală, săgeata, și momentul încovoietor
Derivind încă. o dată ecuaţiile (14.34) şi înlocuind în prima ecuaţie sînt nule. Fie laturile paraleie cu Oy, deci e = 0 şi 2 = a, la care, în baza
din sistemul (14.31), se găseşte relaţiilor (14.33) rezultă
„din 12 di J Go !,
;
—_——”
( 14.35
) V =0; vw=0.
dai a? Oy? 0yt da? 8y2 |
Se observă, că triedrul iolosit; în figura, 14.21 este sting. Din acest motiv, Întrucât]în lungul unei laturi paralele cu Oy, w ese nul, rezultă şi
la stabilirea ultimelor „ecuaţii din sistemul (14.31), în ecuaţia de momente
îață de Oz se consideră momente pozitive cele care roţesc de la 0y spre 02, = 0 şi rămin condiţiile
pe cînd la ecuaţia de momente faţă de 0y se iau pozitive cele care rotesc dy |
de la Oz spre 02 (care la un triedru drept sînt negative). m — „020
0: = 0, (14.39)
Formula (14.35) este ecuaţia generală a deformaţiei plăcilor plane.
Folosind expresia op eratorului nabla, | Qa2
, 92 1 g2 Analog, pentru laturi paralele cu Oa, la y =0 şiy =b
2
v> da? Oy w=0, 2 =0. (14.40)
ecuaţia generală a încovoierii plăcilor plane — numită şi ecuația Sophie dy? |
Germain — se scrie 3. Pe o latură merezemată, momentul încovoietor şi reacţiunea sint
200200)
V“(y'%) — Poe
5 ( 14.36 ) nule. Fie o latură paraielă cu Oz. Prima condiţie dă, în baza relaţiilor
(14.33)
Se observă asemănarea cu ecuaţia grinzilor su, = — (2 a) 2
=
02 (Da
7
div 2 9 |
2 2
dai BI d d 0, (14.41)
Deosebirea, constă în aceea că EI se înlocuieşte prin D, iar la plăci 02 dx:
derivarea se face în raport cu ambele variabile independente, 2 şi g. A doua condiţie exprimă că rezultanta forţelor care acţionează pe
latura respectivă este nulă.
6. ÎNCOVOIEREA PLĂCILOR DREPIUNGBIULARE O primă forţă este 7, (pe axa Oz din figura 14.21) a cărei expresie
este dată de formula (14.34) |
a, CONDIŢII PE CONTUR
Laturile unei plăci dreptunghiulare pot avea o varietate de moduri
de rezemare, rezultind din încastrări, reazeme simple şi laturi nerezemate.
Ă 1...Pe o latură încasirată, săgeata, De asemenea momentul de răsucire Mg din figura 14.21 poate fi
| 2 ZI = şi panta sînt nule. Se raportează considerat ca rezultind din cuplurile unor sarcini distribuite în lungul axei
SE | | placa, la, axele 20y, ca în figura 14.23. O, deci avînd valoarea | -.
Sla a. Pentru laturile paralele cu Oy,
avind 2 =—0 şi s=a Ma 02| _— DU — 2 IRI W_,
20 = 0; 3
D= 0. (14.37)
0% 9% da 09 020y
Soriind că suma celor două sărcini este nulă, se găsește
sl | Pentru laturi paralele cu Oz, = 0. (14.42)
Fig. 14.23 avind y —0 şiy =b a PI
D=0; AV 0, (14.38) Relaţii analoge cu (14.41) şi (14.49) se obţin, prin permutări, cînd
latura liberă este paralelă cu 07 y.

451
 b. PLACA DREPTUNGHIULARĂ, SIMPLU REZEMATĂ PE CONTUR
ÎNCĂRCATĂ CU 0 SAROUINĂ UNIFORM
Este necesar a se stabili coeficienţii gap, care depind de-modul de dis-
DISTRIBUITĂ
tribuire a sarcinii şi de rezemare a plăcii. În acest scop, se face calculul
Se va prezenta metoda de rezolvare a lui Navier, folosindu-se serii pentru placa cu sarcină uniform distribuită, dezvoltind întîi numai în
Fourier duble. Pentru placa din figura, 14.23, se exprimă săgețile sub lungul axei 0a. |
forma seriei duble ia În general, dezvoltarea în serie Fourier a unei funcţii f(z), de peri-
A Le]
oadă 2a, este
MT în NT |
(14.43) f Ao Ş, a / Leratt i
+ $ Basin THU
-
î1=1l îi=l
mi d +=]

Analog, se descompune şi sarcina uniform distribuită în serie dublă

ourier Pentru funcţii pare, la care f(x) = f(— 4) coeficienţii B,, sînt nuli.
Din contră, la funcţii impare (antisimetrice), rezultă Ag = A, =0.
IL) ID) Pentru a face dezvoltarea în serie Fourier a sarcinii p, care este uni-
p(2,9) = ȘI SI damn Sin — sin (14.44). form distribuită pe placa de lungime a, se consideră că placa se continuă
= =] d b
prin alta, de lungime a, încărcată cu sareina — p etc. Ca urmare, îuneţia
Este necesar ca seria (14.43) f(a), arătată în fig. 14.24 este impară, iar dezvoltarea ei dă
să saiisfacă ecuaţia generală a plăcii
(14.35) şi condiţiile pe contur (14.39), (14.40). Se verifică uşor că pentru
D= 0, 2 = 0,9 =0,gy =b, condiţiile pe contur sînt satisfăcute. fim) = ȘI Ba sin PTT
=
Pentru verificarea, ecuaţiei (14.35) se calculează, din (14.43) derivatele m=]
parţiale ale funcţiei w :
Coeticienţii B,, se calculează în îelul următor
Dat tim] =] UA /Ă b B_ = (fo) MUTA da = (2 sin TUT de

ap d o d Jo
=2 3co SI20 cmm[ 25) 2 =
(22) N2 mr. RuTatj:
Ga? 0y2 m=] îi d b UA b
By = — PA cos “ 2 (1 — cos mr).
d TUT a 0 TUT
0149 co co RT NĂ OMC PU)
= Can | —— | sin sin — i
d a | b ) a b F(a)=p
pis titti i itivrti aptă 2
E IA333! Stiti
şi se înlocuiesc în ecuația Sophie Germain
„__d LE a | 8. la 2
co ȘI e (m) ra) (ez ) + (22) Je MTD NT
SHAŢI | p b .
Fig, 14.24
| i | | A
Le MT NT Pentru m par, rezultă B, = 0, iar pentru m impar, Ba = n
sin - iri
m=I nl . i Ca, urmare, seria care reprezintă sarcina p(2) este

identificînd coeficienţii cu aceiaşi indici ai celor două serii, se află

p(2) = DP [sine . Ț
sine . 31
a 2 gin IE a -.)
ÎL a 5 [7

CA 9 A A 3 7) 5 a
_ da (14.46)
202]
respectiv |
(2) _ SP 1 SIN TNT 3
Tm =143,5u. Ph &

452

lia a i
PI N N i i N N
 Analog, dacă s-ar face dezvoltarea în serie pe direcţia axei Oy înlocuind pe D cu expresia sa cunoscută și efectuînd calculele, se
găseşte
4p * 1 . nr ” 4
2(7) = — — BIN ——. triaz = 0,0446 a
T 035. 7 /)

_ Seria dublă se află înmulţind cele două serii, însă făcînd p = 1 la una În general, în manualele tehnice, se dau rezultatele finale ale calcu-
dintre ele lelor plăcilor, sub formă de tabele.
Astfel, pentru placa dreptunghiulară examinată, săgeata maximă în
î.

6p oo J. MT NT
D(2, 1) = —— —— sin SIN —— 14.47 mijloc este
7 ma. 3 aa ara a d (0440) 4
G, Pe cu bssa,
Ca urmare, coeficientul g„, din (14.44) sau (14.46) este Ulmaz —
Bh5
16
| _
mm = 2%
e iar eforturile uniţare în centrul plăcii, în îibrele extreme, sînt
b 2
lar relația (14.46) devine
Can =
_ 169
3 aa e (14.48)
0, = Cup |
7)
Înloenind în (14.43), se află săgeata plăcii
emo (2) (0) |] a b Oz — Cap |
b
—

)»
2

sin PC sin PE
unde 4 este grosimea, plăcii, iar coeficienţii 0,, 02, 0; sînt daţi în tabelul
14.2,
162 e a b
00(2, 7)pp) = 20 e. „de. mn, [(2)+ (22) (14.49) - Pabelul 14.2

w b ajb C, Ca C,
Folosind acum relaţiile (14.33) se determină funcţiile momentelor
încovoietioare și de răsucire, se află valorile maxime ale lor şi se calculează 1,0 0,0443 0,2874 0,2874
eiorţurile unitare, |
Săgeata maximă are loc în centrul plăcii, la 2 =a/2 şi y=Bb2. 11 0,0530 0,3318 0,2964
Cu această substituție, relaţia (14.49) devine 12 0,0616 0,3756 0,3006
5 sin 72% sin PF 1,3 0,0697 0,4158 0,3024
l6p. * oo aa
ma + = ———
2 D 193. de, m 7
(2 ) + (*7)] . (14 . 50) 1,4 0,0770 0,4518 0,3036
a b
1,5 0,0843 0,4872 0,2994
___ Expresia (14.50) poate ti calculată, sub formă de tabel, pentru dite-
1,6 0,0906 0,5172 0,2958
rite rapoarte b/a. Pentru placa pătrată, cu a — b, ea devine 1,7 0094 0,5448 0,2916
Să 16p
sin 727 „UT
—z— SI
1,8 0,1017 0,5688 0,2874
1,9 0,1064 0,5910 0,2826
Sa CO 2 2
mar oD > P>
TU = 13,5. noa, 3,6... hi
zi
iad (m? -L- mp2)
20 . 0,1106 0,8102 0,2784
gt
3,0 0,1136 0,7134 0,2424
Este suficient a se lua numai primii trei termeni ai seriei, cu m=n=l ;
Mm = 1,1 — 3; m= 3,1 =, ceilalţi fiind neglijabili 4,0 0,1400 0,7410 0,2304
5,0 0,1416 0,7476 0,2250
__16 pas (+ _ XI 1) __0,2433-16pat
00 0,1492 0,7500 0,2250
LizE:
mD |A4 300 300 BD
454 455
 7. FLAMBAJUL PLĂCILOR DREPTUNGHIULARE Se înlocuiește p din ecuaţia (14.35) prin gq şi rezultă ecuaţia deformaţiei
plăcii după flambaj
Adesea plăcile sînt solicitate şi prin forțe situate în planul lor median.
Creşterea acestora peste anumite limite poate produce fiambajul sau 0470 La 2“ Dim _ N 9"
voalarea plăcii. (14.56)
| at 0x20 Oy O OD 0a2
Se va stabili ecuaţia diterenţială a flambajului plăcii simplu rezemată
pe contur, solicitată printr-o sarcină distribuită X,, ca în figura, 14.25, a,
În acest scop, se detașează un element de placă, de lungime dz şi lăţime -Se ia funoţia 2 ca o serie dublă Fourier
egală cu unitatea (pe direcţia 0y), după ce a flambat, cum se arată în
îigura 14.25, b. Să presupunem că asupra elemenţului ar acţiona, paralel bed „PE RT
W = 5, Si CmnSin sin 29
cu axa 2,' sarcina g. |
Cu notaţiile de pe figură, se scriu ecuaţiile de proiecţii pe ori-
zontală pentru elementul de placă . | care satisiace condiţiile ia limită ale plăcii simplu rezemate,

N, Cos p— (a. “oa d) COS (+ + az) 92 |

= 0 L=—0; 2=aj w=0; da > 03

2
N Sin o + qdze —(a, + e% do sin (e 29 | de) — | 0. 1=0; pd; 0; IP0y2 =0
2

9 da
Se fac simplificările
COS P 22 COS (pr ao): Xăcind înlocuirile derivatelor parțiale ale lui e în ecuaţia (14.56) şi
Sin 92 e luînd numai termenul general, rezultă
z

(2) +2(2)()-+(5)-2 (2)

m
băii NA m N n
PI Petitii N2 mr
PE NE ON, [PT
Da (mai?
dz
g A cu care ecuațiile de echilibru respectiv
== d Z devin
2 |
| = .. = mt A Ii a

de unde rezultă valoarea forţei critice de îlambaj

| Pe de altă parte, se poate 2 na 2 242
| scrie | Na, = ii 3 + i) | (14.57)
' € _ dW. de ___0w
0 Na E > ? dz! 9 a
Cea mai mică valoare a sarcinii criţice corespundela m = p = 1
. - 2 .

= PE i deci . | __ Dra? | (a2 + p2)2

E IE. pet Aga q= — N (14.55) ape a2b2

13 | aa:
În această relaţie, al doilea raport este un număr adimensional ce
Y : | Prin urmare, sarcina g are „se notează cu fi, aşa că
Z b valoarea (14.55) şi ea este pro-
7r2.D
Fig. 14.25 dusă de faptul că după tlambaj
sarcinile N, au înclinații diferite.
Nume, = (14.58)
456 457
oa Împărţind prin grosimea k a plăcii, se află efortul unitar critic de flam-
aj |
xD 7, ze2 Eh2
Ciger = (14.59)
be 19 (1 — v2)b2

8. EFORTURI UNITARE ÎNTR-O PLACĂ CIRCULARĂ ÎNCĂLZITĂ NEUNIFORM

___ O placă circulară simplu rezemată pe contur este supusă unei variaţii
liniare de temperatură, pe grosimea k, de la î, pe o partie, la 7 pe partea
opusă. Dilatiările au loc după o lege liniară, iar placa ia o formă sferică,
Analog razei unei grinzi deformate, placa ia o formă sferică, de rază
CAPITOLUL 15
=
1 _—_ % (îi. .— 2) 4.
(14.60)
VASE DE ROTAȚIE CU PEREȚI SUBȚIRI
Pa

Dacă deformația este liberă, în placă nu se produce eforturi unitare.

Dacă placa este încastrată pe contur, apar momente încovoietoare, care 1. ECUAȚIILE VASELOR DE ROTAȚIE CU PEREȚI SUBȚIRI, ÎNCĂRCATE SIMETRIC,
se opun deformării şi menţin placa plană. Din motive de simetrie, la placa ÎN TEORIA FĂRĂ MOMENTE
sferică se poate scrie
În construcţia rezervoarelor de diferite feluri, a centrilugelor, con-
DD _Â — o ——— CD ——
ductelor etc., se întilnese numeroase învelitori de rotaţie, avînd profilul
R 2 pa 00 2 determinat de o curbă meridiană, secţiunile transversale pe axa longitu-
dinală fiind coroane circulare. |
Substituind, aceste valori în relaţiile (14.33), rezultă Modul cel mai simplu de tratare a acestor probleme este de a consi-
dera, că învelitoarea vasului se comportă ca o membrană, deci este solici-
tată numai la întindere. Se zice că, în a- _]
M, = MU, = — n ) ceastă, ipoteză, vasele se studiază în teoria
de membrană sau teoria fără momente. Con- .
diţia ca un astfel de vas să ia formă de ro-
Luînd ca una din axe tangenta într-un punct de pe contur, se află din interiorul lui,
taţie este ca presiunea
momentul
într-un plan normal pe axă, să fie constan-
m = — DU») DU + aţi, — în) __ PU + ali) tă. Spre a realiza această condiţie, vasul
umplut cu gazpoate sta în orice poziţie, pe
Ir h 12(1 — vh cînd cel umpluti; cu un lichid trebuie să stea
cu axa în poziţie verticală. Un tub cilindrie,
Bioriul unitar produs în placă de către acest moment este umplut cu apă, are formă cilindrică dacă
stă cu axa; verticală, dar se ovalizează cînd
Ş =—
6, — & (& —— Î2) , 2
(14.61) este aşezat cu axa orizontală,
p2 2 l—v Se consideră în figura 15.1 un vas de Fig, 15.1
rotaţie, încăreat simetric, adică avînd pre-
- siunea, constantă pe un cere paralel. Se detașează un element din înveli-
toarea vasului, făcînd patru secţiuni, prin meridianele m, m, şi cercurile
“paralele p., pz. Ducînd normale la suprafaţa vasului, în colțurile elementului,
459
 se ailă centrele de curbură 0, şi 0,, respectiv razele de curbură p, — pentru toare este egală cu produsul între presiunea p şi proiecția suprafetei înveli-
paralel — şi p, — pentru meridian. torii pe un plan normal la ază, adică pe cercul de rază .
Elementul detaşat din învelitoare a fost desenat separat în figura Se observă că la vasele cu pereţi subţiri cele două eforturi unitare au
15.2, introduciîna în cele patru plane de secţiuni eforturile unitare meridiane iost obţinute numai din ecuaţii de echilibru, fără a se recurge la conside-
o, Şi circumierenţiale c,. Dacă h este grosimea peretelui vasului, supraze- rente de deformajţii.
ţele pe care se aplică eforturile unitare sînt hp,d6, şi hp.d0,. Pe elementul _ Învelitoarea vasului se află în stare plană de eforturi unitare, o, şi o;
de supraiață acţionează şi forţa pp, 00,02 d0,, pe direcţia normalei în fiind eforturi unitare principale. Al treilea efort unitar principal, pe direcţia,
centrul elemenţului. Se scriu proiecţiile celor cinci forţe pe normala în normalei, este oz = — p la suprafaţa interioară şi 03 = 0 la cea exterioară.
- centru, arătînd că elementul de învelitoare este în echilibru Vasele cu pereţi subţiri se construiesc pentru presiuni relativ mici, maxi-
mum. cîteva, zeci de atmosiere, aşa că o, se neglijează. Cum se va vedea,
„(9 în capitolul 17, atunci cînd grosimea peretelui vasului este mare, respec-
2 0.h pa 002 sin —£ + 262hp,d8, sin = Depp
40, di. iv presiunea este mare, trebuie luat în considerare şi al treilea eforţ uni-
tar principal,
Se înlocuiesc
2 VASE CILINDRICE, SFERICE, CONICE
2 2 2 2. a. VASE CILINDRICE
și se împarte ecuaţia de echilibru cu pp ppd0,d0,h
Vasul cilindric este caracterizat prin aceea că are raza de curbură
97 PDe
pe a (15.1) meridiană p, = 00, iar cea circumierenţială este constantă: pa = d/a.
Pa Poe Ah Făcind aceste substituţii în relaţiile (15.1) şi (15.3), rezultă
Relaţia obținută poartă numele de ecuația ui Laplace. A doua relaţie d d
se poate aila scriind o ecuaţie de proiecții pe axa vasului, în baza schemei Oa =, LA Pe (15.4)
din îigura 15.3. Notind cu raza cercului paralel, ecuaţia de proiecţii este
Deci la un rezervor cilindric efortul unitar circumferenţial este dublu
2rerh, » EI Sin 9, — op “BD, (15.2) - decât cel meridian. Aceasta face necesar ca cusătura longitudinală a unui
de unde rezultă rezervor (sudură, niţuire) să fie mai rezistentă decît cea transversală,
Se iace distineţie înire vase cilindrice cu funduri (vase închise, rezer-
(15.3) voare) (fig. 15.4) şi vase deschise (vase de lungime infinită, conducte).
La vasele deschise, ecuaţia (15.2) dispare şi există numai efortul unitar
circumierențial oz.
bezervoarele şi conductele se dimensionează de obicei în baza țeoriei
I de rezistență, cu ajutorul relaţiei care dă efortul unitar principal maxim
Sp — pd/2h, 02
| din care se deduce [ 9 L-a
= Pl. (15.5) Y ——-—
2 o,
Lungirile specifice în vasul cilindric se cal-
| culează în baza legii lui Hooke generalizate Fig. 15.4

„Fig. 15.2 Fig, 15.3 e, = Aa pi (1 — 2v)

| BE 40H
Relaţia înre 7 şi p. se determină în baza figurii 15.3: p,sin 6, =r. | | | (15.6)
În scrierea ecuaţiei de echilibru (15.2) s-a ţinut seama de faptul că e, = G2— 96 _ pd (2 — »).
proieciia pe axa vasului a fortelor produse de presiunea p aplicată pe înveli- 2) 4 RE

460 481
 Cunoscind lungirile specifice, cilinărul de diameţru d şi lungime | în expresia lui op intră produsul celor doi factori, y şi — y, & căror
suferă deformaţiile , | sumă, este constantă. Maximul lui o, are loc cînd aceşti factori sint egali
Al = a-l; Ad == sp-d. (15.7) y=I—y=—2

ca 7 asa)
2
Camaz
b. VASE SFRERICE

La sferă, toate razele de curbură sînt egale Pentru calculul lui o, se va stabili o relaţie mai completă decit (15.3),
ţinînd seama, atît de presiune cît şi de greutatea lichidului. În acest scop,
A Pa=R. “se scrie că proiecția forţei date de o, pe verticală egalează greutatea liehi-
dului haşurast din figura 15.5, adică a volumului conie şi a celui cilindric
Motive de simetrie fac ca şi eforturile unitare principale să fie exale, r =ytga
dera ză - |
ceea cetransiormă formula, (15,1) în
o, * 2mytg a: h- cos a = ve 7 îg? (+ l —y)
29 =2,
Rh După simpliticări, rezultă,
respectiv |
“* Îg a dy
pR pd 0, = . | — — .
Ț RR
2h
———.
4h (15.5) 1 9heosa | 7)
Se află maximul lui o, prin anularea derivatei
Se observă că pentru aceleaşi valori p, d, h efortul unitar maxim în
rezervorul sieric, este jumătate din cel al rezervorului cilindric. Din acest
punct; de vedere, rezervorul sferic este mai economic decit cel cilinărie.
e N 3
El prezintă însă dezavantaje în ce priveşte modul de rezemare pe teren. Ay 3

c. VABE. CONIOCE 3 tg
a-l? (15.11)
Iaz Vs, |
167, cos a.
__ Se consideră în figura 15.5 un. vas conic, de unghi 2« şi înălțime 7,
stind vertical, plin cu un lichid de greutate specifică +. .
Se face o secţiune la înălțimea g dela îun- PROBLEME
dul vasului şi se determină raza de curbură
circumferenţială, pentru
15,1, Să se dimensioneze un rezervor sferic şi unul cilindric, de diametru d=4m,
un gaz cu presiune p => 10 daNjemă, luînd sa = 1 000 daN/em2,
Pentru rezervorul sferic, se folosește relația (15.8)
Pa = O0A= AB — 9 ig a .

COS &« COS 4

pd 10 * 400
La nivelul secțiunii, presiunea este e-
. == şi
N=— =
gală cu greutatea coloanei de lichid de dea- | AC 4 i 1 900

supra Pentru rezervorul cilindric, relaţia (15.5) dă

p = — 9). d
h = Po =9em,
_ Ţinînd seama că pe, = co şi înlocuind gp 204
Şi pa în relaţia (15.1), se află etortul unitar precedenţă. Lun-
Să se afle creşterea de volum a rezervorului sferic de la problema
cireamferenţial 15,2,
specifisă circumierențială este, cu 0, = 03 = 9,
_girea
Ga COS & y(i—g) | Ytg a Ga — VO s(1—v _pR L—v»,

=
So 3 02 — =—
pcosa -y(L —y).
Y0Y) (15.9)
15.9 E _ E “o E
Ep =

y tg a
462 463
 Variația razei fiind AR, volu
mul sferei deformate este
4 Ca urmare, volumul calotei sierice este
V-+-AV= Za R + AR) = Ea (RS | +
4 a
3R2. AR+ 3R-AR2 + AR3). 9
V, = — z(R sin o)? Rsine - de
Neglijina infiniţii mici de ordin superior,
d
AR2 şi ARS, creşterea volumului sferei va sau, schimbiud limitele
fi
4
AV = RI 4
+ 382. AR) — RR = 4nR2- AR
d
m=$ rRI sin5 p- dp = g
La rîndul său, creșterea razei sferei este 0

2 Î ,
PR? = TR? (= cos 8 -- Ea
AR = Ru e,
1—v cos 0)
2
Dag

zi B
şi, prin urmare, Adunind cele două volume și înmul- G- A __10 8 6; 5
țind cu Y, rezultă greutatea lichidului f ME > 3 a.
AV = apt. PE. 2
—
| v 1 — 2r Ri
_2nRip l—y
G = Vat Va) = ——PyRE(1
2 3(1 —ucos%0),
—"cos30) ;)
2h E
ÎS Si, E | $%
h E
Înlocuină valorile numerice, rezultă Scriind ecuaţia de proiecţii pe verticală,
E Ă 3
rezuită .
AV = 21 * 200% - 1Q
— 1 — 0,3
i 2 _ 3 A 6,
—_ ine
lul
1 091-106 ==33 510 ema,
-
2rR sin Q- h- g,: sin 3 = 3 TV .RS(1 — cos30)
__ FI] _ -
”
Sâ G; 6 /
Față de volumul nedeforma
t aj rezervorului de unde se găseşte
A
d 4 „HZ 1 — cos?
V = ua = E * 2002 a (1)
= 33,51 * 105 cmă O1 3k sin28
se vede că mărirea
de volum este de 1%, Se înlocuiește apoi în ecuaţia lui La-
Același rezultat se
obține calculind lung
irea specifică e (15.1) valoarea lui a, precum și __
Pe ha p= v-RcosUşi rezultă , O, = E
1—cost0) (2) Fig. 15.6
Sp= ( cos î —
3 | i
sin? 6

ii
Ci (0) reprezintă
1) i (2) șiși sese reprezin tă grat ieîn figura 19.0 Fc c. SeSe o obaivă : că 1 pe iazăaavariaţia fun-
grafic în figura 15.6,
AV ger sie rezolv area nedeterminării se găseşte o, = pa 2h. În partea de sus a vasului,
02=—yR*h. ă
> 3 Ea = 19/09. pentru 9=— z/2, se găşește o,= yR2/3h= — op,
15.3. Să se studieze vari
rază îi şi grosime k, încă ația eforturilor unit
rcat cu lichid de greutate are în învelitoarea unui Vas emisteric, 3. EFECTE DE MARGINE
e face o secţiune CD specifică Y (fig. 15.6, a), de
greutatea lichidului prin vas, introducînd
din volumul cilindri eforturiie unitare meri
ce și din calota sfer dian e 9, şi se exprimă
Cilindrul ABCD are "volumul ică hașurată (fig, 15.6, 5),
Distribuţia constantă sau cu variaţie continuă a cjorturilor. unitare
loc numai cînd curba meridiană are, de asemenea, tinuitae.
1 = *(Rsin 0. Ros 6,
ACest luoru $ întîmplă rar, de fapt numai la un vas sferie comp 4 închis
Pentru a calcula volumul) Toi ele cilindrice au funduri, plane sau curbe, sapt care intro ,
calotei sferice se ia
poate îi considerat un teoretic, discontinuități în distribuţia a oriuruor ae 20 axata.
a e RI 1 A * Lă - r. - i

cilindru, cu raza cercului m

volum elementar, haş
de bază R sin e și cu înă urat înclinat, care
lţimea Se consideră un vas cilindrice, de Mameiru | , aer zat „ou O emis”
dy = d(R cos 9) = — feră, ambele cu aceiaşi grosime de perete, 50) cita, oi Pgeai ae intari
R sin e: do,
oară p.
2. În fig. . 15.7 s-a reprezentat în partea de sus ţ
464
465
respectiv Sa Cum coordonațele z și y se măsoară faţă de axe care trec prin centrul de greutate, rezultă
duo = dop — Za dy ya" dz.
jzaa = | zaa = yA4A =0!
25 | - A A A

AL, „N dA =; dA = 1
i ae
A

și, prin urmare,

Ji P!
 ) | e =-2,
| opidA | copydA
Su A A (16.33)
Ja= — 7 “A=
= F Iy | Ia
7; S j j
, 5 E Ay Se reţine că în -âplicarea acestor relaţii mărimile 2, y, Iş, Iz se calculează faţă de axele
— —..—
p o b A j principale centrale :0y, pe cind «ep iaţă de un pol oarecare P, iar ya, Za sînt date faţă de axele
2, PY, paralele
cu axele centrale. Evident, punctul P poate coincide cn O, atunci cind nu este
7 de Priam ”
cazul să fie luai diferit de 0.
Z, Dacă secțiunea profilului are o axă de simetrie, centrul de încovoiere se află pe acea axă și
az LE _ . urmează să se determine o singură coordcnată a sa. La secțiunile cu două axe de simeirie, cenirul de
| | incovoiere este la intersecția axelor, deci coinciae cu ccnirul de greuiaie,

- 9 5, Determinarea punctului sectorial de :ero principal

474
Yo
Y
Ţ fie nul
Ecuația
.
de echivalentă
|
(16.24) a dus
a
ja condiţia
i
că momentul
3
static sectorial trebuie să
A

Fig. 16.16 “Sa=j ada =0. e

dA ii. + PE - ni ,

Integrind, se obţine
Desigur, această condiţie este satisfăcută cind se alege o anumită rază vectoare origine,
5 = pp — ZAU Ua + o | | (16.32) și anume aceea care corespunde punctului'sectoriai de zero principal, notat cu B în figura 16.15.
Dacă poziţia Mi :B este necunoscută, se alege un punci de zero arbitrar și se înlocuiește o din
coordonatele y, z fiind măsurate faţă de sistemul de axe principale z0y. integrala de mai sus prin expresia sa, (16.31) DE LE

“, Delerminarea cenirului de încovoiere

aaa =) da =: opăa = 0,
Luînd axele de coordonate ca în figura 16.16, se scrie că momentele statice liniare secto- A d - A
riale, definite de relaţiile (16.30), sint nule.
“În acest calcul, polul este -luat in centrul de încovoiere, determinat prin metoda expusă
mai sus, Întrucit «og este o constantă, reprezentînd coordonata sectorială a lui B în raport cu Bo,
| wi diA=0; oydi=0. relaţia de mai sus devine . pa e i | i
d PR. 3

Se presupune. dat un pol oarecare P (fig. 16.16), înţă de care coordonatele sectoriale «wp | a
PI , . | -- ( 4: cop dA = esf
| o. i
dA = oBă,
se cunosc. În:integralele anterioare se înlocuieşte « prin expresia (16;32) și se scot de sub integrale
. pi
-

constantele 24, Ya, C e | a de unde se află

Poza] arzăa — za | aa aj aaa + ci dA = 0 | | g dA |

op = Ti Si (18.34)
A
( apaa =] org ă4 — af aaa ua | aa + cf YA =0.
d Fi E d. d A Ajlind pe eg, se găsește polul B, raportatia Bo."

486 487
 Se vor da cîteva exemple de construcţie a diagramelor coordonatelor Integralele din (16.33) sînt puţin diferite de cea de mai sus, căci în ele
sectoriale pentru profile curent folosite. intervine elementul de arie dA, în loc de elementul de lungime de. Ţinînd
1) Sectiune în forma literei U. Pentru profilul arătat în figura 16.17
se va determina, întîi poziția centrului de încovoiere A. În acest; scop, se
seama că de obicei grosimea
proiilului este (cel puţin pe
a; Biagrama (ep Biagrarma 7, | porţiuni) constantă, se poate wdz
scrie | f-
Sieu . 9 3| Diagrama
Îl ” ŢI tera a SI
| Wwp . (/ . dA =
Zau LS SP
d
4 SA
Pa (4 n Aj PL 19 _ 7 — | wp* 1-8 =— 6-92-Yyc, o Deci
| Z „ZA
AŞ Z |
Ri7 i | Jo | O.) "Biagrama
unde s-a lăcut înlocuirea
LILLE learn "MESE dA = 6-ds, în care 5 este z
grosimea profilului. ” g
| “vy Ca urmare, pentru cele do- „a Fig. 16.18
și i | st uă diagrame din figura 16.17,
ținind seama că pe inimă integrala este nulă iar pe tălpi integralele sînt;
Fig. 16.17 egale, negative, rezultă
alege polui auxiliar P — faţă de care se va măsura coordonata, a — la,
intersecţia axei 02 cu linia mediană a profilului.
Cu aceasta, se construiesc uşor diagramele de variaţie a mărimilor & 4 „2
şi 3 din relaţia (16.33).
Pentru inima 1—2 a profilului coordonata seetorială. wp este nulă, Momentul de inerție al secţiunii este
întrucît distanţa + de la pol la linia 7J—2 este nulă. Pentru un punct oare-
care al tălpii superioare la distanţa s de la 7 (fig. 16.17, b), coordonata, | A he
sectorială este pozitivă, avind valoarea,
Î,= =a 7+ 208—.
4

op ha, Se aplică relaţia, (16.33)

Da — 6P2h2 |
Ea variază liniar pe talpă, fiind maximă în colţul 3 | dp2
ar 2,2 12 4
A Pentru talpa inferioară, se obţine aceeaşi diagramă «ep, de semn schim-
at. Se observă că s-a obţinut aceeaşi expresie (16.5), stabilită cu ocazia,
Diagrama CĂ din figura 16,17, e se construieşte uşor, ea avind variaţie definirii centrului de încovoiere. Faptul că 2, a rezultat negativ înseamnă,
liniară pe inimă şi fiind constantă pe tălpi. . că punctul A. se află în stinga lui P.
Integralele de felul celor din formulele (16. 33) se efectuează ușor cu Avind poziţia lui A şi luînd punctul sectorial de zero principal în B,
ajutorul regulii lui Veresceaghin, ţinînd seama că diagrama 7 este totdea- ca în îigura 16.19, se îrece la construcţia diagramei coordonatelor sectori-
una liniară. Astiel, reprezentind în iigura 16.18 diagramele we şi 7, se cu- ale. Poziţia lui B poate îi determinată luînd un punct arbitrar B, ca în fi-
noaşte reguia lui Vor esceaghin gura 16.15 (de exemplu, un colţ al profilului) şi aplicînd apoi formula (16.34).
Diagrama coordonatelor sectoriale este “formată din linii drepte, Pen-
porc = 9-yc, (16.35) „tru punciul 0, coordonata sectorială este

unde s-a notai cu 42 întreaga arie a diagramei &, iar Cu Ye ordonata diagra- h.
o dg = — Za —
mei 7 în dreptul centrului de greutate al diagramei o.

488 489
 Pentru punctul D, cum s-a arătaţ şi la figura 16.14, d, rezultă Întegr ala, reprezintă suprafaţa; diagramei w, de la origine pînă la o
abseisă s oarecare. Pentru diagrama .w din îigura 16.19 a profilului [, inte:
IE ED=a 3 orala (16.37),-care dă produsul unei mărimi ce variază liniar (6) Ai al abs-
pp D — — a ag
—— 2 20(baza).
24) cisei variabile liniar, duce la o expresie parabolică. Ca, urmare, variază
parabolice, cum se vede în figura 16:21. Momen-
Se vede că pe tălpi există două punete de zero, R Şi 5, la distanța Za tul static sectorial are un: maxim acolo unde
de inimă, în care coordonata seetorială «w este nulă. Ca urmare, în punctele . derivata sa în raport cu s — adică o — se anu- .
lează, deci în punctul de zero k. Valoarea. aces-
ai
„ZA
i ini
ba
i po _ | | N
tui maxim, notată pe figură, este egală cu aria
za “o Rp D. ri n Ă 4
triunghiului DR7 din figura, 16.19 înmulțită,
EI! ac"! = = cu $ Si
| SA . 4, | A zh b — 24 fe — 24) 75
Somes => d. | 2 ap -z 24) = - Fi
DI BIZ MA (16.38)
Vi ' Pe Ă E ERE:
Dă
De acolo înainte. 89, scade. În mijlocul ini- i!
mii, momentul statie sectorial, corespunzător . . . -Fig. 16.21
sl unei jumătăţi a sectiunii profilului, este dat -
Î . ” -

- E 1 A ă , de aria diagramei din figura 16.19 înmulțită cu 5, respectiv

| Sa Sa, cu î |
Fig. 16.19 Fig. 16, 20
h
R, S, ca şi în B, efortul unitar d, "este răul, Deci diagrâma, din figura, 16.19 A (d — Za)h8 Zale za 2, hi 2 h
reprezintă atit: variaţia, lui o.cât şi a lui. Ga pe secţiune,
N 4 222 2 8 (369 — Sea — Fa
FĂ == — [——— — —— ———— -— 2p28 — 4b82 — 2ahl).

2) Secţiune în formă de L. La profilul în formă de I simetrie (îig. 16. 20),

punctele A şi B se află în centrul de simetrie al figurii. Pentru inimă,
coordonatele seoioriale sînt nule, iar pe tălpi variază liniar, avind maximul Valoarea lui Sâa rezultă, negativă. Diagrama de variaţie a lui SE, pe
în colțuri _ secţiune este arătată, în figura, 16.21. Dacă în ealcularealui S, pornind din
punctul D al figurii 16.19, se consideră că ds esie negativ, : atunci valorile
calculate. mai sus schimbă de: semn,
"a:

COmaz —
2 9
3) Secţiuni care au coordonatele sector ale rule. La o secţiune dreptun- 6. CALCULUL MOMENTELOR DE INERŢIE SECTORIALE
ghiulară, centrul de încovoiere este în centrul de greutate, iar coordonatele
sectoriale sînt; nule. Pentru corniere sau proiile T (fig. 16.6), centrul de Momenţul de inerție sectorial este dat de integrala,
încovoiere este la intersecţia celor două aripi. Pentru orice aripă pe care
se ailă centrul de încovoiere, coordonata, sectorială este nulă. Ca urmare,
profilele din figura 16.6 au w = 0 şi Qeci în ele 1nu se produc etorturi UnBi- I = co2 dA,
tare sectoriale.
aplicată la întreagă, secţiune. Pentru porțiuni : de grosime constantă le
a. CALCULUL MONENTELOR STATICE SECTORIALE secțiunii, notind |
„AA = 3 ds,
În caleulul. eforturilor unitare Ti “intră rioimentiul statie, sectorial se
detinit de relaţia (16.15). Făcînd înlocuirea dA.:= 5 ds,relaţia de deliniție „integrala devine
a lui $9 devine
s0, — (o dA = IN co - ds. (16.37)
0. 0

490
 Rezolvarea se face prin metoda lui Veresceaghin, tiind vorba de pro- În cazul cel mai veneral, cînd există şi forţe axiale W, precum și mMo-
mente încovoietoare M., M, şi torţe tăietoare 7, 7, (fig. 16. 22), expresiile
dusul diapramei « prin ea însăşi. Toţi termenii componenți sînt pozitivi,
întrucit c inţră la pătrat. Calculul se face înmulţind pentru diversele părţi eforturilor unitare devin
ale diagramei e aria diagramei prin ordonata în dreptul centrului de greu- A miN yM, eM, B-o
s=a Th Z — A + Ț. - ( (16.43) | _
taie al ei și grosimea elementului secţiunii,
1) La profilul în tormă de[ din fivura, 16.19, se va aplica, această
metodăă pentru a calcula pe 7,. Ca ordine a factorilor, se precizează că se
To Sa DS , MA MS |
scrie: a 3 și Mr
— coeficientul 2, unde sînt două arii egale ; oa * st ACT Za | 2 —z
— grosimea. elementului de secţiune considerat;
— factorul 1/2 pentru suprafaţa triunghiului ; (6-44). zl
— baza ariei w, măsurată ca lungime a liniei mediane a profilului ;
— înălţimea triunghiului, adică ordonata maximă o; unde 7, Lz sînt forţe tăietoare paralele cu
— ordonata diagramei « în dreptul centrului de greutate altriunghiului. 17, respectiv cu 2. SP
"Pinînd seama că tălpile au grosimea, 5, iar inima, grosimea t, se găseşte Aplicarea acestor relaţii se face cu aten-
1 Ă 2 h 1 ge Bah
a) 2+ 28230 Da 22 dal.
guh ţie, analizînd semnele pe care diferiți termeni y.
1 = 98-Î(0păă — a)aa!(be a 2 gl (o — 24) le au în punctele din secţiune examinate. Fig. 16.22

Op 1 hf zh
d 2 4zh = Dh2(b — 24) . 6h2 4 t22h2 A
Li A E A E E 6 + 12 PROBLEME

Se înlocuieşte z, prin expresia sa (16.36) în valoare absoluţă şi se 16.1. Un profil [ are forma din figura 16.4, cu dimensiunile: h = 20 cm, 2 =8cm,
ajunge la relaţia 8 = 2 mm. Se cere distribuția eforturilor unitare tangențţiale, produse de o forţă tăietoare 7y =
bsh28 2hi + 308 = 500 daN, paralelă cu axa y.
ÎI, = (16.39) Momentul de inerție al secţiunii este
12 ft A+ 6bă
8h2 h2 0,2 - 203 ” 202
2) La profilul 1 din iigura 16.20 le = pt 2 bă —— = + 2-8:0,2 = 453 cmf,
4 12
273
1, = 4-6: 1,82, dh — Ah - (16.40) În colţul protilulmi, momentul static este
a aa4 3 4 24 8bh 0,2 - 8 - 20
Ss = = 16 cmă,
Pentru profile laminate uzuale, se găsesc tabele care dau valorile mări- 2 2
milor S9 şi 1, care intră în calculul barelor cu pereţi subţiri. iar efortul unitar tangențial

T. S 500 - 16 28 daNicnat
— Peri — — 4 cn“,

5. CAZUL GENERAL DE SOLICITARE A PROFILELOR DESCHISE CU PEREŢI SUBȚIRI PO ae ma i 0,2: 453

În axa neutră, momentul static este
Este evident că atunci cînd planul forţelor transversale aplicate unei
bare cu pereţi subţiri nu trece prin centrul de încovoiere, în bară se produce =
SR
—
o) Că
a =
16 0220
eforturi unitare datotite atit încovoierii cit şi răsucirii împiedicate.
Ca, urmare, dacă planul forţelor este paralel cu planul 407, efortul sar efortul unitar >
unitar normal într-un punct oarecare al secţiunii este: T-S4 500 + 26
Bou a = vi maz = dz: 0,2: 453 = 143 daN/cmă,
JM
= 16.41
Pe talpă, efortul unitar + variază liniar, iar pe inimă parabolic, valorile maxime fiind cele
iar cel tangențial A A. se calculate mai sus.
E T-S Mp HA 16.2. Să se studieze variaţia eforturilor unitare 7, produse de o forţă tăietoare 7y (para- |
16.42
E I5 AN IE Aa (16,43) „1elă cu Oy) în secţiunea unui inel tăiat (iig. 16.23).

493
492
 „„ Alegind un element de.arie dA = 8: R- d6,a cărui poziţie este dată de unghiul 0, res-
pectiv a cărui ordonată este y = R sin 6, se calculează momentul de inerție al întregii suprafețe cu ajutorul regulii lui V'eresceaghir. Se observă că, din cauza antisimetriei ambelor diagrame,
calculul se poate face pentru jumătate: din profil. Pentru” laturile scurte ale profilului, diagrama
«op se împarte într-un dreptunghi și un triunghi, cărora,]i se aplică regula lui Veresceaghin |
TI Te Ti :
1 =2f pas =af re sine 0-3: Rao — 2850 | sin 6: 40 =z58%8,
o a a i 025 a2 4 o =
Si copyds = 8:2|— — a — ——"0,750 — 2 05a| == — 1,916 Bat,
4 | 2 2 3
| > | |
„ a A

Î 2. | | | i | ge A PE ia -Q 7 70zi
E! i EzA
|
| Ia R:,
CEH—
N S | „] | -d 7F= : Ei „a
| — - | e

_ -z. | A PY (4 7
|
i
(at 2 -z La
£2 ENE
_752 (52
> al o Mace
Și La
„la. „| AU]
- _ aa [,] d
Fig. 16.23
x

precum şi momentul static al părţii de secțiune hașurată, cuprinsă intre limitele 0 < 9 g

s=| aa = | R sin 6-5:

RAO = BR2(4 — cos o),
Ă & . , Le | i 5 a - B.u: o

O O Fig. 16.24
Ca urmare, efortul unitar în secțiunea definită de unghiul « este Momentul: de inerție al profilului este .. ..: ci

-—
_ TS _ T- SR2(1 — cos «) _ T(i — cos a r . a vs Ra
81 B- mă OO xăR
L]

Sa | a Ba: (Băi:
Ip 2 | de-a (3) = 3,25 at,
' Variația acestui efort unitar este dată în figura 16.23; maximul are loc pentru e =, ?
Li i,
:
ami
Ci
i

în secțiunea opusă crestăturii | |

Ca urmare, abscisa centrului de încovoiere este
Timar = 2 T|r6.h,

16.3, Să se aile poziția centrului de încovoiere al profilului din figura 16.24, a, care are: 1,916 Bai
i ——— —— 0,59 E,

pe toată lungimea aceeași grosime 6. | Da 74 3,25 8a3

* Pentru rezolvare se ia polul auxiliar P pe axa Oz, care duce la constmirea diagramei cop.
din figura 16.24, b. Se construiește apoi diagrama y din figura 16.24, c. ,
Centrul de încovaiere se află pe axa 02, ia distanţa dată de formula (16.33) 16.4. Să se construiască diagrama coordonatelor sectoriale d, îaţă de centrul de încovo-
sere, pentru profilul de la problema 16.3.
de dimensiunile din figura 16.24, a și de faptul că za = — 0,59, se află
i! 4%.wpy QA Tinînd seama
coordonatele sectoriale în cele trei colţuri ale profilului
PA = 74 = Li
le
= — 0,5900 = — 0592
Făcînd înlocuirea dA — 4: ds, se calculează integrala
cop — 05902 a-a 041
$, wpJ dA=58 | di
pu ds.
JA MA |
oa = 0,41 02 "1,59 a: 0,5 a = 1,205 a?,
494
495
*
 Cu aceste valori, se construiește diagrama din figura 16.25. unde originea arccior este în punctul B. Pentru a calcula coordonata sectorială într-un punct
curent a, definit de unghiul &, se ia o variabilă intermediară 0, care defineşte un punct D, precum
16,5. Să se construiască diagrama so, pentru profilul din figura 16.24, a. Cu ajutorul dia-
sramei din fisura 16.25 se calculează valoarea lui s9, în punctele 3, 2, 1, P, ştiind că în fiecare
punct SO, este egal cu mărimea suprafeţei co, măsurată începînd din punctul 3, înmulțită !cu 5,
Ca urmare

S9s =0
1,205 a? -+- 0,41 a2
SO = $ - * 0,5a == 0,404 5a3,
Po)

NY
Se determină poziţia pinctului 4, în care coordonata sectorială se anulează, scriind asemă-
narea celor două triunghiuri

74 42 14 + 22 a 1
05902 O04la2 0592-0412 2 a +Y
Prin urmare | Fig. 16,27

14 = 0590; 42=—=041a şi un unghi 46, care defineşte punctul infinit vecin E. Ducind tangenta la linia mediană (cerc)
| | 041 c2-041a în punctul D și normala pe ea din centrul de încovoiere se află raza re AC = FD, similară
SO = Suna = 0,404 5a3 + 3 3 = 0,488 Sa? celei din figura 16.16. Conform desenului

| 0,59 a2: 0,59 a r=—FD=O0F —0D=29 Rcos6-— RR

S9 = 0,488 5a2 — - =0,314 8.
ds = DE = RQ8,
0,59 a2: a Se înlocuiește în expresia lui co
SOp = 0,314 802 — = 0,019 Sas,
s ră

a= ras =) RE cos Î — 1)+ RAG = R2(2 sin a — a).

Cu aceste valori, se desenează diagrama din figura 16.26, avind peste tot traseu parabolic. 0 Q '

Cu ajutorul acestei relaţii se construiește diagrama w. Coordonata sectorială este maximă la

034 Ga? j (4d6da ! tăietura profilului, pentru « = 7, şi nulă în B. Semnele rezultă din convenția cunoscută.
pr N Coordonata sectorială se anulează cînd .
r 4 ,
1040u4da?
4
| 4 2

Prin. încercări se găsește soluţia ce 2 10830.

16,7, O bară cu pereţi subţiri este incastrată la un capăt și încărcată la capătul liber prin
un cuplu de răsucire MM, = 600 daN- cm. Lungimea barei este 7=— 100 cm, iar secțiunea are
forma din figura 16,17, cu h = 20 cm, d =10cm,t=5=0,l cm. Se cere să se calculeze valo-
rile maxime ale eforturilor unitare normale și tangențiale, produse în secțiune.
Cu relația (16.38) se află poziţia centrului de încovoiere

3852 820,1 + 102

Zi = — = — 3,75 cm,
îh-4+- 658 ——O—O0,1:20+ 6:10:04
Ta Coordonatele sectoriale în punctele C şi D din figura 16. 19 (cu za în valoare absolută)
Fig. 16.25 Fig. 16.26 sint :

zh 3,75
- 20
16.6. Să se construiască diagrama coordonatelor sectoriale la profilul subţire în formă de ag = A — = — 37,5
em?
inel, tăiat ca în figura 16.27. Centrul de încovoiere se află în sens opus tăiețurii, la distanța
2R de centrul inelului. Peniru calculul coordonatelor sectoriale se folosește relaţia de definiţie
h 29 2
k-3
top = Eau — ZA) = ZU 0 — 3,75) = 62,5 cm,
aj r ds,
UI]

498 $2—c, 1801

497
 „Se derivează ecuaţia deformaţiei
Rigiditateaja răsuțire pură a barei este
| 9 — Cach az + Caz sh at
1 i 1
Gia = 3 Găbă ai EN Gb + hd = ZT 810 000(2 - 10 + 20)0,1% = 10 800 dan, ema, şi se înlocuieşte coudiția dată | |
0 = Ca ch al + Capa sh al
Momentul static secțorial maxim este dat de relația (16. 38) cc. , =
: “+ b =E 24
z * RS 10 — 3,75% 20 "o Su
.

“Sona _— _£ ? = 19,5 cmî, .

Prin urmare, ecuația deformației este

ini de inerție sectorial se calculează cu formula (16.39)!
A
| 102: 202-041 2:20:01 + 3:10:01 0 = GI (1 + th al sh ax — ch 5)
Les = — * == 2020 cm.
IE E 02 20-01 + 6:10:01
mp - Se scriu cele două derivate ale lui 8
Se determină coeficientul « din ecuaţia diferențială (16,27) E! 0.
g' = th al ch gr — shaa)
Gila - -10 800 -
“Gg (
= Îf ——— = = 0,00132 em,
_ El 2,1 - 108, 2917 Ra Ş | AL pat |
LI A
9» = —— (th al sh ax — ch a).
GI;
. .

Se scrie ecuaţia diferenţială a deformaţiei de răsucire a barei .

Ecuația momentului de încovoiere-răsucire este dată de (16.21)
Li
-

Mo = — BO” Ia = — Elo (hal sh at — ch %2).

| | d
care are soluţia
m pna
respectiv, înlocuind pe a2, rezultă Da
3 == C,shaz + Cachar-t6. Me = — ALth ai sh az — ch a). (1)
Întrucit, la problema de față, Ma esţe constant în tot Aungul, bârei, ecuația diferențială
Momentul de răsucie pură este
are soluţia particulară
My = GIgd = MAL + that Sh az — ch ac). 2)
PI E a a; Ma,
Bimomentul de încovoiere-răsucire este

deci soluția generlă

B = — Ela al ch «x — sh at), (3)
LA , ,
6=C Gus az + Cuchaz + , pc.
SI. . Relaţiile (1), (2), (3) permit construirea diagramelor dee variație a mărimilor ' Mas ÎN ps B
în lungul barei.
Considerind originea în încastrăre, se scrie condiţia iniţială | Din relaţia (1) se observă că Me estemaxim în încastrare, la 2 = 0, unde sh ar =0 şi
ch arx=i
r=0,u=0,
F

despectiv, în baza relaţiei (16.9), Prin urmare, în secțiunea de încastrare, momentul de răsucire pură M ; este nul, întrucit
_1=0,0=0, My = Ma
Bimomentul este de asemenea maxim în încastrare, la x = 0
Se substituie în ecuaţie |
Baaz == = al. |

9 = Ga + Xz. c, = — Ma
Gla Glg Se calculează |
În capătul liber al barei nu există eforturi unitare Gay, căci deplanarea este liberă, deci al == 0,00132- 100 = 0,192; thal = 0,131
coniorm relației (16,12),
0,131 |
Bar = —j Ma: — 100 Ma = — 60 000 daN - em2.
„0,00132 .

499
 Cele mai mari eforturi unitare au loc în încastrare, fiind produse de eforturile M,, maz Şi Conform figurii 18.20
Bag
Astfel, în colțul D din figura 16.19, are loc

Bmaz 60 000 - 62,5

Co min = ti Ai — — = — 1285 daN/ecm:,
Ig 2917 Momentul static sectorial este maxim la mijlocul tălpii, iar în baza figurii 16.20 are valoarea

iar în colţul de jos, simetric, A b2h5 122 - 20 - 0,4

e = '72 cmă,
Ciomaz = 1 285 daN/ecm?, 2 2 4 16 16

În punctul R din figura 16.21 are loc efortul unitar

M oomazSomaz _ 800 - 19,5

ma = 40 daN/em?, Gla "91 - 105: 0,94
Ci na a == = = 0,0056 cm.
Sa 0,1 -2 917 2,1 + 108 - 11 520

În alțe puncte ale secţiunii de încastrare, respectiv în alte secțiuni, eforturile unitare Datorită impiedicării răsucirii, în reazeme iau naștere, ca reacţiuni, două momente de
sint mai mici. răsucire, egale. Momentul de răsucire total al sarcinii îaţă de axa longitudinală a barei este

e
Înlocuind în (1) şi (2) valorile

irma
pel. Ca urmare, momentele de reacțiune din reazeme au valoarea pel/2. Dacă s-ar lua originea
pentru abscisa z, într-unul din capetele barei, într-o secțiune oarecare momentul de răsucire ar îi

a cm
th gi = 0,131, shal = 0,132, chal = 1,0087,
pel
se află Ma şi M, în capătul liber Ma = ZT — pez,
Mao = 0,9914 Ma = 595 daN- cm i Ma,
deci în mijlocul barei este nul.
My = 0,0086 Ma = 5daN-cm 20. Este mai convenabil a lua originea în mijlocul barei şi a studia numai jumătate din ea,
din motive de simetrie. Ca urmare, momentul de răsucire total, într-o secțiune oarecare, va îi
Etortul unitar tangenţial suplimentar în capătul liber se află cu relația (1 6.22), în care
se inlocuiesc | Ma = pezx,
Ma = 595 daN- cm, S& = 19,5 cmi, iar ecuaţia diferențială a delormațţiei
8=—0,1 cm, Ip = 2917 cm$, d:8 M, ex
— 020 = — aâ E IL
Pezultă da? Gla Glg
595 - 19,5 Se vede că soluţia particulară este
za =— 40 daN/em?,
0,1: 2947
Ta =

ez
Se vede că în cazul problemei alese, dată fiind pigiditatea de răsucire mică, în capătul liber
0, = PE,
GIa
cuplul exterior este preluaţ de bară ca moment Ma.
16.8. O bară cu pereţi subțiri are secţiunea în formă de 1 (fig. 16.20), cu dimensiunile iar soluţia generală
h = 920 cm, 5 =12cm,t=85=—0,4cm,. Ea este sprijinită la capete prin rezeme care nu permit
per
răsucirea secţiunii, dar permit deplanarea liberă. Pe toată lungimea ! — 2 m, bara este încăr- 6 = C,shoz + Cachar + -——:
<ată cu o sarcină uniform distribuită p — 20 daN/em, așezată cu o excenticitate e = 3 cm faţă | Giga
de planul vertical de simetrie. Se cere să se construiască diagramele de variație a eforturilor
M;, My, B în lungul barei, să se afle eforturile unitare maxime și să se studieze variația efor- În mijlocul barei, unghiul de răsucire e este maxim, deci derivata sa ( nulă, ceea ce dă
turilor unitare în secțiunea periculoasă. i
Se determină caracteristicile geometrice ale secţiunii z=0; 86=0; G=0
0,4 - 205. Ecuația deformaţiei se reduce la
z = 1 2-19-0,4-'102 == 1227 emi.
12
pex
j — GC, sh e dei ri -P L
A202 0,4202. 122 Gla
, =— 11 520 cm&.
o 24 24 avind prima derivaţă

Ia = 208 = (2-12 + 20)0,40 = 0,94 crmi, Y * == Gyacch

1
Gyech aza + +a"
Le
Glg
La

500 „501
 În capătul barei, la « = 1P2, deplanarea este liberă, deci atit cu cit și 0” sînt nuleşi rezultă Cu valorile din tabelul 16.1 se cnstriiesc. diagramele de eforturi din figura 16,28, cu obser-
, al e e vaţia că diagrama E este simetrică faţă de mijlocul barei, iar M, şi My antisimetrice.
0= Cache; Ca Se observă că suma. momentelor M, + Ma variază liniar de-a lungul barei, ea reprezen-
2 GI Ga: acn i
tind momentul Ma,= per.
d 2 -
XX CU——

00 -59 7; 9 10
Ca urmare, ecuaţia deformaţiei devine

L ,
pe sh că
Și ==
a Gia
ZT —
„al
+
LUI|||| | Vr20050 aia
ch ——
2 „265307 Y
iar derivatele sale sint

g pe ch ar
Gr Hi cel
| d ch —

4 | a _
peo shazt
Mp ;
GI al
“en
- spa
Pe baza relatiilor (6. 11), (6, 19). şi (16.21) se scriu expresiile torturilor ra, B și Mo Fig. 16.28
pe toată bara
Sarcina uniform distribuită produce în lungul barei și un moment încovoietor, care variază
pe sh &r parabolic de-a lungul axei &, avind maximul în mijloc
My = Glgd = — | er —
2: 202002

..
GL | 1
Me maz > azi = ———— = 100 000 daN - cm,

.
ch —

'
Eforturile unitare normale, produse de momentul Ma sînt maxime în secțiunea din mij-
e ch at
B= — Fr = Pola — |

e RR m
Jocul barei, avînd în fibrele extreme valoarea |
s% al
Urmuz 2 MIT -100000
10100 000 _ O. „5 daN |
2

eee
Ci mas = —
3 1227 - cm
| e shat
My = — Ela = PO. Variația eforturilor unitare o, pe secțiune este dată în figura 16.29, a.
% oi „Fiorturile unitare sectoriale au valoarea maximă
ch —
2
Se calculează Bmaztimaz , 265 300 » 60 = d
i 200 Cu maz=
Io Aa 11 520
Ele sint reprezentate în figura 16.29, 9. Suprapunînd diagramele o, Și Gay» Se ajunge la
Cn ajutorul celor tre! ecuaţii se întocmeşte tabelul 16.1, în care se calculează cele trei diagrama eîorturilor unitare rezultante din îigura 16.29, e, care are
eforturi în mijlocul barei (a = 0), la un sfert din lungime (2 = 50 cm) şi pe reazem (x = 100 cm).
Omaz = 815 + 1 382 = 2 197 daN/er2,
Tabelul 16.1
sectoriale sint maxime în secţiunile de la capete unde
Eforturile unitare tangenţiale
z .
aă a si ax. B«cm? LA Me
cm momentele “Mo sînt. maxime
LE sh ch - daN daN -cm aaN* em
Mo maz * SO mas 54-72
= Ş = 85 den/ene,
Tes mag— 3: FAR
0 0 0 1 —265 300 o | 'o0'" . 9, 4 + 11 520 |
50 0,28 0,284 1,039 —201 050 379 2 621
100 0,56 0,590 1,151 “9 „| 555 5 445 Variația lor pe secțiung este arătată în. figura 16. 30, &, dedusă din diagrama s0 arătată
în figura 16.30, d.

502 503
 Efortul unitar tangenţial, în axa neutră, este
În aceeaşi secțiune au loc și eforturile unitare maxime de răsucire pură
TSz 2000-68
i aa = XI
A -$
= 555 "0,4
aa 236 daN/em?, - Uz max
= 2
31, 04.1 227
= 277 daNjem2.

static variază liniar, cum se arată în figura 16.30, a, avind maximul

Pe tălpi, momentul
* 1382. în inimă
BIS 12-20.:0,4
557 nana: = 24 cină.
G; &o
Sa =

d 4 4
5 h
iai | BI5 si | Acestei valori ii corespunde un elort unitar |

475 = TS
2 —
2 000 - 24
— 98 daN/em?.
|
—6,
|
—.
- 1382 5Iz 0,4- 1.227 |

Diagramele de variaţie și sensurile eforturilor unitare zzz Și Tya Sint Fig. 16.31
arătate pe figura 16.30, b.
Pentru a afla efectul maxim, trebuie reamințit că eforturile unitare = date în figurile
„867
16.30, b și 16.30, e sint uniform distribuite pe grosimea profilului, pe cînd cele din figura 16.30,c
SI3 ÎN 5/5 variază liniar, fiind nule pe linia mediană și inaxime, de semme contrare la cele două margini
ale secțiunii. Ca urmare, se obţin efecte maxime în punctele a şi b din fisura 16.31

81 ? | mp = 98 + 236 + 85 = 419 daN/cm:

tg (7 ia , 1 zy = 277 + 236 = 513 daN/en.
a | N
0 | C 297
Fig, 16.29
Ele se distribuie pe secțiune cum se arată în figura 16.30, c. În capătul barei, există şi o
forță tăietoare .
pl 20 - 200
= 2 000 daN.
5 2
Momentul! static al jumătăţii de secțiune, faţă de axa 02, este
ho p i.
S,= bă: z+ 753 = 19: 04-10 + 10-04+5= 68 cmă.

3, 0? ua |

“apa12PI, Eal)e R0 TE o 5
a et Ce [et L Lp x „ITI Pur
—— ——
“hd ţ

& | IE 235 LIU 235

| 277 i si 3 dul 7) a
m rr f] 3 = — -0 pere
pi
/4
=
m
z
j
j Z | Ț z Z Z

A ARE a MI + eri
| 2% 1 1

1 LEA 19 a
a Ra B- fi ca De A:
Fig. 16.30

504
 3, EFORTURI UNITARE.ÎN. TUBUL CILINDRIC CU PEREȚI GROȘI

a. CAZUL GENERAL

Se consideră un tub cilindric, de raze R, şi Re (îig. 17.1) supus unei

presiuni exterioare p, şi uneia interioare p,. Se cer eforturile unitare în tub,
în lungul axului, presiunea. p; produce o forţă de întindere, iar pa —
una, de compresiune, care. dau naştere efortului unitar longitudinal

i
ae
o pa Bi pet — BA) po) — tBpe
Pipi

rm
n
(RE — RI) — Ri
RE
Acest efort unitar este uniform distribuit pe secțiunea tubului. Con-
CAPITOLUL 17 siderînd tubul de lungime mare, se poate neglija efectul lui a. asupra
lungirilor specifice, studiind problema plană.
TUBURI ŞI SFERE CU PEREȚI GROȘI ȘI DISCURI Din cauza simetriei, fenomenul este acelaşi pe orice rază 7 şi se ia aceasta,
ÎN MIȘCARE DE ROTAȚIE | ca, singura variabilă independentă. Perpendicular pe planul desenului se ia
o grosime egală cu unitatea, adică se studiază problema, plană.
Se consideră un element ABCD
1, STĂRI DE EFORTURI UNITARE A XIAL-SIMETRICE (fig. 17.2), detaşat prin două plane
care fac unghiul, de şi doi cilindri de
Trecind la a treia categorie de corpuri pe care le studiază rezistența: R raze 7 şi r + dr. Din motive de sime-
trie eforturile unitare de pe cele
materialelor — corpurile masive — la care au loc, de obicei, stări spaţiale
de eforturi unitare, problemele nu pot fi rezolvate decît în citeva cazuri
patru feţe ale elementului sint eforturi
'
particulare, care prezintă simetrii : tuburi eu pereţi groşi solicitate prin ——

presiuni exterioare sau interioare, tuburi supuse la efecte termice, discuri

care se rotesc în jurul axului şi sînt soliciţaste prin forţe de inerție, sfere — G, de GrdpeZ (0. rap) a
supuse la presiuni, bile sau role în contact etc.
mm săpa.

cității.
„O categorie aparte de probleme sint; cele azial-simetrice, întilnite la,
tuburi cu pereţi groși, de lungime mare, la discuri în mișcare de rotaţie.
La asttel de corpuri, dacă se face o secțiune perpendiculară pe axul cilin-
drului, starea, de eforturi unitare şi deformaţii într-un punct depinde de o Lig. 1741 Fig. 17.2
singură variabilă — distanța de la ax la punctul considerat. În punete
situate ia aceeași rază r, starea de eforturi unitare şi deformaţii poate
varia în lungul cilindrului, deci este funcţie şi de variabila . Dacă aceste unitare principale. Pe aceste fețe nu există eforturi unitare tangenţiale.
măriri nu variază cu z, efortul unitarîn lungul cilindrului, o, este constant Se notează cu o, efortul unitar radial și cu o, efortul unitar circumierenţial,
în toate punctele. În acest caz, rămîn de determinat numai celelalte două pe direcţia tangentei. Din motive de simetrie, pe feţele A0 si BD efortul
eioriuri unitare din secţiune, o, şi s,, problema fiind similară unei stări unitar c, este acelaşi, în timp ce-'c, variază prin trecerea de la fața CD
plane de eforturi unitare. În cazul unui disc solicitat prin forţe de inerție, la AB. | | |
etoxtul unitar o, este nul şi are loc realmente o stare plană de eforturi Se scrie ecuaţia, de proiecţii a forţelor pe bisectoarea unghiului de. De
unitare. notat că suprafeţele pe care se aplică eforturile unitare sînt măsurate numai

506 507
prin lungimile laturilor din figura 17.2, a doua dimensiune, perpendiculară Se substituie aceste expresii în ecuaţia diferențială (17 1)
pe plan, iiind egală cu unitatea -
Au, 2 4 du
E du yu 55 E (e +) (2 rve)=0
„A
Pr * de pata rio)ăr —c,-rdo —2 a, dr sin S€ = 0. aril — v2 lar p 1 — v24d7 P |—v2 7 d

Simpliticînd şi înlocuind sin E 2 =, , rezultă și după simplificări, se găsește

d2u 1 du 1 0. (17.5)
d
(a:7)-
— (0-1) — a
0, =0
dz
—

t 7
jr —_

dr
——

72
respectiv
d
Se 0 —c0,=0. Soluţia, acestei ecuaţii diferențiale cu coeficienți variabili,de tip fuler,
(17.1) este | |
d? |
_ Întrucît ecuaţia, diferenţială obţinută are două funcţii, c, şi a, ea va, u = Ar „Ep (17.6)
fi transformată într-o ecuaţie în deplasări, folosind deplasarea radială w a
unui punct oarecare al tubului. Dacă punctul situat la distanţa, r de centru are du A B
U
Pa A piB_ ——
deplasarea radială u, cel situat; la distanţa. r+dr se deplasează cu u+ = dr, 2 ai dr 7?
N
Diferenţa este lungirea segmentului dr (de exemplu, a lui CA din fig. 17.2)
Se substituie în expresiile (17.4)
du du
A(dr) =—u dr u = —" Or.
Gr
a
TO — 52 a
a pa a); a _ [auror]B a];
Lungirea specitică în direcţie radială este
ile p; și
A
2, = Aldr) _du |
| Se determină constantele punind condiţiile la limită. Presiun
(1.7.2) 2, produc pe supraieţele respective eforturi unitare radiale de compre siune
„dr dr
egale cu ele
La rindul său, în urma deplasării 4, raza + a unui cere devine r-+-u,
aşa că, lungireea specilică, cireumferenţială, este r=Rj O = — De

= 2T(7--u) — 2 _Y. (17.3) op a G, = — De

2rep P |
Se înlocuiesc condiţiile în ecuaţia lui o,
Cele două relaţii cunoscute ale stării plane de eforturi unitare
—D; =]
B
De [aa —
Bo]
za )
02 = (ez + vey); oy = E (e, -+ vez)
IL — v2 — 2
devin, în noul sistem de axe, | B „7
| p pe | —y
| At
2,
= at = |
Gr i (et ve) Se — (£ + ve).

Înloenind expresiile (17.2) şi (17.3) ale lungirilor specifice, se găseşte Rezolvînd sistemul în funcţie de A, B, se află constantele

ro ta(iei) ao zz(eret)- an
E
4A=* p
—v
OB
RâDe |
— i
Răp _ lv
E
RRipi—
BR — RI
Pe)

509
 IEC
N
cele
Se vede: că acest raport; creşte o dată cu creşterea diferenţei dintre

DDD
şi înlocuindu-le în expresiile eforturilor unitare, se găseşte - două raze. Să presupunem că răza R, se apropie de R., Geci grosime a cilin-
, (17.8) arată că c, devine nul pe toată
Rip
Bape (pe — Po)Rilă, o _ Ripe— Râpe (pe — Pe) PAS (17.7) drului scade foarte mult. Formula

-
0. = ovosimea tubului, iar raportul arătat de formula (17.12) devine egal cu
RARA — BD) ORI RAO RR) unitatea, adică o, este constant. Acest caz particular a iost examinat
se face
Rezultă că eforturile unitare o, şi o, variază după o hiperbolă de gradul anterior, la calcului tuburilor cu pereţi subțiri. Dacă dimensionarea loc pe
III de rezisten ţă, efortul unitar tangenţ ial maxim are
al treilea, cu 7, iar suma lor este un invariant. după teoria
suprafața interioară i |
b. CILINDRU FĂRĂ PRESIUNE EXTERIOARĂ
__ Gemaz— Or__ — 2-a 117.13)
Dacă cilindrul este supus numai unei presiuni interioare, în formulele
(17.7) se face p, = 0 şi se află legea de distribuţie a eforturilor unitare
mar 2 a
Rip; : Rip, Ră INŢTERIOARĂ
ec. CILINDRU FĂRĂ PRESIUNE

Este util a studia și reprezenta grafic variaţia acestor eforturi unitare, Pentru aceasta în relaţiile generale (17.7) se face p; =0 şi rezultă,
Efortul unitar c,. Pe suprafaţa interioară, la r = R,,
)arad)
|
ra
3
pi (1), = Pa
2
Cp, == Di
6, = —
Pe suprafaţa exterioară, la 7 = B,, R2 — Ri p2
i Ra — Ri 72 .
07, = 0. siune, o
La această solicitare, ambele eforturi unitare sint de compre
Efortul unitar c,. Pentru 7 = R, rezultă fiind mai mare decit s,.
Dia + BR) La, cele două raze, o, are valorile :
Gu — i maz m ji R2 i ! (17.9) “pentru r = R,
În exterior, la r = R,,
_ 1
a | le
„Bei
2 2
(17.10) GC = Oi mag = — RE Ei RP (17.15) | i
Ra— Ra
Pentru executarea diagramei, se poate lua un caz particular, de
n. Zn, fi ap

exemplu &, = 2 R,, cu care rezulţă, aa pentru 7 = ha

| = 2 * — a a „B IR La]. La
| G; maz oi Gia = — Pi ia — —
Otmin fe a 2" = Ş
| 3 | | = | Ha — La | -“B | |. 3 le
- Diagrama din figura 17.3 a fost întocmită, | Diagramele “de variaţie, în cazul”: i — Sp | LL
Gu aceste valori. Din examinarea acestor rezul- p
particular RR, =2R,, sînt arătate in
tate, se vede că efortul unitar cel mai mare
figura 17.4. | Fig, 17.4
este o, de pefaţa interioarăa tubului. Pentru
o dimensionare după teoria I de rezistenţă,
„formula (17.9) devine d. STUDIUL DEPLASĂRILOR
2 2
6, = Gap = n ax z (7.11) înlocuind vâălorile constantelor A şi B în ecuaţia (17.6), se5 află expresia,
| | ui
Fig. 173 deplasării _ .. îi
Raportul dintre cele două valori extreme ale lui c, este |
E. — vw Rip, —' Rip, p + i + >, Fi ED, — Po). (17.16)
Oi maz _Ra + Ra , |
(17.12) E Ri — Ri LB (Ro — Ra)r
G, min 2 Ha

511
510
 Se determină mărimea, deplasării radiale în două cazuri particulare, Pentru efortul unitar ca, în lungul axei cilindrului, 'care se repartizează uniform pe sec-
care vor interesa în aplicaţiile ulterioare : fiune,se scrie relaţia ._ _. . = _ Pa a
a) Deplasarea, radială a unui punct de pe suprafaţa. interioară a
cilindru supus numai la presiune interioară, se obține făcind p,==0
unui
Ga =
pată =
pă | ==
200-152 =
ap SN.
și .RE-— RE O 19,5%—15% Ii cm?
r= BR “ m(R2—R2) L

Se vede că al treitea etort unitar principal este mult sub valoarea celui maxim, aș.
(0)r=x, = (17.17)
R, ; (2 iai L-A ).

E N Râ— R2
3. CILINDRI FRETAŢI
___0) Deplasarea radială a unui punct de pe supraiața exterioa
ră a unui
ma

cilindru supus numai la-presiune exterioară, se află, făcînd Di =0 şir = Din cele arătate mai sus s-a văzut că la cilindrul supus unei presiuni
R

ua = = d (EEE), aaa
m

a 2 interioare dimensionarea este posibilă numai atit timp cit presiunea peste
sensibil interioară rezistenţei admisibile. Pentru valori2, 2 date, formula
(17.11) permite să se determine presiunea, inrerioară p corespunzătoare
condiției o, maz = Ga- În aplicaţiile practice este nevoie să se realizeze deseori
&. DIMENSIONAREA TUBULUI SOLICITAT LA PRESIUNE
presiuni mai mari, de exemplu pină la p, = oa. Se observă din tormulele
INTERIOARĂ. (17.7) că eforturile unitare scad dacă, există o presiune exterioară pe.
Soluția problemei constă în a produce, din exterior, o asţiei de presiune,
| În mod obişnuit, se dau presiunea g, şi raza ki, Şi se caută raza exte- încît; să se micşoreze eiortul unitar o, maz- Operația respectivă poartă nume-
roară 2. Dacă dimensionarea, se face în baza teoriei I de rezistență, din le de fretaj şi ea poate fi realizată în diferite feluri:
formula (17.11) se obţine a) Entroducînd, la cală, un tub exterior peste cel care lucrează. Cele
două tuburi sînt strunjite astfel încât diametrul interior al tubului exterior
RE = p2 Sa Ie Pi | | (17.19) este mai mic decit diametrul-exterior al tubului interior, deci în stare rece
nu se pot monta. După încălzire, cilindrul exterior, dilatat, se montează,
“pe cel interior, iar în urma, răcirii apare, pe suprafața de contact, o presiune
Este de observat că problema are soluţie numai dacă presiunea p, este de fretaj. 3 j
interioară rezistenţei admisibile a. Se va arăta mai departe cum fretajul +8) Întășurind, sub tensiune, pe suprafaţa exterioară a tubului, o tablă
poafe permite și construcţii la care 2, = oa. | subţire în mai multe straturi sau un cablu în elice. i
€) Introducînd cilindrul de lucru în interiorul altuia, cu un joc în care
se dreează, printr-o pompă, presiunea hidraulică,
. 1

În cele ce urmează, se va examina modul [de

PROBLEME calcul pentru procedeul clasic de îretaj, adică acela
executat prin încălzirea cilindrului extârior. În EN

1
17.1. Să se calculeze grosimea peretelui unui cilindru de presă tăcut din oțel,
fiura, 17.5 s-au notat cele trei raze ale cilindrilor
= 800 daN/em?, avînd D, = 300 mm și suportind o presiune DP; = 200 daN/em?.
cu oa = fretaţi cu R,, Re şi R. În urma prelucrării la strung, AIA D
| raza Re a cilindrului interior este mai mare cu 8 NI
Se aplică formula (17.19) :
decit raza ki a celui exterior, ceea ce împiedică /
D 800 + 200 montajul la, rece. Prin încălzire, raza R, a cilindrului -- 5
R, = = 15cm; R2 == 152 = 375 cn,
2
Kă
800 — 200 exterior creşte şi face p6sibilă asamblarea. În urma a
răcirii, cei doi cilindri vor avea o rază comună ko, . LA
Re = 1937 cm; Da = 2R, = 387 mm 2 390 mm.
intermediară între-valorile pe care le-au avut înain-
17.2. Să se calculeze cele irei eforturi unitare principale într-un punct de
pe suprafaţa tea asamblării. Pentru a ajunge la această situație, -

Li
interioară a cilindrului de la problema precedentă,
Conform datelor problemei, se cunosc două din eforturile unitare principale în planul cilindrul exterior a suferito dilatare, iar cel interior Fig. 17.5
secţiunii i 0 comprimare îață de situaţia anterioară încălzirii. |
Cele două deiormaţii, însumate, măsurate perpendicular pe -supraiaţa de
daN daN
Cn? 3 Op =:pp = — 200 ”
contatt, egalează pe 8. În urma fretajului, pe suprafaţa de contact se naşte
A ' CIN*
o presiune p, care produce deformaţiile suscitate. Se poate scrie că. suma;

»l2 33-—c. 1801 513

celor două deplasări produse dep este egală cui 3. Pentru aceasta, se adună
Făcind un calcul în baza teoriei III: de rezistenţă, rezultă că etortul
relaţiile (17.17) şi (11.18), făcînd p —p;— pe, iar în formula (17.17), înlo- unitar tangenţial maxim de. pe această aţă este. SR Pa

„aug Bt 282 a (a zu
cuind R, prin Re și Ra prin Ra, se > obţine EX

e
pr] 0
PB “R2 — R2
II RE + n , J- Ş
Ș va R2
13 — BR Fi — zi i
sau, înlocuind pe p cu valoarea (17. 20), -. e A
absolută. Rezolvînd îîn | N a d BR2(R2 — 1008
Cele două deplasări au fost luate. 'în . valoare : mar IT| DRE — RD ar. 25)
raport cu pi se găsește
Pi

Ta inelul. tretai pe un arbore. plin; raza R, este, nulă ŞI formula der mai
[N i

„fi n |OCR — E) . | a N > = (17.20)

Sus devine
Ra - 3% | | Să a . _
ama Se iii 2.26)
Tntrodiicind presiunea p, oxteri ioară pentru anul ȘI interi ioară, pentru ” Da | | a
celălalt, cei doi cilindri pot fi separ ați și studiați izolat, după cum se ar ată
i

în cele ce urmează. !
“a) Pentru cilindrul interior se folosese tornoulele (17. 14); care dau (eu
notația ps; = 9) : a „ana

Pe îaja, exterioară, la 7 == În
efectul presiunii. 2, se traduce prin urmă. ; i Pe SS i
toarele : N N

În interior, la P = = Bu:
Pe faţa, interioară, la, oa iai De ii
2 e
Ea
a si a Op =; i = Ea7
= Gymaz
|6. ani 2p 3 LS
— 2 (7.22)|
aa
Pe suprafaţa de separație, la p = Ra i P>1 2i pina
3) Pentru: cilindrul exterior se. folosesc torniulele (17. 8) în care se _— — pati E | i
schimbă, notațiile razelor ta i

m. -

Br Je ( n, = ate (3 A23) _ paRU8+ m (07.28)

BARI — R) a Bă
pa
ha i |
| |
| | | | A 3

Pe faţa interioară, la d = 2 Pe suprafaţa exterioară,.la 7 = Ba | e

DI
ă
a EB îi 7 oa a, = 0; ap 2p,h2
-2Pelti ar. 2) ” -
ae i „Se > pi Se —= „raza: — BR — Re (17.23)
a Ri:
Pe fața exterioară, la r= By : | i Adunind la razele R, Ra Bi efectul CA
presiunilor p şi p, dat de cele două, serii. de: —357 07|. 7 llWaar
o,=0;
Sea PgE MI
2 A e (17.24)
al
formule, se află efectul rezultant în cei doi
cilindri.; Se poate: urmări. această; însumare
o
dnaca 1 e E, 7
Iar:

pe diagrama, — tăcută într-un. caz: mimeric Fig. at, s. ae

— din figura 17.6.
În general, dintre valorile de mai i sus, cele mai mari sint: etorttile
Curbele din poziţia a dau eforturile unitare pro duse; numai denpe esiunea,
unitare de-pe faţa interioară a cilindrului exterior, formulele (17. 25), €care PD, în baza formulelor (17.26): — (7. 29). Curbele din. poziţia 8 dau eforturile
trebuic.: să tie luate în considerare la dimensionare. : :
" unitare produse de presiunea de fretaj în cilindrul interior, calculate cu
514
515
PI
formulele (17.21) și (17.22), iar curbele din poziţia c dau efectul presiunii de — pe iaţa exterioară (17.21)
fretaj în cilindrul exterior, determinat, cu formulele (17.23) și (17.24). În 52 + 1092
fisura, 17.6, d, se face însumarea curbelor a b, c. Se observă că în ceea ce Op = — 197 daNicm:; o: = — 197 — = — 328 daN/ermn?.
102 — 5?
priveşte diagrama 6, valorile extreme rămîn - neschimbate : la, exterior
La cilindrul exterior:
== 0 şi la interior-6, == — De — pe fața interioară (17.23)
Efectul favorabil a] fretajului apare pe diagrama c,. 'Pinind seama Că
| 102+ 152 |
diagramele o, din figura 17.6, a şi bau semne diferite, se obţine în figura, 0, = —197 daNjcm?; a; = 197 -— = 512 daN/ein2 ;
17.6, do diagramă o, în trepte, îîn care valoarea maximă este 918 d: N em 2,2 152 — 102
faţă de 1 250 cât era la curba, fără fretaj. În acest fel, se observă că, efortul — pe faţa exterioară (17.24)
unitar maxim din tubul fretai este o, = —gp, şi deci se poate realiza în tub 5 __ 2197-10 = date.
o presiune egală cu rezistenţa, admisibilă, lucra care fără îreta) nu era Op = 0; 0= 32 2102 = 315 da: em .
posibil.
Problema se rezolvă în general prin încercări, căutînd grosimea de iretaj În diagramele 3 și c din figura 17.6 s-a reprezentat variaţia eforturilor unitare datorită
5 care să realizeze coborirea iui o, pa, SUb valoarea zi... presiunii de îretaj p, iar în diagrama-d, efortul rezultant datorit presiunilor p şi ps Se
observă că efortul unitar Giga S-a mutat de pe faţa interioară a tubului interior pe cea a
tubului exterior și are valoare mai mică decit ps.
PROBLEME 17,4, Cu ce grosime de fretaj 8 să se aplice un inel, de diametre 2R, = 80 mm şi 2Ra=
= 110 mm, pe un arbore (umbele piese din oțel) așa ca să nu se depăşească în inel rezis-
17,3, La un cilindru de oţel iretat, se dau: R, = 50 mm, Ra = 100 mm, ha = 150 mm, tența admisibilă cu = 800 daN/cm2?
5 = 0,04 :mm, ps; = 1000 daN/em?, Se folosește expresa lui Cs maz din formula Stă 23), din care se calculează presiunea de
Se cere să se calculeze : presiunea de fretaj p, variaţia et orturilor unitare e dacă nu ar exista [retaj
fretajul şi variația eforturilor unitare ținînd seama de. iretaj. ag » R2+ Aş
Pentru aflarea presiunii, se aplică formula (22.20)
i RE — FA
= Cimaz=

__0,004: 2,1 105102 — 52)(152 — 102)

E 2, 102152 — 32) -
== 197 daN/em2, — 42
__oa(F$— RÂ) __ 80065.52 o
=— 246 daN/em?,
o i
RS+ Ri Sad 4
" Variația etorturilor unitare datorită presiunii Po fără efectul tretaului, rezultă gin for-
maulele (17.26)— (17.29): se determină 3 din formula (17.20), în care, la un arbore plin, se face R,=0
În interior, la r= R,=5 cin, :
_ 3E(R — E2)
1 000(52 + 132
G, = —1 000 daN/cm?; o: = = = ) == 1 230 daN/eră, 2N2R8
—» | |

“La văza r = R, = 10 cm, | > — 2pRaR4 2246-40 2 0,02 mara,

a | 1 000: 52(152 — 102) E(R2 — R2y O 2,1+10%5,52—42) 1000
Gr = — =—156
ai
daNi/emă, .
102(152 — 52) | | 17.5, Pe un cilindru de aramă de diametru interior D, = 300 mm şi diametru exterior
-— 500 mm, se ajustează un cilindru de oţel, de diametru interior D, = 500 mm şi diametru
1 000- 52(102 4- 1532) | exterior Da = 700 mm. Cilindrul de aramă are în înterior o presiune p = 1 000 daN/cm?. Se
Cp = = 406 daN /er2. cer eforturile unitare maxime care se produc în cilindrul de aramă și în cel de oțel.
| Da 102152 — 52) Indicaţie. Se scrie că la raza R, ambii cilindri au aceeași deplasare u. Notind cu p pre
La exterior, la r = RR, = 15 cm, siunea care se naşte între cei doi cilinari, se găşeşte:
—' pentru ciitincrul interior
| 2 - 1000-52 |
Sr=0; 1 m= = 250 da Je,
152 — 52 l—v, Rip; — Xâp R 1+y zimi n,

Valorile calculate sint reprezentate în diagramele din figura 17.6, &, de o parte o, şi de
| LR,=
Ec mo Eu (RER
aită parte o;. — pentru cilindrul exterior
'Trecind la efectul fretajului, se calculează eforturile unitare date numai de către presiunea
de fretaj p = 197 daN/cm?, cu ajutorul formulelor (17.21)— (17. 24). u Ra = Bz Ra + > * ”
La cilindrul interior: OL Ra — RA OL (23 ata RD R2
— pe fața interioară (17.92)
Se înlocuiesc Ecy= 1* 10% GaN/cm? şi Egz = 2,1 10% daN/cim?, se egalează cele două

roieo ae 7 SR lei
SI 2:197:102 OO a, i expresii ale lui uz, și rezultă
p = 319 daN/em2,

516 517
 Întroducînd presiunea p, se ștudiază fiecare cilindru și rezultă ? Se poate verifica uşor că, această soluție saitistace ecuația (17.31).
— în cilindrul ce cupru Soluţia, generală a ecuaţiei (17.32) este
Or min = —i1 000 daN/em2 ; Oi maz = 1 130 daN/ecm? :
po 0273
— în cilindrul de ațel = Ar +— (=
Gr min = —319 daNjem?; cp maz = 990 daN/em?, i | ă 7 ă 5gE

&. DISCURI DE GROSIME CONSTANTĂ, ÎN MIŞCARE DE ROTAȚIE Derivind această relaţie în raport cu r, se obține
it 2 2
O problemă cu totul analogă cu cea a; cilindrilor cu persţi groși este du 4 Boa pet
aceea a discurilor în rotaţie, solicitate la eforturi unitare, prin efectul forţe- dr . p2 Sg
lor de inerție.
În figura 17.7 s-a luat un element dintr-un astfel de dise, complet d u/r şi du/âr în relaţiile (17.4), care dau pe
Introducînpe o, Şi 6
analog celui din figura 17.2, În afară de forţele rezultînd din eforturile rezultă Sa
unitare, asupra acestui element mai lucrează, în direcţia razei, forţa centri-
fugă infinit mică d/F. La calculul acestei forţe se neglijează infiniţii mici PB 'B 3ru27? | B „Vo? .
6, = A —— — (U— 2) PA ra v(L— 2) su |
de ordinul al doilea, aşa că se iau pentru volum laturile dr şi 7- de, iar Î — v2 p? Sg
acceleraţia rw?, ca și cum 7 ar fi constantă pe element. Forţa, de inerție este (17.33)
= Er. A B (1— 2 “p60272 yd
—Bi
Spor?
(E = dm: a = Ap -do-l-dr'ro?, (17.30) G; ww =
| gg . b 1—v2] 2 m “ s95 P» "a a) |
Se scrie ecuaţia de proiecţii pe direcţia bisectoarei unshiului de, cu
aceleaşi forțe ca la problema anterioară, plus forța dF Constantele A, şi B se determină pe baza condiţiilor pe contur. Să pre-
supunem că discul este cuprins între o rază minimă R, şi una maximă ke.
Neavînd nici o presiune din afară, rezultă că pe contur, la 7 = Ra şi r = Ra
6, "rd. + (6,*rdo)dr — c,-7rdo + A păg *dr-ra? — 20, ar SE =—0 efortul unitar o, este nul. Înlocuind aceste condiţii în prima ecuaţie din
7 | „8 sistemul (17.33), se găseşte | |
| „. Reducind termenii asemenea, şi
pa vB — pai] =0
2 VD2 272%:

O. pi
pe
Zn (0r-rdp) ar
. simplificînd apoi cu d* -doe, rezultă
dap
E [4 8R Que
1—y2 | 8gE -. "Ri - 8gE _
AI
Să Ea a ag ui
e Ge = Gyr p ro? =0.
Br 4 = B
EI 07 Ad pi A a (UT81) — 2 Bo2R2 2 A _B — (ll
ve a VOR || _=0.
ari] _Ră (=) 8gE - TR i 89 _
e "S-a obţinut; o ecuaţie diteren- “Sistemul se transformă în
_țială complet asemănătoare cu
Ro a (17.1). Introducind variabila u, ea a [lL—vy
7 e, se transiormă — pe aceeaşi cale ca 40 +» 2(g ame-pc52.Ră (3-2) _
=0
lead la calculul tuburilor — în ecuaţia
n. du Lu 1 | Ac += 8[ PE E
a J-a- PI 60,NI
dr? 7 Ar p2
iar soluţiile sale sinţ 2
Fig (DCS, (47.32) _
B=(0IW6 + | 2 VO
RR
care are soluţia particulară - ÎN
RE E E ST mp iBep 2 a 2 ÎN doi
E e II iii
8gH

518: 519
 CAZUEI PARTICULARE n
Înlocuină aceste valori în sistemul (17 .33), se găsesc relaţiile care dau
pe s, şi c,: 2 a) Dacă discul devine foarte subțire, RR, = Re,
(3-+v) Yo [ar a-iRika e]
relaţiile (17.35) şi (17.36) arată — întocmai ca la
„=
volantul cu obada subţire — că, o, se anulează, iar
„89 6, Be uniformizează pe grosimea, discului, luind fo
== (3 29
+ DI] pi FR 2di i a1 + ov
5v a valoarea cunoscută IN A ar TI |
64 1 ro 3 | N .

Scoţind în factor R2, aceste relaţii se maii seriu oz? _ et

a
9 ==

_ lar UV] E!
i 39 i m RE) b) Discul fără gaură. La acest disc, deplasarea,
| (07.84) u în centru este nulă, ceea, ce conduce la B=0.
Fig. 17.8.
_ (B-twhr Ro? (£ IAZ —1+8v . 1) Constanta A se determină cu condiția 7 —.R, 0,=0 şi se ajunge la
% sg * +7 3+vy RR relaţiile
Analizînd formulele (17.34), se poate demonstra uşor că, la, orice rază 7, _ 8 Ro: -2 |
efortul unitar o, este mai mare ca c,. Aceasta revine la verificarea, inegali-
tăi | i: (17.37)
Ri 1+3v, Linie Ri pa __ (3+-v)yR2o? (1 13. )
72 By RZ Ci I <A 8g 3+ky HR >]
După citeva, tr anstormări, inegaiitalea devine | | Ambele eforturi unitare sint maxime în centru, de valoare
2
Alb Pe muz E Guma SAME, (17.38)
II ră | 3y FR E a.
care este evidentă. 0) Discul eu gaură foarie mică. Riortul unitar maxim se află tot în
Se pot ocăuta şi maximele funcţiilor Gps Su anulină der ivatele respective. centi, valoarea, sa fiind dată de prima relaţie (17.36), îăcind Ri. =0,
Pentru s,;. | 2
| | oimaa e SIN (7.39)
N 49 .
dr RI. Se vede că valoarea dată de velaţia (17 .39) este dublul celei date de
R RRa)
| _ era _ (Sky Ra— Ro? (17.38), deci, discul cu gaură foarte mică în centru are în comparaţie cu
zu __ (8-hv)yR 2o2 (2 1 —
7 Sg R2 RR, | j:z _ 39 discul plin, un coeficient de concentrare? a == 2. SEE: |
o (17.35)
maxim „ DISCURI DE EGALĂ REZISTENȚĂ, IN “MIŞCARE DE ROTAȚIE
În cs priveşte o,. derivata nu se anulează, deci nu are: un
algebric. Dat îiind îaptul că la discurile în mişcare. de.rotaţie eforturile unitare
Se vor scrie valorile extreme ale lui clar = BR, şir = a variază în lungul razei, s-a pus-problema de a găsi profilul unui disc de egală
rezistență, cum ar îi cel din iigura 17.9, la care'eforţurile unitare să fie con-
ma = (oi=a, = TE [03 +5) E + (a =) E stante, independente de rază. Soluţia, constă în a varia grosimea, d a discu-
lui, în lungul razei 7, după o lege care urmează a fi stabilită. -
E | (17.36) Se consideră un element de:dise, notat cu abc în una, din proiecții,
respectiv cu efgh în cealaltă și se notează cele patiu forţe din secţiuni şi
Gr min = (Graz, = Ta (3-0) 2 (U—v) BI. forța de inerție dF. În expresiâ; acestor forțe, se neglijează unii infiniţi
mică de ordin superior. Aşa, de exemplu, la2 topţa de inerție s-a luat: volumul
În figura 17.83 s-a făcut o reprezentare grafică a variaţiei mărimilor „ie TI mana ca.

6, ŞI 6, cu raza 7. 1) Pentru '&, a se vedea pag. 584, : i

520 521
p-dr-r-ăq, fără a ţine seama de variațiile lui e şi r. Se scrie ecuația de Simpliticiînd cu r şi separînd variabilele, se serie
| | |
proiecţii pe direcţia lui c, : 2

Ge * 7 de id Gt? de) + Zr "7 de "Po? — 0.27 de — 2 dr = | dz — A bu POT

| 4, 9 Co
care, după simplificări, devine care se integrează
; * d(oardo) — crărde + AL e ărr dero? =0. a Pr, 69 2p2
TI i | Q Si In — In 8 =In-= d .
i A e - =. : manele n aa ie o 29 Co

ii | . | | Gzrdp+d(0,zraș)

(7 INI E au
i z+dz pd Se obţine legea de variaţie a lui z cu raza Da |

ai o | SE P
| T
Se D = Goe C2000R | Ra
E
Si
SI i e d -
a | (17.40)

să
ZE
pi, unde z, este grosimea discului în axă, lar =0. -.. |
L Spre a ti posibilă forma de egală rezistenţă, trebuie ca la exterior să,
existe un efort uriitar radial, egal cu og, daitorit; forţei de inerție a paletelor
aplicate pe disc. |

PROBLEME |
14,6. Rotorul unei mașini electrice, cu turaţia n = 1 500 rot/min, făcut din oţel, are
forma și dimensiunile din figura 17.10, crestăturile fiind destinate aşezării bobinelor. Greutatea
bobinelor se consideră egală cu a materialului decupat. Se cere efortul unitar maxim produs
Ma | Fig. 17.9 . o | 5 în rotor [26]. - pc e
- . [n
| „i Ă A pi , Să , ir, i: Ă i , A | it e RE. i, a
cu Se știe că efortul unitar cel mai mare este o; de pe conturul interior.
CN

este, independent de r (diferențierea făcindu-se in raport

Problema nu poate
Cum dq îi tratată ca la un disc simplu, deoarece pe-porţiunea scohită materialul nu rezistă la efor-
şi cu
variabila ), acesta iese din paranteză şi se poate simplitica.. Împărţină turile unitare pe direcția tangentei. În consecinţă, se consideră că există numai un disc de dia-
r,:se obţine MA aaa metru exterior 600 mm, iar forțele de inerție din partea de dise depășind acest diametru se
înlocuiesc printr-o presiune negativă, care solicită discul la întindere. Presiunea este egală cu
A (6,%r)— 6,2+ x rio? = 0. suma forțelor de inerție de:pe tot conturul împărțită la lungimea cercului de diămetru 600 mm.
1 -

dr ERA [E 9 E | po PE AS
” Si

Dacă grosimea z a'discului ar îi constantă, s-ar regăsi ecuaiţia ATS). R=7 cm; R2=30cm; R2=50cm
Se pune condiţia ca în orice punct al discului cele două eforturi unita
să aibă aceeaşi valoare constantă, de exemplu 09: P =
4
|
Ra
dm ro
zu
= —
Fi aha
-f
* i
par arrut =
pes?
Ce
Ra
. o . N Bu o, —' o, = o. N
r*dr
272 In, - 2rRe Ra 9 92 Ja,
Bouajţia de echilibru se transformă;în E
DN a i LI ÎN Ve. Aa ae SI ae A a E RR RE
eta Se (aan) a = 0
I
I
85 E
— (50%)
Sa aaa să dr a: RC a ::900 a - II e p = (Bă — RD = 1000 (502 — 308) = 215 daN/cm?
e ci i 2 3-* 981+ 30 -
Se efectuează derivarea.
ap d.:..: păr a dr Aa dB e L Su Sa DR
sa j N IE
SE n ĂT) m P RĂPITPR i A n 71 500 '
Y = daN/em? ; & = =— 507 s?
deci ,. n
i ă da Yr202 0. Da
9 =.981:cm/s2.r
d7 9 Co i, “y

523
 Problema se reduce la cea schiţată în figura 17.11, adică un disc supus forţelor de inerție 16, EFORTURI UNITARE TERMICE ÎNTR-UN TUB CU PEREȚI GROȘI ..NI
şi unei presiuni p pe conturu! exterior. Efortul unitar sg dat de presiunea p pe conturu E
interior, este cel din formula (17.15), unde se schimbă semnul din cauza sensului presiunii
Se consideră un tub eu pereţi groși, la caree variația de temperatură este
simetrică faţă de axă, deci solicitarea, este axial-simetrică,.
Luînd axele ș,t,l (ultima iîn lungul axei tubalui), lungirile specifice sint
p

a | | a E, = ia: — Lo, + d1)] Ma o

g 47, Ş
E - ] - E

- e =-la — Mat o)lkat |. (17.41)

SȚ

Ș 730| Ap
E.
== —— [o : — Mar r
ţ + at,
+ s,)] | | îi
Di

| „fă
au - mind deformația, longitudinală nulă, e, = 0, ultima - ecuaţie aă
5
d =>= v(0, + s ) — - Bal. Da (117.42)
Fig. 17.10 | | e Fig. 17.11
2nR3 a» 215 30; | se aie primele două ecuaţii (17. 11) în raport, cu eiorturile unitare
Gimaz = pa
R3 — Fi
—
se — LE:
= 458 daN/ecmă, s & seşte ' | : A ' FE Pe Lie
ÎI E AI IL i |

Forţele de inerție dau pe conturul interior | un efort unitar care se calculează cu formula
(17.38) NE ca a: 22 ar “Lada, sai urm
- (50x)2. | a A SE Da = (17.43)
PE parul
— [3 + 0,3) 302 + (-—0:9) 745] = 148 aaNjemi. G; == L(l—v) e+ve, aa a
a 29 (+). | .
este suma celor două valori calculate
„Pe de-altă parte sint valabile relaţiile (17.1), ar. 2, 73)
Efortul 1
unitar maxim, pe. conturul interior,

st maz =. ora aq a maz = 458 + 148 = 606 daNjem “ds 6, — 0j. SE | |

Ă
177, La un disc de egală rezistență se dau; grosimea in axă x9 = 30 cm, rezistența = 0 i i : 17.d4
admisibilă Ga = 800 daN/cin?, greutatea specitică p = 7,85 1073 daN/cra*, turaţia n = 3 000
rot/min. Se cere mărimea Î a razei ta care grosiinea discului se reduce ia 2 = 0,1 %g.
ap ă de Sa
E =——3 = = pa 3 EI (17. 45)
0,1 ze = ge 2g0 -
d? ? E
” , XRiot, fe inlogniese expresiile (17. 43) in (17.44), substituină Și detormaţiile
10îi= e” 2203 specilice prin valorile or Ii 45) şi se obține ecuaţia în deplasări |
Aplicînd logaritmii zecimali, rezultă y

Rig? | Sa i i 'q 1 am] — Ia

d — Il v)— 0 S |
2909... | | . 5 | “ Liri
dr - dr a + E dr 3
! 296 a ' 2 -. 981 -. 800
a — 4665 cmă a căreii integrală generală este

mn 30007
si
usapp Bt a! rar, (17.46)
Si100on
9 =
30
ES
309 Lă LV 7 da
R-= 68,3 cm, . unde E, este raza interioară şi r o rază curentă,
524 525
 Din (17.46) se. calculează, lungirile specifice. (17.45) şi se înlocuiesc |, apa tai
În baza;legii lui Hooke generalizate
în (17.42)și (17.43) “1III E a
E NR Do ED TI INEDIT
au IE aice
|

Lo: = 2 — 2-8 5 ii î dy <- Ea (iz a) = la - va, + 201 == (2)

Lya | 1—2vy: re
1 1
G, =
«BD le
———" | trdr—
> nora = PF —
8 e = —p [o — ai -+ GN La
a a — v) ) — val.

L—y EA a ITI 2 — 2y ) (7.47)

Se rezolvă aceste relaţii în aport: cu- Gri: %.,
ga aBi OO O2vEA a = Be, ve
i 12 (042) ] e 2 ap Dy2 aaa HD IRARI Aa E
(17.50)
Constantele As şi B se determină scriind, că la razeleR, şi R, efortul B[2 e În (| —v) er]
unitar o, este nul. După determinarea lor, se înlocuiesc în (17. Î7 ) şi se f Op =
obțin expresiile eforturilor unitare, Se observă că pentru rezolvarea pro- Di 1 —— y. — 2 J:
blemei :trebuie să se' dea :legea, de variaţie a temperaturii: cu raza î(r).
B(2+ ri) _alamtra- pe
ET 7. EFORTURI UNITAREÎN REZERVORUL SFERIC
—
PE NEI
__ P ă n | . PL : __ i A a dr A poi

ma
Sp — 1 = a, 2 La 7 | pe — = ZI 22 Ea (17.51)

“Pain analogie cu fig. 17.1I, se consideră să rezervor. sferic. cu1 pereţi

groși, de raze E, şi Ro, solicitat prin o presiune interioară , şi una exte- Se inlocnieso expresiile ar, 51) în ecuaţia (17.48) şi rezultă
DEE E La E PE)
rioară p,, din care se detașează elementul din fig. 17.12. Pe secțiunile INERE AR 24 eani “du. e
ii TAR ÎN i"0 ape(1Ţ,B2:
LI e DEE 0 Dir ii
i Sa “sferice : de raze r și + dr există efortul
pa: i & FL
| dr? +A dr p2 a:DI TIN ) |
id ă Adu unitar radial 6,,
o respectiv
SE dr, iar cpt
P Soluţia acestei. ecuaţii. ste i a |

n
G II di ha + - pe cele 4 feţe laţerale' — eforturile unitare
a == Arp (17.53)
i ej G circumferențiale o, * p2
o 46 at: i iii „Be scrie'ecuaţia de proiecţiia forțelor pg a piii pi | |
a pe normala în centrul pătratului curbiliniu Constantele A şi Bs ses 'dățermină; pe baza condiţiilor la limită, expri-

pa
PA 2” IN de latură de mate prin valoarea lui Sr la inţeriorul şi exteriorul sferei” | se

Cn
PLS d să adi șI N
PSI [ÎN [a $% ar) (r + dr)2d20 — cpr? d2e — ia Jar = Ri GDP. a
E / 11 02 dr | -
2 ai . o U1.54)
pi I$ "aa „. a

| lo
j
4 7, — 4or dq: dr-| —2 =0 3 |
la 7 = Ra; OSD .
il | |
Se înlocuiesc - Lt: ÎN Ri ,
a! j , E
] PS : PI

E A, SI 0 a N | ee , : i - m *
N A ANI p II Ă 2,

/ 7 op care, după simpliticări, devine (eu ne- o, za N 4 28, E a ku ar

/ slijarea intiniţilor, mici „de ordin superior) d? | pă P = 78
/ E IN ia Să a i - ,
în cenajiile (Ir. 50) |
A, - dee p= (o — 3,) = 0, (17.48)
Fig. 17.42 r OP. are Sie ci =6, =
BOO,AprBi A ———
(28|:
Le de altă parte, ungirile. sspecitico au aceleaşi expresii ca la cilinăra 1 —v—2 - n | | a )] | E
. : - N . ” | N : A - , i o | , E . _

: pe; d | (17.49), DE IE ME a - [> (+ +. ) (= y) (4- 2) pt

„dr + m aa ata Za aa EI IEEE LEILA îd |]: Par Pa
În
—_
dj .

526
Ia
Dle A II
-[—
 _Înlocuind, pe rind, în a doua ecuaţie (17.55), condiţiile (17.54) se
"obțin două ecuaţii care determină constantele A şi B

7D RI— pe
1 — 2v
aia
2209:
mar
dv
202 (RARE) (pe — Pe)
*

înlocuind aceste valori în (17.55), se-obţin expresiile eforturilor unitare,

funcţie de raza 7 A

= pă (i E) pi (- 2 | CAPITOLUL 18
RE — 7) RR rs | STADIUL PLASTIC
O e 1 a: (17.56) SOLICITĂRI ÎN
a R— Ri(u pi2 rr8 Ea pi
LR — Ri rm]
E)
1. GENERALITĂȚI
DD ,. PE IE Ie AI
Dacă sfera are numai presiune interioară, se anulează termenii cu
d" Pie cazul particular: , =%, R, =2 R, care transtormă relaţiile La baza tuturor demonstrațiilor făcute pînă aici stă legea generală a
(17.56) în - a _ “teoriei elasticităţii : relaţia liniară dintre eforturi unitare și deformajii spe-
cifice; numită legea lui Hooke. În forma ei clasică, rezistenţa materialelor
este o ştiinţă înrudită cu teoria elasticităţii, folosind o bună parte din
ipotezele acesteia, simplificînd pe altele, spre a putea ajunge la caicule de
dimensionare şi verificare.
Se studiază variaţia celor două _-O întreagă serie de materiale au proprietatea că la solicitarea peste
limita de elasticitate prezintă deformaţii permanente, sub volum constant,
„eforturi mnițare. . i... numite - deformaţii plastice. În timpul deformațiilor plastice nu mai există
Deta pi î relaţia liniară dintre eforturi unitare şi deformaţii, deci nu: se mai aplică
legea. lui Hooke. Metodele:studiate pină acum nu poi îi aplicate pentru caleu-
—lar = Hu Cp = — Py ul de. rezistență în zona deformațiilor plastice decit la solicitările de
întindere sau , compresiune. La, încovoiere şi răsucire, variația liniară a
eforturilor. unitare . pe secţiune — consecinţă a legii lui Hooke — va îi
Pentru o: e înlocuită prin altă lege. | Da zi
. Studiul problemelor de plasticitate face obiectul unei discipline tehnice
SE 5 E i
— la 7 = Ry -- -06=——B noi, teoria plasticității. + ce n
3 (i -... Imbroducând. în calcul proprietăţile plastice ale materialelor, -se pot
Br studia o serie de probleme tehnice importante, ca : eforturile unitare rema-
“Pi -
— Die ! nente, încovoierea şi răsucirea în regim elastoplastie, autoiretajul tuburilor
fe
Fig. 1713
, Să _—lar
|
= Ra.
ă
G, =
14 şi diseurilor,: studiul sistemelor statie. nedeterminate prin metoda stării
limită, concentrări de eforturi unitare, așchierea metalelor, forjarea în
; Yariaţiile celor două eforturi unitare au fost reprezentate în fig. 17.13, matriţă, deformaţiile plastice cauzate de şocuri ete. Citeva, dintre aceste
Se observă că, spre deosebire de vasul cilindric, la sferă,.cel mai mare eforb ' probleme vor fi 'examinaite în acest; capitol şi în cele următoare. Amănunte
unitar esțe c,, la raza interioară: Ca urmare, presiunea în-interior poate fi asupra. metodelor .de calcul în stadiul plastic: se găsesc: în literatura de
egală cu rezistența admisibilă, dacă se admite teoria 1 de rezistenţă, specialitate [17], [35], [36], [37]. Ş Ra

529
528 BA 0, 1901
 2, CURBA CARACTERISTICĂ Materialele la care curbele caracteristice au atît zonă de deformaţii
elastice, cât şi zonă de deformaţii plastice, se numese materiale elasto-
plastice. Principala deficiență a sehematizării din fig. 18.1, c, este că, traseul
de la caract
pal curbei se porne
care eristi şte un calcul în doraeniul caracteristice deasupra limitei de curgere este destul de incert,
cale tulo princi
nută c,pe area
plasti a erea ce a materialului studiat, obţi- curbei
curba Cao Por men ală,. Pentru oțelurile de rezistenţă mică şi mijlocie, ceea ce face ca E, să fie o mărime greu de precizat.
a : după zona de deformaţii _ Solicitarea inaterialelor pînă în zona plastică face ca principiul supra-
se e
e OA „ carecar ca
elasticîce aspe
extin ctul
de pînă dinaproa pe 18.1,
figura de limita de curgere, urmează punerii efectelor — sau al independenţei acţiunii forţelor — să nu mai fie
aplicabil. Afirmajia se va exemplifica cu ajutorul figurii 18.2, Asupra unui
GA „corp se aplică două stări de solicitare care produc un efort unitar pozitiv cu
respectiv unul negativ: oz. --
. “Dacă se aplică, întîi încărcarea, ce produce pe a, Și apoi cea care dă pe oz,
A 54 fig. 18.2, b, se parcurge traseul OAJZ al curbei caracteristice. La. sfirşit,
Ga i solicitarea este reprezentată de punetul:2;..cu. efortul unitar o = 01— 02
și cu lungirea, specifică e = 0D,. Dacă se aplică întîi solicitarea care dă,
pe o, şi apoi cea care produce pe o. se parcurge traseul 012 din îig..18.2, e.
Ta, sfirşit, efortul unitar corespunzător punctului 2 este tot 6,— Ga, Însă
2 a Ep Să
| > £

i E m A SĂ j
a | d . ji e d
5 - BB.
Sp
Fig. 18.1
îi A
palierulde curgere A.B, apoi zona de întărire
BP, La, un punct P din zona 00 IA l&
de deformaţii plastice; corespunde o “hingire specifică, s care poate fi i: EA 2
privită ca suma a doi termeni ial ae Dude 05 -TĂ
- : D i | IDEE a E :
E = et ep. PI RI
* Lumoirea,
(punotul O A pe“specifică,
ă | elastică
că.
e.z, dian; PESE EI
dispare după :descăroarea epruvetei
7; a UD 2 E Do £

F Pant ); pe cind cea plastică sau-perinanentă e, rămîne. !!- -.

E» ientru multe materiale
Ver! neferoase, „ca-şi
ca,-şi pentru 'fonte;.-
te:- curba |:
02 7
ristică are aspectul din figura; 18.1, 8... % să ai șurba axate
33 „Dificultatea cea, mai mare a'calculelor în:domeniul plastic este 74 i d. Zi zi
poa e scrie o ecuaţie a curbei caracteristice, care să înlocuiască, că nu se
Look e, D in acest motiv, cînd'se cunose curbele caracteristice de legea lui ip. 182 |
felul 'celor
in lig. 18.1, a şi 18.1,b, calculul la încovoiere sau: răsucirese face. Drin ia ae pi ii DI | i IER
lugirea specifică, are altă valoare, em = 0D,. Se vede că schimbarea suc-
pi TTi 3 en! ii dig. tg
metode grato-analitice. E Pa P
| „entra oțeluri, în calculul plastie, se obișnuiește adesea; :să,
se înlocu- cesiunii aplicării sarcinilor a modificat valoarea finală a deformaţiilor, în-
asc curba caracteristică cu una schematizată prin două linii drepte trucât în primul caz s-au produs deformaţii plastice, pe cînd în al doilea nu.
e vanoa
: dacă e e IO OR IRIIE I
astică se Jimitează, la palierul de curgere, scheraiizarea, se fi.

, e face ca in iig. 18.1, d, iar dacă interesează şi iai

zona; de întăriri a PE.)

i oua de inţărire ca a 3? ci sus. ui, Be SOMCITAREA-DE ÎNTINDERE A BARELOR DREPTE

is “ÎES
n in ambele:
Cuiele: schematizări se consideră, Tă căcă zona,
zon de solicitare
soliâi clastiiă «
elastică
termină la; limita, de. curgere. AI ia citare elastică se
| - La schematizareu cu întărire, din: fig. 18.1, c, linia AB are +... Pentru barele solicitate în domeniul plastic, se.menţin relaţiile de-calcul
-.se
g =; mărimea E, fiind 'nwmnită modul de plasticitate. Schematizarea din
'banta “din „domeniul elastic, bazaite -pe ipoteza lui Bernoulli. “Experimental
fig. 18.1; d,:propusă de Pranăil, are 2, =0 şi corespunde: materiahihii constată că ipoteza lui, Bernoulli este valabilă, şi în domeniut de solicitare
ideal- plastic. ni anc al tea plastică.
531
530
 Se, va rezolva o problemă elementară, a a. STUDIUL GRAFICO-ANALITIC AL ÎNCOVOIERII BARELOR
+ Curbele caracteristice de felul celei din fig. 18.1, b pot FĂCUTE DIN MATERIALE CARE NU ASCULTĂ DE LEGEA. -
mneori analitic, prin ecuaţii de forma fi: exprimate | | aa LUL HOOEED
DI
„Studiul incovoierii unei bare avînd curba 'caracteristică, de forma din
A PE.
tig. 18.1, d — deci care nu ascultă de legea lui Hooke— se face la e |
E =
E (18.1) indiferent că deformajiile sînt; elastice sau elasto-plastice,
De 20eez le-
DB
monstraţia ce se va expune are un caracter general, fiind aplicabilă oricărui
unde E, are dimensiunile anui modul de elasticitate numai cînd a =—-1. material, solicitat elastie sau plastic. a
Se consideră, bara verticală prismatică din fig. 18.3, dintr-un material a Problema, poate avea, diferite variante, după cum curba, caraeteristică
oii cărui curbă caracteristică are ecuaţia (18.1). Se cere lungi“ este sau nu simetrică faţă de origine, respectiv după cum secţiunea arei
Liciu rea totală a barei. Ia | Sa Ai are două axe de simetrie sau una singură. SII
Dacă curba caracteristică este simetrică faţă de oi gine, lar secțiunea
Într-o seeţiune.la, distanţa 2 de capătul de jos al barei, are două axe de simetrie, axa neutră țrece prin centrul de greuia e.
efortul unitar, daorit greutăţii proprii a barei, este
Se vor trata diferite variante ale problemei. ,
EA RR , . - St G, — Y fe ax. Curbă caracteristică nesimetrică şi secțiune nesimelrică a
Se consideră bara din fig. 18.4, solicitată la încovoiere pură prin Ino-
| Lungirea specifică în acea secțiune este, conform rela- mentul WM. e rii | a E | |
i! la ției (18.1) Se pune problema de a stabili legea de variaţie a eforturilor unitare pe
Lig | secţiune şi a găsi relaţia analitică dintre momentul încovoietor şi etorturiie
unitare. | o . Da N
| 65 (re. Experienţa arată.că se menţine ipoteza lui Bernoulli, în baza căreia
Fig. 18.3 Hy E lungirile specifice sînt proporţionale cu depărtarea la axa neutră

Un element infinitezimal din bară are lungirea

| a a Ia
A(dz) = e da
Ep= af aa, unde p este raza de cuibură a fibrei medii deformate. a.
TR

iar deformația întregei bare este

a.
SR. : | ațae+1l
A = pap = VE.

NY
oo Si (a 4+- 1)Eo
Pentru a« == 1, relaţia obţinută, coincide cu cea stabilită în Cap. 2,

4. CALCULUL LA ÎNCOVOIERE ÎN DOMENIUL

„Fig. 18.4
PLASTIC

Se vor trata, diferite aspecte al probleme

Se aplică această relaţie în fibrele extreme ale secţiunii
În primul
i. ind, modul de
tezolvare a proble mei depinde de forma curbei caracteristice.
Se va studia atît încovoierea pentru cazul cînd curba caracte i [e , SI | o =
ristică, ă : mu e | i:

are . o formă oarecare — ca în fig. 18.1, b — după care se va

voierea, elasto-plastică studia înco-
a oţelului, pe baza, curbelor caracteristice schemati-
zute,
Aa 1 Demonstrația aceasta a fost făcută de Saint-Venant.

532 583
 S-a luat axa neutră într-o poziție oarecare, necunoscută. Eeuajia de:
proiecţii pe normala la, secţiuneși ecuaţia de momente îaţă de axa neutră: ”. Suma, indicată pe figură, a fost notată cu e. :
*
sint
ha Lai pc
( căa =0; $ oyă4=M. (18.4)
— ha a]
__ “Continuarea problemei depinde de rezolvarea acâstor ecuaţii. Integra- Rălăţia (18.7) arată că dacă se alege o rază de curbură p, deci o anumită
lele sepot efectua, în eazul general, prin procedee grafice, cunoscînd forma; detoziaaţie A bară segmentul! & este cunoscut. Integrala (18.5) reprez it
curbei caracteristice. a îi | suprafaţa diagramei cuvbei caracterisiice pe intervalul de la za ae Ala
B. Curbă caracteristică nesimetrică ș? secțiune dreptunghiulară aria haşurată din figura 18.5. Cum cele două bucle au ital A i * o lim=
haşurate sînt'egale. În consecinţă, se pot determina limitele ao opţinzute
„Dacă secţiunea este dreptunghiulară (fig. 18.5) elementul de arie este bind' seomentul. e — cunoscut; — în lungul axei e, pînă ce ariile obțin

iar ecuaţiile (18.4) se transformă în

ap . .. e
Si CE eost tel, se află eşși cu. Rezultă deci poziţia axei neutre, respectiv
ph LT i
segmentele h,, hs, care pot îi determinate gratic, cum se a ei Oa.
A cdy.=0; d. oy dy = MW. cu centrele d, d se due arce de cerc cu razele e; ez Și se al a poziţi ine axa
dh E pe 7 a ap aa A | '- Conform formulei (18.2) între e şi y există o relaţie liniară, Ca tă pi axa
din figura 18.5 se pot pune distanţele g ale elementelor secţiunii iaţă Sc
„Se înlocuiesc g şi dy prin expresiile rezultind din relaţia (18.2) neutră. Rezultă că diagibma o = f(e) este în acelaşi timp şi o— (9), trei
eforturile unitare d variăză îm secțiune după curba ien colti 3 nde efor-
0 ha | IRI este adevărat şi la materialele care ascultă de legea In 2.00 d, â.în tioura,
Ra bef od =0; be ioe de=M. vurile
' . i rd — ha E Sa: i. ha i
18.5 pe unităte
+ prin'hde seîncuvoiere variază liniar pe secţiune.
obţine diagrâma sira itar pi e
de vâriaţie a eortiiui car îi pi
0 secţiune. NI
Vajoarea e este însă funcţie
de raza de curbură. ps coc iai
ati aa a a e E E IN PR
E2|| (| E „| € Întrucâtîn fibrele extreme sepro-
OY le duclungirile specitice e, respectiv ez, tea (18.6) mai, poate fi tiăsisformăță prin înmulțire şi impărțire
y sepot schimba limitele de intregrare .
, CI şi se ajunge la,relaţiile. .
_ _| [Ea 2 eu
TI € Să ( de =0 (18.5) 02 12p Jai:
N SE SI IE 2

| DP SN ț ce de = 2-4 as de. (18.8)

ME

[2 es II poa IE:
an: =» - “2 : E: NOR Z N a E, _

dee |. cede=M. (186) su Reuaţiă diferenţială a deformaţiei barelor. drep

te, solicitate în regim
A du II n 1 i mie e

i. ri - DER
d : E LI) a elastic, este
| Zr E, La limita inferioară 2, semnul
| „minus este inclus chiar în simbolul |: +
Y -soris. Pentru efectuarea integralelor, i
N LA „care au ca variabile Se vede că dacă se îace notația. a
pe o şi e, se
Fig. 18:35 1: "6unosecurbele caracteristice de întin-
| AȘ
arătate in tigura 18.5. S-au marcat pe diăgramă cele două limite ea şi e.
, „dere şi compresiune ale materialului, B Coca
e e
88)
” i ,
Adunind aceste două mărimi, în valoare absolută, se poate scrie
formula (18.8) devine, De a a
h h,
eul leat = Dale Ial = h. PP
retin e,

cu
- .

pal, (18.10)
p
534
 Mărimea E,, definită de formula (13.9), se numeşte modul de elasticitate licînd metoda de calcul grafo-analiiic iţi expusă,ă, erite
p pentru diferite
redus. Dacă în formula (18.10) se cunoaşte E, date fiind M și 7, se află
p şi valori ale lui o, se află £,, iar cu relaţia, (18.12) se găseşte momentul înco
problema este rezolvată. voietor, e | Da
iormula (18.9), integrala reprezintă momentele statice ale
celor două —] „ că în figura
bucle ale curbei caracteristice, calculate faţă, de axa o. Ele sînt Se poate construi astfel, prin puncte, o curbă M =
amindouă
pozitive, căci în stinga axei 0o se vede că s şi a sint negative, iar trata
= |
de este tra
18.8. Avind această curbă, pentru o bară de secţiunie dată, se poate
pozitţiv. Pentru un material dat, la problema inversă : se dă momentu 1 M, se află p din fig, 18.8, se găseşte e
DPI | care se cunoaşte curba
- „p„.
caracteris-
tică, tormula (18.9)şi figura 18.5 cu relaţia (18.7) şi apoi se obţin efort urile unitare maxime din secţiune.
5 m arată că modulul de elasticitate Mi
redus E, este îuncţie numai de e; Craii
pentru un h dat, E, este funeţie de
e: conform relaţiei (18.7). Metoaa
| G |. | | de calcul grafico-analitie descrisă,
t gr a este valabilă pentru orice material [ >
—— Ma „cate are o curbă caracteristică ne-
i Iiiară, i E
Fig. 18.6 S-a reprezentat în îigura 18.6 o SI 7] m
i. Da De bar
din fontă,
ă de secţiunedreptun- i| Gray i Fa
ghiulară, solicitată la încovoiere. Considerind,.în primă aproxim Y
aţie, că
pentru domeniul de solicitări din bară curba caracteristică de înţinder e ar fi Fig. 18.8
identică cu cea. de compresiune, axa neutră se află la mijlocul înălțimi Fig. 18.7
i
secțiunii.
S-a figurat pe desen traseul curbiliniu al curbei caracter
istice, ELASTO-PLASTICĂ A GRINZII DE OŢEL
„ÎXCOVYVOIE REA
precum şi cel rectiliniu, în cazul cînd s-ar aplica formul lui Nawier.
observă că efortul unitar maxim, real din-seeţiune o este mai mic decit Se
- AYVIND DOUĂAXE DE SINETEIE

dat de formula lui Navier, cu alte cuvinte aplicarea; legii lui Hoole conduceo,
,
a. Ipoteza cu modul de plasticitate constani
pentru bara de fortă solicitată la, încovoiere, la eforturi unitare mai mari
Bxp erienţa arată că şi în domeniul plastic se aplică ipoteza lui Bernoulli
decit cele reale. ':. | | adică
Se obișnuiește totuşi a se aplica barelor de fontă formula lai N avier,
introdueînd un coeficient de corecție e E i eX. (18.13)
- | M SR IE *)

PScW a Si (18.11)
care depinde de rezistenţa fontei şi de forma, secţiunii. El este mai mare În figura 18.9 se arată o secţiune dreptunghiulară, solicitată elastlo
pentru tontele cenușii obișnuite şi mai mic pentru tontele de mare între axa neutră 02 si y= +a şi apoi solicitată plastie pentru y > a.
diferenţele fiind de 10—20%,. Ca, valori mijlocii, se pot lua:
rezistenţă partea dreaptă a Gesenului se vede variaţia eforturilor unitare pe secțiune,
Sa ă
corespunzătoare i
curbei i schemadtizate p
dinin partea gu
de s us a figurii. La distanța,
— la secțiunea circulară, e = 1,4; limitei de curgere
aj = + a, efortul unitar atinge valoarea
— la secţiunea dreptunghiulară, e — 1;3
— la secţiunea în formă de I sau 7, c = 1,15.
N | (G)y=aa —— Oce 3
Y. Curbă caracteristică simetrică şi sectiune simetrică. * . .
În acest caz, axa neutră este la mijlocul înălţimii secțiunii, iar variaţia „în partea, solicitată elastic a secţiunii, efortul unitar variază liniar
eforturilor unitare este arătată în iigura 18.7. după relaţia N a |
d. Relația între psi Wc
ARI 8.14)
-

e E Sa.
Inditerent de forma secţiunii şi curbei caracteristice, se poate ajunge
—

la relaţii similare cu (13.10), deci se poate exprima curbura barei i

i
care este ecuaţia liniei BOB' din figura 18.9. Legea de variație a. efortulu
unita» peste limita de curgere se stabileşte după figura 18.10.

536 537
 Într-un punct oarecare al liniei AB, de exemplu în D, se poate serie
ecuația acestei linii iar în partea solicitată plastice
Si Sa IE | = ICE |
A 6 — a0 = Ep(e —ec),| |
(18.15) | | |

în care |
ug Aplicînd ecuaţia de momente față de axa neutră a secţiunii, se găsește
= i e a Eee: ea Oe +a y.: 4 h2
e e Y a Ea Ha u = Y oyăAt2 cydA
| 2a & | Ja
Sj a | |
sau 3 6]
Po,
ore 2
x
[|
i
d E
u = 4 2 dA +20. dA.
S| n Ora

e
% -a 8
SI 5 || | Eau i
e Go
5 Prima integrală reprezintă / |
O; |. e m E măx

d ; e , Ă p momentul de îmerție al părții de

secțiune solicitată elastic, lu.
aa

| RS Ma 4 p iar raportul ă Dă
ZE | | A

P
.

CS) II Ț
a îm -:

| ZAZA
a

,
e

| KM 12 p 7; z
ra
ae

| == We le este modulul de rezistență al

6 a D&l Fă părții de secțiune solicitată elas-
iie., A doua integrală, inclusiv
factorul 2 din faţă, este momentul
static al părții de secțiune solici- | Fig, 18.11
Fig. 18.9 Fig. 1810 tată plastic, calculat iaţă de axa
Înlocuind toate valorile în relaţia (18.15), se găseşte neutră. În calculul acestui moment static 5, ambele arii dau moment
static pozitiv, deoarece eforturile unitare o.; schimbînd de semn, produc
3 = (pr,
__ | SeY Ge
+5, = o,[1 rp(2 — :)| (08.46)
__ E momente de acelaşi sens. Ecuația de echivalență devine
_ a |
M = ce + 87). (18.18)
Folosind
S ecuaţiile (18.14
(18.14) şi (18.16),
16), care d au variaţia
iaţia lui lui o, o, ținînd
țini
două arătă al see 9 voietoazre date de eforturile unitare 99 cele Se pot examina două cazuri extreme şi anume :
: ndvăţi ale secțiunii sint egale şi aplicînd ecuaţiam - a) Secţiunea este solicitată numai elastic, cu efortul unitar maxim
lor interioare, faţă de axa neutră, avem y ; omentelor sorţe Gaz = 6, ÎN acest caz W, se referă la întreaga secțiune şi formula devine
MU 20%„asca +20
+20" E(9_
It] |yda. (8.17)
i dr : adică cunoscuta formulă a lui Navier..
Integralele depind de forma, secţiunii. Cazul secţiuni
ecțiunii dreptunghiulare
va fi examina; în cadrul problemei e 5) Secţiunea este solicitată numai plastic. În acest caz, 1V, se anulează
şi ecuaţia. de echivalență devine
„_B. Ipoteza cu modul de plasticitate mul
Eforturile unitare variază pe secţiune ca în figura 18.1II. În
i
secțiune tată elastic, legea de variaţie este
solicitată udă partea, de unde $, are expresia
0 = — 04

538
 lui Navierh
Cind într-o secţiune a unei grinzi s-a realizat solicitarea, total plastică Pentru a = hf? se regăseşte formula de încovoiere a solicitării elastice (formula
se zice că acolo s-a format o ariiculaţie plastică. Acesteia îi corespund detor- pe 2 DIE
maţii toarte mari, care fac grinda inutilizabilă. NI = pp De. (2)
iai ae | 12] 6 *
La a = h/4 rezultă
PROBLEME MI = —— bh2 9,
11
(3)
|

- 48 |
18,1. Să se aplice formula (18.17) Ia o secţiune ărcptunghiulară, examinind apoi cazurile iar pentru a = 0 se găsește
particulare a = —şi
2
a=—.:
o M = d— Ge. 4
(a)
Se înlocuiește
18.3. Să se determine raportul dintre momentul încovoietor capabil al unci grinzi de sec--
dA = b dy solicitată total plastic şi cel corespunzător cind grinda este solicitată
ţiune âreptunghiulară
şi integralele devin elastic cu omaz = Oe materialului ideal plastic,
în ipoteza
Se face raportul valorilor (4) şi (2) de la problema 18.2
bh2
Mp 20 6
MM, bh2 4
-_P = Z—— 1,5

ip O Ep 1 9 Ep 2
6
0
iulară,
2 E a 3 E “2 la

Înlocnind limitele, se obţine Aceasta arată că solicitarea total plastică duce, în cazul grinzii de secțiune dreptungh
la o creştere de 50% a momentului încovoietor capabil.
h2 2 3 a a |
DE FORMĂ OARECARE
MI = dop
“3 E (a .
(iza 7 4 aa 1). c. ÎNCOVOIEREA BAREI CU SECȚIUNE
ie. Se
în figura 18.12 se consideră o secţiune cu o singură axă de simetr
plastic, 1ar
În cazul particular a = h/2, întreaga secțiune este solicitată elastic, iar relația (1) devine va examina numai situaţia , cînd secţiun ea esie solicit ată total
materialul este ideal plastic. În această situaţie, axa neutră 4 — n
| AI98 II e I | i Oe
M = boc |———l =—oa | |
Da e [- | ] IL ut
PF j

o
Li

adică se regăseşte formula clasică a încovoierii. Pentru a = h/4, formula (1) devine

Li L-a
[IA E
- BR (o E
d M = —o0[1145-%|-
48 | rog G)
| — iN =

mii
AP
„18.2, Să se aplice formula (18.18) la secţiunea dreptunghiulară, examinind şi cazurile
particulare a = hf, a = hj/4, a=0. | |
Modului de rezistență al părții de secțiune solicitată elastic este Oe
b(2a52 _ 2?
W,= Fig. 14.12
6 3
A[2. Se aplică
Momentul static al părții de secțiune solicitată plastic este împarte secţiunea, în două arii egale, fiecare de mărime |
relaţia, (18.18) cunoscind că
Ă | Ă
3 | pro h2
Sp = | ybdu =—2b 13 = e.) 8, = — A(e, + 2)
a a 4
Înlocuind în relaţia (18.18), rezultă "ceea, ce dă momentul capabil
|
M = se|ci
2ba2 oră
p =i dat] = bo «|[|
h2
—
a2 M, = Acu(e, + ea). | (18.19)
3 |. (1)

540 54l
 Se poate defini un modul de încovoiere plastic În baza relaţiei lui Bernoulli (18.2), aplicată în fibra extremă, la
y= hf
M 1
II
9 „pe.ZT)2? p g5 =
4
—

respectiv un factor de formă al secţiunii

iar expresia, momentului se scris. | Sa
, pi ” a 2 ,

= 2. | (18.21) uz [i-l (=) | (18.22)

4 3|e
Pentru secţiunile cu două axe de simetrie, care au e, = 62 = e, rezultă, care. produce numai solicitare elastică, cu
sau, dacă notăm momentul
Omaz — Oe

Astiel, pentru dreptunghi

A = bh; e == h]4; 2 = DH2]4; o == 15, se ajunge la

Pentru cere L]

A = ndejA e = 2d8z; 2 = 816; e= = 1,70. Din această relaţie, se obţine

„ Pentru profilele laminate, uzuale, Q = 115. NR M
fe
ZE —l/3_o
M €

d. DEFORMAȚIILE BARELOR DE OŢEL SOLICITATE. ELASEO-PLASTIO

a. Relaţia între curbura barei şi momentul încovoietor Aplicind ecuaţia lui Bernoulli pentru valorile M şi M, aie momentului

„Integrala reprezentată de relaţia (183.6) poate fi calculată pentru o PE = Pee — 2

i D
secțiune dreptunghiulară şi pe cale analitică, atunci cînd se foloseşte
o
| tormă schematizată a curbei caracte-
G'| Ia vistice, rezultă
e.
Da Se va eiectua integrala,
Ț e Meţoeae
Se e
G; , |
E Pe
—£ Ea . | | | , ___ pe baza curbei caracteristice din figura
şi, în consecinţă
E [3 E 18.18, calculind momentele staţice ale
E e IE MIE
Co scai
| a | ariilor haşurate, faţă de axa o (18.23)
——G, Mobo p Pe —a AM
| e u ? |oc
di
ge. 2
2
Gefe
2
fe| |_-

În figura, 18.14 s-a reprezentat relaţia între 1/p şi M/M, pentru bara
| a Pa
2
„ = bp20p62 - - 3 (2) |
Fig. 18.13 La de oţel ae secţiune dreptunghiulară. În regim elastic, între O şi B, această,
SAD2ZI relaţie este liniară. După aceea, curba se înelină repede, tinzind asimptotic
"4. În această relaţie, e este lungirea, Specifică maximă, din fibra extremă, spre infinit, pentru M/M. = 1,5. În această situaţie, razade curbură a
barei devine nulă şi se produce articulația plastică. |
cum se vede pe figura 18.13. |
545
542
 MĂ | „ Săgeţile barelor solicitate la încovoiere În figura 18.15 s-a considerat; o bară de oţel solicitată în mijloc cu o
A Sa plastică pot îi studiate pornind de la ecua- forţă P. Cunoscînă diagrama momentelor încovoietoare (triunghiul ABE),
75 £ D ţia (18.13). se calculează momentul
/ | 6. Calculul săgeţilor | Me = Wos

J u, | care produce în fibrele extreme din secţiune un efort unitar egal cu limita, ce
La deiormaţiile de încovoiere în regim curgere. Ducînd linia CD, se separă bara într-o zonă solicitată numai elastic,
elastie, curbura fibrei medii deformaite este
cea, în afara segmentului CD, şi o zonă plastică, între O şi D. În afara punc-
i 1 M
==,
p BI P

p | —_ iar ecuaţia diferenţială a fibrei medii de-

EA JZ. formate -
fe P do M Hl III pe“ “||
Fig. 18.14 | da BI Mp P =] ȘI [7

Max £
| Din relaţia (18.10) rezultă expresii analoge pentru solicitarea în regim
plastic
A 4 di ii
1 _M f P D' , _
El PI
respectiv
, PP
F'
do N M Tig. 18.15 Fig. 18.16
dp? 09 | BI E,
telor (' şi D, coeficientul k are valoarea; k = 1, iar duugrama de momente
Bi rămîne neschimbată. Se poate construi o diagramă, k = f(M), care pentru
Notind raportul variabil | oțel are forma, din figura 18.16. De pe această curbă se iau, prin puncte,
valorile lui 7; corespunzătoare la diferite valori M de pe linia CED și se
Er — Î calculează momentele reduse, obținind diagrama A0P'D'B. Această,
(18.24) diagramă poate îi integrată acum prin metodele grafice uzuale, ceea ce
Bg Na
permite a. se construi fibra medie deformată a barei.
ecuaţia, fibrei medii deformate devine
e. ARTICULAȚIA PLASTICĂ

Se va. examina modul de formare a articulației plastice într-o grindă.

MM

do ch Me (18.25 Pentru simplificare, se consideră o grindă simplu rezemaită la capete, de

dz? BI EI =b) secţiune dreptunghiulară, încărcată cu o sarcină P în mijloc, ca în iigura
N
18.17. | a i
unde momentul încovoietor are
Dacă se ia originea în mijlocul grinzii,
ecuaţia .
| = WM, / 1 2
M = L
este un moment încovoietor redus. îi... i
În ecuaţia (18.25), analogă celei uzuale de încovoiere, E, 1, sînt con- Se notează cu M, momentul care produce atingerea limitei de curgere
stante, M este momentul încovoietor, iar M, momentul încovietor redis. în fibra extremă a secţiunii
Săgeţile barelor solicitate la încovoiere plastică pot'ii calculate pe cale | h Pa
grafico-analitică. . i | _
AM gD
6
—
d
3

544 35—0. 1801 545

 respectiv
spect
mijlocie
cu P,
Pe sarcina
S care produce atingererea acestei i lim
limite î Din această relaţie se vede că la P = P, rezultă a = î/2, adică toată
a grinzii. i e E seepiunea SINE 55 3 .
A Pentru P > Pe, există două seețiunea, mijlocie este solicitată elastic, iar la P = 3 P, rezultă a =0,
zonede solicitare plastică ale grinzii,
aşura e pe figură. Limita, zonei de solicitare plastică, 4, se obţine egalînd
momentul curent produs de sarcina deci secţiunea mijlocie devine articulaţie plastică.
P > P, E în secţiunea oarecare cu
_ Zona: pe care se întinde solicitarea plastică se află, din relaţia (18.26)
P momentul limită M,
tăcind P = 2. P, |
= pl (1 _ 2%) Pl i

4 , 4
de unde rezultă, We mar — (1 e
6
[/ .P
- | 5) (18.26)
Se observă, că pentru P=P, 5, RĂSUCIREA BARELOR DE SECȚIUNE CIRCULARĂ, SOLICITATE ELASTO-PLASTIC
rezultă z, == 0, adică, zona plas-
tică, se reduce la un punct. În cazul cînd curba, caracteristică 7 — * are o formă oarecare, calculula
ă
Se va stabili ecuaţia liniei se face complet analog cu cel de încovoiere, alegînă o valoare arbitrar
unghiului. de răsucire specifică 0. Ia |
de separație, între zona elastică , solicitat ă elastie pentru 7 < «
” Se va examina cazul secţiunii circulare
ȘI cea plastică, adică variaţia în baza unei diagram e schemati -
mărimii a cu abscisa z. și plastic pentru a < 7 < E (fig. 18.18),
Folosind rezultatul de la zate, similară celei din figura 18.1, d. Transformarea diagramei din figura
Te.
problema 18.2, se poate serie, 18.1, d se face schimbînd o prin 7, e prin Y, iar valoarea constantă e, pin
Diagrama astfel schematizată corespunde unui modul de plasticitate
intr-o secţiune oarecare iigura
“transversal nul, 4, = 0. În șecțiune, etoriurile unitare variază ca în
M = Ga( W. 4- 57) — 18.18, si anume: -
== op E =
i da
P-[1—2)
a
P

cb 2)
| Fig, 18.17 j d
respectiv. |
oa: - — pentru 720, T=Te
2 :
_ PL | — 22 , Luind ca element de suprafaţă o coroană circulară de lungime 2 27 şi
Se bi (2 __2a

6 (2 he 4 1 grosime dr, ecuaţia de momenie devine

a
Factorul din faţă este .P]/4, aşa că rezultă
M, = ar AA = Î roni Ar +4 ran dr.
CE _Pl (28 A O d a

| i (a)a (7) Bicctuind integrala, rezultă

jar, după transformări |

.
M, 2xr, (E)
= = ama
R3
| ——-——,
Q3
| (18.29)
18.29
a? = Sh je (1 7) P (18.27)
4 8 1],
Se observăedică linia, dei separație Se pot examina şi aici cele două cazuri extre-
i între zon a plastică,
ică, şisi cea elastică,
i este o
parabolă. Dacă, în ecuaţia (18.27) se. dă lui e val ă me6 ;
a) Secţiunea este solicitată total elastic, deci
area (18.26), se găseşte
ui : . O „fi Fi = d |
3

era cunoscut.
4 eee cemaximă | a = BR, şi în acest caz formula de mai sus devine
E:dnălțimea
“relaţia, (18.27), rezultă,
a zonei plastice ar a “ori a nâ __na
piastice are loe în origine. Făcând e = 0 in 3 3
Ja E Si = 7, rd —7Wa (18.30)
d, 16
Mao ZT: (18.28)
adică, se recăseste formula, clasică a răsucirii-

47
 b) Secţiunea. este solicitată total plastic, cu a = 0
iar la raza + = a axe loc un efort unitar remanent de acelaşi sens cu cuplul
E
R3 Te 03 A
de răsucire
N — AT T, — — ni (18.31)
a a 73 i
ta Sporul de moment capabil dintre cele două cazuri extreme T TI — q c ——R 7 MAL Se c i
Rp ( 4 — aă
——
“-) —
Te3 ( d —
=R a
“:)
(18.35)
de solicitare
WM, 10 | b | C
a — 1,33.
M, 12
Solicitarea total plastică, măreşte deci mome ntul capabi
cap 1 ba:
secțiune circulară, cu 33%. j ii al barei de

6. EFORTURI UNITARE REMANENTE ÎN BARE CARE

E
AU FOST SOLICITATE
ELASTO-PLASTIC
i Dacă o opruvetă de oţel a fosti supusă unei solicit
şirea imi ei de cur gere (intindere, incovolere, răsuci ări care duce la depă-
re) se produc deformaţii
: omanen e, dator tă curgerii plastice. Descăreînd
epruveta, variaţia etor-
urilor unitare este însă, elastică. Aşa de exemplu,
pentru o încercare la
răsuoire, în timpul creșterii momentului se parcu
rge curba OCA din figura,
18.19, pă la, descărcare linia, dreptă A.B. Segmentul
OB măsoară deformația
. 4 Cu aceasta, în piesa respectivă, ia,
unitare remanente.
ştere şi tauri
! P e pagtere și eforturi
Ă „Ei cazul unei bare de secţiune circulară, din maiter
ial ideal plastic, soli-
civată la răsucire, Diagrama, de variaţie a eforturilor
fioura 18. zi A
pigur a 15 ag Şi ar relaţia între moment şi efortul unitar
uniţare este cea, din
maxim este dată,» de Fig. 18.20

În cazul particular a = HY2, reprezentat în îigura 18.20, rezultă

3. 12 (i 17
monae că para este acum descărcată, aceasta echivalează cu aplica m!
ZO
Pe AI -

e + de sens contrar, la care ea se comportă însă elastic,

rea unui —
24.
Tep =
48
deci ia, naștere
un eiort unitar maxim, arățat în figura 18.21, d analog se tratează problema eforturilor unitare remanente
si _ În mod
A | RS pentru bara solicitată la încovoiere. Fie elementul de grindă din figura
aq5
P | 270 77| — — —— 18.21, a, făcut din material cu E, > 0, secţiunea avînd două axe de simetrie.
cap > N 3 12) ef E) Lao solicitare ce depăşeşte limita de elasticitate, distribuţia eforturilor
1 LA r.h3 3 RS unitare este cea din fivura 18.21, b. Descărcarea este echivalentă cu aplicarea
2 unui moment încovoietor egal şi de sens contrar, la care grinda s-ar COM-
porta elastic, cu distribuţia de eforturi unitare din iigura 18.21, c, unde
| „_ Eforturile unitare remanente se obţine din Oaza > Ga. Suprapunind cele două diagrame, se află diagrama din iigura
9 B = Msumarea diagramelor din figura 18.20, a şi d, 18.21, d, care arată distribuţia eforturilor unitare remanente din grindă.
St. „aşa cum se arată pe figura 18.20, c. În fibrele ex- Pentru faza, de încărcare, se poate scrie
treme are loc un efort unitar de sens contrar
Fig, 18,19 cuplului M, aplicat iniţial M = o, + $,).

| ag! = mag —Ţ,

rgp
= fe
3 (4
— a - Le as Pentru faza de descărcare rezultă
i) Te = EI £ — a) i (18.32)
| II = Oua.
548
549
Eiortul unitar remanent în fibra extremă, este Sa
Aplicând această condiţie la, solicitarea de întindere simplă, Cind 6, =.
şi 03 = 0, rezultă, |
La M Se(W, +8) _g =g We + Sa -1).
9

d W Tmaz 2 = k,
(18.34)
Eiortul unitar remanent;, de semn contrar lui o”, se produce în fibra cu ' în acest fel, criteriul de plasticitate devine |
Y = a, iar mărimea, sa este | (18.36)
CI, — Ga = Oge
a! =g, —-—9- _28, Se( er 62) —"a, (ai- 2a
Ei iz) - (18.35)
3 Omaz e în
Pentru o piesă supusă la forfecare pură, înlocuind 04 = Te ŞI 03 = —te
se obține |
Ce
Te =
2
condiție cunoscută din teoria LII de rezistenţă. o
de
ediţie ca efortul unitar tangențial maxim să fie constant corespun
hidrostai ice mar, Cu
experienţelor făcute cu materiale supuse la presiuni
ocazie se observă apariţia suprafeţe lor de lunecare in 1nter1o
| | ai - | ăi al | care
corpului. |

O AAAAI
„14 N E Su Ă ” = Ă
DE
b. CRITERIUL PLASTICITATE BUBER-HENCRKY-MISES

— o În baza acestui criteriu, pentru o stare oarecare de solicitare, deforma

4

|
țiile plastice se produce atunei cînd energia de deformaţie pentru variaha form
| iris
Fig. 18.21 (a cărei expresie s-a stabilit în cap. 8) atinge o anumită valoare
Astiel de eforturi unitare remanente se produc în toate piesele solicitate
plastic şi apoi descărcate, dacă, distribuţia, efortgrilor unitare pe secţiune Bai, [(6. — 02) + (2 — 69)” + (03 —o0)] = Lă
nu este uniformă, 6E

1. CRITERII DE PLASTICITATE Valoarea constantei se obţine aplicînd relaţia pentru solicitarea de

Pentru barele supuse ia solicitări simple, se admite că deiormajţiile compresiune simplă, cu o, = 92 = 0, 03 = — o.
plastice încep atunci cînd efortul unitar maxim atinge valoarea limitei de
curgere a materialului. În cazul solicitărilor compuse, este necesar a se. IL y 2 = k.
stabili ce relaţii trebuie să existe între diferitele eforturi unitare (de exera- SE
plu, între eforturile unitare principale) spre a fi posibilă apariţia deforma.- În acest fel, criteriul de plasticitate Huber-Hencky-Mises se scrie
ţiilor plastice. Aceste relații poartă numele de condiții sau criterii de
plasticitate. (6, — 02)? + (oa — 03)? + (os — a) = 202,
a. CRITERIUL DE PLASTIOLTATE SAINT-VANANI respectiv
Prima formulare a condiţiei de plasticitate — elaborată de Saint- (18.57)
(62 — Oa)? - (63— o) = Oz
Venant, pe baza experienţelor lui Zresca asupra scurgerii materialelor moi 2 (a, E 02)-+
prin orificii, sub presiune — admite că în cazul stării plastice a materiahilui
efortul unitar tangențial maxim este constant Mărimea
61—SG
Tmaz = : = =k, 04 = E V(a. — 02) + (62 — 03) -+ (03 —c.)” (18.38)
2
550. 551
 03 =0 ȘI 62 e3= — VE
poartă, numele de întensitate a eforturilor unitare. În consecinţă, în timpul Se observă, că la; întinderea simplă, făcînd 02 Hooke
(18.42) se transf ormă în legea lui
deformaţiei plastice, intensitatea, eforturilor umitare rămâne constantă rezultă o; = au, e, = £, și relația
aplicabilă oricărei
obişnuită. Relaţia (18.42) are un caracter veneral, fiind
G; = Ge. stări de solicitare elastică.
, relaţii similare
Ar ti deosebit de util a stabili, pentru domeniul plastic
În regim de solicitare elastică, eforturile unitare principale din relaţia celor descrise.
în figura 19.22.
n functi
( 18.38)5) sese prpot în locuii îîn ii
funcţie de lungirile E:
specifice principale. Fie curba caracteristică a unui oţel, reprezentată ca
al curbei |
elaţuie care «xprimă legea. lui Hooke generalizată Este evident că pentru orice punct P
se poate scrie o relaţie 54
1
E1 “3 La, — V(Ga+ 63) ] | o = B'e (18.43) p
1 unde B' — tg B este panta liniei OP. Mărimea
2 ==
fas —v(oa +-ai)] este variabilă cu punctul considerat. În zona de af
deformaţii elastice, E” se înlocuieşte prin E = const. F per
În mod analog, pentru o stare biaxială sau
ca = A [63 —v(au-ko2)]
PB 1 2 iriaxială de solicitare plastică, relaţiei (18.42) i-ar i,
corespunde af
se rezolvă în funcţie de eforturi unitare şi dau (18.44) 7, £ >
Oz = B' Eje

Experiențele făcute au arătat că legătura între Fig. 18.22

o, Şi e, dată de relaţia (18.44), depinde numai de
solicitare.
proprietățile materialului, fiind independentă de starea de
O altă, constatare experim entală importa ntă este că deformaț ia volu-
Oa = = za
2 (< eta 70) |
A Y (18.39) mică specitică
E — Ep kt Spy &a

că
este numai elastică, chiar şi în timpul' deformaţiilor plastice. Rezultă
detormaţia. plastică se face la volum constant . |
Dacă se consideră deformația volumică speciiică a unei bare solicitată,
unde s-a folosit notația cunoscută la, întindere
C == EI + Za + Ea» = E — VE — ve = e(1—2») |
ţiei plastice
Înlocuind expresiile (18.39) în (18.38), se obţine şi se pune condiția ca ea să fie nulă, rezultă, că în timpul deforma
v=U..

G;
„VE
= 21Fv) | (e. —e)
a + (22 —ea)” + (eg — a)? (18.40)
Întrucât relaţia (18.44) nu depinde de starea de solicitare, ea este
cabilă, şi întinderii simple (unde o; = 0,2 =
apli-
s)şiseva scrie

Notind întensitatea deformaţiilor specifice o =.

diferite
/2 Se regăseşte astfel relaţia (18.43), deci mărimea. lui E', pentruîntindere.
= E (e, —e2)? 4 (22 — 9)? -+ (ea — e) (18.41) valori ale lui s, se poate lua chiar de pe curba caracte ristică de
itate E
În timpul detormaţiei plastice, relaţia între modulele de elastic
1 înlocuind în (18. ă -nPesi 4 API şi G devine
e enerali zate (18.40), se găseşte o expresie concentrată a, legii lui Hooke
E E ze | (18.45)
o = D e. (18.42) Du) 2005)
552 553
 p, STUDIUL DEFORMAȚIILOE -
Adeseori relaţia (18.37) se serie și sub altă formă. Dacă în inţeriorul
unui corp se iau ca axe de coordonate. direcţiile eforturilor unitare princi- sint.
Lungirile specifice principale
pale o; Ga og şi se duc cele 8 plane egal înclinate faţă de planele axelor,
se obține un octaedru regulat. Efortul unitar tangențial care acţionează, 2, =0
pe fiecare îaţă a octaedrului are expresia , du, z, =.
a | ar P
l şi prin înlocuirea în (18.47 )
Toci = 3 Wa 03)% + (02 — 3) + (03— 0): du, 4 —u =0
——
dr 7
fiind numit efort unitar tangenţial octuedric. g
Cu această notație, relaţia (18.38) devine avînd soluţia
== p
= TE Tocs
Ca urmare, lungirile specitice sînt
respectiv condiţia (18.37) se transformă, în
e, ro = —£. | (18.49)
Mi-€£,
p2 p2
Coe = LE 6, = 0,4710, (18.46)
c. STUDIUL EFGRTURILOR UNITAREE-
Prin urmare, în baza criteriului de plasticitate Hubert- Henclky-Mises, la partea interioară a
în timpul deformaţiei plastice efortul unitar targenţial octaedric are valoa- Întrucât, cele mai mari eforturi unitare au delocspre exterior, p
rea, dată de relaţia (13.46). - | tubului, solicitarea plastică incepe aici ŞI Se extin
dintre zoRa de Solicitare
ce presiunea p, creşte. Fie R, raza, de separație AL erioară:
p lastic şi ceade elasti
Înă zona că,are elastică (Be < 7 < Ra) inlegăerioaa
sohicit respec tiv R,, Re. razele
ura, dintre eforturi
8. SOLICITAREA ELASTO-PLASTICA A TUBULUI. CU PEREŢI GROȘI
generalizată A
unitare şi deformaţii rezultă din. legea lui Hooke lizate
s. IPOTEZE DE CALCUL În prealabil se face o transformare a legii lui Hooke genera
Se consideră un element paralelipipedice din tub asupra căruia acţio-
Ez = [0 — Vo A 02)]
nează, în planul secțiunii normale pe axă, eforturile unitare Oi, Oy, iar îD.
lungul axei, o,. : | îi 1
Se fac următoarele ipoteze : Be, = 6 —v(0y +02) —Y6z Tr Y6z> oz(1.-|-v);— 3voa
1. Materialul tubului este incompresibil, deci e = 0
unde s-a notat
e = e, te, be, =3- Stara — 0, (18.47) O => -
02 "+ Oa + 02 ,
a

re
Dacă se aplică această ipoteză la întinderea simplă, rezultă v = 0,5. Pentru axele de coordonate ale problemei noast
2, Materialul este ideal plasţic. 0 =
He, - |
m
3v g
Om
3. Curbele caracteristice pentru întindere şi compresiune sînt; identice. lay l+ry
4. Deformaţia în lungul tubului este. nulă, s, =0.
5. Se admite condiţia de plasticitate Huber- Hencky- Mises Hey 3v
97 FR Om
LA y 1 -Fy

Gaz: — ră Vio Za CO oa ai = ca. (18.48) He 3v 3

g — :
lay lLhv
6. Tubul este solicitat numai prin presiunea, inţerioară 2
559
954
 ȘI înlocuind valoarea lui v
| 2 În ambele zone este aplicabilă ecuaţia diferenţială de echilibru (17.1)
|
G, = — He, + cp do, GG 0:
d7 P
3, = 2 Be io L (18.50)

go” care poate fi integrată

i 0 = m s, = 0 + | ' 6, — Or
dr. (18.55)
Din ultima relaţie rezultă da 7

c, =: or tdi , Condiţiile la, limite sînt; :

3 PR 06 —P
deci
P— Ro, Cp — Q,

| i i
— Oy + 6,
a (18.51) i
| nlocui prima condiție rezultă
ițieînîn ( (18.55), 55), rezultă C,Ca = — p,2 şiȘI se obţine
ți
vata oua de SR
soticitare plastică (Rs rsR ), relaţia (18.51) rămâne Înlocuind
(18.56)
p
, e a,
ip relația (18.48), înlocuind pe o, prin valoarea (18.51)
- A , Li , .
o, = — d + Si 75 ap,
R LĂ
| :
ra - Su
r-P (se + Or “) — a,
Hi i Se înlocuieşte a doua condiţie şi se obţine
| | | A |
| 1 ]/3 |
E (6,— 04)? = o, | e par “SR,
(18.57)
(18.52) Se va integra relaţia, (18.57) separat pe cele două zone, în cea plastică
|
5 —9, = EA Oe.
/3 a cu condiţia (18.52) şi în cea elastică cu (18.53)
Din relaţiile (18.50), prin scădere, se obţine, în zona, elastică, „ __ .29e ( dr , 4E0 ( dr _ dop Re _2EC (a A )
2 | PO Tar 3 e Vă Ru 3 (E E
Ge Sp = bile — e.)
Se înlocuieşte 0 prin valoarea (18.54) şi se fac notaţiile
A 'p
care, impreună cu (18.49) dă
a = ez, BO = (18.55)
4H0 R R R
ga
Sa
—
Sa | (18.53) 1 1 î
La raza r = R,, relaţiile (18.52 cu care expresia presiunii devine
determină
Se Constanta
= aţlile . ) Şşii (18.
(18.53) trebuie
j să fiei
ie să i
fie identice, ceea, ce p, = G, 1 — ici 1 21n ) | (18.59)
== A
|
2 _ 480 EC SE a,
Presiunea limită, la care întregul tub este solicitat plastic, rezultă
ja 3
_ făcind 6 =
a V3 B2oe. | Dim =
2 6 ma. (18.60)
98 (18.54)

999 557
 Se vor | sorie legile de variaţie a efi orlurilor unitare în zona, elastică iar din (18.51) | a
aortul | ame
ru
e este dat de relaţia, (18.56), care trebuie despărțită
egrarea
Ge (
Bom). - (18.66)
pe zona plastică
97 == i

al doilea, pe zona elastică, de Ia, k, pînă la raza Emir de la fu

la Re şi * În figura 18.23 s-au reprezentat variajiile celor trei eforturi unitare
principale, în coordonate adimensionale, atât în zona plastică, cit şi in cea
0 = — Bet e 420 ( dr | elastică. Desenul se referă la un
Vă Ja, r 3 tub cu « = 3, respectiv ia ca- „
Re7ă | a
znxile do soliciţare : 6 = 1 (soli-
citare elastică), 6 = 2 (solicitare ŞB la ET
o, = — pp 2% Be 280 (1 1 elasto-plastică) şi 6 = 3 (solici- Sf 1
[3 n 3 ia) tare total plastică). Be observă SP SAI —
N
=
schimbarea totală de aspect. a
Făcind substituţiile (18.54), (18.58), (18.59), rezultă diagramei c,: de la traseul cu PE
maxim la, interior pentru solici- >
se trece la curba [
a = Ya (e varea, elastică,
bee =) i | (8.61) frîntă la solicitarea elastopias-
tică, respectiv la cea cu maxim | 313
SI în exterior, pentru solicitarea 75 :/0
Etortul unitar circumferenţial - a:

(18.61), (18.54), (18.58) pal se ailă din (18.53), cu substituţiile total plastică.
Valorile din figura 18.23 70 Bă
se referă la un exemplu numeric, x.
BR? [1 1 cu : 2R, =60 mm, 2k2>=180mm, : pshk_//
/ A
a

|
A i

x == 33 1ssessă.
— -
| , cj; |

9. AUTOFRETAJUL TUBURILOR CU PI |! VĂ 28 0 E II CAE

În baza relaţiei (18.51) | SN N 1
PEREŢI GROȘI
. -05 | -0
Autofretajul se realizează N |
G 3 _o0f2 Ei 1 | (18.63)
prin încărcarea tubului cu 0 Ă
|
oară, celei la care
presii une superioară
— N -0!
, fapt care produce soll- 5 |
“a lucra
În mod similar se stabilesc cele trei exp resii în zona plastică. Ftortul
unitar radial rezultă, din relaţia, (18.56) . citare elasto — plastică, urmată
de descărcare, avînd ca efect . i
producerea unor eforturi unitare Solicifare Clasica
remanente. Eforturile unitare ——— Solizilare elasfo-plosică
Gep = = pet-rb
26,
/3
£* dr
RP = — Pa
p
Se înho remanente cireumferenţiale sînt Solicifare foral piasiică
de semn contrar celor produse . Fig. 18.23
de presiunea de lucru, deci cu
şi cu substituţiile (18.58), (18.59) un efect; favorabil.
rezultă,
Prin suprăpunerea acestor eforturi unitare de semne contrare,
"g 2 NR
unitar circumf erenţia l relativ mie, ceea ce permite ridicar ea sensi-
“um efort
E:
Cp— <
£
—— —]
2 în „e5 )
] „-
(18.64) bilă a presiunii de lucru. | | i
În figura 18.24. s-a reprezentat distribuţia eforturilor unitare într-un
=—60
=— 2,2.h,
Din (18.52) serobţine - tub antotretat, la care se dau : o, = 4 700 daN/em”, a = 3, B
prin autofre taj presiun ea nominală
_zam, 28, = 180 mm. Se constată că .
a putut fi sporită de la p;=0,513 a, = 2400 da N Je? la p, =4 000 daN/em-
a, _=Se (5(BR? rara £]e (18.65) S-au reprezentat; în figură diagramele de variaţie a
lor unitare eforturi
G, Ge; Gu Succesiv, datorită următorilor factori :
558 559
 — presiunii de autofretaj pi = 5 260 daN/em2 : G,
— descărcării, după autotreta,j : Oz ;
— eforturilor unitare remanente (prin scăderea celor
anterioare) : ora
două diagrame

| “R “%* & a e
EA
S * Ş 8
I IS ge
1210 „550 - 57 105

= af =

2520 SA A CAPIȚOLUL 19

A R 2740
&E a STUDIUL EXPERIMENTAL AL

——
EFORTURILOR UNITARE

—
Ş ȘI DEFORMAȚIILOR

2
XI
3 | RI
,
O,ep daWem2
e hfemn = =tsi ANII E Ă
i PL Gydaflfam? 1. CONSIDERAȚII GENERALE
Din expunerea de pînă acum rezultă că eforturile unitare pot fi
determinate prin calcul atunci cînd piesele pot fi reprezentate prin modele
2 „d 5 | relativ simple. Adesea modelul de calcul diferă, destul de mult de piesa
Cr uh/em
|
,

. |
E

|a 1
|

ZII
S

Gat lem? reală —ca formă geometrică, mod de încărcare şi de rezemare — tapt ce va,
avea, drept; urmare diferenţe sensibile între eforturile unitare calculate Și
"<gSI 3 m 3 cele reale. De multe ori, piesele ce se calculează au forme complicate, care
. , .. Ş SI cu greu ar putea îi reprezentate printr-un model de calcul.
Oe nem daN/em 2 ALŢII: | Spa pb Mern? Xezultă, că metodele de ealcul pentru. eforturi unitare și deformajii,
= N Sa expuse pină acum (şi completate cu cele aflate în manuale inginereşti)au
i serioase limitări, deci nu pot răspunde oricărei probleme puse de practică.
În asemenea cazuri, soluţionarea, poblemelor se face cu ajutorul meto-
O; „olaf/en? zl
N 3 III
SR
=

5
delor experimentale de măsurare a eforturilor unitare şi deiormaţiilor.
be măsură ce se realizează, utilaje mai complicate, mai scumpe şi se cere o
Si Iş i
0; daMfcm
siguranţă în funcţionare cât mai mare, se recurge la tehnica experimentală
de măsurare a eforţurilor unitare.
. Ea
O peruci? = | - jarul PR
,
construcţiile aeronautice, metodele
| S Ş= | experimentale sînt un auxiliar indispensabil al calculelor.
ŞI |
Se vor descrie, la început, metodele cele mai cunoscute de măsurare a
Fig. 18.24 eforturilor unitare şi deformaţiilor. Capitolul se va încheia prin două
aplicaţii specifice ale acestor metode : concentrarea eforturilor unitare şi
-— presiunii nominale de lucru : Ga ; măsurarea, tensiunilor interne.
— suprapunerii eforturilor unitare remanente cu cele datorite Spre deosebire de multe ale mărimi fizice, etorturile unitare, elementul
presiunii principal al rezistenţei materialelor, sînt mai greu de măsurat, în special pe
cale directă.
de lucru pi Orueru»

e Sa
UL ză

560 35—c. 1801 561

 b. BXTENSOMNBTEUL
Primele tehnici experimentale au ales drept obiect măsurarea precisă a CU 0CBASURI COMPARATOARE
deformajţiilor foarte mici care se produce în corpurile elastice sub sarcini. _ Extensometrul mecanic: eu două ceasuri comparatoare, arătat în
Cunoscând deformaţiile specitice, se aplică relaţiile teoriei elasticităţii şi se tigura, .19.2, servește, de asemenea, pentru a măsura deformajţii peste
găsesc eforturile unitare. În felul acesta s-a născut tensometria, metodă sutimea, de milimetru. În dreptul reperelor 7 şi 2 ale epruvetei 4 se fixează,
indirectă de măsurare a eforturilor unitare, -
Încă din secolul trecut, s-a pus la punct o metodă experimentală, care
determină tensiunile în modele transparente solicitate — fotoelasticituiea.
Alături de aceste metode de bază, altele au venit să completeze tehnica
experimențală în rezistența materialelor : studiile pe modele, lacurile casan-
te, analogiile hidrodinamice şi electrice, metoda reţelelor (moire) etc.
În cele ce urmează se dau cîteva amănunte asupra principalelor metode
experimentale, pentru detalii urmînd a se consulta literatura de specialitate.
În ceea, ce priveşte tensometria, ea trebuie să realizeze o amplificare a
deformaţiilor care sînt de ordinul miimilor sau sutimilor de milimetri, spre
a le putea face perceptibile sau înregistrabile. Această ampliiicare se poate
realiza ;
— pe cale mecanică, prin sisteme de pirghii : extensomeire mecanice ;
— pe cale optico-mecanică: extensometre cu oglinzi ;
— pe cale electrică : .tensometre electrice rezistive, induetive, capaci-
tive etc. ;
— pe cale acustică, pneumatică ete,

2, EXTENSOMETRE MECANICE ŞI OPTICO-MECANICE | ID IE _—

Fig. 19:1 Fig. 19.2
s. EXTENSOMHETRUL MECANIC MABTENS-RENNEDY inelele 5, cu ajutorul şuruburilor 6. Deformaţiile epruvetei sînt transmise
prin tijele 7 şi măsurate de ceasurile comparatoare 3. Precizia, extensome-
Aparatul este schiţaîn figura 19.1 şi se compune din următoarele piese ; trului se poate mări folosirid ceasuri comparatoare care măsoară miimea,
— clemele A, care au la un capăt vîrturi de rezemare pe epruvetă, de milimetru.
iar la celălalt capăt scobituri pentru aşezarea prismelor P; clemele se
termină prin sectoarele gradate B; c. TENSOMETRUL HNUGGBNBRERGER

— prismele P, rezemate pe epruveta F şi în scobitura clemelor A, sînt
solidare cu acele C';
— menghina de stringere M, prevăzută eu arc, permite fixarea pe
diametre variate ale epruvetei. o articulaţia 6, pirghia 9, arcul 10, patina 17 pentru deplasarea acului în
Aparatul se aşază pe epruvetă ca, în desen, cu acele 0 în dreptul divi-
ziunilor zero de pe cadran (dacă se face încercare de întindere). Cele două
viriuri qe rezemare pe epruvetă delimitează distanţa dintre repere le.
Lungirea Al se citeşte pe cadranul gradat. De obicei, se ia lg = 100 mm şi
- în acest caz indicaţiile de pe cadran dau tocmai lungirea <. Aparatul poate
îi folosit şi pentru măsurarea deformaţiilor de compresiune, aşezind acele
în dreptul celuilalt capăt al scării gradate,
EHixtensometrele de îelul celui din fig. 19.1 măsoară deformaţii de la
1/100 mm în sus, fiind indicate în special pentru determinarea limitei de
curgere sau pentru studiul materialelor cu deformaţii apreciabile. Ele sînt
nepotrivite pentru măsurarea deiormaţiilor oţelurilor în zona elastică.
562
În figura 19.3 se arată tensometrul Huggenberger, cu dublă amplificare
„de pirghii. Aparatul se compune din : corpul 7, cuțitul fix 2, cuțitul mobil 3,
pirghia de amplificare 4, articulaţia 5, scala gradată 6, acul indicator 7,
poziţia iniţială pentru măsurare, șurubul de reglaj 72 al patinei, şurubul de
fixare 13, clema de fixare 74. Construit în diferite variante, tensometrul
Huggenberger măsoară curent deiormaţii de un micron.
Cuţitele 2 şi 3 se
aşază, pe piesa care se studiază. În urma detormaţiei, distanţa dintre ele
variază și deformația este citită, amplificată, pe scala gradată.
La tensomeirul Huggenberger, distanţa dintre cuțite, înainte de detor-
marea piesei, adică baza de măsurare, este dată prin construcţia aparatului,
sau prin montajul utilizat ; în mod curent, ea este de 20 mm, dar poate fi
mărită prin folosirea de dispozitive auxiliare. Această distanţă nu este
materializată în niciun fel pe suprafaţa piesei studiate. 'Tensometrul
Huggenberger nu poate îi îndepărtat de pă piesă decât; la, sfârşitul măsurării.
563
 — menghina elastică, M ;
d. TENSOMETRUL CU REPERE MATERIALIZATE

Atunci cînd trebuie să se măsoare la intervale de timp lungi, sau p! ismele P, solidare cu oglinzile O ;
să se — riglele gradate R;
după executarea unor prelucrări ale piesei, ca şi atunei cînd trebuie — lunetele L.
măsoare în multe locuri fără a folosi multe aparate de măsură se folosesc | | j |
„Cind epruveta este solicitată la înti
tensometre cu repere materializate. In acest scop,
cu ele
latăgradate.
pe piesa care urmează a fi studiată se lipese plăcu-
sferice, a căror
oglinzile O, suteră mici rotiri. cate sri Mică cu ajutorulorigiei
e pipi
ţe metalice avînd proeminențe
distanţă marchează baza de măsurare, sau se
execută, cu un poanson, amprente Sterice sau
conice, la distanţa dorită. De obicei aceste poan-
> soane au două virturi, la distanță egală cu baza
N) -— 4: de măsurare, putînd executa deodată ambele am-
prente. Se construiesc şi poansoane cu mai multe
_|__79 virturi pentru măsurări de stări plane de defor-
DE maţii. Aparatul folosii; la măsurările cu repere ma-
terializate lucrează conform schemei din figura
19.4, pe care se disting: corpul 7, piciorul
fix 2, pîrghia 3 făcînd corp cu piciorul mobil,
ceasul comparator 4 și pirghia de oprire 5.
Aşgezînd cele două picioare ale aparatului pe
xeperele executate pe piesă, se citește poziția
acului indicator, corespunzătioare stării iniţiale a
măsurămii. Repetînd operaţia la diferite intervale
po
se citeşte variaţia distanţei dintre repere, deci de- p
formaţia pe direcţia măsurării. La așezarea ien-
sometrului pe repere, palpatorul ceasului com-
fig. 19,5
parator este ținut ridicat; de către pîrghia de oprire
5. Prin apăsarea pirghiei de oprirea 5, palpato ru Să, urmărim schema, din fivura, 19.6
epruveta nu este solicitată, oglinda se află în poziţia a, iar 0 zaiză
5 „DU.

vine
:
în contact cu pîrghia
A a :
3, iar
-
în acelaşi timp
: i
Cind
A

| de lumibă pornind de la o diviziune 7 tiolei

pirghia. 3 este blocată, astiel că aparatul poate fi ridicat spre a se face 3
a riglel pe drumul 2) se întoarce pe
|
citirea cât mai comod. ala
acelaşi dr n a este ae
insă unetă.
etă Pie
| lunetă se va, citi diviziunea riglei

e. EXTENSOMETREUL 0PTICO- „_“* întinder

tindere,e, ea,ea se lungeşte cu o camntitajte AL, iar prisma,
pista, se cote
MECANIC CU OULINZI roteşteca şi oglind a
Mat poziţia d. De data aceasta, prin lunetă se va vedea
raza are Dor-
La aparatul din îigura i peste d o la o diviziune S a riglei ȘI merge pe drumul /—2.
19.1, demultiplicarea defox- Se observă pe
ese 20 ogiinda s-a rotit cu un unghi &, razele incidentă şi reflecta
maţiei Al — spre a deveni per- tă
ung] 1 2a, Pentru a măsura lungirea, Al a epruvetei, se notează :
ceptibilă cu ochiul — rezuliă, hi, —— înălţimea, diagonalei prismei P
din raportul dintre lungimea | i
, — distanţa dintre repere la epruveta E;
- Lă

acului C şi diagonaja, prismei

i

„ Pentru a măsura deforma. . Fig. 19.4 A

ţii mult mai mici, este nevoie ăi | a — lungirea epruvetei ;
de un raport de demultiplicare mai mare, care se poate realiza prin apara- E — distanţa, de la oglindă la rigla gradată R ;
tul cu oglinzi, schiţat; în figura 19.5. La acesta,se deosebesc : D — distanța pe rigla gradată, în mm, între diviziunile S şi 7, corespun-
— clemele A, aşezate cu un virf pe epruveta E şi avînd la celălalt zind lungirii AJ, respectiv rotirii cu a a oglinzii; |
capăt scobituri pentru prismele P ; a — unghiul cu care se rotește oglinda pentru lungirea, AJ.

584 = 565

IN
Conform figurii 19.7, se poate scrie
3. TENSOMETRIA ELECTRICĂ REZISTIVĂ
AL —h sin c, . |
a. TRADUCIORUIL TENSOMREBIRIC RE ZISTIYV
iar conform figurii 19.6, din triunghiul forma de rigla R şi razele 7, 2 avem
Încă din secolul trecut se cunoştea că un conductor electric, supus
_D>big 20. -- unei deformaţii mecanice, îşi modifică rezistenţa electrică. Rămas multă
„i
L =
vreme îără, aplicaţii practice, acest fenomen fizic a fost vatoriticaţ, după
1930, prin cercetările întreprinse de Simmons
e A 6 şi Ruge,care au dus la, crearea, tradaetorului
| 7 L tensometric rezistiv.
AX _ —
[1 Ș 20 dp 7 E AF Cl — În esenţă, traductorul. tensometrie rezis-
lunelă CZ = tiv (fig. 19.8) este format din : elementul sen-
_] sibil a, format dintr-un fir foarte

Su
subţire
lig. 198 dintr-un alia) metalic ; suportul traductorului
m PR. Ş i |
a ZE SE ii fi b, tormai din o foiţă de hîrtie sau alt material
Ț Al Na
izolant ; firele de legătură o, servind la conectarea traductorului într-un
circuit electric, . - | a
Rezistenţa electrică a traductorului este de cel puţin 100 O. Elementul
sensibil este un fir de constantan,
sau alt; aliaj, cu diametrul de cîteva sutimi
de milimetru, aşezat în serpentină, spre a realiza lungimea, de fir, respectiv
Fig. 19.6 Fig.5 19.7 rezistenţa dorită. Traductorul se lipește pe piesa de studiat cu un clei, iar
Întrucît unghiul « are valori mici, se înlocuiesc atit sinusul cât și după uscarea acestuia urmează, detormaţiile piesei studiate. Sub efectul
i acestor deformajii, rezistența, electrică a traductorului suferă o variație
tangenta prin are A. Rezistenţa electrică a traductorului se poate scrie
. Ala ha, D= 2Lo. | |
Prin împărțire rezultă
AL = LD| | LL.
a 2h
ceastăă relație, 14f L o constantă
ului, iar.
h este o constantăă a aparattului, unde p este rezistivitatea materialului, 1 — lungimea firului conductor,
proporţionale cu S — secțiunea, firului, iar V — volumul lui.
enti “an montaj ales. Rezultă, că deformaţiile A sînt
indicaţiile D citite prin lunetă. O Se aplică logaritmii naturali
ii: se ia, lungimea L astfel ca, să se realizeze raportul In R=in p+2Inl-—In
h Ji şi se derivează
2[ 500
deformația. epruvetei este |
| i e IV
Aa DD.
500 Se ştie că Al/l == e. Pe de altă parte deformația volumică specifică este
a AC niz aa nică PD —= 0,5 mm, se
Considerind ca, diviziune minimă perceptibilă pe riglă D |
AV
——— Ep = Ep fe Ez
vede că aparatul poate măsura o deformajţie
Y | i A+

Al = 00 = 0001 mm =lum,. Şi cum firul este solicitat numai la înţindere .. i

| 500 |
A
descrise anterior. ic Ai anii: Spy = — VE e. = — ve
adică este mult mai sensibil decât extensometrele

566
567
deci sînt liniari pînă la eforiuri unitare care depăşesc limita de curgere a oţelului).
deci pină in zone în care legea lui Hooke, deci însăşi tensometria, nu mai
p =
—— > s(1—2v)) este aplicabilă. - . - | De
Efectul temperaturii. În general, fiind vorba de aliaje metalice, varia-
țiile de temperatură influenţează rezistenţa ohmică a traductorilor tenso-
ceea ce transtormă relaţia (19.1) în - metrici. În schimb, constanta traductorilor rămîne, în general neschimbată,
A în limitele curente de utilizare. Schimbarea rezistenţei electrice a traduc-
AR AP poe (Ioel 42»). toarelor cu temperatura se suprapune variaţiei de rezistenţă datorită defor-
R e P maţiilor mecanice şi poate falsifica complet măsurarea tensometrică. Se
va arăta ce măsuri de compensare se iau spre a evita acest neajuns.
Se defineşte constanta traductorului tensomeiric
Efectul umâdității. Umezeala dăunează traductorilor tensometrici.
În primul rînd, umezeala micşorează rezistenţa, electrică, permiţind
= ARIE =]
A+ 2vyţ Aele (19.2) scurgeri de curent între îirele grilajului rezistent, scurgeri prin suportul
> &
izolant etc. |
"In al doilea rind, umezeala micşorează, rezistența mecanică a unor
Se observă că, în general, constanta traductorului este iuneţie de adezivi, în special a celor pe bază de celuloid, permiţind lunecări între tra-
deformația, specifică e. Dacă însă rezistivitatea conductorului este con- ductor şi piesă, ceea ce are ca eiect falsificarea completă a măsurării.
stantă, Ap = 0, se găseşte
Rezultă de aici că umezeala este principalul dușman al traductorului
E: =1+2y. | (19.3) tensometric rezistiv. Măsurarea tensometrică reuşeşte în special când se face
în mediu uscat, pe timp usca. În cazul în care în mediul înconjurător există
Aşa, de exemplu, pentru constantan, luind Ap = 0 și va 0,5, se ailă umezeală, prea mare, se iau măsuri speciale de uscare, de exemplu cu raze
le = 2. | 3 a
intraroșii, precum şi măsuri de acoperire a traductorilor cu ceară, parafină
Constanta traductorilor tensometrici se determină, pe loturi de îabri- sau chituri izolante.
cajţie, în uzina producătoare şi se înscrie, alături de rezistența E, pe fiecare Efectul deformației transversale. Traductorul tensometric în serpentină
traductor. Cunoscînd constanta traductorului, lungirea specilică a corpului are o serie de bucle, unde direcţia firului rezistent nu coincide cu direcţia,
studiat, pe care dorim să o măsurăm, este de solicitare a traductorului. În aceste locuri, deiormaţiile transversale
(19.4.) produc erori în măsurare, care sint de ordinul —2% la +-4% pentru tra-
e = ARE .
Je duetori cu. suport de hîrtie, respectiv de —2,3% la +6,7 % pentru traduc-
tori cu suport, de bachelită,. În general aceste erori se neglijează. Se fac şi
construcţii speciale de traductori, insensibili la deformațiile transversale,
Faţă, de construcţia din fig. 19.8, tehnica fabricării traductorilor tenso- realizaţi din o serie de fire paralele, legate transversal prih punți, de
metrici a făcut numeroase progrese : suportul de hîrtie se poate înlocui cu rezistenţă mult mai mică,
unul de bachelită ; în loc de traductori cu fir, se
realizază traductori cu folie, obţinuţi dintr-o iolie c. TEHNOLOGIA PREGĂTIRII ĂSURĂRII TENSONMETRICE
| metalică lipită de suport, decupată în forma dorită
prin mijloace foto — chimice (fig. 19.9). Pentru buna reuşită a unei măsurări tensometrice, trebuie să se ia o
serie de măsuri : | | SI |
b. PROPRIETĂȚILE TRADUCTORULUI
T'raductorul tensometric trebuie să fie ales corespunzător măsurării ce
TENSOMETEIU REZISTIYV
pane
se va etectua, atât în ce priveşte dimensiunile, cît şi comportarea sa, la
temperatură, umezeală ete. |
în pa

Spre a utiliza în mod curent traductorul tenso- Locul de măsurare trebuie ales după o prealabilă aprecierea stării de
metric, rezistiv;trebuie să i se cunoască proprietăţile, eforturi unitare. Cu cît piesa este mai complexă, cu atît; se vor face măsurări
Fig. 19.9 legate de scopul urmărit. E . în mai multe punete, deci se vor lipi mai mulţi traductori. La Jocul de
Liniaritatea. Principala proprietate a traductoru lui tensometri c este măsurare, piesa trebuie să fie bine curățată de rugină, vopsele, cu ajutorul
liniaritastea, adică păstrarea unei relaţii liniare intre variaţia relativă a unui polizor sau al unei pile. Nu este necesară realizarea unei suprateţe
rezistenței AR/R şi alungirea e. Cit timp există această relaţie liniară, prea lustruite, rizurile rămase favorizind aderenţa traducţorului de piesă.
constanta & rămîne neschimbată. În general traductorii fabricaţi curent De asemenea, trebuie bine studiată orientarea traductorului. pe piesă.

568 909
 După curăţarea prin şlefuire, suprafaţa piesei se curăță de resturi de
murdărie, grăsimi, prin spălare cu vată îmbibată în acetonă, Eventual, se
curăţă într-o primă fază cu alcool, apoi cu acetonă. După aceasta, nu este
permis a mai atinge piesa cu mîna.
După curățare, se aplică un strat fin de clei (adeziv) atât pe piesă cât şi
pe traductor şi se aplică traductoraul apăsindu-i uşor cu degetul spre a eli-
mina excesul de clei şi bulele de aer.
Apoi traductorii se lasă să se usuce, pe durata preserisă, după tipul de
acleziv folosiţ. |
Uscarea traductorilor se poate face în aer, sau pe cale arțiticială, prin
încălzire. Usearea prin încălzire este obligatorie pentru eleiurile care se
întăresc prin. polimerizare.
După uscarea completă se iace verificarea, rezistenţei electice. În acest
scop se verifică atât rezistenţa traductorului propriu-zis, eonectind firele
sale la bornele ohmmetrului, cât şi rezistența sa de izolaţie, care trebuie să,
aibă valoarea preserisă,
. Dacă este necesar, se iau apoi măsuri dle izolare a tzaductorilor iÎmpo-
triva umezelii.
În fine, se lipesc firele de legătură care permit coneatarea, în aductorilor
în circuiţul de măsurare.
nează identic asupra traductorilor ZA şi Te, fapt care rămine îără eject
asupra punţii. S-a realiza în acest; iel compensarea temperaturii.
Să, presupunem că rezistenţa traduetorului R, variază cu AR,. Spre
a menţine echilibrul, este necesar a varia încă o rezistenţă, de exemplu
pe Ra, aşa tel ca
R+AR au AR, .
| ha Ra
Acest lucru se realizează așşezind un potenţiometru pe braţul în care este
legată rezistenţa K,. Acest potenţiometru are un cadran care este gradat
direct în detormaţii specifice e. În metoda punţii echi-
libraie, se reglează potenţiometrul, pînă cînd acul
aparatului indicator stă pe zero şi se citeşte deforma
ţia specilică,
În metoda punţii dezechilibrate, acul aparatului
A deviază în urma variaţiei de rezistenţă a traduc-
torului activ, iar cadranul acestui aparat se gradează
n deformaţii specifice e.
e. AIOXNTAREA TEADUCTOINRIILOR TENSOMETEICI
PENTRU MĂSURAREA DIFERITELOR STĂRI

id, PUNTEAGTENSOMETRICĂ
DE EFORTURI UNITARE
—]IF £
Atunci cînd este vorba de un singur eiort unitar,
Variajţiile de rezistență, AR suferite de traductorul tensumetric sint Fig. 19,10
de direcţie cunoscută — de exemplu în barele grinzi-
destul de mici. Astfel, pentru un traductor avînd R == 120 O şi k = 2,04, lor cu zăbrele — traductorul tensometric se montează pe acea direcţie.
supus unei deformaţii specifice < = 1 :10-8 (căreia îi corespunde la oţel Măsurind pe « cu puntea tensometrică, se calculează efortul unitar
o = 2, L- 106 -1 -10-3= 2 100 daN/em ?) variaţia rezistenței este
AR =— hhRe = 2,4 120.» 1» 103 = 0,2448 O. o =— Bes.

Astfel de, variaţii ale rezistenţei ohmice se măsoară prin variaţii cores- Cînd este vorba de o stare plană de eforturi unitare, căreia i se cunose
punzătoare de tensiune sau curent! direcţiile principale, se măsoară lungirile speciiice £,, ep, aşezind doi tra-
Măsurarea nu se face direct la bornele rezistenței, cii introducind-o înty- ductori pe direcţiile respective şi se determină eforturile unitare principale
un circuit; care să mărească sensibilitatea, şi precizia măsurării
În mod obişnuit, circuitul electrice care face această măsur are .este o o. 2;
3 = — 2 (£, —- vEa) ; Go = i — P (sp-f- ve). (19.5)
punte Wheaistone numită punte tensometrică.
În figura, 19.10 se arată o schemă a punţii tensometsrice, în această,
schemă, R, este rezistenţa traductorului activ, cel cu care facem măsurarea, De multe ori starea de solicitare este atît de complicată, încît nu se
Puntea, este echilibrată, deci prin diagonala cu aparatul A nu trece nici cunosc nici direcţiile principale. În asemenea cazuri se folosese rozete
un curent, atunci cnd, | tengometrice, cu irei, sau chiar patru traduciori (al patrulea servind pentru
control) cu aţutorul cărora se află deformaţiile specifice principale şi Girec-
ţiile principale, după care se aplică relaţiile (19.5). În tabelul 19.1 se arată
3 RR schema şi relaţiile de calcul pentru trei ieluri de rozete tensometrice curent
De obicei Ep este un traductor identice cu 7, numit traduci or compen- iolosite.
sator To, aşezat; în aceleaşi condiții de temperatură cu cel activ, lipit pe un Pentru rozeta, dreptunghiulară, relaţia, care dă pe s, „a fost stabilită
acelaş material, dar nesolicitat. În acest 'fel, variațiile de temperatură acţio- în cap. 8. Celelalte se stabilesc în mod analog.

570 3]
 Tabelul 19.1

ROZETE TENSOMETRICE LA j

Ey, — lungirile specifice principale p. | A

(sa FF
Schița rozetei 9,2 — eforturile unitare principale A
1 — unghiul dintre direcția principală şi direcţia traductorului Ep,

32 = 0
ă &
00 2 = Ve — £a5)? + (as — E90)? [A
| | Fig. 19.11 Fig. 19.12
E | so + £e i 3
Ta = 2 DE == 1, Viso — cool -+- (2645 — Ep — Evo)?

tz2 o. = 2845 — (Eo “+ 90) |

Rozetă 8 Pi = 2 2 cs |
PA Pe P
dreptunghiulară

O Sa ÎN NI

E12 = so Sem Came A 7 iz Ş 7

3 /3 ZA CITESlots
A II Z*/ /
A 3 d
- / SZA /AR /
e = (eo0 — 20 )? 60 + (Ex— Eya0d”
t (Sao — £120)- Zi | d _
/ LL: Z/ / /: = A: 7 = ] |

| Eo + Eso + Era ț I/ 5 1 2
9] 2 = ÎI:
3(l — 9) | r
p
„4 JI: _ Sat Sat Ca
z = 2
, (= —
2120 3
Fig. 19.13
i ai
Fig. 19.15
+ E 3 V/3
RHozetă delta

Val Can — 2120)

ta 2 = =
se 2E9 — Eop — Er20

+ E „RE — —
Ea = - 3 so — V(e10 — E00)2 + (Ego — Ea0)” "+ (Ea20 — £60)

sau

=
Cop -- 290 “t - E20 L A
E, 3 F | —3 (Era
(£150 200 60 Ea)0

E a — ce Î a 4 a

Ga = —| 123 TI (EgEn — fak 0) +PF —3” (20

(Ea — Ess
120) i | |
Rozetă 7-delta | E 7 4 | | p

2(2e00 — £19) Ă
tg 2 q, = Fig, 19.14

573
 ELECTRICE REZISIIVE _ _ Ideea de ase folosi lumina polarizată la studiul eforturilor unitare s-a
TENSOMETRIEI
1. APLICAŢII ALE
născut pe la mijlocul secolului al XIX-lea, prin descoperirea proprietăţii de
posibilă numai atunci birefringenţă accidentală pe care o au materialele transparente, supuse la
Este evident; că o măsurare prin tensometrie este
tă . piesei, respectiv 0 eforturi unitare. În sfârşit, prin teorema lui Maurice Levy, demonstrată în
cînd se poate realiza o variaţie a sarcinii aplica de exemplu pe un 1898, s-a arătat că starea de tensiune plană este, în majoritatea cazurilor
a, măsur area. —
încărcare şi descărcare. Fără aceast independentă de constantele elastice E şi v. Cu alte cuvinte, rezultatele obţi-
stilp al unei case — nu este posibilă. nute prin fotoelasticitate pe un model din material transparent pot ti
rilor unitare remanente
Pensometria electrică perraite măsurarea efortu arăta, în continuare. transpuse direct la piesa similară, făcută din oţel sau alt material. |
va
san studiul concentrării eforturilor unitare, cum se Metoda, fotoelastică rezolvă azi cu succes numeroase probleme plane
iv într-un dispozitiv de
" Încorporind trâduetorul tensometrie rezist ale teoriei elasticităţii. Ea este aplicată în ultimul timp şi la probleme de
l de capilor — se pot realiza
formă, adecuată — căruia i se dă numele genera stări spaţiale de eforturi unitare. Pentru studiul experimental prin metoda:
mărim i mecan ice. Aşa, de exemplu:
măsurări pentru cele mai variate iotoelastică, este nevoie de o instalaţie optică străbătută de lumină polari-
aj în punie completă)
— lipind toţi cei patru traductori ai punţii (mont un dinamomeiru ;
zată şi de modele transparente, făcute din anumite materiale, lipsite de
iig. 19.11, se realiz ează tensiuni interne şi supuse stării de eforturi unitare care se studiază.
pe o bază solicitată la, întindere,
ne circulară, înclinați În forma, cea mai simplă, instalaţia de fotoelasticitate este alcătuită
— lipind cei patru traductor: pe o bară de secţiu unui dinamometru
la. 45* faţă de axa barei, fig. 19.12, se realiz ază capto rul ca în figura, 19.16 Sursa S produce iumină albă sau monocromatică. Ea este
realizată dintr-o lampă cu arc voltaie sau, la o instalaţie mai modestă, din
pentru cupluri de răsucire ;
că a unei capsule şi
— aplicînd doi traductori pe o membrană elasti metrie, fig. 19.13;
unul sau mai multe becuri electrice. Piesa, P este polarizorul care realizează
tenso lumina, polarizată și o trimite asupra modelului M ce urmează a îi studiat
etaloninăd camptorui, se realizează un manometru ui, folosind traductori făcut din maierial optic activ. Lumina polarizată, ieşită din modelul tirans-
— se obţine o creştere a sensibilităţii manometrul Sa parent, trece apoi prin analizorul A. şi se proiectează pe ecranul E. Polari-
de forme speciale, de exemplu ca în îigura 19.14; 19.15, se realizează, zorul P şi analizorul A sînt idenţice. Fiecare dintre ele are un anumit plan
că, fig.
— aplicînd traducetori pe lamela elasti
captorul seismie de măsurat vibraț ii. S-au notat pe desen : de polarizare. În cazul figurii, polarizorul are planul de polarizare orizontal
— traductori tensometrici,
1 — lamela elastică, 2 — masa seismică, 5
metri e pentru etalonare,
4 — borne de legătură, 5 — şurub micro |
G — cutia captorului.

4. NOȚIUNI DE FOTOELASTICITATE
materialelor sint bazate pe
Formulele fundamentale din rezistenţa
ipote ză se verili că, experimental pe contur,
ipoteza, lui “Bernoulli. Această
solicitate. Se pune însă pIo-
prin desenarea unor reţele pe supraiaţa piesei
ialul ui ipoteza se menţine. În
blema de a verifica dacă în interiorul mater de distribuție a etorturi-
legi mai compl icate
eoria elasticităţii se stabilesc
secţiunilor cu concentrator: de
lor unitare, cum este cazul, de exemplu, al Fig. 19.16
calcul ul anaiitic este imposibil de
eforturi unitare. În numeroase probleme, ale. ceea ce face ca vibrația luminii să aibă loc într-un plan vertical. iaLa analizor,
metod e exper iment
aplicat şi rezolvarea necesită experimentală ' care să, planul de polarizare este vertical, iar vibraţ i inii
are loc într- un plan
Rezistenţa mater ialel or a cămta t o metod ă ibraţia luminii
rezul tate pentru studiul eior- orizontal.
xăspundă acestor întrebări. Cele mai bune ui exper imental se face _ Dacă planele polarizorului și analizorului ar face un unghi oarecare 9
a, fotoel astică . Studi
turilor unitare le-a dat metod unui model al piesei (fig. 19.17) intensitatea luminii care trece prin analizor este
trimiţind un fascicul de lumină polarizată asupra
paren t.
care se studiază, executat din maierial trans electromagnetice vibrează în
în lumina obişnuită, vectorul cimpului
„Za = Ip cos? 0,

luminoase. Lumina polarizată unde I, este intensitatea la ieşirea, din polarizor.

diverse plane, care se întretaie pe linia; razei
plan rezultă dintr-o vibraţie a acestui
fi produ să
plan de polarizare. Xa, poate
monocromaiică, prin reflexie, refracție sau dublă sintetice, numite polaroizi.
rizavea, se realizează cu ajutorul unor subst
574
vecto r într-un singur -plan, numit
din lumină obişnuită, albă sau
refracție. De obicei, pola-
anţe
înd
în | spatele său apare pe rînd iîntunericic şişi lu-
_ Rotind | încet analizorul,
mă, funcţie de unghiul 6. În instalaţia de totoelasticitate, analizor ] si
polarizorul stau în permanenţă cu planele perpendiculare. Cît timp nu
5175

/
DN a
există modelul M sau dacă acesta nu este supus ia eforturi. unitare, pe Ca urmare, ecuaţiile vibraţiei la ieşirea din modelul transparent sint
ecran este întuneric. Dacă asupra modelului M se exercită eforturi unitare
în planul său, pe ecran apar dungi luminoase şi întunecate. Explicația si = a cos ecosp(t — 1)
acestui fenomen s-a dat pe baza proprietăţii plăcii transparente de a deveni
anizotropă sub efectul eforturilor unitare.
Fie placa din figura 19.18, supusă stării plane de eforturi unitare c,, oz.
8, = a sin « Cos p(t—tp).
Perpendicular pe ea, în punctul 0, cade raza de lumină polarizată, care Ele au o diferenţă de fază
vibrează în planul OA, cu amplitudinea a.
(0, —— Da)

i dt = (th) — (î—t2) = ph =
47 SA 9, Va

o, | 3%
SS Vibraţiile si şi s:, ajungînd la analizor, produc un îenomen de inter-
ferenţă, care dă naştere 12 franje luminoase sau întunecate. Vibraţia rezul-
AAA tantă care trece prin analizor este diferența vectorilor OD şi 0E
=ba m EE 3, = 8 Sin 4 — sp cos a — a sin a cos alcos p(t—t,) — cos p(2—t2)].
P |A Opa-
22] pe iia/|[aie [o
[02 _2 Prin transformări, această relaţie devine
8 a A 9" ANI a
.".— £ = =
3, = asin 2 «sin Da a sin p[i — 2
>= Ba ZA
Câte
baj
ea, reprezentind o vibrație armonică de amplitudine
itititreri
0
Fig. 19.17 Fig. 19.18
A = asin 2asin pa 2), (19.6)
În general, dacă lumina polarizată străbate un mediu anizotrop, ea se În experienţele de fotoelasticitate,
descompune în două componente perpendiculare, polarizate plan, care se există două situaţii cînd expresia (19.6)
propagă cu viteze diterite. Fenomenul poartă numele de birefringență. S-a se anulează, deci pe ecran se obţine
constatat că modelele transparente, izotrope, supuse unei stări plane de întuneric :
eforturi unitare, suferă o anizotropie optică, prezentind fenomenul de /s0clină
a) Dacă sin 2a= 0, deci « = nr, în-
birefringență aceidentală.
raza de lumină polarizată din planul OA, care vibrează _seamnă că direcţia axei de polarizare
Ca urmare,
coincide cu o direcţie principală a efortu-
după legea
rilor unitare. Punctele în care este satis-
Sp = cosgpi făcută, această condiţie formează linii
este descompusă de către model în componentele OB şi OC din fig. 19.18 avînd proprietatea că direcţiile etortu-
care, înainte de a străbate placa, au ecuaţiile | rilor unitare principale rămin constante :
linii îzocline (fig. 19.19). Forma acestor Fig. 19.19
8, = OB cos pt = a cos a cos pi
linii, funeţie de unghiul «, "deci de
Sa = OC cos pt = a Sil & Cos pr. montajul folosit, se schimbă mereu atunci cînd se rotesc simultan po-
larvizorul şi analizorul, rămîvînd cu planele perpendiculare.
Datorită biretringenţei accidentale, cele două componenţe străbat b) Acolo unde
placa de grosime P cu vitezele 4, şi 22, deci în timpii
P a 2) — cure (19.7)
| | h h
i = În = —
ai Vo se obţin de asemenea puncte întunecate.

576
37—c, 1801 dTf

II O
 Materialele folosite pentru confecţionarea modelelor sînt celuloidul, plezi-
_ Experimental s-a constatat, de către Brewster, că diferenţa de fază glasul, aralditul, fenolitul, vinilitul. Ultimele trei sînt materiale transparen-
din relaţia de mai sus este proporțională cu diferența eforturilor unitare te sensibile din punet; de vedere fotoelastie, care permit să se obțină ati
principale care solicită placa
liniile zocline cât şi cele îzocromatice.
îi —ta = Eh(0. — Oa). (19.8) Liniile izocromatice reprezintă locul geometric al punctelor, din mode-
lul transparent, în care diferența eforturilor unitare principale este con-
Aceasta este relaţia de bază a fotoelasticității. stantă, deci unde relaţia (19.9) devine
Făcând înlocuirea în (19.7), se obţine
0 — 03 _ 2n+l)r (19.12)
ph (6, — 63) =" ph
2
- Când se lucrează în lumină monocromatică, ele sînt linii de culoarea

Pl
respectiv luminii respective, urmate de spaţii întunecate. În lumina albă, izoeroma-
ţicele au culorile spectrului, fiecare dintre ele avînd în îot lungul ei culoarea
o — o, AH. (19.9) constantă. La bara solicitată la încovoiere pură, spectrul izocromaiicelor
phih | este ca în figura 19.20. Faptul că ele sînt linii paralele arată că în toate secțiu
Se obţine întuneric pe ecran, în spatele analizorului, în punctele în care
este satistăcută relația (19.9).
Notînd
p = 27 (19.10) Fig, 19.20. Fig. 1921.
ph
nile efortul unitar este acelaşi. Faptul că liniile paralele sînt echidistante de-
se poate scrie -monstrează că în secţiune eforturile unitare variază liniar. Dacă bara este
simplu rezemată la capete, cu o sarcină concentrată, izocromajicele au,
G, — Sa = (19.11) forma, din figura, 19.21. Se vede că, pe măsură ce secţiunea este mai depăr-
tată de mijloc, numărul de linii scade, deci efortul unitar maxim se micșo-:
rază... Liniile . izocromatice se obțin numai dacă se lucrează cu materiale
Constanta F, măsurată, în da N/em, este o caracteristică a materialului sensibile din punct de vedere fotoelastic, Din figurile de mai sus se observă
transparent şi a luminii folosite. Ba poate fi determinată experimental modul cum apare în fotoelasticitaţe fenomenul complex din punctele unde
făcînd o experienţă de întindere, la care o 3 = 0. Întinzînd placa de ma se aplică forțe concentrate. În acele punctie se produc eforturi unitare
terial transparent, se obţine la un moment; dat întuneric complet, pentru locale, care produc o îndesare a liniilor izocromatice.
un efort unitar o, deci este satisfăcută relaţia (19.11) Izoclinele sînt curbe care apar de asemenea pe ecran la incercarea de
fotoelasticitate. Dacă sistemul polarizor-analizor se rotește, păstrînd însă
Gu o perpendicularitatea, celor două plane de polarizare, forma, liniilor izocline
se schimbă mereu. Se pot trasa astfel familii de izocline corespunzăljoare

it e,
Continuînd întinderea, ecranul se lumineazăși apoi urmează 0 nouă rotirii din 5 în 5* a planelor de polarizare. Atunci cînd prezenţa, izoclinelor
întunecare, pentru o, cînd relaţia (19.11) va deveni împiedică examinarea clară a izocromaticelor, primele pot fi eliminate,
realizind lumină polarizată circular, prin aşezarea unor lame sfert de undă
_ (p-+I1)P din mică, după polarizor şi înainte de analizor. Printr-o metodă grafică, pe
07 2 7 v
baza izoclinelor, se pot trasa liniile îzostatice, adică înfășurătoarele efor-
turilor unitare principale.
Prin scăderea; acestor expresii, se ailă În lucrările de specialitate [75], [77], [80] se arată metodele analitice
şi grafice prin care se prelucrează spectrele obţinute experimental, spre a
PF = (02 — Gu):
se putea determina, mărimea eforturilor unitare. Cu ajutorul metodei
Pentru Araldit; D, constanta este F =—:14 daN/em. totoelastice, se studiază azi pe modele piese complicate, determinind distri-
în locul a două umbre succesive, obţinute în timp la solicitarea de puţia eforturilor unitare în mod corect şi evitind erorile care se fac prin
întindere, se pot realiza benzi succesive simultane, la solicitarea de încovolere. calcule aproximative.

579
5'78
 5. METODA MOIRE-URILOR Se poate mări precizia metodei folosind reţele de pasuri uşor diieriie.
Se folosesc şi reţele moir6 formate din cercuri concentrice, la distanțe
În ultimii ani, s-a pus la punct o nouă metodă optică pentru studiul neegale între ele.
stărilor plane de deformaţie, ca şi pentru studiul plăcilor, numită metoda,
moir&-urilor 2). |
În acest scop se folosesc rețele de linii paralele, albe și negre, foarte
dese, desenate de obicei pe filme transparente. S-au pus la punct diverse
tehnici de realizare a acestor reţele, care pot avea, de exemplu, 100 linii
pe centimetru. Grosimea liniilor negre este egală cu a spațiilor albe dintre
ele.
Fie două astfel de reţele „suprapuse, cu liniile paralele. Dacă liniile
negre ale ambelor rețele se suprapun, se obține o imagine ca şi cînd ar fi o ma a
Peene
erai
m aa pe a
m
singură reţea. Dacă liniile albe ale unei rețele se suprapun peste cele negre
ale celeilalte, apare o imagine complei neagră ; în acest caz, cele două reţele
sînt; decalate între ele cu p/2, unde p este pasul lor. Cînd decalajul este cu-
prins între 0 şi p/2, apare o imagine uniformă, cenuşie, cu atit mai întune-
cată cu cît decalajul se apropie de p/2. |
Să, considerăm acum că dinţre cele două reţele identice, una este lipită
pe o piesă care suferă o întindere uniformă, iar a doua — rețeaua martor—
este aşezată deasupra ei, avînd liniile paralele cu ale primei reţele. În urma
întinderii piesei, rețeaua, lipită pe ea se lungeşte, pasul ei devenind (L+2)p.

F]
Spectrul de interferenţă care se obține prin suprapunerea reţelelor are

*
aspectul din fig. 19.22. Liniile întunecate se succed la distanțele D, care

|
constituie pasul franjei moire. Imaginea din fig. 19.22 este moir6-ul core-
spunzăt.or piesei încercate ia întindere uniiorraă,.
Se înţelege că la extremităţile pasului D se suprapune o linie neagră a
n aia
iri.

unei reţele peste spaţiul alb al celeilalte. În restul intervalului, există
diverse decalaje între reţeaua de pas p şi cea de pas (14+-e)p. Dacă pe lungi-
mea D sînt n pasuri ale reţelei p, este evident că vor îi (n—1) pasuri ale
reţelei (1-+=)p. Se poate scrie deci pasul rețelei moir€
D = np = (n—1) (1 + ep
de unde rezultă, prin eliminarea lui 2,
PI DI „A (19.13)
D —
Pasul p este cunoscut, pasul D se măsoară şi rezultă lungirea speciiică e.
Este de observat că metoda nu are limitări în ceea ce priveşte mărimea
deformaţiilor, fie ele în stadiu elastic sau plastic. În special este recomanda
bilă pentru deformaţii relativ mari -— metale în zona plastică, materiale
plastice — acolo unde tensometria electrică nu mai este aplicabilă.
Există astăzi o varietate mare de moduri de aplicare a metodei moire-
urilor.
1 Sau, simplu, mefoda moir€.
Fig. 19.22,
Dacă cele două reţele sînt aşezate cu liniile înclinate între ele, tranjele
moir€ au aspectul din figura 19.23. |
Dacă cele două reţele sînt cu liniile perpendiculare, se obţin îranje
moir6 ce amintesc de izocromatele de la fotoelasticitate. Trebuie subliniat
că nu există legătură între fotoelasticitate şi moir6-uri : astiel, pentru o
bară solicitată la întindere, la foetoelasticitate nu apare nici o linie, iar
intensitatea luminoasă se schimbă cînd forţa variază ; la aceeaşi piesă,
îranjele moir€ există în permanenţă, iar pasul lor se sehimbă cind variază
forţa.
Folosind metode prin reflexie, se pot studia şi alte probleme, de exem-
plu deformaţiile plăcilor plane. Reţeaua este desenată pe suprafaţa unui
ecran cilindric. Se fotografiază rețeaua de linii reflectate de o placă lustrui-
tă nedeformată ; după deformarea acestei plăci, se fotogratază din nou, pe
acelaşi clişeu, reţeaua reflectată. Prin suprapunerea celor două imagini
reflectate, se obţine o rețea moir€, cu ajutorul căreia se poate calcula deior-
maţia plăcii. E
În literatură, există monografii consacrate acestei metode, în care se
arată tehnica de lucru și multiplele ei aplicaţii, [79], [80].

580 581
 ISLE LLITI III TITEI CrITore pe 500 um/m = 500 -10-£ pentru o temperatură de 20*0 şi o umiditate relativă
apr ci
de 29%. Acestei deformaţii îi corespunde, la piese din oţel, un efort unitar
it tanti ital Săi păidd o = Be = 2,1. :105-500 :10-4 = 1050 daN/em2?.
pati
Schimbarea condiţiilor de temperatură şi umiditate modifică mult
valoarea deformaţiei la care lacul se țisurează. De exemplu, o scădere de
E ,

: 3%0 a temperaturii prescrise, după aplicarea lacului, produce o solicitare

de întindere a peliculei şi face ca ea să fisureze la o deformaţie de 300 pm/m
E [.
4

a piesei metalice.
Lucrînd cu un lac casant etalonat, în condiţii bine controlate de tempe-
ratură și umiditate, se pot; măsura eforturile unitare cu precizie de + 10%.
De obicei lacul casani; constituie o metodă calitativă de studiu, care
precede măsurarea tensometrică, arătind locurile unde au loc cele mai mari
deformajţii şi direcţiile acestora.

7, CROAMOPLASTICITATEA

La Institutul de Construcţii din Bucureşti, sub conducerea acad. Şieian

Bălan, s-a pus la punct o nouă metodă experimentală, pe care autorii au
ai
tai iei
atu! SM denumit-o croimopiasticitale. În acest scop, s-au realizat o serie de mase
plastice, de culoare gălbuie, care au proprietatea, că în momentul în care
i
Fiți a că age i puteau fagi.
get patetic
O ncaaaieaagitt EI teii iți i "
RETETA
sint solicitate în domeniul plastic îşi schimbă culoarea : ele se albesc în
a
TILTEL UI Ra
Llălită
PRET

| iti ua baietei
ît i partea. întinsă şi se întunecă în partea comprimată,.
Realizîind modele din astfel de mase plastice şi încărcîndu-le, se pot
iti Mii atăt et stabili cu precizie locurile de apariție a solicitării plastice, deci secţiunile
NN sono mal
cele mai solicitate. Descrierea modului de lucru şi a numeroaselor aplicaţii
NET pe | ună
ale metodei este dată în monografia [73].

8. CONCENTRAREA EFORTURILOR UNITARE

j :
Fig. 19.23.
6, LACURI CASANTE
Lacurile casante constituie o tehnică utilă pentru studiul deformaţiilor
pieselor cu stări complexe de solicitare. Aceste lacuri, realizate după diverse
reţete, au proprietatea că se fisurează la o anumită, deformaţie. Aplicind o
peliculă de lac casant pe suprafaţa piesei şi mărind din ce în ce încărcarea,
se observă locurile unde apar fisurile peliculei, orientarea acestora şi extin-
derea lor pe măsura creșterii încărcării. Experienţa arată că fisurile sint
perpendiculare pe direcţia lungirii specifice maxime.
Aceste lacuri se etalonează prin aplicarea pe suprafeţe de piese cu o
stare cunoscută - de deformaţii, de exemplu bare solicitate la întindere.
Lacurile fisurează la o anumită deformaţie, pentru o temperatură
„dată şi o-umiditate dată. O valoare uzuală este deiormaia speciiică de
582
F.
itțiiiti
i:
Experienţa arată, că la piese cu variaţie bruscă de secţiune și la cele cu
raze de racordare mici, se poi produce ruperi, chiar dacă metoda clasică
de calcul arată că nu există pericol. |
Aşa, de exemplu, bara cu crestătură periferică din figura 19.24 se
rupe la un efort; unitar mult; mai mic decii rezistenţa de rupere c,, dacă
efortul unitar de întindere este calculat cu relaţia uzuală o = P/A.
Fenomenul acesta, foarte important în construcția de maşini, a făcut
obiectul a numeroase cercetări, care au dus la concluzia că în dreptul
crestăturilor se produce eforturi unitare mult superioare celor date de calcu-
lul clasic de rezistenţă. Fenomenul se numește concentrarea eforturilor
unitare, iar variaţia de secţiune care duce ]a acest efect; se numește concen-
irator. Studiile făcute în teoria elasticităţii axată că la o bară cu concentrator,
de felul celei din figura 19.25, solicitată la întindere, în loc ca eforturile
unitare să aibă o valoare constantă pe secţiune
Ga= = (19.14)
583
 -

ele variază după o curbă care are maximul în fundul concentratorului o. BC

Între efortul unitar nominal c,, caleulat pe baza relaţiilor elementare
din rezistența materialelor, şi efortul unitar mawim din conceniralor ou, Se A.
poate scrie relaţia 40 pr În că
Cup = &* Ga (19.15) 28 H:
— Ș 72
unde « >> 1 este coefioseniul de concentrare a eforturilor unitare. La solicitări
statice, acest coeficient depinde numai de elementele geometrice ale concen-
tratorului. În figura 19.26 s-a reprezentat efectul de concentrare pentru o
bară solicitată la încovoiere.
În construcţia, de maşini se întîlnesc numeroase tipuri de concentratori,

ra
cum ar fi: crestături periferice, variaţii de diametru servind la calarea,

N
29
INI ANN 78
|
[

75
i |
3 4
A |
:
d
»; 9, A

| |
12 —

17 =
0 41 02 03 4 05 06 07 08 03 r/h
a

Fig. 19,27

P pr
of
co |
P
Fig. 19.24, Fig. 19.25. Fig. 19.26. 30 | |
rulmenților pe arbori, găuri transversale, filete, şanţuri de pană, montaje 28
presate între două piese etc. Costicienţii de concentrare respectivi au fost
studiați în teoria elasticităţii, în unele cazuri pe cale teoretică, în altele
za
24
„7
N
m x
|] | |

experimental, și se găsesc daţi sub formă de grafice sau tabele în literatura 22 II =!

de specialitate. .- 20 === 2q
În figura 19.27 se arată variaţia lui e la, o platbandă cu salt de lăţime,
făcut prin racordare cu raza 7, solicitată la întindere. Se vede că « este
funoţie de H/h şi r/h, respectiv că el crește o dată cu saltul H/h şi că scade cu
i16 —
008
creşterea razei de racordare. Rezultă, de aici necesitatea, ca racordările să 1% -
0 01 020304 05 0607 Za
ilie făcute cu raze cit mai mari. > P
în figura 19.28 se dă coeficientul de concentrare al găurii transversale
Fig, 19.28
într-o platbandă întinsă. Se vede că pentru un diametru foarte mic rezultă
a = 9, deci în piesă se produc eforturi unitare de trei ori mai mari decît lot probleme de concentrare a eforturilor unitare sînt cele referiţoare
cele daie de calculul uzual. or la distribuţia etorturilor unitare în jurul punctelor de aplicare a forțelor con-
Cercetările iăcute au arătat că la solicitări statice fenomenul de con- centrate. Una dintre cele mai importante probleme de acest fel este cea a
centrare arătat se manitestă numai în regim de solicitare elastică. La me- eforturilor unitare de contact, între suprafeţe curbe sau între suprafeţe curbe
tale tenace, după atingerea limitei de curgere, efectul de concentrare și plane, întilnită la calculul rulmenților, la studiul angrenajelor etc. Astfel
dispare. Din contră, la metalele fragile, acest efect se manifestă pînă la ru- de probleme îşi găsese rezolvarea numai prin metodele teoriei elasticităţii,
pere. Din aceste motive, la solicitări statice coeficienţii de concentrare a fiind studiate în lucrărie de specialitate [17], [38], [40].
eforturilor unitare vor fi întroduşi în calcule numai pentru metalele fragile.
289
584
 9. ALĂSURAREA TENSIUNILOR INTERNE
Dintre metodele experimentale folosite în studiul concentratorilor de
eforturi unitare, cea mai eficientă este fotoelasțicitatea. a. GENBRALITĂȚI
Pentru un concentrator de felul celui din fig. 19.27, solicitat însă la
încovoiere, spectrul liniilor izocromatice este arătat în îig. 19.29. Se nu- În cele ce urmează vom folosi de preferință denumirea de tensiune,
mără izocromaticele pornind de la cea de ordin zero, aşezată în axa barei, mult mai răspîndită — în această problemă — decit cea de efort unitar.
în secţiunea de încastrare. În fundul concentratorului se realizează izo- În accepțiunea cea mai generală, sub denumirea de tensiuni interne,
cromatica de ordin 19, arătînd că aici au loc cele mai mari eforturi unitare. se înțeleg tensiunile care există sau se produce în interiorul nnui corp, fără o
F , cauză exterioară vizibilă, deci în absenţa unor îorțe exterioare.
Analizînd cauzele care le dau naştere, se constată că se pot distinge
patru feluri de tensiuni interne:
a. 'Tensiumni interne în piese care au suferit răciri inegale, în urma tur-
nării, forjării, sudării sau unor tratamente termice, |
b. 'Tensiuni remanente care rămîn „după descărcare, în piese din mate-
riale cu proprietăți plastice, după ce au osti supuse unor solicitări elasto—
plastice : bare solicitate la încovoiere sau răsucire, tuburi şi discuri autofre-
tate ete. Acestea pot fi calculate, dacă se cunoaște istoria lor, ca în Cap. 18.
pi Ab
6. 'Pensiuni termice produse de variaţii de temperatură, în sisteme cu
dilatări împiedicate.
/nluneca d. Tensiuni de montaj în sisteme static nedeterminate.
Fig. 19.29, Pensiunile de sub a) şi b) există în piese adesea fără a ne da seama ; ele
pot fi detectate prin anumite metode, respectiv pot îi anulate prin trata-
mente termice corespunzătoare. Tensiunile de sub c) şi d) sînt similare
celor produse de forțe exterioare : ele se anulează îndată ce dispare cauza
care le-a produs. Unele exemple au iost date în Cap. 11.
În ce priveşte domeniul în care se extind, tensiunile interne sînt:
— de speta întâia, acelea care sînt; constante pe domenii macroscopice,
deci care fac abstracţie de structura materialului, considerîndu-l amort,
1ZOtrop ; | e |
— de speța a doua, a ireia și a patra, cele care au loc intre cristale, în
interiorul cristalelor şi între atomi. Si
_ Expunerea care urmează se referă numai la tensiunile interne de
speța întiia. a a |
"Tensiunile interne au, în majoritatea cazurilor, efecte nefavorabile,
uneori putînd duce la producerea de accidente cu urmări grave. Aceasta se
datoreşte în special faptului că mărimile lor sint de obicei necunoscute şi
că se adaugă . tensiunilor de lucru din piese, ducind la stări de solicitare
Eat

peste cele admisibile. Uneori. tensiunile interne, bine dirijate, pot avea
IE

efect favorabil, de. exemplu măresc rezistența la oboseală a pieselor.

CEC

_ Studiul tensiunilor interne consiă în a le calcula, dacă este posibil,

Fig. 19.30.
Pentru o platbandă avind două crestături laterale, izocromaticele sint
arătate în fig. 19.30,
Fig. 19.31 arată modul cum se pot determina, prin fotoelasticitate,
eforturile unitare de contact, produse de aplicarea unei forţe concentrate pe
E)
respectiv a le determina pe cale experimentală, atunci cînd nu pot fi caleu-
late. . i.
Multă, vreme studiul tensiunilor interne a fost neglijat, fapt care a avut
consecinţe grave în construcţiile metalice. În ultimele decenii, s-a dat o
atenţie deosebită acestei probleme, creindu-se o literatură de specialitate
în jurul ei. În lista bibliografică se citează : lucrarea [68] consacrată ruperii
fragile a plăcilor sudate, deci interesind construcţiile de nave, avioane,

un semispațiu elastic. | autovehicule, poduri, rezervoare, reactoare ; lucrările [69], [70] consacrate

586 587
 a | Co , aa AI x a
studiului tensiunilor de origine termică; lucrarea [71], avind ca temă Întrucît asupra barei nu acționează nici o forţă exterioară, tensiunile
măsurarea, calculul şi efectele tensiunilor interne. interne trebuie să dea un şistem de forțe în echilibru
Ca, efecte ale tensiunilor interne, se pot cita :
_— existența de tensiuni necunoscute, care se adaugă celor de lucru,
deci măresc pericolul de rupere ; | o d4= 0.
— producerea de deformajții ; A
— modificarea caracteristicilor mecanice ale materialelor;
— producerea de fisuri, sub acţiunea unor agenţi corozivi ; Ca urmare, într-o parte a piesei tensiunile interne sînt pozitive, iar
în cealaltă parte negative.
— la sticle optice, producerea de efecte fotoelastice dăunătoare.
Pensiunile interne datorite răcirii inegale nu pot fi determinate decit
pe bază de măsurări. În acest scop s-au imaginat numeroase metode, în
majoritate distructive. În general, metodele constau în a elimina, prin
b. MĂSURAREA TEXSIUNILOR INTERNE DATORITE RĂCIRII INRQALE
tăieturi, anumite tensiuni interne şi a măsura, prin tensometrie, deforma
țiile care se produc in urma tăieturilor.
„Astiel de tensiuni iau naştere în urma răcirii pieselor turnate, forjate, Pentru piese turnate, tensiunile interne pot îi uşor măsurate cu ajutorul
laminate şi a zonelor supuse încălzirii ia construcţiile sudate. epruvetei în formă de jug, reprezentată în figura 19.33. Epruveta, simetrică
În general, la astiel de piese, în urma răcirii se produce deformaţii, aţă faţă de axa verticală, are două bare laterale, de secțiuni A, şi o bară cen-
de forma, teoretică dorită, ca rezultat al echilibrării tensiunilor interne. vrală, de secţiune sensibil mai mare, A2, precum și două traverse, sus şi Jos,
_ Mecanismul producerii tensiunilor interne într-o bară cilindrică este destul de rigide, spre a putea fi considerate indeformabile.
ilustrat în figura 19.32. În prima fază a răcirii, figura 19.32, a, partea Fie o, şi o, tensiunile interne necunoscute, considerate uniform distri-
exterioară, supusă acțiunii aerului, se răcește mai repede decit cea centrală. buite pe secţiunile ceor trei bare. În bara centrală, mai groasă, care se ră-
Ca urmare, ea, se contractă mai mult ceşte ultima, tensiunile sînt de întindere, iar în cele laterale, de compre-
şi exercită asupra părţii centrale un siune,
„| efect de compresiune ; opoziţia mani- Se marchează două repere pe bara centrală, la o distanţă măsurată cu
— bel festată de partea centrală la această, ajutorul unui extensometru. Se taie bara centrală între repere, ceea ce face
| |
| acțiune produce în partea exterioară ca eforturile unitare din ea |
| |
= eforturi unitare de întindere. Cind să dispară. Ca urmare, datorită
6 | acestea ating limita de curgere la cald faptului că bara nu mai este
| Oc; În partea exterioară se produe întinsă, distanța dintre repere
Cr

deformaţii plastice. Cînd partea ex- se mnicșorează cu Al. În acelaşi 4] Aa 4

Vy | "AU|| terioară este practic răcită, cea cen- timp, în urma tăierii barei în
| trală este încă în stare caldă. Con- centrale, cele laterale se eli-
tinuind răcirea, partea centrală se

„4
berează de eforturile unitare
/ N scurtează, micşorindu-se tensiunile de compresiune, deci se lun- = ăiefură
interne de compresiune din ea, pînă gesc, ceea ce are ca efect o. — Comprestunre
, la dispariţie. În continuare, scurtarea îndepărtare a reperelor de pe |
pe părţii centrale, datorită răcirii, este |

BI
bara centrală. G,
Perlea Partea , împiedicată de partea exterioară şi Micşorarea distanţei din- 9%f.| O |, pă
Vajindere
exferioară centrală ca urmare se exercită un efect de tre repere rezultă deci din |
d 6 compresiune asupra părţii exterioare, suprapunerea unei scurtări .
Fig. 19.32. respectiv unul de întindere asupra datorite eliberării eforturilor |
celei centrale, datorită contracției unitare o, şi unei lungiri, da-
împiedicate (îig. 19.32, b). torite eliberării lui o;
În final deci, în xona centrală, care s-a răcit ultima, se produc eforturi |
unitare interne de întindere, în timp de în zona care s-a răcit mai devreme,
A Oa Ga —— |
A ” a Fig. 19.33.
eforturile unitare sînt de compresiune. Aceasta este o regulă generală în
producerea. tensiunilor interne datorite răcirilor inegale.

588 : 589
 duse în urma eliberării tensiunilor interne
A doua ecuaţie se obţine din condiţia; de echilibru a forţelor date de
tensiunile interne
Â
Ea = 3
2

Rezolvarea sistemului dă valoarea tensiunilor interne Al A

Eo3 — j es = a
23 13
9] == — > A » Aa

| 1 94,+4, Cu ajutorul relaţiilor din tabelui 19.1, se calculează ușor mărimile

îi + (19.18) tensiunilor interne eliberate.
Se precizează, că în măsurarea tensometrică, pentru determinarea varia-
03 = B Al . 24, . ţiei Al, aparatul de măsură trebuie să se menţină pe piesă tot timpul cit
durează operaţiunea care produce variaţia de lungime. În cazul de faţă,
aparatul trebuie să se afle pe piesă înainte de executarea tăieturilor, să se
| Mărimea, « = All se citeşte direct pe extensometru. menţină pe ea în timpul executării tăieturilor şi să se facă citirile după ce
Pentru piese cilindrice, tensiunile interne pot fi măsurate prin metoda piesa s-a răcit, în urma tăieturilor. Operația de tăiere fiind destul de
strunjirii exterioare sau interioare. - brutală, nu permite menţinerea extensometrului pe piesă, cu atii mai mult
cu cât este necesar a avea mai multe aparate, pentru a măsura simultan
Se consideră bara cilindrică din figura 19.32, b, avind tensiuni interne pe mai multe direcţii. Experienţa se realizează cu ajutorul unui tensometru
necunoscute. Se măsoară cu precizie lungimea barei, apoi se strunjese de construcţie specială, care foloseşte pentru marcarea reperelor 7, 2, 3,
succesiv straturi subțiri, repetind măsurarea lungimii, de fiecare dată, după bile âe oţel aplicate pe piesă. Dacă placa este de oţel, se îolosesc bile, cu
ce s-a restabilit temperatura. de regim. Prin înlăţurarea acestor straturi, se diametrul de 1,5 mm, care se introduc pe jumătate, prin presare, în materia-
eliberează o parte dintre tensiunile interne, iar cele rămase produc variaţia lui studiat. Dacă placa este de fontă, se folosesc jumătăţi de bile, aplicate
lungimii barei. Măsurind aceste variaţii, se stabilesc relaţii care duc la prin lipire. În acest fel, se pot măsura cu uşurinţă distanțele dintre reperele
calculul tensiunilor interne. Strunjirea, se poate face şi de la, interior spre 1, 2, 3, înainte şi după detensionare, cu ajutorul unui extensometru cu
exterior, dacă pentru. studiul respectiv se folosesc epruvete tubulare. ceas comparator, determinîndu-se variațiile Alp, Ala Alus-
Metodele expuse, ca şi altele asemănătoare, sint metode distructive,
| | Tensiunile interne din plăci groa- deci piesele în cauză nu mai pot fi recuperate. Aceste metode au în special
A a pase ol? 8 datorite. sudurilor, răcirii după
| | laminare, pot îi puse în evidenţă prin
rolul de a pune în evidenţă tensiunile interne, de a da indicaţii asupra mări-

a .
mii lor, urmînd a fi luate în considerare în calcule, respectiv a se aplica
eliberarea lor cu ajutorulunor secţiuni. tratamente adecvate de detensionare.
Se consideră placa ABO0D din figura, Pentru cazurile în care determinările distructive nu pot îi acceptate,
PC l: 19.34, în care există tensiuni interne,
- de exemplu datorite unor cordoane
s-au imagina şi unele metode nedistructive de măsurare a tensiunilor
i o] de sudură. Se detaşează, prin tăiere
interne : metoda roentgenografică, metode magneţice, metoda fotoelastică,
metode ultraacustice. În general aceste metode se găsesc în faza de cerce-
„. Gu ferăstrăul sau cu flacăra, un ele- tare şi încă nu pot satisface pe deplin nevoile tehnicii.
ment de placă abcă, avînd laturile de
|
+.
„câţiva, centimetri. Executind aceste
tăieturi, elementul abed este eliberat e; DETERMINA NTERNE PR N METODA GĂURIEII,
| |»| + de tensiunile exercitate asupra sa de a 1
Î- către restul plăcii. Înainte de execu-
“gg tarea tăieturilor, pe elementul abcd se Se va, descrie metoda găuririi pentru determinarea tensiunilor interne
Fig. 19.34. ” " fixează o serie de repere, 1, 2, 3,... în piese care au stare de tensiune uniformă pe grosimea lor, de exemplu
a | între care se măsoară distanțele li», “table solicitate la întindere. Considerînd o astfel de placă, solicitată prin o
l23 ba CU precizie, cu ajutorul unui extensometru. Măsurînd, după tăiere,
aceleaşi distanţe, se constată că ele au variat; cu Alp; Ala Ala datorită
eliberării tensiunilor interne, Ca, urmare, se cunosc lungirile specifice pro- 1 După un studiu publicat în Messtechnische Briefe Nr. 3/1968.
T——

590 591
Ma
stare plană, la care se cunose eforturile unitare principale G 62 pe o Să presupunem că în placa cu tensiuni interne se execută o gaură de
direcţie oarecare a (măsurată față de o,, cum se arată în partea stingă a diametru 2a. În acest caz, în vecinătatea găurii, starea de tensiune, care
iig. 19.35), precum şi perpendicular pe aceasta, se pot calcula eforturile inițial era dată de relaţiile (19.19), se transtormă în cea dată de relaţiile
unitare o cu relaţia, (8.7) respectiv cu una analogă (19.20). Cu alte cuvinte, în punctul situat la distanţa 7 de centrul găurii,
au Joc variațiile de eforturi unitare obţinute prin scăderea celor două relaţii
a, = sia | Si 7 92 cos oo
A 6,== 07p — a, ___
== — Qă
ra 01 +3 62 + 01 —3 92 Li
tată Li
27) cos 2
(19.19)
g, = SIF 92 91
— 2 cos0a (19.21)
2 _ 4
2 2 Aa = o — a, = G4 -F Se a 2 3 cos 2a
pă 2 2
Într-o placă analogă, arătată în partea dreaptă a ficurii 19.35, avind
însă o gaură de diametru 2a, cele două eforturi unitare, la o distanţă 7 Acestor variaţii de eforturi unitare le coresund, în punctul respectiv,
de centrul găurii, au expresiile, stabilite în teoria elasticității lungirile specifice

aa
2 2 4
2, = (A, — vAo,); 2 = — (Ac, — vAs,).
92 ma
(a 2
+32) cosza |+

+aSe [aE 0a (n(a 4 af +3 up ) cos 22|

În realitate nu se pot măsura, chiar lungirile specifice într-un punet, ci,
cu ajutorul unui traductor tensometric de lungime l, = re—r, (fig. 19.36),
se măsoară o lungire specifică medie, pe o direcţie radială e, dată de relaţia,
(19.20)
A $ e. dr = 1 ( (Ac-— Apar
Ta — Tin E(ra — 74) 71

+ (1 +3 *) cos2a |
care, prin inlocuiri şi integrare, devine

În aceste relaţii, G, Şi op sînt; eforturi unitare care au loc la distanță a2 (tea aro (+ Sa costa] 4 1 —) —
mare de gaură, deci care sînt; aceleaşi indiferent dacă placa, este găurită * B (7a—ra) 2 ă a 2 Ti
sau nu.
2[Î 1
-a+ vez =))
KE Op N & G, Se pot; face următoavele notații simplificatoare pentru constantele din
această relaţie
ra : at a
—.“.f— Z| —- ———_— E ae „ai
07 07. 07 Pi 07

| | (19.22)
B — a? (- 1. LEV atita
4 rara

Fig. 19.35 semnificația literelor a, 7,, 7, rezultind din figura 19.36.

592 38—ec. 1801 593

 Cu aceasta, lungirea specifică măsurată de traductor devine _ În ce privește unghiul 2g, el se măsoară în ser:s trigonometric 'de la
A direcția, eg. În funcţie de semnele pe care le au numărătorul şi numitorul din
= = (eu + 62) ia (0, — 62) Cos 2a. (19.23) relaţiule (19.28), (19.26), unghiul 2q se găseşte în cadranele indicate de tabe-
ul 19.2.
În problema de faţă, sînt necunoscute o, o. Pentru a le putea calcula
este nevoie de trei ecuaţii, obținute în urma măsurării lungirilor speciiice
pe trei direcţii radiale. În acest scop se foloseşte o rozetă tensometrică
pentru tensiuni interne. Aceasta se lipeşte în locul în care se face măsurarea,
se echilibrează puntea pe rînd peniru cei
Ei trei traduetori, se execută apoi cu burghiul,
| în centrul rozetei, gaura de diametru Za şi
se măsoară lungirile specifice pe direcţiile

—
celor trei traductori. Fie s,, E € lungirile

|
specifice măsurate de traductorii rozetei | _
din figura 19.36. Luind ea origine pentru
unghiuri direcţia traductorului «4, cele trei
lungiri specifice sînt, conform relaţiei (19.28)
Fig, 19.37 Fig. 19.38
A B
a = (00 02) pp (0, — ap) cos 2a Tabelul 19,2

co = last
A
os) +-2(0i— aa)cosd(a-+-1850) Numărătorul + | -L — —

E =
B o
O. -F 02) rit 01— Gp)0cos2(a— 135 ).
Numitorui + — — +

Acest sistem poate fi rezolva; în îunc- Unghiul 29* 0 — 90 90 — 180 180 — 270 270— 360
Fig. 19.36 ție de necunoscutele o; o2 şi & (care va
fi notat e):

o, = Botea e e) Va a Pta
(19.24)
a = (Ev -P E-) — Ve, — Ep — e-)2 + (ep — E)?

tg 20 = De, ee.
— Ey —€Ee
(19.25)
în acest fel, s-au găsit; cele două tensiuni interne principale şi direcţiile
lor faţă de traductorul e.
În figura 19.37 se arată aspectul unei rozete tensometrice pentru tensiuni
interne. Pentru rozeta cu unghiuri de 45", arătată în îigura 19.38, relaţiile
(19.24) rămîn valabile, în timp ce relaţia (19.25) se înlocuiește prin

tg 20 = (19.26)
pe
 PARTEA II

CALCULUL DE REZISTENȚĂ

CAPITOLUL 20

ÎNCERCĂRILE MECANICE ALE MATERIALELOR.

RUPEREA MATERIALELOR

1, SCOPUL ÎNCERCĂRILOR MATERIALELOR

„_ Cum se arăta la începutul volumului, pe baza unui număr de ipoteze

privind corpurile deformabile, se stabilesc o serie de relaţii ce exprimă
eforturile unitare și deformaţiile. Pentru eforturi unitare, relaţiile de calcul
sint, adesea, complet independente de felul materialului. Pentru deformaţii,
este necesară cunoașterea constantelor elastice E, G, v.
Limitind cunoaşterea materialului la cele expuse, este imposibil a face
un calcul de dimensionare, sau un calcul corect de verificare a unei piese.
Este necesară, în plus, cunoaşterea unei serii de caracteristici mecanice
ale materialului, specifice solicitării la care este supus. Determinarea aces-
tora iace obiectul unei ştiinţe cu pronunţat caracter experimenta] — încer-
"ările mecanice ale materialelor — asupra căreia se vor da unele noţiuni
sumare în acest capitol. Încercarea mecanică a materialelor, singură, nu
este suficientă pentru cunoaşterea acestora în vederea proiectării de rezis-
tență. Sint necesare, în plus, cunoştinţe de metalurgie, chimie, fizica
metalelor. | |
Încercarea materialelor permite stabilirea unor stări limită, pe baza
cărora se pot alege rezistențele admisibile. Această problemă va fi examinată,
în amănunt, în capitolul următor.
Pentru a face încercări mecanice ale materialelor, este nevoie de:
— epruvete, avind diferite forme şi dimensiuni, adeseori standardizate ;
__— maşini şi aparate de încercat, avind rolul de a aplica epruvetelor
diverse sarcini, spre a realiza cazurile de solicitare analoge celor studiate
pe cale teorețică,;
— aparaie de măsurat forțe şi deformaţii.

597
 La încercarea unui material trebuie să se măsoare două feluri de Tabelul 20.1
mărimi : eforturile unitare şi deformaţiile. Pentru primele, se măsoară in
general sarcinile aplicate epruvetelor şi apoi se aplică tormulele de re- ÎNCERCĂRI DE REZISTENȚĂ ALE METALELOR
zistenţă cunoscute, corespunzătoare felului solicitării. În cazuri complicate, . Încercarea a _
se recurge la metode speciale experimentale, cum sint metoda fotoelastică,: Solicitarea Caracteristici stabilite
analogia cu membrana etc. Pentru măsurarea deformaţiilor servesc Denumirea STAS
extensometrele cu care se pot măsura deformajii de microni. Avind măsu-
rate aceste două mărimi, se pot trasa curbele caracţeristice ale materialelor. Tracţiune 200-735
6834-75 ; 6638-70 Limita de curgere, rezistenţa la
6605-67 ; 2649-69 ; rupere, alungirea la rupere
2. CLASIFICAREA ÎNCERCĂRILOR MECANICE ALE MATERIALELOR 6951-69 ; 2172-74 ; (As, Ap), gituirea
6718-69

Sectorul încercării materialelor este foarte vast, el. cuprinzind totali- 3 , Limita tehnică de fluaj, rezistența
tatea laboratoarelor fizice şi chimice. Încercările mecanice ale materialelor Tracţiune Flaaj 6596-73 ; 8894-71 tehnică de durată
îac parte din grupa încercărilor fizice, rezistenţa materialelor şi mecanica | Relaxare 7209-70 Limita tehnică de relaxare
fiind capitole ale fizicii. Făcînd o clasificare în mare a încercărilor maieria-
lelor, ele pot îi grupate astiel : Tracţiune
dinamică Energia
A
de rupere
a) încercări mecanice : încercări de rezistenţă, duritate, uzură, încer-
cări tehnologice ;; Oboseală 8027-87 Limita de oboseală, rezistenţa ia
b) încercări fizice (altele decit cele mecanice) : defectoscopie, deter- ia tracţiune oboseală pentruN cicluri
minări ale proprietăţilor termice, optice, magnetice, electrice, determi-
narea densității etc.; : . Limita de curgere, rezistența la
6) încercări metalografice ; Compresiune compresiune 1532-67 compresiune, scurtarea specitică
d) analize chimice.
Flambaj Rezistenţa la flambaj
În studiul rezistenţei materialelor interesează doar încercările din grupa
a de mai sus, în special cele de rezistență şi duritate. Încovoiere 1660-69 Rezistenţa la încovoiere,
la încovoiere
săgeata
Conform. STAS 6967-72, încercările metalelor pot îi clasilicate după
diverse criterii: Încovoiere prin | 7511-73 ; 1400-75; | Hi
— după tipul solicitării : tracţiune, compresiune, încovoiere; răsucire, : Şoc 6833-70 ; 7400-66; Energia de rupere, reziliența
Încovoiere 6774-70
fortecare, presiune de contact, solicitări compuse;
— după modul de acjionare al solicitării: Oboseală prin a
Limita de oboseală,
= :
rezistenţa Ia
stalice, cu acţiune :: progresivă, constantă, regresivă, oscilantă ; incovelere 9878-69 ia durabilitate limitătă
dinamice, cu viteză de solicitare mai mare de 10 da N/mm? -s;
— după temperatură : în condițiile atmosferei ambiante, la. cald, la rece;
| Torsiune Rezistenţa ia torsiune
— după durată : de: scurtă durată (sub 100 ore), de lungă durată, ;
— după felul caracteristicilor examinate : de rezistenţă, tehnologice. Ră 7 A n .
Energia de rupere
ia Hăsucire dina-
"O dlasificare a încercărilor de rezistență, după criteriu combinat, este mică |
dată în tabelul 20.1, după STAS 6967 —72.
Foriecare Forfecare '1926-67 ; 7927-67 Rezistenţa de iorfecare

“3, MAȘINI PENTRU ÎNCERCĂRI STATICE Strivire a Sa Rezistenţa de strivire

165-66 ; 493-67 ;
Duritate 492-67 ; 6623-70 ; Duritatea Brinell, Vickers,
Din , clasificarea, tăcută maâi sus, rezultă că există diferite maşini ae
—p

statică 7057-70 ; 7236-73 ; Rockwell

încercat, care corespund diferitelor încercări de materiale enumerate.
.

Presiune da 8251-68 ; 8527-70

Dintre acestea, cele mai cunoscute sint; mașinile pentru încercări contact
Duritate de
statice. Dată fiind importanţa lor, aceste maşini au ajuns a se construi azi durată
Duritatea de durată
în serie, în anumite forme care tind spre tipuri standardizate. Mai mult,
s-au construit mașini universale, care pot executa mai rulte leluri de Duritate
Duritatea dinamică (Shore)
8315-69
încercări : tracţiune, compresiune, incovoiere etc. dinamică

598
599
 Caracteristica, principală a unei mașini de încercat statică este forţa
maximală pe care poate să o dezvolte. Se consiruiesc curent maşini uni- c) Mecanismele de măsurare miztă sint pendulele acţionate hidraulic,
versale pentru forțe maximale de 5000, 10 000, 30000, 50000, 100 000 daN, numite şi manometre-pendul, Bile sint răspindite la mașinile de încercat
precum şi Mașini mai mari, pentru scopuri industriale sau de cercetare.
Pentru sarcini relativ mici, sub 1 000 daN, se construiesc de obicei maşini
de incercat la tracţiune, pentru sîrme, fibre textile, hîrtie, cauciuc ete.

a. MECANISMELE MAȘINILOR DE ÎNCERCAT STATICE

| Principial, o maşină de încercat se compune din două grupe de meca-

nisme : mecanismul de încărcare, avînd rolul de a produce şi aplica sarcinile
asupra epruvetelor, și mecanismul de măsurare, avînd rolul de a măsura —
cii mai precis — sarcinile aplicate epruvetelor. Aparatele pentru măsurarea
deformajiilor sînt de obicei separate de maşina propriu-zisă, luînd numele je Sr
de etensometre. De multe ori însă, maşinile de încercat posedă şi aparate Fig. 20.1
inregistratioare ale curbelor caracteristice, pe care se înregistrează diagra- moderne, putînd fi folosite atât; la maşini cu acţionare hidraulică cât şi la
mele rezuliiînd din încercări. mașini cu acţionare mecanică,
1) Mecanismul de încărcare are rolul de a transmite mişcarea de la
electromotor'sau de la manivelă, spre a produce forţa care se aplică asupra b. EXEMPLE DE MAȘINI PENTRU ÎNCERCĂRI STATICE
epruveiei. Această transmitere se poate face :
— mecanic, în general prin sistemul şurub-mele — roată melcată ; În această grupă sînt cuprinse maşinile pentru încercări de tracţiune,
— hidraulic, folosind pompe care trimit ulei sub presiune în cilindrul compresiune, răsucire și maşinile universale. Se dau, mai jos, două exemple
maşinii, tipice de astiel de maşini.
«. Mașină universală, cu acţionare mădraulică și măsurare prin mano-
2) Mecanismul de măsurare poate fi executat; în forme destul de metru- pendul |
variate. Astfel, măsurarea sarcinii aplicate epruvetei se poate face pe cale În figura 20.3 se arată schema. unei maşini de încercat universală, la
mecanică, hidraulică sau miată. care se pot executa încercări de tracţi-
a) Mecanismele de măsurare mecanice au un pendul, acționat une, compresiune, încovoiere, încercări
mecanic, ca în figura 20.1. Examinînd desenul, se vede că forţa variabilă P, tehnologice etc.
aplicată epruvetei, este echilibrală incontinuu de către pendul, al cărui. Aceţionarea sc face pe cale hidra-
„braţ de pîrghie b variază cu înclinarea tijei pendulului. Acul din faţa cadra- ulică prin ulei, a cărui presiune este
dată de opompă, netigurată pe desen.
nului gradat măsoară direct forța P. Aşezind greutatea G în diverse poziţii
“Uleiul întră în cilindrul maşinii, acţio-
(mai sus sau mai jos) pe tija sa, sau variindu-i mărimea prin adăugare de nează asupra pistonului P, iar acesta,
discuri, se pot realiza mai multe câmpuri de măsurare a saroimilor. Maşinile pune în mişcare cadrul mobil MW.
moderne au cite 2—3 cimpuri, spre a putea măsura, suficient de exact, Maşina are un cadru fix A, legat de
atit sarcini mari cit şi sarcini mici, | placa, de tundaţie. Se observă că unul
b) Mecanismele de măsurare hidraulice stat : din platourile 0 pentru compresiune
şi una din fălcile ! pentru tracţiune
—manometre, măsurind presiunile din interiorul cilinârilor
fac corp comun cu cadrul mobil M, iar
„maşinilor cu acţionare hidraulică; celelalte sint solidare cu cadrul fix A.
—cutii de măsurat, aşezate în capătul axei principale a În acest mod, pentru același sens de
mașinii, care măsoară iorțele de baza, deformaţiilor unor membrane elastice, deplasare a pistonului P, se poate rea-
transmise — prin ulei — la manometre. La cutia din figura 20.2 deforma- liza, fie o încercare de compresiune Fig, 20.3
țiile mici ale capacului £, produse de forţa P, sint transmise membranei M între platourile C, fie nna de tracţiune
și apoi aceasta face să varieze presiunea indicată de manometrul A.. între fălcile F. Aşezind reazemele necesare, între platourile C, se poate
realiza. montajul pentru încercarea de încovoiere. Măsurarea forțelor se
600
601
 a i i. face prin manometrul-pendul MP, arătat în partea dreaptă a desenului.
4444444444444 A Uleiul din cilinărul maşinii trece, cu aceeaşi presiune, în cilindrul mano-
Phiatpcior

iata Beige paint ARIDE (| 4 e e metrului-pendul şi deplasează cadrul solidar cu pistonul. Mişcarea, cadrului
EA a Zi este transformată în rotire a acului pendulului. Cadranul indică forța apli-

:
ia
a,
pal aaa

A
cată epruvetei.

i
că
pam

i
ml
| _ La maşinile moderne, grupul de pompare și manometrul-pendul for-

a et
ur
Ch
a
e
| mează de obicei un ansamblu separat de restul maşinii, spre a-l ieri de

data
ș Fi a
riza
şocurile care se produc în momentul ruperii epruvetei. Aşa este şi mașina

crunt,

ai
i
arătată în figura 20,4.

ea

:
Liei
Fălcile maşinilor de încercat sînt piese puternice, din oţel, avind în

Di
i ia

& poieni

e
ar

mm
| interior dispozitivele de fixare a epruvetelor. Unul dintre cele mai frecvente

2
dispozitive este cel cu pene, prevăzute cu dinţișori, schițat în figura 20.5.
Prin coborire, epruveta Z este strinsă de către penele P, iar dințişorii pă-
ci

să pa Si i 44; 7007, i 4 Zi dA |
în suprafaţa epruvetei, împiedicind lunecarea. Spre a realiza o
fi
trund
ZE
rio A
apr ZA g: se Zi
mi,

centrare cât mai perfectă a epruvetei, eviţind întinderea excentrică, ce ar

cauza eforturi unitare de încovoiere, falca poate avea reazeme sferice $.
La epruvetele cu cap se poate folosi sistemul de prindere cu inele din două
9/7 // 41 7 | bucăţi, arătat în figura 20.6. Acest mod de prindere este recomandat pentru
/////// /// /4/717774(1[770 fie epruvete din oţel foarte dur, unde fixarea prin pene nu este satisiăcătoare.
4 î A A 3. Maşină pentru încercări de tracţiune
în figura 20.7 s-a schiţat o maşină pentru încercări de tracţiune, cu
acţionare mecanică şi măsurare prin pendul. Mişcarea de rotaţie a melcului
| M, acţionat; manual sau prin motor, este transformată, în mișcare de
//////n (4444/44/44 translație prin sistemul şurub-piuliţă S, iar şurubul produce deplasarea
//4//// //// 7444/4444 Zi i făleii PF. | | |
4/47 Forţa de întindere aplicată asupra epruvetei E este transmisă prin
lanţul L ia pendulul P şi măsurată pe scara gradată (i. Astiel de maşini se
construiesc pentru forțe mici; fiind folosite la încercarea firelor metalice,
textile, a ţesăturilor, cartoanelor etc.

- 4. NOŢIUNI ASUPRA ÎNCERCĂRILOR STATICE ALE MATERIALELOR

a. ÎNCERCAREA LA TRACȚIUNE A METALELOR

Încercarea, la tracţiune este principala metodă pentru determinarea

pa
5
| caracteristicilor mecanice ale -materialelor ; peniru metale, ea se execută
conform STAS 200 — 75.
În cele ce urmează se vor da citeva detalii, în completarea celor expuse
în cap. 1.
Eprunvetele pot fi de secțiune circulară, ca; în figura 1.11, sau dheptun-
| ghiulară, cu raportul bo < 4, ca în figura 20.8. Lungimea epruvetelor se
| TA Q

ia, aşa fel ca, să se respecte un raport n între lungimea inițială Lg și diametrul
inițial do:
— la epruvete proporţionale normale : p = 5;
Tig. 20.5 Fig. 20.6 Fig. 20.7 ; — la epruvete proporționale lungi: n = 10.

602 | 603
 bentru alte secţiuni decit cea circulară bucăţi şi se măsoară lungimea ultimă dinire repere Lu. Aceasta se poate
face în unul din următoarele feluri, în funcţie de locul unde se află ruptura,
RN =
Le 20.1
| pe lungimea epruvetei :
1,13) Ag — cînâ ruperea are loc în treimea mijlocie a epruvetei, se măsoară dis-
tanţa Lu între reperele care au delimita inițial pe by;
Partea calibrată a epruvetelor are lungimea : — cînd ruperea are loc în una din trel-
— la epruvete de secţiune circulară “mile de la capete, lungimea L, se calculează 2 DN
din deformaţiile parţiale ale epruvetei. A ALE,
PB
Le = ho + 2de; (20.2) În acest scop, încă înainte de încercare, SS _
— la epruvete plate, cu Ag = Qobo se împarte lungimea calibrată a epruvetei în
o serie de intervale egale, în general Q = 10. .
Le = Io + 2VAe. (20.3) Se marchează cu A reperul extrem al 7
porțiunii scurte a epruvetei şi cu B al
9 =
doilea reper, după secțiunea de rupere, de pe ——
ag tă porțiunea lungă (fig. 20.9). Se notează cu gq DE A A AP
r M a
AS SĂ ui i numărul de intervale dintre A şi F. — —
ăi ph | 4, | - Î______— Dacă q este număr par (fig. 20.9, a) se ia 3 k Ir
un reper C, la o distanţă de 99 intervale în oja i -
la _

Fig. 20,8 areapta lui B şi se determină lungimea ulti- Fig, 20.9

mă cu relaţia aie
hazele de racordare spre capete sînt indicate pe cele două figuri. La = AB +2B0. (20.6)
i Caracieristicile mecanice care se determină la încercarea la tracţiune
sint : Dacă, q este impar (fig. 20.9, b) se iau două repere: reperul 0 ia
&. „Rezistenţa la rupere distanța de
F,
Ry =—- =, (20.4)
Q—d-—]l
49 2
unde F,, este forța maximă citită la, maşină. | intervale, respectiv reperul C' ia distanţa de
__B. Limita de curgere. În funcţie de traseul curbei caracteristice, această,
mărime se defineşte (şi se numeşte) în diferite feluri : Q—gq—1l 1
— limala de curgere aparentă R, este raportul dintre sarcina la; care i i
apare o creştere a lungirii fără mărirea sarcinii şi aria secţiunii iniţiale.
Se poate determina, conform fig. 1.13, o limită de curgere superioară Be şi intervale, în dreapta lui B. În cazul figurii, q = 3 intervale, BO = 3 inter-
una, inferioară — Ru ; | vale, BO' = 4 intervale,
— limata de curgere convențională Rao. == 00.2, corespunzătoare unei Lungimea ultimă, în acest caz, este
alungiri remanente de 0,2% după descărcarea epruvetei, fig. 1.15.
7. Ahingirea la rupere L, = AB + B0 + BO, (20.7)
6. Gâtuirea la rupere
— 9.1009, (20.5)
LD — LL
Ap =
0 Ag —A
Z = = + 100 % (20.8)
în care 14, este lungimea, între repere după rupere ; indicele 2 se serie numai Q
cincl este dilerit de 5.
Se dau, după STAS 200-75, unele precizări referitoare la determinarea unde A, este aria inițială a secţiunii transversale, iar Ay. — aria secțiunii
alungirii la rupere. După ruperea epruvetei, se aşază cap la cap cele două de rupere.

604 605
 În buletinul de încercare se menţionează : forma şi dimensiunile De obicei, la, o încercare dată, P şi D sint constante : măsurind cu o
epruvetei, caracțeristicile mecanice determinate, condiţiile de prelevare a lupă diametrul d, se găseşte în tabele, duritatea HP.
probei, defectele identilicate. În metoda Vickers — STAS 492-67.— , penetratorul este o piramidă de
b. ÎNCERCAREA LA COMPRESIUNE A METALELOR diamant cu unghi la, vîrf de 135 (fig. 20.11). Modul de executare a încercării
Pentru încercarea la compresiune a metalelor, conform STAS 1552-67 i

airline
se iolosesa :
_— epruvete normale cu d = îi = 30 mm,

E. DI aa SI
— epruvete proporționale, cu d = fi = 10...30 mm,
— epruvete speciale, cu d = 10. ..30 mm, & = 2,5 6...34.
Se determină acelaşi caracteristici mecanice ca la încercarea la trac- Z ///4/43
țiune. La oţeluri de mică rezistenţă, nu se poate realiza ruperea prin com-
presiune, |

5. ÎNCERCĂRI DE DURITATE

- Duritatea este proprietatea materialelor de a rezista la acţiuni me-

canice care tind să le distrugă suprafaţa. Pentru materialele cu structură,
omogenă, s-au stabilit diferite relaţii statistice între duritate şi rezistența,
la rupere. Așa, de exemplu, la oțeluri-carbon se poate lua şi cel de definire a durității sînt similare celor de la metoda Brinell. Aici
se măsoară diagonala d a epruvetei.
6, = 0,36 HB, (0.9) Metoda Rockwell are mai multe variante, cele mai răspîndite fiind
unde HB este duritatea Brinell a materialului. Rockwell C şi Rockwell B. În metoda Rockwell C, penetratorul este un con cu
Măsurarea durității nu necesită ruperea epruvetei sau a piesei încer- “unghiul la vîri de 120%, iar în metoda, Rochawell B, o bilă de oţel.
cate, deci face parte din categoria încercărilor nedisitruciive. Din acest în figura, 20.12 se arată schematic modul de executare a încercării,
punct de vedere, încercarea durității este foarte avantajoasă pentru con- care cuprinde trei faze :
rolul pieselor gata fabricate sau al semitabricatelor, mai ales pentru piese — Se aplică o sareină iniţială Pg sub efectul căreia penetratorul pă-
mari, unicate, recepţionări ete. Evident, încercarea durității nu înlocuieşte trunde în piesă pe o adincime e.
total încercarea la tracţiune, care este încercarea de bază a materialelor. _— Se aplică apoi, peste sarcina; P,, o suprasareină P,, sub efectul căreia
Avantajul pe care îl prezintă încercarea, durității a făcut să se răspin- adîncimea de pătrundere creşte.

=
m:
dească o mare gamă de metode de încercare, “statice sau dinamice, cu

6
aparate de laborator sau portative. Este interesant de subliniat că duritatea A

nu este o mărime fizică definită în mod univoe : există metode care măsoară a P incercarea
duritatea în daN/mm 2, altele o măsoară în mm, în daN, în s ete., după /ncere area Aj (2 (2)
principiul de funcţionare al aparatului de măsură. 2) /g
Printre cele mai cunoscute metode de măsurare statice a durității
sînt metodele Brinell, Vickers, Roclwell. | SI, “
În metoda Brinell — STAS 165-66 —, duritatea se măsoară prin € e]
aplicarea statică a unei forțe P, cu ajutorul unui penetrator sferic de Ip: S Hi & PUI ! A

diametru D, pe supraiaţa lustruită a epruvetei (îig. 20.10). După înlătu- IE th țo! SI Ț —- i A!

rarea sarcinii P, pe epruvetă, rămine o amprentă, sub iorma unei calote

sferice cu baza de diametru d. Duritatea este definită ca raport între mări- RA 3
IS,
|4Fe=100-e az
tvon_inp N
N| IE E MI ARE=136-2
mea forţei de apăsare şi suprafața laterală a amprentei (calotei) lăsate pe
piesă Fig. 20.12

HB = 5 zi [ăaN/mra 2]. (20.10) — Se anulează suprasareina P,, menţinind sarcina iniţială Po. În
— (D —VD2— d) acest fel, penetratorul rămîne la un nivel cu e mai jos decît unde a fost la
sarcina iniţială Po.

606 607
 Duritatea Pochkell are valoarea, „ Încercarea de. reziliență, se &xecută. cu ajutorul. ciocanului-pendul, a
-cărui. schemă este dată în figura. 20.14. Ciocanul seiridică la; o înălțime. Ho,
HR =E —e, respectiv. cu-un unghi « şi este: lăsa; apoi să cadă asupra epruvetei £, pe
unde e este adîncimea menţionată mai sus, iar E o constantă, arbitrară,

0
ONE E I

OI?
avînd valoarea 100 la încercarea C şi 130 la încercarea B. Cifrele 100 şi 130

A
reprezintă un număr egal de diviziuni de 0,002 mm fiecare. ' i . . . [n sr

Încercarea Brinell se aplică la majteriale cu duritate mică sau mijlocie, ia ci

i
E
,
ga
- | Pa PE e _i

pînă la H.B s 500. La materiale cu duritate toarie mare, se aplică metodele

| - apei -. | pe . PIE LE AI ' Fer SE i
P A NE N: Ri po Pi rm II DR
II CI IE: şi
j E i - F oa

Vickers sau Rockwell. ri ta E AR si LL Ia a

Mărimea durității obţinute prin cele trei metode este complet diferită.
Taj i 1-3 pri E rur qi RE ! E

Există însă tabele comparative, cu care se poațe trece de la valoarea duri- |

n
aha . Fi i i MA „Di 1* Li
_a ra

tăţii măsurate printr-o metodă la valoarea dată de altă metodă. MI | ati PR |: 2

Ni 6. ÎNCERCĂRI LA ŞOC
Fig. 20.13 „Fig, 20.14
SEE LE 07 FE E pai IŢI

=
Încercările acestea au rolul de a determina comportarea materialelor
la sarcini aplicate brusc, prin şoc. Studiul solicitărilor prin şoc se face, cum care. o rupe. întrncât o parte din energia cinetică a ciocanului se consumă
s-a arăta în eapitolul 13, prin folosirea noţiunii de energie de deformajţie. prin ruperea epruvetei, el see ridică, după rupere, la o înălțime A, respectiv
De aceea, în cadrul încercărilor la şoc, rezultatele se exprimă de obicei tot „GU un unghi B SE Die it Sa asia ul Esi LOA LEI zi Sri a E LE Tal,
cu ajutorul energiei de deformaţie, fără a exista însă un consens unanim “Dacă, Gieste. greutateax ciocanului uerul mecanie, consumat pentru
în acest sens. Există metode de încercare la care lucrul mecanice necesar ruperea epruvetei este,! iasi sing olt bre gti fate DIRAL E RIS
pentru rupere se raportează [a volumul epruvetei, obţinind lucrul mecanic DA pi ore ri Die irri53pt li zi ji: în crista Bă pt Seturi,
specific de rupere 4 4 | , Dra i IE LII ii Tr i pr : :Î'j

Înv — / V. Di tiu Spa Sfin ra: ter rapa fer

Alte metode calculează raportul între lucrul mecanic de rupere şi aria Te ral iai
secţianii de rupere, numit reziliență,
care
Sina ai preeiiiă tei:
și dintre
În fine, în altele se dă mărimea energiei necesare pentru a rupe o
epruvetă de dimensiuni date.
Încercările 1a şoc sînt destul de variate : încercări de tracţiune, com- ze nea SI Si
c
1 . . - . N a. i a. Ei N . * Și ..

T că DIR ta
presiune, răsucire, încovoiere. Dintre acestea, la materialele de construcţii, E A PE A a a | PE apă 2

nemetalice şi fragile cea mai uzuală este încercarea la compresiune prin EOU = Etaaăjeae). ea?
șoc, în timp ce la metale se foloseşte în special încercarea, la incovoiere
„a ra [- - 1; . LL II fai zi Ci ac LIT E a a e
A inimile: Midi ij il . il: ii ale îti ha LOR E E a a ti !

prin ŞOC, Litera K este-uh 'Sitabol intărmziținal pont fezilicaţă literă 0 arată
rari

În cele ce urmează se dau citeva amănunte asupra celor două încercări

că încercarea:se: face; cu ciocan perdul. de:tip. Charpy iar: Litera: su. arată
de încovoiere.prin șoc pentru metale, standardizate la noi. 'forhiă crestături epruvetei. Lie. Si SERIA Tir! i Că _ ui utile q- CE a 30 di tE 1:
if N Ea CEL rit SE rapa Ea) tite ol rs: :
a. ÎNCEROAREA DE REZILIENȚĂ PRIN 500 PE EPRUVETE i: dn
+
b., ÎNCERCAREA DE ÎNCOVYOIERE
CU: CRESTĂTURĂ ÎN Y
Încercarea se iace, conform STAS 1400-75, pe epruvete crestate la IE Ra ci aie Io ICI A i a
mijloc,avînd forma şi dimensiunile din figura 20. 13. Întrucât rezultatele ex-
perienţelor variază cu dimensiunile epruvetelor, se recomandă a se lucra - 5, a anetoaloă
“ginnilairă; celei de teicaţăi vespeotiv. cu același aparat. "Forină.
numai cu epruvete standardizate, bine polizate. Menţionăm că oţelurile de nile epruvelei, honiniale folosite în” această încercare sînt arătateîn figura
rezistență mare (de exemplu o, = 80...100 daN/mm 2) au rezilienţă rela- 2015. Rezultătele ” se - exprimă! prin. "mătifnea; „energiei necesare pentru
tiv mică (5—10 daJ/em 2), pe cînd cele de rezistență mică (de exemplu OL 4 ag ari Ea Cici ta
rupere, de exemplu
37) au reziliență mult mai mare (25 daJ/em 2). Rezultă că oţelurile de mare i ze ED E ea DI ba E IE a N n Și aaa dili

rezistenţă nu sînt indicate pentru piese solicitate prin şocuri. DEN

“y pa

ID
- .

AI
pi

pa KV.=:8 da ai
608 39—c. 1801 3609
 a piesei dă naştere unei linii de limecare, vizibilă la examenul microscopic.
» S+De obiceisimbolul KV, este urmatde două grupe: de 'cifre, prima, îndi- Printr-o șlefuire, linia dispare. Cta a
cîndiensrgia disponibilăva 'ciocanului: înainte:de rupere, iar a':doua lățimea "Pentru o epruvetă, formată dintr-un număr mare de cristale, în acelea.
e pirreța stra tr să îmi Ti epruvetel> Astiel, notația i. :.
care sîrit; orientate favorabil faţă de drecţiile eforturilor unitare tangenţiale”
E =7 daJ
KV 20/5
-L

TIS Supraiae piesei

|:
Fi
]

12 _
arată că ciocanul aveajenergia, dis-
Eu

„8
Arta
/

RS
. . . . . i
E) AA Pa e _ponibilă de 20 daJ, iar epruveta . .....
ME N
| — o lăţime de 5mm.-.-. |
. Figo ue Încercarea, normală se face, cu 4 9:05... d

a energie _disponibilă de 30 dal şi

ră
_ Samael a aa » L 4 i L 1 + L_ă :
a

epravete cu-lăţimea -de 10 mm; în. acest -caz se folosește. numai Li ii

simbolul EV. [| desc ă: mu E 1 ni - L] a.
„»
Lili
.l....
Lt Ă : '

|
SLIP
i LI . r

e Fe
LE E)
ce re n tate
a!
.
! :
o 2 e 2 ma
de ]
Au . . "4 .. |
E IE „aj

"- ZANOȚIUNI ASUPRA RUPERII METALELOR ” €

% ră | Veta!
ni „ aja ui i
2

= RES
RI Xa

îm 10a 19, DEC I 706

| LRPI ă

Cv
VĂ- _ aa _ | PE Ma DP E a ae ra Sp 300 SCRI _—-Î- Ab A i 4

EI RR NR ERE
E IA i E Dai NE PE Pi Da RI N II DORI E Sa 25000 NE Ie a 3
9 | pf /0 oranp si PRR COCO R
ae
PRE.
ae
AIE
IE
EDO) Ei
PI
LA
ee:
d Bra
„ln
ali A AZI ea
INTEODUCERE
ia ERIN
I.
RD a A
a
CUIID
Re
DARIEN
.
ati ii Dă:
Qi
LA /uriecare N Detatatetat atata
| me ee - | Votetateteococa
„___ Raperea, adică separarea unui corp în două sau mai multe bucăţi, sub i “o. e le - . : PRR st,
'efectiil sarcinilor aplicate, constituie starea limită: extremă-luatăîn consi- |pm | . .. , .
4ţ etateci
0 |
derare în rezistenţa, materialelor. Desigur, relaţiile. de calcul stabilite: în | z| sinel 2 te Ş
a | | le «.
-în cel plastic, nu pot îi aplicate la
domeniul de solicitare elastic,.chiar-și
i Su +! .») a ÎN N ARS _

rupere şi nu pot explica acest fenomen complex. | Ii di + .”.. | o | = ii SR x

lee.
| ? |
pi | o . AY
- 9:09

„aa Studiul ruperii reprezinţă de iapt o cercetare interdisciplinară, unde IN . ' ă , . : . .

se. întâlneșe fizica “corpi -“S6ud, metalurgia. fizică, teoria 'plasticității. =

mn l
; Da
PI
pa,
1
e e.i * . | F
Te ti ati n onnmă
dn ulţinda Yreme ari. Iuat dezvoltare.noi discipline, cum, sint mecanica a Fig, 20.16 Fig. 20.17
ruperii şi fiactografia j aceasta din urmă explică fenomenul ruperii prin ; a n a ama 7

liber, cu microscopul obișnuit,

analiza, șuprafeţei de rupere, tăcuțăcu ochiul a maxime (adică 1ă, 45 faţă de direcţia forţei de, întindere), vor apare
astfel
“gâu cu microscopul electronici :. 0 ln. de lunecar e,
fenomenul de de lunecări. Pe suprafaţa, epruvetei (fig. 20.17) apar
După mărimea deformaţiilor permanente, care preced ţa, acestor linii pe: supraf aţa unei.
numite linii: Liiders-Hartimanno Existen
rupere, se disting două feluri de'ruperi=
piesă atestă o Gompurtare tenace; îisoţităde deformaţii:plafasticerpmaprecia bile.
— rupere ductilă, precedată de deftormaţii apreciabile ; . „ne pio$ rpri Veb Sri 2
sii: := rupere fragilă, precedată de: deformaţii foarțe mici. -. . «i!
pP Ă E - - - - a ză
LI:

i
îi pa Ea
-
aL. ere at]
Th a _ , „:- “perr e pei
pe a
BAUSCHINGER
Si Pai
BRECTUL
SIA SELL
0.
8 E DR POR a ED , , N i ) ELPRi

tar
“id CERNII - LIIN Ăa + - 2 , Ă

iar: Dinipuăet; de -yedere ali pericolului pe care îl.prezinţă,.; comportarea SEI Da > 1 ie îr: DAE TO a ra tiiă a IILE iai IT IES

ai ta
E creata Dau fa cul rdla, tcree a Seira 7 pi pe
- a 1 _
2 Ta Fa fas. pal
ductilă este de preferat, ea permiţind o redistribuirea sarcinilor
ce cauzează întindere
ruperea, o anulare a virturilor de tensiuni, micşorind efecţul catastrofal Se consideră curba caracteristică a uhui oţel soliciţat
ma
de, întindere “este
respectiv:-la compresiune „(fig.. 20.18). Dacă “solicitarea
al ruperii; sn. are curgere,
pînă la punctul B, aceasta produce o creştere;a limitei de
a pa:
E i
'
a
Li
=
: A 7
ma
Hu
1 PI Ia
re
a .
pir!
PE EI
ara Pa -
v_i
r pm, 2 da d.
a
da hu. îl!

extinsă
e
poartă”
-

li. reoe,.
tar
, e

solici
Pa. mem

de la, cy:lais!,. Acest fenomen, realizas printr-o, aurie

ini ap
. Li dau. E j

». FENOMENUL DE LUNECARE PLASTICĂ

numele: de-gopuisaj.: ,;«+ sii, era nu i TE tt traiDI AD Lea îi |
ceia 7 u t i D ă ab a
a RE a
E Ie PR E II II a EI
o
a Metalele folosite în tehnică, respectiv aliajele lor, au o struotută cris- Dacă ăsupta piesei ecruisate-seexercită apoi o-soliciţare de
compresiune, se»
“talină,..În general, cristăleleau orientări oarecare, în interiorul unui aliaj. constată că limita de curgere scade, în valoare absolut ă, de la Gre- LA. Ge: -
i "Bie reţeana aţomică din interiorul unui cristal, reprezentatăîn figura Aceasta înseamnă că după ce s-au realizat deforma ţii plașțice întrun sens, -
20.16, a. Sub efectiil unor eforturi unitare tangenţiale putiernice, la. un celevde '»sens contrar pot;fi- produse curefortiuri. uniţare mai. mici, 3,deciţ-
momenţ dat se produce o lunecare pe un plan, în interiorul acestei reţele, iul Baţischin ger:
primele. Aceştui fenorhen i.s-a dat; numele:de-gjec
ata:
cum se arată în fig. 20.16, b. Intersecţia acestui plan cu supraiaţa lustruită
610 N EE A E
G11-
m.
 etuazi sie. tem 6. RUFERBj DUCTILĂ ȘI RUPERB:FRAGIL. .., vare sensibilă a ariei,secţiunii, luînd forma, de „con-cupă” (îig. 20.20, a)
A age sau de două virfuri de con (fig. 20.20, b), sau poate să se facă prin lunecare
:
_„ Se conside răs douăEoţeluri,- care se încearcă la tracțiune pină | a rupere, . su: , CEI i PE Z- Da! ag: i i :
— ceea ce duce la lungirea piesei — fără, variaţie sensibilă a secțiunii
ținînd curbele caracteristice 7 și 2 din figură 20,19 Se observă pe aceste
AI IE .. mă î: Pi al;
At _ ari

pia. i a: i LI: e.
A: i . ” a ti Î: LI rr
p ! ii MI iu 3 ”
. SE: me: d _ - tai A i i Ma ir Hi i i. ta : i Fi
, î , | EI i ME i ad) - Ă : ă , -

Of L -. RR i
ei - , . - pu : pp Pi : „ri
r ICE.
A
„|. pi
-
E |
,
i „A | ;
--
. . .. -
i - "
- 1 Ri
i „e e
. ni . . i .
. . i .
ii ' „- a -. ” Lat !
LE LE PI N II N 19 II e, PIE . '
DI . - - ' N... i - a 23ji pa
.. pr, LED
k Hi
-; B !| | A d .
“iau i ă |
a. - . .
E LE po 1! -! PE
ca IT a It SII -gz
LC: . Lira i ah „i
Pai PR e cr irina drd -] ÎI Ra h-
. . . . .
Pai . PI - . -
FL , . „N cu .
[ii - i .. N a | .
i . . ” L)
id , AMI Dr „. Pi . ; Ra. - : 1! ]
m . L Ei . „Ie il Mi
: FI aa . -
. ata
artă 11 + N ! -) y i Z/ .: | Hi „a ” N. ELI

e Ne Pl i SERE NINE ES pp
. + hi j Ş a = E AI

kr i ș Ă , - î ce | a | Cl „TI HE Pi
. ;
. . 1 . - a - .
Pa

“a . d e, A "a ERR a
: d; ,

E)
Fig. 20.20 i — Fig. 20.21 m „Fig 00.22 îi
pa

(îig.20:20, €); lă: ruperea. frâgilă, răperea are loe.brase, ziormal pe direcţia
forţei, fără deformaţii sensibile (fig. 20.20,0). o o ii
La o tolă (învelitoarea unui recipient) 'aspectul 'secțiunii. de - rupere
LI]

, .

fragilă este.ca în îig;:20.21,,a,iaral celei de rupere ductilă, ca în îig..20.21,b.

Li [i
i LIRI ka
--j

însă modul obişnuit de rupere al materia-;

sr

1„ABumiţi factori pot modifica,

L]

dz
Pa .

EX N pa Apa
DE
Mia iDR
LI i i
ză
lelor E STIU Tan
a - . Pa - . - , h Ii , , Ă . :
i —'1ă temperaturi ridicate, metalele; care în mod-normalsînt; îragile.
Pa
dz pe
ea ar pe
e m Agia
FIgI20Â81 pi ci și ae
in Ifă. fai
Îsi rii "a Fig: 20419... si-i. fai (oţelurile de.mare:rezistenţă) prezintă-ruperi:duetile; ici i
Se ur (TE ai Patooziz so rire ipriere mt pr ” — o epruvetă cilinârică din oţel de mică rezistenţă, avind un : concen- :
î_i tt A
îi pa

cuib râzistenţele ila rupere ou, 0, respectiv alungirile; la. rupere 9: Bani de solicitare
trator care îi reduce mult secţiunea şi cauzează o stare triaxială
Oţerul::7, eu alungire:la, rupere foarte:mică, este un:ojel fragil, în diimp.-ce; (fig. 20.22) se rupe fragil; aia i
oţelul2 este un oțel ductil sau tenace. 1 supuse la şocuri puternice, că;și la solicitări de: oboseală, oţelurile
e Lai: e i
Împărţirea materialelor în „aceste două. grupe mari, din punet de
tenace. AN 0 comportare fragilă ; a PE A II

vedere al ruperii la temperatura normală, este bine cunoscută, Se pot cita: um care la compresiune; se rupe fragil, dacă este
cub.de marimoră,
rial
duetile e
: oţelurile carbon, bronzurile, ajamele, aliajele de supus. unei presiuni hidrostatice puternice,se deformează plastic. :
1.— mate DI 0 nu sînt proprietăţi -
le plaștice ete; aliate, de: mare r6zistenţă, fontele,:beto- : Rezultă de aici că ducţilitatea sau fragilitatea
pa bt
aluminiu, mase
=

e xnaţe riale e; oţelur

îragile ile i: absotute ale unni: material, ci ele depind:de condiţiile 'care favorizează un
a
a ai | de rupere sau altul. Din punet; de vedere al importanţei tehnice, tre:
pr
E ae
aa răod.
Mini
E n dai o iei J E
i i,
i
E i

nul, pietrele, stiela eţe,.

LEE 0 II

“O distincţie la, fel de netă între cele 'două;'grupe-de materiale apare la cerea oţelurilor obișnuite de construcţii de la starea ductilăla cea fragilă,
încercarea de compresiune; în timp ce materialele îragile se sparg, adesea. în anumite,condiţii de temperatură şi, solicitare, constituie o problemă ce a
în mai multe bucăţi, cele tehace : se turtesc, de cele-mâi multe ori fără a se! fost mult, studiaţă în ultima , vreme. În limbajul curent al construcțiilor
ai ni ai
de oţel, denumirea de rupere fragil ă înseamnă de fapt schimbarea; modului
LE .

i o ni. i i, - ID a CI A a Ie Troia
|
putea rupe.
se Vor
obișnuit; de rupere, cu țţoate consecinţele sale. În cele ce urmează,
"Aspectul piesei rupte diferă la cele două tipuri:de ruperi. În figura _
20.2 0 [85]; în mod:'schematizat, aspectul piesei pentru cele două -
'se afată analiza, condiţiile în: care apare. ruperea îragilă a oţelurilor și actorii care
feluri de raperi :'1a ruperea; duictilă;: separarea; poate îi însoţită de o micgo-: favorizează, sau cei care pot împiedica. acest fenomen. -

612: i 613
 8. RUPEREA FRAGILĂ A OȚELURILOR ': « Făcind astfel de încercări cu epruveie la, diferite- temperaturi, se poate
construi o diagramă ca în fig. 20.23. Teoretic, la o temperatură :P, diagrama
a. CON IDERAȚII GENERALE are-un sali ; aceasta este temp erațura, critică;de tranziţie, Deasupra acestei
tenaporauri oşelul se rupe ductil, dedesubi se: rupe fragil. SI aa
a. Condiţii de producere a ruperii fragile [i
Cn

UI - : m CR Ia ia ! ' NL A II E IRI i ăi II 1] [a

Cercetările făcute au arătat că ruperea fragilă este condiționată de: _ |. i RN ap INIIN ED) RR e

— existența unor eforturi unitare nominale: (de calcul), inferioare limi- - Duori/
tei de curgere, dar superioare unei anumite valori minimale, respectiv EI | a ARE ua
acumularea ; unei anumite energii potenţiale de deformație în piesă; m Ă PT
|
— 9 temperatură scăzută, interioarăă temperaturii critice de fragilitate pp
RES
Se et. a i|
a maseriajului ; EI LE o
| i:
o ba il
|
:
e]
CE
.
ELE
7

— exisţenţa unor fisuri: sau defecte. în: material, care, să tacă „posibilă SE,
&= R
. |
'
fu.
IE I
Pa „d
Si
E
i
Li

inițierea, ruperii fragile: AN - TI ] De i ri (o A asi

Etectul dăunător al ăcestor: factori este acoblitizat de: 0:serie: de îaetori
constructivi sau tehnologiei : concentraţorii dej eforturi; uniţare, dimensiu- Să
mă
Zonă de |
i
i
i
st
rŢ

-
nile mari ale construcţiei (lungimi, grosimi), tensiunile interne. : E IN IEă: iri Paaziţe Eger
Ruperea, iragilă are caracter intempestiv, se- produce fără, deformaţii ti : III Me 9 Da AND
ie ERIE III Aa
prealabile vizibile şi se Bropăgă cu viteze, foarteimari. |
Majjoritaitiea, accidentaloi: care s-au produs (nave, poduri, vase:sub pre- Er are = | Bji. i Temperoapă ai tz
siune) au,dvut loa la terpâtătiiri între —20*C şi.10*C, respectiv la; eforturi PIE Bi ' Fig. 20.23
” -
a 8 RI
,
Ie
.
II
., 1
Ea dai
NI să

unitare nominale între =, 6, Şi 3 0. -

! E
[r
aa
h

în realităte, tranziţia între starea, ducţilă și cea. fragilă; are loc după o
În general, ruperile fragile se iniţiază din șuduri Și, Gin. concentraiiogi ,
PN rara A linie înelinaţă (linia plină din fig. 20.23), ceea ce face să existe o zonă detran-
puternici de eforturi unitaie. E ii ai ii mie SI NET I IE E CR “ziţie. În nod curent se obișnuiește să se precizeze O anumită valoare a, rezi-
= n:.Ben Cauaele. ruperii, fragilă. aie Pe to pati oii pă lienței sau a energiei de-rupere, la atingerea căreia s-a ajuns la ruperea
.+Se-consideră drept: principală cauză a ruperii. fragilă imposibilitatea fragilă. Astfel], la încercarea de rupere pe epruvete cu crestături în V, se
poitru, “material. dei a prelua deformaţii: mari, în- comparâţie cu iimaterialul consideră drept limită de trecere între starea ductilă și cea fragilă, energia,
tenace, Această, pierdere a tenacităţii este-datorită stării complexe (spaţiale de rupere de 1,4—2,8 daJ, în medie 2 dad. re
sau plane) de eforturi unitare; temperaturii scăzute, deforiaţiilor. plastice Zona, de temperaturi de tranziţie poate să se extindă pe, o bandă de
mari produse anterior sau:în tipul solicitării, gtadiențului! mare al detor- “100, sau chiar îmăi mult. 'Xaloârea, mijlocie. a acestei zorie este erapera-
măiţiiiloz in: zonă; concentraţorilor de eforturi unitare; La tura de tranziţie 7, Pentru, OL 37, această temperatură; este, în îi a
"00, iar „pentru OL 52 este de 150, Na -
Y. Temperaiura de: rânzipie 3 ]a
în

RISE E
"Pentru construcţii care luârează în "condiții de temperaturi joase, un
d...
| oțel este cu atit mai avantajos. cu cît are temperatura, critică, mai coborită.
Experiențele au arătat. că oţelurile de construcţii de uz ; comun; care la, Trebuie. precizat; că. încercările. cu epruvete Unu :conduci exact; la
temperatura de; 200 prezintă, rupere ductilă, se. comportă iragil sub 70. aceleaşi rezultate ca acelea cu.epruvete în. V : la :epruvetele U, curba; .de
anumită temperatură. . SO iai ară “ranziţie are un.aspect mai -abrupt;; la epreretele 1 Y, veraperatarile ded
tranziţie obţiniuţe sint ceva mai ridicaje, m ru
i; S-acrezut, la. început, că această trecere a oţelurilor de.la.. starea de,
comportare: ductilă la cea îragilă este condiţionată pentru un: “material
dat: — numai de. temperatură. Da a „de ţip-OL 37 şi OL 52, din punctul de vedere. a]i Aita EPA
Una din principalele deosebiri înțre materialele care se sonaportă ductil Calitatea | „A: calițate obișnuită, pentru construeţii de importanță
şi cele dare se comportă frăgil este diferenţa, mare în-ce priveşte capacitatea;- redusă E
de a rezista la şocuri. Diri acest inotiv, temperatura, detranziţie a oţelurilor “Calitatea; B: calitate normală, pentru construcţii supuse 1la solicitări
se determină în-mod uzual prin încercări de încovoiere prin şoc, iie pe normale; Se
epruvete cu. crestărura în U. (rezilienţa, KOV,
1 dad jem Sh île pe oprivete Caliţatea O : „calitate îmbuunătăpă, pentru construcții care ar putea îi
cu crestătura în V (energia KV, da). - - - | în.pericol derupere fragilă; i - —- ti

614 es
 punct, maiterialul nu mai are ductilitate, deci se rupe fragil; Pentru epruve-
Calitatea D : calitate înaltă, pentru construcţii unde există sigur peri- tele fără defecte, această temperatură este destul de scăzută. Dacă epru-
col do rupere fragilă. : ii veta are un deiecţ, curba, - Yezistengei €de rupere coboară brusc: în'zona, de
= Pentru-Aceste oţeluri, se prevăd limite în ce priveşte energia: de rupere . pi : d.
. [ pai
Pi

pe epruvete cu crestătura în V:
L Sia o “ Rezisterja ile pipera mi i ia ma
— la, calitatea 0, să fie garantată valoarea KV, = 28 daJ la 00; i a “(fâră afet) o Ă
— la, calitatea, D, să se garanteze KV =—2 8 da la —200. RS fezistenţa de [UDEPe See ”
SS N Zi esa Zu defect e . i

„B. SA ZRIB. RUPERIL FRAGILE 18

„ P i FI
a -R „

SS ZaA dr| “Feziseafa (23,de IDR

m;
În procesul de rupere fragilă, se. ! disting trei faze, caraeterizate prin Ei 7 <a rupere it
/ POPA e și
anumite valori ale parametrilor ce condiţionează acest: fenomen : : Ş
pu R 7 A A ia | ie
a
Tag tam |
— îmițierea (amorsarea) ruperii tragile ; Si LI i . Ş . 7 SL ti | i Pi E Ei -

„— propagarea ruperii fragile ; N ls >

. NSE ' o 7
7
Stii ” ! ne i RI:
== / p
i
Lita pă curgere:
” ati AI

e
3-3 A

— oprirea ruperii fragile. : a | ici

&| Z = j/ /
Faza principală, este cea. de. iniţiere; a ruperii fragile ; asupra ei s-au Uy 7
RPR DAR AR aie
concentrat cele mai multe cercetări: După cum se va vedea, propagarea
/ ie

fisurii este condiţionată de anumiţi factori, care, îi. oarecare măsură, pot să A
/ ei ta Le “(prirea fisuri tit
difere de cei care dud la inițierea fisurii. . . pat
Oprirea, fisurii de:rupere fragilă este de o “deosebită importanţă, ea i
PE NI EC AIL II Mi NR
Î :
PPP PPP
ALE ma | ÎN i . i fu
putind limița, dezastrul produs, de un astfel de accident. m, | ACI II -NDT t ie ! : a. aa | ia: Sa Temperatura LE
e: II . . azi Lp i Fia, 20.24 jiira „i [, CEI | ERE E Ia „or

za o: e INIȚIEREA (AMORSAREA). RUPEERII FRAGILE. E) ii Ea LI RE CI AR sii

E ” Ameplele cercetări efectuate. pînă azi au dus la tonchuziă, că iniţierăa

fisarii de: rupere fr agilă, este condiţionată de exista simultană a urimători- SN e Riperer Se. di
lor factori | a
Da Să N 5 pi | “N
„1 — defecte sau. fisuri, de: 0 anumită niărime:.PI
—— temperatură gală sau. inferioară celei critice ;: Li E
"Rupehe:În dome-
— o anumiţă mărime a eforturilor unitare. re RI N SE Ampere
“Pentru “producerea ruperii fragile trebuie- să existe un loc de înițiere, ta) |
constituit dintr-un defect de material, defect de sudură, concentrator de eforturi mon pipera În j
3 9
umiiave. Studiile arată, în general, "să cu cîţ defeatiul are dimensiuni mai -Ş = Vopmeriu/ i:
mari, fisura, de rupere fragilă se poate iniţia] la, uri efort; unitar nominal mai SEA Zlasi/z =
a dl |. Mia
'eoboriţ.. ,
-* “În ceea ce priveşte starea de eforhiri umităre, se poate vorbi despre” o Ro i

stare globală sau nominală, dată de calculul de rezistenţă, precurni Şi de o

Â.

„$ 2%
a al Gr

stare locală, studiată prin relaţiile mecanicii ruperii. -.

1
]
: În 'ceea, ce priveşte starea. globală de solicitare, se constată că ruperile , 3 Ig. Date m 5

fragile au loc la eforturi unitare inferioare limitei de curgere, cu atit mai Ruperea puse propaga...
coborite cu. cît defectele sînt-mai mari. o + ci S iată E
Ea SS a Sa | _
4-6 dzh/ma€
A S-au căutat diferite explicații ale acestui teriomneri complex, Pe baza //0Fe10 720 737 740 UZ 7000
teoriei stabilite de Pellini, se poate construi o diagramă ca, în îig. 20.24, care | NT
e pepe e i Temperaiura .; Daca
“arată variaţia rezistenţei de rupere Și a limitei de curgere a unui oţel, cu DR fig. 20.25 . e i
temperatura. Se observă că pe măsură ce temperatura, scade, aceste două
DIR Ara Pai 1,
_.— -

mărimi cresc. Limita de curgere creşte însă mai repede decit rezistenţa tranziţie, fapt câre face ca tenperaţura NDI să crească, deciitupeierea răgilă
de rupere, iar cele: două curbe se întâlnesc într-un punct: F, căruia îi core- să se producă'la, o temperatură mai. ridicată, corespunzătoare punctului: R.
spunde temperatura NDT (nil ducțiliiy transition temperature). În acest
617
Dai

616
Deasupra, acestei temperâturi, curba rezistenţei de rupere creşte repede; -ductil ;între curbe, se:produc propagări fragile cauzate de o fisură iniţiată
printr-un accident, de. exemplu un şoc puternic... NI IER
punctul P.reprezintă starea, 'la care ruperea este sigur ductilă. S-a desenat, Fraetografia: dă „posibilitatea, să; se precizeze modul. de iniţiere. și
în fig. 20.24; şi linia limiţă inferioară care marchează oprirea, fisurii, deci propagare a fisurii, deci să se explice condiţiile în care s-a produs un accident.
imposibilitatea de producere a ruperii îragile. |
Practic, diagrama Pellini se construieşte pe bază de încercări de labo-
rator şi are aspectul din figura 20.25. Examinînd această figură, se con- iii A. ii i 7 t Ț T
NS „SE Eraperaiura Ze fronzi-|
“E ! E d, Ni? pezhru propagere

— la temperatura NDT, ruperea se amorsează la valoarea c = sg

DE dv Ş NI gi e, SS sri „

cînd defectul este foarte mic, respectiv la eforturi unitare din ce în ce mai S | frafzitie peniru
mici cînd defectul creşte;. o | | -S „i fe Nm/Yerea fisuri | ,
— la temperatura ND'Y există o limită inferioară a efortului unitar
LR a. - , Pr) “

(4—6 daN/mm ?), sub care ruperea fragilă nu se mai produce; r - ii. '

— peste temperatura NDT, curbele respective se ridică, iar la, punctul

3 ae pa Pu 75 —

P corespunde starea de solicitareşi temperaţura la care ruperea. fragilă nu

pri i i Te re
Cu CE a iii Ma

mai este posibilă. m E ae | a RI IEI 2-0 AI ăi

"a
o „Ri
Sa a a —
DIDI “II AIE
35
Fisura, ruperii fragilese propagă, în lungul piesei, în mod diferit; de cea POR,
Ă
X
SOTI
E
E

a ruperii ductile. cl i E. i _] m, .

Astfel, la un tub rupi datorită presiunii interioare, TI Te i TB or 0 pa Pe ci 05 e Duta

Temperatura, Ci ati za
a, fisurii doboară bruşc în zona temperaturii de tranziție (fig: 20.26). La ru-
perea fragilă, ruptura are un aspect de clivaj, cu fisuri sinusoidale numeroase,
e pif
Fig, 20.28 - a >
capetele avînd un aspect cristalin. La ruperea ducţilă, secțiunea de rupere a atata

se propagă în linie dreaptă sau după o elice, caracteristice ruperii prin for-
iecare.
În ceea ce priveşte viiezade propagare a fisurii într-un metal,ea este
funcţie de : mărimea piesei, distribuţia eforturilor unitare, temperatură,
În secţiunea unei tole ruptă fragil, apar o serie de linii caracieristice,
după care se poăte. stabili sensul de propagare a fisurii, respectiv locui compoziţie chimică şi structură. Limita, superioară a acestei viteze este
de amorsare a, ei (fig. 20.27). -...
a

ai, iz ul
Studiile-efeetuate au arătat că se pot determina două temperaturi de a a088VBle .
tranziție : una, de iniţie fisurii și alţa de propagare a el. Temperatura
a re:
unde E este modulul de elasticitate şi o — densitatea, materialului. La oţel,
i -F

această limită; este de 1970: ns.)

Pi - ii Ă 1 :
.. E E . _ apa aL ae - - . ae n Âa.— . ,

- o] Iu i să . ' , i Pi
aa
. A) i — * bu , | ; | EU

| pam
i
că]
. e
=
1
” -
ȘI E
- *
, +i ,
LI
aa
,
EA:
ui
i Tia rîndul-său,
la un rezervor sub presiune, fisurat, viteza de decom-
Viteza de propagare a fisuri

A Pee Cina - e -
| NR : E i
“primare este egală cu viteza sunetului în mediul respectiv (în aer, 340 m/s).
A
__ Dacă viteza de propagare a fisurii este superioară celei de decompri-
mare — fapt realizat -în - cazul ruperii fragile — fisura se propagă pe
distanţe. foarte: mari, avînd eiect dezastruos. |

i io 00, OPRIREA PFISURII

Torpirati i i =
Pentru limitarea efectelor dăunătoare ale ruperii fragile, este important
= mm Fig 0026 e me „Fig. 20.27 __. a cunoaşte în ce condiţii o fisură care se propagă în material poate fi oprită.
Cercetările au arătat că oprirea fisurii poate îi realizată prin folosirea cores-
de iniţiere este inferioară celei de propagare. În consecinţă, se poi construi punzătoare a proprietăţilor materiaiului. şi prin. măsuri .construcţive.
două curbe, ca în fig. 20.28, care' separă domeniile de inițiere ductilă — ” : În încercarea Robertson, o tablă de dimensiuni mari este supusă unei
fragilă, respectiv de propagare ductilă, — fragilă, În stînga curbei aupunctate, solicitări de întindere ; într-o margine a piesei, răcită cu azot, există un
inițierea, şi; propagar ea au aspect fragil, în dreapta celei; pline: aspecb concentrator ; la cealaltă margine „tabla este încălzită, cu ilacără,

618 519
 ator
de exemplu
iniţiază fisura în concentr ;
printr-o explozie Şi se „__ Zona, II, în care are. loc ruperea totală după iniţierea și propagarea unei
Se
notează poziţia punctului de oprire a fisurii, respecţiv temperatura În fisuri fragile, la, solicitări statice miei, în construcţii cu suduri sau alţi con-
centratori. | _ . | Ia
. acest pune. Un grafic ca în fig. 20.29, arată temperatura, de oprire a fisurii,
II IC 1. la unefort unitar dat... o: Zona, III, de rupere parţială, unde fisura se propagă pe o zonă limitată,
Ă Ca, măsuri constructive de oprire a fisurii, Zona, IV, de neiniţiere a fisurii fragile, dar de propagare posibilă, atunci
se pot cita, : existenţa; unui cîmp de tensiuni cînd a fost produsă de un accident. | e
reziduale de compresiune ; sudarea unor benzi Zona V, în care fisura fragilă nu se inițiază şi nu se propagă.
transversale pe direcţia fisurii probabile (Opri-
Ffartul uprfar aplicat 6

tori) ; realizarea unor surse de încălzire locală. Pentru siguranţa unei construcţii, este bine ca temperatura de lucru
să fie superioară ambelor temperaturi critice, 7, și 17. -
4. PREOCAUȚII PENTRU PREVENIREA
em | RUPERII FRAGILE
Înainte de realizarea unei consirucţii care
"ar putea prezenta pericol .de rupere fragilă,
“trebuie să se facă un exemplu al condițiilor
ploală, i, temperaturi,
tare : sarcinune
AA,
— Pa

„p os ib il
ici e
tăr i dede ex
obo sea cor ozi ; să se exa-
i _ > Sol
| Îo “ mineze consecințele unei eventuale ruperi DI
Pi n Dă
IE
2PED PE
Iuri
Ă AR
pi
..
IN, ina da i ” EI l] mr
A 4 e
IE EE î pomi *

i
N
A
pevru
e Sr, ,
e
” i INI
fag
po, Et ap PERtr idLeCE AR
Baa
pr „
raiAEP |
A IL
-

Jemperafura de oprire «Yuri --tragile;- -- | - ZI

2 . | Ze d i Ia ARE a EI PP a A vii pi n IN Ani
i

Fig, 20.29 “Ca măsuri de prevenire a iniţierii unei

Pai PE ȘI i - 4 Na: L ah ID -9a a

LI ca Ti PE ăi Tr po iai : "x

___ „ruperi fragile, se poi cita :;:

ÎN a: ii A i MI
PRI Dao iale Ă Fi i pă
„m
__— alegerea. corespunzătoare a materialului, studiul tragilităii și
o. | |
sudabilității lui,
— eliminarea tensiunilor reziduale (cînd e posibil) ; IL SU IDR e
— măsuri de oprire a fisurii;
— alegerea de tensiuni de lucru nepericuloase;,, .... EL
isai
E IN III De cereti? a. eu tur
sati
d
il.
î Tort
dis
.
.
d
Pal.
IN
mm
= ş
Rău
a
ala
= :
2
IE Te
A
pe
i,
7
di
ae
2
"a
A

sal LEIObaŞa
sii:

“controlul L atent al deteetelori; * +

ca 7
Bat ao BA
a a pa

8303
a E
pete
a r
d t
Li
ri)aă f. [E] so rio rb
DEli Aa
i ip pepe a e pd =
aza ri spe ie sai etala BEI
a atu pă ariodele, peritră cu-
ar : .

atit
ici ler A SAIT a:NIL ME ta PD
p pr DD
z e
E

pati a Îi EDT ii
UI

ET
IE

209:
i ir

l0 Spa 7 IER BI E520 IE Sa

, Pe i Pai

IERI
pere

PI PERRIN
Doria i "n mp sa

moagterea; stării de eforturi UDItare,

ae pa Lit i. r i
e ucu N Pia

Andi mm mia 1 - |
PĂDURE
CEL
PL , aa . ERE , dilhir e [..;
pact IO del
î" E - ua
„TA
i, E
ESTI
ri,
DEE linii
În tri Pi ri
TO Ta

DE Pentru alegerea corespunză- i ctg that , Ca a pane o rpgii î- te i

pa
.
a
7
ial) =
.

dtoare a materialului, respectiv cu-

să Lari ER E IN AR-E Pai fii zii ITI) PE DE
„ii E PE ELE
| PE -—
—

49 Ralfi
i

> visiizoaoi 0 iti DI

ia .. -

Limita de EA pie ran noaşterea, temperaturii de tranziţie, miles ottoră a niidinz:b a ulei în BTD SSC o
zii EUDELE-,o niu fiebad, furi; + Se: Nor, tace,' în. prealabil :/noereări
de: laborator. :. încercări:: de;rezili- ironala Ozaar
Efrtul unitar: i pol AG”

a sie Mal ca st mb ne LuOÎa cale Sisrtiti

CI MI „d LT. EL IPL
[n sia “enţăş încercări-de tip-Pellini, sau mr e Etaternsa Gliga D is: «2 SiHG9T? tibint F10 ŞEEAI ABE Bi Gl.
:: altele recomandate în literabura de
Pa pi. Pi ti
ÎL aa
În li
Ti

CPT:
. E

a DILOT A7DE DU
[i

az e on pf du ile Satie ODIN: is Daria

jun vile: specialitate, «i; pizr7 ati |
a.
ar

.L
-

Ep rp9Ă pi oa ari
Lă

II ii
cdizriteț i NT ÎN
IERTI IAIĂ Pe AUD dft
RS 7 îi: zis: În diagrama propusă de Kihar Pitrolo
1=4 :

da i oz etacera af toi
[aut
-

p
—,

ul
pi

|
zii ra (£ig-20:30), temperatura dejini-
.

„atu pen pi i afac

: a

Curba de ţiere a, fisurii 7, joacă rolul tempe- Ce i og pe o ari cp An

PN

Peg aia td TEI

7renziție : :: -- vaturii:ND'T din încercarea Pellini.
1 .

pur. EN IR PIE E E De , Fr ,
05% porni

rDemperaitura, de propagare a fisurii

r- ' DIDI a re orpereaau, - [PSR SI RER, Pi dl 2 fs MN

+
e N II ag „li

peri
d ! 1: LA : Pi ai 2% RL E C, j; bu DR Zu Rr] NB:
a. E 1 E: a a . a EREI 7

iiiTi AEO,
+ ” ” - i

TA înrmCUBI
a.

ii ING
apa per pururea
azecatroergil rezete
Ă FI . r
- Cut
catenei
— 7
pana
i.
Er
r Ă rzyu PD
. PT PE ae tai

i ii afac -este PD ereiE tit

NED ata
; ahri Pai pi rr._ „- E .. 7 rr LE i „.
1“ PE AERe EI araEi .
PREZ pr Ia
î. pi , . i a

ILES
„

m ser cu e “Obmpul diagramei. este, împăr-

1. E) , i Fi
a
za
î% fr 1
i
Pa IER ie): ? „hi aa Te PR NI ie Ai ai,i Ti.| ERIN
' Si ÎI N e Ă , DE] Ni... o. , i
|

a - -
- , ..
.
ET a a IE 1, per Ca fif
-
tai
-

a
.
Ţe ie
A Daia
Papp
i
țitiîn-Bizone, după cum: urmează +
Da
= RR IE ADI
pProra a
II E 0 E IND NRR DRE E EEE . N a
i. - . r ' ” LINIE i
- :
RE-.. NICI da,Ra a E PE CO DI
EEE, th a. E iEur- DaPeada aE DR EN pnIa 1
DE Ia N EiTa IP > LIES
Zona, în-eare o fisură,se ini-
d Cc .. EAI d mt

|___ini
. dana . N

9444
- În IN PRR e

„K
A
i | : A „ i i NI EI , aa.
î a og
e POE PE AT e Pita
a i pu" 7. ţiazăşi propagă pînă la distrugerea Ri IN E
, , Pi
Pta! LEI Li ma
...
Crt:
_

e
Lai
.
i T 7
N
i .
ag
Oa
DR Li
i,
|
E) i -
|

nu există suduri
p a
ir.
i
„n
LE:
i i
II
În i
DN N IILEDR N
af
i E SRI E: TOO
finală, chiar-dacă
E)

pp Mempera ua] d Dati

.

N II 39 O E IEI IDR EET pi

Rig 9030: i - sau concentratori... . î. . A. Li

"620
 evidente, nu există, pericol de-a; greşi la, alegerea, >modelului. Această evi-
denţă nu. este prezentă pretutindeni. ia, se «complică şi prin faptul .că,: la
, . „t Di n _*

ia La - ” N i a Aa t E Lăi DN AI - L EN 4
ti E:

piese de maşini, nici forțele aplicate nu sint cunoscute cu certitudine.

= 2 . a - - rr
ta buy 1]! iii az LI IRI „ul _ (3) |
FI
. i
Un exemplu sugestiv este redat în tabelul 21.1. Aici esie vorba de
alegerea, modelului de dalcul:ipentru bolţul unei: biele, rezemat pe umeri
L PT +
F 7 Bia ; .
1 ii 1 anțid li “4 14 | J 4
U Bă

ho pe pote E RI
al i 3 LOR i 10 A „il ' PNI E: . sa i _ | „ Tabelul 21.1 pat de
A Ia DI LE Ei DEI AI
. Lă „E A i
E
, a. a 4 . î TOTII pătat În” Mai 434 “JI! Btortulil] "Săgeata
BPI PISA , EI. "ELE IA ij t U îi ) î i
. Lă

i a bi m .. , = op r Nr, ct para "MODELUL

DE CALCUL poe te ue Sr it iti | mapa!
TORI o ST TD Fi ti a a i au) | i LI Ri Mar Ea pan Ţ, m. - Teza E iri Tri a E i ” ai : A IER RI

pi Pare e a Pta mie ti beti Sl pieri

L] e

i
| ,
SN :
OSI RIA II LA: p'" LENE ERATI
ca
i
preot ae E aid ace
E
_ 3 AI ” N ED
- dal
Aa a RT
ei pai zi e lua
eta
RARID
ea ge
I EARL
sea54
NI 7 ȘI 7 PRR Dai „Te. pui o mu Ț ri Fă Li "I: DE
A EN 7/7 pi TELE ti, ' Ii I-: a NI IDE PIRIEOIA că SUA | Mă A
TE ' ŞI ao

jr; i ÎS SE A Ei i lo în pt: | a d Copil sta E a

“+ CAPITOLUL 21 ap Er i si tibiei cae

IP ace e pt
- DIMENSIONAREA ȘI VERIFICAREA LA SOLICITĂRI ah sic 7

STATICE. REZISTENȚE ADMISIBILE ŞI

COEFICIENȚI DE SIGURANȚĂ
i _
2
1, MODELUL DE CALCUL 0,56 0,3

Prima fază de decizie — poate cea mai importantă — a inginerului care

calculează o piesă este alegerea modelului de calcul. Modelul este o schemă,
simplificată a piesei, asupra căreia se pot. aplica relaţiile din mecanica 1

corpului deformabil. Modelarea piesei constă în : . e

— alegerea formei şi dimensiunilor de calcul ale piesei (lungimi);
3
— alegerea modului de rezemare; :. .... 0,25 | 0,077
— alegerea mărimii şi modului de distribuţie a. sarcinilor aplicate !
E a

piesei,
" Rareori aceste elemente primare de calcul vin de la o altă „sursă.
De cele mai multe ori inginerul trebuie să facă o analiză completă a piesei
ce se va proiecta, după care decide asupra modelului. Un model greşit,
care se îndepărtează mult de fenomenul real, poate compromite calculul,
oricât de corecte ar fi relaţiile ulterioare îolosite şi oricît de îngrijite ar îi
calculele matematice. ... - | i
Alegerea modelului nu este o operație uşoară. Cînd o piesă de maşină
se schematizează printr-o bară, solicitată, de exemplu, la încovoiere, tre-
buie multă atenţie şi experienţă în stabilirea lungimii barei, dar, mai ales —
a modului de rezemare, Se ştie, de exemplu, că la o grindă de lungime !,
încărcată în mijloe cu o forţă P, momentul încovoietor maxim diferă cu
100%, dacă -se trece de la reazeme încastrate, la reazeme simple. La aceiași
grindă, simplu rezemată, momentul încovoietor maxim se reduce la
jumătate, dacă aplicarea concentrată a sarcinei se înlocuieşte . prin una
uniform distribuită, Cind aceste moduri
DE | a | Ş i,
;
- :
de lungime mare, care nu pot “fi consideraţi. punctiformi. Tabelul arată
cum - variază valorile calculate pentru —etforturi unitare. şi deformaţii,
funcţie de rigiditatea tijei şi -ochiului--bielei;-a-boiţului, a umerilor de reze-
| mare şi a modului cum. acâştiă- din urmă-transmit sarcina mai departe.
în acest caz, unul dintiă înodele este cel-mai apropiat.de fenomenul real,
celelalte conducînd "la; erori, uneori cu” totul: inadmisibile. În faţa unor
probleme de acest gen, inginerul trebuie să facă o măsurare (prin tensome-
trie, fotoelasticitate), care îi va arăta; distribuţia reală de eforturi unitare,
deci îl va conduce la modelul de calcul cel mai potrivit.
și” acesta nu
- „Atunei- cîndexistă îndoieli asupra! modelului:'de călcul
poate. fi stabilit pe:bazai unei: experienţe, se va'alege ipoitza'care 'conduce
la um calcul acoperitor. Die able
de rezemare și încărcare sint
„623
622
-:. Dinuecele de! mâicsus, 'se-reține 'că principală, cauză a: ui: calcul. de În alegerea materialului, inginerul trebuie să ţină seama de :.
rezistenţă greșit: este alegerea; greşităa modelului piu - “a.*Oomporiarea în servcii şi durabilitatea piesei, care sînt funcţie de:
DE IN IL a 3

Piti Tez 1 AȚI

ra.
Oaie
E tri
Da E
DN IE
ca
AR PI IE
Da
na
DO
îi;
a
FII IE
e 444 iii:
Ia — caracteristicile mecanice ale materialului ; ID e
Ta ARIE IL N : ce ne Ii
ri în
pei
. if; d mm
DI
- fr a
IaAI Po.
d |
— constantele elastice; SO N
st
N DS Lua: .)

rare sa ipiiincarst „e tţi. 2 ALEGEREA MATERIALULUI, -) iii be.

iz DEI RI: i a : N ?; l-a i :i
34) RILE Ii ”
Li pp Wu aut

„> comportarea materialului la concenţratorii, de eforturi unitare.

E i Da : Da
a e ta A Mini Ia i crab bata i x
E DEP 3 i
zu PE Ap 3: ” RL NILE RE PE EI IN IEEE CAE
6. Comporiarea materialului în condiţii speciale: de: mediu, : E

„=. u„——-temperaturi, înalte sau joase; 3 A IC NI

- — Mediu COroziv. .... A IE SaE e PT a ra
a e
Y. Comporiarea materialului în urma procedeelor telmologice de făbri-
cație a piesei: ee te Pe
NA i. a
Figura 21.1, reprodusă
:
din lucrarea [6], arată, pentru 9 îeluri de
— sudură; i E e aa
— prelucrări prin aşehiere ;SARI LE o apa a
— tratamente termice; oo
— tehnologii neconvenţionale; i î
î — tratamentede suprafaţă. -. ec
Cosiii materialuluişi al tehnologiei. iii
18.
„ Cunoscând aceşti factori, inginerul-va alege materialul cel mai potrivit
A - r -: .

Da şi va culege datele: neceşare pentru. calcul (caracteristici mecanice eta.).

O a Ta E Tea Si a a ai
pr - Fi E Li NR - Și n -
i 1 + a Ei - . | ii Ă. . : ' zi FI
i iki

3. STĂRI LIAITĂ ALE MATER IALELORȘI PIESELOR > i 0

, — | d _. d zu poti NE i

fi - Fiad /a 139 ii
Conceptul de. bază al calculului de rezistenţă este de a, construi sigur
3
Ro
| îi
aa ——fizifa 138
Di 120 : și economic. Aceasta, înseamnăă, construi sigur în limite rezonabile privind
D 17 200-05.40-:30::80 MD 80.90 100 consumul de material. Activitatea inginerească începe însă numai atunci
- a 20 a i “ i | : ,
cînd calificativele se transformă în numere =— cînd conceptul 'de” siguranţă
a unei piese poate fi exprimat cantitativ.“ aa aa
Spre a ajunge la acest număr, se porneşte de la o valoare cunoscută —
DO pi te sarcina aplicată piesei — şi se urmărește ce's-ar putea întîmpla dacă aceas-
Tu iC CR e pe
Ă , . Ki ” Dă 7 : , i

Em i II tă sarcină crește pînă la cedarea piesei (distrugere, scoatere din serviciu ete.).
e. Cedarea unei piese poate să aibă loc în diferite feluri, funcţie de
03 DIASEcampae200 Zr
m) o material, de natura solicitării şi de condiţiile impuse piesei. Felurile de
cedare a pieselor pot fi grupate în trei : categorii :
— producerea, de deformaţii elastice mari ;
en ae er out i pteoti ti EA 5555.
- - Ă mar i 4: E Fi, . ! i; ha Li) ENA . ” pi i E,
SR E IL Sa tii ia po 5
pi CT [e Sil L sli! | = — ———— tii Pui E
aa Su
a DI
B
_ i N a AER
*
| or
i
— producera de deformaţii plastice mari ;
Lor Di
e PI
ar
ir pp
- mu,
Eh
i a id TUDerea, i. a ii EREI
cil Aa SD 2 IRI LII 5 Ca Nr
ri+ În funeţie; de modul în care cedează, piesa proieotată,, se poate. defini
Li
up
i. iu ELE ——— G . -
, Li N & E a al Ar 4 7 Pa i pă , a
„ DDR pa Ma ph 9 (A Ii :]:) FI i! i FrŢ r.
starea limită considerată în calcule.
ăi i Zi

“ - —— L—— DL CNE IN IN IN Fii

A - | a i LE Li Pa ar n. Sarcinile corespunzătoare stărilor
a aaa OI
Pg STR
70
pa
200. 300 4007. - SOŢ 60 Bi ui
loa pr: ._
ai
I-A
i limită se. numeşe sarcini, imită. . Da o
„..„. Pentra tipurile de cedare menţionate mai sus se pot considera urmă-
ee pa Tr cpiii tutti cl GI ai pi
Ai ŞI] E LI Ii Ic a a e i o a REA E RR fă Să i: E a cz: - “i. -
Dire

toarele stări limită :.....

ERP gg . ae SP i di LA SD _E, nai n A
” 020
he. CE i e A IN td ,i CIiii II | - Pi . . _ o Y , , : E i
, CI Mi Că RI
AL: ” E: [3 , d , - Pi FE | - 24 Mă
IL ii a:E MCC : 3 ”-Ai .. , i PE: n -
poi thu.
= 3 r- Ţr : Pe 1 ada? aj „| (Li:
ri
.. Ă „i e] Fig. "E 21.1,
i Eu] | 4 EI ar
ză
Fr [ ] Hu F)
- it e . a . ' . 4. Lu l-a
Ii a 3 a

a. În cazul deformaţiilor elastice mari :

LIN Li " DR
i Pia 1: _ Pia . Ed . Lă PR Fi .
| Li Fe

|
i

ouT IF i2 E
iai N TI
iriRD IEI e A REa d
Pr
PONI DE.
„_— atingerea deformaţiilor limită impuse pentru-a nu fi compromisă
“Aceste linji-aw luigimii-destul:de.:mari, din cauză:'că pentru i fiecare
denumire -de. material „există. o “varietate destul. de: mare: de compoziţii, buna funcționare (de:ex. la arbori, săgețile - mari au drept urmare uzura
calităţi ete. a, | | o A ae | „A A exagerată în lagăre); i a zl a

40—5, 1801 A 625

” "024
 — atingerea sarcinii critice:de flambaj în regim elastic; G — pentru efortul unitar de lucru În. „secţiunea periculoasă a piesei, re-
___— funcţionarea. într-un regim. de. vibrații elastice peste . limita admi- zultă coajicieniul ded sigur anță
sibilă pentru utilajul respectiv sau: pentru oamenii care le suportă - IC RIDICE a E E EEE II IEEE IN E re N a,
a us
B. În cazul deformajiilor plastice mari : QC =—— Se (21.2)

"— atingerea, lodală a; limitei de curgere (de ex în fibiele extreme ale

unei bare solicitate la încovoiere); - I
— generalizarea curgerii, într-o bară solicitată la intindere sau într-o Să presupunem că” o “piesă, are e=3; “Aceasta, înseamnă că eiortul
î
secțiune a unei bare solicitate ia încovolere, atunci cînă'ss-a realizăt articu- unitar la starea, limită este dublul celui real din piesă. /nversul qoejicientu-
laţia plastică, ;.:.. | SE ERE
lui de siguranţă, 4a „poate fi numit factora de utilizare a materialului. În cazul
7. În cazul ruperii, care poate fi precedată de aotorrnajii mări (ma-
seriale tenace) sau se poate produce intempesiiv ŞI fără dei ormații mari
(rupere fragilă): | pr
numeric, ales; A == — 0,5 arată că se utilizează 50%, din -capacitaitea,
SRI SI
— atingerea, rezistenței la rupere statice, a, ;IE de rezistenţă a materialului.
i

— depăşirea, rezistenţei la oboseală. . .... :; - Te După cum se va. vedea, a.precierea, siguranţei piesei nu se face întot-
_ În tabelul anexă 2 s-a făcut o sistematizare a stărilor imătă ale Ma deauna corect prin compârarea a două eforturi unitare. mod. logic,
terialelor supuse la solicitări statice sau variabile. După cum se „vede, coeficientul de siguranţă trebuie definit ca raport între sarcina la starea
stările limită, pentru modurile de cedare descrise, se definesc, cantitativ, „limită P. -Şi sarcina reală din piesă, P
prin : limită de curgere o. sau Go, 2, rezistenta la rupere: Gr sau . rezistenjele
la oboseală (care vor fi deserise în capitolul 22). În acest tabel, singura stare
limită definită pentru piesă, nu pentru material, esțe cea caracterizată, C = a | (21.3)
de sarcina criuică de. jlambaj.: e Ia i

După caz, mărimile 4 pot a! sarcini totale aplicate construcţiei, saus

REZISTEN ȚE ADMISIBILE ŞI COEFICIENȚI DE SIGURANȚĂ dai

Do
ue i a
Ri Ă
Da
eforturi N, 7, M,, M;
E EPA
Se consideră cazul cînd între sarcina, P şi efortul unitar co există a)
“în practica, opișniţită a/-căleulălai de rezistenţă. se defineşte rezisienţa relaţie liniană care se menţine pînă la starea limită
'admasibilă ă, unui Daiterial (la o anunță solicitare), ;ua ot lun
E RE : , Mata III
pi NED Pt. ana Sia citez IS 14 e Bă
E,EP; 0 = E 20 E E a a
i pie Ea a tie ca Leii Gala — Doi ii
DR Pe eat: pi Su
Ti =..SRU Ga = .
aa aa Sa
Și
PI iii
em
- ap ic
- : i e, . 5
e
Fie Ia II ui

În acest caz, se poate scrie

alai. ' , Le JI i ANEI IRI N i IRA L-A i N și A | PL a SLI EIN Ii I-A
mi - co i E e

PTD Da pet
iri , : MIL 2 3) t 1 r i
| £ 1 ii, - pi bo Hi 7 [i
RI , -
i 0 PI
| ,. „i

i saga ga i DOL)
PG i ii ți ur — Sl st = e, (21.4)
SE
unde ce este coeficientul de siguranţă. Valorile lui €e sînt .:diferite, atunci
cînd rezistenţa admisibilă este.detinită față de limita, de curgere, respectiv
5 (Ne DI Pe i S-a obţinut egalitate între Spresiile (21. 2) și (21, 3). A: folosi relaţia
faţă de rezistența la rupere: ::;- de (21.1), înseamnă a
(21.2), respectiv rezistenţele admisibile definite
Valori uzuale ale coeficienţilor de: siguranță, pentru diferite stări
aplica, metoda rezistenjelor admisibile. Relaţia (21.3) defineşte coeficientul
limită, sînt-date în tabelul anexă, 2, Pentru 'câteva; materiale : folosite în
date" în tabelul de siguranță; determinat prin metoda sarcinei imită.
construcţia de maşini, valorile rezistențelo r admisibile sint
aa ia Din relaţia (21.4) rezultă că. metoda rezistenţelor admisibile conduce
anexă 1. la aceleaşi rezultate ca şi metoda sareinei limită întotdeauna cînd există
Proiectarea corecţă a:unei- piese oiestipune €că în secţiunea periculoasă yelaii liniare între eforturi unitare şi sarcini pină la; starea limită, Cînd
efortul unitar este egal cu.rezistența admisibilă, o =:64. Folosind notajia
această condiţie nu este îndeplinită, se. va aplica metoda sarcinei limită,
generală cz pentru etoriul unitar la starea limită (6, ::09.s' Bu 0.) şi ap
care este mai corectă,
627 !
m
626
 5. METODA “SARCINEI LIMITĂ ie i m piată de cea critică P.j- deci piesa: nu are siguranţă suficientă. Aplicind
„metoda. sarcinei- limită, forța; din piesă. este reprezentată de punetul bu
i PI | - |
Se vor examina citeva cazuri unde - nu mai există relaţie liniară „avind, valoarea .P. > Pa iar pe II E
între eforturi unitare şi sarcini, deci unde coeficienţii e şi c' nu mai sin
identioi. efortul unitar, mult mai mic -
„lecit 0,5 o,—corespunde punc- |
a. EXPONENTUL SARCINEI ESTE DIFERIT DE UNITATE „alui ba. Aceasta, este. calea, co= gg | i ,
NEED E A IL ERE
„zeotă de calcul. SP
05 Z >
ai DRE Pg E. Pr ae i a ă e, PIESE PRETENSIONATE “
"pie o piesă în “care există ba | - E AIE
care, a starea limită, devine. , aa a
„9, tensiune inițială de mărime, . |...
= EPE at ui “K;.- După aplicarea forţei P, pl | |&
<torturile unitare cresc jiniar cu N /+ 1 p 42 /
".ROSII
„Gostieientul de siguranţă
i Ei priăimetoda ii
sareinei liniită
i . este!!!
aaa ia
sarcina e
- a pa a titi ci
| P
A
oa +89 pg a
pa e o eE
P o|K
a e. g
* "aia | |
5:

SIE
a
prez
Ag Starea, aibă
EEta pă
AI ' ei puri
pi DI
„ee
"o pii.
iai d

ÎCE
i?
ADR

Ă UE xp:
taie -
EAI

A
IN

DE
)
RU I d

.
za?

i. ;
e
Dai

pă
că
:

A r,. ! =:

"Pentru m > 1 rezultă d < 0; pentru m< | se obţine e >e, iar la

m=1,e =. „„..., oeficien tţul de siguranţă
-
prin metoda: sareinei limită
NORI .
este
IRA e
. - a PE ni
a [mp Ei PR e „1 ma pF . Tor ..
i ETP Pati i map, jiu . - Zi r , „n pi [i [] . PE aa r

it
[i 1 [i i . r E SI ă RL |

Tre
poi

b. ELĂMIBAIUL BĂRESOL DREFIE i aa ss E 07 => ci PE 0 pi (210)

S6 consideră; cazul: reprezentat îîn fig. 112, 20, âl barei coriiprimaiţe prin | 5 „P 9. 99
'0> tors cu excentricitatea e. ie sist ainu
Momentul încovoietor be produce O detormajie de încovoiere a barei, “ina diterit de cel daf. de: iingtoda tezistehţei admisibile
oricât ar fi forța de mică. „7. , PS , E — , SC a Ra
LI
În secţiunea, mijlocie, ind săgeata este Fă momentul încovoietor este a aaa Şi e ma sosi tepi aa a ,
a1|6 „= Du tg ter mi
[ F Cc =
- i Ă

maxim, M = P(e + f). Ca urmare, efortul unitar mazim, în această Si poate arătă că penjiru 09 >: 9 rezulă G' > 0, iar, pentru“ 09 < o,
secţiune (luai în valoare absolută) este! i e - DIR O. SC Ci A
i
pă o Ei
.
I
ț
: i SI,
Ea
AY p

i . | “ | F
NI ” AR i

-) „A E aga Po Pef). a 21.

SI Rat i - V iii, . - Ar Ed

o A E V 2 ( 6) E) 6. CALCULUL SISTEMELOR STATIC NEDETERAINĂTE PRIN

METODA SARCINEI LLIMITĂ pm
N Ş,
a:

unde săceata f este Şi ea uneţie de îorţa,, L e

| uite a LL
Introducerea în calcul a unor eforturi unitare : în- dăzneniul plastic
obligă, la folosirea unei diagrame schematizate a — e--Se-consideră sche-
Cip timp forţa, p este, mică şi săgeata ȘI este “d egtiiabilă, i zapot, ecă matizarea pentru material ideal plastice, la care, pină “a = 02 eforturile
excentrieitaibea &, relaţia de mai Sus, între o. şi Peste practic” liniară, unitare o sint proporționale cu lungirile speciiice e, după care ele rămin
Cind P se apropie de valoarea, forței critice Pa, săgeata, f creşte foarte "mult, constanțe, |
iar o creşte mult mai repede decit P. În coordonate adimensionale, ăceastă În metoda rezistenţei aâmisibile, starea limită, rezultă, prin aţingerea
dependență este reprezentată în fig, 21.2. limitei de: curgere într-un: punct al sistemului. Pe, această, pază; se poate
Dacă se ia un coeficiânt de siguranță e = 9 şi se aplică, nietoda, rezis- determina 0: sarcină. limită Pr irespectiv, prin împărțirea ei: cu-un , coeil-
tenţelor admisibile, efortul unitar în bară este reprezentat 'de puncțul 09
cient de siguranţă e, se'află,. sarcina admisibilă PP. cc ci ai:
iar forţa reală P de punctul a2. Se vede că această, forță este-toarte apro-
grip:
"629
628
 înlocuind această valoare: în '. (21.11), se. obţine ..:- i
„dn metoda saroinei, limită, se ia. drepi stare limită'producerea de defor-
maţii mari, fapt; care duce la o sarcihă limită P;, la un:coeficient; de sigu-
ranță c' sau c, respectiv la o sarcină admisibilă P'. P, == os A(1 + 2 cost a). | (21.13)
Pentru o bară de oţel solicitată la întindere, ambele metode 'dau ace-
iaşi sarcină limită | Contorm. metodei sarcinei limită, capacitatea, sistenului nu s-a epui-
P,= Pl, = cu: A i “ca. 8) zat, căci barele laterale sînt solicitate elastic, ceea, ce face ca deformaţiile
“sti

să rămână mici. Presupunînd materialul ideal plastic, dacă forţa P creşte

iri „Pentru o bară solicitată la, încovoiere, privaar metodă, a momentul peste valoarea (21.13), eforturile în bare: corespund îigurii 21, 3, 6. Se
iţă,
a M 2 Dee SI A
observă că acum eforturile N j pot îi calculate ca. într-un sistem statie
| . “aa. 9) determinat,
pe cînd a doua consideră stairea, limită aiunei cină «s-a + produs vționlația DI II X = P — ge: A i Da
plastică | ” 2 Cos « dă

ui im So a ta îm (21.30)
s6- vor trasă două exemple. REami Pai, . Dacă forța, -P-crește mereti; se atinge: sarcina limită când se produce
dotornaasții mari, deci atunci cînd în barele laterale se obține N, = ce- A,
a, BARE ARTICULATE STATIE NEDETERMINATE ceea ce duce la
1)
Ar -

Se consideră, (fig. 21.3), sistemul de bare articulate care a fost studiat

în capitolul 2 (fig. 2.15). Pentru simplificare, se presupune că toate barele
mag iv Pl > se4 + 2 008 ip : ai -G, :
pa iţi zi, ' pi
au aceeași rigiditate BA, ceea ce face, ca rezultatul obţinut în capitolul 2
să devină Se observă, că2 > Pi Aplicină | ambelor relaţii același. coeficient
de siguranţă .c,. se;-obţine Pio Pi pe
P de fapt, că'in metoda : rezistenţelor admisibile
TEL LII Să : “i fi să "o : Aceasta înseamnă,
Fa cos a (2141) bara, centrală este solicitată (la sarcina P) cu: o; = o./0, pe cînd cele: laiie-
Scriind proieoțiile torțelor. din îigura 21. 3,-b, se găseşte rale sint solicitate GU g S Ca pe când, prin a doua metodă se atinge în
barele laterale o, = c.je-iâr în cea centrală G3> 0. Fiind vorba de. un
N P —N | P cos? a 21.12 sistem statie “nedeterminat, a cărui indeformabilitate este asigurată de
barele. aterale,, acest jueru nu este supărător.
pr ;
a „ 2o0sa IT +2 Cost a i: i )
| +
_ i
A - /
du 7/5 DEE ! LIN Ey PE SEI a + sii Pa săli _ A

i pd a 2 pat în PI
„i și a A “= ai a5)
LTL atit BA 8 d BA ISN 9. costa. II Bi De am
| “| EN ari an i că N II
i Gina tota, ia, Valoarea, P; dată de relaţia (aa. te rezultă :
Ei - 5 ir
EI FER | |
. Di za: “pop ri
3 3 LE A
i
î_i

(24, 16)
E IC Ina îi
Ş, d
|
d = =
E
LA
Pentru a doua stare limită, deplasarea; nu mai poate fi calculată cu.
| Fig 21. 3 | Ă
relaţia (21.15), întrucît bara centrală s-a deformat plastic. Ca urmare, în
Be «
observă. că N >. . | E “baza schemei de detormajţii din figura, 21.3, d, se scrie
Dacă forţa P creşte din ce în ce, crese şi eforturile N, y,.„„ După-me-
starea limită se realizează, cînd în una din
SA
oda, rezistenţelor admisibile, > = gijcosa, -
bare se atinge limita, de curgere, în cazul de faţă, cînd N: = ce: A.
631
630
unde 5, este lungirea barei
Dacă sarcina P creşte mereu, la. .o valoare P, se produce solicitarea
Să 5, = W,il/cose tp-
| — 0,A)l total plastică a secţiunii din încastrare, deci acolo se atinge momentul
Mr, fig. 21.5, d.
, pu d BA Dead, eri Capacitiatea de rezistență, a barei se. P
*: ATI II Se ai. ia DE Pai II E DR pierde însă numai cînd în dreptul forţei
Rezulţă
a „pr Sr i că iei n pa apare articulaţia plastică, adică și al:doi-
cin SE et De tata 6 P_o i e lea moment încovoietor atinge valoarea
IRI i EEE pia aiE RET _4 A Aaa a Ia ca: 17) Mi, ca în. figura 21.9, €.. |
” ia i cos 20080 BA! | Scriind momentul, încovoistor. în drep-
itatiia i: u

tul forței P4, rezultă |

Cînd forța, P atinge a dona; Saloaire limiţă (21.14), această deplasare
devine zi

Li
1]
i

id
“4
, e (oc + 2 08 Xo A — se) Gel i:
EA ae % =
i Ț II sal 18)
e: Epi
PT ag atu
Ti , | -

dle iinde
ta € ur
A ist
CR Sa „2003%a BA. Îi, E „„COB2a ia pi?
,
- : E |
i 7 f i ag

| Dai m aa
a
Lă

Este evident că , > 3 | ie Păi pi ma D „r rar - pp | -ri iri A. . Si Dă pa 4A ati a i

Se poate face și O reprezentare drafică a “VJariaiiei mărimilor N, Nas Scriind ecnaţia, de momente (echili--
SI cu forța P, ca în figura 21.4. Se vede că :N rămine constant după bru) a barei faţă de. reazemul :încastrat;:
asiligerea; sarcinii Pr iar X, creşte pînă la PL; după care rămine 'constant. 'înteare riu:intră momentele încovoietoarg“ +
Deplasarea 5 variază pe cele două intervale după; legile date :de :relațiile "desenat punetai;: se obţine -- BILE dă
(21.15), (21.17). : Dipă--atingerea valorii 8. întreg Sistemul. este. solicitat
plastic deci : ideplasarea do creşte indefinit, ag Pt) PI ERaă a 7 pa RE aa

va P;: + ur, = 0, pai

-A i PE ; „a E pi i “Bă, STATIC NEDETERMINATĂ - |
A iei e e ui Bi tu SOLICITA'TĂ A jÎNCOVOIERE, ;. + i
o | i tă MH - se considetă bară 'simplu statie fespectiy, înlocuind pe. Ta, DE
De ASTEA 203 : nedeterminată 'din ifigurâ 21.5, a, Cât
Di E a ah 4/ A” E Ia "timp solicitarea; este; “ielaisţioă; „dia-
pf | e grama de momerite încâvoibtoare' lare
4 CUI PETRE forma din figura 21.5, b, momentul
DI | i "din încastrare. fiind mai roare deciţ de unde rezultă i | | a P DE
Si | It „p 2 68] din dreptul forţei.
7 P Po “Dacă forța P creşte, la un mo-
(7 . -
pa Fig. 21.4 : ; Dag
ment dat ea atinge valoarea PL, fig.
21.5; e, 6îndiîn fibrele. extreme -ale
secţiunii din incastrare efortul unitar devine egal cu limita de curgere.
În. acel moment se poate serie DR A l ? Î bă a „ntz PR E IN Ai E
m 660.8 d
DRE i By a 65Bz e shtie OLÂ)
pl = o,
52 PT asi "i if ia

de unde rezultă " :: a E pi o „e. fii

„
F
“Raportul celor două sarcini limită este
a Că i -: Ă i Ii . a EI EEE | - [ra N - |
-.
. . -. n
: i
- RX
a | -- DE

1 , i

e Pt ai
p,=Bo ek (21.19) Ă
i Ii
, -
mir
N >
| Pr
„
Go.Sp | ua 3l — 953. ,
|
(21.22)

P, 1 3160. 8
632

633
 i:, În! secţiunea. dreptungghiulară, acest, raport+: devine 4: în Na „La. creşterea, forței P, se atinge limita de curgere.în bara centrală,
cînd sarcina are valoarea P;. dată de formula. (21. 13). Această sarcină,
(pentru, condiția impusă celor două, materiale, - om = Ge3) este. egală cu
PERI PIERE IER RE IE DEEE E 3 N EI RE N E 1 = ARE

sarcina, limită. de la varianta primă. Întrucît în barele laterale nu s-a atins

încă limita de curgere, sistemul nu a ajuns la starea; limită. Bara centrală,
Pi ba
. i i 27 [o Pe IC |

PL RiTEN î16
i. EI ai
solicitată cu o == o. se:deformează; mult, ceea; ce'permite ca barele laterale
m a argile Ş Ii n id să, se încarce în continuas, pină. la: atingerea sarcinei limită dată de relaţia.
a | za getii Aaa). (21.14), adică Pr > Pr. Oa urmare; "producerea, - deforimaţiei . plastice:a
Calculul făcut; prin- metoda sareinei limită conduc€ la; 'un spor de 69. permis o;. redistribuire; a. modului: de'âncăveare: d. clementeloi sistemului; ei:
al, capacităţii Portante a:grinzii static nedeterminate, tând, pericolul de cedare'şi. ducind la, creșterea. sareinei limită, d
a
a E
ai ÎL! N E IRIA PE ai ii
mea „ti iiTi clipi iti i Lă : til i Pi ji
7) LE FIII IER
. ii

E to AD %, pa e
bisSri pUșiI, EĂ ul Şi neonoeYe
OMOGENE ALE! E
, REDISTRIBUIREA “EFORTURILOR UNITARE N URMA DEFORMAŢIILOR
a - PLASTICE pe, a ăi 'EFORTURILOE UNITARE a i)
L Li

Se conşideră, cazul. pieselor, executate din-oţel. -.-;. -

-.
r

Sînt puţihe piesele de maşini solicitate numai la tracţiune. La asttel

redistribuire, a eforturilor unitare; fapt ce poate e evita ruperea. de .piese, eforturile. unitare. sînt-uniforia: distribuite pe. secţiune. se. zice
că axe. loa:o distribuţie omogână -de eforturi:-unitare:. Atingerea limitei-de
-. mln ţ

ta aa ai' SISTEM DE. BARE STATIC NEDETERMINATE souorrză LA ÎNTINDERE curgerecia astfel de; piese. ducă. la: producerea de deformaţii” mari, deci.
ifaada - Sti sait Î.
epuizează capacitatea de rezistenţă a piesei ; cu alte cuvinte, atingerea
“Se rela cazul bazelor articulate din: fig. 21. 3. aa | limitei de curgere coincide cu atingerea sarcinei limită.
Într-o primă variantă, se consideră că barele sînt confecționate dintr-un În marea majoritate a pieselor:de: mașini au loc distribuții neomogene
material fragil, cu reziștenţa, de rupere c.. Cedarea unui element are loc de eforturi unitare (baressolicitate. La. îneoyoiere,. răsueire,, piese. de forme
prin rupere, cînd s =, e a o îi ui
Dacă forța P. creşte mereu, ea poate atinge valoare limită dată de edi plicâte). „Să bă, pentru com, -. i

paraţie, o bară solicitată la brac- 0

relația. (21. 15), în. care 'g, se substituie prin o, --- . -i.-
ţiune şi una la încovoiere şi':săiii
2, = 0, A(1 + 2 cos5 a). construim diagramele care dau. re- "0
laţiile o—c şi P—e unde |. îi
în acesti. moment. bara, centrală se rupe;:iar forţa P,. trebuie să îe reprezintă sarcina: aplicată piesei: î- | fl '
preluată în niregime de barele laterale SE Gonsideră că materialul “este "| / | DRE
PL _o„A(l 2 2 cos 2. a ideal piastic.
i N —Lf
După metoda rezistenței ad-. a -—
2 COS 2 008 « NI - misibile, starea limită se atinge În £ Ga
pere paz
Rezultă că în barele lajerale se va produce efortul ii | cînd o=oc., corespunzător la e, ca
a IeVL:
în fig. 21.6, a. Acelaşi-lucru se _-
întîmplă la distribuţia omogenă, | _„Omagenă
E cu + 2 cos a)
G — fig, 21.6, b, cînd P=P.şi e= ee
pa A a 2cos a | E Din „contra, la distribuția neomo-
N da 22 Aa a Să i RE LCR A ati i ME Ii [ pr a: „ Meamagenă
genă pentru e = e, abia se atinge
Pentru a cunoaște mărimea, lui 9 se poate studia variaţia raportului limita de. solicitare.elastică, ja: : p/l | e
„d + 2 cos P= P,. La o deformaţie oarecare ' _. |
SI , cind « este cuprins între 0*. și — la limită — 90”. Acest Ta
COS & Eu corespunde PP, dar capaci- IN, —.-
port este mereu mai mare decît 1,. dacă a > 0; ea urmare 64 > 6. Conse- tatea de rezistenţă nu s-a epuizat.
cinţa este că, după ruperea barei centrale, cele laterale se rup instanțaneu. Abia la o deformație mare, cînd 7)
în a doua, variantă, se consideră că barele sînt făcute dintr-un oţel, se- produce: amiiculăția plastică, se - - - ! : - * is. 216
avînd limita de curgere egală cu rezistența, de rupere a primului material. atinge sarcina limită P..
Gedairea are loc atunci: cînd se produc detormaţii plastice inadmisibil În esenţă, ce se întîmplă îîn bâta, solicitată la încovoiere, după ce s- a
6 mari. si]
atins limita de curgere în fibra extremă a-unei-secţiuni î Pe de o parie,

635;
bi)
 limită mai mare decit cea, obţinută
solicitarea: plastică: se-propagă treptat în 'restul secțiunii şi— “pe de.altă Rezultă că membrana are o siguranță Îață de sarcina
sti, prin metoda rezistenței amisibie,
parte —— se:extinde; de asemenea: eplai,. și la” ale" secțiuni, 21.2. Un sistem de doi cilindri fretaţi, cu raze R, =
15 cm, he = 21, PE am, Ra = '30 cm,
Ceva asemănător se-întimplă la o! construcţie de: formă, complicată, ) are presiunea interioară p; = 1 500 daN/em? și presiunea de îretaj p =250 daN/cm*. Folosind
de. exemplu un rezervor de oțel, avînd.:o' serie de legături cu. diteriie:conduete. - să se calculeze coeficienţii de siguranţă
teoria de rezistență a efortului unitar tangenţial maxim, a sarcinei limită. Materialul
le și prin cea
„La; creşterea, presiunii, în unele puncle. ale. construcției -se- poate atinge. ai celor doi ciclindri, prin metoda rezistenţei admisibi PI i
= 6 000 daN/cm? .
limita. de curgere; Acest lucru are că.:urmare producerea, î acelă locuri; este oţel cu c,
mari au loc la razele interioare, Aceste
i A ambele tuburi, eforturile unitare cele mai
a. UNOr deformajţii mari, fapt 'care. cauzează: o redistribuire 'a, eforturilor” valori sînt:
unitare în ansamblu, -evitind:.ruperea; ;Acest lucru“nu se: poate: întiiripla Da NE i n aa
&., Pentru tubul interior
la, o construcţie din material; fragil, unde, în momentul cînd într-un pune | per
Oyi = — DIC
PsIA PER e
3
Ș .
A
De
i |
s-a atins: rezistență de rupere,.:piesa este distrusă. e ie
a,
Pa
E
Li pa 1 e a.
Ri
DN Ra
R2 + Ri
Din cele expuse rezultă avantajul mare pe care îl au distribuțiile neo- Cui > Pi — 2p-— ri
mogene de eforturi unitare, în metale tenace şi posibilitatea acestora de a RR Ra — Ra
redistribui eforturile! unitare, prevenind astfel, o. rupere intempestivă. |
Efortul unitar echivalent, ' cu | motaţiile (21.7) -

8. STĂRI LIMITĂ A SOLICITĂRI PE MAT MULTE. DIRECȚII a ” R3 + RI Ra

E măi Te IE de Ii 3A IA IT rii Op = Gij — Ori > Pi TI RE + Pi — 2p RI RE
y:în cazul stărilor plase; Și spaţiale de eforturi unitare, cele arătate'ante-"
riorirăimiii valabile dacă; efortul, unitar de ealcul:se înlocuieşte prin: efortui m 2-
| 0,= — 2p a ZT pa Tu ape |
unitar echivalent; stabilit pe baza; teoriei de: rezistenţă: cea mai „potrivită.
i De IE tA0 n. „i : ii E, ti Fr „Eai, m: , ja e iai

ZE a 000daN e
a
aa up = — 2250ACE
ati DI
ie
LT

DRE DEA II a:
PR ai NI aa PROBLEME | E e Ie „a a
a
a, Î, într-o membrană circuilată de grosime mică hi şi: pază CR, “1itastiată pe contur,
încărcată cu o presiune uniformă p, eforturile unitare: Sînt date de relația neliniără n 2-30: i iso 8. i
"3 Ei iai
i Ta "675
| ERE COT aia e BE
i, i

9000 dale:
aură ri e A cr erai
mir ri md mama iai e a -.f. = = 0,423, ” :
Ai A aE A ID
II-ae i . HE 7 ;
ih Pa
a + E | „ .

Ţ
: Pia
. Pr
LA i - i. T uz = acne 21300
p=5 ; daN/emă, să se calculeze coeficientul de siguranţă. Materialul; are limita. de. curgere: l
GaN/em?. _ Ra 8. Pentru tubul exterior (a raza lui interioară)
Oe == 4500
Relaţia care dă pe o se poate! serie ! [|
u "Ta Ra
|
Di răi
a ii
ALI -p :
a
| rii 8 - RE
PI O DR II II IN gi DE CON IAN A PI E : RE E ti
EA o:=
—= Kpi SI peri. i. re
CITI i di iii A 3 . „i ERE
unde E:

| " 9
2,1*105-203 _.
DI
cr daN
IE ARI
pei ui
3 Da N aie IE IE 20
mata me 5 | RI
„K= 0,423 a = 890,6 —— aia “2 a = = p —-B. LI e II IERI. iți!
NI IN „0,8 cmz/e aa satui “ Pi aaai ai— RD NE ai PILE I-A a ID

Etortul unitar de“lucriu- este_ î Ă a e rs DER

aR2 _ ARIRŞ |
a= R- - AR == 890, 6» '52/8 == 2 604. daNem?,
i N HE
peer
13 i PE PI III NE:
certe
az
Oe m Sie Ore E
Goa D pa
R2 —R2 + Pi RR R2) = Get
1€ | Fe e P4

Dacă se aplică metoda rezistenţei: admisibile; coeficientul „de siguranță este: iii: „
Na a i
i LL i i Ă că: SR A Stai ps, e. ă i Ă 2 - 302
Be 4500 RER fi -, 1 000 dal [era
DT o - == == 1,73. NI DI Să ta ; Se > 250 3022122
i o 2604 .... . -,
| | | îi A 9 - 152» 302 900 _ 4 „3
Conform relației (aa. 5), coeficientul de siguranţă îaţă de. Sarcina. imită —,
- cu: m = Pi —, e o 01,92(302—152 :675-3
este | a i Se ! A ! , po

= 1000+ a » 1500 = 3 000 daN/cm2.

EI o = a.= 1478802 = 2,97; aaa at
636 637
 tă. .
f. Verificarea prin metoda rezistenţelor admisibile : Se găsește c!. ie. Aceeașivaloare rezultă .și pentru fibra extremă. comprima
din figura. 21. 7,
— la tubul interior 21.4. Să se determine sarcina limită Pr la bara dublu încastrată
plastică în mijlocul barei
În momentul atingerii saxciriii limită, se produce articulaţia
a Be 6000=
| pi:A CI : =——=
Ge 3 000 2; -
,
!
şi cele trei momente încovoietoare au valoarea Mz.
barti, rezultă
Scriind momentul încovoietor în mijlocul

| | | ,

— la tubul exterior ,
| | | — ML
,
4
Pp-!
a = e pe5l e
Pr
2 PFFii = Alu Mp
Ge 000 _
8.900 5 a . i,
—— . „-
Ce î. a ! „di
000
„3.000
| Ge
. -..
ce unde se obţine
5. Veriiicarea prin metoda sarcinei limită, eu aplicarea relației (21.7) : ,
— la tubul interior, cu 01, = > Ge.| : | Da i pe Pr= “316 ML DIR
a. — -_x.. a om aa

i Da m, ri it ui
„cec 6 zii 1. 000 Ea
i e - ep ui
Ci = — — daia iar în, cazul unei secţiuni dreptumgiulare:
Ge — Gaş 1: 3000-+ 1.000, iii se ta pp
a ie pi a
Sa II Sa Et
o BR 16 AB?
— la tubul exterior- E ei Aa
, - i
RE
ÎN i ne DN ICI, 7
i e a pg = —— a ru

ep cea 6000-— 1.000 _| bare de

21.5. să se. determine momentul încovaietor imită în articulaţia plastică a unei
cpu. 3.000 — 1 000
in =

| : | II i e
secțiune circulară.
Momentul limită este
Cei doi coeficienţi nu mai sint egali, unul fiind” inferior, iar celălalt superior, celor daţi /
de metoda rezistenţei admisibile. | ML= p".De..
21.3. O grindă din oțel simplu rezemată la capete, de secțiune pătrată cu latura a = 109 cra
şi lungime Î = 100 cm, este incărcată -în mijloc cu-o sarcină. P.= 10 000 daN. Materialul are unde Sa e;este momentul static i celor două senlicercuri iață de axa , neutră
Se= 2 400 daN/cm2. În grindă există tensiuni vemânente de încovoiere, care în fibra extremă
Liri rii Li
ala. .n . .. ir.
_ .
. ..
Ei
PI
. J
D

care va fi întinsă au. mărimea cp = —500 daN/em2?, iar în cealaltă —op = + 500 daN/em?.
]
IP:

a î | i „li i
L ] | 1 S mat a. „Lt
Li LI) Li r 1

Să se afle coeficientul de siguranță, prin ambele metode. 8 miti G.., PI i i;

t P
Datoriţă sarcinii P, efortul. “unităr= “masini este” ză ! ! i , e
p “i 3:
ii ji; Ja l [ i E a
af al 1 i,

Ma = d q „ra Li
i £ Ta” ț ,
M
——— O ———— Fi 1,5
1: 100 P=0,15P
— p . - i — ” [=

Ta
aj —
catei DI i 1,08 DE Ia g3-.. e si 105 e, „TD
Ş g

aa
€
„21.6. Să se determine sarcina limită la sistemul din figura 21.8, ornat Gin $ bară ori-

0
€ o sarcină P, "suspendată de trei îire elastice identice.

e ini a
zontălă, de mare rigiditate, încărcătă cu
hi - [ - Fi aa

“în cele două fibre extreme, eforturile” unitare reziutăne sint!

DE
-

ză A

04 = 12500; + 0,15 10 000 == i 000: daN/em?. pi ai i | DDD

, IS / Bă _ _ FA _ E Sa i . . . r-
= 500 — 0,15” 10 000 1 000 daN/em?.

pe
Limitele de curgere la întindere şi- corpresune fiind egale, coeficientul de siguranţă, după
snetoda . rezistenței admisibile, este ';:--,

e
a (Arie a 5
A. ep d Se E NI |
Mp
Eiortul unitar masim pozitiv este de forma = Ş __a „ale | 2/2
cz

A | | e | y Pisi
6, = — 500+ 0155 = a + KP
2 2! P
cu Op = — 500. ă 5
Fig FIB218,
m

Coeficientul de siguranţă, prin zietoda sarciziei limită, Cu GL == Ge, este dat de relaţia (21.7) A e N

decit firul 7. Prin

Faţă de modul de aplicare a 'sarcinei, firele 2 Şi 3 se încarcă. “mai mult
PL _ Gu 2400-+ 500 limita
c' II — DZ — Îl, + 6 Pa metoda stării limită, sarcină limită se atinge atunci cind. în firele ? “şi 2 s-a produs
P G+ — 69 10004 500. Ge curgere, ceea ce transformă :sistemul. într-un mecanism. i,

638. :+639
—.-
 plu, la. aruncarea unei monede, probabilitatea ca să apară o anumită iață
de'punctul de legareDI al firului
Scriind ecuația de- momente faţăSe 1 și ştiind că Na == Nas = este 1/2 sau 50%, pe cînd la aruncarea unui zar, probabilitatea ca să apară
Se E
= Oa: A, se găsește un anumit număr este 1/6. Probabilitatea este cuprinsă între O şi 1, sau
i
Op
_
' 0 +A:20—
a
Pr
a:
Ț>=9
|
0% şi 100%. Evenimentul :cu probabilitate nulă este imposibil, iar cel cu
probabilitate P = 1 — este cert.
<e unde rezultă Se mai poate defini probabilitatea ca „măsură a posibilităţii obiective
de realizare a unui eveniment întîmplător”. Dacă un eveniment are pro-
„A PrS20cd babilitatea foarte mică, de exemplu P = 0,01, se poate spune că el nu se va
produce la o singură probă; din contra, dacă probabilitatea este foarte
9. UNELE ELEMENTE DIN TEORIA PRORABILITĂȚILOR- mare, de exemplu P =—,0,99, se poate considera că evenimentul se va
produce, aproape sigur, la o singură probă. .
continuă, de
bi

Mărimile care intervin în calculul -de rezistenţă — caracteristici meca- nu. ÎN fig. 21.9 se măsoară -pe abseisă o -mărime,. aleatoare
nice, sarcini limită, sarcini reale, caracteristici geometrice ale secțiunilor — exemplu rezistenţa.la rupere a unei şarje de oţel..Dacă se ia din această
au, de multe ori, un caracter aleator, ele putind varia, la întîmplare, între sarjă, la întîmplare, o epruvetă şi se încearcă, este practic imposibil ca
anumite limite. În astfel de. cazuri, caculul coeficientului de siguranță rezistenţa €i de rupere să fie egală cu o valoare dată =. Ca urmare, pro-
_ trebuie făcut cu ajutorul relaţiilor teoriei probabilităților. babilitatea de a se.obţine această rezistenţă, de rupere: este nulă. Din contra,
Din acest motiv se vor reaminti unele mărimi și relaţii. din teoria probabilitatea, ca rezistenţa de rupere să fie cuprinsă între z şi-2 + dz este
probabilităţilor,:cu caracter.de generalitate, urmînd: fi:: folosite :în:acest diferiță de zero ; această probabilitate variază cu poziţia lui e pe axa
capitol sau în cele următoare. Ri ee “a abseiselor. Ca urmare, probabilitatea poate îi definită prin relaţia p(z) dz,
E]. . ai ua F] []

unde p(z) se. numeşte, densitate de probabilitate sau densitate de : repartiție:

Această densitate reprezintă. repartiţia teoretică a rezultatelor unui număr
a. VARIABILE ALEATOARE infinit de mare de.măsurări. Produsul. p(2) da, egal cu aria dreptunghiului
elementar de laturi:p() şi da (fig. 21.9), reprezintă. probabilitatea ca, mări-
Practic, toate procesele fizice, supuse măsurării, au un caracter aleator mea observată să aibă valori cuprinse între limitele 2 şi 2'-+ dz. Probabili-
(întîmplător). Cînd efectul factorilor aleatori este neglijabil, în comparație tatea, ca mărimea, observată, să aibă valori X cuprinse între 4, şi za va îi
cu cel dat de anumite relaţii analitice, se spune că procesul fizic este deter- deci dată de integrala densităţii de probabilitate între aceste două limite
minisi, adică se poate prevedea ce se va întîmpla la un moment dai, viitor.
Din contra, dacă acest lucru nu este posibil, fenomenul respectiv este
aleator. Caracterul determinist sau aleator al unui proces fizic se stabileşte o Pimsă< 2) = 22) da. (9128)
prin experiență. . .. a Ia N IER Zi

,* "Modelul mătematic al unui proces aleator este funcția aleatoare, definită,

L

de ansamblul tuturor realizărilor posibile ale procesului aleator. Funcţia Aceasta reprezintă suprafața hașurată de sub curba densităţii de pro-
L] 7

variabile aleatoare. pabilitate, între 2 — ze, şi 2 =— a (fig. 21.9). | e

aleatoare poate conţine una sau mai multe tă sau continuă. Exemple : Probabilitatea ca X <:z, adică probabilitatea ca A să fie cuprins
fi discre
— numărilor poate
Vâriabilaulaleatoare ruper bricateiu
din 100 piese fă şi puse în servic este o între —oo şi 2 se numeşte funcţie de repartiție sau funcție de distribuție a
; ii 25) |
variabilă aleutoare discretă, care poatelua numai valoriîntregi :0, 1,2, . . 100
rii,
probabilităț
„ri |
piesă de maşină îniletimpu
— Tungirea, înregistiată pe la o obose l "funcţionă

Lai
sînt pariab aleato are$ continui, P(a) = P(—oco <A <a) =f | p(a) da.
tenţa ală,
rezistenţa; la, rupere, rezis între două limite, date...
care pot lua orice valoare,
Lea |

ce urmează,seînlocu entruu Vaii

va folosi pentr Variabila aleatoare o notație . (21.24) Ă

În cele, care
aq

"Odă urinare; relaţia, (21.28) se poate

PC IE i

caz, cu notația specifică mărimii

a

generală; poate îi. ită după

studiate. -... pă a - A
pune sub forma [o
Plan să < 2) =f p(0) de =
ea Nu a ..
: Pa 4 .

pb. PROBABILITĂȚI

După STAS 1839 — 72, „probabilitatea Peste măsura şanselor de = ma pmăz=Plo)-Pla):

realizare a unui eveniment”. Într-un experiment cu rezultate egal posibile,
probabilitatea unui eveniment este raportul între numărul de rezultate Ta (21:52)
favorabile evenimentului şi.numărul total de rezultate. posibile: De exem-
41 — 0.1591 641:
"640
 d_ÎMPRĂŞTIEREA REZULTATELOE
++. Probabiliţatea, ea valorile parametrului aleator studiat să.s e
” găsească
între —c0 şi: +:co.e ste: DO a a aa De Amplitudinea repartiției este diferența între cea mai mare şi cea mai
ego pupa EI pur CI LR
mică valoare a variabilei aleatoare
of! păzi
i i A | E AII co . „i| - a. .4 Da |

mă Boce <a
Pe Ia i DE

| 0 , ai | i

Eă
N PL II pi ăi

cz, RE mar — Pine i (21.29)

RE EEECO DR ICI IN DA pe DEEE
ID
“ sub curba p(2) este egală 'cu unitatea. -
adică aria, totalăde Disperisa de sondaj este dată de relația
- Dacă se cunoaşte funcţia de distribuție P(a) pentru, o-variabilă aleatoare
continuă, această: este coiiplel caratierizată. "Există; însă *posibilitatea; cara-
cterizării unui proces aleator cu ajutorul unor'valori tipice, mai puţin pre- s2 = — 5, (2 — 2 e (21.30)
îi
cise, dar mai uşor de determinat. i n — 1 fi
i 'Motălul valorilor'care:ar putea îi supuse studiului formează 0 populație
statistică : de exemplu, -totalul -rezistenţelor de rupere ale' epruvetelor care
s-ar. putea, executa dintr-o şarjă de;oţelși s-ar supune încercării: Întrucât, Pentru: întreaga populaţie statistică, avind un număr 2, de valori ale
de obicei, experimentele 1iu-pot reda întreaga populaţie statistică, se face variabilei aleatoare dispersia este |
an. sondaj -pe un : număr dai redus de: epruvete, obţinind.:o populație de
sondaj sau un'eșantion. ien (21.31)
Lă
__ | | -

ORE «e
LII

e
RE

„... Dacă se înesarcă o' singură epruvetă

la tracţiune, deci “populaţia de ÎI
sondaj-are %:= 1, valoarea obţinută dăo 'indicaţie asupra! tendinței centrele sd

a rezultatelor.A doua epruvetă, cînd.r = 2, dă o singură indicație asupra

dispersiei sau ubăterii rezultatului făţă de -valoărea indicată” de; prima. Pentru variabila aleatoare conţinuă
Lăi un număr:-n de: epruvete! încercate, există n — 1 indicaţii asupra di8-
persiei: Se vor examina,” cei'doi parametri tipici ai studiului 'statistie —
media şi dispersia. e
Iu ELE pasă 0 a E a
i Sa
esf +o
to Pipe)aa
.. pita Cp
0 (aL.82)
a DE Ia
ta : si LR E zau
- i] „fi vagi e, MBDĂA

Rădăcina pătrată a, dispersiei — s, respectiv o — se numeşte abatere

a

Dacă populaţia de sonda; este formată din n elemente, valoarea medie medie pătratică sau abăiere standard... . ii
este -.. pm N Pa
La rr LE a i - 1 .
in i pr : Ii E . Lai. LI E E i

La
(21.26) e, DISTRIBUȚIA NORMALĂ (GAUSSIANĂ) |
D= — 2
CE E ae DRE PER ar E E (E m Ma RI Ca „n pia Da
Dintre numeroasele legi de distribuție a probabilității, cea mai cu-
noscută, care reprezintă multe fenomene aleatoare, este distribuţia
respectiv; dacă s-ar încerca totalul:n "al populaţiei statistice : - --:
N DR DE O N aaa mi normală. Ea este o distribuţie continuă,- fiind aplicabilă variabilelor alea-
- L 1 “iz i | a PE
toare continui, a,
L=— Sa. (21.27)
Repartiția, normală, ae parâmetri A şi o? are densitatea de probabili-
i a zaț i | E i | iale . |

S-a folosit pentru media populaţiei de sondaj notația 4, iar penizru O a =

a, înţregii populaţii —X. Cu cât n esțe mai
A

_ [E . a EI
spre 4, 2 se
mare şi tinde eine , Debt sui
apropie
- ÎN Te ea RE pa e (21.33)
- .. ,
de AX, , i

CE SR , . aţa
Pentru variabila aleatoare continuă
1 | A Ş și funcția de distribuție a probabilității. -
(21.28)
+a |
2 p(e)da. |
nn aaa
=
tn
E
De aa a NI

aie i . . II 00... > SI i = „ju IN CI i i FR |

|ze iDig) a
n ia ==] CE da e (21.34)
ut omida
Mărimile 4, Z măsoară tendința de grupare centrală a variabilei aleatoare.

642 643
 SE at 5 î_ 35 AS__ __ , +4); iar
—4'șişi +4); probabilitatea derupere'
ordonată probabilitatea
iar pepeordonată supravietuire. Se5
sau dede supraviețuire.
derupere: sau
Făcând notaţia = (6au cind ă =0 şi e =1) | îuncţia de şi: aici că pentru abseisa 0, cele două'probabilităţi sînt de 50 %.
observă
distribuţie a probabilității se Sepi o Pentru o abatere dată k o, se citesc pe grafic probabilitățile P, şi F,.

| P(a) =)1 a en aş. (21.35) - aorN?

pu: je9.
| | Ro-a | | GIRAFA AR = 19939
IE DI Ia Se i a Z2FF RI E II E NI a a 6-A:AA
În fig. 21.10 s-au reprezenta; funcţiile p(2) şi P(a) ale distribuţiei ORA e i IM SE II E RE ID SI N i E
normale, pentru cazul cînd valoarea medie este nulă. Fig. 21.10, b arată RE A BAIE 25 XI
/ | pr uz, _ sp i: | : ,

Ap) N
ai
Azi. Ii
|
AN ! „|
92 3.
îy -
| N/A i 2p —— 87 SE
=, N ŞI
„ |
Q847 1,
3
AS:
SI,
424
k = FA
177 5N.
SI 50 î2 s î
x

| “S EA Ip ai

Ş apă 70 37 x
Ir» a O 40 120 SŞ
-0 0 0 26 -0 DOI Sia 3 um N. i

Fig. 2030 îi 95 s 5
| | | | = 38 —Az
0,5, respectiv că la abaterea standard
că valoarea medie are probabilitatea SO POONE (a i a a CA
ajunge la 841 %. | _ o TBpuperi. - %oupraviefuiri „TIR FĂ
o probabilitatea
În fig. 21.11 s-a reprezentat curba lui Gauss, cu valoarea medie A Da E A | A A?
și s-au notat absoisele întreX — 3o şi A + 3c. Se observă că în intervalul .. E 005
dela & — opînălaX + o se cuprind 68,26 % dintre rezultatele studiului, | "9999 Li - SI Să 5 1297
X — 3o şi X + 3o
între X — 26 şi X + 2o se cuprind 95,46 9%, iar între a TA 8 2 e 0 2 re
sînt 99,74 %. Ca urmare, numai 0,26 % dintre valorile variabilei aleatoare de abateri sfandara
„A mwmărul G
ar putea să fie în afara intervălului citati. e o: Ş îi Fig. 51.12

| aa | . E a | "1 DISTRIBUȚIA LOGNORMALA

e Ii | |
PA
a e Mă SZ D= . a o În această „distribuţie, densitatea de probabilitate este

(13373, Aa o | A ai e 22 cîindO<az<oşi o.
| pita aa a (91.86
IPA SS Z,Hp1 | n PE) | ÎN A IĂE a „e
E SP PSSLLA Doe o emdpso a
X+20 Ă+36” 43 Iu Valoarea, . medie. este E |
X-30 X-2G X-I5 X. ĂHIG

Fig, 2111" . - | e a az i
L X=e 2 (21.37)
Dacă este vorba despre comportarea în serviciu (sau la încercări) a unor aa a
piese, se obişnuieşte a se construi diagrama cu scară probabilistică, fig. 21. _____ unde este valoarea medie, iar o? — dispersia logaritmului variabilei alea-
"12, măsurînd pe abscisă numărul ko de abateri standard (pînă la mase toare zi ii - i „.. [. î

644 645
 ! „2 MP

se obține frecvența relativă cumulată F, = S] f, ai clasei î, (coloana 5). Acea

e
„Reprezentarea, grafică a funcţiei (21.36) este dată în fig. 21.13.- Se . fă AR i | ag 7 4 |

observă deosebire a, între aceasta şi cea normală, din figura 21.10. . i. Li

sta reprezintă raportul dintre numărul de epruvete cu rezistenţa de ru-
IP g. PRELUCRAREA REZULTATELOR -a clasei î și numărul total de epru-
pere mai mică decît; limita, superioară
PE) | ÎNCERCĂR EIPOb LE
vete încercate. Frecvența cumulată a
ultimei clase este F,—1, deoarece toate cu AC
“epruvetele au rezistența, de:rupere.mai . „5 425p———r a A e RE
NR 2. + rezultatele obținute pe o populație mică decît 85 daN/jmm?. -. ci ie Ropppl fiti e
IN a „de sondaj formată din p=—20 epru- :.. Cu, valorile prezentâte în. tabelul: S<: |: i:
= - - , im: vete. de oţel, prelevate din bare
L
aa,
21.2 se pot; trasa următoarele grafice:: -.sZ75[
laminate provenite din aceiaşi
E N N : . .

pp 3
, . A m Yi n
| Lj hi
'.
a. FHistograma. Pe axa absciselor Sr 7p
“Fig. 2113. | , + “șarjă,lac ares-au obţinuivalo ri ale se reprezintă limitele claselor. Deasupra . & . |: .
Ri „ui. rezistenţeila rupere cuprinse între intervalului corespunzător fiecărei clase & 4
78 şi 85 daN/mrm?. Caracterul aleator al fenomenului rezultă imediat din se construieşte un dreptunghi a cărui
împrăştierii rezultatelor, care.se poate datora neomogenităţii
" ]

examinarea înălțime este-proporțională cu îrecven- . : ;, . Lite A d/a

materialului, -erorilor de măshrare a dimensiunilor. epruvetelor, mărimii ţa relativă sau cu frecvența :absoz, e Li i
mt Fig, 21.14
m. - -

forţelor ete... £ -- lută a valorilor din clasa respectivă,

(fig. 21.14). |
SR : RI Ra = . Mă i ii [a aia e — , — să

PI OI IN ID R IER DI OR E în a
CE Tabelul 212! "8. Poligonul de frecvenţă se obţine unind punctele care au abscisa
' ia]

egală cu valoarea medie a clasei, iar ordonata egală cu frecvenţa absolută

| asa | Miaecneața | roma | - FREE [e „_ n sau cu'frecvenţa relativă f, a clasei (fig. 21.15), i ce
Limitele medie sia unii - relevă cumulată i n %h (yin,
7. Poligonul frecvenţei cumulate (îig. 21.16). se construieşte unind
_ punctele care au abscisa egală &ii' valoarea limitei superioare a: clasei şi
1 SI RI LE: II A SEE 5 Ul 6 7 cu frecvenţa, relativă cumulatăF, a clasei respective.
ordonata, 'egâlă
Observaţie. Axele figurilor 21.14. . .21.16 se pot'inversa, măsurîndu-se
78...79 | 765 fi | 005 | r0,05 | 785 6,76 frecvențele pe abscisă şi valorile-mărimilor studia te
pe- ordonată.
79...80 “795: i” 4 [1020 | 025 [| 3180 10,24 „d

80...81 80,5... |. . 5. |. 025 | 1050414025 1,80 E 4/,

31...82 | 815: |. 59 | 0,25 | 0:75 | 4075 0,80 >
82...83 925 hi 8 [015 1 | 0,90 247,5 6,88
25 7-A S.48H 7
11,56 Ss - |. S /
5,78

84,5
853,5

1,00
î i 0,95

0,05
, 0,05

i
1

84,5
83,5

84...85
83. L> EL!

AS 720 06
Suma — 20, e doo 1 1622,0 42,80 SI IN E ENE -u 3, 2 i ri, FE. î
LI ; AI 7

7
SUL

Sa Sf
Rezultatele Sbţinute din încercări, care constituie o mulţime dezor- 3
i. N - 23 CN ARI BE
|
_li
| |
CAILE
pf
ea
R..
S (2
|
A:
4 E E— Pa

donată de valori 2, pot fi supuse unei analize cantitative. Valorile obser- E tă e. dă N „E SE = — ,

vaie se grupează în inţervale date, de obicei egale (tabelul 21.2, coloana 1).
| DE nau

După efectuarea grupării, se pot trata toate valorile ap arținind unei grupe,
iai oi 76505 95005 06 025 0355 BE + 9 199091 D203 90 35 i
ea;şi cum ele ar fi egale cu valoarea centrală x! a, intervalului respectiv (ta a | dei Pi r o
belul 21.2, coloana 2). Mulțimea valorilor din fiecare interval formează tea e apa cot Fig 2115 ici, i pe oa Fig DIG ca a,
o clasă, iar numărul valorilor dintr-o clasă reprezintă frecvența absolută i 3 i ale AC: i i aa « NEI pa Pi N a i EN: ;

n, a clasei, (coloana 3). Frecvența absolută a clasei este:deci frecvenţa de „. Această primă :preluerare reprezintă determinarea repartiției: de son-
apariţie a unui rezultat experimental în intervalul corespunzător clasei daj, care are deci un caracter. de reporiiție empirică. i psi i
„:. cu relaţia (21.26)
Media secaloulează >»: - Di LE DEI Ba
respective. În coloana 4 a tabelului s-au trecut valorile frecvenței relative, ul : IE a ţa
a i IA aL: - : A | E

Î, = ui „ dată de raportul dinire frecvenţa absolută și numărul totalde

i - Bi . E . _ 1 i] -- ” Ă

z=— 9,2
CR CE 2
valori (n = 20). Însumînd suma, frecvenţelor relative ale primelor i clase,
547
-846
 *

_ Dacă valorile observate au fost grupate în hi clase, media se calculează Rămine de stabilit care este legea de distribuţie pentru această vari-
cuu relaţia abilă aleatoare. În lipsa altei informaţii, dacă se acceptă distribuția nor-
mală,: se știe, conform iig. 21.11, că întreaga populaţie statistică poate îi
D= = cuprinsă în intervalul + 3 sp, faţă de valoarea medie. (S-a luat, aici, P nea
fa (21.58) în loc de X, respectiv sp — în 106 de 5, fiind vorba de o populaţie de son-
Hi şi e i a a
daj). Rezultă deci că AN
unde a! este valoarea centirală a clasei, iar na fi — trecvena. absolută, AP =3 5 -
respectiv relativă, corespunzătoare valorii &... .. -:
În tabelul 21.2, coloana 6, s-au:caleulat; produsele n; a valoarea medie
de sondaj a rezistenţei la, rupere, fiind aie
pa Ă Pa
= —= m = 1622 au arama;
a ri | În ce priveşte sarcina limită P, problema este mai grea, ea depin-
isi 20 i
i
zind de majerial, concentraţori, posibil ităţile de experimentare ete. Dacă
se iau în considerare toţi aceşti factori şi se admite că, faţă, de valoarea
Dispersa de sondaj este dată de relaţia (aa. 30), care, in cazul valorilor medie P. mea; Sarcina limită ar putea, varia cn AP, =—-+ 0,30 P, ea, rezultă
grupate în k clase, se poate înlocai „prin că ea se poate scrie . f |

„s2= ma ae e (21.89)
Se P, = Prima :E 0,30 Prea 3 | (21.42)

| N -i Lisi Admiţind acsiaşi

£ distribuţie normală, rezultă . și Da
“ Avatinea medie păiratică se caleulează extrăgind radicalul, din valoa-
AP, — 3 ss, = 0,30 Pasa” —
rea dispersiei...
În tabelul 21. 2, coloaziă, 7, S-a caleulaţ produşele (a — tă na! pen- o N (21.43)
tru fiecare clasă, iar înn partea, de „ÎPS s-a. trecut suma. Pispersia, este. .
SP, — AF =0,10 Prea:
E a a „42; 30 E,

82 malai DP = = 225,
p—1]
pi « ; ) 20 —1
Cunoscînd cei 4 parametri — Praa sp; Pi me: $p, — Se pot construi
iar abaterea medie patratică | pe acelaşi grafie, cele două densităi de probabilitate p(P) şi 2(P,) ca în
figura 21.17. :.
| s=Ve=15 dan pam, Este evident că trebuie să existe

10, DETERMINAREA PROBABILISTICĂ A “SIGURANŢEI IN FUNCȚIONARE V Pr mea > Paea-

De multe ori cele două mărimi

n care determină coeficientul de siguran- Examinind cele două distribuții, se observă că ele pot avea: două
ţă — sarcina P-şi-sareina limită P, — au, chiar și în cazul solicitărilor poziţii relative diferite — nu se intersectează sau se intersectează — fapt
statice, un caracter aleator, adică nu pot fi determinate cu exactitate. În ce conduce la două metode de calcul, ce vor fi descrise, sumar, în continu-
asemenea cazuri, este util a se recurge la un calcul probabilist.: are.
Principala greutate constă în stabilirea dispersiilor pe care le pot avea a. METODA DURABILITĂȚII GARANTATE (Safe-Lile-Me thod)
aceste două mărimi. Indicaţiile din literatură, în acest sens, au un caracter
incipient. De aceea, numai o analiză temeinică a factorilor care condiţio-
În cazul din fig. 21.17, a, sareina, limită, este în permanenţă mai mare
decit sarcina reală, deci durabilitatea piesei este garantată, Această con-
nează aceste două mărimi,:făcute de.către proiectant, poate. să. îi furnizeze
informaţiile pentru un caleul probabilist, . - dă diţie se impune atunci cînd ruperea unei piese ar avea consecințe dezas-
Să presupunem că sarcina de lucru are valoarea medie Pa și — faţă _truoase, deci cînd trebuie evitată orice rupere.
„_ Condiţia durabilității garantate este ca, sarcina de lucru cea mai mare
de aceasta — variațiile extreme = AP. Ca urmare ea se poate scrie sub
să fie mai mică decît sarcina limită'cea mai mică
forma
P = Pra LAB. (21.40) Pra + APSPiuuu — AP,
648 649
 SAU
sau -| | | NI

1 + (AP/ Pace)
. PERL NE: fit [i DI ii a „LĂ 1. Pa E IE

a . Pama > Pra + AP + AP. te “aa. 14) c* > (21.46)

" Coeticienţul de sigiiriaţă probapilist se defineşte prin inaţia 1 — (AP,/
Pa mea)

gt — FLmea i (21.45)
Ra Pnea
d€ curgere, respectiv PROBLEMA
paie fi notat o0ș cînd este calculat faţă de limita
— faţă de rezistenţa la rupere. --
| 21.1. Să se determine coeficientul de siguranță al unei piese din oțel, avind sarcina de
UCIuU

pIP)Ă i-a „(A mer 7 femel oi De Du i P = Peg + AP = 1 000 + 200 dan,

a Nae pate și dacă sarcina limită estc (la limita de curgere)
7
| Sl, „Sarina..
PL = Pr meat APr'= 3000 + 600 dan.
E | fmifă |

Conform datelor problemei iii pute

AP 200 APr 500
a = 2 3"P£ Peg
=
1 000
= 0,2 ; ———
Pr ned
— ——
3 000
— 0,2,

ai
iar”:„Prin aplicarea relaţiei CI. 46) Ș Ş , a
2(P| a pi Ag | tt,

PE) E 53
Pt
CEC IN
aieciai
| E |
e
a a a i
ee Î F:02,.
15
VDT
i POD ID| ALI a
SE Ia |
A , IER şi _ „pa E NE „ . | Pi Da i ]

Ba METODA “onaxxnAnir coxrnova put Orui-sut-uetaa)

DR E i a -
i Conform acestei retede, fig, 21. 31, v, cele două grafice se interseatiear
b . TNI i SR -
ză ceea ce arată că; se; permite ca un număr de piese să cedeze. Folosirea;
7Em f S53PB îi.i acestui concept: face ca, diferenţa, Pr mea — Pmid Să fie mai mică: decit la
metoda anterioară, deci materialul să lie mai bine utilizat, Se îace;, astfel,
o.economie, câre să justifice: ..: DE 2 ta re
Fig. 21,17 cedarea, respectiv înlocuirea, - - iaca -p) 4 ță cai și să i
unui număr redus.de.piese.:- Ie pre pi d ni
„mi Conform acestei definiții Sa ra eee Di Aria, haşurată din fig. a Ri | i
21117, b; măsoâră intervalul pe me | -
Pra | Pnca i
care pot să se producă dedările-. , probat!
pieselor. "Pentru continuârea pesefarcare
Se pot face următoarele transformări o | Da problemei, se: reprezință 'denşi- cezbază
tatea de robabilitaite a diferen-,,
P :LAP + AP, ia Ap 4 p,. 2, a AP FAP, „d ței P. — P, ca în figura 21.18.
Pra n Pee Prmes Pra n i Poneă Pra 7: Zona în care P. — P>0. repre- a Fig. Digi =

zintăr piesele care. nu se-rip, ::-- — pe Te ei

i : i sa he
iar zona îm'care diferenţa este negativă — pe cele care. cedează. Cu ajuto-
gk rul: ecuaţiei funcţiei 'p(P.—P) se poate caleula coeficientul de siguranță
Li > i Ra
i Pmed
a : probabilistice, respectiv procentul de piese care ar_ putea ceda.

„650 651
 - :— “solicitări nestaționare, cind eforturile unitare variază ca amplitu-
dine in decursul.unei perioade ; această variaţie poate fi-aleatoare, sau-for-
mată, din trepte de amplitudine. constantă, ca în fig. 22.2. SE
— ȘT Rai Ă | — E cca ae i .- |

1 e n finala
L

„up S-IVURAHRA
E MAYA! PAV Vaii

——

CAPITOLUL 22. -
SOLICITĂRI VARIABILE. OBOSEALA METALELOR
"1. SOLICITĂRI VARIABILE
În majoritatea pieselor de maşini, forţele aplicate variază în timp de
un. număr mare de ori. Acest mod de solicitare duce la o mieşorare sens-
bilă a, caracteristicilor de rezistenţă, faţă de cele statice. Fenomenuiui i s-a
dat; numele de oboseală, iar caracteristicelor mecanice respective — imite
de oboseală, sau rezistenţe la oboseală. Spre deosebire de caracteristicele me-
canice statice (rezistenţa la rupere, limitade curgere), care erau mărimi
unice, variind. doar în limite probabilistice, rezistențele: la oboseală ale
unui material pot avea o infinitate de valori, funcţie de o serie de factori.
Solicitările variabile pot avea un caracter determinist sau aleator. a,
primele, se pot stabili anumite relaţii,în baza cărora se poate prevedea,
evoluţia, lor la un moment dai. Celelalte nu se pot exprima sub o formă
analitică și se studiază, prin înregistrări, desfăşurarea lor în timp ; prin
calculul probabilităților se pot face apoi estimări, asupra comporiării în
viiţor a pieselor la astfel de solicitări. e E
Si | Dintre solicitările determinis-
„te, cele. mai frecvente. sînț sol-
„„cilările periodice.La rîndul lor,
acestea pot fi grupate în: ..
— solicitări staționare, la care
“eforturile unitare variază, de un
“număr nedefinit de ori, între o
limită superioară Gmaz ŞI una infe-
= PIOATĂ Otpy Că în figura 22.1] ; exem-
II PNI AI - „pile: arborele unui motor, arcul
- a „-, de supapă, :tiJă, pistonului, osia
* Fig, 22.1 | “unui vagon'eto,; -.: Ra
-
Frig, 22.2 |
Soliciţările variabile, repetatede un număr mare de ori, au efect nefa-
vorabil asupra capacității de rezistenţă a materialului, comparativ cu com-
portarea lui la solicitări statice. a | i .
„Acest efect a fost observat și studiat; sistematice încă din-prima jumă-
tate a secolului al 19-lea. Prinţre cele mai frecvente şi importante piese de
mașini care prezentau ruperi, inexplicabile în acea vreme, erau osiile Vagoa.-:
nelor de cale ferată. Modul de încărcare şi rezemare al unei osii-de vagon
„este arătat în figura 22.3. La un moment dat, în punctul a al osiei, situat în
pariea cea mai de sus, are loc un efort unitar de întindere oma, ar în punc-
tul opus b, un efort unitarde compresiune ci = — Graz. Dacă osia s-a
rotit cu 180”, cele două punctea şi b schimbă între ele poziţiile. Ca urmare
într-un punct fix pe osie, după o rotaţie de 180”, efortul unitar trece de la
Gmaz 18 Omin— — Omaz. PE O durată mare de timp, efortul unitar variază
de un număr ioarte mare de ori între cele două limite, conform schiţei de:
la poziţia 5 din tabelul 22.1.
fenomenul de oboseală a materialelor și calculul aferent prezintă, o
serie de complicaţii, ce vor fi examinate în acest capitol. Problema este ceva
mai simplă pentru cazul solicitărilor staţionare ; din acest motiv, expunerea
ce urmează se va, referi în special la acestea. .
Din cauza complieajiei calculului, se preferă ca piesele supuse la solici-
tări variabile să fie dimensionate, în mod aproximativ, ca şi cînd.ar fi su-
puse la solicitări statice, urmînd a se face apoi calculul propriu-zis la oBo-
seală, care constă în a verifica mărimea coeficientului de siguranţă.
În: studiul solicitărilor variabile staţionare se consideră :că sarcinile
aplicate pieselor, deci şi eforturile unitare produse de ele, variază în timp
periodic, cu o frecvenţă oarecare, aşa cum este exemplificat în figura 22.i..
Variația efortului unitar, pornind de la o valoare oarecare Şi pină.
ajunge din nou la aceeaşi valoare şi la acelaşi sens de variație, formează
un Giciu al solicitării variabile. Aşa, de exemplu, în figura, 22.1, un ciclu
este reprezentat; prin curba A0B sau O0BD etc. În decursul unui ciclu,
efortul unitar trece o singură dată printr-o valoare maximă, numită efort
UNIT MALI Omaz Sau limită superioară aefortului unitar, și o valoare

652 653
 Tabelul 221. Ca Same ma Zapetul- 22.2 (continuare)

Au Ma -, SR MIE i De Nre Ciclul Li +9 9 R

Ne Ciclul .- a . FI 9,2, Sin . . . m, z R crt, | | Fri Li: min.
crt.

. .
|
po

i 3 1! : - “7 SE: | pa ; a ME r- ME Par UE Bi
| | . pi [i
i Da 3 . _ i . 5 | | |
S.

|- Oma az=— Gmin. >. 0... Cu =. Omaz — - Omtn- , „„.R=+il pi PR GO; i <R i = zi CO
TIŢ po -.. Omâz CO;
| 3 LILLE | [0
ei a at) log 30 i: Să
| E

i ; Pa 1 f Ă Ă i i N: INC IE ii , ii

- Gmaz = Crin < 0 Om Dom Oman R= +1

Ca =

| | SE , . . | i
Ia pr, aţi Da E . . Ma d iai î E - a . |
DR

al i: DR RI a ANR IN
IRI IIIA a a
„Smaz > 0; e A: 1 R=0

Sie Îi REA i at piere minimă, numită efort unitar minim Gai Sau limită inferioară a efortului:
DIA Ep IRI a IE Ia RER ta | unitar. În cazul eforturilor unitare tangențiale, valorile extreme ale ciclului
i Sînt Cmaz ŞI Tine. ., stii, | A i
- HE N III + i: ! | | r pc [

Adesea, în ioo de eforturi unitare se poate vorbi de un ciclu de sarcini,

—

a E RI N
aa E CI A aa IN | acestea fiind forțe caâre văriază între Paz ȘI Pata SAU cupluri (de încovoiere,
pe 1 SR sau de răsucire) care variază între Mm 7, ȘI Mita: Cauza, ciclurilor de solici-
„9mar> 0; omtsa0; mGaF00i - | 4 a “a
|
Gmaz'5 | Sata
î
| a IE „i
i | ări variabile periodice este în
: N Ra general mişcarea de rotaţie sau
j A mişcarea d -du-te-vino (âlter- - !
LIRI naivă) a: diteritelor* piese de Sai
"i , IE) :
| maăşini. SES
i | „
- Valoarea, medie între Omaz
îm=0 0 Rz- Și: Omta (fig. 22.1) se, numește i
.
Siiiai 3 & .
|
; i | o i pa

i 3
Ga = O9maz n „efort umâtar mediu,
| | _
. (22. 1). „i
i 9 => Omaz ui E Lă
i | i 4 E pa . . Na Lă B
|
—
E
ae

TM
SE Ea | „_ Semiditerența,, dintre efor- - «|:
i | :, | ATIIŢII | E Și
Gmaz> Di Omin 40| Om 0: up -BaRa-—1l tul unitar maxim $i cel minim sau
diferenţa dintre cel maxim (sau. e pp
PI

” Omaz < | Grmin | af: | a |

re

RE minim) Şi. |cel mediu se numeşte . See ta

5 a
aniiplibudinea, eforturilor. vmiare), a Fig 223 e
ei

- — :
d .- i - „%

pr
|

m
1 | r n

ip:
-

,
pui
| it
asa, PENE „i
i pp ,
TI

—— d | au,
uta
| ; MA tata
Omaz!—
j Tin Simian
| - e E SI a! | a | Oa = 2 = Omaz — Cm = | mia 5 Da : (22.2)
iu „ia i NE: : 1 Ei po aa
i

DA nu se confunăa simbolul „peritră dmplituidinea' efortului anitar, Ga stabilit îi STAS:

6488-67, cu acelaşi sinăbol, folosit pînă acum pentru 'rezistența admisibilă. * * : ::
e

654 655
 „ Cunoscînd pe Sn și a ! see pot calcula eforturile unitare maxime Și Se confecţionează, din materialul care trebuie cercetat, un număr de
cel puţin 8 epruvete identice, avînd, de:exemplu, forma din figura, 22.4.
Partea unde:se va produce ruperea, în cazul.de faţă partea, gituită, tiiebuie
Omaz = Om + | m 25) să fie ioarte bine lustruită. Epruvetele se aşază, pe rînd, la o mașină de
încereal la oboseală, care, pentru încercarea de
încovoiere rotativă, poate corespunde schemei Me
Rezultă că un ciclu de solicitări variabile este definit fie prin valorile din figura 22.5. La această schemă se disting : Ca
Omaz ŞI Omins Lie Prin o, ŞI Oa: 1 — greutăţi; 2 — rulmenţi; s5 — epruvete;
Se numește coeficient de asimetrie al. cielului raportul 4 — dispozitiv de prindere a epruvetelor;

TA
d — lagăre; 6 — roată de antrenare a epruve-
R = Sa. 994) telor în mişcare de rotație, Prin aplicarea, greu- sf hoţ
Omaz tăţilor constante 7 în capătul epruvetelor şi |.
După mărimile şi semnele pe care le au Gaz ŞI Guin» Se disting diferit prin rotirea, epruvetelor, se realizează cicluri... -:..[.
tipuri de cicluri de solicitări variabile care sint redate în tabelul 22.1 simetrice de încovoiere. Există numeroase -
După mărimea coeficientului de asimetrie, se disting modele de maşini de încercat la oboseală : pen-
tru epruveţe solicitate la. încovoiere.. pură .

77
— cicluri simetrice, poziţia 5 din tabeiul 22.1, avind:
(moment constant de-a lungul:'epruvetei) ,
Gaz = — Omta3 0 = 0; Oa — Ba; o, pentru încercări prin ciclu pulsant, pentru | ia Li a
incercări de răsucire, înţindere, solicitări
— cicluri asimetrice sînt toate ciclurile la care. coeficientul de asime- compuse. | 375
„ Maşinile de încercat; sînt prevăzute cu con 4 _ N

ba
trie este Ra a, E - i „i!(N B8

toare care numără ciclurile la care este supusă Dă | a

După semnele algebrice ale eforturilor unitare, se disting
epruveta, pină, la rupere, .. | E |
„„„ Primadin seria de epruvete se încarcă, în. =
":— câslauri, alternante, la care stortul unitar schimbă, de semn (poziţiile | aşa fel ca, să se Tealizeze în ea un efortunitar... Ia er
4, 5,6 din tabelul 22.1); Gmaz == 91: 0,6 .G,, pentru oţeluri; .; i
— cicluri ondulante, la eare ofoitul unitar. rămîne tob timpul de ace- Omaz = Gu = O 4. 6,,pentru aliaje neferoase
laşi semn. uşoare.
Un ciclu ondulant poate fi pozitiv (poziţiile 2 și 3) saua negativ (poziţiile Se constată că această epravetă, se pe
7 şi 8). Cînd una din limitele efortului unitar este nulă, ciclul ondulant se după N, cicluri, : | |
numeşte. pulsant. La poziţia-3 se arată un ciclu pulsant pozitiv, iar la; “Într-in sistem de axe de coordonate Gmaz ON] 11
poziția 7 unulnegâtiv. Sine | y, se ioarchează punotul 7, corespunzător ruperii OO pg
În'cazul în care amplitudinea, ciclului este foarte mică, 6ai: poate fi primei epruvete (o, N). A. doua epruvetă | se E i
consideraiă practice nulă și apare solicitarea statică (poziţiile'1 şi 9). încarcă la un efort maxim o mâimie ci 1—2 o pig, 4 Ro
daN/mm? 'decit; c, şi se constată că ea se rupe
ii

|
ul

2 i cicluri, unde N; > A Se. marchează “punetaul: următor,

2, REZISTENȚA LA OBOSEALĂ. CURBA LUI WOHLER
PE

Gay 2J*
i:
IRI
e

Bsperienţa, îndelungată a coristrueţiei de maşini a dus la constatarea,

SP

că naţerialele rezistă la, solicitări. variabile mai puţin decit la solicitări

IP

_r
7 ai
a)

statice. Cu alte. cuvinte; o-piesă care. suportă pe timp indefinit o solicitare

iara

statică de valoare oa se poate rupe după un număr oărecare de cicluri

II

care anu valoarea maximală Oa. Acestui fenomen, de micșorare a proprie-

tăţilor de rezistență sub efectul solicitărilor variabile, i se dă numele de
oboseală a materialului.
Caracteristica mecanică a materialului, la. solicitări variabile, este.
rezistența la oboseală. Spre a determina rezistența la. oboseală a Una metal,
se poate proceda în felul următor, după STAS 5878-69. Fig, 22.5
42—0,. 180: ny
656 637
 Se continuă
acest procedeu, mieşorihd din: ce în ce pe Gaz; ceea ce duce cazuri, modul cel mai potrivit de scriere a rezistenţei la oboseală (dată de
la creşterea numărului de cicluri pînă larupere. Se constată că la, o anumită; Oa) este sub forma; unei sume 6, + Ga. Astiel, pentru curbele din fig.
valoare a; lui :0.aaz căreia i sedă numele, de rezistență la.oboseală, epruveta 22.9, citite de sus în jos, rezistențele la oboseală sînt: |
nu se mai rupe, adică rezistă la; un număr nelimitaii» de -cicluri. Evident că DE | Ga == 40 daN/mm?,
A PRE ha i în DI i 0 Ia 50 TI IŢI — 6g=—20 =+.35.daiN /mm?,
N R= | op=40 + 26:daN/mm?,
| Ia AIcă E A pe Sera] IN a a ti ,
a 4 e — 1 oxp=—50:+- 20 daN/mm?.
„x Be ObBervă că rezi-
| a | ; . | i , i _ - i 2 , - | .
:

3
: i. Pai Ei rr | _
ŞI zi

ORL
Ora ” E: -

i |
stenţa la oboseală: cea
Z 3
i Ii CN „i Hi ”
E, ă pat 7

mat mică: este pentru

| „d b a: ij
' Su RE | i

N i Î . ză
" sii A sI
|

S aa pag o TO
3 orga E pa „„eielul „simetrie;'or =: 0;
0; a + 4 5 SRR
NR 2! _ | pP50%. | Ş
Ar 20 a 0 o şi că ea. creşte pe:măsură
cp II DD îm a a a ZII
tou 1 . E Ii .
; . LENE hai
, ]

ced 6, creşte.
>

-
pm ii .

LESs
i „

ț are
17 pi "Orice material
:1 “o'infinitate de bezistenţe
E | de P5%
,
i ” LE: ÎI , - „i
Da
:-|* ai oboseală, după-'coefi-
!

Da EEE
.

| dl : - 5 pi: ij CI A INI Ne Ti E 7
| /j | 2 Na , ELA o. pa "A cicluri iz i: '/ă TI TE = >.
197 pt 775 775 197 cientiul de 'asimetrie al
| A , 2. , „ T FER Li : - Piti : , ; EI sai “i a -

W_ cielurilor la care se face

!
La
: | Fig. 292,4
za
|
a IN iz
|
E a) ai
15,
o
22,7 .
pă ţ L Fig. 22:8 as ” Ameerearea, precum şi
după felul solicitării.
alte epruvete, încărcate la un efort unitar Omar inferior rezistenţei la 0obo-
E Cele mai cunoscute sînt rezistențele la oboseală prin cicluri simetrice
seală, Ge asemenea ni'se rup. şi pulsante. Simbolutile pentiu'rezistenţele; la; oboseală poartă. ca. indici
Prin urmare, rezistenţa la oboseală estă cea miui mare valoate a eforiuhii valorile coeficientului de asimetrie. Se notează astfel : _
umitar mazimn al ciclurilor pe care epruveta le suportă un timp “indefinăi . o. —'rezistenţă'la oboseală prin ciclu: simetrie de încovoiere '
fără a se rupă. Cum experimentărea'nu se poate face lă infin obicei se.
de it,
gi rezistenţăila oboseală prin ciclu simetrie de tracţiune-compre:
limitează la un număr de cicluri: N, = N (bază de încercare) (fig. 22.6). giune si rit E RI ai i LU | ME IE 1, Să IcE
Pentru oţeluri se ia N, = 105. ..107 cicluri, pe cind 'lă aliaje ușoare, unde
a "+ -muy'—'rezistenţă; la oboseală prin 'ciclu' simetrie de'răsuzile
curba coboară mereu, se merge: chiar la N; =:5 + 10".. 108.
- . 1
PE i "3 lat: pr?
Li Fi . .
i

* Ourba 'din figura 22.6, a cărei asimptotă, dă mărimea, rezistenței la,

“a.

oboseală, poartă numele de curba de durabilitate sau curba lui. Wohler. n: iata Sai MI al
Li „Îi
Practica arată că punctele obținute experimental. nu, se înscriu pe o
ai
es
curbă cu-traseu u aceea din figura
atât de conţinuca, 22,6. În genera], ele: Sas
6 =0
prezintă o diâpersie destul de mare, ceea ce îngreuiază determinarea exactă Ş
Gap = 2D7oa
/mn 2
a, rezistenţei la oboseală. De aceea, esțe uţil ca, pentru determinări precise. O |
să se încerce un număr relaţiv mare —:câteva, zeci — de epruyete. Rezul- 0p=40cz/mom2— îi
tatele experienţelor pot. fi prelucrate statistic. şi se pot trasa curbe care: .
+: Gp= 50 dar? | 53
arată probabilitatea de rupere, cum sînt; cele din figura 22.7. i
Determinarea rezistenţei la oboseală prezintă complicaţii şi în ce pri- | Iu
veşte metodologia experimentală, atunci cind este vorba de alte feluri de
cicluri decit cel simetric. | i, De | Ă 78 01707 A 8 aa
Pentru ciclu pulsant,pe cuiba lui Wohleir se pot înscriefie valorile Gaz 2 .

(curba superioară din fig: 22.8) fie valorile Ge = 122 “omas(onrba inferioară d ii ati fie Pa an Fi 22.9 i

i Ea E E Ia RE: a

dinfigură).
. pa actul RA
„op. rezistenţă ;la oboseală prin. ciciu pulsant; de încovoiere
În fig. 92:9 s-au reprezentat, în coordonate semilogaritmice, curbele — rezistenţă la oboseală prin. ciclu pulsani de tracţiune..; ...
lui WohJer pentru încercări ondulante, în cursul cărora se păstrează oa = Gu — rezistență la oboseală prin ciclu pulsant; de compresiune
==,

— const, şi se variază o, pînă se atinge rezistenţa la oboseală. În asemenea m, — rezistenţă la. oboseală prin ciclu pulsant de răsucire
Ia

659
658
PR
a
Oa
ra E
oi RI
OS|
 - Gg” — rezistenţă la oboseală-prin ciclu oarecare. de încovoiere „Locul geometrie al puiictelor L reprezintă diagră ami rezistențolor la
oboseală sau curba ciclurilor Himată, |
Op, — rezistenţă la.:oboseală prin ciclu oarecare de tracţiune -
ca — rezistenţă.la oboseală; prin. ciclu oarecare de; răsucire. . : Ounâseînd: poziţia puiictslor MW 'şi L, se poate ajunge la, noţiunea, de:
„ Pentru o solicitare daiţă, rezistenţele la oboseală prin ciclu simetric coeficient; de siguranță al cielului reprezenţat de punetut M, așa cum se
va vedea, mai deparie. -..
sint cele-mai mici ; cele prin ciclu pulsani sînt mai mari, iar cele de rupere
Curioscînd 'loeul geometrie 'al punctelor Li, se obțină; O curbă ca în Îi-
statice sînt :cele mai mari.
guta 22.11; pe care se recunose 'cele trei solicitări particulare : |
* ] va p.

“Dat fiind că solicitarea statică are R-= FI, în studiul: la; oboseală se
o diclul simetric, punctul A, cu Oa = O şi 0 a= 6. i
obișnuiește să se noteze rezistenţa de rupere statică i prin simbolul o, =
— Oa. Sau ciclul pulsant (k =0, e = 450), punetul B, CU. Gu = Ga = aul;
Cu titlu informativ, se dau viiele relaţii empirice care arată legătură ră € Cu -oa = 0,
= solicitarea statică punctul '0, ap = 8;
dintre rezistențele: la, oboseală și rezistenţele de rupere staiiice.
La oţeluri. : E i |
0-a (0403); ca Della
| G_u =:(0,7... 0,8) o-u; Go = 1, 5 G_x |
„Poa = (0,59. ..0 ;58)0-1; To = = (i, 8. ..2 0) To
| „La maetale uşoare - | Oa ni | pai | : ]

i o = (0,425...0,5) cm
7 l
a E ,
i A”

A , Ț;; oW-

|] AIE
| „3. DIAGRAMELE REZISTENȚELOR LA OBOSEALĂ | d 4 : i | |
oz
ON a

BIC:
Am -- |

I
0
Dat îiind.că o piesă de maşină poate fi supusă unei solicitări variabile
cu orice valoare a coeficientului de asimetrie FR, este necesar a cunoaște
înțreaga infinitate de rezistențe la oboseală ale materialului, pentru îeiui
NE 20
de solicitare. considerat. Se ajunge-astiel la noţiunea de diagrame ale rezis-
iențelor la oboseală, construcţii graiice care să reprezinte variaţia rezistenţei Fig, D241, | Fig. 22.12
la oboseală cu coeficientul de asimetrie, .
Luînd un sistem de axe de coordonate c,, Ga (fig. 22. 10), ciclul de soli-
Linia ABLC este diagrama rezistențelor la oboseală în coordonate
ciţare variabilă dintr- o piesă see poate reprezenta printr-un punct M din ul diagramei (M)
| | planul acestor axe. Ducind linia OM, se 0, 6, (diagrama Haigh). Un punct oarecare din interior
ciclu neperic ulos, pe cind un punct din afara ei(N ) reprezintă
reprezintă un .
Caj Ma „ poate serie relaţia dintre înclinarea ei şi ă,
un ciclu care duce la ruperea prin oboseal
coeficientul de asimetrie la oboseal ă este
Un alţ mod de reprezentare a diagramei rezistenţelor
variaţi a ui Gmaz Și min ÎN îuncţie de cu
diagrama Smith (îig. 22.12), care dă
: ol Se CR NE
| | tg qpi— Sa Omaz — Omin— Su (22.5) În această diagramă, orice ciclu este repreze ntat prin o pereche de puncte
situate
DM. „7 Sm Omazir Omin 1-4 avînd aceeaşi apseisă,. Ciclurile limită sînt reprezentate prin puncte S-u
c limită A.A, Cu 0Â, = Omaz =
pe cele două curbe : ciclul simetri
Gal

N Suma, coordonaielor puneiului M pozitiv B.Ba, cu B.B, = Omaz = So Cel negativ cu

ciclul pulsant limită
Ga

P_| reprezintă, contorm formulei (22.3), efor- rupere de întinde re,

BB, = x; solicitările statice cu rezistențele de
C | Oa Om vul unitar op, al ciclului. Prelungind re-
ț

respectiv compresiune, corespunzînd punctelor 0, 0“. Punctele D,D,

Gt Dă dreapta 0M,se poate găsi un punct L, iieperi culos, în timp ce Ea reprezi ntă un ciclu care cau-
ff . Li Pi Pa prezintă un ciclu
corespunzător unui ciclu limită, la care zează rupereaprin oboseală.
Fig. 22.10 efortul unitar maxim este egal cu rezi- ' Utilizarea diagramelor rezistenţelor la oboseală în “tormele indicat
e
'stenţa la oboseală, a materialului, core- Lş aţât în ce priveşt e constru irea
în figurile 22.11 și 22.12 prezintă dificultăţi,
spunzătoare coeficientului de asimetrie dat ă
lor cât şi în ceea; ce priveşte comportarea materialului solicitat la oboseal
de curgere. Din acest motiv se recurge în practic ă la diagram e
Gaz = Orar + Gaz = Ga. peste limita

660 661
 schematizate, în care curbele descrise se înlocuiesc prin anumite linii Arepie | Schematizarea Goodmân, pentru majeriale fragile, foloseşte dreapta
sau curbe mai simple. Se fac următoarele simpliticări:
a), Diagramele se utilizează de: obicei numai în: partea dreaptă, a, axei RE nt DR ES aaa DIE 3 00 E E DE CR DL
“verticale, adică pentru valori o pozitive; fac excepţie diagramele pentru LE AR A a „E: og = 6-3 ( i =) a (a2.7)
materiale care se comportă diferit la, tracţiune şi compresiune (fonte). “7 fij a tie SR ă Ă _ |
pai i IE 3 ME i

„B) Pentru materialele tenace (oţeluri moi, aliaje.de. cupru), se obişnu- CN Ii CN II A i n po po

-

, este
ieste a, se limita, diâgramele: la, valoarea limitei. de curgere statice, adică la 1ar schematizarăae Soderherg, pentr raateriale cu.limită de cuigere
Onay= Ge, neinteresînd ciclurile care depășesc limita, de curgere,:deci care dată delihia AD" n Ai a Sa |
produc deformaţii plastice accentuate. *: - , ! . _ o LR i g SE , - frapr i |

“Spre'a aplica acest principiu, la-diâgramă din figură; 20 11''se proce- Ca = „9-a — n] LD m ii | ae (22.5)
a
dează cum se arată în figura-22.13. Se fixează pe axa;'orizontală' punctul 0 E LE SE 09 |
căruia, îi corespunde limita de curgere o., şi se duce dreapta, CD la 45. TR! L „i r . - a Ei
n,

Orice puneti de pe această dreaptă are omaz = Om + Ga = Ge, iar punctele calcul,
situate deasupra; ei:reprezintă cicluri care depășese limita, de curgere. Se “ Bohnolătizăurile Gooămari şii Soderbeg, toate. coiode pentru
o bună pâite: din: capati tatea de reziste nță a imaieri ălului, dei
elimină partea. de'diagramă BOE, situată deasupra liniei CD. În acest fel neg
duc la valori ale coeficienţilor de sigurânță mai mici decît cele reale.
se evită:ca un: cichi oarecare din câmpul BOE, cum ar fi cel reprezentat de
“În şchematizared lui Sorensen, se ia linia frîntă A BED din figura 22.16,
Peel de M, să iie cohsiderat drept; ciclu adruisibil la o piesă de maşină. Un
definită de mărimi le c_p, Ge 8e. Întrucâ t punetul E se atlă destul de aproape
de B, se poate lua o linie îrîntă ABD.
desorisă, agrae ioni pir devino DO (GE 22,
235).ui mmm “în literaibura, tehnic ă se găsesc multe alte tipuri de diagrame schemavti-
zate. Anâlog se poate proceda, cu diagrama, de tip Smith. i

„aj
Oi
PRE. a caza -“A _
*) Pentru Geleiutul analitic, diogrsunele avînd şi porțizizi ds
€ curbe sint
incomode. De aceea, se recurge ia schomabhzarea prin linii drepte, care per-
mite stabilirea comodă a expresiilor coeficienţilor de siguranţă. lu
| E CR Ia
- > SE 4 usb a
E
- _
G Gh
-I5
| pori i
Go O" BL A

zi Fig. pa5. | _ i
Ei ia - ESI Sa
| a, RUPEREA PRIN OBOSEALĂ

Na, FISUEA ȘI RUPEREA PRIN OBOSEA Li

EA
G.. O:
- A

ie Aire
Lu - ,
! A i. : !

RETR 3 ma în cei peste 100 ani.de când se cercetează rezistenţa, la, oboseală, unul
dintre subieeţele cele râăi frecvente a fosti cercetarea cauzelor şi a modului
A AARE a - . i ir ii | „tri i: E RA id de producere a ruperii prin oboseală, respectiv clarificarea deosebirilor
ps, => Si “Rig, "23, 13 Ea Pia -: gb. Bia. d, 14. iii v inj dintre. producerea, ruperii la, soliciţări stajtice şi cea de oboseală.
„Examinarea, secţiunii unei bare ruptă la oboseală arată o distincție
în shematizarea lui Gerber, diagrama rezișteri jelor la oboseală; este neţă între ruptura de oboseală şi cea statică, După cum se vede în figura,
parabola, 40 din lg. 22. 15; de: ecuație[ ag
a
i
în Ă
e Ma 22 17 , în scoţiunea barci rupte prin oboseală, se disting două zone :una lu-
ă | N Ei i E TR dt :
SRR o Sa | 2 iu Si | j i N 5 | m Ă cioasă, datorită frecării materialului în timpul propagării fisurii şi una gră-
unţoasă, în partea unde are loc, bruse, ruperea finală. Ruptura de oboseală
aa -
N: . i i md aa i "Oa = 0-9 1 — "1 —— 3: săi i a: ' LEE + (02:6)
a "0: i ti

: 663
 t secţiunea piesei
începe prin o fisură, al cărei loc poate fi-ușor identificaîn :; Bste de observat de asemenea că gituirea la. rupere, specifică ruperii
secțiunea piesei. în generali Stasticea materialelor tenace, nu se produce în cazul.ruperii prin oboseală.
rupte, care se propagă, micşorind mereu Prin urmare, ruperea prin oboseală are caracter îragil.
această propagare a fisurii se face cu intermitențe, datorite perioadelor de
po
pi - “oprire ale maşinii, ceea ce are ca efect
producerea unor linii de repaus, care permit
cit
atit identificarea locului fisurii iniţiate, 9. TEORII ASUPRA RUPEEIL PRIN OBOSEALĂ
şi direcţia depropagareaei.. . ....
Aspectul rupturii de oboseală depinde a, de Gough şi
Teoria eciuisării (Orowan). Pormulată la început
şi de felul solicitării, cum se arată în Hanson (1923)'şi dezvoltată a;poi de Orowan, această teorie pornește dela
tabelul 22,2. | ideea, că în anumiţi grăunţi cristalini, se produc lunecări plastice la efor-
Pentru solicitări de încovoiere rotativă turi unitare care, pentru întreaga secţiune, sint inferioare limitei de elas-
sau întindere-compresiune, de obicei există ticitate statice. Aceste lunecări produce un fenomen de ecruisare a crista-
o singură fisură iniţială, pe cînd ,la încovo- lelor, deci de creştere a limitei de elasticitate. În timpul acestor lunecări,
, iereplană, se produc două fisuri, faţă în are 10c o dezorganizare a reţelei cristaline a materialului, ceea ce poate
„. faţă. Cînd solicitarea variabilă. este mică, de
avea, drept consecinţă producerea de' microfisuri, în special la locurile
fisura de oboseală se propagă aproape în legătură dintre cristale. Cât timp solicitarea este inferioară rezistenței iă
„toată secţiunea, zona rupturii finale, fiind oboseală, se realizează un echilibru între fenomenul de ecruisare a crista-i
Rig, 22.17 mică; situaţia se inversează pentru cazul Jelor şi cel de microfisurare şi fisura; nu se dezvoltă. Din contră, la solicităr
ară-
o __“ unei solicitări puternice. Un aspect aparte mai puţernice, fisura se dezvoltă şi conduce la rupere. Cercetările au
are ruptura unei bare: cu un concentrator inelar. Săgeţile “indică, tat, că fenomenul de ecruisare are loc în: primele câteva mii de cicluri,
direcţiile de propagare a fisurii de oboseală. i fisurile. submicroseopice apar după 2%, cele microscopice după 5—20%;
iar cele vizibile după circa 20%, din durata totală a încercării prin care se
produce ruperea. | ă
Tabelul 22.2 teorii de oboseală pornesc de la exami-
3. Teorii energetic e. O'serie de
narea buclei de histerezis plastie (fig. 92.18). După Odang, lăţimea buclei
Epruvetă eu concen- de histerezis este o caracteristică a metalului, numită, viscozitate ciclică.
Pentru valori ale. efortului unitar maxim o. al. ciclului superioare unei
Epruvetă netedă
tratat inelar
Felul solicitării !
| Solicitare mică | 3 . Solicitare mare Solicitare mică anumite -limiţe, viscozitatea, ciclică. creşte cu numărul: de cicluri aplicate
La, o anumită valoare a lui a egală.cu
piesei, pînă ce produce ruperea.
LI

rezistenţa la oboseală,:are: cu
loc .iniţial. o creștere a. viscozităţii ciclice
nu se mai rupe. Pentru
timpul, urmată de o desereşiere a ei, iar epruveta
Încovoiere rotativă valori ale lui c, mai mici decît rezistenţa, la oboseală viscozitatea. ciclică
rămîne constantă în timp. | Ă
+. Teorii de dislocaţie. În ultima vreme, se... G
caută a se explica ruperea prin oboseală pe bază | ha,
dislocaţiei intereristaline. Teoriile se clădese pe /
LORIN următoarele constatări: Ia a
P — dislocaţ ia apare în metale, în procesul de... .
Încovoiere plană
cristalizare, dînd naştere unui mozaic de monocri- --
stale, orientate în; mod neregulat; . . ..:
„. — disloeaţia ,. se continu ă în procesul de defor-
mare plastică a metalelor.;. . a i
=

— cînd dislocaţia apare la suparafaţa piesei,

ma:

CE . .. Ei i

ea dă naştere unor linii de lunecare;

n

Întindere-compresiurie - _— prin deplasarea, dislocaţiilor şi irecerea lor

pestie obstacolele pecare le.întilnesc,se produc :.
| PR Ra:

goluri în reţeaua intereristalină ;

665
„4 prin “deplasarea dislocaţiilor: în. sens contrar; paralel cu planele Se observă deosebirea esenţială între coeficienții de concentrare «
de alunecare;.ele se pot aimulav, dar
« golurile rămin, putind «da naşiere apoi şiiz: : primul este raportul a două eforturi unitare în regim de solicitare
la fisuri. e | Ia a elastică, pe cînd al doilea este raportul a două rezistenţe la oboseală.
Printre altele, E, depinde şi de asimetria ciclului. Datele care se găsesc
€. SCHIMBĂRI ÎN PROPEIETĂȚILE MECANICE ȘI FIZICE,
în literatura, tehnică, sînt stabilite de obicei pentru cicluri simetrice, deci
CAUZATE DE FENOMENUL DE'0BOSEALĂ - în baza relației pi eee ea
pf n a,
ie RE:ARE |l
Re = (0.9)
pă . .”
E N
E]
_
Experiențele au arăial că, în. apropierea rezistenţei la oboseală au loc
+ . - r
„1 , iama
. i 1 - a

anumite .modificări ale proprietăţilor fizice, ceea, ce poate servi atât ca

indiciu asupra gradului de oboseală, cât şi ca, metodă, de măsurare pențiru _ „De. fapt, orice. ciclu. asimetrie poate. —
determinarea rezistenţei la oboseală... Totuşi, aceste. fenomen nu sint fi, privit ca suprapunerea unui ciclu | Încovaiere
simetric, de amplitudine ca peste o s0- = 120dahiam? (delermizăripipe aro
cunoscute cantitativ în aşa măsură încît; să. înlocuiască metodele obiș-
nuite de încercare pentru determinarea rezistenţei la, oboseală, licitare statică, de mărime .c,. Ca ur- Ț. —
„Amortizarea internă . este Jegaită, de
« fenomenul „de. oboseală. Într-o mare, luînd definiţia (22:9) a coeficien- == S
primă fază, destul de scurtă, amortizarea internă, „scade, în, timp ce duri- tului de concentrare, aceasta, echivalează = Ade Mame Ş
tatea, creşte. În a doua, fază, care cuprinde, cea, mai; marc parte a duratei cu a-l aplica numai. părţii „variabile a N |
încercării, amortizarea; internă variază, foarte, puţin, iar duritatea rămîne ciclului,. Say. DU Şi celei constante, o. Gr Biden are
neschimbată. În faza-tinală, destul de scurtă, amorţizarea internă, crește iu. Coeficientul de concentrare fi este 2
repede, pînă la.rupere., o mărime complexă, care depinde de o ., ASE
„ Struotura, supraifeţei- epruvetsi suteră, modificări în faza care. „precede serie întreagă de factori, întocmai ca 7 0 . 62 45 dd
ruperea, Acest; lucru, se poate observa. prin difraeţia, unui fascicul de raze X. Și. rezistența, la oboseală, aşa cum se:: - Fig, 22.19
Modificările de;strueţură, sînt similare celor. căuzate de, ereșterea, tempera. va examina în cele ce urmează.
turii. | Ei ni În figura 22.19 s-au reprezentat valorile coeficientului efeciic de con-
| centrare, E, pentru arbori de oţel, cu:salt de: diametru: prin racordare
dr

! . :; : sira i pi a Li TERREI .r [E „: „î NE | ji , E RR

circulară, solicitaţi la încovoiere. Se observă, pe grafie că valorile lui Ke

Pa
. LC 3 ” '
, ] i DI
[ă

5 FACTORI CARE: INFLUENȚEAZĂ REZISTENȚA LA OBOSEALĂ E

_Ă - ' ia „t. 47, II Ai a Pa de depind de raportul ”|d, deci de raza de racordare, și de rezistența de
i PiiaGtica arată că, jezăstenţa la, oboseală este 0 mărime cometă care rupere a oţelului. De asemenea, graficele se referă la epruveţe cu raportul
depinde de o'serie de factori. Unii dintre aceştia pot fi luaţi în 'considerare, co = 2 = 2, respectiv la d = 30: mm: Şi se. schimbă cind. aceşti iaetori
cantitativ, în caloulele de rezisteriţă, ; de. alţii se poate ţine seama la, alege-
rea riateriatului, a'tormei piesei şi a: tehnologiei: de'tabricaţie.: - : i. variază, Astfel de grafice se găsesc, în număr maze, în literatura de specia-
"Se poate face o sistematizare a acestor factori, împărțindu-i îîn factori litate.
doiastrucini, tehnologici şi :de beu, i ă Dependenţa coetieientului K, de atiţia, factori face dificilă utilizarea
datelor care se găsese în literatură şi pledează pentru experimentare pe
piesa. reală, ori de cîte ori este posibil.
În literatura tehhică se găsesc, diferite relății de transformare a valorii
"a INFLUENȚA FACTORILOR consinorivr,
! iii îi d; NEĂ ALE i
„
ini

coeficientului E, pentru. alte condiţii. Oe

i

i aa ia
N a a Conoentiaziea eforiizrilor uimităre De asernenea, este frecventă relația | |
Fenomenul de concentrare -a eforturilor unitare 'see “inanitestă și la
solicitări: variabile, prin ăceea;: că o piesă 'cu concentrator are'o rezistenţă; LN Balta 092.10)
la oboseală inferioară celei a piesei fără concentrator; de aceleaşi 'dimensiurii
minimale. Coeficientul efectiv de' concentrare la: solicitări variabile: sau fac- care leagă, e E, de 0.. Coefieieritul Y Se numeşte coeficient de sensibilitate
torul de rehicere. a rezistenței da oboseală este definit. prin raportul i: al materialului. Unele: valori ale lui, peniru oțeluri, sînt date .în iigura
E: AIE
22.20, îuneţie de raza de. racordare. şi concentratorului 7 şi de raportul
E, = cal One '9%.] 0, între. limita, de curgere şi rezistenţa la rupere a materialului.
! BP . +. iai
ij ep et A RE

“Dai fiind: efectul defavorabil: ;al-concentraiorilor. de -eforturi unitare,

a SR ;
. L: -. PRR ,
me ma a E, Lă

unde oa este rezistenţa, la oboseală auepravetei netede, iar .Onu a. celei cu se iau diferite măsuri constructive pentru micşorarea acestuia, : realizarea
concentrator. . : CE IEI i a aa de concentratori mai puţin defavorabili, executarea de prelucrări de „des-

666 687
 căreare” a, efectului .de concentrare ețe.; Din acest punct, de. vedere proiec- si — oțel aliat fără, concentrări ȘI oţel- carbon cu “concentrări. moderaţe
tarea formei este de. o deosebită, iniportanță pentra piesele supuse la soli- (curba, 2);
citări de oboseală: Sa - Si — oţel aliat cu concentrări moderate. tenrba, 3, ;
: ” 1

— oţel aliat cu concentrări puternice (curba 4).

Be. Dimensiuniile “piesei”
E N , „a NR „.“
Li N Ii, LR

pi ps i
/ AN erat a arătat că re-
DP | zistenţa, la oboseală a unei epru- b. INFLUENȚA FACTORI LOR TEBROLOaLOL..
“gal. 0; 90 > PP a — vete, făcută din acelaşi material
E CE Pasi şi avind aceeaşi stare a supra- a M ater ialul şi. teimologia semifabricatului
as Hf sa ip —| feţei, scade cu creşterea diame-
| // SCM sl trului său. Dacă se cunoaște re- Este de la, sine; înțeles. că, rezistenţa; ia oboseală, « ca şi celelalte carac-
PP | | N J b. zistenţa,. la: oboseală, (G_i)ao teristici mecanice, diferă de la un material la altul, Tabelele din standarde
II al q/ pi epruvetei tip — de exemplu a sau din diferite cărţi dau, alături de celelalte caracteristici mecanice,
02 | | |: | „celei cu diametrul dy=10 mm-—, valorile rezisteriței la oboseală, determinată. pe_ epruvete netede. (de obicei
” A! | | 4 .se poate calcula rezistenţa ] a standardizate), cu diametrul în jurul a 8-10 mm. . -
al__ | _ oboseală (c-,)a a epruvetei de Structura, neuniformă, a materialului, structura; cu granulaţie mare,
75 mm diametru oarecare d, prin folo-
a | sirea, coeficientului dimensional existența. crustei de turnare, forjare, laminare, tratamentele termice insu-
ficiente sau neuniforme sint factori tehnologici cu efect nefavorabil asupra
Fig. 22.20: =, definit prin relația,
rezistenţei la oboseală. Din conţră, îr atamentele termice corecte, crearea
_ (O_a)z , | (o. 11) de fibre longitudinale prin îorjare sau. faminare, ca:şi tratamentele super-
ficiale au efect favorabil. Se ţine seama de natura materialului ŞI tehnologia
Co-a)ao
sa cu ocazia alegerii coeicientului de sigur anţă al piesei.
În mod analog, coeficientul dimensional cu concentrarea, etortur ilor
unitare se definește prin relaţia
îi Co_arda. B. Starea suprajejei piesci.
eAR Da E: NE= (es) | — _1x)ao
sk: | , II e |.
'0ă aa )
- Experiențele făcutie pentru stabilir ea rezistenţei la oboseală au ar tat
Coeficientul dimensional este subunitar... El scade :o dată cu creșterea, că unul din factorii esenţiali care influențează asupra acesteia este starea
diametrului d, cu atît mai repede cu cit se trece de la oţelurile cu rezistenţă, suprafeţei piesei. Existenţa zgirieturilor pe suprafața piesei constituie o
mică, la; cele 'cu rezistenţă mai ridicată (aliate). În diagrama Qin fig ura sursă de fisuri şi micşorează rezistenţa la oboseală. Alături de zgirieturi,
22.21 se dau valorile lui e Şi e, determinate experimental, pentru: acţiunea, agenţilor corosivi (apă sărată, acizi, atmosferă umedă etc.) are de
tr oţel: carbon fără conceiitrări de. eforturi! unitare (curba 7); asemenea, efecte foarte dăunătoare asupra rezistenţei la, oboseală. Se trage
concluzia că din punctul de vedere al rezistenţei la oboseală, suprasaţa
i - i

i.
| a
. SUPAR i
IRI TȚ materialelor este punctul slab al lor şi asupra acesteia trebuie să se con-
cenireze atenţia proiectantului şi a tehnologului.
Care sînt; cauzele care fac 'ca supraiaja materialelor să, fie punctul
08 N Sk LII slab în privința rezistenţei la oboseală ?:
1) Suprataţai are întotdeauna zgirieturi rezultate din prelucr are, care
„7 S SIZE constituie amorse de fisuri." |
“i ENI PPR 2) La, suprafaţă, din cauză prelucrării, grăunţii cristalini sînt în parte -
distruși, ceea ce consţituie motiv de slăbire a, materialului.
ask ai — IL PR IRI 3) La încovoiere şi la răsucire, părţile cele mai solicitase ale pieselor
“sînt cele de la suprafaţă.
g.
ÎN A 209 EZ 40 E Doua 0 PL// 20 ar Lustruirea suprafeţei epruvetei axe mare importanţă asupra... pezis-
a Fig. 22,21. DR a e ga tenţei la oboseală. Eipruvetele-tip, care servesc la determinarea rezisten-

668 669
ţelor la oboseală indicate în tabelele, au suprafaţa lustruită. Cînd gradul 2: Călirea' superficială, executată cu .îlacără sau: curenți de înaltă frec-
de prelucrare este mai puțin îin, rezistența, la oboseală scade. venţă, produce în stratul superficial al piesei. tensiuni :remanente, cu
Coeficientul de stare a suprafetei, v, subunitar este raportul efect favorabil asupra rezistenţei. la oboselaă, Coeficientul de. calitate y;
suprasunitar, are valori între 1,1 şi 1,5 pentru piese netede, respectiv între
2,5şi 4 pentru piese cu concentiatori. NR
VA - i S-—1p
70 ii, 2 Cenentarea şi nitrurarea.du6 la valori ale lui x între 1,5 și 2,5.
„Rklz
î
ÎI CĂ
în care:
_ “Boruisajul cu jet de alice şi rularea cu vole dau ţ = sl
mult mai mul, N
... 1,5, uneori
a
Lua
Lică [Ei

2 ZI „__.- 6=qp este rezistenţa ia oboseală, . Acoperirile: anticorosive — cromaj, nichelaj, arămire, oxidare, cad;
“N. = a epruvetei avind supraiaţa cu o miere — micşorează rezistenţala oboseală, avînd y ==.0,7 .....09,, Singură
a7k— o]. preiucrare oarecare; zinearea are y-= 1. În schimb, aceste tratament, sînt foarte utile prin
NIZ TILL IȚ aL, — rezistența la oboseală efectul lor. anticorosiv, evitind scăderi ale rezistenţei la oboseală de felul
a | SR 2 DI SE a epruvetei eu suprafaţa lustruită. celor arătate de curbele-5,6 din figura 22.22.
| = | [ 1” Ounoseind deci pe o, din
i
I:
'
EI) Po

03 RI —o—— tabele, se află rezistenţala oboseală

-- . Ra Pe

, ENI NL | $' “pentru o prelucrare oarecare a „e. INPLDENȚA CONDIȚIILOR DE LUCRU

IT RI PRI supraieţei cu relaţia [mama amp

a e N ee Ei — hi . - =.
Pr , 1 Lică CERE i

PSR m o ma i Bop E VO (22.13)

a a
,
| 02 A . _ Inn: Si . E i ci Ă . E ă ! “iai Acjiunea agenţilor corosini-. m

a
i = „În figura '22.22 se dau valorile
0/7 ŞI 0 CR lui + pentru piese din oţel solici- . Curbele 5 și 6 din fig. 23.22 arată, efectul puternic al agenţilor corosivi,

a
| “ : tate la încovoiere : linia 1—supra- în ce priveşte micşorarea rezistenței la oboseală. Acest; efectse combate,

——
0 - | faţă lustruită ; curba 2 — şlefuire cum s-a arătat, prin acoperiri anticorosive. Elicele de nave se fac din bronz,

A Pe
decit oţelul. Sia
VU PANDA Grolman fină sau prelucrare fină cu cuțitul ; mai puţini afectat de efectul corosiv
curba 3—șlefuire brută sau strun-

EI
|
Fig. 22.22

ra
jire brută; curba 4 — suprafaţă
supusă coroziunii în apă dulce; 6. Variația solicitărilor .
laminată, cu crustă ; curba 5 — piesă

Pa
.
)

curba 6 — piesă supusă coroziunii în apă sărată. | r

m
rr,

Experiențele au arăta; că rezistenţa la oboseală rămîne practice aceeaşi

E
„ŢI

cînd frecvenţa. ciclului se schimbă. La frecvenţe foarte mari, de 10 000 Hz

Fi e E i pi
i poi
-i

— care ies din cadrul aplicaţiilor practice uzuale — , se constată, creşteri

2
“peniru mărirea rezistenței la oboseală : - n +. - la, oboseală de 10—20 0; EEE CE SIL LR 5
E) a i ui LL! iti ale rezistenței
defavorabil: de
apa. . Ă .. r , DCR
pr:

„schimb;:rezistenţa,. la - oboseală este: influențată

1

“ta
„+. Se poale obţine'o creştere a rezistenţei la:oboseală; a pieselor, uneori existenţa suprasolicitărilor, adică a unor solicitări de durată limitată,
avînd o valoare mai mare decit rezistenţa la oboseală. Dacă se fac încercări
suprafeţei, ecruisarea cu diverse serii de epruvete, identice, se constată că, cu cît:o . serie a fost
:,-, 1) Tratamente. mecanice : prelucrarea, fină:a supusă inițial unei suprasolicitări de intensitate mai mare sau de durată
mai. lungă, rezisteriţa '1a oboseală, determinată; apoi prin încercarea; seriei
d.

2) 'Tratamenţe termice şi; termochimice .: . călirea superticială cu fla- după metoda cunoscută, scade mai mult, n i.
S-a, observat însă un tapt foarte important pentru construcţia de
maşini : pînă la anumite vâlori şi durâite, suprasolicitările sînt nepericuloase,
adică, deşi depăşesc. valoarea rezistenţei la oboseală, nu duc la nici o
scădere a ei. Se ajunge astfel la a se construi o curbă a suprasolicitărilor
nepericuloase. cum esteilinia DB. din figura; 22:23. Pe acest, ::desen, linia
cu un 'anumit ţratament sau:o anumită stare a: suprafeţei : şi: rezistența A BO este curba, de durabilitate a unui oţel-carbon cuc: := 26 daN/mm:?.
la; oboseală; a piesei netratate. ... i. Ai Ne ANRE, Suprasolicitările situate sub.linia-.DB, deși superioare lui. c_, nu.due la
îi
E
în

6770 671
nicio scădere a rezistenţei la oboseală. Acest fapt face ca piesele
de maşini
să poată. suporta, fără pericol, suprasolicitări de durată scurtă, datorite număr foarte mare de ori, nedefinit, însă superior lui N — adică Nr>.No
DN E — starea limită se obţine ducînă verticala PLz. Este indiferent unde
pornirilor, șocurilor,. trecerii prin turaţiile de rezonanţă .ete.
LE N , a a | pa se află punctul 1, pe orizontala BC: mărimea care determină sta-
rea limită este tot timpul
d ri CI , , LII

„28
7. 'Temperatura „26 rezistenţa la oboseală o_-. g
- Gu totul alta este si- ”* 4
” Rezistenţa, la, oboseală a me- | 22 Pa Jai tuaţia dacă solicitarea, re- : -
ase * 24 p. P, dă E Ia: /
talelor scade la temperaturile înal- WAN | prezentată de punctul W,
se aplică pe o durată “
te, care se produc, în unele piese | ap V/1/
de mașini. Pentru un calcul corect OA. IA N< N. În acest caz, se
este necesară determinarea rezi- * pl . A/ observă că efortul unitar - 7
din piesă, oy, poate îi su- “-
stenței la oboseală corespunzătoare €£ pi/[ | | HI

în 3
perior limitei de oboseală, Fl_
temperaturii respective. aa 8 |V IE SA. Ă_ 3 E!
fără ca piesa să fie în pe- .
Xty £ A/S
AHESAS | - 10237
ej _
-Ș . CALI AS ricol de rupere. Acum se
aa Si, S, două stări limi- 2 VA Mp Oe: cicluri
mm R : pot stabili
tă, ducînd o verticală, re- i | |
3i = 32 2.4 6/8 10 12/7I6 10 20 22 2 26 spectiv o orizontală prin „Fig, 22,25
i! | |
punctul MW:
9 N j —£ £ / | | : — rezistența de durată, Or, corespunzătoare la AN cicluri;
— durata de viaţă, N, corespunzătoare etortului unitar ou.
Linia AB reprezintă porţiunea de durabilitate bhmitată a curbei lui
al
Wohler. Ea este deosebit de importantă pentru calculul la oboseală
2 | — Pi /A pieselor cărora nu li se impune o durată de viaţă nelimitată.
se
25(7 e — 78% / Aşa cum s-a arătat la începutul capitolului, curba lui Wohler
ZI Sp" obţine aplicînd diferitelor epruvet e solicităr i variabil e staționa re, la care
mărimile Gaz, Gui, Se menţin neschimbate pe toată durata încercării,
Fig. 22.23 Fig. 22.24 “În construcţii de maşini — în special la autovehicule şi avioane nu—
au loc solicitări variabile aleatoare, pentru care 'cele supuse anterior
mai sînt în întregime valabile. | | |
la
Studiul oboselii cauzată de solicitările aleatoare duce, în final,
7 I-AR E.
rile statice, valorile rezistenţei la oboseală, diferă dela un. unei diagram e a duratei de viaţă, sau diagram ă arezist enței
construirea
e,
în exploatare, similară celei din figura 22.25, dar cu alte valori numeric
în cele ce urmează se va face o prezentare sumară a metodicei de
Tăsucire, |
determinare a curbei duratei de viaţă pentru solicitări aleatoare,
„e. A8tmetria ciclului: |
b. SOLIOITPAREA ALEATOARE ŞI NUMĂRAREA
- Rezistenţa la oboseală este funcţie de asimetria ciclului, aşa cum arată
toate diagramele rezistențelor la oboseală. . -- Da Solicitarea aleatoare se cunoaşte în urma unui experiment făcut pe
prototipul piesei studiate, sau pe o piesă similară cu aceasta. Folosind
6. REZISTENȚA:ÎN EXPLOATARE tehnica tensometriei electrice, se poate înregistra variaţia eforturilor
unitare în punctul cel mai solicitat al piesei. Această înregistrare se face
a a CONSIDERAȚII GENERALE . . | pe o durată destul de mare, ca rezultatele să fie caracteristice pentru feno-
menul studiat. La-un automobil, înregistrarea se.face pe un parcurs de
„S-a; reprezentat, în fig..22.25, curba; lui Wâhlerîn coordonate semi- câteva, zeci de km, pe drumuri de diferite calităţi.
logaritmice, sub forma 'liniei frinte A B0.. Dacă; într-o piesă: are loe -o
solicitare variabilă cu efortul unitar! oma = '5p, care se produce de un Se consideră, fig. 22.26, a, o solicitare aleatoare la care amplitudinea
maximă. înregistrată a efortului unitar, Gamaz, depăşeşte rezistenţa
672 43—c, 1801 6Ţ3
 c. CUREA FRECVENŢELOR ALSOLUTE CUMULATE
la oboseală car. Această depăşire poate avea loc odată, sau de un număr
redus de ori. Se ştie că, în asemenea cazuri, pînă la anumite limite, piesa
nu se va rupe:prin oboseală, deci solicitarea. aleatoare citată nu este toi- Se consideră, în fig. 22.28, o solicitare sinusoidală (staționară) de
deauna periculoasă, Dacă se ia ca mărime reprezentaţivă valoarea, Ga maz:
— Sa amplitudine 6, precum şi o solicitare aleatoare, la care cea mai mare
' amplitudine — atinsă o singură dată — este 5. Se aplică metoda de
02 | j numărare a, ţrecerilor prin diferite clase. Pe figură s-a marea o singură
Ga | S4
“A |
j | | Oax Ț ”
G; Ț A;
IL ș
G II A
Ti j “” EN p=W
3 st
S - lo &
Et] :
Grain
S |
a i NR | [şi

A = i PO
O VU. Z Cr ze _C | G | da
Om i A | N e
” ee s; îi
1Ș
i3]. d |> i | W | a| |
0, e R _ Gr 4 |
N, îi JJ 6 7 Dai
4 | | E/
Fig. 22.26 |
— | i Cami “TI - | p
Sia o Ă

a solicitării aleatoare și se compară cu rezistenţa la oboseală car, se

ajunge la concluzia absurdă că piesa, trebuie să se rupă. Prin
compararea mărimii 6, CU Gap DU mai are sens. Siguranţa în funcţionare
a piesei depinde de aspectul funcţiei o, — t a funcţiei aleatoare: cu
cit valorile o ce depășesc pe :car sînt mai numeroase, cu cit restul valo-
rilor o, sînt mai mari, deci mai apropiate de oz, pericolul de rupere
. este mai mare.
Pentru a cunoaşte caracterul
funcţiei aleatoare, prin prisma celor
spuse, se procedează la numărarea
ei. În acest scop, intervalul total de
variație a mărimii aleatoare c se
împarte în o serie de prvele sau clase,
pi notate cu 0, 1, 2,83,
—1; —2, ete. Există o variate destul
Fig, 22.27 - de mare 'de metode de numărare.
i „i Laexempluldin fig, 22.27, se numără
trecerile 'ramnrilor crescătoare prin nivele corespunzătoare diferitelor
clase. La vâlori negative, se consideră ramuri crescătoare cele care merg
spre. valorile negative cele mai mari. e destul de bine, sub o altă formă, variaţia solicitării o — t care a fost
Punctele obţinute la numărare fiind de ordinul milioanelor, s-au
realizat; aparate de clasare care realizează automat operaţiunea. descrisă.
64
urmare Fig. 22.98
clasă, corespunzînd amplitudinii c,. Se observă că la solicitarea sinusoi-
dală trecerea prin nivelul o, are loc la fiecare ciclu, deci are loc de H, = N
ori, unde N este numărul total de cicluri. Din contră, la solicitarea alea-
toare, trecerea prin nivelul o, are loc de £, ori, numărul f, fiind cu atit
mai mic cu cât nivelul o, este mai ridicat (la c.— Gay i = 1). Dacă se
reprezintă pe un grafie amplitudinile o, funcţie de h;,se obţine curba
freovenţelor absolute. Dacă pentru fiecare nivel c, se numără totalul depă-
şirilor nivelului, se obţine mărimea H,, numită frecvenţă absolută cumulată,
Calculînd această frecvență cumulată pentru diferite nivele sau clase
în care a fost împărţit intervalul de solicitare Graz — Omin Și făcînd repre-
..., respectiv zentarea. o — funcţie de H, se obţine curba distribuţiei frecvenţelor absolute
cumulate ale solicitării aleatoare. Se observă că, în timp ce la solicitarea
sinusoidală linia frecvenţelor este o orizontală, la cea aleatoare ea este
o curbă ce coboară mereu, de la H = şi 6 = Omar, Pină la H = Hg
şi o = 0, unde A, este totalul ciclurilor solicitării aleatoare.
Diagrama distribuţiei frecvenţelor absolute cumulate reprezintă,
înregistrată experimental,
675
 „Evident, ea nu înlocuiește în mod perfect realizarea, aleatoare o — t, cu o'treaptă intermediară — în exemplul dat, blocul 4 — , mergînd spre.
nefiind în stare să redea, succesiunea în care se produc diferitele trepte de solicitarea, maximă (blocul 1.), apoi coborind pînă la treapta ultimă (blocul 8)
solicitare, nici viteza cu care ele au loc. Întrucît; pe baza acestei diagrame și ureînd din nou spre treapta iniţială, În acest fel, treptele maximă, și
se poate stabili comod un program de încercare, care să modeleze cît mai minimă se întilnese în programul de 0,5 : 108 cicluri cite o singură dată, cu
bine fenomenul real, ea a luai; o mare răspîndire, constituind azi punetul număr de cicluri h/2 şi hg/2, în timp ce restul treptelor intervin de cite
de plecare pentru determinarea rezistenței în exploatare. donă ori, eu câte k,/4 cicluri. Ciclurile cu valori mari ale efortului unitar

4, COLEUTIYR ȘI PROGRAME DE ÎNURRCARE Ora = RL

i] ” = _
„Se obișnuiește a se înlocui curba, continuă a freevenţelor. cumulate
prin o curbă în trepte, numită colectiv de încercare: Experienţa, a arătat
că împărţirea ordonatei maxime a curbei în 8 — 10 trepte este suficientă.
| Pentru compararea rezultatelor experiențelor, este important ea
modul de înlocuire a diagramei frecvențelor cumulate printr-un colectiv
[i da N i
7reple = &izcuri
în trepte să fie făcut după anumite reguli în ce priveşte ,înălţimea” Şi | [5 | - e
g | | je lzidzla [7 rr ——
5 —|
7_|_£7
Ri
—

„lungimea treptelor”, La ,Laboratorium fiir Betriebstestigkeit”? din

17 l

S |
3

8 PR
tă ta

S
a

Ş
Ca
Ş
.
„Aurmăr de cicluri —— m
PIE 3 S
Darmstadt, s-a stabilit un „colectiv standardizat”, Ia care amplitudinile tă 3 LR Ş EI a Si
treptelor 0/6, şi irecvenţele relative 7, sînt cele indicate în fig. 22.29. ral — —

Totalitatea, ciclurilor care se suceed cu acelaşi nivel de solicitare poartă EA _ - Ea i _

numele de Bioe sau treaptă.
Blocurile unui colectiv pot fi aranjate în diferite succesiuni în timp,
cu ocazia eiectuării experienţelor. Cea mai scurtă succesiune de blocuri, Orar — « |
care se repetă în mod identic pînă la rupere, poartă numele de program de /ncef 5 pază ,
încercare. În figura 22.30 se arată cum colectivul din fig. 22.29 a fost îm- ” parai de 7 7repie =05-10 £ preturi P> =
părțit în trepte descrescătoare şi crescătoare, programul totalizind 0,5 -L0€
cicluri, adică jumătate din valoarea H,. În timpul încercării, se porneștă Fig. 22.30 o | Ă

(treptele 1 — 4) se aplică cu viteză mică (mers încet” al maşinei de

II
7 ? D=
2 x încercat), din cauza forţelor de inerție puternice; blocurile 5—S, unde nu-
—— —
Z =
n

mărul de cicluri este mare, se aplică cu mersul „rapid” al maşinei. Pe toată

= 3
|: pp — A FPECVEAȚI CUI Im -
durata, de aplicare a unui program, coeficientul de asimetrie R= Girl Gmaz SC
7; zi - nm N - PL /ă

AF pp Do A menţine constant. a | m |
= ji . — EI , : biti E -

06
g & Li !_|_ life
2000 | 2
ui
2] 7
|
Gl,
_ >=
5
e. DETERMINAREA EXPE Ă A REZISTENȚEI
S pl
„a
L2 [Oz [ea D/A
a
SS
Ss 3_| 659 285 |__298| 7 / _
Ş |Lă | 0725 2720 |__3078) Copie L == & Detinirea rezistenţei în exploatare şi compararea sa cu mărimile
E Gel [E [6325 | 20009 | 23045 TNI obţinute în încercarea de tip Wohler rezultă clar din fig. 22.31. La încer-
S |. Leaezs | 2070 [raze | | - i RR
S BI | 0275 | 26000 | ăsaab ————— —— Ss carea de tip Wohler, fig. 22.31, a, se aplică diferitelor epruvete cicluri de
E & | 4725 | 605000 |aagao6 a Ma | ainplitudini constante: c,, pînă la rupere ; de la o epruvetă Ja-alta: se variază
62— A, = 10 cicluri — N mărimea: 04, obținîndu-se curba lui Wâhler, pe care se pot: cil: durabili-
27 tăţile limitate (ramura, 1, 2, 3 a curbei) şi rezistența la oboseală cp (asim-
= ptota curbei), Iu Ia Ea
„Cage 77! 2 107 - În îmocerearea pentru determinarea rezistențeiîn exploatare, îig. 22,31, b,
10% m? 746 se aplică, diferitelor: epruvete, programe în trepte, ale căror amplitudini
Frecvenja cumulată f| cicluri
maxime 6, sînt mieşorate de-ila o. epruvetă:ia alta. Luind ca mărime
Fig. 22.29 de referință pe ordonată amplitudinile o, (fig. 22.31, c),: respectiv . oa

676 G'77
(fig. 22.31, b), se înţelege că solicitarea prin program oboseşte materialul
mai puţin decit cea de tip Wohler : în timp ce la solicitarea Wohler ampli- Ca, orice rezultate de încercări la oboseală, și cele privind rezistența
tudinea c, se aplică ia fiecare ciclu pînă la ruperea epruvetei, deci de în exploatare se obțin cu o împrăştiere destul de mare. Tratarea statistică
toarte multe ori,în celălalt caz 6, se aplică o singură dată în cadrul unui a acestor rezultate permite să se determine diferitele probabilități de supra-
program. Consecința, este că se obține curba fin fig. 22.31, b, sensibil deca- vieluire a piesei.
lată spre dreapta, faţă de cea din fig. 22.31, a. Cu alte cuvinte, pentru un
00
Ga fe= constan?
Ca :
4 7
4 i SA i 4 LY fa
SfE VE
ML DER$ î 2 =7
A EI - Â
it Fi =
y vi EI E

SI
A Ax iss te i | Ş
FA! ; - > 9 S ap-
ln + | ll=
ra . Ş a
Si î
III IE IE IE ÎI CO IE
105 0707 7060 107 7£ 28
Pi A, cioturi

Dispersa a
15 |
Ca 4
O îi pp 708 ge: po 108
Da 3 W, cicluri Se
IS -
N | Fig, 22.32
UE Â

În figura '22.32 s-au redat, în coordonate dublu logaritamice, liniile

cu probabilităţi de supravieţuire de 10%, 30%, 90%, pentru o serie de
NN ini Ă încercări ale unei anumite piese. Ecuația acestor linii este o
( |
A
_
>
tu
RI
Sta E N
i
Xe
j | i L] l l | 1 FI = 100 (Sa) ia = (22.14)
ȘI 09 0 105 0 07 pă Ca *

b - ia A, creturi
unde Sao este amplitudinea maximă a programului normal căruia îi
Fig, 22.31 o durată de viaţă W = '106 cicluri, iar o, — amplitudinea
corespunde
maximă a programului căruiaîi corespunde durata de viaţă N. .
nivel oarecare 6, ales, durabiliiatea ÎN este mult mai mare la solicitarea alea- Urmărind pe desen nivelul 6, = 40 daN/mm?, se vede că la P, = 90%
oare decât la cea de tip Wohler. Curba din fig. 22.31,b este diagrama rezis- corespunde A = 1,5 :106, adică dintr-un număr mare. de piese,'90%, su-
iențelor în exploatare. Pentru o valoare '6, aleasă, abseisa N reprezintă portă pînă la 1,5 *108 cicluri. La probabilitatea P; = 10%, la acelaşi nivel
durata, de viaţă a piesei. Ea poate fi exprimată în cicluri, ore de funcţio- de solicitare, se obţine A = 4,3 :108 ciciuri, aaa
nare, km parcurşi ete. Se
Din cele expuse, rezultă că pentru piese de maşini supuse la solicitări
aleatoare, dimensionarea pe baza rezistenţei în exploatare este o măsură
de mai bună utilizare a materialului, de uşurare a construcției, de Inicşo-
rare a costului, ai Se |

678
 sionarea prin formulele clasice ale rezistenței materialelor,: după caze se
trece la; verificare. Dacă din verificare rezultă un coelicient de siguranţă
nesatisfăcător, se modifică dimensiunile piesei, prin 'incercări, pină. se
ajunge la rezultatul dorit.
Pentru calculul coeficientului de siguranță trebuie dat răspuns la
două întrebări : | | o
| a) Care este ciclul limită, similar celui real, spre a face comparajia care
să Qea coeficientul de siguranţă? Ei |
5) Oare este relaţia de caloul peniru coeficientul de siguranţă ? |
La, ambele întrebări există, în literatura, tehnică, răspunsuri variate,
ceea, ce face să existe numeroase metode de calculare a coeficientului de
siguranţă, dueînd uneori la rezultate destul de diierite. |
Unul dintre cele mai cunoscute criterii de comparație sau similitudine
între ciclul real şi cel limită este acela care consideră că irecerea de la, cielul
CÂPITOLUI 23 real la, cel limită se face păstrînd coeficientul de asimetrie constant. Acest
criteriu, în baza căruia s-a trasat linia OML din figura 22.10, va îi folosit
CALCULUL COEFICIENTULUI DE SIGURANȚĂ LA SOLICI- și în demonstraiile ce urmează.
TĂRI VARIABILE DETERMINISTE ŞI ALEATOARE
2. CALCULUL COEFICIENTULUI DE SIGURANȚĂ LA SOLICITĂRI PRIN CICLURI
ALTERNANTE SIMETRICE
1, CONSIDERAȚII GENERALE
Se presupune că o piesă este solicitată printr-un ciclu alternant:
Dată fiind multitudinea factorilor care condiţionează starea limită — simetrie, care produce, în secţiunea periculoasă, un efort unitar nominal
rezistenţa, la oboseală-—uzul a consacrat metoda de veriticare, adică deter- Omaz — Oa: a - ă 3 , : ,

minarea coeficientului de siguranță. Expunerea ce urmează începe cu Dacă s-a tăcut; încercarea la oboseală a piesei reale, la cicluri simetrice,
cazul cel mai simplu — solicitări deterministe, prin cicluri simetrice se cunoaşte rezistenţa Ja oboseală a ei, o_ap. În acest caz, luînd-pe c_p
staţionare. Se va trece apoi la studiul solicitărilor staţionare prin cicluri drept stare limită, coeficientul. de siguranță ia oboseală este a
asimetrice, apoi'la al solicitărilor compuse, după care se va examina cazul
cel mai general — al solicitărilor aleatoare. oo | a 2 Cop... - _ i 03.1)

Pentru a putea face un calcul al coeficientului de siguranţă la solicitări

Ga
variabile staționare, sînt; necesare următoarele elemente :
1) Cunoaşterea ciclului de solicitări variabile nominal, produs în piesă
deci cunoaşterea valorilor Gsz> Omtn: Om Sa; R calculate pe baza tormuleior „_ Dacă nu s-a putut încerca piesa, daz?se cunoaște rezistenţa. la oboseală
clasice din rezistenţa materialelor. _ a materialului, se poate. stabili rezistența la obo seală a piesei cu ajutorul
2) Cunoaşterea. materialului piesei, prin valorile c_., Go Gay Gap TES- coeficienţilor de corecție descriși în cap. 22 e
pectiv. construirea diagramei rezistenţelor la oboseală. |
a ze“
3) Cunoaşterea factorilor care influenţează rezistenţa la oboseală. Goip —,C=1 .
Se obişnuiește ca aceşti factori să se reducă în general la trei : a Ko
a) coeficientul de concentrare E, K.;
iar coeficientul de siguranţă, este
b) coeficientul dimensional £;. . Ie 3 a
c) coeficientul de stare a suprafeţei >. - | : | | Ş
9-1 Y
Calculul la solicitări variabile constă, de obicei, în determinarea, coefi- (28.2
e = SIE = Ka 2 SR
cientului de siguranță şi compararea lui cu o valoare dinainte impusă.
Spre a face acest caicul, din cele arătate rezultă că este necesar să se cu- Ga Sa e d,
noască dimensiunile piesei. Prin urmare, atunci cîd se pune problema de a =Y
dimensiona o piesă supusă la soheitări variabile, se face în prealabil dimen-
681
680
 Pentru întindere — compresiune, c_,.se înlocuieşte prin o_ap::iar
pentru răsucire — co se transformă în 7. Cind HK, s-a determinat chiar — cind 6, = const.
pentru dimensiunile piesei, se ia .c= 1. aa
a, (23.5)
3, SOLICITĂRI PRIN CICLURI ASIMETRICE |. ..

Referitor la prima întrebare — determinarea ciclului limită, cînd Cum curba ALO din fig. 23.1 nu este cunoscută, se folosesc diagrame
este dat cel real din piesă — se va urmări figura 23.1, Fie curba ciclurilor
schematizate, de felul celor descrise în cap. 22.
limită ALO (diagrama rezistenţelorla oboseală) şi ciclul real din piesă
Cu ajutorul acestor diagrame se pot stabili anumite reiaţii de calcul,
RSo care permit determinarea coețicientului de siguranţă numai pe cale apa-
Ca ț în AS st
litică,, Adesea, folosind diagramele, se determină coeficientul de siguranţă
| > az Ș | prin metode graio-anaiitice.

a. DETERMINAREA COBFICIENTULUI DE SIGURANȚĂ PE

| | D zi : î / E

SE 3 £ | Z , | BAZA SCHEMATIZĂRILOR GO0O0DMAN ȘI SODEREERG

î> 3 F M | Lg Oa =001757 «a. Schemohzarea Goodman

Metoda foloseşte schematizarea diagramei rezistenţelor la oboseală

printr-o singură linie dreaptă (îig. 27 15 şi 23.2), iar drept criteriu de simili-
tudine — egalitatea, coeficientului de asimetrie și definește coeficientul de
siguranţă prin relația (23.3). Linia AC este linia ciclurilor limită, cu coeti-
Fig. 23.1 cient de siguranţă e = 1. Dacă eielul real din piesă este reprezentat de
punctul M, ducând prin M linia A'0”, paralelă cu AC, ea reprezintă locul
reprezentat de punctul M ( Ga; 'Gm). Dacă se cunoaşte legea după care evo- geometric al ciclurilor cu c = const, unde c>1. Ciclului M îi corespunde
luează relația o, = f(6) pornind de la ciclul M şi pînă la ruperea prin ciclul limită L şi deci coeficientul de siguranță este
oboseală, se trasează curba, respecţivă şi se află ciclul limită L.
Adesea, această lege îmbracă o formă particulară cunoscută, ceea co Omazi __ OR + RL __ 9mu “- Oa ,
permite a se determina uşor ciclul limită: OS -+- SH. Can + 64.
Oua
— se menţine o, = const., punctul £,; pa

— se Menţine Om = const. (de ex, şurub cu prestringere), punctul Ls; Relaţia de mai sus se poate Oa]
— se menţine o, = const., punctul 7. “serie, pe baza asemănării triun- 4
Cind astiel de informaţii lipsesc, se adoptă criteriul că la, trecerea de la, ghiurilor OSM şi ORL, A ,
ciclul real la cel limită se menţine coeficientul de asimetrie R = const., * ji a
p_ OB+ RL _ 0R _.
ceea ce conduce la punctul L,, pe dreapta OM.
Referitior la a doua întrebare — relaţia de calcul pentru coeficientul 08+8M. 08 o Cish | 71 Pa
de siguranță — se consideră, de obicei, că el este raportul eforturilor unitare să s| R <
maxime Să . RL Om Sanz re
0 |Ora
O
*
7
€1 0,
D=
mir dia
Sa _ = SI, di
SM Sa
C
— Omazi __Smit Caz _— OH + HL |
(23.3)
Omaaz Om tr Oa 0G-+ GH Se vede că în acest caz, coefi- a OP
Adesea, pentru criteriile de similitudine descrise mai sus, se convin eientul de siguranţă corespunde Fig, 28.2
şi alte definiţii | şi definiţiilor (23.4), (23.5). - „i
— cînd o, = const. "Din asemănarea triunghiurilor MOS" şi A00 rezultă
04 OD |
= oa? (23.4)
682
 b. METODA SERLENSBEN
Înlocuind segmentele prin valorile lor, se obţine
Se pot folosi pentru calcul diagrame schematizate prin linii frînte,
Ga a S_j
cum este, de exemplu, cea din figura 23.3. Aici se face deosebire, dacă
- Ma __— Ga G7
ciclui este situat deasu- |
fi pra liniei OB (adică. are 402
—1<hR<0), deci este A
'Considerind ca, necunoscută pe c, relaţia, se transformă în “asimetrie sau pulsani, sau - + cp
a dacă se ajlă sub linia 05,
adică este ondulat.
7
FU
&

a 093.6)
G =—

4
Pentru cicluri situate

e
Go
sub linia OB se calculează

==
coeficientul de !siguranţă | NE ȘI (SR
S-a obţinut astiel relaţia fundamentală pentru calculul coeficientului faţă de limita de curgere | En | PY,
de siguranţă,la cicluri asimetrice prin metoda Goodman. . cu formula (23.8), desi linia |

= |
N; [a
După cum se știe, schematizarea Goodman, deci şi metoda, se aplică, BO nu are înclinarea chiar

“3

[| Ş
materialelor fragile. e |

IS
de 45". | . | rr Zn 2
Formula (23.6) a fost stabilită în ipoteza că rezistenţa, la oboseală din Metoda, Serensen adu-

|
fig. 23.2 corespunde chiar piesei reale, deci că o_, = o_zp. ce un element nou pentru
___ Dacă această condiţie nu este satisfăcută, se determină c_p» prin ciclurile reprezentate prin
Tig, 23.3
a
aplicarea, celor trei coeficienţi de corecție şi rezultă
- h ? .

puncte cuprinse in triunghiul OAB din figura 23.3. Se consideră un

1 | | ciclu oarecare M. Ducînd. prin punctul M o paralelă A'B' la dreapta AB
ae Ko Se (23.7) a ciclurilor limită, se obţine locul geometric al ciclurilor cu coeficient de
siguranţă constant c, la fel cum s-a făcut la metoda Goodman. Rezultă că,
EY G_1. : 0, - ordonata, punctului B' are mărimea op/2e, iar ordonata lui A' este o_a/c.
Din asemănarea triunghiurilor MKB' şi ABD rezultă
De astă dată, o_, este rezistența la oboseală a materialului. Coeticienţul
c astiel calculat este coeficient de siguranţă înraport cu rezistența la oboseală. MK __ AD
afară de acesta, se mai calculează și coeficientul de siguranţă în, KB' DB
raport cu limita de curgere | | A
Se înlocuiesc valorile, conform desenului,
0. == Se zi Se ” | (23.8)
Omaz Om Ga | Oa ——99 1 99
3. Sohematizarea Soderberg î 26 2
La materiale. tenace, punciul C din fig. 23.2 corespunde limitei de Go Gy
curgere şi ca, urmare, relaţiile (23.6) şi (23.7) devin, în metoda Soderberg 20 2

C = 1 Rezolvînd ecuaţia în raport cu c, rezultă

| Ga pa IE (28.9) 9-—
Oa Ge i 26 -1_— O So
Oa Om
99
ec = IL . | |
Ko Ga 1 9m a (23.10) Se defineşte un coeficient al materialului
EV 0—a Ge
Evident, în relaţiile stabilite, pentru solicitări de încovoiere se ia o yd, i (23.11)
pentru întindere — compresiune
A -

o, iar pentru răsucire TC _qe

- - L. ID

684
 3

Se construieşte elipsa similară A'MO', avînd razele vectoare reduse

iay formula, de mai sus devine
în raportul 6, care este coeficientul de siguranţă al ciclului asimetric. Se
poate serie |

ton
QC =—

Sega.
9-1 — i Pi | ,

(23.12) 00 OA OL 'OL' om OLD” ar

G-j 9_7 00” 04" 0M 0M' o, 0M"' ss,
Dacă se face verificarea, unei piese, iar o, corespunde — aşa, cum este Se defineşte coeficientul Gu |
cazul uzual — epruvetei-tip, formula se transformă prin introducerea, coe- de siguranţă al solicitării A
ficienţilor Kg, s, | statice d pi =
| | 4 | =.
o. 1 a = 0317) | c=1
bn Pr
Ka Sa pg (23.13) O
o le IS c= consi
EȚ 0_2 G_] şi cel al ciclului simetrie SIi>
dă ț 77 MI PA” A E___
Faptul că schematizarea,. Serensen este mai apropiată de curba reală, Do (a G-
Cp == a ( 23.18 ) 0 Sa G A
a ciclurilor limită face ca, coeficientul de siguranță dat de această metodă
să fie superior celui dat de metoda Soderberg și mai apropiat de cel ade- a _Ge/e _
vărat. Se va prefera metoda Serensen atunci cînd se cunoaşte valoarea, şi se transformă ecuaţia 4 A

=), (2)
lui og, respectiv a lui v. 23 (23.15) Fig. 23.4
e, SCHEMATIZAREA ELIPTICĂ
Sp Ca __
În literatura, tehnică se dă o expresie generală pentru ecuaţia curbei
A0 din fig. 23.1
(pa
E

23.24)
=) 0 (2) Ga

Cu notajiile alese, această relaţie se scrie

G_7 Oe
02 02
unde oz, este, după caz, egal cu o, sau oc, iar v, va — exponenţi care pot P=) + PI = 1,
avea diierite valori. | . Ă
Luind v = v> = 1, se ajunge la schematizarea Goodman, cînd sp, =, e = 0,0
2, (23.19)
respectiv la schematizarea Soderberg, pentru: o, = c,.
Ne propunem a.lua cr, = Ge şi v, = va —2, ceea ce conduce la
Ve
schematizarea eliptică, fig. 23.4, curba ALO Înlocuind expresiile (23.17) şi (23.18), relaţia (23.19) devine
(==) + (==) | 0 Ge0-4 _ IL _ ,
=1, i
Ce O_7 ,
| (23.15)
Peri oii II( ea E =) „0320
respectiv pentru piesa reală . i - 9— Ge

Dacă există coeficienţii E, e, % relaţia (23.20) devine

=) 4 (e = (23.16)
A 1 |

OG
Se. S-ae /

1) Gh. Buzdugan, O nouă metodă pentru calculul coeficientului de siguranţă la solicitări ” EY . 0_1 ge ]
variabile prin cicluri asiimetrice, în ,,Studii și cercetări de mecanică aplicată”, 1963, nr, 4

687
686
 Sau

E E)
So//ci'rarea rea!

.
l S7arza /inr1i

9-17, Se a | (iazul ] : 07 = CansF

Reprezentarea diagramei ciclurilor limită sub forma unui 'sferi de

elipsă corespunde mai bine fenomenului real decît reprezentarea prin o
linie irîntă. În plus, formulele (23.21) şi (23.22), care dau valori apropiate Cazul 2: Cr ap CERSF

CIA
de metoda Serensen, au avantajul că se aplică pentru orice ciclu asimetric
Şi că nu necesită cunoașterea rezistenţei la, oboseală prin ciclu pulsant, co
care este destul de puţin studiată. .

d. CRITERIUL DE ŞIMILITUDIRE
mp = const,

„ Dacă pentru schematizarea Soderberg se aplică criteriul o, = const.,

fig, 23.5, se obţine |

6 | = “Bar =
Op (6, — m),
(23.23)
E, 0.0a

Analog, pentru schematizarea Se-

Ca 4 rensen

= e Set Sa. (9394)

Oa “t- Om

ec. CRITERIUL DE SINILITUDINE

i min
= const,

Fig. 28.5 Po În acest caz, întâlnit la şuruburi,

i | coeficientul de siguranţă este
0 = 2o0_1p —-. Omin , G_ — 21_p + Tinin , (23 25)
g 3 ŞI -
Omaz Tmaz

î, CALOULUL COEFICIENTULUI DE SIGURANȚĂ 0U AJUTORUL

| DIAGRANEI SCOEMATIZATE SMITR
ro

- În fig. 28.6 s-a, reprezentat, după standardul german "PGL 19340/03,

e

diagrama Smith pentru oțeluri.

Diagrama, se construieşte pentru piesa reală, luînd ca punct de ple-
care, pe axa ordonatelor c_p și ca limită superioară pe o,
Ciclul real este reprezentat prin perechea de puncte m. S-au ales irei
criterii de atingere a ciclului limită : . .

Om == CONS, Ozn] Omaz = CONS, OG, = const.

888 44—s, 1801

 nzător acestor trei cazuri, din punctul reprezentativ al ciclului se pot iolosi valori mai mici, de ordinul e = 1,25. ..1,3. Cu cît incertitudinea,
real = duce dreapta, de similitudine B:0 verticală la cazul 1, o dreaptă asupra calităţilor materialului şi asupra stăriide solicitare este mai mare,
prin origină şi punctul superior m la cazul 2, o orizontală prin punct coeficientul de siguranţă — care ar putea fi numit şi coeficient al incerţi-
inferior 7 la cazul 3. Se obţine astfel punctul .L, a cărui ordonată este omazr- tudinii —-trebuie să fie mai mare. Valoarea e == 3 este o limită superioară.
Cînd punctul L rezultă pe porțiunea orizontală a diagramei Smith, se ia Nu trebuie uitat că la solicitările prin cicluri asimetrice, în afară de
OmazL— Ga. Se citeşte apoi pe grafic car. | i i componenta variabilă oa, există şi o componentă statică o, fapt care face
Pentru toate cele trei cazuri, coeficientul de siguranţă se calculează posibile şi cedări ale pieselor, caracteristice solicitărilor statice. Ca, urmare,
cu relaţia după caz, la solicitările variabile şe vor calcula şi coeficienţii de siguranţă
faţă de limita de curgere, de rezistenţă la rupere, san de sarcină critică,
SaL , (23.26) de flambaj.
Valori orientative pentru coeficienţii de siguranţă la oboseală sînt daite
în tabelul anexă 2.
SR K, SSE Informaţii mai detaliate se dau în tabelul 23.2.
S-au marcat; pe desen şi punetele L/, corespunzind la a = 1, respectiv
Tabelul 23.2 |
cz, Sr, Onaa pentru acesti punct. 5 |
valorile Coeficientul de
Ooeticienţii de siguranţă, pentru cele trei cazuri citate, se pot calcula * Materialul și piesele siguranţă

Şi Cu ajutorul relaţiilor din tabelui 23.1, notaţiile corespunzind celor din

Uri

fig. 23.6. - a i | Piese de maşini confecţionate din oţel 1,5...1,7

Tabelul 23.1 Pieşe de mașini uşoare, din oţel 1,3,..1,4
| Piese importante din oţel cind încercarea
la oboseală s-a făcut chiar pe piesă 1,35
Amplitudinea ciclului limită Piese din oţel turnat 1,4...2,0
a. Piese din fontă
al . 2.3
Efortul unitar maxim
Criteriul de a] ciclului liroită Piese din aliaje de cupru 2, ..2,7
Oazr ] Piese din aliaje uşoare
similitudine 2.2.5
” Caz, *Seol%oşe CĂ, Spa > SalOci Te)

4, CALCULUL LA DURABILITATE LIMITATĂ

_ _g
CONS La £E Fe ra =
=
„2(6p —
20; Z
627)
sup Om SP Sar = 9 Mar LL" Om | Caz, > Se ”m Uneori anumite piese au de funcţionat pe o durată limitată, inferioară
i Sin = nst,
numărului de cicluri care ar duce la atingrea, rezistenţei la oboseală, după
care sint scoase complet din serviciu. În acest caz nu se mai calculează
Ga p(2 Gr — —1P) coeficientul de siguranţă faţă de rezistența la oboseală, ci se face un calcul
|
Caz 1 la durabilitaie limitată. Cu alte cuvinte, considerînd curba de durabilitate
a BL = 6
R= = const,
Sal, ma o aL 2 din fig. 22.25, starea, limită nu va mai fi dată, de rezistenţa, la, oboseală o_,
Omar
„ci de o carateristică, a unui punct de pe linia AB.
Solicitarea reală din piesă este reprezentată, de punctul M(ox, N ),
Cm Îi Ga

Gm + Ca Ducind verticala ML, se află punetul L,, a cărui ordonată o, este rezistența
de durată sau rezistența la oboseală limitată pentru N cicluri. Coeficientul de
__ 9 Omar LL” Cmin Gap —
Gp—9uP
—
2 aL
Cc
2
Smin
siguranță faţă de rezistenţa de durată este
Cin = Const, Omar = SuP + a (Omint 9—P) paz”
Fr

paz. (98.97)
E | | | Gy ,
ORIENTATIVE PENTRU CORFICIENȚII
g. VALORI
DE SIGURANŢĂ .
Ducind orizontala MI,, rezultă punctul L,, ia cărui abscisă dă numă-
rul de cicluri N, după care piesa se rupe la efortul unitar x. Se calculează,
coeficientul de' siguranță la durabilitate
Odată calculaţi coeficienţii de siguranţă, se pune problema de a-i
ident că coeficientul de
ică Este eviden
compara cu valori i rezultate dinj practică.
sieuranță trebuie să fie e > 1. Cu cât elemente le de calcul sînt mai certe, (23.28)

690
 Avînd în vedere dispersia rezultatelor încercărilor la oboseală, este simetrice în fază, Eisperienţele făcute de Gough şi Pollard au dus la con-
necesar a se alege curba lui Wohler corespunzătoare unei anumite probabili- lei unui - loc geometric sub forma unui sferi de elipsă (fig. 23.8), de
tăţi de supravieţuire, de exemplu P, = 90%. - ecuaţie Da
Calculul la durabilitate limitată echivalează cu alegerea unor rezis-
tenţe admisibile superioare celor ale pieselor cu durată de funcţionare | Gaz ) + Tar ) =], (23.32)

nelimitată. El este recomandat întotdeauna cînd se cunoaşte că durata de O_y Ta

viaţă a piesei este N < N.
Problema durabilităţii limitate poate fi tratată şi pe cale analitică,
dacă, se cunoaşte ecuaţia curbei lui Wohler de forma i Coordonatele unui punct 7 de pe această elipsă — az Și Gaz — Iepre-
zintă un ciclu simetrie de răsucire şi un ciclu simetrie de încovoiere, care,
(23.29) acţionînd. în fază, produc ruperea ânpă un număr nelimitat de alternanţe,
Ne gh = Noe 0% = const. deci corespund definiţiei unei rezistenţe la oboseală. La extremitățile
sfertului de elipsă se găsește solicitarea simplă la încovoiere prin ciclu
unde N, o sînt coordonatele unui punct curent de pe linia AB (fig. 22.25), simetric (cu o_.), respectiv cea de răsucire (cu 7_,).
iar No O, — ale punctului B. ÎN . E Se înțelege că curba BLA este locul geometrie ai ciclurilor simetrice
Ca valori medii, pentru oţeluri, se pot lua: N = 105... 5:10 și de solicitări compuse cu coeficient de siguranţă e = 1. Se construieşte o
m = 9. Deşi mare o dispersie destul de mare — variind între 2 şi 12 — elipsă asemenea celei dintii — elipsa B'MA' —, care reprezintă locul
valorile calculate pentra o variază puţin cu m; de aceea, se poate lua geometrie al ciclurilor de solicitări compuse cu coeficient, de siguranţă c.
m =—9 sau m =. Ea trece prin punctul M(o,, 74), care reprezintă solicitarea compusă reală,
Pentru un punct oarecare al porțiunii descendente a curbei lui YYOhler din piesă. Toate razele vectoare ale elipsei B' M A” sînt reduse în raportul e
față de cele ale elipsei mari. |
1/m
(93.30) Din modul de construcţie al elipsei mici rezultă relaţia
6 = 6. (20) = oz,
OA OB OL
Ca urmare, pentru A dat, la o solicitare de amplitudine oz coeficientul
— = —— 6
OA! OB' O
de siguranţă este

g, = St — Sa (+) a (23.31)
pi

Cu OA
E: A
Q. i
Ai =

5. CALCULUL COEFICIENTULUI DE SIGURANȚĂ LA SOLICITĂRI COMPUSE, 0770 „Ca Să

PRODUSE DE SARCINI VARIABILE CICLICE | P 0 au B! „E=Cons?
AY 018 LE S-E
| 25 c=/
tea nai |

Problema, calculului la, solicitări ciclice compuse este o extindere a celei ii Ţ Wa

m
A [3 | Ss
de la solicitări statice. Ea se loveşte, în primul rînd, de aceeaşi dificultate
care s-a întilnit la, solicitări statice : stabilirea criteriului şi a diagramei | d AM 4' A _
stărilor limită, de solicitări compuse care duc la apariţia stării critice, de
|
_ II RI ZA
exemplu a limitei de curgere.
Pentru solicitările compuse statice, teoriile I, II, III şi V de rupere Fig, 23.7 | Fig. 23.8
dau locul geometric al stărilor care duc la producerea limitei de curgere sub
forma, arcelor de elipsă din figura 23.7. Coordonatele s, + ale oricărui punct
de pe o astfel de curbă reprezintă o stare de solicitări compuse, care, după _ "Dot astfel, între coordonatele punctelor LL şi M există aceeaşi relaţie.
teoria, respectivă, duce la atingerea, limitei de curgere în material.
S:a, căutai, pe cale experimentală, să: se stabilească o curbă similară
pentru solicitări variabile compuse, de încovoiere şi răsucire, prin cicluri Set a 81 — q, |
(23.33)
Sa Ta

692 693
 PROBLEME
Se poate considera că solicitarea compusă rezultă din suprapunerea a
două solicitări simple prin cicluri simetrice, una de învovoiere şi alia de + 23,1, Să se calculeze rezistenţa la oboseală prin ciclu pulsant a unui oţel care are o =
„ răsucire. Coeficienţii de siguranță parțiali ai acestor solicitări sint dați de =— 28 daN/mm* şi 6 = 22 daN/mrne, dacă se admite un traseu eliptic al diagramei rezis-
relaţiile cunoscute tențelor la oboseală,
Pentru aceasta, în relaţia (23.15) se înlocuieşte
Ga OA. a a 08
Ta Ori a 07 Cm) Cl
ei]
> OaL > aaa
i

și rezultă
În ecuajjia (23.32) se imparte atit numărătorul cât şi numitorul primei
îracţii cu cs iar la; a doua cu za şi rezultă, 2
Za I PR | 2. + %,

9 Oa 01 Ge
respectiv

20—19c 2+ 22-28
= 34,6 daN/mnb.
ro?
Vozu * azi pa:
23,2, O tijă din oţel, avind c, = 70 daN/mm?, e = 34 daN/mm?, oa = 22 daN/mm?,
este supusă unei solicitări alternanțe simețrice de tracţiune-compresiune, cu efortul unitar
înlocuind aceste rapoarte prin valorile daite de relaţiile (23. 35) Şi nominal Ga = Sa = 500 daN/em?. Să se calculeze coeficientul de siguranță, dacă Ka = 2,
(23.34), rezultă | E =— 0,7, T=— 9,5.

Fiind vorba de ciclu simetric, se aplică formula (23.4)

câ o iii
EA 02 |
„02 62 e =
KgSa =
2 za = 1,23
1,93,

= 0,7-0,8
Îi Sa bi 5

sau, rezolvînd în raport cu c,

Gu0 Valoarea obținută se află în jurul limitei minime admisibile ; ea este funcţie, desigur, de
= = (23.35) rolul piesei în maşina respectivă.
Va + e 23,3. O bară din oţel cu og == 30 daN/mm?, c_, = 20 daN/mm? şi tb = 0,06 este supusă
unui ciclu pulsant de încovoiere, cu Gmaz = 10 daN pare. Să se determine coeficientul de sigu-
ranță dacă Ag = 1,8, c=—09,8, = 1,2.
În concluzie, pentru determinarea, coeficienţului de siguranță Ia, soli- Se calculează 6 Şi Ga
citarea compusă, se calculează cei doi coeficienţi 6, şi c. ai solicitărilor g |
simple şi se aplică formula. (23.35). Această metodă este folosită, conven- Om = Sa = — = 5 daN/mm?.
țional, si pentru solicitări prin cicluri asimetrice,
Formula stabilită, ca şi ecuaţia (23.32), este valabilă, pentru materiale f Dacă se aplică metoda Soderberg, coeficientul de siguranţă este
tenace. Pentru materiale frapile, coeficientul de siguranţă se calculează
din ecuaţia
c= = - = 1,57,

(2) o-prte-or(Î = 0330)

N 5

Ca Ca Ca
EV Ga Ge 08:12 20 30
în care

C=—
K : a,
= Î i
= 2,97 .

8. _a 4 pp I-AI 0,06 JS
E Su Ga ' 0,8-1,2 20 "20
Pentru 0 =2, formula (23.36) se transformă în formula (23.35)
695
694
 Comparind cele dauă valori, se vede că metoda Serensen dă o valoare mai mare,
datorită faptului că folosește o diagramă schematizată care se apropie mai mult de cea reală. Aplicind relaţia eliptică reprezentată de formula (23.21), rezultă
23.4. Bolţul pistonului unui motor are forma și dimensiunile din figura 23.9, a, iar apli-
carca sarcinii şi rezemarea se face ca în figura 23.9, B. Diagrama de momente încovoietoare este
arătată în figura 23.9, c. Forţa transmisă prin bolț de la
== . | . _ = 2,08
piston la bielă variază după un ciclu alternant cu
| KV? ( oa i Om | N 1 17,44. 1111%
Pmaz = 5200 daN și Pam = — 1150 da. Mate- ey Ga o 0,85 | 45 75
rialul este oţel aliat, avind cp= 100 daN/mm?, ce =
= '75 daN/ecmm?, și o_ = 45 daN/mm?. Să se determine
coeficientul de siguranţă, S-a obţinut o valoare sensibil superioară celei dată de mefoda Soderherg, din motivul ară-
Modului de rezistenţă la încovoiere este tat anterior,
23.5, Un arbore de oţel avind forma din figura 22.19 este solicitat la întindere cu o forță
constantă, care dă op = 5 daN/imm? şi ca = 0, şila răsucire printr-un cuplu ondulat, care
produce eforturile unitare Tpaz= 5 daN/mm? și Train == 2.5 daN/mm?2. Materialul are : o.= 52,5
daN/mrm?, c_p = 21,7 daN/mm?, ce = 28 daNimm*, r_3 = 11 daN/mm, se == b64 daN/mm?.
Corespunzător dimensiunilor şi formei concentratorului, se găseşte Ka — 1,28; e = 0,8. Supra-
fața arborelui este lustruiţă, deci y = 1. Se cere coeficientul de siguranţă al solicitării compuse.
Pentru solicitarea de întindere, cu oa = 0, iormula (23,8). dă

, N (ZI Dacă sarcina uniform distribuită esteţinlocuită prin Ca =

Ce
——
28
= 5.6.
9m 5

forțe concentrate —_-? ca în figura 23.9, b, momentul

Pentru solicitarea de răsucire, se calculează “m, Ta
Fig. 23.9 încovaietorțdin mijlocul bolţului este
54 05 a '5 — 2,5
3,09 5,08] 5,08
;Pf
| 09 4 024 ) 4 |
== 1,25 daN/mm2?
a — = 1,51 PaaNem.

il
M — | | apa
și apoi se aplică formula (23.10), cu = în loc de o
Valorile care caracterizează ciclul sint
Mama = 1,51 Paz == 151 * 5 200 == 7 852 daN em, ÎN 1
Co = = — 2,43.

- 1150 = —1 737 daN- cn. Ka “a Con 128 1,25 3,75 i

Mnin = 1:51 Pain = 151
| | E ef + Ta 0,8-1 11 16,4 - Aa
Eforturile unitare ale ciclului sint
__ Mmaz _ 7852 Și Aplicind formula (23.35), se allă coeficieritul de siguranță al solicitării compuse
Omaz = e = 273 =2 599 da Nfem”

5,6 » 2,43
e = == 2,23.
Omin = na = — 2 = — 633 daN/em? 5,62 +4- 2,432

On = ic a Smtn — A sita 553, 4 111 aaNJem? 6. CALCULUL DURATEI DE VIAŢĂ LA SOLICITĂRI ALEATOARE

_4 747 daN en ,
Din cele arătate în cap. 22, rezultă că rezistenţa în exploatare a unei
ag = Gmaz — Gata — 2 855 + a
piese — respectiv durata sa de viaţă — poate îi determinată experimental
2 dacă, se dă solicitarea aleatoare și programul de încercare derivat din ea şi
Nu există concentrări de eforturi unitare, deci Kg = 1. Bolţul fiind lustruit, se ia ș = 1.
dacă se dispune de instalaţia de încercare adecuată..
Factorul dimensional, după figura 22.21 curba 2, este e = 9,85 (pentru d = 31,7 mm), Coeti- În general, maşinile şi instalaţiile pentru încercări după program,
ciențul de siguranţă, dat de formula lui Soderberg, este deci și experimenţările cu acestea, sînt deosebii de costisitoare. Acest
lucru a stimulat elaborarea unei serii de metode de calcul al duratei de
i. e Sa | viață, luînd ca bază de plecare numai curba lui Wohler (uşor de determinat)
pe == = ni =]1,66.
Ki Ga m 1 1744 1141 şi colectivul de solicitare a piesei şi folosind rezultatele experienţei acumulate
ev oa ce O 0485 45 75 pînă în prezent. În acest fel se evită cheltuielile legate de determinarea
experimentală a rezistenţei în exploatare. Avantajul este legat însă de un
696
„697
 Comparind cele două valori, se vede că metoda Serensen dă o valoare mai mare,
datorită faptului că foloseşte o diagramă schematizată care se apropie mai mult de cea reală. Aplicind relaţia eliptică reprezentată de formula (23.21), rezultă
23.4. Rolţul pistonului unui motor are forma şi dimensiunile din figura 23.9, a, iar apli-
carea sarcinii şi rezemarea se face ca în figura 23.9, Pb. Diagrama de momente încovoietoare este ==
RI =
1 pr = 2,08.
arătată în figura 23.9, c. Forța transmisă prin bolţ de la
piston la bielă variază după un ciclu alternant cu | EV Ca Om 2 Ț d 17,44- E 11,11%
Paz = 5200 daN şi Prin = — 1150 dan. Mate- e] loa Ge 0,85 | 45 75
rialul este oțel aliat, avind cp = 100 daN/imm”, ce =
= '75 daNjemm?, şi c_, = 45 daN/mm?. Să se determine
coeficientul de siguranţă. S-a obținut o valoare sensibil superioară celei dată de metoda Soderberg, din motivul ară-
Aodulul de rezistenţă la încovoiere este tat anterior,
23,5, Un arbore de oţel avind forma din figura 22.19 este solicitat la întindere cu o forţă
constantă, care 0ă Sp = 5 daN/imm? și oa = 0, șila răsucire printr-un cuplu ondulat, care
produce eforturile unitare Tipzaz= 5 daN/mm? și cin = 2,5 daN/mm2. Materialul are : o,= 52,5
daN/mm?, c_p := 21,7 daN/min?, e = 28 daN/mm?, ra = îi daN/mm?, se = 64 daN/mm?.
d
Corespunzător dimensiunilor şi formei concentratorului, se găseşte Ra =— 1,28; e = 0,8. Supra-
aţa arborelui este lustruită, deci * = 1. Se cere coețicientul de siguranţă al solicitării compuse,
PPze 3178
[a 2 [0
1,87
[075 cz.
32 3,17 Pentru solicitarea de întindere, cu og = 0, formula (23.8).dă

E Dacă sarcina uniform distribuită esteJinlocuită prin |

Ca IE——
Oc
DS
28
—— = 5,6.
DA. Cm 5
| P
ia
ui forţe concenirate —_-> ca în figura 23.9, b, momentul
Pentru solicitarea de răsucire, se calcuicază Tm Ta»
încovoietorțdin mijlocul bolțului este

_p , 5,081 5,08
+ 0,2 + 23 — see | = 1,51 P daNem.
“m N St = 3,15 daN/mm?; Tag = —ZI— > 1,25 daN/imm=?
M = sa |
și apoi se aplică formula (23.10), cu 7 în loc de-a
Valorile care caracterizează ciclul sint |

Maus = 1,51 Pmaz = 1:51 * 5 200 = 7 852 daN "em. — -

1 —
ă 1 — 2,43.

Main = L:5l Pin = 1,51 - 1150 = —i1 737 daN- cm.

Ka Ta EI Tin i, 28 1 25 3, 75

Ey Ta e 081 11 16,4
Etorturile unitare ale ciclului sînt

— Mmaz — _1 852 =3 835 da N/cm? Aplicind formula (23.35), se află coeficientul de siguranţă al solicitării compuse
Omaz pp 2,75
=
56:23 = 9,23,
M. În Hi 137

Sinin = 7 — Z = — 833 daN/em? V 5,62 + 2,432

2 85 — 63 6. CALCULUL DURATEI DE VIAȚĂ LA SOLICITĂRI ALEATOARE

Om = Smea +2 Omie — 839 i = 1 1i1 daN/enn
2
Din cele arătate în cap. 22, rezultă că rezistența în exploatare a unei
Og = OSmazx — Smin — 2 5535 -+
-+ 633 = i
747:daN/em? ,
piese — respectiv durata sa de viaţă — poate ti determinată experimental
2 dacă se dă solicitarea aleatoare şi programul de încercare derivat din ea şi
Nu există concentrări de eforturi unitare, deci fo = 1. Bolţul fiind lustruit, se ia Y = 1.
dacă se dispune de instalaţia de încercare adecuată.
Factorul dimensional, după figura 22.21 curba 2, este e = 0,85 (pentru d = 31,7 mm). Coefi- În general, maşinile şi instalaţiile pentru încercări după program,
cientul de siguranţă, dat de formula lui Soderberg, este deci şi experimentările cu acestea, sint; deosebit de costisitoare. Acest
lucru a stimulat elaborarea unei serii de metode de calcul al duratei de
, 1 E 1 21,66. viață, luinăd ca bază de plecare numai curba lui Wohler (uşor de determinat)
Io Sa E 9 , 1 1'7,44d 11 i
şi colectivul de solicitare a piesei şi folosind rezultatele experienţei acumulate
e oa Ge O O0485 45 75 pînă în prezent. În acest fel se evită cheltuielile legate de determinarea
experimentală a rezistenţei în exploatare. Avantajul este legat însă de un
:696
„69'7
p=
 Dacă această relaţie este valabilă, durata totală de viaţă a piesei este
mare inconvenient: incertitudinea asupra valorilor obţinute prin calcul,
în comparaţie cu cele ce pot îi aflate — în paralel— pe cale experimentală. N = Y Nae i (23.40)
Problema determinării prin calcul a duratei de viaţă a unei piese
supuse unei solicitări variabile în trepte. — de tipul celor din fig. 22.29,
Dacă programul de încercare are j trepte şi pînă la rupere
7 el se aplică
de i ori, relaţia, (23.39) devine
G,
7 e 2
D. = 7 E Î Iin Ii (23.41)
A 3 A AN, Pi
og :
| 07. iar relaţia. (23.40) se transformă în
— j
N —f 3, Pi (23.42)
+ HE Ai

i=l

Dacă la relaţia (23.42) se aplică un numitor, egal cu unitatea, dat de

relaţia (23.41), se obține durata de viaţă, după Miner
(0) | 2) |
0 fl MN Wa (12 | A A fe 1 Ap CM Î > 7; , y, 74

7, i A X M = aCET Li
= rai
$=al
Ey (23.43)
| Fig. 23.10
2 N A N,
22,30, echivalente unor solicitări aleatoare — a putut să, aibă soluție numai
după ce Palmegren și Miner au introdus noţiunea de cumulare a deterioră- Rezultă că pentru caleu-
ilor. Jul duratei de viață N a 4
După Miner, cumularea, deteriorărilor poate fi explicată cu ajutorul piesei este suficient a se exa- /, )
fig. 23.10. Se consideră o solicitare prin cicluri simețrice, la care curba lui mina treptele unul singur pro- - 7
“Wohler, în coordonate dublu logaritmice, are forma din fig. 23.10, a. gram, luînd valorile W, de pe A
Porțiunea A.B reprezintă linia, de durabilitate Hmitată. Fie nivelul de soli- curba lui Wâlhler. G ,
citare 6, FHipruveta se rupe dacă i se aplică un număr de cicluri N, de Pe de altă paste, secon- 7
nivel o. Dacă solicitarea se aplică pe o durată limitată, de 2, cicluri (pune- sicleră ecuaţia (23.29) a curbei %
tul Ş), se zice că ea produce o deteriorare a epruvelei. lui YYâhler, scrisă sub forma,
pm. (23.37) top m | G B_ D
! N, X, == Ya( 2)
d, (23.44)
Epruveta se rupe cînd n; =, deci D=.
Dacă asupra epruvetei se aplică trepte de solicitări cu numere de cicluri unde s-a înlocuit c_, prin Ga, | _
n; ŞI Cu nivele o, (7 == Î,2,3. .h ca în fig. 23.10, 2 se> pot cumula deterio-
rările i SE | __ea reprezentind linia AB din d WM N W (0)
fig. 23.11. În acest fel, un Fie. 29.41
D = zh (23.88) punet curent 7 al liniei AB
pa AITA $ este determinat numai prin variabila o, şi constantele Wg, op; m. Înlo-
cuind pe A, în relaţia (23.43) se obține
Conform ipotezei cumiulării liniare a deteriorărilor (iiner -Palmer en),
ruperea are Joc atunei cînd | |

9
La d
-
-,
| 7 a | | E (23.45)

Fi

eh
D, = 5 = 23.39
„1 N i | i |
unde + este totalul de trepte aplicate pînă la rupere.
ni Sai

698
 Constantele N, on rezultă din curba lui Wâhler. De mulţe ori se ia În fine, compararea stării limită cu starea de solicitare duce la deter-
N = 106 şim =. minarea siguranţei piesei, de exemplu sub iorma unei probabilități de cedare
Pentru fiecare colectiv, definit prin amplitudinea maximă 0, relaţia P., care irebuie să fie cu atit mai mică cu cit importanţa piesei este mai
(23.45) dă un punct al diagramei rezistenţei în exploatare. Pentru diferite mare. Calculul faţă, de rezistența în exploatare poate conduce Ia o verificare
colective similare, la care variază numai amplitudinea 6, se obţin o serie a coeficientului de siguranță, sau la determinarea unei rezistențe admisibile
şi. pe baza ei, la dimensionare. Pe baza duratei de maţă şi a unui coeficient
Ca A
Curba ti Wit/er (4) de siguranţă, ge poate stabili durata de serviciu a piesei. |
(log DI |
În construcţii de avioane, calculul se face pe baza celor două metode
Curba rezrsteniei citate în cap. 21 : |
fn exploarzre (£) — durabilitatea garantată (safe-lite), cînd probabilitatea de cedare este
extrem de mică ; | E
— degradarea controlabilă (fail — safe), care permite unele. fisuri,
r A,
WE ? fără a perielita structura,
Os / sa să L 74]
“Colectivul | AN A p
Cp e = Ap>oe a. SOLICITARE DE VALOARE CEETA
og;
7
AZ Pi Za
:
i Se consideră în fig. 23.13 o familie de curbe ale rezistenţei în exploatare
7 $ cu probabilități de rupere P, — 0,003 % ...50%. S-a reprezentat, de
Zi i W, ? 7,Piri (7 ZA ,
asemenea, colectivul de solicitare cu amplitudinea maximă certă 6. = a..
Ducând o orizontală la nivelul c,, se obţin puncte de intersecție cu liniile.
Fig, 23.12
rezistenței în exploatare, cărora le corespund durate de viață Vp, cores-
de puncte şi se poate trasa diagrama rezistenței în exploatare, ca în fig. 23.12, punzătoare probabilităților de cedare P, = P,. Deci în cazul solicitării certe,
Notajţiile e, (log), N(log), înseamnă că scara are diviziuni logaritmice, probabilitatea de cedare a piesei este acelaşi lucru cu probabilitatea de
dar se înscriu pe ea valorile c,, N (nu logaritmii lor). |
S-au îăcui numeroase experienţe, spre a verifica, dacă ipoteza degra- Sos , ezisTen?a în
dării liniare, reprezentată de relaţia. (23.39), se confirmă sau nu. Experien- GA. _ exploatare
țele dau valori D, superioare sau inferioare cifrei 1, deci nu confirmă,
op „A —

ipoteza Miner. Din acest motiv, numeroşi cercetători au propus alte ipoteze
272
(a II | .Pe
SU
de cumulare a deteriorărilor, liniare sau neliniare, formale sau fenomenolo-
gice, uneori confirmate de experienţe, fără a se fi ajuns pină azi la o ipoteză
pe deplin acceptabilă. G, Dă SS
Din acest motiv, ipoteza Miner, cea, mai simplă, este folosită cel mai SIN £=50%
des, atunci cind nu există posibilităţi de experimentare a rezistenţei în SIE ZI
exploatare. | a i Colectivul ae SS Hă

9 Dc N Dic A 4
aa | „XT o2/cirare o
7. DIMENSIONAREA ŞI VERIFICAREA PE BAZA REZISTENȚEI ÎN EXPLOATARE Si i cu a a a 0093 4%

Din cele expuse rezultă că verificarea sau dimensionarea unei piese Ă = —— — — 22

de mașină supusă la solicitări aleatoare este o problemă de calculul pro- - Aaoz3% Asa
babilităţilor. a | Durala de vrață A ( 27 )
În primul rînd iebuie să se cunoască starea limită a piesei, sub forma, Fig. 23.13
curbei duratei de viață sau a rezistenței în exploatare. Dată îiind împrăştierea,
rezultatelor încercărilor, diagrama rezistenţei în exploatare se dă. sub forma, rupere. Se pot defini coeficienții de siguranță probabilistici : de exemplu,
unei familii de curbe, cu diferite probabilității de supraviehuire P., sau pentru PP, = 0,003% se află, |
probabihiăți de rupere P, =1 — PP, A so ar Pi ”
al doilea rind, trebuie să se cunoască starea de solicitare din piesă, Ca == Dj, (28.48)
aie

respectiv amplitudinea 6, a colectivului, dată cu o probabilitate P.. Aa Y/ 0,003% | o

—

700 701
——
o
respectiv Se.notoază diferenţa între valori curente

03 = (es (23.47) Ea (98.48)

0 20,003%, ) pentru 0,003 o
_ Rez/s1enia 2 | |
_ Pentru calculul „,safe-life” se recomandă P, = 0,1... 0,001 %, pe PAT, Distributii
cînd, pentru „fail-safe” se poate lua P, = 10 . 1%, | Sol/cilapei o normală
„Pentru amplitudinea colectivului, spre a fi considerată certă, trebuie Sa cu fsrribiițre. |
ca P, = 99,9999 Y,. „ Morală

pb. SOLICITĂRI CU VALOARE PRORBAEILISTĂ

Calculul se va face pe baza fig. 23.14, pe care s-au trasat liniile cu 2,

şi P de 10%, 50%, 90%. Banda de dispersie a amplitudini: solicitării este
formată din linii orizontale, care se pot întretăia cu cele ale duratei de
viaţă. Dacă se consideră că ambele distribuții urmează legea de probabiti-
tate lognormală (fig. 21.13), atunci probabilitatea de cedare se poate calcula
— Pa | d
A oa | |
(log) m
Pa =
SS Bala de dispersie
SS === „2Pa forare de vară —- Pa

v=[£-E)s
Fig. 23.15
ÎN Ma ==
(0 SI >> Piesa, se va rupe atunci cînd solicitarea depășește rezistența deci cind
E < 0. Diferenţa E este de asemenea, distribuită normal, ca în partea, de Jos
a figurii 23.15, în jurul valorii medii,
Bora z ISN _ (23.49)
E = 8, — da
Banda de Wpersie a ”
robotii so/ertări
_ /eafe
| cu abaterea; standard | 0
— Dă
— ei Paza |
3 = Vs + sg. (23.50) pg?
_Frobati/'Iarea | | | -233>
de cedare fb | | 45 Se face transformarea 7g-2 dul,
Z - 209
IL, 28 (23.51) O 779 R

7
i CER N_azz
| 1 l !
17£ 1970 pr? 103 pre _
a i 7/12 [4 209] iar probabilitatea de cedare este N >

dar
-p Li
Fig, 23,14 | eta _ 7,
din distanța mediilor şi abaterea standard a celor două distribuții. În fig. P, == 6-12 da, (23.52) e —-475
/2 e — co P/I
23.15 s-a reprezentait distribuţia «, a rezistenţei în exploatare și z, a soli-
citării, dacă notația e reprezintă pe log Ga. Fie valorile medii şi abaterile | 420
standard, Limita 4g corespunde la & =0, 107 — II SI A
adică &, = 9-1 “2 i 4 5 6
—.peniru solicitare : 2, Sa; i ri
3 e

— peniru rezistenţa în exploaţare : &,, s,. up == — Es. (23.53) ie, 23,16

0 MIR

702 703
o
 _ Etectuînd calculul indicat de (23.52) se obţin valorile P, pentru dife-
rite limite 4, construindu-se graficul din fig. 23.16.
În concluzie, modul de calcul este următorul : cunoscând 7, Za; 8 Sa
se determină £ şi s, cu relaţiile (23.49) şi (23.50), apoi Ug cu relaţia (23.53)
şi se ia probabilitatea de cedare P, din fig. 23.16.
După cum se arată în fig. 23.14, la intersecţia liniilor Pssog Şi Paso
se obține P, = 0,5. Logaritmul coeficientului de siguranţă, la o durabilitate
dată N, poate îi definit prin raportul ordonaielor date de cota e din desen.
La intersecţia liniilor de probabilitate 50%, cele două ordonate sînt egale,
deci c = 1. Cînd probabilitatea de cedare nu depăşeşte P, = 104, se
obţine e = 1,5...3. i i

CAPITO LUL 24

FLUAJUL METALELOR

în calenlele obişnuite de rezistența materialelor, fie că este vorba de

solicitări în domeniul elastic, fie în cel plastic, nu apare factorul timp.
Calculul clasic consideră o aplicare lentă — statică — a forțelor, care
se poate efectua progresiv înţr-o durată de ciieva secunde sau minute,
-după care se stabileşte o stare de echilibru, caracterizată prin invarianţa
în timp a eforturilor unitare și deformaţiilor.
Experienţa arată că există numeroase piese la care atit eforturile
unitare cît şi deformațiile prezintă variaţii apreciabile în timp, care nu
pot fi neglijate fără a pune în pericol mașina sau construcţia respectivă,
La unele materiale, fenomenele citate au loc chiar la temperatura ordi-
nară. Aşa, de exemplu, o bară de plumb, simplu rezemată la capete, se
deformează mult în timp, sub efectul greutăţii proprii, deși iniţial nu
prezintă deiormaţii vizibile. Detorinajţiile mari, produse în timp, sint
mult mai frecvente şi mai importante la piese metalice, lucrind în condiţii
de temperaturi ridicate. |
Astfel, discurile şi paletele turbinelor cu abur se deformează înconţinuu
în direcţie radială : dacă acest lucru nu este luat în considerare ia pro-
ieotare, se poate ajunge la situaţia ca paletele să lovească în stator, pro-
ducînd distrugerea turbinei. La îmbinările cu flanşe ale conductelor de
abur detormaţiile elastice ale buloanelor de stringere — care asigură
etanşeitaiea — se transformă în timp în deiormaţii plastice, avind drept
urmare faptul că garmiturile nu mai sînt strînse, iar conductele încep
„Să sufle”, |
Fenomenele de variaţie a eforturilor unitare şi deformaţiilor cu timpul,
sub efectul sarcinilor aplicate, poartă numele de juaj satu curgere lentă. Negli-
jarea, acestor fenomene, la piesele la care ele se manifestă acoentuat, duce
la proiectări greşite şi deci la compromiterea maşinilor respective.
Calculul de fluaj este unul dintre capitolele cele mai noi ale rezistenței
materialelor. Ca, şi în domeniul caiculului la oboseală, în problema flua-

45 =c, 1801 105

jului studiul experimental și nevoile tehnicii au pășit înaintea teoriei, care La, aplicarea sarcinii, deformația crește repede, liniar, pe intervalul
nu a reușit încă să dea o soluţie mulțumitoare problemei. De fapt, pro- OA, corespunzător deformaţiei elastice statice, După aceea, variația
blema fluajului se încadrează în problema generală a teoriilor de rupere deformaţiei se face lent, după curba ABUD. |
a materialelor, asupra cărora s-au făcut multe studii teoretice ȘI experi- Pe dia din figura 24.2, se vede că se poi distinge patru zone : zona
mentale, dar nu s-a ajuns la o ţeorie unitară satistăcățoare. deformaţiilor elastice OA.; zona fluajului nestabihaai AB, în care viteza
Studiul gluajului este deosebit; de important pentru mașini termice
lucrind la temperaturi mari — turbine cu abur şi turbine cu gaze -—,
pentru cazane de abur cu parametri ridicaţi, pentru numeroase utila je
2 | 24
din industria chimică, pentru rachete și avioane, centrale atomelectrice,
beţoane, materiale plastice, ete. A ]
studiile de îluaj apar mărimile principale din rezistența materia-
lelor — eforturi unitare și deformaţii — alături de mărimile specilice aces- Sai
tui studiu, timp și temperatură. Ca. mărime derivată, se introduce viteza LPu

de fluaj, definită. prin relația, „,

97 = —— &, (24.1)

Dă"
Cercetarea unui material din punctul de vedere al fluajului constă
în examinarea dependenţei între aceste cinci mărimi
Lis, o, pt, D)= 0, de deformaţie scade mereu ; zona fluajului stabilizat BC, pe care „Viteza
de deformaţie este constantă ; zona de rupere 0 cu viteza crescătoare,
unde s-a notat cu 1 timpul și cu 7 temperatura. D, 5 j
ducind la rupere, corespunzător punctului
Este greu să se cercetiaze comportarea unui material cînd toţi acești
factori variază. De aceea, studiul experimental se face în condiţiile în care Faza reprezentăţă prin linia dreaptă BO este cea mai importantă,
unii din aceşti factori sînţ constanţi, variind numai 2 — 3 dintre ei. Cele - întrucât ea durează timp îndelungat, iar dacă epruveta — respectiv piesa
'0aŢ) tota litațea fenomenului.
inţă de fapt aproape
—nu este ruptă,ă ea reprezintă
mai cunoscute metode de studiu la îluaj sînt : încercarea de îluaj sub sar-
cină constantă şi relaxarea, Întrucît i formaţia elastică are loc într-un timp foarte scurt, la scara
folosită linia OA. devine verticală, iar curba de fluaj ia forma din fig. 24.3
(după STAS 6596-62). |
1. DEFORMAȚIA DE FLUAJ SUB SARCINĂ CONSTANTĂ
acd
Prin aceasta se înțelege studiul experimental al variaţiei deformațţiilor 4)
cu timpul, păstrind temperatura şi efortul unitar constănte. SĂ ca
Tastalaţia experimentală corespunde schemei din figura 24.1. Forţa, de SS N A |
înțindere constanţă este realizață printr-un sistem. de greutăţi P, însoţit ş 3
de demultiplicare cu pîrghii. Bpruveta E se află în interiorul unui cuptor 0,
care are un regulator pentru menţinerea constantă a temperaturii pe toată,
S
%3
II
AS
a. >
ţ
A
durata încercării. Pe epruveiă este montat un extensometru de construc- S Pai U5
ţie specială (nefigurat în schiță), care este prelungit; pînă în exteriorul
cuptorului, unde se iace citirea deformajiilor. Se înţelege că după stabilirea ă us

temperaţurii de regim, care se poate realiza fără aplicarea sarcinii, pie-

sele extensometrului nu se mai dilată, aşa că el va măsura efectiv lungirea Să Sa
epruvetei în timp. Măsurarea, deformajţiilor se poate face fie printr-un
sistem de înregistrare continuu în timp, fie prin citire la anumite intervale. 7, Timpul £,0re
Rezultatele experienţelor se traduc prin ridicarea curbelor de defor- Fig. 24.3 |
majie de fluaj sub sareină consiantă. Pentru oţeluri, la, teraperaturi cuprinse
între 400 și 500*0 și eforturi unitare de 800—1 500 daN/em?, aceste curbe Dacă din ordonatele curbei superioare, care măsoară lungirea Sp e
au forma din figura 924.2. Examinind o astfel de curbă, se constată citică totală e = e + sp, se scad lungirile specifice elastice, se ailă cur
următoarele : inferioară, a lungirilor specilice remanente e.

706 107
 Măsurînd creșterea Ac pentru un interval de timp At, se poate calcula În general experienţele nu pot
viteza de fluaj cuprinde toate valorile posibile pentru
1, 9, respectiv nu pot fi extinse la durate mari de timp, de felul celor
= e (24.2) intilnite în practică. În acest caz,
telor experimentale.
se procedează la extrapolarea rezulta-
măsurată în min”!, oră, zi-t, Asttel, după una din metodele indicate în STAS 8894-71, parametrul
La un material dat, studiul complet al deformaţiei izoterme necesită de extrapolare are expresiă
experienţe care să conducă la construirea a două familii de curbe în coor-
donate se, 1: P=logtia+e!T (24.3)
— curbe construiţe pentru o temperatură dată şi diferite valori ale unde « este panta medie a dreptelor log î+ = f(T), pentru un efort unitar
efortului unitar de înţindere; dat, arătate în fig. 24.4.
— curbe construite pentru un anumit efort unitar dat si diferite tem- Cunoscînd pe «, se determină, cu relaţia, (21.3), parametrul de extra-
peraturi. polare P, pentru diverse temperaturi 7 și durate în, la valori date o.
Cu alte cuvinte, deși în timpul experienţei de deformaţie izotermă Se construiește astfel o curbă de felul celei din iig. 24.5, care dă pe sc
temperatura şi efortul unitar sint constante, studiul complet necesită în funcţie de P.
a varia experimentările, schimbînd valoarea acestor mărimi, spre a unoaşte Cu ajutorul acesteia se poate determina, rezistența tehnică de durată,
comporţarea materialului în tot domeniul său de utilizare. adică valoarea lui o, la care epruveta se rupe, la temperatura 7, după
Încercările la îluaj durează un număr destul de mare de ore: 100, timpul fa.
250, 900, 1 000 ore, chiar şi mai mult. Hie, de exemplu, 7 = 450*C (723*K) și tn — 100 000 ore. Se află
Pe baza încercărilor de fluaj se determină anumite valori criţice ale
materialelor, numite limite de fluaj. Acestea sînt; valorile eforturilor uni- log în = log 100 000 =5
tare, cărora le corespunde, după o anumită durată de experimentare,
ie o viteză de fluaj stabilizat dată, fie o: deformaţie permanentă de valoare iar din relaţia (24.3)
prescrisă, P = 5 + 0,0307. 723 = 27,196.
2. ÎNCERCAREA DE RUPERE PRIN FLUAJ Luind valoarea P pe absciza fig. 24.5, se obţine rezistenţa tehnică
Există şi încercări de fluaj care se fac pină la rupere, de duraţă
în condiţiile
arătate în STAS 8394-71. 3p = 1,8 daN/mm2?.
În asemenea, cazuri se determină timpul ta după care epruveta se
rupe, la o temperatură 7, sub un efort unitar oo. 3. RELAXAREA
25,
| | 29;
În studiul relaxării se cercetează experimental variaţia eforturilor
uniţare cu timpul, atunci cînd deformația piesei se menţine constantă,
Mașina de incercat este mai complicată decît cea pentru studiul defor-
<a

„maţiei izoterme. Ea posedă un regulator de sarcină, care, pe măsură ce

/ mr?
C, daf!

deformația crește, micşorează sarcina aplicată epruvetei, ceea ce readuce

o a nat
le

deformația la valoarea constantă preserisă, urma experienţelor, se

trasează, curbe de relaxare,
de

de forma celei din tigura 24.6, care dau pe

ți

o = fi),
En

În momentul iniţial al încărcării epruvetei, deformația sa este în

NSE

27 25 26 27 28 29 întregime elastică, deci se poate scrie

/emperatura absolută ÎI 2 e», P=iog î1 003977
Go — H "Sg.
Lig. 24,4 ig. 24,5
Se intocmesc programe de încercări, luînd diferite temperaturi, infe- La un moment oarecare, această deformaţie este compusă din una
rioare și superioare celei de lucru, precum şi diferite eforturi unitare şi se elastică şi una plastică
incearcă epruvetele pînă la rupere. |
Cu rezultatele obţinute se pot construi curbe de felul celor din fig. Ep = E. + Ep (24.4)
24.4, care dau pe log în în funcţie de 7, la diterite valori ou, ya etc. iar efortul unitar a scăzut la valoarea o = B: e,.
Ă | | 708 709
 înlocuind pe £p Şi e în relația (24.4), rezultă Se poate face o reprezentare a acestei rezistenţe, funcţie de tempera-
tură, ca în fig, 24.7 [85]. Jetiries a introdus noţiunea de temperatură de
o G echicocziumne, DEC, la care rezistenţa grăunţilor este egală, cu a limitelor.
e + Ep Sub această temperatură, mperea,
IA o este transcristalină, iar deasupra ei
este ntereristalină.
Ş, i
de unde se obține Ruperile de fluaj, care au loe la -temperaturi ridicate, au caracter
intereristalin. Acestea pot fi de două feluri :
— ruperi produse de lunecarea limitelor, în punotele triple, unde
întilnese trei grăunţi (A, B, C, în fig. 24.8, a); se
Deformaţin plastică ep, crește încon-
„_. — ruperi produse prin formarea şi dezvoltarea, de pori în interior
<ȘĂ

tinuu cu timpul, ceea ce are ca efect scă- ul

derea continuă a efortului unitar o. Se poate limitelor orientate perpendicular pe direcţia de solicitare (fig.
24.8, b).
ajunge, la un moment dat, ca efortul unitar
să se anuleze complet, astiel că butoanele
unei îmbinări cu flanşe nu mai string deloc 5. CALCULUL LA FLUAJ
garnitura, iar aburul începe să iasă la
a!

Cu ajutorul mărimilor obţinute prin încercările la fluaj se pot face

Fig, 24.6 îmbinare, calcule de 'dimensionare sau verificare pentru piesele care lucrează în
asemenea, condiţii. Varietatea mărimilor care intervin în studiul
flaa-
4. FENOMENUL FIZIC AL RUPERII DE FLUAJ jului — eforturi unitare, lungiri specilice, viteze de fluaj, temperat
uri,
timp — duc la o varietate de calcule, după cum se ia una sau alta din
Unele metale prezintă deformaţii apreciabile de iluaj chiar la tem acestea drept criteriu al stării limită.
Bxtrapolări. S-au elaborat numeroase relaţii empirice care să exprime
peratua ambiantă, iar altele numai la temperaturi | ridicate, - ot ru
viteza de fluaj în funcţie de efortul unitar, pentru zona fluajului stabi-
oțeluri, studiile de fluaj se fac îndeosebi la temperaturi ridicate, intiinit
mașini şi instalaţii termice. i | | lizat; (fig. 24.2). Cele mai cunoscute relaţii sînt de forma
în
- “La metale, la ei eratiuri joase și la temperatura ambiantă, rezistensa
Pe măşiura, ci e e
grăunţilor este mai mică decât a; limitelor dintre grăunți. e. = Bo?
temperaturii, rezistenţa limitelor seade mai repede decit a grăunţilor.
E. = Qess
Sau £. = C(esf — 1) + (24.6)

£ = Dsh
d
unde £, 0, D, n, s, d sînt constante care depind de temperatură,
„valoarea lor aflindu-se prin interpretarea rezultatelor experimentale,
Dacă se cunoaşte viteza de fluaj stabilizat ce, detormația după un timp
1
se poate exprima, aproximativ, prin relaţia.
Limita grâvniiter
e = pt, (24.7)
ai
Aezisfenia

'Grauntele În acest fel, rezultatele obţinute prin experimentări pe anumită durată

se exirapolează pînă la durata de funcţionare a piesei, îș.
N 4 Îvezisiențe admisibile. În vederea unui calcul de rezistenţă, la fluaj,
se iau în considerare trei stări limită :
mi

N
n — limita de curgere la temperatura de iuncţionare, oo; -
Funerz Yrans- Rupere N
| crisfaiină /a/ercrisi 9 — limita care dă o deformaţie permanentă de 1%, după 100 000 ore
120 /emperalura de îuncţionare, la temperatura dată, Gino ;
— rezistența tehnică de durată, corespunzătoare la ii = 10” ore şi
Li. i i
fig. 24.8 temperatura 7, corner.

7109 711
 Corespunzător acestor stări limită, se pot defini trei rezistenţe admi-
sibile

a =
Goa 3
|
Ce

Ga E, | (24.8)
Ce

___ GOp1osT
Ce
TABELE ANEXE
Pentru coeficienţii de siguranţă se poate lua : ce=1,5; 21560, =15.
Pentru proiectare, se va alege cea mai mică dintre aceste rezistențe
admisibile.
Siguranța faţă de temperatură. Dacă se ia drept constani efortul unitar
din piesă, se poate determina temperatura Zeno care duce la ruperea ei
după o durată de 105 ore. Dacă temperatura de iuncţionare esie 1, se
determină, siguranța față de temperatură

Cp = Îapos — Lg. | (24.9)

Pentru calcule şi experienţe judicios conduse este suficientă chiar

o siguranţă oa =15C.
Siguranţa în timp. Se poate construi o curbă ca in fig. 24.9, analoagă
celei din fig. 24.5, care dă rezistenţă de rupere op, în funcţie de timp, la, o
temperatură dată.
Coj - Pe baza acesteia, se defineşte si-
guranța în timp
7=cops?
C = în ba (24.10)

Caras
6 | unde î este timpul de rupere la efortul
unitar egal cu rezistenţa admisibilă oa;
iar i, = 10% ore.
în literatura de specialitate [65],
[66], [67] se dau numeroase detalii re-
feritoare la încercările: de fluaj pentru
3 Ep —»
|.

materiale care lucrează la temperaturi

d pl . i 2,07e ridicase, respectiv la calculete de îluaj
Fig. 24.9 pentru diferite piese şi solicitări.

712
|
REZISTENTE "ADMISIBILE PENTRU UNELE. MATERIALE “FOLOSITE IN CONSTRUCTIA DE MASINI
„d
i . . ENE
EI
Tabelul 1
Rezistenţe admisibile ta tracțiune, Caţ, Celalalte
Caracteristici mecanice daN/emi, pentru cazul de încărcare. rezistenţe . “admisibile
-

Rezisten Limita Alungi - De Compre- Inca- . Râsu-

Materialul IL siune voiere cire Observații
ia la de rea la i | Da: a
rupere curgere rupere G- r
IP i. OCT iii Solicitare". Ai Solicita re ” _Salicitare ai Gar
Ce &; statică. -|. .putsantă “simetrică.
Coe
ua” — ț TE :
E,

daN/mm: Cat i Cat

. 0,8
1

. OL-37 [i Ara 24 12001400 - | ;-1100

— 3300 700 2-1000 14 =1,2 1U,5-0,65
| Oțel: QL-&2 . 23
- 2 1300 — 1600: "1100-— 1400 800 — 1100 14.- 12-10,6-065|
carbon | 0L.- 50 27-29 1500 = 1800 1250 —=1600 900 — 1200 » 111—.1.2 [0,6-0,65|
OL-70 4-36 2100 — 2500 4600 — 2000 1100 — 15090 * 1,1 —1,2 [0,5-0,89
OQte] OLC 10% 1300 — 1700. - 2, 1100 = 1400 900
= Î100 a. 1,1 = 1,2 |0,6-0,65 *Kălire şi re-
a 9 de 25 venire joasa
calitate OLC 254880 +66 31 1400 — 1700 ' 1200 — 1300 „a. 950 = 1150 *- 15 =1,210, 6-08
« superi xi)
TEL *imbunătătit: -
OLC 45 40 2000 — 2600 1700 „i - 2200 1200 — 1600 * 1,1-1,20,6-055 Ha

oțel [IBMCI0 3000 = 38003] 23002 3200 1500 = 2200 1,1—14,2 l0,6-0,65
| atiat [B5MoC11 791-656 3000
- 3800 2200 — 2800 .-_ 1800 — 2300 | 1,1—1,2.40,5-0,65|
-l-el-rlrlrl=il
ll cl-=l—

. | 13CN 35 3800 — 4600! * "2000 —3800 £: 1900 =2600'" h,1=1,2 D,5- 065
Oțel car-l 0T40-2 1900 —1300 BOO —1100.., 500 — 750 141 W,6-065
ban tureat 600 -65
"lin piese OT 50-2 1300 = 1800 . 1000 1800 = 700
- 950 : 1,1 405-065
Fonte cul Fe 20 600 —'800 500 = 700 300 — 450. 1,2
grațit - 68-67 diametru
450 - 600 2 ese cu crus
lamelar Fe 30. 900 - 1100 ._ 700 —900 „stă deiurnare.
Fonte cu Fgn45-5 5 «4 1900 — 2000 1000 — 1400 ." 750 — 1000 *1.1 la cazul III
grafit - - 6071-70 DP i 1,2la cazul [|
| nodular "Fgn60-2 2 2000 —2600 ! 1300 --1700 | * 909 —1200 1,3ta cazul _!
Aliaje. ne Bz 121 197-658 6 400
— 550 300— 500. 200 — 300
-

"1 daferoase * [Amir Br

.
19965 0 „400-600 . . "1 300— 500 5 200 350
da"
” turnare, ATMg3Si| 201-67 3 400-750 -,.-].. 300-550... | 2200350.
Dra

77
PiEi i Tri Ei:
E ac
RI O
e
ee
e
E
ci
ci
ii
.
Tubelul 2

_ Stări limită şi coeficionţi de siguranță la solicitări mononxiale, unitorme, la temperatura normală *)

ΓORDAREA - i OOREIGTENȚI DE SIGURANȚĂ
pr POLIEITAREA, - Li
“CARACTERISTICĂ, STĂRII
! | r- . sk. ... ! MATERIAL MATERIALULUI 4 LIMITĂ LA FAŢĂ DE
Desfășurarea în timp E je ra Belu]. > PRIN “Doformare Rupee ocs Detozmare | Rupere lObose ală! Tlambaj**
dă
i
pi
ae
-
12-a. i Bă —
1 De ormiare Op S&U;00,2
2: |Tenace! i,
"2 întindere - (Rupere). | (0-3)
It ou Î Tr, j .

Cu Rupere
| Fragil :_ |__2—a
statică ŢI La
|
pi
- Detformare | "ÎOg Sau :Ooaj .!
Pi. ț Tenace,
Îi
LI 1
1 |Elambaj |
„o Gomprestune
Ruperg
Prag |
Flaimbaj |
ZII
Tenace, | Oboseală. . = | |
- > Cieluzi simetrice -

716 .
tragi (Flambaj)
]

aa Detorrhare = o;sau Co,

- Io . Tenace: 53
i

-ICieluri. pulsaniti dde. >]! lOboseală |

[i
intindere SE —

= erau | Rupere
Li
J
Variabilă periodică E Pr Oboseală -:-]
| Detormare_ [9e Sau Go,p
.. YFenacei
Flambaj +
Cieturi pulsante de || Rupere cae i i
compresiune
Oboseală
[-
Da a
îLr. bi. „. L -
| Flambaj.

*) Dubă: _Wellinger —- Dietmann, Festigkeitsberechnung, Alfred Krâner Verlag

**) Faţă de sarcina critică în domeniul flambajului elastic

Beton
Broriz
Fontă
Cupru
e

Alamă
50.0
50,0
31,5
20,0
16,0
12,5
10.0
RII0

+» 63,0

100,0 .

„Aluminiu

* Uscat
+
Materialu]

Li

Lemn de brad*)
Oțel, oţel turnat

Lemn de stejar*)
-
R. 20

100,0
30,0
71,0
63,0
25,0
25,0
14,0

16,0

Ia aer cu 20%
Dimensiuni

31,5.

ă Constante

umiditate
2,2
0,37—
150
12,5

14,0
11,2

13,2
10,0

8.5
8,8
7;25
10...

3.9.

0,75
liniare normale

7,85
-Gretitate a -specilic
100 mm

a
(Extras

„63
32
„25
„20
16
12
10

„100.

fizice ale unor materiale

din STAS

-— 22

63
li

36
28
20
18
14

16
12
10

23
75-42)

18106
10:10”5

19:107%6
17-10-86
a

95-10.

12:10
2*10-5—5.10”%
2+105—5+107%
termică liniară
Ra

- Coeficientul de dilatare

1110519310.
40

-
“Tabelul
Tabelul

,
4
3
SE DE E Sa | N Tabelul 5
- - - „1 1: - > Di La ATI") pă
ma RE PE Ir - ue ai „du . LE IN Ce-a Ie at
CORNIER CU ARIPI EGALE Ă _. ame „222
aaa ma aaa ea mame SI , TI Cea "OTEL

a a Sa aa (aupă STAS 424-71)

ASS d,

A Se ut. — moment de:: inerție i

N i ..W — modul de rezistență - raportate la axă de încovoiere .

tă Fa IE : - : | N II
| ii

ru, ăi

| | . | —.- i - îi . i - | 2 i ' Ei AR ia E . i
- | E | : 5 | a E x + I
i

CR - |
- | A N

| a V Să pi | i | De

ii a __ Mărimile statice pentru axele de încovoiere

Dimensiunile secțiunii Distanţa axelor, 73 —— ZI | II 727
TOTI
Denumirea |
a: Z | i ama ka/ma | _ Ia = Îy Va = y $z = iy Iv da Iv Wa : Li Bă
a LB 8 | 7 Lai ba. ă cm „CR a

8
20x20%3 a 3 Îi aaa 0,88 | 0,60 20,84] 0,70 |: 0,39 |..0,28 |. . 0,59 0,61 0,74 016 | 0,19 | 0,58
ă "20 | 35| 2 | = Dal - — i IEI 923 | 038
XA
5 a
| |
4 „ad e
| Da | 064 . 0,90 0,71
| 0,41
- 0,36
i | 0,58
| 0,77 0,73 i ” 0,21 ? >

- — | Lb. ) 0,33 0,32 | 0,48

ai ]

25x25x83 lu 3 "142 111 0,72 102 | 0,87 |.: 0,80 0,45 0,75 1,26 0,94
00 „d

Ța5 | 4 | 35 089| 101 |. 0,58 04:

[10,74 |. 1,60 | :0,63 - 0,43 | 0,40
40: | 0,48
x4

im]
=em
=]
=]
=]

pi
a!
rd,

hi:
bi!

PL
m]

CA

=
_

ep | |: | 1 ao | -za7 | oo | - 113 | 0.91 | - 120 |' oz |: 0,73 1,89 0,91 0,52 | 0,46 | 0.48

30x30x3% 3 | e Vaza | 136 CE 7 II 1,18 | 1.04 | 140 | 0,65 |. 0,90 2,23 1,13 0,58 | 0,49 | 0,58
Ă re
Pi îm m ron a. .-. . ... PER mmm Na m:

rxq i 30 4 5] 25 “227 1,78 0,88 242 |: 124: 1,05 | 1,80 |. 0,85 |. .0,89 2,85 142 |. 0,75 | 061 0,55
1,30 1,07 2.916 | 1,04 | 0,88 i | 341 141 _ 0,92 0,70 0,37
Sc 5” aaa aa. -- “5 RR DR 978 | -— 218 e Î-- "0;92 ÎI Pee

35x35x3%) : 3 [= [| oa | io los | si] 136 | 1;23 | 229 | 0,90 | 1.06 |. 3,63 | 1,34 0,95 | 0,70 | 0,68:
9 67--|- 3,09 _ . 1,00 A a 2 47 | 1,42 1,24- Dă 2,9 „71,418 = 1,05 i 4,68: 1,33 [- 1,23 0,86 0,68 |
meg N 35 . 4 — uz 25.

5 ii ls | _ |. gas. | ao | oa |- 2] | 148 | 125| 3,56 |-.145 |-.104 | 564 | tau | 1.49 | 101 | 0,67,
DiTes
a a a TI ce e AL ACI DI ama
BELie Da | 719,7 +
 i NI MEI ” Tabelul 5 (urmare)
|

TI axeloz, ca
i diărimile statice pentru axele de încovoiere
Dimensiunile
ensiunile secțiunii
ecțiunii |
„+: ,
Distanţa 107, Za | Ir ZI_ 7
Denumirea Secţiunea Nasa — — .
! L S
cm* kg/m
e II 7 da = :
4 £ Lia Ta
r ri e 2 | i î ad y
cu ? na
„GIN y puii
cm o Tu
cmt Cm ui în
emi crnă
Yo om
în

| 40 x 40% 3%) 3: 335 | 1484 | 1,07 „132 | 1440 | 345 [1418 rai 546 | 152 | 144 10,96] 0,78
i x4 40 | 4 | 6| 3 | 8 2,42 1,12 2,83 1598 | 140 [i 447 | 155 [iai | 709, | 1,52 [i 1,85 | 17 | 0,78
x5 5 - li: a79.u| inaoz7r |- 16 164 | 142 | 548 |. 1191 [1,20 5,60 151, 2,26 1:1,37 | 0,77
Le EA uayrat „Ti
Die iai DEE rU Ma
ză inte! ME a
45X45x4% | ăi 3 i | 349 | aa] 28 „13
1,75 |
5
1,57 |. 6,43 |. 1,97
=
2
Si
186 |
au! un
102 | an |. 2,67 |.'1,53_ | 0,87

2 | mm
x 6 6 5.08 4.00 1.39 1,87 1,59 1918 |. 2,88 ii 1,84 14,5 1:69 3.82 “904 0.87

50 x50x 4%) 4 3 89 3.06 1,36 „192 | 1,75 |,..8,98 [.:246 |i152 | 142. 191 “i! amo lia |! 0,98
| x5 5 4,80 3,77 1,40 | 9 | 1476 |. 1100 [n 3405 | 181 17,4 1,80 454 12,59 | 0,97
| 50 7 | 35 | 3,54 -
| Rom me Xe vama o | a. mame ii. înui Aaaa ra e ia iN 5. 69- _ mm d 7 A PR pd Mai ca aa 2,04 1,77 ! 12,80 a 3,04 a Ni „50 20,1. 1,89. 5,33 “961. 0,97

GOX60x5: aiul E i 5SIR | Ser A] 2] sal 457 ale aa | : 252 | 211

| 094 li 445 [1,82 30,7 | 12,30 802 |'345 | 1,17
PIE dm PP PRI —— 691| 5,42 m) 1,69 coaie 259 | 241 | 22,8 | -,529 |, 1,82 36,2 - „2,29 943 ,[:3,95-| 1,17
ŞI „3 2580 | 214-292 -| 6,89 | -1s0 | 462
ru OK 226 | 12,4
.
d,
Pi
a i
!
[8 .
4,36 | 1,16.
—
ru |ţ "9,63
ri,
[7,09 [E-1,77 .
E N Î. ML

| 20 =
PI „a Pi E : „+ [ai
| i 228 i], 14,8 1 567| i
1416
————
343
70x70x6.-.î.. G |...-— | 38 | 1,93 E " | 2,46 je 36,9
2,13 o 7,27 ri
2,13 i
33,5 EX
2,68 2
15,2 zau
5,59 | 1,37
| E | E 0 A aaa | a (9 40 "7,88 1,97 e i 2,79 2,47 42,4 8,4l E 2,l2 67 2,67 11,5 0,27 1,36 A
2-2 m a Poză. . , - - - .- = i | II 2, „7 — , . - .. =
in i X8-i Ţi 70 rai Ş. 4,5 [5.10,60 îc.:8,38 |:112,01 Pi: 4,95:
[o II _

| S9 | 2.49 a RE AT „AA : Pl 795 266 19, 691,

E a ME == Da . 1.36
XD
! diur LR PI: a. !
PP „i | PR i : t00
A
ENE SR: l-a
pi | | 205 iu tur
LI il i | nada 2,90 | 2.50]. iza52,6 a |TI 10,60a -|.-210 | 834 264 | 220 [7,59 | 1,36
2 — -
o | -X 10 a | | 10 Sa MR 13,10 ă 10,30 IE 2.09 a o 2,30 ă 2,92 572 | 11,70 Ă 2,09 - 90,5 : 2,63 „|. 23,9 8,09 1,38

soxa0x6 i
|
_ 4
e | 5
[9.5 [738 p € car:
za | 507 | 282 45.155,8 |:'9,57 |ta44 | 885 | .308 | 231 [1755 | 1,56
âr CI IE x» 8. | Li]: 80 —— 5 o d a , ni
a ip 10 A 5 "12,30 | "(9,63 i LR 12,26 E A: Pils 9 2 E : i
| 3,19 2,82 1122 i 12,63. . 2, 5 1ld „06 29,8 9,36 1,55 |

ADI P | „19, 3 : 140 pi] i | 1ăti 1, 11,9 |. caza Zi i mil 3-50] 285-875: 9 o | 241 138 3,03 35,3 — [110 1,55
90 x 90 XR = a
250 2853"347 | 104 7] 274| 166 [7 85| aa 22
| e
L]

pt ca]; ! n
co

(=)
ză
RR
Si 2

ati IE Tu ă priit aia

=

OT
A

ra
Xx9 ol. 9_ EI | L | - 5. aa : 254 | : 3,59 3,18 116 180 IT oi! TR L. "945 1 az8 i 134 1,76
| Si 90 ii. | 55 | 7 i
| x 10%) e | N 10 | 17,1 "134: 2,58 369 IN IE 3,26 29
pe | -- a pe . PRIRI. M -. . . | RI Mi LE 2 Butii ă . RE - | — | 21] „i uda 74. : 20 ERIN MR 843. i, 025 II 14,d = | 1,75

a ea | i aa | e | Pas poa [zi AO | 984 198, | 20 le 2721208 | pai | ea sa | 12

. FI - ă _ — | Si ră : |
 | Tabelul 5 (urmare)
i
| | Dimensiunile secțiunii Distanţa astia, — Mărimile statice pentru axele de încovoiere

, raza Secţiunea Masa 5. die. Y-Y U-uU p-V

! e
| Denumirea
ui Î . = = == :
a g r TI “n | sea e 19 ta da | ac Ani îy i furi Hy | tz cm | .. ÎN Moi 2 e, A

i —— | ————
i 100 100 %.-5 3 i 155 |. 122 274 |: 3,87 | 3,52 | 145 19,9 3,06, [..: 230 3,85 59,5 | 15,4 | 1,96
| SE 10 lol 10 | 21 6 19,2 15,0 2,82 | 707! 3,99 | 3,54 177 |... 24,6 3,04 |. ţi 280 3,33 700 | 1843 | 1,95
"n — - 1
Ă E
, .. | AR .
i | i. 12 | 19 De | „39,7 17,8, 2,90 | - 411 | 3,57 207 29,1 3,02 :|:i 328 3,80 85,7? 20,9 1,94
| — = | — -
10 i i 232 |. 182 331 | 4,69 | 4,23 313 36,0 3,67 „|: 497. 4,63 129 | 27,5 | 2,36
120x120xX10 549 AC | e
5 120 13 | 65 ——
|
!
x .
12 |
|
27,5 |:..21,6 340 |? .—:
4,80 | 4,26 368 ["42,7--|"-3;65 i
„| 584 |--460- Ininii
151 | 31,5 | 2,36
I Pi 7 ea TI E
| 130x130x12 hi 2 | [| 30,0 23,6 | 364 i 5,15 | 4,60 470 50,4 * |. 3:97 î|. ' 730 5,00 194 | 377 | 2,54
: ș i

x io a | za 7 34,7 272 |'i:372:|i 949: 526 | 4,63 540 582 | :8iă4,!|! 857 4,97 203 | 424 | 253
xi | o [ag E: 393 |::30,9 stia |: i 5,37 | 4,66 | 605 65,8 |; 3,92:-| 959 494| 251 | 46,7 | 2,52
| 140xX140X12 12 32,5 25,5 | -3;90 | Si 5,50 |.5,04 |... 602. |___59,7_|_._4,31. _|_. 957... 943 |... 248| -44,9--1-2,76

xi | ol a | 15 | 75| 376 [|'.294 | -3,98 ||: 990 561] 5,07 | 689 | 688 | 4,30 | 1094 | 542 | 284 | 50,5 [.2,74
x16. 46 ŞI “4 373 | 420" | 5:90 | 5.09 772 |. 793 428 | 1230.--| 5,40 34 | 615 | 22
37,7 4:60 --- 1170: 5,80 - 203 320: 2 95
. 27.3 412 5:83 5.99 |—- -737
150 x 150 x12%) “19 N | | | 34.8

xi 14 | 40,8 |. 816 Aa | 595| 5,31 | 845 | 782 4,58 |'.1340* | :5,77 347. | 583 | 2,94
| 150 |— 16 | 8 |— | 10,6 — ——|- | A
i x16 16 | 45 33,9 429. |: a | 6,07 | 5,34 | 949 .| 88,7, | 4,56 | 1510 5,74 |. 391 64,4 | 2,93:

i ia N 48 Dă 4 51.0 | 401 [+ 4,37 6,17 | 5,38 | 1050 -.| 98,7. 4,54 3] 1670... 5 435 70,4 | 2,92

160 x160 x 12 | “13 IN Mă 37,4 29,7 | 4,39 - “649| 574| 913 “| 706 | 4,94 [1450]! 6;23 376| 60,5 | 3,47
id ia 433 | 340 | da?— | 6,30 | 5,77
i
| >1046 EI
| 90,8 NI | 4,92"
Da
| Die1662
Na
|. 6,20 451 | 681 | 3,16
—
| = ie “460 | 17 s5 |- 11.3

| _x16 116 | 491 |. 385 [4 | „_ 16,42 | 5,79 | 1175 |: 103. | 4,89. | :1866., | 6,17 485 75,3 | 34

18 "da NE 54,8 | 43.0 4,03 | 6,33 | 5,82 | 1299 144: | 4,87. | "2061 6,13 ,
537 ,
82,1: | 3,13
| _ i a ar .
| , „. |
j |

| i DI -
+) Se laminează în limita posibilităţilor” uzinelor producătoare ; livrarea acestora se va Pe i
| face numai cu avizul prealabil al Ministerului Industriei Metalurgice,
| +*) Se livrează numai pentru podurile metalice de cale iecrată. i,
| | | iii _ ' Lu 7
|
| OBSERVAȚII: . | , | _ - | ăi
de rezistenți (1) sint raportate ai ha
| — Momentul de inerție (7), raza de giraţie (i) și modulul
la axa de încovoiere respectivă. .. a. EEE a aa n |
densităţii de 7,85 kg/dme, | DI
| aia Masa este calculată pentru dimensiunile nominale, pe baza

"722. îă 723:
 eee aaa ce Da a unei n PTEL CORNIER CU ARIPI NEEGALE. ___ —— Tabelul_6
- - .

i e tie De SiPa a (după STAS 42570): -* „n2 |

cap Du LINE RR i ” i PR E . non [me e. n... m m.

NE 2 Du _
i |
. Mi 4
Ls 3

Li ri _

| i. ” | i | ! . ra

| _ 7 — moment: de inerție |

“ zi W-— ma de rezistenţă raportate la axa de încovoiere

Ă a 3Ă N Ia E FIII i
| Au | __ i =
+
|/ — — rază de giraţie
au - Tes
P ectivă

i, pu pi A. DE a

i ! ,
1 ir ! ' pi

oh 1
La

ă PE “il h
| Ă a RE a a pp i -.. ii . n | în ; L]

| Distanţa axelor, cm a _. DIR CEI i i

Dimensiunile sec-
DI a uni Seoţi- | | | Mărimite ştatice pentru axele de încovoiere
"Unatiiul IEI —— i —— ar
"Denumire
2 A nui “unea
15| | Maa
oc i i |
Se -— ie VATA 200 rr U-uU V-vV
i ali lg i i cm: |; ES /m |:: ez cu TPI p.. tba E Va | mare | a E Dă MI E E | |
_ | Va . a axelor Im"! , Pa Dă I îi Ip Wy A | îy Zu * îi i Iv în
=. Sa 1 .. N
. _ ig o cmă " cmă GI cmă cm em cmt cm : | cmă em
= - pi . . . Ă , Fa

| 30x2d0x3*. 1,43 112] 0,90 | 0,50 | 205| 1;51 | 0,86 | 1,04

0,56: | 0427 [11,25 | 0,62 | 0,93 | 0,44 | 0,29.| 0,55 | 1,43 | 1,00 | 0,26|. oz
x [PO
: II Pe 1.8
1,86 | 146 | 1,03 |. 0,54 |. 2,02 | 1,52
|. 0.91 | 104
058: |-0427 | 158 l-o,s1 | 0,92 |'0,55 |! 0,38 | 0,55 | asi | 0,99 | 0,33 | 042
|

1: 40Xx20x38* lie 1,33 [1,36 [a,a2 | Oa | 2,61 | 4,77 | 0,79 | 118

II

| 2.140 Io
en

“046 | 0237"! a8ă | 109 | 127| 047| 0,30 | 0;52 112,06 | 131 | 0,31 | 0,42
ii

Lu

X4* i |i_|i226:]: az | az Îi 0.8 | 2,58 l280 | 0,83 | 1și7

45Xx30X4%* | |] 0,50 :|.::0j252.-| 3,59:| 1,42 1126 | 0,60 0,39 opt 3:30 | 1,30 i 0,39 | 0,42
Tae 45-130D T.2,86. „2,24 | 1,48 | 0,74, 3,06 | 2,23 | 1,21 | 4,58
20,80, 0434 [|15,77,|' 101: [i142 | 2,03.|i0,91! 0,85 | 6,63 | 1,52. [4419 |. 0,65
„X5 „-l::3,5a-|-2;76-l- 1,52|! 0,78 |-3;04 |-2,26 | 1,27 | 1,38-
“GOX30X5* 0,83. | .0:429 |i6,98 [2,35 [ini |'247 |. 1084 ['s00 | 151| 245 | oua
6. ].3_|:4,29 | 3,37 |"ă15 [i.o:ca | 3,80 | 2,67 | 130 | 172.
1 a NR ” E rai

Piri XBX | ur 0,72 | --0'256- | 15;6 "4:04 "1:90 | 2,60 | ,1,12:| '0,78 | 16,5 |"1,96.! 1,69
| 0,63
1: 5,08]i4,59 ltodo |! 0,33] 3,s6 [5,89 | 1,25 | 1475
04| 0izsa' [118,2 |'4,78 | 1,89 ! 3,02
| oicsorio| | T8 aj: oaze |.ârze [rase
„| | oaz aro [asez | de [ao
X6* l60 40 6'['3 [1568 249 |_200
|i 101 | 408 | 3.02 | 172| 210.
a ;10 0,434 | :17,2 114,25 | 1,89]
Ra
6,11 | 2,02
0 92 | 95 |.
[1,32 | 0,77 | 19,2 | 1,05 | 1,99 | 0,63
[11,13 | 19,6 | 2,03 | 3,54 | 0,88

x 7* 6,55 | 5,14 42,04 | 1,05 | 4,06 | 3,03 | 1,77 | 2,09 12 pi 0,451 î | 20511| 1503 | 1588 | 7412 | 2,88 | 1,12 23,4 202. 19 06,
65 x50xX6 6,58 | 516| 2,04 | 1,29 |'4,52 | 3.60 | 2,15 | 2,39] - zii — 0 - aa a Da iai ir a e 2.00. | 4.75 | 0.85
sala g|_7:80_|_5:96 | 208 | 1.38 | 50 | 3,62 | 2,19 | 239 | =„52 o , 572
311a| 7,03 | 2,02!e 15,9! ae eee | 38,5 parea
12,25 | 135|
l:8,51.l) 1.06
x 7
5|555 co los aa [137 | 449 | 34 | 223 | 239 4,34 | 1,45 1,06
x 8
1,540 Jin 0,569 - ju 348“ | 7,98: [2,01 +]::17,7 "4,89 "1,44 |" 43,0: [''2,23'['9;57 | 1,05
x9 9,58 | 7,52 | 2,15 | 1,49 | 4,48 | 3,63 | 2,28 | 2,36 = — =
„.: 1,57. N 0,567, Cd ÎN 38,2 , „877 |..200,. : 19,4. „9891: 142 470 |. 225 .]::10,5 1,05

724
 Tabelul 6 (urmare)
. „r a ——— Mărimile statice pentru axele de încovoiere

Dimensiunițe secțiunii Distanţa axelor, cm 1... m „Unghiul PI Y —Y U-—-U | pP-vV

ea Masa mare y , 7 Nu 7 j
Denumire i y elo VP i i 'y tu E?) v
G | cadă cris CUL că CI cmă CID
Va ' Î Â ip & : d casă ca.
asa kg/m zii i £y Liza | Liz i
LL
d Fl |
(zi d £
—

| 1,38 0,433 | 46,4 | 924! 235 | 16,5-! 439| 1,41 | 53,3 | 2,53 |] 957| 1,07
75 x50X 7% 75| 50| 7 |6,5[3,35!
|
8,31 | 6,53 | 2,48 | 1,25 | 5,10 | 3,77 | 2,13 | 2,63
— 1.40 0,546 | 59,0 | 10,7 | 2,51 | 284| 6,84] 1,74 | 72,0 | 2,77 | 154 | 1,25
80 x 60X7* 80| 60| 7|8|14 | 9,38 | 7,36 | 2,51 | 1,52 | 5,55 | 3,79 | 2,17! 2,92 |
| 2,01 0,649 | 52,8 | 941] 2,511 31,2 | 6,44] 1,93 | 68,5 | 285 | 15,6 | 1,35
Ş 8,41 | 6,60 | 2,39:]::1,65 |.+5,61:|- 4,63 | 2,69 | 2,94 | —— — —
80X65X 6 6
| DOE au
E eu | 8 N DEI!4 [.11,0 pu PRI pe — 205 | 0,645 | 681| 1243 | 249| 40,1 |; '841| 1,91 | 880| 2,82 | 20,3] 1436
x 8 80| 65| 8 [.8,66 | 2,47 | 1,73 | 5.59 | 4,65 | 2,79 | 2,92 | —— — ——_
— | | | 241 0,640 | 82,2 | 15,1 | 2,46 | 483| 10;3 | 1,89 | 106 | 2,789 | 24.8 | 1,38
X10 10 13,6 110,7 | 2,55 | 1,81 | 5,56 | 4,68 | 2,%0 | 2,95 | = —=
o E i 1,50 | 0442 | 71,7 | 11,7.| 287| 258| '5,61|:1,72 | 82,8 | 5,09 | 146 | 130|
90 x 60 xX8* 6 3,69 | 6,32 | 2,89 | 1,41 | 6,14 | 4,50 | 2,46 | 3,16 _— — —
| 1.69 0,437 92,5 | 15,4 | 2,85 "330 | 7.31 î 1,70 1107 3,06 | 19,0 | 1,29 |
90| 60/—| 7 13,5
x 8 8 11,4 | 8,96 | 2,97 | 1,49! 6,11 | 454| 2,56 | 3,15 | — =
118 0,237 [116 181 | 3,18 | 19,5 | 504| 1,31 [123 3,28 | 12,7 | 1,05
100x30xX 8* 8 11,4 | 8,99 | 3,59 | 1,12 | 6,49 | 4,44 | 2,00 | 2,96 ni Ze RR
100| 50 9 [4,5 1 9 | 0,253 2 [iq 202 |. 316 | 234 1.617] 1,29 1149 | 3,25 |-154| 1,09
„X10% | | [10| | _p2âsl Ţ1Â1 | 3,67| 1,20 | 6,43 | 440 | 2,08 | 2,95 | —
= 218 0,553 |118 |: 3,15 | 56,9 | 10.0 | 2,19 [145
17,0 3,49.| 20,1 | '1,59
100x75xX 7 să — 111,9 Ţ9,32-| 3,06] 1,83 | 6,96 | 5,42:! 3.10 | 361| | Ă -———
pe —h— —P __oa0 | 0,549 1148 -.1-.91,5-1-3,183.[-71,0-| 12,7 | 2,17.[181. | 3,47-| 37,8 | 1,59
x. 9 100| 75] 9 [30 [5 (15,1. [11,8 | 3,15 | 1,91:| 6,91 | 5;45.| 3,22 | 8,63 _ “ | Sa —
a | P= — 997 0,545 |176. |.25,9| 311 84,0 | 15,31 2,15 1314 3,44 | 454 | 1,58
ama za XI. || ŢII | 6—]18,2.. [14,3] 3,23-| 199 [|-6,87-1--5,49-1 -3,32-1.-8,65- 2 a | A
| IP IEZI N EI E 0 2418 256 | 276| 3,82 | 80,8 | 13,21 2,28 1260 | 410| 46,6 | 1,73
120x80X:8* | '| |8 15,5 112,2-| 383 | 1,87 | 8423 | 5,99 | 3,27 | 4,23 24 0,437 ai | _b- ,
zi
AIR x10* (120! Ea E = —— ———— 219 | “o0-485 [276 | 34,1 1.3,80 | 981 | 16,2 | 2,26 [317 | 407| 56,8 | t72
'80| 10|14 |5,5]19,1 [15,0 | 3,92 | 1,95 | 8,18 | 6,03 | 3,37 | 4,21 0,45 |
a E 3 i EA . E — 2,25 0,432 323 [ata | 1941!
| 404 | 3,77 4 224 [371 | 404| 66,6) 471
SI a 400, | 2,03 | 814.|:6,06 | 3,46 | 4,20
X12%.| | [12 _|22,7. [178.1]
— = PR — — | on4 | 0: 33 31! 480 [146 | 21,0 | 2,51 [591 5,05 '| 88,3 | 1,95
150x90X10* | 10| |-:[23,2':[182--| 500| 2,04 [10,1| 7,05 | 3,60 ! 5,03 | — 0,360 [ai |
| — i NET IE | 230 | | 60 4,77 [171 24,8 | 2,49 [694 5,02 |104 1,94
„= 11501 90[”3]12,5) 6,5
e bi 12| :. | [275 [21,6 "| 5,08 | 2,12 [10,1 | 710 | 3,70 | 5,00 AA 0,358 | 62 SS tt]
2,6 aa | ama |1o8 | 238 | 2,86 [637 | 5,13 [112 | 115
150 X100X 10 “Tla
| 10 | 24,2 iso
loa [19,0 4,80 | 2,34:a10;3 Ta
[,7;50 [4,10 |î sa
5,25- _ 268 0,442 | 552 9
642 |:4,76 [232 | 30,6 | 2,84 1749 |.5,10 [132 | 2,15
„-
DEE DN Ia PER PI Ia E E Ri BI
xa2elpohoo| z2hi3-[6,a[2s,7 [29,6 | 4,89, | 242-l10;2.
ȘI
| ţa7,58 | 4,19 [5.24 ate 3 | 0459 [99 1856 | 5,07 |152 | 2,14
E 0 pa UE Di
II |:IN [332POI [26,1 | j 7 141| 473 264 | 35,2] 2,82
Da
ai as | [e] | 4,97: 2,50 [10;2'-| 7,56. 8] 5,23 |, adi | 0,4539 74 |

| * Se laminează în limita posibilităţilor uzinelor producătoare ; jivrartăi acestora se va face

nuşiai cu avizul prealabil“al Ministerului Imdustriei Metalurgice. = | | | | | |
| o
OBSERVAȚII: A A IL Ia îi PU PND IN e Da
_— Momenţul de inerție (0, raza de, graţie (i) şi modulul de rezistență (W) sint raportate Sa ,
Ja razele de încovoiere respective. - -- NI | | Sa a:
- — Masa este calculată pentru dimensiunile nortiriale, pe: baza densități de 7, 85 kg/dm2.
721
1728
 | -

| SID e îi - i | Tabelul ?
e e om "OŢELTU aa |
a a (după STAS 564-71) > a
5 _ __ E , - LE: (Oa _ _ _
|

a ACR
pi ——— me eo

| _ e ge h — înăiţimea profilului i
a IDR IER Da b — lăţimea profilului S |
| | _ | - Pa Să ia | ! | ai d — grosimea inimii Aa e _ 2

| SI Sa . | & Sa i pu i i — grosimea medie a tălpilor |

E II _ | | | Ah — raza de rotunjire interioară a tălpilor
| | Sa DR: ae pu e Se Tr — raza de rotunjire a tălpilor la viri A
_ Sa ai — | Sa I — moment de inerție îi De DA Ta.
fu
PW— modul de rezistență |
| | ; | raportate la axa de încovoiere respectivă
tă | DR IN e | i — |/ — — raza de giraţie mima
| A 3
20 E CE TOT LEII a Tri Sai PC Ip S — momentul static al semisecţiunii —
. a | | _] £ L_ 5 Se , „m ey = distanţa
axei y —-y-de-la-marginea exterioară. a inimii e ea e
II i E De E i RR i ' aa pl i Ri | Ă . iai o
| | y - |
CI SE E Dita E5ă! E i AER să aL a, | | | |
a | Dimensiuni, mm | Mărimi stațice 'pentru axele de încovoiere
LA "|, -- TI a | "Ah Masa PT Premce mn |n me eecree
P Ie a ac ae cma Îca a|
Simbol | o: secțiunii teoretică — - Sz Ey Sirnbol
IE YI ia PA, i DE pi d i ii ig: | BR „|: p ii | cm! ! kg/m ” iz - Wa o Îz .. “ „S Iy | Wu e îy |. a i
a: cin E: cm Îi emi „cms em

6.5 65 42 5,5. 7,5; 25, 4,40, + 9,03 7,09 57,5 17,7? 2,52 1441 |: 5,07 1,25 — 1,42 6,5
3 80 45 6 8,0 8,0 4,0 11,0 8,64 108 26,5 3,10 19,4 |: 636|: 1,33 |: 15,9 i: 1,45 3
10 100 50 6 3,5 8,5 45 13,5 "16.6 205: 41,2] 3.91 :!- 29,3 |: s,49 1,47 24,5 |. 1,55 [10
2 EEE 120. | 55 | 9:0 90 4,5 * tr, 0 | 1784 364 ' 60,7 4,62 43,2 , Hi n 1,59 36,3 1,60 12
14 vii: daia] 60. | 7 10,0; 10,0, | 5,0. | 20,4 16,0 605 86,4 | 5,45 62,7 |. 1448 1,75 51,4 1,75 | 14
16 „. : 160.
„a - 65, R
7.9 10,5Fin 10,5 5,5 4 0 18,8 925 116 6,21 85,3 18,3 1,89 68,8 | 1,84 16
8 “180 70 8 11,0 ui, 0 5,5 "280 22,0 1350 150”
UE

6,95
E!
114
Il,
224
H
2,02
?
896
1
| 1,9 | 18
i —— FREE RSA | [ =
20 200 75 -. 85 11,5 11,5 6,0 "3o'8 25,3 1910 191-- 7,70 148 | apoi aq | 114 201 20
TI TI CI ai i, PE 3 [. : | , i
29 300! 80 9 12,5: 12,5. 6,5 3'7,4 “29,4 2690 .. 245 - 8,48 197 "33,6: |! 2,30 îl:'146 '|i- 244 52
PI “tool 85 9,5 13,0 13.0 6,5 :| 4243 33,2 3600 800. '|.__'9,22 248 '* 396'-|! 2,42 |" 179 - 2,23 "24
fos " o6ă 90 A 10 14,0 14,0 7,0 „48,3 7379 -- 4820 - sn! 9,99 317 "| 477 i 2,56 + 221 2,35 26

30 300 100 19 16,0 16,0 3 8,0 i 58,8 | 46,2 3030 535 | 14,7 | 495 | msi! 2,90 36 [i 210... | 30

— OBSERVAŢII: | i E i | e cr
— Masa teoretică este calculată cu densitatea 7,85 ke/dmă | | |
— La cesrerea beneficiarului şi cu acordul producătorului se pot executa și alte dimensiuni. MR E
ir iii Li | ;
728 a La "729": îi pai si |
 OŢEL 1
(după STAS 565-71)
, Tabelul 8

h — inălțimea profilului
b —— lăţimea tălpilor
d — srosimea inimii
i — grosimea medie a tăipilor
r — raza de rotunjire a tălpilor la viri
I — momentul de inerție

la
W — modulul de rezistenţă
N ai - + raportate la axa de iîncovoiere respectivă
i — —— — raza de girație
A |
S — momentul static al semisecţiunii
Dimensiuni,
Aria Masa R — raza de rotunjire interioară a tălpilor
secţiunii teoretică
Mărimi stațice pentru axele de încovoiere

A-ă Y-—Y ş
ca Simbol 1
3 s0 42 5,90 3.9 23 7,58. 5,95 Ia
emă
Li
mă
ip
cm
Iz
em
Py
Cry
îy
cm

10 100 50. 6,80 | 45 2,7 10,6 3,32

51| 3 142 11,2 77,8 19,5 3,20 6,29 3,00 0,91 11,4 8
12 120 58 7,70 4

18,3 14,4 171 34,2 4,01 12,2 4,88 1,07 19,9 10

14 140 66 8,60 | 34
179 328 54,7 4,81 21,5 741 1,23 31,8 12
16! 160 74 9,50: 6,3 3,8 22,8
21,9 573 ! 81,9 5,61 36,2 10,71 1,40 47,7 14
18 280 s2 10,40 6,9 41 219

11,30 75- 4,5 33,5 263 935 117 6,40 54,7 | 14,8 1,55 68,0 16
20 200 90
31,1 1450 - 161 '7,20 81,3 19,8 1,71 93,4 18
22 220 98 12,20 sI _ 49 39,6
24 240 106 |. 13,10 37| -52 46,1 36,2 2140 214 8,00 117 26,0 1,87 125 20

26 260 |, 113 14,10 94 | 56 53,4 419 3060 278 8,80 162 33,1 2,02 162 22

28 280 119 15,20 | 10,1 GI |614 48,0 . 4250 354 9,59 221 41,7 2,20 "206 24

30 300 125 16,20 19,8 6,5 691 54,2 5740 442 10,4 | 288 51,0 2,32 257 26
32 320 131 17,30 11,5 0,9 77,8 GL 7590 542 11,1 364 61,2 2,45 316 28

36 360 143 19,50 | 13,0 7,8 971 76,2 9800 633 11,9 451 72,2 2,56 381 30

40 400 155 21,60 | 14,4 5,6 118 92,6 12510 782 12,7 555 84,7 2,67 457 32
19610 1090 14,2 818 114,0 2,90 G3$ 36
OBSERVAȚII 29210 1460 15,7 1160 149,0 3,13 857 40
— Masa teorețică este calculată cu densitatea 7,85 kg)
și alte dimensiuni.
a

— La cererea berieficiarului şi cu acordul producătorului şe pot executa

L)
dme.
 94
Dă
|
|

|
; ț 1 4 U IL UI '

| | | at
Fa!
îi
RR: |

i ai -j - ae
| i Pe pie
|
; 7 | ,
[ f j i ; [7 |

[a ] Li RE E. ui »
dă - i :) i Pa ! i
p : role
E: | +] E I i

1 : , 23
| o | | of ; i j ii L
PO IRU „zh

i i trata?
i ui
ia: “BIBLIOGRAFIE
a araner

i Da e Si: i ”

| ! | =, REZISTENȚA „MATERIALELOR Da

mmm Se i e i aaa i 1. BELEȘA. A., VOINEA R, P., Rezistenţa materialelor

îvol. II, Editura tennică, București,
| 1958
IN | Mi 2. BESCHEA N., Rezistenţa materialelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1971
i La - o e ” 3. BUZDUGAN GH., BELEȘ A., MITESCU C., VOINEA R., PETRE A., Blumenfeld M.,
Ă | | | Constantinescu 1, Culegere de probleme din rezistența materialelor, ea. VIII, Editura
- aia - m - i didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975 - - |
7 | 4. DARKOYA. V., SPIRO G. $., Soprotivlenie materialov, Visșaia Skola, Moskva, 1975
e | Se — 5. DEUTSCH L., Rezistenţa materialelor, Editura :didactică și pedagogică, București, 1976
a i RR - G. TAUPEL J. H., Engineering Design, John Wiley and Sons Inc.» New. York, London,
| | E i a Să | L Sydney, 1964. | | | |
ȘI i 5 Se ae e e II | 7, YEODOSIEV Y., Resistance des matâriaux, Editions MIR, Moscou, 1971.
a IE
ia Da | a DI | 8. FILIPESCU, GE. EM., Statica construeţiiloe și rezistenţa materialelor, Imiiimeria Naţionață
- = | un Bucureşti, 1934
i - 9. GOLDNER. H., Ubungsuuigaben aus der Tecisnisenen Ăfechanil; 3. “Antlage VEB, Fach-
| | o buchverlas, Leipzig, 1963 pir |
_.- SR N E 10. JUVINAL R. G.,. Engineering, considerations on,stress, strain and stzengtl, 1Mc, Graw- Hill
Ş Se RR , [ue a , Book Company, New York, St. Louis, Sân Francisco, Toronto, London, Sydney, 1967
| N | îi | 11. Manualul inginerului, mMecanie : materiale, rezistenţa, materialelor, stabilitate elastică,
Ș | pe OT TE d. vibrații, Editura tehnică, București, 1973 NE IE
EEE ÎN > ae | aa et 12, |MASSONNET CHARLES, Risistance; des. Bat Eriaux, Yo: 1, Dunod, Paris;- 1965,.v0l. ZI
SE i a e NI aa a, na | Sciences et lettres, Liăge a; ate cutare tal i
i E ai n N aa Se e a 19. MITESCU CAMIL, Rezistenţa materialelor; Editura didacțică: şi pedagogică; Bucareşti, 1967
a a DI Da ae pe at! i ia. NĂDĂŞAN ȘTEFAN, Curs de rezistenţa materialelor, vol. 1, II, III, IV, Editura ănstitutulmi
a. Sa e Mae N ai Politehnic Timișoara, 1953—1957
— i
as | pia a | ae Ri pa Ma i 15. NEMEC J., Naula o tuhosti a povnosti „materiălu, Si
Stâini nakladatelstvi technickâ literatury
j Ş - | - o = o Ş | _ = i pa Praha, 1963 „i | iu

ii i ae | 16. PISARENKOG, 5, AGAREYV. A., KVITEA A. L., POPKOYV. G., UNANSKIIE. $,,
| A. Să i Pg ȘI pr mp pi vu. Soprotivlenie materialov,,. GITL, Kiev, 1963 aici UEŢii ARI ED
ia Di a j i . a 17, PONOMARIOY S. D., BIDERMAN V. L., LIHAREV C. K., NA KUŞIN: S'A M.,
o să I SI Ele N aaa me n i MALIININ NN. FEODOSIEY NI WCalezitul: de-rezistenţă'în consiteșiar (de mașini,
ir a ERE e) aa mi i OLT II, IIl (traducere dih limba'rusă), Editura:-tehnică; Bucureşti, 1960, 1963, 1964
Dai i 18. RABOTNOVY IU. N., Soprotivlenie materialov, Fizmatgiz, Moskva, 1962
ț „E 4 i
: "i
! ? .

i 733
 . RECEHLING K. A., Mechanik, |, II., LII. Teil, Berlin, 1963, 1964, 1965 44, SPIŢȚINA D. N., Stroitelmaia mehanila sterjnevih maşinostroitelnih konstrucții, Visșaia
„, SHANLEY F. R., Strength oi materials, dic Graw-Hill Book Company, New York, Toronto, Skala, Moskva, 1977
London, 1957
„ STAN D. A., Rezistonţa materialelor, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1967
. SZABO ISTVÂN, Eintăhrung în die Technische Meehanik, 6. Auflage, Springer- Verlag, TEORIA. STABILITĂȚII ELASTICE
Berlin, Găttingen, Heideiberg, 1963
SZABO ISTVÂN, Where Technische Mechanil, 5. Autlage, Springer- Verlag, Berlin,
Me. Graw-Hill Publishing Company
Găitingen, Heidelberg, 1972 5. BLEICH FR., Buckiingstrength oî Metal Structures,
„ SZABO ISTVÂN, Repertorium und Ubungshuch der Technischen Mechanik, 2. Aufiage, New York, 1952
. DINNIK A. N., Prodolnii izghib. Krueenie, Izd. A.N.5.5.5.R., Moskva, 1955
Springer— Verlag, Berlin, Gâttingen, Heidelberg, 1953
„ TEODORESCU C. C., MOCANU D. R., Rezistența materialelor cu aplicaţii în domeniul +, KOLLBRUNNER C., MEISTER M., Knieken, Springer— Verlag, Berlin, 1953
feroviar, vol. I, Editura Căilor Ferate, București, 1953 PETRE A, Teoria aeroelasticităţii, Statica — 1966, Fenomene dinamice periodice— 1973
, TIMOSHENKO S$, P., Râsistance des matâriaux, vol. I, II, Librairie Polytechnique Ch. " Editura Academiei Republicii. Socialiste România, Bucureşti
Bâranger, Paris, Liâge, 1947, 1949 .TIMOSHENKO $, P., GERE |. M., Teoria stabilităţii ckastice (iraducere din limba engleză)
+ TRIPA MIHAI, Rezistenţa materialelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1967 Editura tehnică, Bucureşti, 1967.

r ,
pe .: ,
LE r: !

MECANICA. TEORETICA OBOSEALA METALELOR

pu ai al Pa ii i Y + ba." E) Li i

„ RĂDOI M., DECIU E. Mecanica— Dinamica, Editura didactică şi pedagogică, București, , BUZDUGAN GH, 'Caleulăl 'de rezistenţă la 'solicitări Variabilo, ed. 2, Editura tehnică
1973 „București, 1963
si pedagagică,
„ STOENESCU AL., SILAŞ GH., Mecanien reoretică, Editura didactică . BUZDUGAN GH. FETCU L., “RADEŞ M., Probleme actuale ale calculului la oboseală în

e
Bucureşti, 1963 ia it if LEE:
rezistenţa: matezialelor, Institutul Central de - Documentare Tehnică, Bucusești, 1972
„ VÂLCOVICI V., BĂLAN ST,, VOINEA Ri ărecaniea teoretică, Editura tehnică, Bucureşti,

o
! CIOCLOV D./ Rezistență și fiabilitate la solleitări variabile, Editura Facla, 1975 -
1959
„VOINEA. R:,: VOICULESCU D:;, CEAUŞU :V.,:Mecaniea, Editura didâctică şi pedagogică, . FORREST P. G,, Fatigue oi Metals, Pergamon Press, Oxtord, London, New York, Paris,
„Bucureşti, 197 1962
REPLIES IN E DI NEDELEA INN PRE ARN DE IN, IDE ie CN Ii TE AI ae IC a E a . GUNTHER.W., Sehwingiestigkeit, YEB Deutscher Verlag ia Grunâstofrindystrie, Leipzig,
pe N ;; E p N pop sr
RN III
FE i PE RIII IC
ami IL a „i ip DR Ea | IL: 1973
„ NADA YA GA, F., Metal Fatigue : Theory and Desiyn, John Wiley, Sons New York, London,
" TBOREA ELĂSTICITĂȚIL i "TEORIA erAsrigirăŢin a
TE ÎTI „

„Sydney, Toronto, 1969 : ; Sa

„NĂDĂŞAN ST.,
a a „LL - _ : - LR

ra lu „ Paza ali CE i E, LI aa HOROVITZ B,, BERNATH A SAFTA Y., Oboseala metalelor, Editura
„i BEZUHOVN. I., Teoria elasticităţii Și prastieicăş 1) (traăucere din liniba rusă) Editura tehnică tehnică, Bucureşti, 1962 : e i,
+" Bucureşti, 1957 d ci E A a , RASSWEILER 6. , GRUBE W. L., Internal Streases and Yatigue in Aetăls, Elsevier
„ HAIMOVICI Me Teoria ctasțicităţii, Editura didactică și pedagogică, Bucureşti, 1969 | Publishing comă, Amsterdam, London, New York, Princeton, 1959
„+ KESTENS Ji Elastieită, vol. 1. II; Presses Universitaites de Bruxelles, 1962, 1963 Ă
+ TAUSCHER H., Berechnung der. Panerfestigieii von. Bau-und: Maschinenteilen, *ach-
„NADAILA., Theory 9î Flow and. Fraetuse of Solids, Volume one 1950, Volume two 1963, Me
Graw-Hill Book Company, New York, Toronto, London, buchverlag, Leipzie 1959
„, OLSZAK. W., PERZYNA P,, SA WCZUR Ai, “Teoria plăsticităşii (traducere din limba polo-
neză), Editura tehnică, Bucureşti, 1970
37. „SOKOLOVSKI V, Va Teoria plastieităţii (traducere din limba rusă), „Editura tehnică PLACE, TUBURI, DISCURI
'Bucureşti, 1953 -
38. "TIMOSHENKO S$.. P.:Yhâorie de! Slasticită, Librairie Polytechnique Ch. Berner “Paris. +, BIEZENO Cc, B,, GRAMMIEL R., Technische Dynanlle, 2. Auflage, Springer-Verias,
Lidge, 1948 Berlin, 1953 i
39. TEODORESCU P. P.!' Probleine spaţiale în tediia elasticităţii, Editura Acadeniei Republicii
Socialiste România, București, 1970 „ KOVALENKOA. D., Plasţini i obolociki Y rotorab tarhomașin, Iza. A,N.U.S.S.R., Kiev, 1955
40. IWANG CHI"TEH, Applied! elastieity, Me Graw-Hill: Book Company; New York, London, „ TIMOSHENKO s. P., WOINOWSKY-KRIEGER S$., Teoria plăeilor plane și curhe
“Toronto, 1953... e ct ii, , (traducere din limba engleză), Editura tehnică, “București, 1968 -
9: VISARION Y., STĂNESCU; CR., Calculul stărilor de tensiune! în teoria plăcilor curbe,
i ft „;
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969
“Srarica oNSrRUepuLoR
7 : . UI PE i Ă : a pi
LIPIDE i 1 - f ÎNCA E Ie d: Da) LE

4, BLUMENFELD ]M,, € aleului barelor cu calculatoaree numeniee, Editura tehnică, Bucureşti PROFILE SUBȚIRI
„1973.. E AP a: i per
42. GHEORGHIU AL,, Statiea Construeiiler;. Editura didactică și pedagogică, Bucureşti, 1968
43, MAZILU P;, Statica construcţiilor, vol. L.E.S.A.C., 1955, vol.I], Editura tehnică, 1959, 63. PETRE A., ATANASIU M., Bare cu pereți subţiri, Editura tennică, Bucureşti, 1960
Bucureşti, | ali II 3 Pr
| - i Fi - i ui” ANRE e” 1 a . N LII Mi Sti
64. VLASOY V. Z., Tonkostenie uprughie sterjui, Fizmatgiz, Moskva, 1959

i
139
 : . i tau. | ua | |
eat n Timo PLUAJUL METALELOR a | | | II LI Ia
LIREI aid
poezii
_ J] E
' | a. i ! 1
ia:
i
e A
e i sie
ritii,
65, CONSTANTINESCU A., ROTENȘŞTEIN B., LAȘCU—SIMION N., Fluaţul metalelor,
Editura tehnică, București, 1970 . iat al ERA esta
66. FINNIE IAIN, HELLER R. W., Creip ot Engineering Materials, Me Graw-Hill Book să tu
1939 | IO E ET RE E: Sa
Company, New York, Toronto, London,
67. RACIANOY A. M., Teoria poizucesti, Fizmatgiz, Moskva,
' 1960.
m a. | SE - RR. | a| pita = a fit
ePag a se a | Na
pp PE rii
| Da i re 7. r mega rii ”
Par SRR LE
| )
TENȘIUNI
m
-
3 ar)
or
II
OREI:
INTERNE
SRI pp
ra a: -
ă a
a |
|
aaa
|
DĂ ie
a
cae pis marai a ,
cazan
Aaaa
| ue. i i N DN SI Au DI INI E NE RI a ADE Ci IE E Ţij
PE
638. HALL W,J, HARA H,, “SOETE W,, WELLS A. A, “Britute Fracture pi WWelded Plate, | a ai | a matca BI:
Prentica— Hall Inc., “Englawodă. Clitts, N, I., 1967 UI | ep | a Sa a
E TIE II ULEI INI OI ATI EET Mee Ii Pr ta | | Li E EAII NR
69. MANSONS: $., Les eontraihtes d'origine thermigue (traduit de'angiais), Dunod, Pâris, 1967 ta Pati po cai ae sa Te stea
70. MELAN E, PARKUS H., Wărmespannungen iniolge stationărer Temperaturicider, Sprin-
ger -— Verlag, Wien, 1953 . - dă . | cz tai a rit
71. PEITER A,, Eigenspannungien ÎI, Art, Michael Triltsch Verlag, Diisseldorf, 1966 pe e ir ei EG tate cala te itbrua
a RI pi Ei meet pl a Să iii
ÎNDEX
stati ALFA BE'TIG pi iati --
| i jebise Lo

[ ME titri si m gti ho
STUDIUL EXPERIMENTAL AL TENSIUNILOR ŞI PET ORMAȚIILOR
| m | | Abaterea medie pătratică 43 rio LU Calculul grajic al deformaţiilor:de'încovoiere
"72,BĂLAN. ST, ARCAN M.,:incerearea iconstruețijlor, Editura tehnică, Bucureşti, 1965, | Ei tati a St8 DAATA, 43, iai pe tati carti DD iai tome tt
73.:BĂLAN ST, RĂUTU $. "PETCU vV. „Cromoplasticitatea, Editura Academiei, Bucureşti, 1984 A ci siea eforturilor unitare 656, ia € — 1a flambaj al “barelor” tomprimate: 358
Au repartiţiei 645 Si a 1: "Solicitări văstăbie 680. inbiitr)
|
. BUZDUGAN Găr, BLUMENEELD, M. Mensometria electrică rezistivă, Editura. tehnică,
75. COKERE. G.; FILON L. N. G.,A Treaiise or Ynotociasticity, ed. 2, Câmbridge University AAnalizor 975 ed irită iri Caracteristici. ge ometrice sectoriale 483;
Press, 1957 Analogie cu. See ii 243 to tau] — mecanice âle materialului!25
76. FINE K: p,ROHRBACEI CHR, Haăndhuch 'der' Spannuiys-und. Dehnubigsmesstny-" NDI- E Aacul de foi, 18, PI N IA Cedarea piesei 625: îi i
— elicoida] cu spire ștrins 499, NI Centru” de îndovoier Die
CrIag, IVUSSELGOT
77. FROCET M.M., Photoelastieity, vol I/ I1/"Jolin Wile; &'Soris, New York; 1948, 1949." “Artăeulație pl a pg
plastică 540, lant
în 09 incovolere
Căicluia alternant 656 i 414 de:
78, HETENYI M., Hanboolk Stress Analşsis, Jolin Wiley & Sons; Nei Voi
oi Experimental
si it 1957. că cui OH | Autoiretajul tuburilor cu pereţi. groși 559 — — simetrie 656": i
79. MOCANUD.. R., Fenomenul moiră şi aplicaţiile lui în tensometrie, Eaitura tehnică, București cearta ct + — asimetrie 656 :- fi tii
im: II Bară 13 DI e — ; a
80. MOCANUD. BR. și colectiv, Analiza expetimentată a tensiunilor, yo. 119 76, vel. 111977 ) za cotită 103
e LI 30
poor
i
e ii
iei La —
ce Solicitări
ondulant A 653,
656 variabile, i n
fii ir luu
Editura tehnică, “Biicurești i

81. PERRY:C, C., LISSNER Hi: R., The Straiîn Gagă Primer, 2 că. Me Graw — Hull Book — cu console 98 îi nici - — 65 ii
—' negativi lui si
Company, New York, Toronto, London, 1962 | Fra ! NET E — — pozitiv 656 ziceai
32. ROHRBAGEI CER. Handhuch fir olelitrisehes Messen riechaniseher Grăssen, VDI-- 7»! momentde nierție variabil 139 m ae
Verlag, Diisseidort, 1967 » — — Yază de curbură mare 157 st; N pulsani 696 a , PN ,
83. STEIN E. K.. Measurement Engineering vol. I, Principles, Imperial Litho, Phoenix, = — mică de cutbură 158: 5h 3. — simetrie 656 i
rizona, 1965 | | — — secţiune neomogenă se 004 Cilindri fretaţi 573

ie gui za ia dj — — variații de secțiuizig! aq mii „Giocan,:pendul 4609, sut uiti

hei i. pata
| INCERCĂRI DE MATERIALE ae — curbă 150 iti cr cite noi. Ciasificarea plăcilor 420 Si
E II AR N EI SE II | Ea
= ” — , ode simetrie
LCC5elicicnttuode':asim .! r i:
65 SI DIau: LE
Republiși, 'Socialisţe de egală rezistență la compresiti ie 47 - simetrie, 950 Să ă
84... CIOCLOY..D., Mecanica ruperii - materialelor, „Petar: Academiei
România Bucureşti, 1977, i tu ii — — > = — întindere” Baii = — — calitate 671 aL
ua , AMetalurgle, mecanică, (traducere, din limba engieză), Bditură tehnică, Bucu- ! Bimoment de încovoieral! și răsucire 481 — — Te' 584
concentrare a eforturilor” unitare
85, PIOTR
reşti, SD ADE Biretringenţă accidentală 575: n - — — — Ă i
86. NĂDĂȘAN ST., RAȚIU M., "SAFTA vi, SLĂTINEANU R,, A ncercări şi analize de ritetala | seni peală bu aa contracție ra nst cisal 2, tsi ari
Editura tehnică, Bucureşti, 1965 | AI — — iambaj 976 ÎN
s7, NEMEC J., Rgt «and Strength of Steci Parts, Academia, Prague, 1966 | Bloc 676 m a — — sensibilitate 667. iasa |
4 G. $., LEBEDEV A,; „A.,Deiormirovanie i procinosti materialov pri stoinom Cadre 29% a — — siguranţă 37 e
sostoianii, ] aukova Diumita. Kiev, 1978 i Tec a eticii dit 97-A AE E PILE IE e A EREI cal
napriajennom
So: EDER. A., The iilemenits oi F'ractography, AGARD, London, 1971 — plane 304 irita „— — => Probabilistie 701, vs, -
d erai ii „Bmnătiveki der Werkstotipritiung, voi. I, II, 2 Autiage, Springer-- Verlag, Cadru statie nedeterminat exterior 296. — — — :37
în raport cu limita de.curgere
Er HEI j Et : -
— »— — interior: 298 alia let a — rezistenţa. la ' oboseală: :684

756 ' 47 — î. 1891

| 737
— — — Ia îlambaj 374 Deplasări 19 — — pe o secțiune înclinată 65 _ “i: — — Soderherg 684
— în sisteme static nedeterminate 340 —— — — snprafaţă inclinată 219 Tormulele lui Euler 339
Coelicient de stare a supraicţei 670
Deteriorare 698 — — principal 220 — Teţmaj er-lasinshki pentru flambaj 373
Coeficient de subţirime 367
Deviator 235 — — radial 425 Foiță. axială 40...
— — tasare 343
Diagrama forțelor axiale 10 — — remanent 3548 — critică de na raba; 361
— — zvelteţe 367.
— Haigh 661 — — tangenţial 123 „a — de lunecare longitudinală 131
— efectiv de concentrare la solicitări varia-
Diagrama Pellini 618 — — — ocetaegdrie 554. —.-. normală 16
bile 666
— Smith 661 — tăietoare 16
-— — — suplimentar 480»

n
Colectiv 676
" Diagrame ale rezistenţelor la oboseală 660
Componentele tensorului efortului unitar 207 — — termic 349 Forțe concentrate 35
— de eforturi în bare curbe 109
Compresiune 49 i [torturi 15 — de contur, 35 _
a ___ drepte 87 — unitare datorite dilatărilor înipiedicate 58 — — de legătură 14 .
— excentrică 142
Dimensionarea barelor 'solicitate la înco-
Concentrarea eforturilor unitare 583 — — în jurul unui punet:219 — — de suprafaţă 35 | |
voiere 118
Concentrator 583 Elasticitatea 33 — distribuite 35, N =
Direcţii principale 890
Condiţii de plasticitate'
550 Clipsoidul eforturilor unitare 204 — interioare 14 | |
Discuri de egală rezistenţă 521
— — rezistenţă 36 Pg Energie de „deformație - la încovoiere” 136 — în secţiune lă
i eh ' grosime constantă 518
— — rigiditate. 38 — — — — răsucire 199 ăia — masice 35
, — în rotaţie 508
— — stabilitate 38. E Le — — variație a formei .234 : — exterioare 14
Dispersia 643
Constanţa traductorului tensometric 568 — — — — volumului 234 i Fotoelasticitate 574
Dualitatea eforturilor u nitare tangențiale 124
Contracţia. transversală 92 Epruvete 603 DEI Frecvenţă absolută 6145 -,. ...:
Durabilitate limitată 698 a
Criteriul de . piasticițate Faber Henciy — cu secțiune circulară 603 | pa — — eumulată 675
Durata de viaţă 697
Mises 551 — — — dreptunghiulară 505 — relativă 646
Duriţate Brinell 606
_ — — Saint— Vânant. 550 Eșantion 642 POE II N a — — cumulată 646 =
Ecuația celor trei momente 323
Cumularea deteriorăriior: 698 Extensometre mecanice. 562 Fretaj 573 DT e
—: diferenţială a ibrei medii derormate 181
Curba caracteristică a oţelului la compre- -- optico-mecanice 362: Funcție de distribuţie 641 -. .
— ui Clapâyron 326
siune 28 | | — — — cn oglinzi 564 :... Aa
— — Laplace 460
— — — — răsucire 28 . Extensometrul cu ceasuri comparatoare
563 Gituire specifică 25
— —-Poisson 228 '” -
— = convenţională 27 — mecanic Martens-Kennedy 562 - | — — la rupere 25
— Sophie-Germain 450
— ciclurilor limită 661 Grinzi continue, 323
Ecuaţii canonice 302
— lui Wăhler, 658 — — cu console 329
„— de condiție 303 Fibra medie a barci 114
— suprasolicitărilor nepericuloase 671 — cu zăbrele 296 |
= echivalență 482 — — deformată 18!
Curbă caracteristică 21 — pe mediu elastic 343
Ecuațiile fundamentale ale metodei cior- Fisură prin :oboscală 663 -
— — reală 27 Flambaj 357 Săiiă
turilor 300
Curbe funiculare elastice 62 -- elastic, 367 ii Histogramă 647
Efect de margine 465
, N „. ul
— — nod 193 — în zona plastică 373
Deformaţia barelor solicitate la încovoiere — plastic 368 Iniţierea ruperii fragile. 616
Efectul Bauschinger 28 ..
161 — sub acţiunea forţelor axiale excentrice 385 Ipoteza deformaţiilor mici 33
Efort static nedeterminat 299
-— lateral al grinzilor subţiri 392 — claşticităţii perfecte 35
Deformația de ilaaj sub sarcină constantă.
706 — unitar 17
— specifică 19 — plăcii dreptunghiulare 456 — izotropiei 33
— — circumferenţial 425
— unui inel 394 -- Aliner 698
— volumică 227, . — — critic de flambaj 367
Fluaj 705 Ipoteza lui Bernoulli 34 :
— specifică 22% — — de contact 5% . . m
— — Kirchhofi 421
i ” Mai .

Deformaţii 19 — — efectiv 43 Flux de îorfecare 247

Fluxul efortului unitar tangeâițial DA7 — mediului continuu 33
— elastice 19 — — maxim 6593
Forfocare 16 — secțiunii plane 34
— permanente 24 — — — din concentrator 584
— pură 192
LI |
Încercări de duritate 606 "
Densitate de probabilitate 641 — — mediu 655.
- — repartiție 641! Formula lui Bredt 247 : — — încovoiere rotativă 657
— — minim 655 >
128 i — la compresiune a metalelor 606
De planare 236 - — — nominal 680 — — Joravski
117 ur — — tracţiune 21 :
Deplasare radială 308 — — norma! sectorial 479. — — Navier

739
 — — — sectorial 481 — liberă 475
— — răsueire 198 Mateşiale anizotrope 33 — — încovoiere-răsucire 481 Răsucirea barelor cu secţiune oarecare 236
— — soc 608 — elastice 14
— — răsucire 191 — protileior deschise subțiri: 245
— . mecanice 597 -— îragile 412
— — — pură 473 — — subţiri 470
Încovoierea cu forţă axială de compre- — izotrope 33
— încovoietor 98 — — — închise 246
şiune 388 — plastice 14
— — circumterenţial 125 RN edistribuirea eforturilor unitare 636
— oblică 137 — tenace 612 — — echivalent 282 Relaţii diferențiale între eforturi, 98, 108
- — plăcilor circulare simetrie încărcate
421 Mărime tensorială 18
-— — radial 425 — intre etorturi și deplasări 448
— — dreptunghiulare 450 Mecanism de încărcare 600
— — plane 445 — maxim maximorum 106 - Relaxarre 709
— — măsurare 600
— profilelor subțiri 470 Media 642
— statie 70 RFepartiţie empirică 667 -
— pură, 113 — — liniar sectorial 483 — de sondaj 647: i
Membrană 243 — — sectorial 483
Încovoicrea pură după două direcţii per- Rezilienţă 60$ i =
Metoda Brinell 606 . "| Multiplicator de ciocnire 410... | Rezistență admisibilă de fluaj 741
pendiculare 443 a
— GElor trei necunoscute 187 : — —— impact 410 DR cra Ie
— — la flambaj 376 -
— smplă cu a profilelor sub firi d
— cosficientului, de flamba' 376
j
Întindere 40 — la oboseală 655 i pe
r
— deintograre a lui Veresceaghin 277 Numărarea 674 SRR Se PE Aa — =— — — prin ciculu oarecare 660
— excențrică 142
La: ' Li 1,

— degradrării controlabile 651 Oboseala metalelor. 652, home ————— — pulsa nt. .659
învelitori 420
— durabilităţii garantate 649 Oprirea fisurii 619, | | — „— simetric. 659: -..
— de rotație 459
— etorturilor 300: : i. cp
— energetică 382 Palier de curgere 24 e ci
— de durată 673. cr
Lame siert de undă 579 | Î.3
— în exploatare 673 Dei i
— grinzilor conjugate:;176 -. “ii Plan de polarizare, 374 Ra
Legea de variaţie a eforturilor unitare tan- Rezistenţe admisibile:36 ;.;:" >
genţiale 195 DRE a E — Mohr-Maxwell 274 :. - Plăci curbe 420 - te
Rigiditate
'de răsucirc 239 :!
— lui Hooke 26 II — punţii dezechilibrate 571
— la compresiune 42. i. i:
.— — — eneralizată 226 Ra — — echilibrate 571... Polarizor 575 e.
— — încovoiere 163 ai
Limită de curgere 604... . ii — parametrilor iniţiali 168 Polaroizi 575. , i
— — întindere 42 E
— =— — aparentă 604 — rezistenţ elor admisibile 627 Poligon de teccveaţă. 647.
Rotire specifică 115. „i ii
— — — convențională B04 O... — Rockwell .608 , — — — cumulată 647 E Rozete tensometrice 571
— = — superioară 604 dă sarcinei limită.628 Populaţie de sondaj 646 Sa a pe Rupere ductţilă 612...
— — elasticitate 24 — Serensen 885 Principiul lui Saint-Venant 24 Di — fragilă GIA - cc.
— — fluaj 708 Soderberg 683 — suprapunerii efectelor. 34 „
DID Da. — de fluaj 710 Ş
— — proporţionalitate 24 Vickers 807 Probabilitate 640. Da — prin oboseală. 663
Linii izocline 579 . O îi i i Metode energetice de calcul 260. — de cedare 701 Sa Da -7
— izocromatice 579 Model de calcul 12 — — de rupere 658 | Sarcini accesorii 36 - |: |
LILI IN A II A Ie

Lucrul mecanic al forțelor exterioare. 269. Alodul de elasticitate 26 — — supraviețuire 679 II

— admisibile 629
— — exterior 48 cubică 228 Program de încercare 676. i Pe -7 — aplicate prin șoc 3
— — speciiic de'rupere 608 —
redus 536 Profile laminate 75, pu — dinamice - 35:

Lumină polrarizată circular 579 pia a.—[

tra nsversal 29 — subţiri 295 ra. — fictive 176:
Lunecare 15 - ij — rezistenţă 118 — — deschise 245 Pat pi _ -- la starea limită 628
pe
— longitudinală 131 TREE —_
— la incovoiere 117 — — închise 246 te — mobile 106
tă Mai PE IF Iei
— Sp ecifică 20) HR 1 - e DR __ polar 196 Propagarea fisurii 618 scie e te -— statice 35

Proprietățile materialelor 4, Di, — utile 36 e noni

Lungime de flambaj':367.,,;..... Alodulul lui Young 26
Punte tensometrică 570 SIR, — variabile periodice 35 ... n,
— terenului 343
Ma nometru-pendul GO1 3 Moment de inerție. 69... IA Da: ,
Săgeata curbei funiculare elastice 62 -i::
CER ERA
Maşină de încercat 59% |. -u, j — — — axial 69 Rază de curbură a zibrei medii detormate 115 Sehematizarea eliptică 686:: e nn. ii:
— — — la oboseală 657 .., . ,, rr
central 70 — — inerție 70 aug __ -— Gerber G62 ata pe
— pentru încercări de.întindere 603, —
— principal - 80 — vectoare-origine 484 PNI CEE IN
— Goodman 663 A zi
— — — statice. 601. „. ui Răsucire 191 cre tea — Serensen 663 Tr
centrifugal 69
—- universală de măsurare 601 .....:. polar 69 — împiedicată 475 | e — Soderberg 663 TUT te cir
|

1740. 741”
Par.
 Scurtare 20 3 îm rii — interne 587 7 |
— specitică 20 1... -.- N a — — de speța a doua 587. -.:
Secţiune brută. 44 0 — — — — întiia 587 N a
— dreptunghiulară ingustă 1D438. — — din plăci grosase 390.
— neţă 44 RR — remanente 587
— periculoasă :44.:: SI aa — termice 587 „ii.
Simetrii în sisteme static nedeterminate 304 Tensometre cu repere materializate 564 | |
Sistem de bare. articulate iconcurente 57 Tensometrie 562 n: i
— — — paralele 56 ş E — electrică rezisțivă 567. .
Sisteme static nedeterminate
296 ,. Tensometrul Huggenberger 563 >
Simbure central al secţiunii 146 - . - Tensor deviator 235 .- mi
Solicitare aleatoare 673 — sferic 235 i RE
— compusă 17 îi, iu i, a Teorema lui Betti 271:
— de compresiune 17 : E e — — Castigliano 287 ni
— — îincovoiere 17 o 2 a — — Maxwell 274 |
— — răsucire 17. e — Maurice Lvy 575 ,
— elasto-piastică 554 ii: — reciprocității deplasărilor 270 - | - |
— la compresiune prin şoc 409 - .- . - --- Teoria delormaţiei specifice maxime 253
— — — întindere prin șoc; 409. SI e — ecruisării 665 | 7
— — olhoseală :398 e m — efortului unitar normal maxim 252 | E
— — Yăsucire prin şoc 412 . — > = tangențial maxim 253
— prin ciclu alternant simetric 36. - — elasticităţii 207
— prin ciclu pulsant 35 . .::: . — energiei de deformaţie 254 |
— simplă 17 e me ta — plasticităţii 529 - e
— statică 35 - E — stării limită a lui Mokr 257 Da
Solicitări compuse 141. î ce i Teoriile clasice de rezistență 252
— dinamice 398 i RE: — de rezistență 251
— în stadiul plastie 529. ERE Sie Teorii de dislocație 665
— prin forţe de inerție 399 O PL a Traductor compensator“ 5'70 i N
— — şoc 409 IE Ie Ie — tensometric rezistiy 567 | îi ă |
— variabile periodice 632 | i Tuburi cu: pereţi. groși 506 _ sl 3 i
Stabilitatea echilibrului elastice 357. , . Variabile aleatoare 640
Stare de eforturi unitare 207... — continui 640 Ş .
— limită 625 i — — discrete 640 î i n
— liniară de eforturi unitare.212 Vase cilindrice 461 îi | = p
— plană de eforturi unitare 208; Ea — — cu funduri 461 | a 7
Sizivire 44: DN | — conice 461 A d
Studiul deplasărilor 266 ;., — deschise 461
— general al răsuecirii 236 Şi sierice 461 os: | | |
Supraiață mediană deformată 421 Vaal de n i: gi i | Redactor: NATALIA FIUCIUC
Pupraselicitări 67. i ii ta Dc a | Tehnoredactor: ELLY GORUN
Taiere 18 i „ Volantul 401 | Coperta: SIMONA NICULESCU
N Zona deformațiilor elastice 707
Temperatura NDT. 616: ea raliat Nnetraay
| | — fluajului nestabilizat 707 L
— de țranziție 614 N IE: 12 DI aa Bun de tipar: 01.12.1979
, i | — — stabilizat 707
— — echicoeziune 71ll to i a Coli de tipar: 46,50
Tens 3 — de întărire 24.
ensiuni 987 E Aaa — — proporţionalitate 24 Tiraj: 28.000+20-1-70 C
—.

—— de montaj 587 _ | căi ia —— rupere 707 DIR a -

Ca. 1801 1. P. „,INE.

str. Brezoianu nr.
Bucureşti