D.C.(I) 2.

TEORIA GENERALĂ
A CONSTITUȚIEI
 CUPRINS

I. CONCEPTUL DE CONSTITUȚIE (C.)

• terminologie

• apariția C.

• tipuri de constituții

• definiția C.

II. ADOPTAREA ȘI REVIZUIREA C.

• adoptarea C.

• revizuirea C.

III. REGIMUL CONSTITUȚIONAL ÎN ROMÂNIA

• rădăcinile organizării constituționale în țara noastră

• constituțiile române (1866, 1923, 1948, 1952,1965, 1991)

 I. CONCEPTUL DE CONSTITUȚIE

I.1. Terminologie

• termenul C. → susceptibil de mai multe înțelesuri

• derivă din lat. ”constitutio” → ”așezare cu temei”,

”organizare”, ”stare a unui lucru”

• C → folosit încă din timpul Imperiului Roman →

”constituții imperiale*

*”Constitutio principis est quod imperator decreto, vel edicto, vel epistola constituit” = ”Constituția
imperială este ceea ce împăratul decretează, edictează sau ceea ce stabilește epistola” (Gaius,
Institutiones, I, 5)

 ..

• perioada pregătirii revoluției burgheze → ”constitutio” → desemna o lege fundamentală a

statului burghez + drepturi și libertăți fundamentale (d.l.f.)

 America – 1787

 Franța – 1791

 Declarația franceză a drepturilor omului și cetățeanului – 1789

1
 • ulterior, C. → nou conținut → norme de organizare a statului, de asigurare a drepurilor
omului

• C → document scris → izvorâtă din teoria contractului social (J.J. Rousseau)

 I.2. APARIȚIA CONSTITUȚIEI

• Legile lui Solon (la Atena) și ale lui Lycurg (în Sparta) → pot fi apreciate ca prime constituții

• Istoria constituționalismului – începe cu Constituția engleză – prima c. apărută în lume

• Procesul de formare a C. engleze → ”Magna Charta Libertatum” (Regele Ioan Fără de Țară a
confirmat privilegiile marilor feudali și ale clerului)

• Sunt izvoare scrise ale Constituției engleze:

 Petiția drepturilor (”Petition of Rights”) – 1628 – garanții împotriva perceperii de impozite

fără aprobarea Parlamentului, împotriva arestării și confiscării de bunuri fără respectarea
procedurii

 Habeas Corpus – 1679 – tribunalele → drept de control asupra arestării și reținerii

cetățenilor

 Bill-ul drepturilor (”Bill of Rights”) – 1689 → se afirma dreptul de petiție, libertatea

dezbaterilor în Parlament, dreptul alegătorilor de a-și trimite reprezentanții liber aleși

 Baza ideologică a apariției primelor constituții scrise:

- teoria contractului social (J.J. Rousseau)

- teoria separației puterilor în stat (Montesquieu)

- ideile referitoare la drepturile naturale ale omului (Grotius, Pufendorf, Locke, Thomasius,
Rousseau)

 Primele constituții scrise:

• SUA - Virginia (1776) și New-Jersey (1777)

• Constituția S.U.A. → 17 septembrie 1787 (Philadelphia) → în vigoare și astăzi

• În Europa:

- Prima C. scrisă → Franța (3 sept. 1791) → reprodusă integral după Declarația drepturilor
omului de la 1789

- Suedia – 1819

- Spania – 1812

- Norvegia – 1814

- Olanda – 1815

- Grecia - 1822

B. Constituții cutumiare și constituții scrise

2
 • C. cutumiară → rezultatul unor practici, uzanțe, precedente și obiceiuri relativ la putere
(instituirea, organizarea și funcționarea organelor puterii + corelația dintre puterea de stat și
cetățeni) → Anglia, Israel, Noua Zeelandă

• C. scrisă

→ (începând cu sec. al XVIII-lea) → precizie, claritate, certitudine

→ ordine juridică clară, rațională și sistematică

→ încorporate într-un text unitar și sistematic

• Baza constituției scrise:

- ideea domniei legii (Rule of Law) = statul respectă regulile de drept pe care le consideră
sacre

- ideea de legalitate – încredere și respect reciproc între oameni

- superioritatea legii scrise asupra cutumei

- ideea contractelor scrise

- teoria contractului social (materializat într-un text scris)

- ideea → C. → are ca scop limitarea puterii guvernanților și garantarea d.l.f.

- Ideea → C. → mijloc de educație morală și politică

C) Constituții flexibile (suple) și constituții rigide

• Constituțiile flexibile (suple)

→ regulile de conduită pe care le cuprind au aceeași valoare d.p.d.v. juridic ca și

legile ordinare

→ pot fi modificate cf. procedurii legislative obișnuite

• Constituțiile rigide

→ procedură complicată de modificare

→ prevăd o perioadă în care – în tot sau în parte – nu pot fi modificate

Exemple: - C. franceză (1791), C. S.U.A. (modificare numai după 21 ani), C. Greciei (1975) – revizuire
după 5 ani de la cea anterioară

→ C. rigide → prevăd anumite limite ale revizuirii

I.4. Definiția Constituției → legea fundamentală prin care se reglementează cele mai importante
relații sociale privitoare la instaurarea, menținerea și exercitarea puterii de stat, la promovarea,
garantarea și apărarea d.l.f. ale cetățenilor

II. ADOPTAREA ȘI REVIZUIREA CONSTITUȚIEI

II.1. Adoptarea C.

3
 • principiul supremației C. → presupune înlăturarea posibilității de adoptare facilă și fără
discernământ a acesteia (inclusiv revizuirea)

• C. scrise provin dintr-o putere supremă → Puterea constituantă

a) Puterea constituantă

1) originară → în situația unor circumstanțe → revoluții, lovituri de stat, formarea de noi state →
când ordinea juridică a dispărut → ”vid juridic”

• Pierre Pactet → puterea originară este puterea de a stabili regulile fundamentale privitoare
la moștenirea și la exercițiul puterii politice

• Exemple: C. Rom. – 1866; C. Rom. – 1991

2) derivată (instituită) → este prevăzută în C. în vigoare → organ special →cu o procedură prevăzută
în C. în vigoare

b) Procedee de adoptare a C.

• Forme

 monocratice → expresia voinței unei singure

persoane

 democratice → voința populară

 mixte → combinarea celor două

• Se cunosc 5 procedee de adoptare a C.:

1. Constituția acordată (octroiată) sau ”carta concedată” → oferită de monarh – ca stăpân

absolut – supușilor săi

- cea mai rudimentară C.

- C. franceză a lui Ludovic al XVIII-lea – 4 iunie 1814

- C. Piemontului și Sardiniei – 4 martie 1848

- C. Japoniei – 11 februarie 1889

2. Constituția plebiscitară (”statutul”) → variantă mai dezvoltată → textul este supus unui plebiscit
→ ”corp electoral sugestionat”

- Statutul Albertin – 4 martie 1848 → care devine C.

Italiei

• C. regală din România – 1938

3. Constituția pact

→ acordul dintre monarh și adunările forțelor progresiste în

ascensiune

→ de principiu, părțile apar ca fiind egale

4
 → intervine fie după anumite mișcări revendicative, fie pentru a impune
monarhului anumite condiții, fie pentru a facilita accesul unui prinț străin pe
tronul unui stat nou

• C. Franței – 1830

• C. române – 1866 și 1923

• C. engleză → șir de pacte – de-a lungul secolelor → între monarh, nobilime și cler

4. Constituția convenție → adoptată de o adunare reprezentativă a corpului electoral (aleasă

anume, în scopul adoptării C.)

• Constituția din America – 1776, 1787

• C. franceze – 1791, 1793, 1848, 1946

• C. germană - 1919

5. Constituția referendum → cea mai democratică C. contemporană

• constă în elaborarea și adoptarea proiectului de către o Adunare Constituantă → și

supunerea ratificării alegătorilor

• la data referendumului, C. intră în vigoare

• C. franceze – 1793, 1795, 1946, 1958

• C. Spaniei – 1978

• C. României - 1991

c) Adoptarea C. României din 1991

• Prin Decretul-lege nr. 92/1990 → Adunarea Deputaților și Senatul → abilitate să se

constituie în Adunarea Constituantă (A.C.) pentru adoptarea Constituției României (C.R.)

• Comisia de redactare a proiectului CR → 12 deputați, 11 senatori, 5 specialiști (experți)

• Soluțiile constituționale → discutate și votate de AC → 13 februarie – 21 iunie 1991

• Dezbaterea proiectului de C. → 10 sept. – 21 nov. 1991

• Au votat:

- pentru – 414 parlamentari

- contra – 95

• C.R. → supusă referendumului național →

8 dec. 1991 – data la care a intrat în vigoare

II.2. Revizuirea Constituției

a) necesitatea revizuirii este dată de:

5
- adaptarea C. la noi nevoi sociale/rezolvări juridice

- ameliorarea textului C.

- perfecționarea reglementărilor privind organizarea autorităților publice

- garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor

- aderarea unui stat la anumite pacte/tratate

• Revizuirea C.R. (2003) → considerente:

• rațiuni de stat → interesele generale ale țării → adaptarea prevederilor constituționale la

standardele și cerințele UE și ale NATO

• rațiuni politice

→ aprofundarea democratismului, întărirea rolului partidelor politice, a organismelor societății civile

→ asigurarea înfăptuirii drepturilor cetățenești

• rațiuni economice

→ garanții pentru investitorii străini, garantarea dreptului de proprietate, garantarea

competitivității/ inițiativei întreprinzătorilor

b) procedura de revizuire a C.

• Revizuirea C. → reformularea unui text, abrogarea unor articole/adăugarea unui text nou

• C.R. → C. rigidă (semirigidă)

→ condițiile de revizuire sunt complicate

→ poate fi revizuită la inițiativa:

 Președintelui României la propunerea Guvernului

 cel puțin ¼ din nr. deputaților sau al senatorilor

 cel puțin 500.000 cetățeni cu drept de vot →

½ județele țării → 20.000 semnături/județ

• Procedura revizuirii C. → procedură specială (art. 151 din C.)

 proiectul/propunerea de revizuire → trebuie adoptate de C. Dep. și Sen. cu majoritate

absolută (2/3)

 după caz → procedura de mediere → ¾ din nr. membrilor

 revizuirea → aprobată prin referendum → în cel mult

30 zile de la adoptare

• Limitele revizuirii C.

a) Limite exprese → prevăzute în textul C.

• C. franceză (1958) → forma republicană de guvernământ

6
 • C. Portugaliei (1976) → forma republicană

• C. României → limite → art. 152 C.R.:

 caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului

 forma republicană de guvernământ

 integritatea teritoriului

 independența justiției

 pluralismul politic

 limba oficială

 suprimarea d.l.f.

• C. României → nu poate fi revizuită pe durata:

 stării de asediu

 stării de urgență

 în timp de război

b) limitele tacite → nu sunt prevăzute în C. → pot fi deduse pe calea interpretării C.

c) limitele heteronome → cele impuse de dreptul internațional, dacă sistemul de drept național
admite ideea superiorității/priorității acestuia

d) limitele autonome → impuse de dreptul intern (ex.:

C.R., art. 152)

• C.R. a fost revizuită în 2003

- sporirea garanțiilor instituționale și constituționale ale d.l.f.

- îndeplinirea condițiilor constituționale pentru integrarea României în UE și aderarea la NATO

- rezolvarea unor disfuncționalități remarcate în cadrul procesului decizional al autorităților

publice

III. REGIMUL CONSTITUȚIONAL ÎN ROMÂNIA

III.1. Rădăcinile organizării constituționale în România

a) Proclamația de la Islaz (1848) → considerată prima Constituție Românească

b) Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris (1858)

c) Legea electorală (1864)

d) Proclamația de la Islaz (9/21 iunie 1848)

• semnată de Gh. Bibescu

• supusă aprobării Adunării de la Islaz

• Prevederi importante:

7
  înlăturarea clasei boierești de la conducerea țării și preluarea puterii de către burghezie

 modernizarea administrației

 introducerea principiului reprezentativ → Adunarea Generală → formată din reprezentanți

ai tuturor stărilor sociale

 alegerea pentru 5 ani a unui Domn → candidatură nefiind necondiționată de origine socială
aristocratică

b) Convenția de la Paris

• Tratatul de la Paris – 30 martie 1856 –

 pune capăt războiului (izbucnit în 1853) între Rusia și Turcia

 prevederi fundamentale referitoare la organizarea Principatelor

 Principatele Române rămâneau sub suzeranitatea Porții și sub garanția colectivă a Puterilor
Europene → sub denumirea ”Principatele Unite Moldova și Valachia”

 Principiul separației puterilor în stat:

- Puterea legislativă → Domnul + Adunarea electivă +

Comisia de la Focșani

- Puterea executivă → Domn/Hospodar

- puterea judecătorească → de către magistrați numiți și în numele Domnului

• mandatul Adunării Elective – 7 ani

• legile – votate de Adunare → promulgate de Domn →

care avea și drept de veto

• Domnul → ales de Adunarea Electivă pe viață → investit de Sultan

• Condiții de eligibilitate pentru Domn:

- vârstă – min. 35 ani

- naționalitate – valah sau moldovean

- un venit funciar de 300 galbeni/an

- Vechime – cel puțin 10 ani – în funcții publice/membru al Adunării Elective

c) Statutul Dezvoltator al Convenției de la Paris

• Ianuarie 1859 – Cuza ales Domn pe viață

• Cuza → prin lovitura de stat (2 mai 1864) → dizolvă Adunarea Electivă

• Supune unui plebiscit Statutul .... → cunoscut, ulterior, ca Statutul lui Cuza

• Principale reglementări:

-puterile statului → încredințate Domnitorului + Reprezentanței Naționale (Adunarea Ponderatoare

și Adunarea Electivă)

8
 - puterea legiuitoare → Domn + cele două Adunări

- este consacrată independența legislativă față de Poartă

• inițiativa legislativă → revenea Domnului

• proiectele → cu sprijinul Consiliului de Stat

• membrii Adunării Elective → aleși

• membrii Grupului Ponderator:

 membri de drept – Mitropolitul țării, episcopii eparhioți, primul președinte al Curții de

Casație, cel mai vechi general al armatei, în activitate

 64 de membri numiți de Domn (32 - personalități remarcabile, 32 – membri ai consiliilor

generale ale districtelor - 1 în fiecare județ)

III.2. Constituțiile române

1. Constituția din 1866 → a înlocuit ”Statutul lui Cuza”

• promulgată de Carol I la 29 iunie 1866 (după modelul C. belgiene, cea mai democratica la
acel moment)

• act de independență politică și națională

• 133 articole, 8 titluri

• principale reglementări:

 Principiul (pr.) suveranității naționale

 pr. guvernământului reprezentativ

 pr. separației puterilor în stat

 pr. monarhiei ereditare

 pr. irevocabilității monarhului

 pr. responsabilității ministeriale

 pr. supremației Constituției

2. Constituția din 29 martie 1923

• 8 titluri, 138 articole

• menține structura C. 1866 (60%)

• reglementări importante:

 accentuarea ideii reglementării instaurării democrației

 crearea instituției senatorilor de drept

 angajamentul statului pentru protecția socială

 controlul judecătoresc al constituționalității legilor

9
  garantarea proprietății private

 introduce Consiliul Superior al Apărării Țării

3. Constituția din 1938

• 10 februarie 1938 → Carol II → instituie o guvernare autoritară (”regim politic personal”)

• 100 articole, 8 titluri

• aprobată de către popor prin plebiscit (10.02.1938)

• principale reglementări:

 consacră dictatura regală

 exprima tendința de restrângere a d.l.f.

 interzicea:

- propovăduirea schimbării formei de guvernământ

- împărțirea/distribuirea averii altora

- scutirea de taxe

- lupta de clasă

 concentra puterea politică în mâinile Regelui

 monarhul → exercita puterea legislativă prin Reprezentanța Națională

 Guvernul era numit și revocat de Rege

 Guvernul nu răspundea politic în fața Parlamentului

 Regele → ”Capul Statului” → decrete cu putere de lege în orice privință (când Parlamentul
era dizolvat sau între sesiuni)

 majoratul electoral → 30 ani → pentru a evita manipularea tineretului de către Garda de Fier

• Prin Decretul Regal nr. 3052/5 sept. 1940 → C. din 1938 → suspendată → Corpurile
Legiuitoare au fost dizolvate → Regele obligat să abdice

4. Constituția din 1948

• elaborată în contextul abolirii monarhiei și proclamării Republicii Populare

• 13 aprilie 1948 – Marea Adunare Națională (MAN) adoptă C.

• 105 articole, 10 titluri

• Reglementări principale:

 definirea caracteristicilor statului român (popular, unitar, independent, suveran)

 unicitatea puterii poporului → revocarea deputaților de către alegători

 baza economică → proprietatea statului (...bunuri ale întregului popor) → orice bogății (sol,
subsol, poștă, telegraf, telefon, radio...)

10
  gamă largă de d.l.f. → egalitatea tuturor cetățenilor

 introduce restricții politice ale exercitării drepturilor electorale

 s-a renunțat la principiul supremației celor 3 puteri → toate organele subordonate MAN

5. Constituția din 1952 (24 septembrie)

• 115 articole, 10 capitole

• a menținut și dezvoltat principiile constituționale anterioare

• deținerea de către stat – în exclusivitate – a principalelor mijloace de producție

• la baza sistemului statal → MAN + Sfaturile populare (vot universal, egal, direct și secret)

• reglementează dreptul de asociere

• consacră desființarea pluralismului politic → un singur partid → forța politică conducătoare

6. Constituția din 1965 (21 august)

• denumită ”Constituția Socialismului Victorios”

• încercări ale unei anumite liberalizări în viața socială

• 121 articole, 9 titluri

• Principale reglementări:

 consacră d.l. recunoscute în documentele internaționale

 monopolul partidului unic → excluderea pluralismului politic și ideologic

 forma republicană a statului → suveranitatea și independența, indivizibilitatea și

inalienabilitatea teritoriului

 Organe de stat → 4 categorii:

a) Organele puterii de stat (MAN, Consiliul de Stat, Președintele Republicii, Consiliile Populare)

b) Organele administrației de stat (Consiliul de Miniștri, ministere, organele judecătorești)

c) Organele procuraturii (Procurorul General, Procuratura generală, organele locale)

• 1974 → se introduce instituția prezidențială

• C.R. 1965 → abrogată → 8 dec. 1991 (prin noua C. a României)

7. Constituția României din 1991

• 156 articole, 8 titluri

 Titlul I – Principii generale

 Titlul II – Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale (Dispoziţii comune, Drepturi şi

libertăţi fundamentale, Îndatoririle fundamentale, Avocatul Poporului)

 Titlul III – Autorităţile Publice (Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul, Raporturile

Parlamentului cu Guvernul, Administraţia publică, Autoritatea judecătorească)

11
 Titlul IV – Economia şi finanţele (economie, proprietate, sistemul financiar, bugetul public
naţional, impozitele şi taxele, Curtea de Conturi)

 Titlul V – Curtea Constituţională

 Titlul VI – Integrarea Euroatlantică

 Titlul VII – Revizuirea Constituţiei

 Titlul VIII – Dispoziţii finale şi tranzitorii

12