Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie

Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 2

ÎNSĂMÂNłĂRILE ARTIFICIALE

prima generaŃie de biotehnici de reproducŃie

realizarea rapidă a progresului genetic la animale
IA la bovine, ovine, caprine, suine, cabaline, canide, felide, păsări şi chiar insecte
(Hafez, 1993)
1789 abatele Spallanzani, pui de câine

avantaje:
1. realizarea progresului genetic;
2. controlul bolilor cu transmitere sexuală;
3. disponibilitatea evidenŃelor de reproducŃie riguroase, indispensabile unui bun
management reproductiv;
4. randament şi implicit,profit economic.

RECOLTAREA, EXAMENUL ŞI PRELUCRAREA SPERMEI

ÎN VEDEREA CONSERVĂRII
Managementul masculilor în vederea recoltării spermei
• condiŃiile asigurate masculilor
• alimentaŃia - carenŃe (pubertate întârziată; infertilitate)
• alimentaŃia - excese (îngrăşare; caracteristici spermă)
• dimensiunile testiculare - corelate cu potenŃialul producŃiei spermatice

recoltarea spermei
• saltul şi procedurile de stimulare
• frecvenŃa recoltării spermei (taur, berbec, vier, armăsar, câine)
• metode utilizate (vaginul artificial, electroejacularea, masajul transrectal)

Examenul spermei
evaluarea spermei şi fertilitatea - cel mai frecvent la tauri şi mai rar în cazul masculilor
altor specii
culoare, miros, vîscozitate, pH, precum şi concentraŃie, mobilitate, frecvenŃa anomaliilor

Examenul spermei
• Aspectul şi volumul spermei
• ConcentraŃia spermatozoizilor
• Morfologia spermatozoizilor
• Anomalii moştenite ale spermatozoizilor
• Mobilitatea spermatozoizilor
• Aprecierea capacităŃii fecundante a spermatozoizilor
Nomenclatura parametrilor uzuali utilizaŃi în evaluarea spermei

Parametrul Criteriul de Nomenclatura

evaluare
volum absent aspermie
redus hipospermie
crescut hiperspermie
concentraŃie zero azoospermie
redus oligozoopsermie
normal normozoospermie
crescut polizoospermie
mobilitate scăzută astenozoospermie
viabilitatea toŃi spermatozoizii necrozoospermie
morŃi
anomalii ale procent crescut teratozoospermie
spermatozoizilor

“taur probabil fertil”

• peste 500 milioane spermatozoizi per ml
• mai mult de 50% spermatozoizi cu mişcări progresive de înaintare
• peste 80% spermatozoizi cu morfologie normală

Caracteristici comparative ale spermei de câine (Oettle, 1993)

Conservarea spermei
• Crioconservarea (glicerolul - criomodificări)
• Răspunsul celular la crioconservare şi crioprotectori (cristale de gheaŃă -
expunerea prelungită la săruri)
• Caracterstici de specie ale susceptibilităŃii spermatozoizilor la crioalterări
(stresul osmotic)

Un bun diluant (Hafez, 1993):

(a) să asigure nutrienŃi, drept sursă de energie;
(b) asigurarea protecŃiei împotriva acŃiunii dăunătoare exercitate de răcirea
rapidă;
(c) să reprezinte un tampon capabil să prevină modificările nocive ale pH-ului,
rezultate în urma generării acidului lactic;
(d) menŃinerea presiunii osmotice şi a echilibrului electrolitic optime;
(e) inhibarea dezvoltării bacteriilor;
(f) sporirea volumului spermei, în aşa fel încât să poată fi utilizată pentru mai
multe inseminări;
(g) să protejeze celula spermatică pe parcursul procesului de congelare

Depistarea estrului şi inseminarea femelelor

1. utilizarea unui metrial seminal de bună calitate;
2. respectarea tehnicii de decongelare precum şi a celei de depunere a spermei
în tractul genital al femelei;
3. sănătatea deplină a aparatului genital femel;
4. inseminarea la momentul optim al estrului.

Depistarea estrului şi inseminarea femelelor

• depistarea estrului şi evidenŃierea momentului optim de inseminare -
factor limitativ
• spermatozoizii să fie capacitaŃi şi să ajungă în apropierea ovocitei la scurt
timp după ovulaŃie
• detectarea ovulaŃiei este dificil de realizat, momentul inseminării trebuie să
fie raportat la cel al debutului estrului

Eficacitatea metodelor de detectare a estrului

(Holman, 1987, cit. de Hafez, 1993)

Metoda de FrecvenŃa % depistat

detectare observaŃiilor vizuale
Taur încercător de 2 ori / zi 80 – 90
de 3∗ ori / zi 85 – 100
ObservaŃie de 2 ori / zi 65 – 75
vizuală
de 3∗ ori / zi 70 - 80

∗3 observaŃii a câte 20 minute : dimineaŃa devreme, după amiaza şi seara la ora

22

EficienŃa depistării estrului la vaci

3 depistări a câte 15 minute (la orele 8, 14 şi 21) – o eficienŃă a depistării de
69,6%

3 depistări a câte 30 minute (la orele 8, 14 şi 21) – o eficienŃă a depistării de

81,2%

4 depistări a câte 30 minute (la orele 8, 14, 21 şi 24)– o eficienŃă a depistării de

84,1%

Perioada estrală
• semne clinice
• prezenŃa mucusului la comisura inferioară a vulvei
• status hormonal specific (LH, estrogeni)
• pregătirea ovulaŃiei (la aprox. 24 de ore după “vârful” de LH)
• momentul optim de inseminare (10 ore după peak-ul de LH)

controlul estrului
Inducerea estrului la vaci de lapte care nu sunt observate în estru până la 45 de
zile postpartum;
Sincronizarea unei grupe de viŃele pentru inseminarea cu spermă provenită de la
tauri care asigură “fătare uşoară”;
Reducerea timpului necesar pentru depistarea estrului;
Facilitarea utilizării IA în mod extensiv;
Sincronizarea vacilor donoare şi a celor receptoare pentru embriotransfer;
Inducerea activităŃii ovariene la vacile de carne cu anestru de lactaŃie.

manipularea creşterii valului folicular

• inducerea sincronizată a dezvoltării unui nou val folicular la toate femelele
tratate
• rezultă dezvoltarea sincronă a unui folicul dominant
• se asociază iniŃierea luteolizei fie la momentul emergenŃei valului folicular,
fie imediat după selecŃia foliculului dominant
• VA REZULTA un folicul dominant nou selectat la mai mult de 95% din
femelele tratate

sincronizarea ESTRULUI
• sincronizarea LUTEOLIZEI
• sincronizarea VALURILOR FOLICULARE

Utilizarea PGF2alfa
• regresia corpului luteal
• dinamica valului folicular (momentul apariŃiei estrului)
• fertilitatea la estrul indus se apropie de cea obŃinută la estrul spontan
• debutul perioadelor estrale va fi răspândit pe parcursul a 2-5 zile de la
adm. PGF
• sunt necesare două administrări la 10-14 zile interval cu IA la estrul
depistat
• două adm. la 11 zile şi IA programată (72-96)
 PGF2alfa - PROGRAMUL 1
IA dublă,
PG 1 PG 2 programată
depistare estru
şi inseminare

0 11 14 15

DistribuŃia prognozată a estrului:

ziua I - 5% ziua II - 20% ziua III - 45 %
ziua IV - 20% ziua V - 5%
restul reacŃionează mai târziu sau deloc

PGF2alfa - PROGRAMUL 2
IA dublă,
PG programată
depistare estru
şi inseminare

0 5 6 7 11

Pe parcursul a 10 zile este posibilă inseminarea

aceluiaşi număr de femele, ca şi în cazul inseminării
fără sincronizare pe parcursul a 21 zile.
Dacă 20-25% din vaci intră în estru în primele cinci
zile, atunci majoritatea efectivului ar trebui să fie cu
activitate ciclică.
 PGF2alfa - PROGRAMUL 3

PG 1
depistare estru
şi inseminare

0 1 6

PGF2alfa - PROGRAMUL 4
IA dublă,
programată
PG 1 PG 2
depistare estru depistare estru şi inseminare
şi inseminare

0 6 9 10

Utilizarea progestagenelor
• Tratamentele cu progestagene mimează faza luteală a ciclului. Pentru a
obŃine un estru fertil normal, lungimea tratamentului cu progestagene a
fost stabilită la 10 – 12 zile.
• Progestagene sub formă de: soluŃie injectabilă, dispozitive vaginale,
implant subcutan

• administrarea progestagenelor în combinaŃie cu estradiolul la debutul

tratamentului nu numai că va regla parŃial durata de viaŃă a corpului luteal
existent, ci şi va exercita un rol în influenŃarea valurilor foliculare
ulterioare.
profilul progesteronului generat de CL
generat de
progestagene
estrogen
progestagen

Estru

9 11 13 15 17 0 2 4 6 8 10

profilul progesteronului generat de CL

generat de
progestagene
estrogen
progestagen

Estru Estru
liza CL

0 2 4 6 8 10 0 2 4 6 8 10
profilul progesteronului generat de CL
generat de
progestagene
estrogen
progestagen

Estru

14 16 18 0 2 4 6 8 10

profilul progesteronului generat de CL

generat de
progestagene
estrogen
progestagen
liza CL

Estru Estru

0 2 4 6 8 10 12 0 2 4 6 8 10
 profilul progesteronului generat de CL
generat de
progestagene
estrogen
progestagen

Estru

14 16 18

0 2 4 6 8 10
9 11 13 15 17 0 2 4 6 8 10
0 2 4 6 8 10 12

Depistarea estrului şi
însămânŃarea artificială la oaie şi capră
IA la ovine
• cervixul - barieră anatomică
• IA intrauterină extrem de dificilă (rata concepŃiei ajunge spre 75%, faŃă de
30% în cazul inseminării intravaginale)
• posibilă laparoscopic
• se justifică doar în cazul introducerii caracterelor valoroase în efectiv

Sincronizarea ovinelor
• sezon de reproducere
• pesarii intravaginale cu progestagene (12-14 zile) şi PMSG la extragerea
pesariilor (estrul apare la 48 de ore de la extragerea pesariilor)
• 2 adm. de PGF2alfa la 11 zile (estrul apare la 24-48 de ore după ultima
PGF)
• pesariile cu progestagene generează rezultate superioare faŃă de PGF
Momentul inseminării
• IA se efectuează la 48-60 de ore consecutiv extragerii pesariilor sau la 72-96 de
ore după administrarea PGF2alfa
• o singură inseminare - 55 de ore după extragerea pesariilor
• două inseminări - la 48 şi 60 de ore
• sperma diluată îşi păstrează proprietăŃile timp de 24 de ore la 5°C
• din ejaculat mediu rezultă 10-30 de doze, fiind necesare 200-500 milioane
spermatozoizi (fcŃ. de locul depunerii)
• decongelarea - la 35 °C, timp de 30 de secunde
Locul depunerii spermei
• Intravaginal (60% G ptr. sperma proaspătă, 40% pentru cea congelată) -
necesare 500 milioane spermatozoizi
• Intracervical - rezultate foarte bune, în special cu sperma congelată; profunzimea
afectează rata gestaŃiei
• Intrauterin

ÎnsămânŃarea artificială la caprine

• cervixul uşor de tunelizat
• diestru mai lung - pesariile se menŃin 17 zile
• monte la estrul exprimat (12 şi 24 de ore de la debutul estrului) - rata G de 60%
• congelarea spermei - separarea lichidului seminal
• contenŃie - anestezie generală

ÎnsămânŃarea artificială la scroafă

• Durata estrului şi momentul ovulaŃiei raportat la cel al debutului estrului sunt
supuse unei puternice variabilităŃi la scroafă
• Utilizarea examenului ecografic al ovarelor a permis stabilirea faptului că ovulaŃia
se produce undeva la trei sferturi (72±15%) din durata integrală a estrului
• Almeida şi col. (2000) - o durată medie a estrului de 52,6 ore (limitele fiind
cuprinse între 30 şi 72 de ore), ovulaŃia producându-se între 30 şi 60 de ore (în
medie la 44 de ore, adică la aproximativ 85% din durata perioadei estrale,
raportat la debutul estrului)
• sperma diluată - 4-7 zile la frigider (4-5 miliarde spermatozoizi per doză)
• sincronizarea căldurilor - progestagen în furaje (Suisynchron) + PMSG
• sincronizarea căldurilor - PG600 (gonadotropină serică 400UI şi gonadotropină
corionică 200UI); PG600 induce şi poliovulaŃie (embriotransfer)
• Rezultatele tratamentelor sunt afectate de momentul aplicării lor raportat la cel al
înŃărcării purceilor, precum şi de prezenŃa sau absenŃa ciclicităŃii ovariene

ÎnsămânŃarea artificială la iapă

• material seminal proaspăt sau congelat
• depistarea estrului - armăsar încercător
• semne clinice de estru - obligatoriu ETR
• De-a lungul perioadei de călduri, diametrul foliculului creşte cu aproximativ 3
mm/zi, până cu două zile înaintea producerii ovulaŃiei, când mărimea rămâne
constantă. Cu aproximativ 12 ore înainte de ovulaŃie, dimensiunea foliculului
descreşte cu 2-3 mm, acesta devine mai fluctuent, iar forma sa rotundă se
transformă într-una triunghiulară neregulată, datorită descreşterii presiunii
interioare. Stabilirea momentului ovulaŃiei se face prin examene transrectale
repetate, precum şi prin ecografie.
• Se urmăreşte efectuarea inseminării cât mai aproape de momentul ovulaŃiei,
astfel încât să rezulte un indice de inseminare optim.
• Dacă inseminarea are loc cu 24-12 ore înaintea producerii ovulaŃiei, rata
gestaŃiei poate atinge 72%, iar în cazul efecutării inseminării în ultimele 12-6 ore
premergătoare ovulaŃiei, rata instalării gestaŃiei poate ajunge la 100%.
• În cazul inseminării cu material seminal congelat, este necesară repetarea
examenului transrectal la interval de 8 ore, pentru a putea estima cu cât mai
multă acurateŃe momentul ovulaŃiei
ÎnsămânŃarea artificială la căŃea
Dispareunie vs. interes economic
Incapacitatea masculului:
• lipsa experienŃei
• absenŃa libidoului
• afecŃiuni genitale
• afecŃiuni prostatice
Femela refuză monta:
• incapacitate fizică
• probleme psihologice
• moment inoportun (necorelat cu ovulaŃia şi nivelul hormonilor estrogeni)

Frotiu Dozare
Examen clinic
vaginal progesteron

CĂłEAUA nu se CăŃeaua se pretează

pretează (este prea
devreme sau prea
târziu), sau sunt Recoltarea spermei
călduri
anovulatorii.
Spermă de
Spermă
bună calitate
necorespunzătoare

NU se 2 inseminări la 2
inseminează zile interval

ÎnsămânŃarea artificială la căŃea

• determinarea momentului ovulaŃiei (frotiu vaginal, nivel progesteron,
vaginoscopie)
• recoltarea şi examenul spermei - caracteristicile ejaculatului şi capacitatea
fecundantă a spermei
• refrigerarea spermei la 4°C - câteva zile
• inseminarea - profund intravaginal
• sperma refrigerată - fecunditate de 85%
• sperma congelată - 55% în cazul depunerii intravaginale şi 70% la depunerea
intrauterină

ÎnsămânŃarea artificială la pisică

• controlul estrului cu PMSG, FSH sau HCG
• momentul IA (două însămânŃări artificiale la interval de 24 de ore, precedate de
fiecare dată de 50 UI de HCG)
• sperma se depune în vaginul anterior sau cervixul posterior
• nu este posibilă diluarea ejaculatelor
Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie
Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 3

ASPECTE FIZIOLOGICE ACTUALE ale vacii de lapte

Intervalul până la prima ovulaŃie
FuncŃionalitatea corpului luteal
FuncŃionalitatea foliculilor ovarieni
Exprimarea estrului
Calitatea ovocitelor
FuncŃionalitatea uterului

CONTROLUL CICLULUI SEXUAL PRIN INTERMEDIUL MEDICAłIEI

anestrul
sincronizarea estrului şi depistarea estrului
inseminarea programată
sincronizarea reinseminărilor

Hormoni utilizaŃi în inducerea şi sincronizarea ovulaŃiei

GONADOTROPINE
PMSG - acŃiune similară FSH (stimulează maturarea foliculară)
HCG - acŃiune similară LH; (induce ovulaŃia)
asociere PMSG+HCG; (combină acŃiunea FSH şi a LH)
GnRH - induce eliberarea LH şi FSH din hipofiza anterioară

PROGESTAGENI
Progesteron sau progestageni sintetici - implant, spirală sau burete intrevaginal
(PRID = progesterone releasing intravaginal device)
MIMEAZĂ ACłIUNEA (PREZENłA) CORPULUI LUTEAL

ESTROGENI
ConjugaŃi ai estradiolului
induc regresia prematură a corpului luteal
îmbunătăŃesc răspunsul axului hipotalamo-hipofizo-ovarian la progestageni
interferează nidaŃia (căŃea)

PGF2alfa
produs natural al endometrului în absenŃa produsului de concepŃie
PGF2alfa sau analogi sintetici
induc regresia corpului luteal în perioada de susceptibilitate
acŃiune uterotonică
 Metode utilizate pentru inducerea estrului şi ovulaŃiei la FEMELELE ANESTRICE

BOVINE
RASE DE CARNE - femele impubere sau în anestru postpartum
estrogen în Z1, urmat de progestagen timp de 7-12 zile şi PMSG în ultima zi
(opŃional)
majoritatea exprimă estrul în primele 5 zile după tratament
VACI DE LAPTE ÎN ANESTRU POSTPARTUM
GnRH în Z14 postpartum
majoritatea ovulează în prima zi după tratament

OVINE ŞI CAPRINE (anestru sezonier sau femele impubere)

progestagen timp de 12-21 de zile, însoŃit de administrarea PMSG în apropierea
sfârşitului perioadei
majoritatea femelelor exprimă estrul la 2-4 zile după tratament
PMSG îmbunătăŃeşte rezultatele
SUINE
PMSG singur sau PMSG în Z1 şi HCG la 48-96 de ore sau PMSG şi HCG în prima
zi - la majoritatea femelelor estrul apare la 3-5 zile după tratament

CABALINE
ANESTRU SEZONAL
lungirea fotoperioadei cu 4 ore pe zi
la majoritatea iepelor ciclul o să apară cu 4-6 săptămâni mai devreme faŃă de normal
ANESTRU PROFUND
progestagen timp de 15 zile
majoritatea exprimă estrul la 1 săptămână după tratament

Sincronizarea estrului la FEMELELE CICLICE

BOVINE
PGF2alfa
a) depistarea estrului 5-6 zile şi IA; restul femelelor PGF în ziua 7 şi IA la estrul
depistat
b) PGF în Z1 şi IA celor intrate în estru în primele 5 zile; celelalte primesc PGF în
Z11 şi Z12 şi IA la estru sau programată
c) 2 X PGF la 11-12 zile interval şi IA la estrul exprimat sau IA programată;
femelele rămân sincronizate 1-2 cicluri
PROGESTAGEN + ESTROGEN
Z1 - implant + injecŃie ; implant timp de 9 zile ; IA la estru exprimat sau programată ;
estru la 3-5 zile după scoaterea implantului
PROGESTAGEN + PGF2alfa
progestagen timp de 7 zile şi PGF în Z6; IA la estru sau programată ; estru la 2-3
zile după administrarea PGF

OVINE
PROGESTAGEN + PMSG
implant 12-14 zile şi PMSG la extragerea sa
montă la estru exprimat sau IA dublă
majoritatea - estru în primele 2 zile după PMSG
PGF2alfa
2 X PGF2alfa la 9 zile interval
montă la estru exprimat sau IA dublă
majoritatea exprimă estru la 2-3 zile după a doua PGF

CAPRINE
PROGESTAGEN + PMSG
implant 18-21 zile şi PMSG la extragerea sa
montă la estru exprimat sau IA dublă
majoritatea - estru în primele 2 zile după PMSG
PGF2alfa
2 X PGF2alfa la 11-12 zile interval
montă la estru exprimat sau IA dublă

SUINE
PROGESTAGEN
administrat în furaj timp de 14-18 zile
montă la estru exprimat (4-7 zile după sistarea progestagenului)

ECVINE
- progestagen - implant 15 zile ; montă la estru (4-7 zile)
- PGF2alfa - 1/2 doză în diestru ; montă la estru (după 3-5 zile)
- PGF2alfa + HCG : PGF în Z1, HCG în Z7 sau Z8, PGF în Z15, HCG în Z21
sau Z22 .Estru va apărea la majoritatea femelelor la 2-4 zile după terminarea
tratamentului

Strategii ANTILUTEOLITICE
Creşterea dimensiunii foliculului preovulator, pentru a genera un CL mai mare (implant)
Sporirea ratei de creştere a CL (implant cu GnRH)
Creşterea nivelului circulant al P4 (inducerea unui CL accesoriu cu HCG)
Scăderea efectului exercitat de foliculul dominant în perioada critică (cu GnRH, care îl
deturnează şi scade E2)
Creşterea amplitudinii semnalului antiluteolitic emis de produsul de concepŃie
(administrarea bIFNt)
Scăderea răspunsului luteolitic de la nivelul organismului matern (PUFA, AINS)

EMBRIOTRANSFERUL
embrionii generaŃi în tractul genital al unei femele (donatoarea) sunt trasnferaŃi în
uterul altei femele (receptoarea), în vederea ducerii gestaŃiei la bun sfârşit

etapele embriotransferului:
• sincronizarea femelelor
• supraovulaŃia
• fecundaŃia
• colectarea embrionilor
• examinarea embrionilor
• (conservarea)
• transferul la femela receptoare
Embriotransferul la BOVINE
AplicaŃii:
Sporirea numărului descendenŃilor proveniŃi de la vacile genetic superioare;
Accelerarea testării descendenŃilor;
Reducerea intervalului dintre generaŃii prin supraovularea viŃelelor prepuberale şi
transferul embrionilor la recipiente mature, astfel putându-se accelera şi selecŃia
genetică;
Transportul internaŃional al embrionilor, astfel încât să se prevină problemele
ridicate de răspândirea bolilor şi necesitatea carantinei (fiind necesară luarea în
considerare a riscului difuzării afecŃiunilor virale);
Investigarea mortalităŃii embrionare;
ObŃinerea embrionilor de la vaci cu afecŃiuni care nu le permit ducerea gestaŃiei
la termen;
Utilizarea ET ca mijloc de cercetare ştiinŃifică.

selecŃia donatoarelor
Pot fi selectate vaci considerate potrivite de către proprietar.
Vacile trebuie să aibă cel puŃin două luni de la parturiŃie.
Femela trebuie să prezinte o activitate normală de reproducŃie, precum şi o
structură normală a aparatului genital.

selecŃia receptoarelor
Se impune ca acestea să prezinte dimensiuni corporale potrivite şi maturitate
morfologică astfel încât să poată făta eutocic.
Trebuie să posede o funcŃie normală de reproducŃie (funcŃional şi structural).
Ultima fătare trebuie să se fi produs cu cel puŃin două luni în urmă.

aspecte imunologice
RedirecŃionarea răspunsului imun de la imunitatea celulară.
ToleranŃă tranzitorie faŃă de antigenele produsului de concepŃie.
Activarea populaŃiilor specifice de limfocite implicate în imunosupresie sau a eliberării
citokinelor care stimulează funcŃia placentară.

Embriotransferul la RUMEGĂTOARELE MICI

talia redusă a femelelor
anatomia complexă a cervixului

caracteristici ET la rumegătoarele mici

8-12 embrioni per donatoare
4-6 calităŃi necesare transferului
rezultă 2-4 produşi
programele de congelare reduc rata fătărilor cu 40%
caprele - sensibile la stres (luteoliză prematură)

protocoale ET
inducere şi sincronizare estru (pesarii cu progestagene - 14 z ovine şi 16 caprine şi 500 UI PMSG
la extragere)
supraovulaŃia (FSH sau PMSG adm. în apropierea momentului extargerii pesariilor)
recuperarea şi transferul embrionilor (chirurgical sau laparoscopic)
Embriotransferul la ECVINE
fiziologia reproducerii
sincronizarea ovulaŃiei
recuperare embrioni 70-80%
reuşită de 50% (metode nechirurgicale) şi de 70% (GIFT)

sincronizarea ovulaŃiei
armăsarul poate fi disponibil doar o perioadă limitată de timp;
din motive comerciale se impune concentrarea perioadelor de gestaŃie-fătare;
pentru embriotransfer, este obligatoriu ca donatoarea şi receptoarea să ovuleze în
interval de 24 de ore.
progesteronul şi progestagenele, utilizate ca atare pot suprima estrul şi ovulaŃia la iepe
dar nu sunt eficace pentru sincronizarea ovulaŃiei în interval de 1-2 zile, interval necesar
pentru embriotransfer şi montă în intervalul unei singure zile.
Protocoale sincronizare:
GnRH şi PGF2alfa
PGF2alfa şi HCG
estradiol + progesteron (+ PGF2alfa), administrate timp de 10 zile, în prima săptămână
după ovulaŃie
estradiol + progesteron + PGF2alfa şi HCG în ziua 2-3 a estrului indus (sincronizare de
90-95%)
2 administrări de PGF2alfa (la 14-18 zile) şi HCG după 2 zile, sincronizare de 60-72%

ET la ecvine – caracteristici:
recoltarea embrionilor (ziua a 9-a)
supraovulaŃia (FSH ecvin)
crioconservarea embrionilor (la 6 zile, viabilitate superioară)
alte tehnici de reproducere asistată:
GIFT ; IVF şi ICSI

Embriotransferul la SUINE
metode chirurgicale prin excelenŃă (rata medie a gestaŃiei - 60%, cu 6.5 descendenŃi)
laparoscopie (dotări, anestezie)
procedee nechirurgicale (rezultate inconstante, G între 9 şi 64%)
adm. progestagenelor în ziua a 9-a a G îmbunătăŃeşte rata concepŃiei de la 40 la 60%
coarne uterine scurtate (şi anastomozate)

Embriotransferul la PISICĂ
ovulaŃia provocată de stimulii mecanici !!!
donatoare tratate cu gomadotropine (FSH administrat timp de 3-8 zile consecutiv a indus
intrarea în estru în afara sezonului de montă)
menŃinerea gestaŃiei la receptoare reprezintă o problemă
Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie
Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 4

tehnici de reproducere asistată in vitro

• maturarea in vitro a ovocitelor şi embrionilor

• fecundaŃia in vitro
• clonarea
• transgeneza

maturarea ovocitară presupune:

• ruperea membranei nucleare
• completarea primei diviziuni meiotice şi expulzia primului globul polar ;
rezultă ovocita secundară. Se formează placa metafazică pentru cea de-a
doua diviziune meiotică
• ovulaŃia

asigurarea condiŃiilor optime permite

maturarea ovocitară in vitro
• se recoltează ovocite din foliculi maturi
• se cultivă în medii de cultură suplimentate cu gonadotropine şi steroizi

bovine
• OPU - aspirare transvaginală ghidată ecografic
• IVM - medii de cultură + steroizi + celule ale granuloasei sau linii celulare
speciale
• IVF - ovocită + spermatozoizi
• IVC - embrion + mediu special (SOF)
• IVP = IVM + IVF + IVC
Cabaline
• rată scăzută a IVF
• reuşita IVC condiŃionată de mediul de cultură - în general comercial
(15%), dar dacă se adaugă lichid folicular, se ajunge la atingerea
metafazei II în 68,5% din cazuri
Porcine
obstacole:
• maturarea ovocitelor (nucleară şi citoplasmatică)
• dezvoltarea de la stadiul de unică celulă la blastocist
• polispermia
fecundaŃia in vitro
etapele esenŃiale ale fecundaŃiei
• ataşarea gameŃilor
• blocarea polispermiei
• formarea pronucleilor (femel şi mascul)
• unirea pronucleilor
• amfimixia

fecundaŃia in vitro (IVF)

• ovocitele reiau meioza - competenŃă meiotică
• colectarea şi capacitarea spermatozoizilor
• colectarea şi fecundarea ovocitelor
condiŃiile necesare realizării IVF
• maturarea nucleară şi citoplasmatică a gameŃilor în gonade
• dezvoltarea capacităŃii fecundante a gameŃilor în tracturile reproductive ale
masculului şi femelei
• un număr optim de spermatozoizi cu capacitate fecundantă normală şi
mişcări viguroase
• o ovocită fecundabilă care să posede deja primul globul polar

CLONAREA
ansamblul de tehnici prin care se pot produce pe cale asexuată, celule sau
organisme IDENTICE din punct de vedere genetic
• injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului
• transferul nuclear

ICSI = Injectarea Intracitoplasmatică a Spermatozoidului

• etapele premergătoare fecundaŃiei
• zigoŃii generaŃi prin ICSI: remodelări nucleare anormale ; afectarea
cromatinei pe parcursul decondensării ADN
• organismele obŃinute consecutiv ICSI:
➲ infertilitate crescută la masculi
➲ aberaŃii cromozomiale la hetero- şi autozomi
➲ anomalii mentale, fizice, reproductive

ROSNI = Tehnica Injectării Intracitoplasmatice a Nucleului Spermatidelor

Rotunde
dacă nucleul spermatidei posedă o capacitate redusă de a activa ovocita, se
impune şi aplicarea unui tratament de activare a ovocitei

transferul nuclear
introducerea nucleului aparŃinând unei celule totipotente (ovocită fecundată sau
zigot) donatoare într-o ovocită matură enucleată
• embrionul dezvoltat va fi transferat unei mame surogat pentru a se
dezvolta în continuare
totipotenŃa
• potenŃialul de a iniŃia şi regla un proces normal de dezvoltare
• OVOCITA FECUNDATĂ şi ZIGOTUL au proprietatea de a genera un nou
organism = TOTIPOTENTE
• materialul genetic donator este introdus în citoplasma reecptoarei prin
fuziunea realizată între celulele donatoare şi receptoare
• se produce implicit introducerea materialului genetic şi a citoplasmei
• nucleul donator (şi NU celula receptoare) trebuie să răspundă provocărilor
noului mediu, din acest motiv nucleul putând fi definit drept TOTIPOTENT

etapă: înlăturarea materialului genetic din ovocita receptoare (enucleerea)

• înlăturarea unor componenŃi citoplasmatici şi reducerea viabilităŃii
citoplasmei
• descreşterea numărului total de celule ale blastociştilor clonaŃi
• numărul redus de celule determină gradul redus de viabilitate a
embrionilor clonaŃi

sincronizarea ciclurilor celulare între carioplastul donator şi citoplasma

receptoare

remodelarea nucleară şi sinteza de ADN sunt desăvârşite în primele 24 de
ore consecutiv transferului nuclear în ovocita enucleată

sincronizarea ciclurilor celulare:

• blocarea embrionilor în profază prin intermediul unor agenŃi
medicamentoşi care împiedică funcŃionarea citoscheletului
• întrebuinŃarea ovocitelor enucleate pre-activate, pe post de
citoplasmă

Nucleii donatori trebuie să fie în fazele G0 sau G1, altminteri rezultă alterări
ireversibile ale cromatinei şi aneuploidie
Lungimea primului ciclu celular al embrionului determină capacitatea de
supravieŃuire (dacă este mai lung, rezultă embrioni viabili)

Reprogramarea nucleară
• evoluŃia de la stadiul de ZIGOT la stadiul de BLASTOCIST, a necesitat un
interval identic de timp pentru embrionii obŃinuŃi prin fecundare sau
transfer nuclear
• nucleii donatori au fost reprogramaŃi (s-au întors în acelaşi cadru de
dezvoltare morfologică şi temporală ca şi zigotul)

Dominko şi col., 1998

citoplasma ovocitelor de bovine deŃine capacitatea de a reprograma nucleii
celulelor somatice proveniŃi de la diferite specii de mamifere şi de a iniŃia
dezvoltarea embrionară timpurie
Progresele realizate în domeniu
 23 februarie 1997 - Cercetătorii de la Institutul Roslin din ScoŃia anunŃă
reproducerea cu succes a oii Dolly, după o lungă şi atentă verificare a
purităŃii genelor. Data reală de naştere a lui Dolly a fost 5 iulie 1996.
 4 martie 1997 - Preşedintele SUA, Bill Clinton semnează un ordin executiv
care interzice utilizarea de fonduri federale pentru clonarea umană,
invocând „profunde aspecte etice”.
 Iulie 1997 - Cercetătorii britanici care o clonaseră pe Dolly o clonează pe
Polly, care poartă gene umane. Se exprimă speranŃa în clonarea unei
întregi turme de oi identice care să poată produce proteine umane pentru
uz medical.
 Mai 1999 - Institutul Roslin este cumpărat de compania americană de
biotehnologie Geron Corp. La scurt timp, Japonia, India şi majoritatea
Ńărilor europene condamnă clonarea sau impun legi speciale pentru
controlul cercetărilor.
 Februarie 2002 - Cercetătorii japonezi, care clonaseră cel puŃin zece
şoareci, anunŃă că toŃi muriseră prematur. O umbră de îndoială afectează
siguranŃa clonării. În aceeaşi lună se anunŃă că şoarecii clonaŃi deveniseră
obezi.
 Februarie 2002 - Cercetătorii de la Texas A and M University anunŃă
clonarea unei pisici. Au prezentat-o la vârsta de două luni şi au botezat-o
CC, de la „carbon copy” („copie la indigo”).
 Noiembrie 2002 - Dr. Severino Antinori, expert italian în fertilitate, anunŃă
că o pacientă a sa aşteaptă naşterea primului copil clonat în luna ianuarie
2003 şi că mai există alte două femei care poartă embrioni clonaŃi.
 CLONAID - Decembrie 2002. Clonaid, o companie asociată cu un grup
care crede că omenirea a fost creată de extratereştri prin clonare, anunŃă
că primul copil clonat se va naşte până la sfârşitul anului.
 Decembrie 27, 2002. Clonaid anunŃă prima clonă umană, o fetiŃă de 3.1
kg, născută prin cezariană în SUA, în data de 26 decembrie. Numele său
este Eva. O altă clonă este aşteptată să se nască în următoarele
săptămâni în Europa.
 Ianuarie 3, 2003. Se anunŃă naşterea celei de-a doua clone, tot o fetiŃă,
părinŃii fiind un cuplu de lesbiene din Olanda.
 Ianuarie 22, 2003. Se anunŃă naşterea celei de-a treia clone, de data asta
un băieŃel, în Japonia. Ca şi în celelalte cazuri, Clonaid nu pune la
dispoziŃie nici un fel de date pentru verificare, iar părinŃii Evei refuză testul
genetic.
 14 februarie 2003 - Dolly este eutanasiată. Avea doar şase ani – cel mult
jumătate din vârsta pe care ar fi putut-o atinge. Fusese clonată folosind
celule de la o oaie care în momentul respectiv avea ea însăşi şase ani.
După o artrită, s-a îmbolnăvit grav de plămâni (cancer de origine virotică).
În 1998 dăduse naştere în mod natural lui Bonnie, iar în anul următor mai
avusese trei miei. În momentul de faŃă, în lume există câteva sute de
animale clonate, unele ajungând chiar pe piaŃa de carne.
  14 august 2003 - Specialiştii chinezi folosesc pentru prima oară tehnica
clonării pentru a crea embrioni hibrizi conŃinând un amestec de ADN de
iepure şi om. Se anunŃă totodată că embrionii obŃinuŃi au fost imediat
distruşi. Dar dezbaterea etică privind clonarea este relansată …

RISCURILE CLONĂRII
procent crescut de eşecuri - rata succesului în cazul TN variază între 0,1 şi 3%
(din 1000 de încercări, rezultă între 1 şi 30 de clone)
 ovocita enucleată şi nucleul transferat pot fi incompatibile
 ovocita cu noul nucleu poate să nu se dividă sau dezvolta corespunzător
 implantarea embrionului poate eşua
 gestaŃia poate eşua
probleme în dezvoltare
 LOS – clonele au organele interne anormal de mari – probleme
respiratorii, circulatorii şi de altă natură
 deoarece LOS nu apare întotdeauna, nu se poate prevedea care clone îl
vor exterioriza
 unele clone fără LOS au malformaŃii renale sau cerebrale, disfuncŃii
imunitare, generând probleme ulterioare
deficienŃe imunitare
 viŃeii produşi prin clonare au evidenŃiat deficienŃe în funcŃionarea
sistemului imunitar
 scăderea imunităŃii este normală odată cu îmbătrânirea dar la animalele
clonate este accelerată, determinând apariŃia pneumoniilor şi altor
insuficienŃe imunitare
 la şoarecii clonaŃi, morbiditatea şi mortalitatea crescute s-au datorat
disfuncŃiilor hepatice şi pulmonare

modalităŃi anormale de exprimare a genelor

 în embrionul natural, ADN-ul este programat să exprime UN ANUMIT set
de gene.
 pe măsura diferenŃierii celulelor embrionare, programul se modifică
 pentru fiecare tip de celule diferenŃiate (piele, elemente sanguine, Ńesut
osos sau nervos, de exemplu) programele sunt diferite
 la clone, nucleul transferat NU are acelaşi program ca embrionul natural.
 Reprogramarea completă (artificială – realizată de om) este necesară
dezvoltării cât mai apropiate de normal. Reprogramarea incompletă
condamnă embrionul.
telomerii
 telomerii – secvenŃe terminale ale ADN alcătuite din repetări ale TTAGGG.
 la fiecare diviziune telomerii se scurtează câte un pic, până ajung atât de
scurŃi încât nu mai sunt posibile diviziuni
 prezenŃa lor la capătul cromozomilor previne pierderea materialului
genetic pe parcursul diviziunilor, precum şi alipirea accidentală a capetelor
diferiŃilor cromozomi
telomeraza
  enzima (ribonucleoproteină) care adaugă secvenŃe repetate de telomer la
capătul 3‘ al ADN-ului
 se găseşte în celulele germinale
 se găseşte în celulele canceroase
 în unele tipuri de celule umane, scurt timp, de-a lungul fazei S a ciclului
celular
 activitate INTENSĂ în blastocişti, sistemele IVF, partenogenetice şi de TN
 la om şi şoarece a fost evidenŃiat un mecanism de reprogramare a
telomerazei pe parcursul dezvoltării embrionare timpurii
 embrionii clone bovine au evidenŃiat o dinamică a telomerazei similară cu
cea a embrionilor generaŃi prin IVF sau PA
telomerii şi îmbătrânirea
 majoritatea celulelor de om se divid de 30-50 de ori înainte de a-şi înceta
reproducerea, ajungând la senescenŃă
 se admite că senescenŃa este legată de lungimea telomerilor deoarece
prin adăugarea telomerazei, enzima care lungeşte telomerii, celulele se
pot reproduce la infinit
telomerii şi cancerul
 telomeraza este enzima care reglează orarul mitotic sau celular;
telomeraza lungeşte şi consolidează telomerii scurtaŃi, înlocuind
fragmentele de ADN pierdute pe parcursul diviziunilor obişnuite
 la om, există tot mai multe dovezi că telomerii scurŃi contribuie direct la
declanşarea fazelor timpurii în anumite tipuri de cancer
 telomeraza se regăseşte în peste 90% din formele de cancer întâlnite la
om
diferenŃe ale telomerilor
 lungimea telomerilor (secvenŃele de ADN de la capetele cromozomilor)
scade pe măsura parcurgerii diviziunilor celulare, fiind un etalon al vârstei
 telomerii cromozomilor aparŃinând VACILOR sau ŞOARECILOR clonaŃi
sunt MAI LUNGI decât normalul
 la OAIE (vezi Dolly) sunt MAI SCURłI – îmbătrânire mai rapidă ?

transgeneza
rezultatul injectării directe a genelor străine în celula primordială a unui organism
în dezvoltare
animalele transgenice pot exterioriza o largă varietate de noi fenotipuri
consecutiv exprimării ADN-ului moleculelor exogene

tehnologia transgenică = transferul unui segment de ADN supus ingineriei

genetice (o “construcŃie” de ADN) în materialul genetic al altei (altor) specii
TT - în laptele vacilor:
• promotorul genei β-globulinei (orice proteină)
• alfa1-antitripsina (tratament fibroza chistică)
• fibrinogen (hemostaza în plăgile de mari dimensiuni)
 • lipază (tratament de substituŃie în pancreatite)

XENO-TRANSPLANTUL = utilizarea organelor provenite de la alte specii

(animale)
SUA:
• la fiecare 16 minute un nume nou se adaugă listei de aşteptare
• zilnic mor 11 pacienŃi în aşteptare
• anual : 30 miliarde dolari cheltuiŃi cu pacienŃii aflaŃi în stadiile finale ale
afecŃiunilor fatale

supravieŃuirea organelor transplantate

incorporarea în sistemul circulator al corpului omenesc

interfaŃa dintre afluxul sanguin al corpului omenesc şi organul transplantat
(porc)

respingerea grefelor
• supra-acută
• tardivă (DXR = delayed xenograft rejection)
• pe termen lung (LTR = long time rejection)

potenŃialele consecinŃe ale utilizării tehnicilor de reproducere asistată asupra

stării de bine (welfare) a animalelor

ovulaŃiile multiple şi ET
transferul embrionilor rezultaŃi în urma poliovulaŃiei:
• creşterea procentului mortalităŃii embrionare
• viŃei mai voluminoşi
• durată mai lungă a gestaŃiei
• indicenŃă crescută a distociilor (cezariene)

inducerea poliovulaŃiei
• asincronie în dezvoltarea foliculului preovulator precum şi în procesul
meiotic al ovocitei
• creşterea unei întregi cohorte de foliculi înseamnă un nivel anormal de
mare al estrogenilor înaintea ovulaŃiei şi al progesteronului după ovulaŃie
nivelurile crescute ale E2
• afectează organizarea microtubulilor
• afectează meioza
• afectează eliberarea primului globul polar
nivelurile ridicate ale P4
afectează mediul uterin determinând asincronia între stadiul de dezvoltare
embrionară şi mediul uterin la momentul transferului

concret:
 • Dorland şi col. (1993) - % crescut de embrioni mixoploizi, 1 haploid şi 1
triploid consecutiv inducerii superovulaŃiei
• Viuff şi col. (1999) - mixoploidii la 72% dintre blastociştii bovini produşi in
vitro
• Karwaski şi col. (1996) - 27-45% din embrionii rezultaŃi în urma
supraovulaŃiei au o cariogramă anormală - mor la scurt timp după
implantare
• embrionii au aspect corespunzător şi vor fi transplantaŃi

Sinclair şi col. (1997) - ritm de creştere diferenŃiat pentru organele interne (ficat,
inimă, rinichi şi glande suprarenale) consecutiv IVP
Farin şi col. (2000) - învelitorile fetale - modificări macroscopice şi histologice
Hill şi col. (2000): aproape 50% din fetuşii clonaŃi se pierd între zilele 30 şi 90 ale
gestaŃiei (FAłĂ de 2-4% NORMAL) ; în jurul zilei 40 a gestaŃiei este evidentă
dezvoltarea anormală a placentoamelor

Chavette-Palmer şi col. (2000) -necropsierea fetuşilor sau viŃeilor rezultaŃi din

clone:
• steatoză hepatică asociată cu dezvoltarea asincronă a organelor
• hidropizia anexelor fetale
• disfuncŃii metabolice şi ale funcŃiei de creştere
• insuficienŃă placentară în gestaŃia avansată
• afectate nivelurile IGF-urilor

transgeneza
• exprimarea unei transgene şi procesul de sinteză şi eliberare a unei
proteine se realizează concomitent
• procese complexe (ex: imunitatea sau funcŃia de creştere) mediate prin
nenumărate gene, care operează într-un complex de factori reglatori
• ECHILIBRU DELICAT !!!!!!!!!

Animal Welfare (starea de bine a animalelor)

• definirea stării de bine a animalelor (comparaŃii cu lot martor)
• Biotechnology Industry Organization (www.bio.org)
• raŃiunea şi spiritul de prevedere confruntate cu ignoranŃa şi orgoliul
Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie
Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 5

Reglarea funcŃiei de reproducere la mascul

Procesele reproductive desfăşurate în organismul masculului sunt reglate

printr-o buclă scurtă, una lungă şi una ultra-scurtă.
Bucla lungă implică interacŃiunile dintre FSH –inhibină şi LH – testosteron.
Bucla scurtă dintre epiteliul interstiŃial şi cel seminifer implică factori de
creştere şi hormoni.
Bucla ultrascurtă reglează interacŃiunile dintre celulele Sertoli. cele
germinale şi cele musculare. Câteva dintre proteinele circulante sunt incluse prin
compartimentul bazal în celulele Sertoli prin mecanisme endocrine: transferina,
ABP, IGF şi factorii de creştere înrudiŃi. Proteinele secretate de celulele Sertoli în
compartimentul adluminal sunt incluse printr-un mecanism paracrin în celulele
germinale. Spermatocitele şi spermatidele tinere reprezintă Ńinta predilectă
pentru proteinele produse în celulele Sertoli.

Celulele Sertoli şi Leydig

Celulele Sertoli şi cele germinale îşi reglează reciproc secreŃia ciclică a
proteinelor pe parcursul lungimii tubului seminifer, iar celulele mioide amplifică
acest proces prin intermediul factorilor de transformare şi creştere, a
modulatorilor umorali precum şi prin intermediul matricei extracelulare. Celulele
Sertoli sunt prevăzute cu căi pentru transportul intracelular al metaboliŃilor
celulari, care coordonează activitatea epiteliului seminifer.

Activina şi inhibina
Această familie a glicoproteinelor gonadale posedă mecanisme remarcabile
pentru a genera semnale diverse. Modul diferit de asociere a subunităŃilor poate
genera dimeri cu acŃiune biologică opusă în diferite Ńesuturi. Aceşti hormoni
heterodimerici sunt alcătuiŃi dintr-o subunitate α şi una sau două subunităŃi β (βA
sau βB) care suprimă secreŃia FSH din hipofiza anterioară. Activinele sunt dimeri
puternic stimulatori ai eliberării FSH (dimeri ai subunităŃilor β ale inhibinei) şi sunt
purificate din lichidele gonadale. ACT şi INH de asemenea acŃionează la nivelul
gonadelor ca modulatori paracrini şi autocrini ai producerii steroizilor, factorilor de
creştere şi altor hormoni. INH este un hormon glicoproteic produs de gonade
pentru a regla secreŃia de FSH cu efect minim asupra producerii LH hipofizar.
Numele de inhibină a fost folosit prima dată în 1932 pentru a denumi o substanŃă
hidrosolubilă din testicul.

Transferina β2, microglobulina şi albumina din plasma seminală

 Nivelurile transferinei, β -microglobulinei şi albuminei din plasma seminală
sunt corelate cu numărul de spermatozoizi. Aceasta este o relaŃie generală între
proteinele din plasma seminală şi numărul de spermatozoizi; unele produse din
spermă reglează transportul proteinelor plasmatice în plasma seminală.
Transferina din plasma seminală poate fi folosită drept parametru clinic al
funcŃionării celulelor Sertoli.

I. ROLUL ENDOCRIN AL TESTICULULUI

1. Locul de secreŃie al androgenilor (AND)

Celulele interstiŃiale Leydig
Din COL, sub influenŃa enzimelor mitocondriale, se sintetizează PREG , iar mai
apoi, sub influenŃa enzimelor din reticulul endoplasmatic , rezultă TEST
(testosteron).
Celulele Sertoli sunt şi ele capabile să metabolizeze P4 în TEST iar pe acesta să
îl transforme în 5αDHT (dihidrotestosteron) sau să îl aromatizeze în 17βE2 care
se regăseşte în concentraŃii scăzute în testiculele numeroaselor specii.
2. CantităŃile de steroizi secretate
În afara TEST, considerat hormonul masculin prin excelenŃă şi a 5αDHT,
secretat în cantităŃi mai mici, se mai evidenŃiază în testicule şi
ANDROSTENDIONUL precum şi DIHIDROEPIANDROSTERONUL. În urină a
fost evidenŃiat ANDROSTERONUL, de 10 ori mai puŃin activ decât testosteronul.
ImportanŃa cantităŃii steroizilor secretaŃi variază cu vârsta animalului. Valorile
absolute cresc de la naştere spre vârsta adultă.
Semi-viaŃa biologică a TEST în sângele periferic este scurtă, de ordinul
minutelor.
3. Modul de evacuare a androgenilor
Se face întotdeauna prin sângele venos, consecinŃa fiind apariŃia caracterelor
sexuale primare şi secundare, manifestarea comportamentului sexual şi
retroacŃiunea negativă asupra axului hipotalamo – hipofizar.
Androgenii pot fi evacuaŃi, în cantităŃi mult reduse şi prin lumenul tubilor
seminiferi, rete testis şi epididim.
Transferul este posibil datorită ABP (androgen binding protein), secretată de
către celulele Sertoli.
ABP are afinitate crescută pentru TEST şi DHT, facilitându-le pasajul în tubii
seminiferi şi contactul cu celulele germinale. În acest mod, androgenii stimulează
spermatogeneza.
4. Roluri fiziologice
- dezvoltarea caracterelor sexuale secundare;
- acŃiune anabolizantă (influenŃa exercitată asupra musculaturii)
- stimularea spermatogenezei
- retrocontrolul negativ asupra descărcării de FSH şi LH.
II. CONTROLUL HIPOFIZEI ANTERIOARE ASUPRA PRODUCERII
ANDROGENILOR ŞI SPERMATOGENEZEI
1.Efectul gonadotropinelor hipofizare asupra secreŃiei androgenilor
ICSH favorizează activarea ADENILCICLAZEI (AC) din celulele interstiŃiale,
permiŃând transformarea ATP în AMPc. Acest nucleotid joacă un rol esenŃial
în transformarea COL în PREGNENOLON.
Stimularea producerii TEST se realizează prin acŃiunea sinergică a ICSH şi
FSH. Mecanismul de acŃiune se evidenŃiază la nivelul celulelor Sertoli.
FSH stimulează metabolizarea P4 în TESTOSTERON.
LTH (PRL) deŃine un rol pozitiv în steroidogeneză prin creşterea numărului de
receptori pentru ICSH şi a acumulării de colesterol intracelular. Completează
acŃiunea principală a ICSH.
2. Rolul hipofizei anterioare în spermatogeneză
- influenŃează volumul (masa) testiculelor;
- influenŃează numărul celulelor germinale precum şi procesul acestora de
diviziune şi maturare;
- influenŃează durata ciclului epiteliului seminifer.

III. CONTROLUL ENDOCRIN AL REPRODUCłIEI LA MASCUL

a. ICSH stimulează celulele Leydig rezultând o descărcare de TEST;
b. TEST traversează celulele Sertoli sau sunt captate de ABP şi parŃial
transformat în DHT;
c. rolul principal al FSH este de a stimula funcŃionarea celulelor Sertoli şi
de a spori formarea ABP;
d. după trecerea în celulele Sertoli, o parte din androgeni (consideraŃi drept
principalii stimulatori ai spermatogenezei), “îmbibă” celulele germinale
pentru a le dirija diviziunea şi diferenŃierea;
e. sub influenŃa funcŃionării intense a celulelor germinale, celulele Sertoli
eliberează în sânge cantităŃi crescute de INHIBINĂ, care va bloca
descărcarea de FSH, prin aceasta menŃinând procesul spermatogenezei
în limite “rezonabile”.
f. feed-backul este exercitat în egală măsură şi de androgenii prezenŃi în
circulaŃie care împiedică eliberarea de ICSH şi FSH.
g. androgenii circulanŃi contribuie în egală măsură la stimularea
caracterelor sexuale primare şi secundare precum şi a
comportamentului sexual.
h. influenŃa factorilor de mediu, în speŃă a luminii, care prin intermediul
SNC şi a epifizei controlează hipotalamusul, respectiv eliberarea GnRH
şi consecutiv, funcŃiile hipofizare.
IV. INFLUENłA ANOTIMPULUI ŞI A FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA
REPRODUCłIEI LA MASCUL

A. Exemple de influenŃe exercitate asupra reproducŃiei la berbec

1. VariaŃia greutăŃii şi a activităŃii testiculare
Rasa Ile de France: intervalul decembrie –mai, testiculele cântăresc 210
grame iar în intervalul iunie-octombrie, 285 grame, rezultând diferenŃe de 35-
40%
volumul Ńesutului interstiŃial creşte cu 55%
volumul tubilor seminiferi creşte cu 50%
mărimea nucleilor celulelor Sertoli creşte cu 20%
nr. total de spermatogonii creşte cu 60%
Studiu făcut pe Merinos, cu aceleaşi perioade de referinŃă indică:
producŃie spermatică cotidiană – 1x109 şi 4,8x109
rezervele epididimare: 25x109 şi 60x109 spermatozoizi
procentul spermatozoizilor anormali este maxim în martie-aprilie (30%) şi minim
în septembrie-octombrie (10%)
2. VariaŃia greutăŃii şi activităŃii glandelor anexe
Activitatea glandelor accesorii (apreciată prin greutatea veziculelor seminale)
cunoaşte aceeaşi curbă crescătoare ca şi spermatogeneza.
Din iulie până în decembrie, cantitatea totală de fructoză (101,5) este dublă faŃă
de cea observată între ianuarie şi iunie (51,5).
La taur, care este puŃin sensibil la variaŃiile sezoniere, singura caracteristică care
parcurge un ciclu anual evident este conŃinutul în fructoză, care este scăzut în
mai, iunie, iulie, decembrie, ianuarie şi crescut în martie şi septembrie
(echinoxul).
3. VariaŃia activităŃii endocrine
Activitatea testiculelor şi a glandelor anexe depinde de variaŃia nivelului de LH,
care este scăzut în decembrie şi mai (6,75 µg) şi ridicat între iunie şi noiembrie
(11,25 µg). Nivelul LH sanguin este foarte crescut la începutul sezonului de
montă, numărul pulsiunilor fiind de aproximativ 9 pe zi.

B. InfluenŃa duratei zilei-lumină

Activitatea hipofizo-testiculară la berbec se intensifică atunci când
luminozitatea zilnică atinge 9-10 ore.
KARSCH şi col. (1984): influxul nervos provocat de lumină prin fotoreceptorii
retinieni este condus prin nucleul suprachiasmatic şi ganglionul cervical
superior la epifiză. Epifiza traduce influxul prin secreŃie de MELATONINĂ, care
este sporită pe parcursul fazei nocturne. Astfel, melatonina intervine în
schema de secreŃie a LH, prin modularea producerii GnRH.
 C. InfluenŃa temperaturii
În principiu, temperaturile ridicate nu influenŃează funcŃia endocrină a
testiculului, afectând însă, în cazul expunerilor prelungite procentul
spermatozoizilor mobili, frecvenŃa anomaliilor capului şi cozii precum şi
procentul ovocitelor fecundate.

SPERMATOGENEZA

Schema diviziunilor succesive

Spermatozoizii sunt rezultatul unor transformări complexe (diviziuni şi
diferenŃieri celulare) care se derulează în peretele tubilor seminiferi, fiecare fază
având importanŃă în volumul şi calitatea finală a produsului elaborat.
Celulele germinale, succesiv diviziunilor şi diferenŃierilor, migrează de la
membrana bazală a tubului seminifer spre lumenul acestuia, rămânând însă tot
timpul ataşate celulelor “nutritive” Sertoli.
La început, spermatogoniile, reprezentând celule stem relativ nediferenŃiate, se
multiplică prin mitoză la nivelul membranei bazale a tubilor seminiferi, de-a lungul
căreia sunt dispuse. Acest proces se produce la nivelul compartimentului bazal al
tubilor seminiferi. Spermatogeneza asigură atât producerea ciclică a
spermatocitelor primare cît şi menŃinerea constantă a numărului celulelor stem.
În plus faŃă de această masă gata de diviziune, există şi o rezervă de
spermatogonii care nu proliferează şi care sunt extrem de rezistente la acŃiuni ale
radiaŃiilor sau substanŃelor toxice. Aceste celule supravieŃuiesc chiar şi
traumatismelor suferite de testicul. Restul proceselor au loc în compartimentul
lumenal în care spermatocitele primare parcurg meioza pentru a produce
spermatocite secundare. Acestea la rândul lor suferă o diviziune meiotică pentru
a produce spermatidele.
Prima etapă: diviziunile spermatogoniale
Un stoc de spermatogonii suşe de rezervă (spermatogonii A0 ), provenite din
gonocite şi constituite în special înainte de pubertate, se divid, fără a se putea
preciza exact numărul diviziunilor. Pe parcursul dezvoltării embrionare, celule
speciale denumite celule germinale primordiale migrează din regiunea sacului
embrionar în gonadele nediferenŃiate. După ce ajung la gonadele fetale, celulele
primordiale se divid de câteva ori înainte de a forma celulele denumite gonocite.
La mascul, aceste gonocite par să parcurgă diferenŃierea chiar înaintea pubertăŃii
pentru a forma spermatogonia A0, care stă la originea celorlalte celule germinale.
Sub influenŃa hormonilor antehipofizari gonadotropi LH şi FSH, aceste
spermatogonii A0 se vor putea divide în noi spermatogonii suşe (A0 şi A1).
Spermatogoniile suşe A1 sunt mai diferenŃiate şi continuă diviziunile ulterioare
pentru ca peste 46 – 49 de zile să devină spermatozoizi, în timp ce
spermatogoniile A0 rămân (la adult) de rezervă un timp variabil, permiŃând
relansarea activităŃii spermatogenice în anumite perioade ale anului (sezon
sexual).
Spermatogoniile A1 se divid, rezultând spermatogonii A2. Acestea (A2) vor furniza
spermatogoniile A3 (mai diferenŃiate, fiind numite spermatogonii active) precum şi
spermatogonii suşe A1 (noi), denumite spermatogonii “imobile”.
Spermatogoniile “imobile” A1 rămân în repaus până la următorul ciclu
spermatogenic, când ele vor juca rolul spermatogoniei suşe care va genera A2
apoi A3 şi A1 etc. În acest mod, spermatozoizii formaŃi vor fi întotdeauna tineri
deoarece diviziunea care dă naştere celulelor mamă este relativ recentă.
Spermatogoniile active A3 intră imediat în diviziune şi se observă 4 mitoze
succesive (la berbec şi taur, deoarece acest număr este diferit la alte specii) care
conduc la formarea succesivă de celule denumite : spermatogonii intermediare,
spermatogonii B1, spermatogonii B2 şi spermatocite primare.
La câine se consideră că există şi spermatogoniile A4, care îndeplinesc
aceleaşi roluri ca şi A3 la alte specii (Hewitt – 1998).
Există diferenŃe între modurile de clasificare a spermatogoniilor, iar la anumite
specii, se evidenŃiază trei şi nu patru tipuri de spermatogonii.
Spermatocitul primar este în realitate o spermatogonie care intră în meioză.
Această etapă a diviziunilor spermatogoniale este, în mare parte, responsabilă
de producŃia cantitativă de spermatozoizi din cel puŃin trei motive:
a) există corelaŃie pozitivă între:
- numărul total de celule somatice Sertoli, stabilit înainte de pubertate şi cel al
spermatogoniilor suşe A1 din testicul;
- numărul total de celule suşe A1 din testicul şi producŃia cotidiană de
spermatozoizi.
b) numărul de diviziuni între spermatogonia suşă A1 şi ultima generaŃie
spermatogonială este crescut şi spermatogonia A1 imobilă a liniei spermatice
următoare se izolează târziu, în plus numărul de celule fiice pe celulă suşă este
important.
c) în cursul diviziunilor spermatogoniale ( între A2 şi B2) apare un număr foarte
mare de degenerescenŃe: 2/3 din producŃia teoretică este pierdută la taur,
aproximativ jumătate la berbec sau şobolan. Aceste degenerescenŃe sunt sub
control endocrin gonadotrop.
VariaŃiile luminoase sezoniere joacă, în această privinŃă un rol important la
berbec.
A doua etapă: meioza, diviziunea spermatocitelor şi formarea spermatidelor
Spermatocitele I (2n cromozomi) provenite din diviziunea ultimei generaŃii
spermatogoniale, suferă reducerea cromatinică (prima diviziune reducŃională)
după o lungă profază meiotică şi dau naştere spermatocitelor II cu n cromozomi
care după o viaŃă foarte scurtă se divid în spermatide (a doua diviziune
ecvaŃională). Această etapă permite trecerea de la valoarea tetraploidă a
genomului (2n cromozomi sub formă de tetrade) din spermatocitele I în profază,
la valori haploide care caracterizează gameŃii. La începutul acestei etape se
produce ultima sinteză de ADN. Linia germinală şi câteva spermatocite părăsesc
progresiv compartimentul bazal al tubului seminifer pentru a intra în
compartimentul central, în interiorul barierei testiculare formate prin joncŃiunile
foarte strânse dintre membranele citoplasmatice ale celulelor Sertoli învecinate.
Un număr mare de elemente trec spre compartimentul central traversând
citoplasma sertolineană.
În stadiul leptoten, cromozomii se individualizează, apoi, în stadiul zigoten
se pliază (împachetează), în pahiten fiecare cromozom se “îngroaşă”, în diploten
se produce dispersia cromozomilor, tetradele fiind foarte evidente. În timpul
diachinezei, cromozomii foarte spiralaŃi nu sunt ataşaŃi decât prin “chiasma”. În
timpul acestor faze, mitocondriile suferă modificări importante însoŃite de
hipertrofierea cristelor.
Durata vieŃii spermatocitelor I este variabilă de la o specie la alte dar
constantă în cadrul aceleiaşi specii.
Hipofizectomia antrenează numeroase degenerescenŃe în cursul meiozei,
în special în pahiten. Administrarea testosteronului corectează parŃial efectele (în
cazul şobolanului).
Prima diviziune reducŃională conduce la spermatocite II (cu n cromozomi),
morfologic foarte diferite de spermatocitele I, fiind însă foarte asemănătoare (dar
ceva mai mari) cu spermatidele rotunde care provin din a doua diviziune
ecvaŃională.
Procesul diviziunii poate fi uneori perturbat. Astfel, s-a evidenŃiat la taurii
Charolaise prezenŃa spermatozoizilor diploizi (1,73 % din spermatozoizi
prezentând un flagel dublu sau o piesă intermediară dublă). această anomalie ar
putea fi dată de transformarea directă (în absenŃa celei de-a doua diviziuni
meiotice de maturare) a spermatocitelor secundare în spermatide. Spermatidele
pot suferi diferenŃierea în celule specializate mobile (spermiogeneza).

A treia etapă: transformarea spermatidelor în spermatozoizi

(spermiogeneza)

Spermatida provenită în urma meiozei se va transforma în spermatozoid

consecutiv unor modificări morfologice complexe.
În funcŃie de evoluŃia nucleului spermatidelor, se pot distinge trei populaŃii:
spermatidele cu nucleu rotund, spermatidele cu nucleu în alungire (oval) precum
şi cele cu nucleu alungit. La nivelul citoplasmei, spermatida “suferă” transformări
importante cu achiziŃionarea unei polarităŃi celulare, a unui aparat locomotor
precum şi a unui echipament enzimatic, fiind capabilă de a ajunge la ovocită şi
de a-i penetra citoplasma (în vederea fecundaŃiei). EvoluŃia citoplasmei
spermatidelor a fost studiată graŃie tehnicii coloraŃiei PAS (care pune în evidenŃă
glicoproteinele). A fost posibilă astfel urmărirea formării aparatului acrosomic
precum şi definirea celor 4 etape succesive, respectiv fazele Golgi, cap,
acrozomială şi de maturaŃie.
FAZA GOLGI
Este caracterizată prin formarea unor granule proacrozomale PAS-pozitive
la interiorul aparatului Golgi, confluarea granulelor într-o singură granulă
acrozomală, aderarea acestei granule rezultante la membrana nucleară precum
şi stadiile timpurii ale dezvoltării cozii la polul opus celui la care aderă granula
acrozomală. Centriolul proximal migrează foarte aproape de nucleu, unde se
presupune că formează o bază pentru ataşarea cozii la cap.
FAZA CAP
Este caracterizată prin difuzarea granulei acrozomiale aderente, pe
suprafaŃa nucleului spermatidei. Acest proces continuă până când aproape două
treimi din porŃiunea anterioară a nucleului fiecărei spermatide este acoperit de
către o membrană subŃire, alcătuită din două straturi, aderând puternic la
membrana nucleară. Pe parcursul acestei faze, componentele axonemale ale
cozii aflate în dezvoltare, formate din elemente ale centriolului distal, se alungesc
mult peste marginea citoplasmei celulare. Pe parcursul dezvoltării timpurii,
axonema este foarte asemănătoare cu structura unui cil alcătuit din doi tubi
centrali înconjuraŃi de nouă perechi de tubuli.
FAZA ACROZOMIALĂ
Este caracterizată prin modificări care survin la nivelul nucleului,
acrozomului şi cozii spermatidelor în dezvoltare. Modificările sunt facilitate de
rotaŃia fiecărei spermatide astfel încât acrozomul este direcŃionat către baza
peretelui exterior al tubului seminifer iar coada este direcŃionată spre lumen.
Modificările nucleare includ condensarea cromatinei în granule dense şi
reformarea nucleului sferoidal într-o structură alungită, plată. Acrozomul, care
este aproape aderent nucleului, de asemenea se condensează şi se alungeşte
pentru a corespunde formei nucleului. Aceste modificări ale formei nucleului şi
acrozomului par a fi modelate de către celulele Sertoli înconjurătoare.
Modificările morfologice sunt uşor diferite pentru fiecare specie, aspect care se
reflectă în particularităŃile spermatidelor şi spermatozoizilor.
Modificările în morfologia nucleară sunt însoŃite de deplasarea citoplasmei
spre capătul caudal al nucleului, unde înconjoară porŃiunea proximală a cozii în
dezvoltare. În interiorul acestei citoplasme, microtubulii se asociază pentru a
forma o cămaşă cilindrică numită manşetă , care se proiectează posterior de
extremitatea caudală a acrozomului, unde subŃiindu-se înconjoară axonema. În
manşeta cilindrică, o structură citoplasmică specializată denumită corpul
cromatoid se condensează în jurul axonemei pentru a forma structura circulară
cunoscută sub denumirea de anulus. Anulusul se formează la început lângă
centriolul proximal şi pe parcursul dezvoltării sale migrează caudal de-a lungul
cozii. Mitocondriile, care anterior au fost distribuite în citoplasma spermatidei,
încep să se concentreze în apropierea axonemei, unde formează învelitoarea
care caracterizează piesa mijlocie a cozii.
FAZA DE MATURARE
Implică transformarea finală a spermatidei alungite în celula care va fi
eliberată în tubul seminifer. Remodelarea nucleului şi acrozomului fiecărei
spermatide, iniŃiate pe parcursul fazei precedente va avea drept efect generarea
spermatozoizilor caracteristici fiecărei specii. La interiorul nucleului, granulele de
cromatină parcurg o condensare progresivă până când vor forma un material fin,
omogen care va umple în mod uniform întregul nucleu al spermatozoidului.
Pe parcursul fazei de maturare, în jurul axonemei se formează un înveliş
fibros, căptuşit de nouă fibre. Fibrele par să fie asociate separat cu nouă perechi
de microtubuli ai axonemei şi se continuă cu coloane la interiorul gâtului piesei
de legătură a spermatidei. Învelişul fibros acoperă axonema de la gât până la
începutul piesei terminale. Anulusul migrează distal de această poziŃie, adiacent
nucleului de-a lungul cozii până la un punct în care va separa piesa intermediară
de piesa principală a cozii. Mitocondriile vor fi strâns împachetate într-un înveliş
continuu, de la gât până la annulus.
În timpul ultimelor stadii ale spermiogenezei, manşeta dispare şi atunci
celulele Sertoli formează din citoplasma care rămâne după alungirea
spermatidei, un lob sferoidal denumit corpul rezidual. Acest lob citoplasmatic,
care rămâne ataşat la spermatida alungită, printr-o porŃiune îngustă de
citoplasmă, este de asemenea interconectată cu alŃi corpi reziduali prin punŃi
intercelulare care rezultă din diviziunea incompletă a celulelor germinale pe
parcursul spermatocitogenezei. Formarea corpului rezidual completează
maturarea finală, iar spermatidele alungite sunt gata pentru a fi puse în libertate
sub formă de spermatozoizi.

SpermiaŃia

Astfel este denumit procesul prin care celulele germinale sunt eliberate în
lumenul tubilor seminiferi după spermatogeneză şi spermiogeneză. Celulele
astfel puse în libertate sunt considerate a fi spermatozoizi.
Celulele Sertoli sunt asociate cu celulele germinale pe parcursul dezvoltării
acestora şi s-a evidenŃiat faptul că morfologia lor funcŃională, la unele specii
diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare atins de celulele germinale cu care sunt
asociate. Rolul celulelor Sertoli în spermatogeneză include suportul şi nutriŃia
celulelor germinale, fagocitoza elementelor îmbătrânite precum şi secreŃia
lichidelor lumenale.
Celulele Leydig au de asemenea un rol în susŃinerea spermatogenezei.
Compartimentul celulelor interstiŃiale înconjoară compartimentul tubilor seminiferi
pe care îl scaldă într-un lichid bogat în testosteron. În plus, celulele mioide care
formează limita epiteliului seminifer, contribuie la mişcările de propulsie ale
spermatozoizilor precum şi ale lichidului în tubii seminiferi. Şi celulele mioide, în
mod asemănător celulelor Leydig şi Sertoli, sunt afectate de factorii testiculari de
creştere.
Cercetarea unei secŃiuni histologice transversale prin tubii seminiferi relevă
diferite moduri de aranjare, depinzând de tipul celulei germinale, morfologia şi
stadiul de dezvoltare a acesteia, precum şi de dispunerea în straturi în lumenul
tubilor.
În orice zonă a tubului seminifer, pe secŃiune sunt evidente asocieri ale
celulelor germinale aparŃinând fiecărui tip. O porŃiune a tubului conŃinând celule
de un anume tip este învecinată cu porŃiuni conŃinând celule aflate în stadiile
precedente şi imediat următoare celor de referinŃă. Întreaga serie a acestor
asocieri este denumită ciclul spermatogen. Intervalul necesar completării unui
asemenea ciclu este definit drept durata ciclului spermatogen, reprezentând
timpul scurs între două eliberări consecutive de spermatozoizi. Acesta durează
13,8 zile la câine. Un interval mediu de 62 de zile este necesar pentru
spermatogeneză la câine. În literatură nu există informaŃii similare referitoare la
motan, dar se presupune că ar fi ceva asemănător.
Dispunerea secvenŃială în spaŃiu a celulelor în dezvoltare, pe lungimea
tubului seminifer la un moment dat este cunoscută drept valul spermatogen
(“spermatogenic wave”). Acest aranjament spaŃial poate servi eliberării constante
de spermatozoizi, reducerii congestiei care altfel ar apărea dacă spermiaŃia ar fi
simultană pe parcursul lungimii tubului seminifer, iar la modul general facilitează
maturarea spermatozoizilor precum şi transportul acestora prin tubi.
Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie
Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 6

BARIERA HEMATO – TESTICULARĂ

JoncŃiunile celulare
Tubii seminiferi nu sunt străbătuŃi de vase de sânge sau limfă. Mai mult, celulele
germinale în dezvoltare din interiorul tubilor sunt protejate de modificările chimice ale
sângelui printr-o barieră specializată în permeabilitate. Această barieră hemato –
testiculară are două componente principale: 1. bariera incompletă sau parŃială a celulelor
mioide care înconjoară tubii şi 2. legăturile de tip special dintre celulele Sertoli
învecinate.
Celulele mioide
Membrana bazală sau tunica propria care înconjoară tubii seminiferi conŃine un
strat de celule mioide contractile. La unele specii, majoritatea legăturilor intercelulare din
acest strat sunt sudate prin alipirea strânsă a membranelor celulare învecinate. Această
barieră nu este bine dezvoltată la taur, berbec sau vier, având o importanŃă limitată ca
barieră specializată în permeabilitate în testiculele animalelor de fermă.
Legăturile dintre celulele Sertoli
Principala barieră de permeabilitate dintre sânge şi testicul se consideră a fi
complexele situate la joncŃiunile dintre celulele Sertoli învecinate. Aceste joncŃiuni
Sertoli – Sertoli, situate chiar lângă baza celulelor, conŃin multiple zone de aderenŃă
(legături strânse) în care membranele opuse sunt unite. Aceste joncŃiuni blocante împart
tubul seminifer în două compartimente distincte: 1. un compartiment bazal, care conŃine
spermatogonii şi spermatocite în preleptoten, şi 2. un compartiment adluminal, conŃinând
stadiile mai avansate ale spermatocitelor şi spermatidelor, care comunică liber cu lumenul
tubilor.
În compartimentul bazal au acces liber componentele care anterior au pătruns prin
stratul celulelor mioide. Cea de-a doua barieră, compusă din joncŃiunile blocante,
demonstrează un înalt grad de permeabilitate, de la completa excludere a unor substanŃe
până la aproape liberul transfer al altora. Permeabilitatea diferenŃiată pare a fi importantă
în menŃinerea unui mediu potrivit pentru funcŃia spermatogenă a tubilor. Bariera H-T nu
doar exclude pătrunderea unor anumite substanŃe dar şi funcŃionează prin păstrarea unor
niveluri specifice ale anumitor substanŃe, precum ABP, inhibina şi inhibitori ai enzimelor.

ANTIGENITATEA SPERMATOZOIZILOR
O funcŃie importantă a barierei hemato –testiculare este izolarea imunologică a
gameŃilor în dezvoltare. ImportanŃa sa rezidă în faptul că spermatocitele, spermatidele şi
spermatozoizii sunt aproape percepute ca celule străine de către sistemul imun al
masculului adult. Deci, sechestrarea celulelor germinale în dezvoltare în spatele unei
bariere imunologice previne formarea anticorpilor împotriva propriilor celule spermatice
în organismul masculului adult.
AUTOIMUNITATEA
Imunizarea unui mascul împotriva SPE sau a unor antigeni spermatici izolaŃi determină
diferite grade de orhite autoimune precum şi întreruperea spermatogenezei. Leziunile
barierei H-T sau ale porŃiunii epididimale a canalului deferent (traumatisme sau infecŃii)
adesea generează orhite autoimune care afectează ambele testicule. Şi vazectomia poate
genera orhită autoimună. Gravitatea acesteia depinde de specie precum şi de intervalul
postoperator. În acest caz se presupune că răspunsul autoimun apare datorită destinderii
intermitente şi rupturii căilor ligaturate ceea ce va genera eliberarea SPE în cavitatea
peritoneală.
Ca rezultat al autoimunizării, concentraŃia Ac antiSPE din lichidul seminal poate fi
crescută. Ac sunt transportaŃi în spermă din plasma sanguină precum şi în secreŃia
veziculelor seminale şi a prostatei.. Aceşti Ac nu pot pătrunde în tubii seminiferi datorită
barierei H-T. Drept urmare, masculi cu tubii seminiferi normali dpdv histologic pot fi
infertili consecutiv prezenŃei Ac în lichidul seminal. Spermatozoizii care cuplează Ac pe
suprafaŃa lor pot suferi o modificare a motilităŃii precum şi imposibilitatea de a pătrunde
prin mucusul cervical. Anticorpii antispermatici pot determina aglutinarea SPE şi
formarea unor coaguli mari. Ac direcŃionaŃi împotriva SPE pot influenŃa în mod evident
fertilitatea masculului. Aceşti Ac pot fi detectaŃi cu ajutorul imunofluorescenŃei, cu
antiglobuline radiomarcate sau prin metodele care recurg la imobilizarea SPE sau la
aglutinarea lor.
Anticorpii antispermatici interferează funcŃiile SPE prin mai multe căi:
1. Ac pot interfera diferite procese interactive dintre celule, inclusiv capacitarea şi
hiperactivarea spermatozoizilor, ataşarea SPE, reacŃia acrozomului şi pătrunderea prin
ZP;
2. Ac cuplaŃi pe suprafaŃa SPE pot inhiba supravieŃuirea şi pătrunderea prin mucusul
cervical;
3. Autoanticorpii antispermatozoizi pot interfera spermatogeneza.
Cantitatea imunoglobulinelor cuplate la spermatozoizii ejaculaŃi depinde de câteva
mecanisme:
1. ConcentraŃia Ac antispermatici în secreŃiile glandelor accesorii ale masculului;
2. ProducŃia locală a Ac comparativ cu cea care transsudează din sânge;
3. Cuplarea Ac la SPE în epididim înaintea ejaculării, comparativ cu cuplarea care apare
atunci când spermatozoizii sunt amestecaŃi cu lichidul seminal;
4. Timpul scurs de la ultima ejaculare;
5. Afinitatea Ac faŃă de suprafaŃa SPE.

PATOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCUL

AfecŃiunile testiculare
Hipoplazia testiculară
stare patologică congenitală care se manifestă la pubertate
este necesară diferenŃierea faŃă de atrofie şi testiculele reduse în dimensiuni
la apariŃia hipoplaziei testiculare contribuie factorii de mediu, rasa, anomaliile
citogenetice, caracteristicile de intersexualitate şi criptorhidismul
importantă la tauri
diagnosticul nu se stabileşte doar pe baza dimensiunilor testiculare
se iau în considerare şi caracteristicile spermei, structura histologică a testiculului precum
şi datele anamnetice
dpdv microscopic, hipoplazia testiculară variază de la parŃială la difuză, putând fi uni-
sau bilaterală
în cazurile grave, tubii seminiferi sunt reduşi în dimensiuni, marcaŃi doar de celulele
Sertoli, prezentând o membrană bazală îngroşată

Criptorhidia
Testiculul nu coboară în scrot.
DehiscenŃa presupune migrarea tansabdominală (independentă de androgeni) şi
coborârea ingvino-scrotală (dependentă de androgeni), influenŃată de nervul genito-
femural şi gubernaculum
în mod obişnuit exprimare unilaterală, fiind frecvent întâlnită la vieri şi armăsari
asociată cu hipoplazia testiculară
asociat criptorhidiei, se pot evidenŃia: disgeneză cromozomială, lipsa androgenilor, a
GnRH, gubernaculum incomplet dezvoltat

DegenerescenŃa testiculară
cauză majoră a infertilităŃii la masculii tuturor speciilor
frecvenŃa creşte pe măsura îmbătrânirii
cauze: temperaturile extreme, infecŃiile sistemice, factori nutriŃionali, toxine, deficienŃe
hormonale şi excese, ocluzii vasculare, obstrucŃii ale fluxului spermatic, autoimunitatea şi
vârsta
degenerescenŃa testiculară progresează de la atrofie la stadiul de fibroză (colapsul tubilor
seminiferi)
inflamaŃia imuno-mediată a Ńesutului interstiŃial (antigeni intratubulari traversează bariera
H-T)

Procesele inflamatorii
orhitele pot debuta ca periorhite cu reacŃie inflamatorie a tunicii vaginale care implică
gradat şi testiculele
o peritonită anterioară poate reprezenta cauza obişnuită a orhitei, având în vedere legătura
dintre peritoneu şi straturile tunicii vaginale, prin intermediul inelului ingvinal
cale ascendentă (hematogenă) - traumatisme, bacterii (Brucella sp.), saprofiŃi ai căilor
genito-urinare (Actinomyces, E.coli, Haemophilus spp)
uni- sau bilaterală; inflamaŃia unui testicul poate produce modificări termice la testiculul
contralateral)

Tumorile testiculare
descrise la câini, armăsari şi tauri
tumori gonado-stromale (ale celulelor Leydig şi Sertoli)
tumori ale celulelor germinative (seminoame şi teratoame)
seminoamele exprimă un potenŃial malignizant la armăsari
la câine, tipul tumorii poate fi relativ uşor diagnosticat pe baza aspectului macroscopic al
secŃiunii
Biopsia testiculară
poate fi utilizată complementar examenului spermei pentru a determina cauza infertilităŃii
exceptând taurul, unde tunica albugineea este bogat vascularizată, se poate uşor preleva
Ńesut testicular
se recomandă tehnica transcutanată aseptică, pentru a reduce riscul infecŃiilor

Examenul spermei
calitatea spermei se apreciază pe baza volumului ejaculatului, concentraŃiei
spermatozoizilor, mobilităŃii şi caracteristicilor morfologice ale acestora
circumferinŃa scrotală (tauri)
intensitatea libidoului şi a disponibilităŃii pentru împerechere

Glandele anexe
controlul androgenilor
maturarea spermatozoizilor se desăvârşeşte în plasma seminală, sub influenŃa factorilor
constituenŃi ai acesteia
taur: disfuncŃii ale glandelor accesorii (în special ale epididimului) pot genera anumite
anomalii ale spermatozoizilor
epididimita berbecilor (Brucella ovis - coada epididimului, extinzându-se şi la alte
porŃiuni; Hemophilus agni sau Actinobacillus seminis determină inflamaŃia capului
epididimar la berbecii tineri)
seminoveziculita (adenita veziculelor seminale) taurilor generată de: Brucella,
Actimomyces pyogenes, Chlamydia spp., Mycoplasma spp., Ureaplasma diversum,
Hemophilus somnus, Streptococci, Staphylococci

AfecŃiunile penisului
hematomul - ruptura corpului cavernos sau a tunicii albugineea (intromisiune sau mişcări
copulatorii - rasele grele de tauri)
habronemiaza (Habronema spp) se dezvoltă în procesul uretral al penisului cailor,
generând o inflamaŃie semnificativă a prepuŃului şi penisului
balanita şi postita; atât penisul cât şi prepuŃul se inflamează consecutiv acŃiunii bacteriilor
şi virusurilor; de obicei apare balano-postita
neoplaziile peniene
fibropapilomul; la taur, virus papilloma; produce durere, animalele afectate refuzând
monta
carcinomul celulelor scvamoase; apare la armăsari, având aspect ulcerativ, conopidiform,
localizat pe gland sau prepuŃ
tumorile veneriene transmisibile; apar la câine, tumorile prezentând un cariotip constant
de 59 de cromozomi somatici (faŃă de cei 78 prezenŃi în mod normal la câine)

INFERTILITATEA MASCULULUI
Anamneza
• boli de tinereŃe (traumatisme torsionări)
• pubertate:
- precoce (sindrom adreno-genital)
- tardivă (sindrom Klinefelter sau hipopgonadism idiopatic)
• expunerea prenatală la DES sporeşte incidenŃa chiştilor epididimari şi a frecvenŃei
criptorhidismului
expunerea la substanŃe toxice, căldură, radiaŃii
chimioterapia exercită un efect dependent de doză, exercitând o influenŃă devastatoare
asupra epiteliului germinal
steroizi anabolizanŃi, cimetidina, spironolactona afectează ciclul reproductiv
sulfasalazina, nitrofurantoina afectează motilitatea spermatozoizilor
tratamente anterioare ale afecŃiunilor interne sau chirurgicale pot compromite temporar
funcŃia de reproducere
monorhizii - caractersitici modificate ale spermei
rezolvarea herniilor testiculare poate afecta canalul deferent şi vascularizaŃia testiculului
orice stare febrilă dereglează spermatogeneza; caracteristicile ejaculatului pot fi afectate
2-3 luni după eveniment
afecŃiuni renale, ale tiroidei, ficatului, influenŃează fertilitatea şi chiar parametrii
hormonali

Examenul clinic
semne de hipogonadism (caractere sexuale slab dezvoltate, penis, testicule, prostată,
scrot subdezvoltate, masă musculară subdezvoltată)
testicule: dacă tubii seminiferi au fost afectaŃi înaintea pubertăŃii, testiculele sunt mici şi
tari; dacă au fost afectaŃi post puberal, sunt mici şi moi
neregularităŃi ale epididimului sugerează o fostă infecŃie şi o posibilă obstrucŃie
prostată mică (deficienŃă de androgeni) sau mărită (infecŃie)
anomaliile penisului - hipospadias, curbare anormală şi fimoză
palparea scrotului (evidenŃierea varicocelului) şi a canalelor deferente (2% dintre bărbaŃii
infertili evidenŃiază absenŃa congenitală a canalelor deferente şi a veziculelor seminale)

Cauze pre-testiculare
deficienŃa secreŃiei de gonadotropin releasing factors
hiposecreŃie de FSH, LH
insuficienŃă hipofizară (tumori, procese infiltrative, intervenŃii chirurgicale, radiaŃii)
hiperprolactinemie
hemocromatoză (bărbat)
tulburări endocrine (exces de estrogeni-androgeni, glucocorticoizi, hiper- şi hipotiroidism

Cauze testiculare
anomalii cromozomiale (Klinefelter, XYY)
distrofie miotonă
anorhie bilaterală
aplazia celulelor germinale (Sertoli-cell-only syndrome)
gonadotoxine (medicamente, radiaŃii)
orhite
traumatisme
afecŃiuni sistemice (renale, hepatice)
tulburări ale sintezei ANDR sau acŃiunii acestora
criptorhidie
varicocel

Cauze post-testiculare
tulburări ale transportului spermei (congenitale, dobândite sau funcŃionale)
tulburări ale motilităŃii sau funcŃiilor SPE
• defecte congenitale ale cozii SPE
• defecte de maturare
• afecŃiuni imunologice
• infecŃii
tulburări ale funcŃiei sexuale

Diagnosticul infertilităŃii
biopsia şi radiografia testiculară
evaluarea spermei
evaluarea statusului hormonal (FSH, LH, LTH)
studierea cromozomilor
investigaŃii imunologice
testări speciale ale SPE: interacŃiunea SPE-mucus cervical, evaluarea acrozomului, testul
hipo-osmotic

Tratamentul infertilităŃii
varicocelectomia
ablaŃia adenoamelor hipofizare
terapie hormonală de substituŃie
terapia infertilităŃii de natură imunologică
tehnicile de reproducere asistată
Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie
Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 7

Endocrine Disruptors
to disrupt = a distruge, a sfărâma, a dezmembra, a submina, a dizloca, a sparge
Rachel Carson - 1962 - Silent Spring
Theo Colborn, Diane Dumanovski and John Peterson Myers - 1996, Dutton Press - Our
Stolen Future: Are We Threatening Our Fertility, Intelligence and Survival ?
Sheldon Krimsky – 2000 – Hormonal Chaos : The Scientific and Social Origins of the
Environmental Endocrine Hypothesis. John Hopkins University Press, Baltimore, MD

SISTEMUL ENDOCRIN

Sistemul endocrin acŃionează ca un sistem de mesaje chimice care asigură comunicarea în

întregul organism. Asigură controlul şi reglarea funcŃiilor organismului, în mod special a
creşterii şi dezvoltării
Hormonii - în concentraŃii mici induc efecte semnificative
- generaŃi de creier, tiroidă, gonade şi alte glande endocrine, eliberaŃi în fluxul sanguin
care îi poartă la organele - Ńintă, unde activează şi reglează anumite funcŃii
Sistemul este dirijat de la nivelul hipofizei, care acŃionează ca un centru de control,
indicând ovarelor sau tiroidei când şi câŃi hormoni să producă şi să elibereze
- hipofiza este în acord fin cu hipotalamusul, care acŃionează ca un termostat, solicitând
hipofiza să intensifice producŃia, să o diminueze sau să o suprime
Toate aceste mesaje induc câte un feed-back, menŃinând toate componentele
organismului în funcŃiune şi acŃionând ca un întreg
De asemenea, hormonii ghidează dezvoltarea sistemului nervos şi al celui
imunitar al copilului
În acelaşi timp, hormonii programează funcŃionarea corespunzătoare a organelor
şi Ńesuturilor precum ficat, rinichi, musculatură; aceste procese de reglare sunt cruciale în
perioada timpurie de dezvoltare a copilului
Hormonii tirodieni sunt esenŃiali pentru funcŃia neurologică normală, deficienŃele acestor
hormoni pe parcursul perioadei fetale sau copilăriei ducând la retardare mentală,
pierderea auzului şi probleme logopedice
Chiar în cazul unui IQ normal, copii care au suferit deficienŃe ale hormonilor tiroidieni
sunt predispuşi la probleme de înŃelegere a limbajului, dificultăŃi de învăŃare şi
memorizare, precum şi comportament hiperactiv
 SUBSTANłELE CHIMICE INTERFEREAZĂ ACESTE SISTEME
ESENłIALE DE REGLARE
Endocrine Disruptor = orice substanŃă exogenă care generează efecte adverse asupra
sănătăŃii unui organism integru, sau asupra descendenŃilor acestuia, consecutiv
modificărilor induse în funcŃia endocrină
Endocrine Disruptor = orice substanŃă care poate interfera funcŃia hormonală normală
majoritatea sunt substanŃe sintetice, liposolubile, reprezentate de pesticide sau chimicale
de uz industrial
• pesticidele includ compuşi cloruraŃi (DDT), toxafen şi keponă
• compuşii industriali includ PCB (bifenoli policloruraŃi), fenoli şi dioxine
• caracteristicile comune sunt reprezentate de persistenŃa îndelungată în mediu şi
organisme, fiind mai degrabă liposolubile, decât hidrosolubile

Hormono-mimetice
substanŃe chimice care acŃionează în organism ca şi hormonii normali
DES (dietilstilbestrol), administrat în anii `50 şi `60 pentru a preveni avorturile la femei
fiicele mamelor tratate cu DES au manifestat o incidenŃă crescută a unei forme rare de
cancer şi a endometriozei
fii mamelor tratate cu DES au înregistrat o frecvenŃă crescută a criptorhidiei,
hipospadiasului, iar ca adulŃi, oligospermie

Hormono-blocante
interferează funcŃionarea naturală a hormonilor
substanŃele blocante se cuplează la aceiaşi receptori proteici ca hormonii, fără a stimula
însă vreo acŃiune
aceste substanŃe doar blochează calea hormonilor, împiedicându-i să-şi transmită
mesajele
DDE (metabolit al DDT) a blocat acŃiunea TEST, conducând la apariŃia penisurilor
subdimensionate la aligatorii din Lake Apopka, Florida

Hormono-declanşatoare
substanŃe chimice care interferează prin cuplarea la receptorii proteici, dar mai apoi
declanşează un răspuns anormal în celulă
aceste substanŃe declanşatoare generează creşterea la momentul nepotrivit, modificări ale
metabolismului sau sinteza unor produşi diferiŃi
dioxina şi derivaŃii săi
dioxina acŃionează printr-un proces asemănător celui declanşat de un hormon, generând
însă răspunsuri complet noi

AcŃiuni demonstrate ale EDs

La masculii animalelor de laborator, expunerea la Eds a determinat influenŃarea factorilor
TGF = transforming growth factor şi NT3 = neurotropin
de creştere produşi la nivel local (T
family of factors), cu acŃiune paracrină asupra creşterii şi dezvoltării testiculare.
Studiile au demonstrat că factorii din mediu, exercitând acŃiune de tip estrogenic (ex.
metoxiclor) sau anti-androgenică (ex. vinclozolina) afectează fertilitatea masculilor
perturbând acŃiunea neurotropinelor sau a factorilor de creştere. Mai mult, a fost
evidenŃiat efectul metoxiclorului asupra generaŃiei F1. Mamele expuse au generat masculi
afectaŃi de o funcŃie spermatogenică scăzută şi de un grad ridicat al apoptozei
spermatozoizilor.
Femelele de hamster supuse acŃiunii DES (dietilstilbestrol) sau 17β estradiolului, au
demonstrat la nivelul uterului o activitate hiperplazică intensificată şi un nivel ridicat al
apoptozei. Studiul a dovedit că DES este un EDs perinatal mai activ decât E2. Expunerea
perinatală la estrogeni a generat un “estru persistent”, caracterizat prin lipsa ovulaŃiei şi
ovare chistice care au secretat cantităŃi mari de E2, şi puŃin sau deloc P4. Fenomenul
răspunsului estrogenic deviant la nivelul uterului femelelor de hamster expuse perinatal la
DES include atât amplificarea creşterii celulare cât şi apoptoza celulelor epiteliale
endometriale, procesul fiind generat de dezechilibrul exprimării anumitor oncogene
implicate în controlul proliferării celulare.
EExxppuunneerreeaa iinn uutteerroo la dioxine, PCBs şi DDT a generat organisme animale cu fertilitate
redusă, anomalii neurologice şi alte deficienŃe.

Contaminarea cu EDs
• contaminarea primară cu EDs (dioxină, PCBs) are loc prin intermediul hranei (în
special carne şi peşte contaminate cu niveluri scăzute ale acestor chimicale)
• peştele care provine din regiuni puternic contaminate poate purta în grăsimea sa
concentraŃii superioare celor evidenŃiate în carnea de vită, porc sau pui
• sursa contaminării o reprezintă arderea deşeurilor clorurate, scăpările din
procesele industriale sau pesticidele care ajung accidental în rezervele de hrană
• chimicalele de uz industrial ajung în hrană din emisiile în aer sau atunci când
resturile deversate în mediu sunt ingerate de peşti, vite, porci, pui sau alte animale
domestice
• emisiile de gaze de la crematoare sau alte procese de ardere (dioxină, PCBs)
• pesticide aplicate pe recolte, care rămân pe acestea sau ajung în hrană
• apă potabilă contaminată cu EDs sau provenită din scurgeri din recipiente de
plastic

heringi care formează perechi de acelaşi sex şi abandonează ouăle

vulturi care nu mai manifestă comportamentul de clocire şi-şi neglijează puii
scăderea dramatică a populaŃiilor de vidre
cocoşi feminizaŃi
miei născuŃi orbi
scăderea populaŃiei de urşi albi
delfinii eşuaŃi şi focile moarte pe coastele Atlanticului, Mediteranei

contaminarea cu EDs poate genera fenomene asemănătoare celor declanşate de steroizii

sexuali, afectând negativ sănătatea şi capacitatea reproductivă a organismelor
expunerea la EDs poate contribui la declanşarea cancerelor hormono-dependente (de
sân, prostată sau testiculare), a tulburărilor funcŃiei de reproducere la masculi, în mod
special prin scăderea numărului spermatozoizilor din ejaculat şi a volumului acestuia
se consideră că aceste efecte sunt mediate prin intermediul proteinelor specifice
cunoscute drept RECEPTORII PENTRU ESTROGENI, ANDROGENI, HORMONI
TIROIDIENI ŞI DIOXINĂ
eeffeeccttuull d
doozzeelloorr ssccăăzzuuttee
1997: Whelshons et al. Este necesar ca DOAR o mică proporŃie (5-10%) a
receptorilor să fie ocupaŃi pentru a induce un răspuns. Nagel et al (1997) au arătat că 2
ppb de BISFENOL A administrate şoricioaicelor gestante sunt suficiente pentru a induce
hipertrofia prostatei la descendenŃi. Doza era de 25.000 mai mică decât cea de 50 mg/kg,
recunoscută drept NOAEL (No Observed Adverse Effects Level)
1997: Colerangle and Roy au arătat că o doză de BISFENOL A de 30 de ori mai
mică decât cea stabilită de Comunitatea Europeană a determinat un efect profund asupra
activităŃii proliferative a glandei mamare la şobolan
1998: Vom Saal şi col. consideră că datele anterioare sugerează că o tulburare a
dezvoltării organelor reproductive fetale ar putea surveni în cazul în care mama
însărcinată consumă zilnic, timp de o săptămână, cantităŃile de BISFENOL A care se
găsesc în mod oobbiişşnnuuiitt în conserve sau produse alimentare încălzite în recipienŃi de
policarbonat.

Evidence of Reproductive Endocrine Effects in Women with Occupational Fuel and

Solvent Exposures. Susan R. Reutman et al. Environmental Health Perspectives 2002;
110:805-811
Hidrocarburile (HC) din combustibili şi solvenŃi
63 femei din U.S. Air Force: aerul expirat, urină
toluenul şi benzenul - cele mai frecvent izolate în aerul expirat
femeile cu cea mai ridicată expunere la HC au avut cele mai scăzute niveluri ale LH
se presupune că unii compuşi ai combustibililor şi solvenŃilor acŃionează ca
destabilizatori endocrini

Semen quality and reproductive endocrine function in relation to biomarkers of lead,

cadmium, zinc and copper in men. Telisman S et al. Environmental Health Perspective
2000; 108:45-53
149 muncitori sănătoşi care lucrau cu plumb
Lucrătorii cu Pb: densitate şi motilitate scăzută, % crescut de SPE anormali, E2 crescut
Cd corelat pozitiv cu % SPE anormali, nivelurile crescute ale LH şi TEST şi LTH scăzută
Pb şi Cd acŃionează asupra testiculelor inducând o deficienŃă relativă de Zn sau
interferând distribuŃia acestuia
Zn indispensabil producerii, maturării şi viabilităŃii SPE

Testicular cancer and occupational exposures with a focus on xenoestrogens in polyvinyl

chloride plastics. Ohlson CG, Hardell L. Chemosphere 2000; 40:1277-1282
cancerul testicular şi activitatea în fabricarea PVC
de 6x mai mulŃi bărbaŃi cu seminom, între cei care au lucrat în industria PVC-ului
substanŃele de înmuiere pe bază de ftalaŃi, utilizate în fabricarea PVC, au fost identificate
ca având toxicitate testiculară şi acŃiune endocrin destabilizatoare la animale

The PBDEs: An emerging environmental challenge and another reason for breast-milk
monitoring programs. Hooper K., McDonald TA. Environmental Health Perspective
2000; 108:387-392
PBDEs (polybrominated diphenyl ethers) sunt reziduuri prezente în mase plastice, spume
şi textile. Nefiind legate la produsele plastice, sunt eliberate în timp, contaminând mediul
interior şi cel exterior
PBDEs par a fi carcinogene, EDs şi toxice pentru dezvoltarea sistemului neuronal
PBDEs au fost asociate cu limfomul ne-Hodgkin la om, cancere la rozătoare şi
dezechilibrarea homeostaziei hormonilor tiroidieni

Endocrine Disruptors Block Sperm Function. Fraser R.L et al., Global Pesticide
Campaigner (Volume 12, Number 2), August 2002.
Spermatozoizii expuşi la acŃiunea EDs se maturează prea rapid şi ratează întâlnirea cu
ovocita, sau dacă ajung, nu o mai pot fecunda. Cercetătorii au arătat că suspensionarea
spermatozoizilor de şoarece în soluŃii cu concentraŃii scăzute de EDs (care acŃionează ca
pseudo-estrogeni) s-a caracterizat prin maturare foarte rapidă şi eliberarea prematură a
enzimelor necesare pătrunderii prin ZP. Între produsele testate s-au aflat şi ftalaŃii,
substanŃe chimice de tip EDs, utilizate ca agenŃi de înmuiere pentru multe produse din
mase plastice (chiar şi instrumentar medical), deodoranŃi, loŃiuni sau lacuri de unghii.

PROBLEME:
1. Toate organismele păsărilor, animalelor şi oamenilor contemporani au fost
EXPUSE.
2. Experimentele pe animale de laborator au demonstrat că expunerea la EDs are
impact la doze mult mai scăzute decât cele care au putut fi imaginate pentru a fi
luate în considerare.
3. Mult mai multe căi şi sisteme guvernate de către hormoni – poate chiar TOATE
sistemele mediate de mesaje chimice sunt actualmente considerate a fi vulnerabile
la acŃiunea EDs.
4. Tot mai mulŃi compuşi chimic se dovedesc a avea acŃiune de tip EDs.
5. Sfera efectelor asupra sănătăŃii omului a fost lărgită prin luarea în considerare a
efectelor expunerii organismului adult asupra dezvoltării din perioada intrauterină
6. Metodele toxicologice tradiŃionale, de evidenŃiere a curbei doză-efect, s-au
dovedit ineficace pentru studierea EDs.
Analogie funcŃională între semnalizarea endocrină realizată de E2 şi cea simbiotică
realizată de luteolină (flavonă).
SUS: ovarul secretă 17β E2, molecula de semnal care activează aparatul transcripŃional
controlat de ER (receptorii ptr E2), în asociere cu un fragment specific de ADN (ERE –
estrogen response element), acŃiunea desfăşurându-se în celula Ńintă pentru E2 (de ex.
celula uterină).
JOS: rădăcina lucernei secretă luteolina în solul înconjurător. Aceasta constituie semnalul
care activează aparatul transcripŃional controlat de proteina de cuplare pentru NodD şi
fragmentul de ADN răspunzător de recunoaştere, conŃinut în regiunea promotoare a genei
Ńintă. Asocierea luteolină-NodD activează transcripŃia mai multor gene bacteriene
responsabile de „nodulaŃia” realizată în rădăcina plantelor. În nodulaŃie se vor adăposti
bacteriile furnizoare de azot (simbioză).
Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie
Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 8

CONTRACEPłIA

Controlul funcŃiei de reproducere la căŃea

• metode chirurgicale (ovariectomia, ovariohisterectomia, ligatura
oviductelor)
• metode hormonale (estrogeni, progestageni)
• metode imunologice (imunizări pasive sau active)

Ovarian Remnant Syndrome

prezenŃa estrului în primul an consecutiv OVARIECTOMIEI (până la 3 ani post
operator)
Ńesutul ovarian care rămâne consecutiv unei ovariectomii incomplete se
chistizează şi poate cauza manifestările specifice estrului
stump pyometra (piometrul bontului uterin) – la 20% dintre femelele
ovariectomizate (Okkens şi col., 1981) ; la 58-71% dintre femelele cu piometru,
este prezent şi Ńesut ovarian funcŃional
frotiul vaginal indică prezenŃa E2, şi a Ńesutului ovarian (sau are aspect tipic
anestrului, la femelele castrate BINE)
la animalele de companie NU se admite că suprarenalele pot produce suficient
estrogen pentru a genera estrul
nivelul crescut al LH arată că femela a fost castrată (lipseşte inhibiŃia exercitată
de ovare)
determinări hormonale (P4 şi E2) trei săptămâni consecutiv (2 X săpt) ; P4 peste
1 ng/ml sau E2 peste 40 pg/ml indică prezenŃa Ńesutului ovarian
DD faŃă de vaginite, infecŃii are tractului urinar, estrogeni exogeni

Structura analogilor diferă de cea a hormonilor naturali

• legătura dintre hormonii naturali şi receptorii acestora este tranzitorie
• analogii hormonali nu sunt întotdeauna uşor inactivaŃi iar fixarea lor pe
proteinele sanguine de transport sau pe receptorii Ńesuturilor Ńintă se poate
prelungi pe o perioadă anormală
• fixarea analogilor hormonali pe proteinele sanguine de transport al
hormonilor naturali poate afecta grav echilibrul hormonal

Principalele efecte cunoscute ale analogilor hormonali

• corticoizii
• progestagenele
• estrogenii
• androgenii
 • analogi ai GnRH

Deşi sunt insuficient caracterizate efectele iatrogene ale analogilor

hormonali, au fost evidenŃiate câteva efecte certe asupra funcŃiei de reproducere.

Corticoizii
Reprezintă medicamente mult prea uşor utilizate în medicina veterinară,
având avantajul de a induce rapid o ameliorare spectaculoasă a stării animalului.
Din păcate, pe termen mediu sau lung, pot apărea grave efecte secundare care
compromit notabil funcŃia de reproducere. În practică, la femele, anestrul se
prelungeşte anormal. La masculi, chiar dacă în general libidoul se păstrează,
adesea se constată o scădere a volumului ejaculatului, numărul şi mobilitatea
spermatozoizilor fiind considerabil diminuate.
Repercusiunile corticoterapiei asupra funcŃiei de reproducŃie se datorează
combinaŃiei exercitate de câteva dintre efectele acesteia asupra echilibrului
neurohormonal:
InhibiŃia directă a câtorva etape ale steroidogenezei gonadale, precum ar fi
transformarea colesterolului în androgeni şi aromatizarea estradiolului;
CompetiŃia cu progesteronul la nivelul situsurilor de fixare pe CBG (Cortisol
Binding Globulin), proteinele lor comune de transport sanguin. Corticoizii
provoacă o eliberare anormală de progesteron şi în mod indirect, întreŃin o
inhibiŃie centrală a activităŃii gonadale.
AcŃiunea inhibitoare asupra funcŃiei tiroidiene care contribuie de asemenea
la activitatea gonadală: sistemul nervos central reacŃionează la efectele
corticoizilor prin frânarea activităŃii tiroidiene. Hipotiroxinemia stimulează secreŃia
prolactinei, ea însăşi inhibitoare a steroidogenezei la nivelul transformării
colesterolului în progesteron. Acest ultim efect poate contribui la ginecomastie.
Pe termen mediu, corticoizii provoacă inhibarea producŃiei suprarenale, iar
cortizolul este indispensabil activităŃii gonadale: pertubarea steroidogenezei
conduce la o producŃie anormală de estradiol care provoacă atât la masculi cât şi
la femele hipogonadism, iar la femele, în mod curios nu se observă nici o
manifestare estrală iar anestrul indus de către corticoizi se poate prelungi timp de
câteva luni. La masculi, este posibil ca hiperestradiolemia şi hipotestosteronemia
induse de către corticoizi să activeze producerea inhibinei de către celulele
Sertoli. Această cibernină anti-FSH perturbă steroidogeneza.
Administrarea corticoizilor unei femele gestante poate provoca un avort prin
suferinŃă fetală sau o parturiŃie prematură. La naştere, micuŃii pot prezenta o
atrofie corticosuprarenală care creşte riscul mortalităŃii neonatale. De asemenea,
trebuie reamintit că administrarea corticoizilor pe parcursul gestaŃiei creşte
frecvenŃa tarelor ereditare.
Efectele secundare ale corticoizilor nu sunt generate nici de forma
farmacologică, nici de posologie.
Progestagenele

Utilizarea progestagenelor este de asemenea foarte răspândită, acestea

fiind folosite în vederea contracepŃiei la căŃea sau pentru anumite efecte cutanate
la specia felină. În plus faŃă de activitatea lor antiestrogenică, progestagenele
acŃionează şi la nivel central inducând perturbaŃii neurohormonale şi metabolice
care mimează un anabolism de gestaŃie. Se observă efecte variabile, în funcŃie
de individ, cel mai adesea regăsindu-se o hiperreactivitate corticosuprarenală, o
hiperinsulinemie (cu riscul diabetic consecutiv), o hipersecreŃie de hormon de
creştere (care poate conduce la acromegalie cu producŃie anormală de Ńesut
conjunctiv), o hipotiroidie şi un efect natriuretic.
Astfel, insulina este recunoscută drept hormon activ în zona hipotalamică,
influenŃând eliberarea GnRH şi a LH. De asemenea, insulina reprezintă un factor
care influenŃează activitatea ovariană prin inducerea receptorilor pentru LH în
granuloasă, contribuind prin aceasta la modularea ovulaŃiei.
Factorii de creştere asemănători insulinei (IGFs – Insulin-like Growth
Factors) reprezintă mediatori importanŃi ai creşterii, lactaŃiei şi reproducŃiei. În
cadrul acestei familii de citokine, IGF1 joacă un rol important. Astfel, IGF1 este
un mitogen puternic pentru celulele epiteliale mamare, putând influenŃa şi
apoptoza acestui tip de celule. De asemenea, IGF1 poate fi un puternic
stimulator al steroidogenezei în granuloasă precum şi în celulele luteale.
Roberts şi col. (1997) au arătat că sistemul IGF poate regla funcŃia
hipotalamo-hipofizară şi că ansamblul hipofizar al IGF1 poate fi reglat de către
hormonii ovarieni şi hipotalamici. Drept urmare, componentele circulante sau
local produse ale sistemului IGF pot asigura un mecanism prin care modificările
în statusul metabolic al animalelor pot fi percepute la nivelul axului hipotalamo-
hipofizo-ovarian în vederea reglării funcŃiei de reproducŃie.
GH (hormonul de creştere) este cunoscut şi drept hormonul somatotrop
(STH), datorită efectului său stimulator asupra celulelor organismului. STH
acŃionează şi asupra tiroidei. Efectele sale includ: intensificarea sintezei proteice
în toate celulele organismului; intensificarea mobilizării acizilor graşi din grăsimi
precum şi intensificarea utilizării acizilor graşi în vederea producerii energiei;
scăderea gradului de preluare a glucozei din organism.
La femelele gestante s-a încercat în numeroase ocazii suplimentarea
secreŃiei gonadale prin administrarea progestagenelor. Acest tratament trebuie
utilizat cu multă precauŃie. Trebuie să ne asigurăm că avem de-a face într-adevăr
cu o hipoprogesteronemie şi că avortul este inevitabil. De fapt, progestagenele
pot nu doar să perturbe interrelaŃiile naturale existente între corpul luteal –
unitatea fetoplacentară – hipotalamus/hipofiză, ci şi să acŃioneze asupra
dezvoltării fetale şi să inducă malformaŃii osoase sau anomalii ale organelor
reproductive (intersexualitate, hipertrofie clitoridiană).
Progestagenele pot în egală măsură să inducă şi o eliberare excesivă de
cortizol (prin competiŃia de cuplare la nivelul CBG), care provoacă imediat o
hipercortizolemie (risc de avort, de inhibiŃie gonadală, tulburări ale
metabolismului general) iar secundar, induc o inhibare a axului corticosuprarenal
care poate sta la baza unui hipocortizolism, iar apoi, a unui hipogonadism.
Estrogenii

Câinele are reputaŃia uneia dintre cele mai sensibile specii la estrogeni,
datorită gravelor aplazii medulare iatrogene puse în evidenŃă consecutiv
administrării acestora. Se cunosc destul de puŃine asupra efectelor pe termen
mediu şi lung exercitate asupra reproducătorilor (iar la specia felină, aceste
aspecte sunt şi mai puŃin cunoscute). Estrogenii sunt prin excelenŃă
antiandrogeni (prin diminuarea sintezei şi acŃiunii acestora). Este
nerecomandabilă aplicarea unor asemenea tratamente pentru limitarea
temporară a libidoului la animalele destinate reproducŃiei. În fapt, chiar dacă
câinelui îi revine rapid libidoul la normal, spermatogeneza poate fi grav
perturbată timp de 5 – 10 luni. În plus, estrogenii pot avea consecinŃe negative
asupra aspectului pielii, cu consecinŃe nefaste asupra expoziŃiilor sau a alegerii
reproducătorilor.
La femele, se pare că avorturile induse cu ajutorul estrogenilor nu provoacă
grave tulburări hormonale pe termen mediu. Din păcate, funcŃia reproductivă este
adesea compromisă prin efectele directe ale estrogenilor asupra organelor
genitale, soldate cu metrite sau piometru. De aceea este preferabil să nu se
utilizeze estrogenii pentru tratamentul galactoreei care însoŃeşte pseudogestaŃia,
ci să se prefere analogii dopaminei (care diminuează secreŃia prolactinei),
deoarece estrogenii induc în câteva zile sinteza prolactinei şi a receptorilor săi
mamari. Ca atare, lactaŃia nu este total blocată ci se re-declanşează mult mai
puternic.
Reproducătorii sunt practic expuşi riscurilor administrărilor repetate şi
prelungite de estrogeni, chiar dacă aceste tratamente sunt destinate acestor
animale excluse de la reproducŃie tocmai datorită problemelor lor (probleme
cutanate, incontinenŃă urinară, “circumanaloame” sau tulburări ale prostatei).
La carnivorele domestice, riscul neoplaziilor induse prin administrarea
estro- progestativelor este puŃin cunoscut, deoarece anchetele epidemiologice
sunt dificil de realizat şi carnivorele nu pot fi utilizate modele animale în
cancerologie. Dar cunoştinŃele acumulate la alte specii precum şi evidenŃierea
receptorilor specifici în anumite tumori mamare canine, permite supoziŃia
conform căreia tratamentele cu analogi steroidieni sunt susceptibile de a favoriza
procesele tumorale.

Androgenii

În ultimii câŃiva ani androgenii sunt foarte folosiŃi drept anabolizanŃi care
facilitează creşterea animalelor ameliorând şi performanŃele câinilor de sport. În
scurt timp se constată grave tulburări secundare: hipogonadism (absenŃa ciclului
la femele, azospermia la mascul), oprirea bruscă a creşterii prin calcificarea
precoce a cartilajelor de conjugare, naşterea unor descendenŃi intersexuaŃi.
Analogi ai GnRH
Încercarea de a induce ovulaŃia prin intermediul analogilor GnRH s-a
dovedit puŃin mulŃumitoare la carnivorele domestice. Deşi s-au obŃinut unele
rezultate, nu s-a impus nici un protocol. Studiile au relevat faptul că nu atât
cantitatea secretată cât ritmul de secreŃie controlează funcŃia de reproducere:
creşterea, apoi descreşterea ritmului de secreŃie a GnRH induce hipogonadism.
Insuficienta cunoaştere a acestui subiect rămâne larg întâlnită în cazul
carnivorelor mici şi trebuie subliniat faptul că administrarea intempestivă a
analogilor GnRH poate genera efecte inverse celor scontate, de la un anumit
punct putând fi folosite drept contraceptive subtile.
Este nepotrivită punerea în discuŃie a renunŃării la utilizarea analogilor
hormonali, dar prescrierea acestora trebuie făcută cu moderaŃie şi discernământ:

buna cunoaştere a limitelor de utilizare şi respectarea acestora;

prevenirea proprietarilor asupra eventualelor efecte iatrogene;

exercitarea unei supravegheri pe termen scurt şi mediu;

a nu se administra mai mulŃi analogi hormonali simultan.

Efecte secundare generate de administrarea contraceptivelor

• producŃia anormală a GnRH
• inhibarea axului Hipotalamo-Hipofizo-Adrenal
• tulburarea metabolismului glucozei
• generarea neoplaziilor mamare
• favorizarea producerii piometrului

Controlul funcŃiei de reproducere la mascul

• Chirurgical (orhiectomia, vazectomia)
• Hormonal (androgeni, progestageni, androgeni + progestageni, steroizi
anabolizanŃi,
anti-androgeni)
• Imunologic (generarea anticorpilor anti-gonadotropine, anti-GnRH, anti-
spermatici)

Administrarea steroizilor în scop contraceptive

• testosteron, enantat de testosteron
• androgeni administraŃi oral
• progestageni (ciproteron acetat)
• MAP + testosteron
ContracepŃia la câine
• androgeni
• MAP (medroxi-acetat de progesteron)
• propionat de testosteron (rezultate proprii)
• injectarea intratesticulară a glicerolului, a argininei zincate
• imunizarea antispermatică (rezultate proprii)
La bărbat, contracepŃia vizează:
• inhibarea producerii SPE în testicule
• interferarea funcŃionalităŃii spermatozoizilor în epididim
 • întreruperea transportului spermei prin canalul deferent
• prevenirea depunerii spermei după ejaculare
• prevenirea interacŃiunii SPE-ovocit în tractul genital femel
OMS (date din 2001)
• recunoaşte două contraceptive pentru bărbat
• un tratament de 3 luni, vizând administrarea lunară a butanoatului de
levonorgestrel + buciclat de testosteron sau doar a buciclatului de
testosteron
• ocluzionarea canalului deferent prin metode nechirurgicale

Utilizarea canalului deferent în contracepŃie la bărbat

A. Vazectomia
• în ultimii 30 de ani, 40 de milioane de bărbaŃi (India)
• nu afectează libidoul, sistemul cardio-vascular şi nu generează cancer de
prostată sau testicular
• vazectomie fără bisturiu (pensă hemostatică specială)
• vazectomia nu este întotdeauna reversibilă (vazo-stomia)
B. Dispozitive intra-vazale
Firul intravazal ( nylon sau mătase chirurgicală)
• Succes temporar, complet reversibilă
• NU conferpă sterilitate totală
Firele de Cupru
• În metodele ocluzive, SPE se acumulează în epididim şi declanşează
unele reacŃii imunologice, determinând creşterea titrului Ac anti SPE. Titrul
crescut al Ac poate fi cauza ratei scăzute a G consecutiv procedurilor de
restaurare a canalului deferent
• Firul de Cu induce modificări de natură toxică în enzimele acrozomiale
• Cu înlocuieşte zincul din acrozom
• La animale, firele de Cu determină decapitarea SPE generând infertilitate
• În timp, scade eficacitatea procedurii, datorită eroziunii firelor de Cu
Dispozitiv electric intravazal
• crt. el. modifică membrana acrozomială a SPE, sau crt. el. omoară SPE
• Grafit-aluminiu înglobat în teflon, inclus în canalul deferent
• Infertilitate la şobolan, reversibilă după deconectarea firului
Valva de control BIONYX
• Dispozitiv în formă de T, din aur, care se montează în lumenul canalului
deferent şi are un canal central care poate fi deschis/închis, pentru a
permite/împiedica trecerea SPE
• Agrafe de tantaliu, plasate pe scrot, care să comprime canalul deferent
(câine – nu este complet eficientă; iepure) – scoaterea lor este dificilă şi
nu se restabileşte fertilitatea integral
InjecŃii transcutanate
Chimiosterilizarea
• CombinaŃie de cianoacrilaŃi, la 600.000 de bărbaŃi; agent sclerozant, se
solidifică în 20 de secunde
• 96% azoospermie şi 99% prevenire sarcinii
 • Sterilizare reversibilă; are aprobarea OMS
• AlŃi agenŃi sclerozanŃi
Dopuri injectabile
• Elastomeri poliuretanici – 98% prevenirea sarcinii timp de 5 ani după
injectare
• Dopul poate determina ruperea canalului deferent
• Gumă siliconică formată in situ – nu interferează semnificativ fiziologia
canalului deferent şi după scoaterea dopului, mucoasa se regenerează şi
permite trecerea SPE

MALE CONTRACEPTION INFORMATION PROJECT 2006

ww.NewMaleContraception.com

SUA – 2% dintre femei fac un avort anual

Europa de vest – 1% dintre femei fac anual un avort
SUA - 20% dintre femei au primul copil înainte de a împlini 20 de ani
disponibile: plasturele contraceptiv, inelul contraceptiv, dispozitivele intrauterine
multe femei nu suportă efectele secundare
prezervativul – eficienŃă de 985 (totuşi, generează 15% sarcini nedorite) bărbaŃii
le resping deoarece reduc senzaŃiile
MOR la naştere UNA din ŞASE femei (în Afganistan, Angola, Malawi, Nigeria,
Sierra Leone), faŃă de UNA la 29.800 (SUEDIA)

VAZECTOMIA – unul din şase americani în vârstă de peste 35 ani

500.000 de americani fac vazectomie în fiecare an
teoretic este reversibilă – 30% din cazuri se soldează cu sterilitate permanentă
schimbarea opticii şi a tradiŃiilor culturale – bărbaŃii devin dornici să îşi
CONTROLEZE fertilitatea
Olanda, Noua Zeelandă – 50% dintre familiile de peste 35 de ani – vazectomia

E2 din pilule determină creşterea concentraŃiei SHBG (sex hormone binding

globulin), care nu cuplează doar estrogenii ci şi hormonii tirodieni
Efectul înrăutăŃeşte situaŃia celor 5 – 15% femei care suferă de tulburări ale
tiroidei, sau a căror tiroidă funcŃionează la limită
Aceste modificări subtile ale stării generale şi metabolismului energetic trec
neobservate, îndeosebi datorită faptului că SHBG nu se analizează în cadrul
testelor pentru tiroidă
SHBG cuplează şi testosteronul – femeile îşi pierd libidoul
PILULA CONTRACEPTIVĂ a deceniului şase conŃinea de ŞAPTE ori mai mult
ESTROGEN şi de ZECE ori mai mult PROGESTAGEN decât în formulele
actuale

ContracepŃia la femei
Plasturele – E2 şi P4 (se schimbă săptămânal – 3 săptămâni, una pauză)
Diafragma – se inseră pe cervix – se adaugă spermicid (eficient 2 ore)
Lunelle – injecŃie lunară (E2 + P4) – eficienŃă de 99%
ContracepŃia de urgenŃă (120 ore post coital) – scurtcircuitează reglarea
hormonală
Spermicide – geluri, spume, supozitoare
Ligaturarea oviductelor
NICIUNA dintre metode nu previne STD (bolile cu transmitere sexuală)
Disciplina de reproducţie obstetrică şi ginecologie
Anul VI medicină veterinară

CURSUL nr. 1

LACTAłIA

Dezvoltarea glandei mamare

Instalarea pubertăŃii – consecutiv fiecărui estru – creştere şi proliferare a
canalelor galactofore – stimularea exercitată de ESTROGENI.

GestaŃie – primele 4 luni – E2 în cantităŃi crescute – sistemul galactofor se

dezvoltă.
GestaŃie – a doua jumătate – predomină P4 – stimulează formarea lobulilor
Ńesutului alveolar (acinii), loc al secreŃiei lactate. Acest proces se intensifică până
la momentul parturiŃiei.
Dezvoltarea mamelei – LTH, STH, ACTH, hormoni tiroidieni.

Ugerul vacii capabil să producă lapte cam de pe la ½ a G; avort L VII – există

suficient Ńesut alveolar ca să rezulte cantităŃi scăzute de lapte.

Lactogeneza

Modificările statusului hormonal peripartal:

• E2 cresc la sfârşitul G;
• P4 scade treptat şi se “prăbuşeşte” cu 24-48 de ore antepartum;
• Corticoizii cresc foarte mult în preajma parturiŃiei;
• LTH creşte cu 4-6 zile înaintea parturiŃiei.
Progesteronul :
• a stimulat dezvoltarea alveolară în G avansată;
• prin scăderea sa bruscă, a permis creşterea LTH;
• blochează receptorii mamari pentru cortizol; prin scăderea P4, cortizolul
poate acŃiona asupra glandei mamare.

EjecŃia laptelui
• Laptele secretat în Ńesutul alveolar se acumulează în canalele şi sinusurile
galactofore precum şi în cisterna galactoforă (80%).
• EjecŃia – OCITOCINA.
Ocitocina (OT)
• Eliberarea OT – stimuli de la receptorii senzoriali din uger, mameloane şi
organele genitale, fiind şi rezultatul sunetelor şi reflexelor asociate cu
suptul sau mulsul.
• OT – viaŃă biologică scurtă, sub 2 minute – NECESARĂ
RESTIMULAREA.
• OT – eliberată sub formă pulsatilă.
 INDUCEREA ARTIFICIALĂ A LACTAłIEI

Posibilă în cazul mimării statusului hormonal peripartal şi a modificărilor glandei

mamare
METODA A
• InjecŃie combinată (10 mg benzoat de estradiol şi 100 mg
P4) în zilele 0, 3, 6, 9, 12, 15, 18, 21, 24, 27 şi 30.
• În zilele 31 şi 32, 20 mg dexametazon i.m.
• Din ziua 10, femelele trebuie duse la standul de muls, ugerul
trebuie masat şi aparatul de muls aplicat scurt timp.
• Producerea laptelui poate începe înaintea sfârşitului
tratamentului sau până la o săptămână după terminarea sa.

METODA B
• InjecŃie combinată, repetată la 12 ore (benzoat de estradiol
0,05 mg/kg şi P4 0,125 mg/kg), 7 zile consecutiv ( 14 injecŃii
în total).
• 20 mg beta sau dexametazon în zilele 18, 19 şi 20.
• Masajul ugerului şi muls, precum la metoda “A”.

REZULTATE :
• Aproximativ 20% din tratamente nu reuşesc.
• ProducŃia de lapte este aprox. 70% din cea aşteptată.
• Fertlitatea ulterioară este normală.
• Unele vaci- simptome de nimfomanie, pe parcursul tratamentului cu E2.

INDICAłII :
Vaci cu producŃie bună, dar care nu au devenit G, să rămână în efectiv, ca
să poată fi folosite în continuare la reproducŃie, în anul următor (dacă
fătările sunt grupate pe sezoane).

Pentru a menŃine în efectiv vacile bune producătoare care sunt infertile sau
posibil sterile, mai degrabă decât a recurge la înlocuiri costisitoare.

Venkatramaiah şi col., 1993 – Vet.Bulletin vol.63, nr.5, p 511, rezumat 3378 –

Lactation induction by hormonal treatment in infertile bovines.

8 vaci infertile – tratate fie cu PRID, fie cu norgestomet implant, timp de 7 zile şi
0,1 mg estradiol benzoat/kg în 2 doze separate, 7 zile consecutiv. Au fost de
asemenea injectate cu 6 µg reserpină/ kg sau 100 mg largactil/kg în zilele 14 şi
16 consecutiv tratamentului iniŃial, şi 8 mg dexametazon/ kg în zilele 18 şi 20.
Consecutiv suprimării P4, s-a masat ugerul de 2 ori/zi. Mulsul manual a fost
iniŃiat în ziua 21. LactaŃia a fost indusă la toate animalele (1 a murit). Estrul a
fost indus la 6 din cele 8 femele, iar 3 dintre ele au rămas gestante.
INDUCEREA LACTAłIEI

Croker B.A. et al – 2003 – Induced Lactation – If Approved, Would it be

Economical ?
Inducerea lactaŃiei: 7 zile consecutiv, prin 2 administrări zilnice a câte 0,05 mg/kg
corp E2 şi 0,125 mg/kg corp P4
DEXametazon 0,05 mg/kg în ziua a 14-a
MULSUL se începe în ziua a 15-a
Studiu realizat pe vaci reformă, sub supravegherea FDA, cu 17 zile de aşteptare
pentru lapte şi 53 de zile pentru carne, după ultima administrare de progesteron
în studiu au fost incluse vaci care au avut cel puŃin 250 de zile de lactaŃie, un
nivel de minim 8400 litri lapte pe 305 zile de lactaŃie
vacile au fost înŃărcate timp de 60 de zile, apoi indusă lactaŃia
inducerea a fost considerată reuşită dacă producŃia de lapte a depăşit 15 litri de
lapte/zi în săptămâna a 7-a de lactaŃie
lactaŃia a fost indusă la 87% din vacile tratate (28 din 32)
vacile au produs în medie 25 de litri de lapte pe zi

Magliaro A.L. et al – Induced Lactation in Nonpregnant cows: Profitability and

response to Bovine Somatotropin – 2004, J Dairy Sci 87:3290-3297
Includerea BST în protocoalele de inducere a lactaŃiei ar putea avea următoarele
efecte:
1. creşterea procentului de vaci care produc lapte din totalul vacilor tratate
2. creşterea cantităŃii de lapte produse pe parcursul lactaŃiei
3. reducerea efectelor negative ale anotimpului (scurtarea zilei lumină)
asupra proporŃiei vacilor la care se induce lactaŃia din totalul celor tratate,
precum şi asupra producŃiei de lapte
Studiul a arătat că administrarea BST după protocolul de inducere sporeşte
nivelul producŃiei de lapte cu 17,8% (28,4 litri / zi, faŃă de martor – 24,1 litri /zi)
protocolul de inducere s-a bazat pe 7 zile de E2 +P4 şi muls începând din ziua a
18-a
dpdv economic, vacile cu lactaŃie indusă (vaci negestante) au fost comparate cu
primiparele (la producŃia de lapte), rezultând la vacile induse (şi tratate cu BST)
un profit de 1966 USD per lactaŃie, comparativ cu primiparele (1446 USD)
utilizarea BST este profitabilă

Utilizarea hormonului de creştere (GH, somatotrop, bST) pentru sporirea

producŃiei de lapte
• GH este hormonul galactopoietic principal la vacă, fiind în mod curent
utilizat pentru creşterea producŃiei de lapte
• tratarea vacilor cu bST creşte nivelul producŃiei de lapte cu 10 – 40%, prin
afectarea mamogenezei şi lactogenezei
GH acŃionează prin:
• intermediul IGF 1 (“axul GH – IGF 1)
 • stimulează sinteza hepatică de IGF1 (creşte nivelul circulant) precum şi
sinteza mamară a IGF1
• modificări metabolice (modificarea repartiŃiei nutrienŃilor disponibili)
• GH favorizează ANABOLISMUL glandei mamare şi CATABOLISMUL
extra-mamar
• scăderea nivelului de asimilare a glucozei şi intensificarea producerii
lactatului în muşchi favorizează creşterea producŃiei de lapte şi a
conŃinutului acestuia în grăsime, proteină şi lactoză la vacile tratate cu
bST.

InfluenŃa nivelului producŃiei de lapte asupra metabolismului şi funcŃiei de

reproducere în perioada puerperală
• ProducŃii mari de lapte (peste 6500 l/lactaŃie) = necesar ridicat de energie
• INEVITABIL (ingesta/producŃia de lapte) apare NEB (bilanŃ energetic
negativ)

• Amplitudinea NEB : producŃia de lapte şi apetitul peripartal

NEB reduce pulsatilitatea LH în perioada postpartală, amânând prin aceasta

reluarea activităŃii ovariene (Lucy -2001)
NEB generează şi un bilanŃ proteic negativ:
• Ficatul – neoglucogeneză; nivel scăzut al glucozei = AC.PROPIONIC
puŃin disponibil
• Ficatul utilizează CARBOHIDRAłI din aminoacizi glucogeni, asiguraŃi prin
PROTEOLIZĂ
• Scade disponibilitatea AA necesari sintezei hepatice a apoproteinelor
(transportorii TAG spre glanda mamară, pentru lapte)
ConsecinŃe:
• Starea ficatului – modificarea sintezei hepatice a IGF
• IGF – rol important în creşterea şi dezvoltarea foliculară
• Tulburări ale creşterii şi dezvoltării foliculare, implicit ale ovulaŃiei şi
ciclicităŃii sexuale

FRECVENłA MAMITELOR ŞI PIERDERILE DATORATE MAMITELOR

• 14% cazuri irecuperabile (incurabile)
• 8% lapte necorespunzător (mamitic sau cu reziduuri de antibiotice)
• 8% cheltuieli medicaŃie, asistenŃă veterinară, examene de laborator
• 70% pierderi în producŃie (lapte, parametri reproductivi)
FIECARE compartiment afectat, suferă următoarele pierderi (scade producŃia de
lapte):
• 9% , dacă există 500.000 - 1.000.000 celule / ml lapte (mamită subclinică)
• 18% , dacă există peste 1.000.000 celule / ml lapte (mamită clinică)
• 37% , atunci când sunt peste 5.000.000 celule / ml lapte
• pierderile unuia dintre compartimente nu sunt compensate de celelalte
compartimente !!!
Laptele mamitic are un conŃinut redus de grăsimi, cazeină şi lactoză
Reziduurile de antibiotice, pericol pentru persoanele alergice

Etiopatogenia mamitelor :
PredispozanŃi :
• producŃiile mari de lapte
• mulsul incomplet
• retenŃia laptelui
• edemul mamar
FavorizanŃi:
• excesul proteic
• subalimentaŃia şi dezechilibrele nutriŃionale
• subinvoluŃia şi infecŃiile uterine
Glanda mamară se apără prin :
• mecanismul umoral (imunitatea moştenită)
• imunitatea dobândită
apărarea celulară cuprinde: macrofage, limfocite şi neutrofile
aspecte genetice :
• selecŃia pe baza SCC scăzut
• SCC scăzut - creşte riscul mamitelor
• corelaŃie pozitivă între nivelul crescut al producŃiei de lapte şi frecvenŃa
mamitelor
• selecŃia pe baza aspectelor clinice (mamite) inclusă în programul de
selecŃie în Ńările scandinave (evidenŃă naŃională)
vacile în purperium sunt imunocompromise :
• stresul indus în mod fiziologic de lactogeneză
• numărul scăzut al neutrofilelor capabile de fagocitoză
• răspunsul inflamator întârziat
• capacitatea redusă a neutrofilelor de a anihila bacteriile
InfecŃia mamară se produce:
• ascendentă (galactoforă) - flora microbiană pătrunde prin canalul papilar
în sinusul galactofor
• descendentă (hematogenă) - endometrite sau TBC
• limfatică - leziuni cutanate
factori antibacterieni din lapte:

SPECIFICI
• imunoglobulinele
– ag. opsonizanŃi
– previn colonizarea cu bacterii
– neutralizează toxinele
– pătrund în uger pe parcursul procesului inflamator

NESPECIFICI
• complementul
• lizozimul
• sistemul lactoperoxidază - tiocianat
 • lactoferina

Cauzele insucceselor tratamentelor în mamite :

1. Diagnosticul tardiv, determinat de : (a) supravegherea insuficientă a
efectivelor şi competenŃa redusă a îngrijitorilor şi
(b) debutul insidios, adesea inaparent.
ConsecinŃa - instituirea tratamentului după relativ mult timp de la debutul bolii.
2. Folosirea unor medicamente inactive sau în doze insuficiente, precum şi
rezistenŃa germenilor faŃă de substanŃele folosite (utilizarea insuficientă a
antibiogramei şi a diagnosticului bacteriologic).
3. ExistenŃa unor focare infecŃioase profunde, neafectate de medicaŃia utilizată.
4. Suspendarea timpurie a tratamentului după dispariŃia semnelor clinice
(inflamaŃia locală şi normalizarea secreŃiei), înainte de a se fi produs “sterilizarea”
mamelei (recidive).
5. Nerespectarea tehnicilor de terapie (este cauza cea mai frecventă de
apariŃie a mamitelor micotice).
6. MenŃinerea în efectiv a vacilor purtătoare de germeni (mai multe mamite în
aceeaşi lactaŃie sau mamite cronice purulente) şi mulgerea lor împreună cu
femelele sănătoase.
Tratamentul mamitelor cronice :
• parenchimul mamar grav lezat şi înlocuit cu Ńesut conjunctiv (fibroză şi
scleroză mamară).
• OBIECTIV: distrugerea florei bacteriene, pentru a nu mai disemina infecŃia
• pierderi prin agalaxia compartimentului afectat şi hipogalaxia celor
sănătoase
• afectată producŃia vacilor după a 3-a lactaŃie (când scade posibilitatea
înlocuirii Ńesutului glandular secretor).
Tratamentul mamitelor subclinice :
• acoperit (toate sferturile mamare, la toate vacile)
• selectiv al vacilor (toate compartimentele la vacile care au unul sau mai
multe sferturi afectate)
• selectiv al compartimentelor infectate (doar sferturile pozitive la testele
paraclinice)

Profilaxia mamitelor la vacă

• controlul periodic al vacilor, în special după fătare, de 2 ori în primele 30
de zile p.p.
• examenul laptelui prin teste rapide (CMT)
• numărarea celulelor somatice din lapte
• cunoaşterea momentului apariŃiei mamitei (repaus mamar sau lactaŃie) şi
tratamentele precedente
• echipamentul de muls şi funcŃionarea sa
• igiena mulsului (curăŃirea instalaŃiei de muls şi a mamelei, toaleta şi
asepsia mamelei înainte şi după muls, corectitudinea cu care se face
mulsul).
 • pentru fiecare efectiv, plan coerent, a cărui îndeplinire se verifică periodic

• tratarea corectă a mamitelor clinice şi a celor subclinice (în cazul creşterii

frecvenŃei lor, se impune tratarea întregului efectiv în repaus mamar)
determină scăderea semnificativă a frecvenŃei mamitelor în efectiv
• tratarea corespunzătoare a afecŃiunilor genitale şi a celor podale
Vaccinarea:
• nr. mare al agenŃilor patogeni precum şi heterogenitatea lor
• specificitatea: corespunzător împotriva UNUI ag. patogen, nu şi a altuia
• Ig pătrund în uger DOAR după declanşarea mamitei
• vaccin care stimulează diapedeza polimorfonuclearelor în infecŃiile
intramamare
Imunomodulatorii:
• levamisolul
• Propionibacterium acnes
• complexele cazeinei
• citokine inductoare ale secreŃiei de interferon
alte soluŃii :
• stimularea rezistenŃei prin determinarea gl. mamare să producă proteine
protectoare străine sau peptide antibacteriene (prin transgeneză)
• Finlanda - vaci puse să producă LF umană în lapte, au avut un SCC foarte
scăzut în laptele lor şi au făcut foarte rar mamite
Programe de combatere a mamitelor
• se includ toate măsurile enunŃate la profilaxie
• se pune accent pe prevenirea apariŃiei noilor infecŃii pe parcursul lactaŃiei
precum şi pe eliminarea în perioada de repaus mamar a celor subclinice
Congresul de Buiatrie (1996) - “Programul în cinci puncte”
• imersia mameloanelor
• tratamentul total în perioada înŃărcării
• curăŃenia şi acŃiunea corectă a maşinii de muls
• reformarea vacilor
• tratarea cazurilor clinice
În adăpost, trebuie avut în vedere că:
• paiele se asociază cu un număr crescut al streptococilor
• rumeguşul sau surcelele favorizează mamitele acute cu germeni coliformi
• o pantă a pardoselii de 2-3% reduce acumularea urinei şi a apei
• ventilaŃia corespunzătoare asigură menŃinerea uscată a adăpostului şi a
aşternutului
• se recomandă evitarea aglomeraŃiei şi a efectivelor mult prea mari
Referitor la creşterea rezistenŃei organismului femelei
• se va investiga ce anume favorizează pătrunderea germenilor pe canalul
papilar
• alimentaŃia favorizează rezistenŃa (vitamina E şi Seleniul stimulează
activitatea macrofagelor)
• imunizarea împotriva Streptococcus uberis (Anglia) şi Staphilococcus
aureus (SUA) generează un succes limitat
 Scăderea numărului de celule somatice duce la scăderea incidenŃei
mamitelor şi pe scăderea numărului de celule se bazează întregul complex de
măsuri profilactico - curative

Mamitele la alte specii :

• cabaline (durata lactaŃiei)
• ovine - caprine (infecŃioase)
• suine (sindromul MMA)
• canide (lactaŃia nervoasă şi mamitele induse de “înŃărcarea intempestivă”)