Curs 1

DREPTUL CONSTITUȚIONAL ÎN
SISTEMUL DE DREPT ROMÂNESC
MIHAI BĂDESCU*

* Prof. univ. dr. - A.S.E. Bucureşti, membru titular al Academiei

Oamenilor de Ştiinţă din România (Academy of Romanian Scientists,
Ilfov,3,050044, Bucharest, Romania).
 CUPRINS

I. PREZENTAREA DISCIPLINEI (DCIP)

II. NOȚIUNEA DE ”DREPT CONSTITUȚIONAL” ȘI

NOȚIUNEA DE ”INSTITUȚII POLITICE”

III. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT CONSTITUȚIONAL

IV. IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI
CONSTITUȚIONAL ROMÂNESC
 I. D.C.I.P. – Prezentarea disciplinei
1. Dreptul constituțional în sistemul de drept
național
2. Teoria generală a Constituției
3. Controlul constituționalității legilor
4. Teoria generală a statului
5. Forma statului
6. Forma de stat a României
7. Elementele constitutive ale statului. Teritoriul
8. Elementele constitutive ale statului. Populația
9. Cetățenia română. Dobândire
10. Cetățenia română. Pierdere
11.Drepturile și libertățile fundamentale.
Considerații generale
12. Drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor români (principii, clasificare,
inviolabilități).
13.Drepturile și libertățile social-economice și
culturale
14.Drepturile și libertățile social-politice.
Drepturile exclusiv politice. Drepturile garanții.
Îndatoririle fundamentale ale cetățenilor români
..
II. NOȚIUNILE DE ”DREPT CONSTITUȚIONAL” ȘI
”INSTITUȚII POLITICE”
II.1. Apariția disciplinei ”Drept constituțional”
(DC)
• DC → apărut după elaborarea primelor
constituții (sf. sec. al XVII-lea)
• Prima catedră de DC → Ferara (1797) →
Giuseppe Compagnioni di Luza → apoi Pavia,
Bologna, Milano
• DC → născut sub influența Revoluției Franceze
→ 1834 → prima catedră → Paris → italianul
Pellegrino Rossi
 Odată cu elaborarea primelor constituții scrise în Europa → noțiunea DC→ și în
alte state (”drept de stat”) → Germania, Austria, Rusia
 În țara noastră:
 studiul DC → împreună cu dreptul administrativ = drept public
 primii profesori: Simion Bărnuțiu și Paul Vioreanu (”Elemente de drept public”
– 1858 – 1859)
 La facultatea de la Cluj (+ Sibiu și Oradea) → ”Drept public și știința de stat”,
”Dreptul general de stat”
 1864 → Al. Codrescu → ”Drept constituțional”
 1881 → Brăila → Crist Suliotis → ”Elemente de Drept Constituțional”
 1910 → C-tin Stere (Facultatea de Drept Iași) → ”Drept Constituțional”
 1915 → București → C-tin Dissescu
 Între cele două războaie mondiale → G. Alexianu (1926), P. Negulescu (1927),
I. Vântu (1939 – 1940), C. R. Rarincescu (1940), I. V. Gruia (1945 – 1946)
 După instaurarea regimului comunist → denumirea ”Drept constituțional” →
apoi ”Drept de stat”
 1954 – 1989 → ”Drept constituțional” → T. Drăganu
(1972), N. Prisca (1974), I. Muraru (1978), I. Deleanu
(1980)

 după 1990 → ”Drept constituțional și instituții

politice” → D. Ciobanu , I. Muraru , T. Drăgan , G.
Vrabie , A. Iorgovan , V. Gionea, Cr. Ionescu , M.
Bădescu, E. S. Tănăsescu , Șt. Deaconu , Marieta
Safta, Dan –Claudiu Dănișor ș.a.
 II. Dreptul constituțional - știință juridică
de ramură

• în TGD → drept public și drept privat

- Dreptul public → organizarea statului
- Dreptul privat → interesele fiecăruia

”Publicum ius est quod ad statum reispectat

privatum quod ad sigulorum utilitatem” (Ulpian)
Dreptul public → privește organizarea
statului

 dreptul constituțional
 dreptul administrativ
 dreptul financiar
 dreptul penal
 dreptul procesual (penal, civil)
 dreptul internațional public
 dreptul muncii
 dreptul Uniunii Europene
o Dreptul privat
- dreptul civil
- dreptul comercial
- dreptul internațional privat
o DC → apare într-o dublă ipostază:
- ca ramură de drept → totalitatea
normelor și instituțiilor juridice →
raporturi juridice privind
instaurarea, menținerea și
exercitarea puterii de stat
- ca factor structurant al sistemului
de drept → DC guvernează
celelalte ramuri de drept
 III. Conceptul de instituție politică (I.P.)
 I. P. → cuprind normele juridice ce reglementează
înființarea, organizarea și funcționarea organelor
împuternicite să exercite puterea (Parlamentul,
Guvernul, Autoritatea judecătorească, Președintele etc.)

IV. Subiectele raporturilor juridice de D.C.

• în orice raport juridic → un subiect - statul (ori un organ al
său)
• Sunt subiecte ale rap. de D.C.:
a) poporul → ”Suvernitatea națională aparține
poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative ... și prin referendum”
b) statul → direct (cetățenie, stat federal)
→ indirect (prin organele sale)
c) autoritățile și instituțiile statului
(Parlament, Guvern, Președintele
României etc.)
d) persoanele juridice de drept public:
- partidele politice
- formațiunile politice
- asociațiile
- fundațiile
e) cetățenii → individual → pers. fizică –
deputat, senator, Președinte)
→ organizați în circumscripții
electorale

f) străinii și apatrizii → solicitarea acordării

cetățeniei → depunerea candidaturii pentru o
funcție electivă → acordarea cetățeniei române
→ acordarea azilului politic
 V. Izvoarele formale de D.C.

• Izvoarele dreptului
→ izvoare materiale (sau în sens material) →
”dat”-urile dreptului, realități exterioare care
determină acțiunea legiuitorului
→ izvoare formale (sau în sens formal) →
formele de exprimare a normelor juridice (n. j.),
forma exterioară a acestora
• Clasificarea izvoarelor formale
a) Constituția → principal izvor de drept
→ cuprinde norme – principii care stau
la baza întregii legislații
→ reglementează în cel mai direct mod
instaurarea, menținerea și
exercitatrea puterii de stat
• Legile constituționale (legile de revizuire a C.)
→ au același specific
b) Legile
 acte juridice normative elaborate (adoptate) de
parlament
 cuprind reglementări primare ale relațiilor sociale

 organice → reglementează cele mai importante

relații sociale (art. 73 C.R.)
 ordinare → reglementează relații sociale
obișnuite
c) Regulamentele parlamentare →
cuprind norme ce privesc raporturile
juridice specifice instaurării, menținerii
și exercitării puterii de stat
 Regulamentul Camerei Deputaților
 Regulamentul Senatului
 Regulamentul ședințelor comune
d) Ordonanțele Guvernului (OG) → acte
juridice adoptate de G. în baza unei
delegări legislative din partea
Parlamentului
 ordonanțe (OG)
 ordonanțe de urgență (OUG)
 e) Tratatele internaționale → sunt izvoare
ale D.C. în măsura în care privesc
reglementarea unor relații speciale privind
instaurarea, menținerea și exercitarea puterii de
stat
 negociate de Guvern
 semnate de Președinte
 ratificate de Parlament
f) Jurisprudența → este izvor de D.C. doar
cea privitoare la controlul constituționalității
legilor (c.c.l.)

 în România, deciziile Curții Constituționale

(CCR) sunt publicate în Monitorul Oficial (M. Of.)
și sunt general obligatorii
g) Tradițiile și practicile constituționale
→ există în unele țări care nu au constituții
scrise (ci cutumiare) - Anglia,
Noua Zeelandă, Australia
→ sunt denumite și ”convenții
constituționale”

• Ex. → în Anglia, primul ministru este desemnat

în persoana președintelui partidului care
a câștigat alegerile