Calcularea Pastelui

Data Paștilor este, conform primului conciliu de la Niceea, „prima duminică după

prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară.” În vreme ce Biserica Romei și
Bisericile Protestante iau în considerare echinocțiul real de primăvară, bisericile ortodoxe și
greco-catolice pornesc calculul de la ziua de 3 aprilie, socotită drept echinocțiu (21 martie pe stil
vechi).

În contrast cu toate celelalte sărbători creștine care depind numai de mișcarea pământului în jurul
soarelui, ziua de Paști depinde atât de mișcarea pământului în jurul soarelui (de care depinde
echinocțiul de primăvară) cât și de cea a lunii.
Diferența dintre echinocțiile de primăvară[modificare | modificare sursă]
În Bisericile Ortodoxe echinocțiul de primăvară este fixat pe 21 martie în calendarul iulian (care
este ziua de 3 aprilie în calendarul gregorian), în timp ce Biserica Romano-Catolică și cele
protestante iau în considerare echinocțiul real de primăvară. Din această cauză data Paștilor în
Biserica Ortodoxă nu poate fi mai devreme de 4 aprilie, iar în Biserica Romano-Catolică mai
devreme de 22 martie (vezi tabelul).
Această diferență duce, în plus, la o anumită periodicitate în diferența dintre zilele Paștilor.
Specific, după 2 sau 4 ani în care diferența este 0-1 săptămâni, urmează un singur an în care
diferența este de 4 sau 5 săptămâni (de exemplu în 2013, 2016, 2021 etc.). Aceasta se datorează
faptului că, în acești ani, luna plină care cade după 3 aprilie este diferită de luna plină care cade
după 21 martie. Dacă Bisericile ar folosi același ciclu lunar, diferența dintre echinocții ar duce la
o diferență în ziua Paștilor de 0 sau de 4 săptămâni.
Diferența dintre luni[modificare | modificare sursă]
Diferența adițională de o săptămână provine din faptul că bisericile folosesc cicluri lunare
diferite. „Luna Bisericilor Ortodoxe” este cu 4-5 zile după „luna Bisericilor Catolice și
Protestante”, ceea ce rezultă într-o diferență adițională de o săptămână în aproximativ 2/3 din
ani.

Adoptarea calendarului gregorian în unele biserici ortodoxe[modificare | modificare sursă]

Bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană din secolul al XVI-lea pentru motive de
ordin confesional, menținând mai departe calendarul iulian, care de atunci înainte s-a numit
„calendar pe stil vechi”. Cu timpul diferența dintre cele două calendare, care la sfârșitul secolului
al XVI-lea era de 10 zile, a continuat să crească, încât după 1900 ea a ajuns să fie de 13 zile.
[1]
 Nevoia de armonizare a calendarului în toate domeniile vieții publice, a făcut ca și bisericile
ortodoxe să reflecteze la îndreptarea calendarului lor.
Romania a adoptat reforma calendarului în anul 1919, când ziua de 1 aprilie pe stil vechi a
devenit 14 aprilie pe stil nou.
Congresul interortodox ținut la Constantinopol în anul 1923 a hotărât îndreptarea calendarului și
în bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei biserici locale autocefale momentul
oportun aplicării corecției calendarului. Tot aici s-a hotărât ca data Paștilor în Biserica Ortodoxă
de pretutindeni să se calculeze după calendarul iulian, până când toate bisericile ortodoxe
autocefale vor adopta calendarul îndreptat, evitându-se astfel diferențele liturgice din sânul
Ortodoxiei.
Biserica Ortodoxă Română a adoptat stilul nou în ședința Sfântului Sinod din 31 octombrie 1923,
care a stabilit că ziua de 1 octombrie a anului 1924 va deveni 14 octombrie 1924. Decizia a
stârnit reacția negativă a lui Nae Ionescu și a unor comunități sătești.[2]
Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă nu au adoptat calendarul gregorian.
În prezent Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian, iar
Paștele după calendarul iulian.
Biserica Ortodoxă Finlandeză este singura biserică ortodoxă autocefală care sărbătorește Paștele
după calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Estoniană, a cărei autonomie este disputată,
sărbătorește Paștele de asemenea după calendarul gregorian.