UNIVERSITATEA DE STAT „B.P.

HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE ȘI PEDAGOGICE
CATEDRA LIMBI ȘI LITERATURI

REFERAT

Pascal Svetlana
Grupa FR 2202
Examinator:
Balțatu Ludmila, dr., conf. univ.

22.01.202
 Fabule de Grigore Alexandrescu

Motto: „Pentru întâia oară un veritabil poet român pătrundea cu

fantezia în spaţiul cosmic, îmbrăţişa cu gândul toate regnurile, punând
întrebări asupra cauzelor, având fiorul imensităţii şi raţionalităţii
universului”. – George Călinescu despre Grigore Alexandrescu

Grigore Alecsandrescu a fost un poiet și renumit fabulist romîn. Rămas de mic

copil orfan și sărac – dovedește o inteligență deosebită și o memorie
extraordinară.
A debutat cu poiezii (influențate de ideile care au pregătit revoluția din 1848)
publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Fiind un poiet
liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este
extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușită este ,,Umbra lui Mircea. La
Cozia”.
Este considerat de către mulți ca fiind ultimul fabulust autentic din literatura
română, lăsându-ne drept moștenire vreo 40 de fabule, în care adevărul e adesea
mascat, din cauza cenzurii autoricraților. (Câinele și cățelul, Boul și
vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).
Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura
română, ca specii literare autonome - epistola, meditația și satira. A tradus
din Lamartine și Byron.
Geneza fabulelor lui Gr. Alexandrescu trebuie raportată mereu la carențele
societății timpului. Imaginea lumii prezentate în aceste creații e însoțită și de o
consemnare atentă a falsitatii și ridicolului ei de esența, autorul devenind un
observator realist și critic al contemporaneității.
,,Oglindele se numară - alături de ,,Boul si vițelul , ,,Câinele si cațelul, ,,Lupul
moralist - printre capodoperele genului. În acest text fabula politică se amplifică
cu cea socială și de caracter, fiind vizați de ironia autorului atât conducatorii
abuzivi, cât și indivizii naivi, fericiți în ignoranta.

Lumea fabulelor lui Grigore Alexandrescu dezvăluie o ironie subtilă, intalnită și

în literatura universală, mai ales la Fontaine, de unde s-a și inspirat fabulistul.
Această ironie o observam mai ales prin limbajul folosit. De exemplu, în
fabula “Boul si vițelul”, boul ajuns în cireadă la loc însemnat, este servit de slugi
stilate, ca într-un protocol al curților boierești:
“-Boule –zise- asteaptă afara,

Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”

Un alt exemplu de ironie îl întalnim în fabulă “Lupul moralist”, cand vulpoiul se

adresază lupului cu:”Să traiți, la mulți ani dobitocia-voastră”, iar lișița, rața și
gâsca sunt “al lebedei de baltă consilieri privați.

Despre satiră și sarcasm putem spune că reprezintă unele din temele favorite ale
lui G.Alexandrescu. Se pune accent mai ales pe satirzarea nedreptății: elefantul,
greu de cap, decide dupa o indelungă chibzuință, sa dea dreptate lupului și nu oilor
prigonite:

”O iert: de dajdii fie scutită

Ale ei plângeri voi să le-ascult

Și decat pielea obicinuită

Să nu poți cere un par mai mult”

(Elefantul)

Vulpea pusă-n slujbă la departamentul găinilor se îneacă cu un os (Vulpea

liberă); uliul prins se pocăiește fariseic, dar scăpând iarăși (Uleul si gaînile)
iepurele este sacrificat fiind socotit în oaste „decat toti mai mare”(Dreptatea
leului).

Un mare merit al fabulistului consta în primul rând în felul în care pune să

vorbească în fabule tipuri și personaje din timpul său. Asemenea tipuri și situații
din fabule au circulat în conștiința opiniei publice cu o putere tot atat de mare ca și
personajele caragialești. Prin aceste personaje Alexandrescu ironizează și
satirizează demagogia, injustiția, parvenismul și ciocoismul vremii sale.

Nicolae Iorga spunea despre Grigore Alexandrescu:”versul palpita, cuvintele sale

ard și indignarea acestui temperament vulcanic mișcă cu atat mai mult cu cat ea e
condensată, împuternicită prin silințele către conciziune ale artistului.” În acest
sens vom comenta cateva versuri dintr-o fabulă, unde vom recunoaste aceste
aspecte.

“Taurii numai, ce niciodata

A-i fi prieteni nu s-au jurat,

Peste cinci sute veniră-ndată,

Pe crai și țara ei au scăpat.

Prea cu lesnire omul se-nsală

Dar foarte mare face greseală

Cine la vorbe da crezământ

Faptele numai ne dovedește

Fieștecine cat pertuiește,

D-avem prieteni și care sunt.

(Ursul si lupul)

 Ideea acestui citat scoate în evidentă caracterul educativ al fabulei, morala, care
are o importanță covârșitoare, deoarece prin morala se “tâlcuiește” întreaga fabulă.
În textul nostru, se moralizează relațiile dintre oameni, morala care se observă mai
clar prin prezența unor motive ,,prieteni”, ”omul”, ”greșeala”,”fapte”. Acest final
de fabulă face legatura cu un proverb românesc care spune:”Prietenul la nevoie se
cunoaște”. Observăm că omul nu ajută pe om, ci este nevoie de “tauri”, care să
scape “craiul si tara”. Deci, putem preciza faptul că Alexandrescu este original și
prin legatura cu unele proverbe.

Prin toate aceste aspecte se observă o originalitate aparte în operele lui Grigore
Alexandrescu.

Fire usor sceptică, însă nu amarnic, tumultuos, ci ironic, spiriuial, Grigore

Alexandrescu a lăsat în "Epistole" , în "Satire și în "Fabule" modele ale genului de
o puritate indiscutabilă, neîntrecută pâna azi.

Sunt de acord cu expresia: ,,Grigore Alexandrescu – cel mai valoros fabulist

născut pe pământ românesc.

Bibliografie
https://www.povesti-pentru-copii.com/fabule/grigore-alexandrescu.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu
https://www.autorii.com/scriitori/grigore-alexandrescu/dreptatea-leului-fabula.php
https://www.referatele.com/referate/noi/romana/oglindele--fabula-
lu71912102012.php
https://www.scrigroup.com/educatie/literatura-romana/Ironie-satira-si-sarcasm-in-
fa52418.php 21.01.2023