Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Chimică și Biotehnologii

Beta-apo-8′-carotenal (C 30)
E 160e

Profesor coordonator: Student:

Ș.l. dr. ing. Trăistaru Alexandra-Iustina
Ioana POPA

Anul 2022-2023
 CUPRINS

CUPRINS........................................................................................................................................2

Introducere...................................................................................................................................3
Descriere/informații despre materia primă în care se găsește colorantul natural........................3
Metabolismul β-apocarotenoidelor - Similaritate cu metabolismul retinoizilor..........................5
Concluzii......................................................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................7
Introducere

Vitamina A este un termen general pentru compușii înrudiți structural care au activitate
funcțională a retinolului.Sinteza de novo a carotenoidelor provitaminei A are loc aproape
exclusiv în plante și în unele microorganisme, cum ar fi algele și ciupercile.Vitamina A
alimentară poate fi obținută în două forme majore: vitamina A preformată (retinol și esteri
retinilici) și carotenoizi de provitamina A (β-caroten, α-caroten și β-criptoxantina). Vitamina A
preformată este prezentă în produsele de origine animală, cum ar fi ficatul, ouăle și produsele
lactate. În schimb, sursele de hrană vegetală (în mare parte fructele și legumele) reprezintă
aportul semnificativ de carotenoizi de provitamina A din dietă. Cartofii dulci și dovleacul, de
exemplu, furnizează cantități mari de α-caroten; portocalele, papaya și ardeii sunt surse excelente
de β-criptoxantina; iar morcovii, dovleceii și legumele cu frunze închise sunt surse importante de
β-caroten[3].

β-Carotenul este un precursor excelent al vitaminei A și prezintă această activitate a provitaminei

A deoarece are două inele β-ionone nesubstituite, precum și numărul și poziția corectă a
grupărilor metil în lanțul său lung de hidrocarburi. Două enzime importante, β-caroten 15,15′-
oxigenaza (BCO1) și β-caroten 9′,10′-oxigenaza (BCO2), catalizează scindarea oxidativă a β-
carotenului pentru a produce metaboliți activi biologic (Fig. 1). BCO1, localizat în citosol,
scindează β-carotenul pentru a da două molecule de retină, care pot fi transformate în acid
retinoic (RA) sau retinol. Pe de altă parte, BCO2, localizat în mitocondrii, scindează β-carotenul
pentru a produce β-iononă și β-apo-10′-carotenal, care pot fi transformate în retină de către
BCO1. Peroxidazele și lipoxigenazele au fost sugerate ca enzime care ar putea cataliza formarea
de β-apocarotenoide, altele decât β-apo-10′-carotenal. Apocarotenoidele se formează, de
asemenea, neenzimatic prin oxidare chimică în timpul procesării și gătirii alimentelor sau în
țesuturi în condiții de stres oxidativ[3].

Descriere/informații despre materia primă în care se găsește colorantul

natural
B-Apo-8’carotenal este unul dintr-o serie de carotenoizi sintetizați de Isler şi colab. (1956) care
prezintă interes pentru industria alimentară pentru utilizare ca colorant alimentar portocaliu.
Acest carotenoid apare în natură și a fost izolat din portocale, mandarine și spanac de Winterstein
și colab. (1960).Mai mulți investigatori (Euler și colab., 1938; Glover și Redfearn, 1954)au
demonstrat că apocarotenalul posedă activitate de vitamina A. Marusich (1960), folosind
biotestul USP de creștere curativă a șobolanului, a demonstrat că apocarotenalul are aproximativ
70% din activitatea provitaminei A de p-caroten; astfel, potența vitaminei A a apocarotenalului
este echivalentă la aproximativ 1.166.900 UI per gram[1].

Mecanismele exacte de formare a β-apocarotenoidelor, altele decât β-apo-10′-carotenale și

retiniene, din β-caroten și alți carotenoizi consumați în dietă de oameni nu sunt pe deplin
înțelese. Cu toate acestea, acești produse de clivaj excentric sunt prezenți într-o dietă bogată în
carotenoizi. Harrison și colegii au identificat câțiva β-apocarotenoizi în pepeni galbeni și pepeni
cu pulpă portocalie. Cantitățile de β-apo-8′-carotenal, β-apo-10′-carotenal, β-apo-12′-carotenal,
β-apo-14′-carotenal și β-apo-13-carotenonă detectate prin HPLC -MS au fost aproximativ 1,5%
de β-caroten în ambii pepeni. În plus, laboratorul nostru are dovezi că acești β-apocarotenoizi
sunt prezenți în dovleac, cartofi dulci și dovleac galben la aproximativ 2,5, 0,4 și, respectiv, 3%
din β-caroten (M. K. Fleshman și E. H. Harrison, observații nepublicate). Astfel, este posibil ca
β-apocarotenoidele să fie absorbite direct din dietă. Cu toate acestea, există cunoștințe limitate
despre biodisponibilitatea și absorbția intestinală a acestora.[3]

Beta-Apo-8’-carotenal (Fig. la) a fost obținut inițial prin oxidarea beta-carotenului (Karrer și
Solmssen, 1937). A fost sintetizat de Riiegg et al. (1959)) și a fost izolat din cojile de portocală
de Winterstein et al. (1960). Thommen (1962) l-a găsit în cojile a 6 soiuri de portocale si, in
cantități mult mai mici, în sucul de 4 din aceste soiuri. beta-Apo-8’-carotenal a fost propus recent
ca nou colorant alimentar(Bauernfeind și Bunnell, 1962)[2].

Figura 1.β-8'-carotenal
Acest carotenoid, dacă este prezent, ar apărea în fracțiunea IIA împreună cu monolii în
distribuție în contracurent cu sistemul hexan-99% metanol. O cromatogramă mixtă asupra
magneziei beta-apoX-carotenalului sintetic și a fracțiunii mono 1 din carotenoide din suc de
portocale Valencia, folosind 0,3% etanol în hexan ca agent de eluare inițial, a arătat că banda
roșie a beta-apo-8’-carotenalului este eluată cu puțin mai mult decât de două ori viteza benzii de
criptoxantină roșu portocaliu și puțin mai rapid decât banda galbenă a hidroxialfa-caroten[2].

Fracțiunile IIA din cele patru extracte de coajă au fost cromatografiate în mod similar. Niciun
betaapo-S’-carotenal nu a fost găsit în nicio soluție de coajă de portocală. Benzile mai roșii au
fost obținute mult sub criptoxantina cu ambele fracții de mandarine. Clementine a avut un maxim
principal la 450 rnp, cu inflexiuni la 476 și 427, și un &s-peak la 331 rnp, în hexan. Maximele
soiului Dancy erau aproape identice. Într-o cromatogramă mixtă pe magnezia benzii de
Clementină și beta-apo-8’-carotenal sintetic, nu a fost observată nicio separare.În toate cele patru
coji s-a găsit mult mai mult beta-citraurină decât beta-apo-S’-carotenal.[2].

Un studiu recent a urmărit formarea și absorbția β-apocarotenoidelor la oameni sănătoși intubați

intragastric și intraduodenal și hrăniți cu o masă de test bogată în lipide care conține 20 mg de
[13C-10]-β-caroten. Fracțiunile de lipoproteine bogate în digesta, plasmă și trigliceride au fost
izolate timp de 7 ore. În conținutul gastric și duodenal, s-au format de-a lungul timpului cantități
mici de [13C]-β-apocarotenali, fără a fi detectați β-apocarotenoli sau acizi β-apocarotenoici
marcați. De așteptat, fracțiile de plasmă și TRL au conținut [13C]-p-caroten, [13C]-retinil
palmitat și [13]-retinol. Nu s-au detectat β-apocarotenoli/carotenon, β-apocarotenoli sau acizi β-
apocarotenoici marcați. Astfel, acest studiu sugerează, de asemenea, că nu există fie o absorbție
intestinală semnificativă, fie o degradare foarte rapidă a β-apocarotenalelor în celulele
intestinale. Un rezultat final izbitor al acestui studiu: β-apo-13-carotenona nativă (adică,
neetichetată) a fost observată în probele de plasmă postprandială și a jeun de la toți subiecții.

Analizele atente și sensibile ale plasmei umane pentru β-apocarotenoide discutate recent
dezvăluie un fapt surprinzător – și anume că doar câțiva β-apocarotenali cu lanț lung (>20 C),
carotenoli și acizi carotenoici sunt detectați chiar și atunci când subiecților li se administrează un
o doză orală unică mare (20 mg) sau chiar doze zilnice mai mari (30 mg) de β-caroten timp de 4
săptămâni. În contrast izbitor, β-apo-13-carotenona (18 C) se găsește în cantități mici (0,5–1 nM)
în plasma tuturor indivizilor, chiar și a celor cu diete cu conținut scăzut de carotenoizi.
Concluzionăm că β-apo-13-carotenona provine în principal din scindarea oxidativă a legăturii 13,
14 C=C a retinoizilor 20 C, de exemplu, retinol, esteri retinilici, acid retininic și retinoic[4].

Metabolismul β-apocarotenoidelor - Similaritate cu metabolismul retinoizilor

O serie de studii efectuate în anii 1960 și 1970 s-au concentrat pe metabolismul și activitatea in
vivo a vitaminei A a β-apocarotenoidelor, în primul rând a β-apocarotenalelor, deoarece la acel
moment, nu era clar dacă calea relevantă de conversie a β-carotenului în vitamina Un (retinian) a
implicat clivaj central al moleculei la legătura 15, 15′ sau clivaj(e) excentric(e) în altă parte.
Bagdon şi colab. a administrat câinilor doze mari de β-apo-8′-carotenal și a găsit atât acidul
carotenal, cât și β-apo-8′-carotenoic în urină după 14 zile. Un studiu cuprinzător al lui Ganguly et
al. a arătat că atunci când β-apo-8′-carotenal a fost hrănit atât la șobolani, cât și la găini, sângele
și țesuturile conțineau carotenal, cantități mici de carotenol și cantități mai mari de acid
carotenoic. Olson şi colab. a administrat o singură doză orală de β-apo-8′-carotenal la oameni.
Metaboliții observați în ser au fost acidul β-apo-8′-carotenoic, β-apo-8′-carotenolul, β-apo-8′-
carotenil palmitatul și cantități foarte mici de β-apo-8′-carotenalul administrat. Astfel, se pare că
atât oamenii, cât și animalele oxidează cu ușurință β-apo-8′-carotenal alimentar în acid β-apo-8′-
carotenoic, îl reduc la β-apo-8′-carotenol și îl esterifică pe acesta din urmă în β- palmitat de apo-
8′-carotenil.

Studii mai recente au explorat soarta metabolică a β-apo-10′-carotenalului, produsul major al

clivajului excentric catalizat de BCO2 al β-carotenului. Grupul von Lintig a arătat în mod clar că
șoarecii WT și BCO1 nul, dar nu BCO2 nul sau dublu mutant acumulează β-apo-10′-carotenol,
în principal sub forma sa esterificată, și acidul β-apo-10′-carotenoic în ficat atunci când este
hrănit cu β-caroten ca unică sursă de vitamina A în dietă. Ei arată, de asemenea, că LRAT
catalizează esterificarea apo-10′-carotenolului prin utilizarea microzomilor RPE ca sursă a
enzimei în testele in vitro. Studiile de mai sus arată că unele dintre β-apocarotenalele cu lanțuri
laterale mai lungi decât retiniene pot fi, cum ar fi aceasta din urmă, oxidate sau reduse la acizii β-
apocarotenoici sau β-apocarotenolii corespunzători. Rămâne de stabilit dacă aceleași enzime care
efectuează acești pași în metabolismul retinoidului catalizează aceste reacții.

Există, de asemenea, dovezi recente pentru formarea metabolică a 5,6-epoxizilor β-

apocarotenolilor. Când celulele Caco2 au fost incubate timp de 1 oră cu β-apo-8′carotenal,
compusul a fost în mare parte transformat în acid β-apo-8′-carotenoic și într-un metabolit
identificat ca 5,6-epoxi-β-apo-8′ -carotenol. Celulele utilizate nu exprimă BCO1 și nici nu
esterifică retinolul decât dacă sunt suplimentate cu acizi grași exogeni. Experimentele identice cu
β-apo-10′-carotenal au condus la producerea de 5,6-epoxi-apo-10′-carotenol și a unui metabolit
minor care este probabil dihidro-β-apo-10′-carotenol. 5,6-epoxidarea β-apocarotenoidelor imită
astfel aceeași soartă metabolică cunoscută pentru retinoizi. Nu se știe dacă sunt implicate
aceleași enzime.

Având în vedere asemănările nu prea surprinzătoare în metabolismul retinian (β-apo-15-

carotenal) și al β-apocarotenalului cu lanț mai lung, este tentant să se speculeze că cei din urmă
ar putea acționa ca inhibitori competitivi ai metabolismului primilor. Astfel, producția excesivă
de β-apocarotenoide (de exemplu, sub stres oxidativ) ar putea astfel perturba în mod direct
homeostazia retinoizilor.

Deoarece multe dintre enzimele care metabolizează retinolul, retinianul și acidul retinoic
utilizează preferabil substraturile retinoide legate de o proteină specifică de legare a retinoidului,
determinarea afinităților β-apocarotenoidelor față de RBP este importantă. Există dovezi că β-
apo-10′-carotenolul legat de RBP4 este preluat și esterificat de celulele care exprimă STRA6 și
LRAT, deși la o rată mult mai redusă decât retinolul legat de RBP[4].
Concluzii
Retinoizii sunt o subclasă de β-apocarotenoide, care se disting din punct de vedere chimic prin
lungimea lanțului lateral de polienă și starea de oxidare a carbonului terminal (de unde „lungul și
scurtul” din titlu). Ambele sunt formate și metabolizate de două dioxigenaze de scindare
carotenoide găsite la vertebrate, inclusiv la oameni. Polimorfismele ambelor enzime la om sunt
asociate cu boli importante. O varietate de β-apocarotenoide se găsesc în alimente, iar nivelurile
lor pot crește prin oxidarea neenzimatică în timpul depozitării, procesării alimentelor și gătirii.
Dovezile actuale sugerează că există o mică absorbție a β-apocarotenoidelor intacte în intestin.
Cu toate acestea, caracterizarea interacțiunii lor cu alte substanțe fitochimice din intestin și
efectele asupra mediului luminal este justificată. Este clar că β-apocarotenalii, carotenolii și
acizii carotenoici sunt metabolizați în produse analoge celor care se formează din retinoizi. O
întrebare importantă la care trebuie să răspundeți este dacă aceleași enzime sunt implicate.

Este probabil ca aceste β-apocarotenoide să crească în concentrație în condiții de stres oxidativ

sever. Astfel, sunt necesare studii ale modelelor animale și ale bolilor umane caracterizate prin
stres oxidativ. Având în vedere că β-apocarotenoidele, ca și retinoizii, sunt labile din punct de
vedere chimic și sunt prezente în concentrații mici, este important să se asigure împotriva
generării sau degradării lor în timpul experimentării. Dezvoltarea continuă a metodelor sensibile
și specifice pentru sinteza și analiza acestora va ajuta la evaluarea tuturor acestor domenii.[4]

β-Apo-8’-carotenal a fost prezent ca un constituent minor în carotenoidele din coaja de

mandarină Clementine și Dancy[2].

BIBLIOGRAFIE

[1]

Bagdon, R., Impellizzeri, C., & Osadca, M. (1962). Studies on the toxicity and metabolism of β-
apo-8′-carotenal in dogs. Toxicology and Applied Pharmacology, 444-456.

[2]Curl, A. (1965). The Occurrence of beta-Citraurin and of beta-Apo-8′-Carotenal in the Peels

of California Tangerines and Oranges. Journal of Food Sciences.

[3]Durojaye, B. O., Riedl, K. M., Curley, R. W., & Harrison, E. H. (2019). Uptake and
metabolism of β-apo-8′-carotenal, β-apo-10′-carotenal, and β-apo-13-carotenone in Caco-
2 cells. Journal Lipid Research, 1121-1135.

[4]Harrison, E. H. (2022). Carotenoids, β-Apocarotenoids, and Retinoids: The Long and the
Short of It. Nutrients, 1411.