Moromeții

Marin Preda
Romanul ,,Moromeții" de Marin Preda este alcătuit din două volume
publicate la doisprezece ani distanță unul de altul: primul în 1955 și al doilea 1967. Romanul
prezintă destrămarea unei familii de țărani dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliștea-Gumești.
Titlul ,,,Moromeții", așază tema familiei în centrul romanului, o altă temă
fiind criza comunicării, absența unei comunicări reale între Ilie Moromete și familia sa.
Perspectiva narativă obiectivă se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete în
volumul I și Niculae în volumul II) ca și prin aceea a informatorilor ( personaje-martor ai
evenimentelor, pe care le relatează ulterior altora).
Primul volum este structurat în trei părți, cu acțiune concentrată, care se
desfășoară pe parcursul verii, cu trei ani înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război
Mondial. Prima parte, de sâmbătă seară până duminică noaptea conține scene importante
precum: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana lui Iocan, hora. Partea a
doua se desfășoară pe parcursul a două săptămâni și începe cu plecarea lui Achim cu oile la
București. Partea a treia, de la seceriș până la sfârșitul verii, se încheie cu fuga feciorilor.
Simetria compozițională este dată de cele două referiri la tema timpului. La
început, aparent îngăduitor: ,,timpul era foarte răbdător cu oamenii; viața se scurgea fără
conflicte mari", la final devine necruțător și intolerant căci: ,,timpul nu mai avea răbdare".
Un triplu conflict va destrăma familia Moromete. Este mai întâi dezacordul
dintre tată și cei trei fii ai săi din prima căsătorie: Paraschiv, Nilă și Achim, izvorât dintr-o
modalitate diferită de a înțelege lumea.
Cel de-al doilea conflict izbucnește între Moromete și Catrina, soția lui.
Moromete vânduse în timpul secetei un pogon din lotul soției, promițându-i că va trece casa
pe numele ei. Nu se ține de cuvânt și, nemulțumită, Catrina își găsește inițial refugiul în
biserică, iar mai târziu, în volumul al doilea, îl părăsește.
Al treilea conflict se desfășoară între Moromete și sora lui, Guica, care și-ar
fi dorit ca fratele văduv să nu se recăsătorească. În felul acesta ea ar fi rămas în casă, ar fi avut
grijă de gospodărie şi de copii și nu era singură la bătrânețe.
Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete și fiul cel mic,
Niculae. Copilul își dorește cu ardoare să meargă la școală, în timp ce tatăl, care trebuie să
plătească taxele, îl ironizează: ,, altă treabă n-avem noi acuma! Ne apucăm să studiem", sau
susține că învățătura nu-i aduce niciun beneficiu.
 Acțiunea primului volum este structurată pe mai multe planuri narative.În
prim- plan se află Moromeții, o familie numeroasă, măcinată de nemulțumiri mocnite. Țăran
mijlocaș, Moromete încearcă să păstreze întreg pământul familiei pentru a-l transmite apoi
băieților. Aceștia își doresc însă independență economică și se simt nedreptățiți că, după
moartea mamei lor, tatăl se însurase cu altă femeie, Catrina și că are încă trei copii: pe Tita,
Ilinca şi Niculae. Îndemnați de sora lui Ilie, Maria Moromete, proreclita Guica, cei trei pun la
cale un plan distructiv pentru familie: să ia oile și caii din vânzarea cărora ar obține un capital
pentru a incepe viața la oraș. Până la urmă planul le reușește, iar Moromete este nevoit să
vândă din nou o parte din pământ pentru a plăti foncierea, rata de la bancă și taxele de
școlarizare ale lui Niculae.
Planurile secundare completează acțiunea romanului: boala lui Boțoghină,
revolta țăranului sărac Țugurlan, familia chiaburului Tudor Bălosu, dragostea dintre Polina și
Birică.
Există în primul volum câteva secvențe narative de mare profunzime. Scena
cinei este considerată de Ovid Crohmălniceanu: ,,prima schiță a psihologiei Moromeților". Ilie
Moromete pare a domina o familie formată din copii proveniți din două căsnicii, învrăjbiți din
cauza averii. Așezarea la masă sugerează evoluția conflictului. Cei trei frați vitregi, Paraschiv,
Nilă și Achim stăteau în partea dinafară a tindei, ca și când ar fi gata în orice clipă să se ridice
de la masă și să plece. De partea cealaltă a mesei, lângă vatră, stătea întotdeauna Catrina,
avându-i landă ea pe ai ei, pe Tita, Ilinca și Niculae, copii făcuți cu Moromete. Moromete
stătea” parcă deasupra tuturor" pentru că locul lui era pragul celei de-a doua odăi de unde îi
stăpânea cu privirea pe fiecare.
O altă secvență cu valoare simbolică este cea a tăierii salcâmului.
Moromete taie salcâmul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fără a vinde pământ sau
oi. Tăierea salcâmului, duminică în zori, în timp ce în cimitir femeile își plâng morții,
prefigurează destrămarea familiei și a satului tradițional: ,,Grădina, caii, Moromete însuși
arătau bicisnici".
În volumul al doilea, structurat în cinci părți, acțiunea se concentrează
asupra a două momente istorice importante: reforma agrară din 1945 și transformarea
socialistă a agriculturii. Conflictul dintre tată și fii trece în planul al doilea, iar vechea imagine
a lui Moromete este distrusă, fiind înlocuită de o alta, lipsită de glorie. Autoritatea lui
Moromete în sat se diminuează, foștii lui prieteni au murit sau l-au părăsit, iar cei noi( Nae
Cizmarul, Costache al Joachii, Giugudel) îi par mediocri.
 Moromete se apucă de negoț, treburile îi merg bine, câștigă bani frumoși,
dar îl retrage pe Niculae de la școală pe motiv că ,,nu-i aduce niciun beneficiu". Destrămarea
familiei continuă, iar băieții cei mari ajunși la București nu o duc nici ei prea bine: Paraschiv
lucra ca sudor la tramvaie, Nilă era portar la un bloc, iar Achim avea un mic magazin
de ,,Consum alimentar".
Romanul se încheie zece ani mai târziu. Niculae a devenit inginer horticol
și s-a căsătorit cu o fată din sat, iar la înmormântarea tatălui află de la Ilinca, sora lui ,că
acesta se stinse încet, fără a fi suferit de o boală. În finalul romanului tatăl și fiul se impacă în
visul băiatului.
Personaj exponențial, prototip al țăranului patriarhal, Moromete este numit de Nicolae
Manolescu ,,cel din urmă țăran".
În concluzie, ,,Moromeții" de Marin Preda este un roman al deruralizarii
satului, ce surprinde dramatica iluzie a protagonistului că viața își poate continua cursul în
tiparele tradiționale, în timp ce istoria modifică relațiile de la nivelul vieții de familie și de la
nivelul comunității rurale. 1006