UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS’’ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE FARMACIE

PROGRAM DE STUDII: FARMACIE

DISCIPLINA: CHIMIE GENERALĂ SI ANORGANICĂ

REFERAT

IMPLICAȚIILE BIOMEDICALE ALE

ELEMENTULUI POTASIU ȘI COMPUȘILOR
ACESTUIA

CADRUL DIDACTIC COORDONATOR,

PROF. DR. RODICA SÂRBU

STUDENT

BĂNICA MONICA-ELENA

ANUL I, GRUPA 1

CONSTANȚA

MAI 2018

1
Contents
INTRODUCERE .................................................................................................................................... 3
I. DATE GENERALE DESPRE ELEMENTUL POTASIU ȘI COMPUȘII ACESTUIA ..................... 4
I.1. Caracterizarea generală a grupei din sistemul periodic căreia îi aparține elementul .................... 4
I.3. Metode de obținere ....................................................................................................................... 5
I.4. Proprietăți fizice ........................................................................................................................... 6
I.5 Proprietăți chimice. Reactivitate.................................................................................................... 7
I.6 Utilizările industriale ale elementului Potasiu și compușilor acestuia........................................... 9
II. Implicațiile biomedicale ale elementului Potasiu și compușilor acestuia ........................................ 11
II.1 Surse alimentare ce conțin elementul Potasiu și compușii acestuia ........................................... 11
II.2 Necesarul zilnic de Potasiu pentru organismul uman (adulți,copii) ........................................... 12
II.3 Afecțiuni datorate lipsei elementului Potasiu din organismul uman și mod de manifestare a
bolii ................................................................................................................................................... 13
II.4. Afecțiuni datorate excesului elementului Potasiu din organismal uman și mod de manifestare a
bolii. .................................................................................................................................................. 14
Cauzele unei cantități prea mari de potasiu in corp .......................................................................... 14
II.5. Produse farmaceutice și/sau dermato-cosmetice comercializate pe piața românească ce conțin
elementul Potasiu și compușii acestuia ............................................................................................. 16
Potasiu 99 mg Kal..................................................................................................................................... 16
Utilizare: ....................................................................................................................................... 17
III.Toxicitatea elementului Potasiu și compușilor acestuia pentru organismal uman, pentru organisme
vegetale și mediul înconjurător ............................................................................................................. 17
III.1. Doze letale pentru om, animale, pești. ......................................................................................... 17
III.2. Intoxicații ( acute și cronice) cu elemental Potasiu și compușii acestuia și mod de manifestare
a bolii. ............................................................................................................................................... 18
Intoxicaţia cu cianuri are o frecvenţă scăzută comparativ cu celelalte tipuri de intoxicaţii, deoarece
accesul populaţiei la cianuri este limitat. Totuşi, atunci când aceasta se produce este în scop
criminal sau suicidar, mai rar accidental. .......................................................................................... 19
III.3. Antidoturi specifice și măsuri de prim ajutor în cazul unei intoxicații cu elementul Potasiu și
compușii acestuia. ............................................................................................................................. 20
IV.Concluzii ...................................................................................................................................... 21
V. Bibliografie ...................................................................................................................................... 22

2
 INTRODUCERE

Am ales elemental Potasiu deoarece, este un nutriment necesar pentru viața și

sănătatea umană. Clorura de potasiu este utilizat ca un substitut pentru sarea de masă de către
cei care vor să reducă aportul de sodiu pentru a putea controla hipertensiunea. Ionii de potasiu
sunt o componentă esențială în nutriția plantelor și sunt intâlniți în cele mai multe tipuri de
soluri.

În celulele animale, ionii de potasiu sunt vitali în menținerea celulelor vii, participand
in procesul de pompare Na+-K+. Sub forma clorurii de potasiu, poate fi utilizat în oprirea
activității cardiace, de exemplu la operațiile pe inimă și în soluțiile folosite în executarea prin
injecția letală.

Suplimentele pe bază de potasiu în medicină sunt utilizate în diureticele anselor și

tiazidelor, clase de diuretice care elimină sodiul și apa, însă au ca efect secundar pierderea
potasiului în urină. O varietate de suplimente medicale și non-medicale sunt disponibile.
Sărurile de potasiu precum clorura de potasiu pot fi dizolvate în apă, însă gustul sărat/amar
din cauza concentrației mari de ioni de potasiu fac ca suplimentele lichide palatabile de
concentrație mare să fie greu de suportat.

3
I. DATE GENERALE DESPRE ELEMENTUL POTASIU ȘI COMPUȘII
ACESTUIA

I.1. Caracterizarea generală a grupei din sistemul periodic căreia îi aparține

elementul

Sistemul periodic al elementelor( tabelul periodic al lui Mendeleev), cuprinde într-o

formă tabulară elementele chimice aranjate în funcție de proprietățile fizice și chimice ale
acestora, proprietăți rezultate din structura atomilor elementelor respective.

Metalele alcaline sunt: Litiu, Sodiu, Potasiu, Rubidiu, Cesiu și Franciu, găsite
în grupa 1 a sistemului periodic (grupă cunoscută și sub denumirea de grupa IA), sunt metale
foarte reactive și nu sunt găsite în stare naturală decât în compuși. Aceste metale au un
singur electron pe stratul exterior. Astfel, cedează foarte ușor acel electron în compuși ionici
cu alte elemente. La fel ca oricare alt metal, metalele alcaline sunt ductile și maleabile, și sunt
bune conductoare de căldură și curent electric. Aceste metale sunt mai moi decât majoritatea
celorlalte metale. Cesiul și franciul sunt cele mai reactive elemente din această categorie.
Metalele alcaline pot exploda cu ușurință dacă intră în contact cu apa [1].

I.2. Stare naturală

Potasiul se găsește în stare naturală în: fructe

oleaginoase, prune uscate, banane, patrunjel,
andive, caise, tomate-bulion, spanac, varză albă,
ciuperci, hrean, fulgi de ovaz, leguminoase
uscate (fasole, mazăre, linte), dar și în produse de
origine animală: icre, carnuri. Potasiul ajută și la
reglarea ritmului cardiac și la cantitatea de apă
Figure 1. Potasiu în stare naturală din organism. Se recomandă ca potasiul să se
administreze cu atenție de către persoanele care
suferă de insuficiență renală.

4
I.3. Metode de obținere

Reacția oxizilor metalici cu apa:

Oxizii metalelor din grupele 1 şi 2 reacţionează cu apa cu formare de baze.

K2O + H2O → 2 KOH hidroxid de potasiu

Reacții pe cale uscată

Reacția de culoare a flăcării

Sarurile de potasiu coloreaza flacara incolora a unui bec in albastru violet. In prezenta
sarurilor de sodiu, culoarea galben intens mascheaza culoarea violeta. Culoarea violet se
poate observa privind flacara printr-o sticla de cobalt, care absoarbe radiatiile galbene ale
sodiului, lasand sa treaca numai pe cele violete ale potasiului [2].

Reactii pe cale umeda

1. Acidul percloric, HClO4, formeaza cu ionul K+ un precipitat alb, cristalin, de

perclorat de potasiu.

(K+ + Cl) + (H+ + ClO4-) = KClO4 + (H+ + Cl-)

2. Acidul tartric, C4O6H6, formeaza in solutii neutre si nu prea diluate ale sarurilor de
potasiu si in prezenta acetatului de sodiu un precipitat alb de tartrat acid de potasiu (bitartrat
de potasiu) usor solubil in acizi minerali sau hidroxid de sodiu, greu solubil in acid acetic si
alcool.

(H+ + Cl-) + (Na+ + CH3COO-) = CH3COOH + (Na+ + Cl-)

5
 Deoarece precipitatul este dizolvat de catre acidul mineral care rezulta din reactie,
precipitarea este incompleta; pentru a inlatura dizolvarea partiala a bitartratului, precipitarea
se face in prezenta acetatului de sodiu care formeaza cu acidul acetic rezultat din reactie un
amestec tampon care mentine o concentratie a ionilor hidroniu favorabila precipitarii.

I.4. Proprietăți fizice

Figure 2. Potasiu element chimic

 Cu excepția mercurului (Hg), care este lichid, toate celelalte metale sunt solide la
temperatură și presiune obișnuită.

 Metalele sunt opace și prezintă luciu caracteristic, fiind alb-argintii, cu

excepția aurului (Au) care este galben și a cuprului (Cu) care este roșiatic.

 Punctele de topire ale metalelor variază între limite foarte largi, de la -39 0C
pentru mercur (Hg) și 3422 0C pentru wolfram (W). Punctele de fierbere variază, de
asemenea, între limite foarte largi, de la 357 0C pentru mercur (Hg) și 5597 0C
pentru wolfram (W)[3].

6
I.5 Proprietăți chimice. Reactivitate

Potasiul trebuie să fie protejat de aer atunci când este stocat pentru a
preveni coroziunea metalului provocată de oxidul și hidroxidul acestuia. De obicei, mostrele
sunt păstrate într-un mediu de hidrocarbură, unde nu reacționează cu metalele alcaline,
precum uleiul mineral sau kerosenul. Reacția potasiului cu oxigenul generează superoxidul de
potasiu, KO2. La fel ca și alte metale alcaline, potasiul reacționează violent cu apa,
producând hidrogen. Reacția este mult mai violentă decât cea a litiului sau
a sodiului cu apa și este suficient de exotermă pentru a cauza
aprinderea hidrogenului rezultat.

2K(s) + 2H2O(l) → H2(g) + 2KOH(aq)

Deoarece potasiul reacționează rapid chiar și cu urme de apă, și produșii săi de reacție
sunt nonvolatili, este folosit uneori singur sau cu NaK (un aliaj cu sodiul care este lichid la
temperatura camerei) pentru a usca solvenții, metoda alternativă distilării. În acest rol,
servește ca un desicant potent.

2K(s) + 2H2O → 2KOH(aq) + H2(g)

Potasiul se dizolvă în acid sulfuric diluat, formând soluții ce conțin ionul K+, împreună
cu hidrogenul gazos.

2K(s) + H2SO4(aq) → 2K+(aq) + SO42-(aq) + H2(g)

Hidroxidul de potasiu reacționează puternic cu dioxidul de carbon pentru a produce

carbonat de potasiu, fiind folosit la îndepărtarea urmelor de CO2 din aer.

2KOH(aq) + CO2 → K2CO3 + H2O(g)

Compușii potasiului în general sunt foarte solubili în apă, datorită energiei mari de hidratare
a ionului K+. Ionul de potasiu este incolor în apă [4].

Florură de potasiu
2K(s) + F2(g) → 2KF(s)

Figure 3. Florură de Potasiu

7
 Clorură de Potasiu
2K(s) + Cl2(g) → 2KCl(s)

Figure 4. Clorură de Potasiu

Bromură de Potasiu 2K(s) + Br2(g) → 2KBr

Figure 5. Bromură de Potasiu

2K(s) + I2(g) → 2KI(s)

Iodură de Potasiu

Figure 6. Iodură de Potasiu

8
I.6 Utilizările industriale ale elementului Potasiu și compușilor acestuia

Figure 7. Potasiu Utilizări

Potasiul metalic reacționează viguros cu toți halogenii pentru a forma haliții

corespunzători potasiului, care sunt săruri albe și solubile în apă cu o morfologie cristalină în
sistem cubic. Bromura de potasiu și iodura de potasiu sunt folosiți în emulsiile fotografice
pentru a fi corespondenții haliților fotosensibili ai argintului.

Un aliaj de potasiu și sodiu este o substanță lichidă la temperatura camerei,fiind

folosită ca un mediu pentru transferul de căldură; poate fi folosit ca un desicant pentru
producerea solvenților uscați. Deși pe suprafața acestui aliaj s-a format un strat insolubil, care
nu provoacă probleme aliajului, exista un risc semnificativ de explozie daca acest material nu
este manevrat corect. Din moment ce superoxidul format pe suprafața aliajului poate conduce
la aprinderea spontană, folosirea sa în distilarea solvenților trebuie sa fie descurajată.
Reziduurile trebuie tratate cu tert-butanol și cu etanol, înainte de a fi diluate cu apă și
neutralizate [4].

Alte utilizări:

 Hidroxidul de potasiu este o bază puternică, fiind folosită în industrie în

neutralizarea acizilor puternici și slabi, astfel având o utilizare în controlul pH-ului și
în fabricarea sărurilor de potasiu. Totodată este folosit în fabricarea săpunurilor,
uleiurilor și în reacțiile de hidroliză a uleiurilor, de exemplu a esterilor și în
detergenților industriali.

 Azotatul de potasiu (salpetrul de India) este obținut din surse naturale precum
guano și evaporiți sau fabricat prin procesul Haber, fiind un oxidant utilizat în praful
de pușcă sau în îngrășăminte.

9
  Cianura de potasiu este folosită în industrie în dizolvarea cuprului și a metalelor
prețioase precum aurul și argintul prin formarea complecșilor; aplicațiile acesteia
includ mineritul aurului, electroplatinarea și electroformarea acestor metale. Totodată
este folosită în sinteza organică pentru a forma nitrilii.

 Carbonatul de potasiu (potasă) este utilizat în fabricarea sticlei. Daca este folosita o
cantitate pura de carbonat, alaturi de carbonat de calciu si dioxid de siliciu, se obtine o
sticla de o calitate superioara, caracterizate de duritate inalta, fuzibilitate grea si
rezistenta mare la actiunea substantelor de natura chimica; mai este folosit la
fabricarea săpunului și ca un desicant ușor.

 Cromatul de potasiu (K2CrO4) este utilizat în, vopsele, pete, explozibili, artificii și
chibrituri, cerneluri

 Fluorosilicatul de potasiu (K2SiF6) este utilizat în confecționarea sticlelor

specializate, ceramică și smalțuri.

 Sarea lui Rochell (KNaC4H4O6) este folosită în argintarea oglinzilor.

 Superoxidul de potasiu KO2 este un compus solid de culoare portocalie care poate fi
folosită ca o sursă portabilă de oxigen și ca un absorbant de dioxid de carbon. Este
utilizat in sistemele portabile de respirație si la scară largă de submarine și navete
spațiale, având un volum mai mic decât al O2 (g).

 Cloratul de potasiu este un oxidant puternic, fiind folosit în fabricarea chibriturilor și

în agricultură ca erbicid.

Figure 8- Silvină

10
 II. Implicațiile biomedicale ale elementului Potasiu și compușilor acestuia

II.1 Surse alimentare ce conțin elementul Potasiu și compușii acestuia

Figure 9. Alimente care conțin Potasiu

Ionul de potasiu este un nutriment necesar pentru viața și sănătatea umană. Clorura de
potasiu este utilizat ca un substitut pentru sarea de masă de către cei care vor să reducă
aportul de sodiu pentru a putea controla hipertensiunea. Listele Departamentului de
Agricultură al Statelor Unite au considerat că pasta de tomate, sucul de portocale, sfecla,
bananele, cartofii și multe alte alimente ca fiind alimente cu un conținut de potasiu optim.

Tartratul de potasiu și sodiu, sau sarea Rochell (KNaC4H4O6) este principalul

constituent al prafului de copt. Bromura de potasiu (KBr) este un oxidant puternic, folosit ca
îmbunătățitor al făinii (E924) pentru a îmbunătăți aluatul și a-i îmbunătăți creșterea; a fost
interzis in 1989 ca si consecinta a posibilului sau caracter carcinogen.

Bisulfitul de potasiu ( K22(SO3) ) este folosit ca un conservant alimentar, de exemplu

în vinuri și în fabricarea berii (însă nu și în cărnuri). Este folosit și în înălbirea textilelor și în
tăbăcirea pieilor [5].

11
 Figure 10. Potasiu în alimente

II.2 Necesarul zilnic de Potasiu pentru organismul uman (adulți,copii)

Potasiul nu este însă vreun mineral rar și poate fi obținut din multe alimente. Printre
acestea cele mai cunoscute sunt bananele, 100 de grame de banane conținând aproximativ
358 mg de potasiu. Desigur, asta nu înseamnă că un adult ar trebui să consume 1kg de banane
pentru a își asigura necesarul zilnic, potasiul regăsindu-se în majoritatea fructelor și
legumelor. O dietă echilibrată, cu cel puțin 5 porții de fructe și legume pe zi, ar trebui să
asigure un aport optim de potasiu.

Doze recomandate pentru necesarul zilnic de Potasiu:

 750 miligrame (mg) pentru copii între 7 și 11 luni;

 800 mg pentru copii cu vârste între 1 și 3 ani;
 1100 mg pentru copii între 4-6 ani;
 1800 mg pentru copii între 7 și 10 ani;
 2700 mg pentru copii între 11-14 ani;
 3500 mg pentru adolescenți între 15 – 17 ani și adulți, inclusiv femei însărcinate;
 4000 mg pentru femeile care alăptează.

12
 II.3 Afecțiuni datorate lipsei elementului Potasiu din organismul uman și mod de
manifestare a bolii

Deficitul de potasiu se poate manifesta prin slăbiciune și crampe muscular, oboseală,

tulburări digestive (constipație, dureri abdominal, balonare) și ale ritmului cardiac. O
cantitate mică de potasiu in plasmă produce afecțiunea numită hipopotasemie sau
hipokaliemia. Aceasta poate apărea ca urmare a consumului de medicamente, al unor boli sau
foarte rar din cauza aportului alimentar insufficient [6].

Cauzele deficitului de Potasiu

 Diaree, vomă prelungită, transpiraţie excesivă

 Administrarea de diuretice, laxative, antibiotice (în curele de slăbire intense şi în cazul
dietelor disociate)
 Deficit de magneziu
 Anumite afecţiuni ale rinichilor
 Alcoolism (aport caloric insuficient)

 Boli de rinichi (sindromul Liddle, sindromul Cushing, sindromul Barterr)

13
II.4. Afecțiuni datorate excesului elementului Potasiu din organismal uman și
mod de manifestare a bolii.

1. Gastrointestinal
Cele mai timpurii simptome de prea mult potasiu in organism poate fi probleme in
tractul gastro-intestinal. Puteți avea crize frecvente si susținute de greață si vărsături.
Puteți avea, de asemenea, dureri abdominale.

2. Cardiac
Semne critice sunt cele care implica sistemul cardiovascular. Deoarece potasiu ajută
la reglarea funcției cardiace, prea mult potasiu poate duce la aritmii cardiace.
Simptomele pot include un ritm cardiac neregulat, dureri in piept sau amețeli. Dacă
aveți vreunul dintre aceste simptome, trebuie să vă prezentați la urgențe.

3. Respiratorii și neurologice

Potasiul este, de asemenea, implicat in funcționarea normala a sistemului nervos.

Semne și simptome de probleme neurologice pot include furnicaturi sau amorteala la
nivelul mâinilor si picioarelor sau slăbiciune generalizată. Deoarece nervii controlează
diafragma, perturbarea sistemului nervos poate duce la probleme respiratorii, inclusiv
stop respirator [7].

Cauzele unei cantități prea mari de potasiu in corp

Există mai multe cauze majore. Iată câteva dintre acestea:

1. Boli de rinichi

Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea si eliminarea excesului de potasiu din organism.
Probabil cea mai frecventă cauză al unui exces de potasiu in corp o reprezintă una dintre
bolile de rinichi. Dacă aveți insuficiență renală, este posibil să apară hiperkaliemia. Orice
boală care determină o scădere a aldosteronului ( hormonul care controlează excreția renală
de sodiu si potasiu ), va determina, de asemenea, niveluri crescute de potasiu. Cea mai
frecventă boală care cauzează aceasta problema este boala Addison.

2. Aportul alimentar

Dacă rinichii tai sunt sănătoși, este dificil de a obține prea mult potasiu prin ingestia de

14
alimente. Dacă inclusiv stafidele și struguri, banane, pepeni, portocale, mure, anghinare,
avocado, carnea rosie, pui, produse lactate, semințe și nuci, spanac, morcovi. Dacă sunteți
diagnosticat cu hiperpotasemie, ar trebui să consultați un dietetician pentru a crea o dieta
sănatoasă, care să vă reducă aportul de potasiu.

3. Alte probleme de sanatate

Potasiul este prezent în mod normal în celulele corpului vostru. În cazul în care aceste celule
se descompun, potasiul va fi eliberat în fluxul de sânge și poate provoca o creștere a nivelului
acestuia. De exemplu, arsurile extinse sau alte leziuni tisulare vor provoca distrugerea
celulelor si eliberarea potasiului. Rabdomioliza ( atrofierea musculară ) si hemoliza
(distrugerea celulelor roșii ), vor elibera potasiul. Diabet zaharat, care este slab controlat
poate provoca, de asemenea, hiperkaliemia. Alte boli care pot afecta capacitatea organismului
de a elimina potasiu includ insuficienta renala, probleme hormonale si lupus.

15
II.5. Produse farmaceutice și/sau dermato-cosmetice comercializate pe piața
românească ce conțin elementul Potasiu și compușii acestuia

Potasiu 99 mg Kal

Contribuie la susținerea echilibrului electrolitic si menținerea tensiunii arteriale normale.

Administrare:
Câte 1 capsula de 1-2 ori/zi la masa sau conform recomandarii consultantului de specialitate.

Contribuie la:
- menținerea tensiunii arteriale normale
- funcționarea normala a sistemului muscular
- funcționarea normala a sistemului nervos

Piatra de Alaun este un produs natural, un mineral recunoscut pentru proprietățile sale
astringente, antibacteriene și hemostatice. Este ideal ca deodorant.

Piatra de alaun este din ce în ce mai căutată ca o alternativă naturală la deodorantele

convenționale. Este un deodorant natural mineral.
Se poate folosi pe pielea umedă, după duș, epilare sau ras, sau se poate umezi cu apă și aplica
pe pielea uscată. Nu există nicio restricție cât privește zonele pe care poate fi aplicată: față,
axile, picioare.

Prezintă o serie de avantaje: este economică, hipoalergenă, neparfumată, permite pielii să

respire, nu lasă urme pe haine.
Potassium alum - este un mineral natural, o sare care se prezintă sub formă de cristal
alb-translucid, fără miros. Piatra de alaun naturală provine din mine sau din zăcăminte de
suprafață.

16
Metoda de obținere: piatra de alaun sub formă de stick este obținută prin tăierea și polizarea
pietrei de alaun brute.
Potasium alum VERSUS Aluminiu: sunt două substanțe total diferite atât chimic cât și
funcțional, cu formule chimice distincte. Moleculele de potasiu de alum au ioni încărcați
negativ și nu sunt absorbite de piele. Potasium alum este total inofensiv, oxizii și hidroxizii
de aluminiu pe care îi eliberează la contactul cu pielea sunt stabili din punct de vedere
chimic, nu reacționează în acest stadiu cu pielea și nu pot să elibereze aluminiul, nu sunt
solubili și nu pătrund în piele.
Potasium alum VERSUS Ammonium alum - prima este pe bază de alunit extras din mine, a
doua este fabricată industrial, cu sare de aluminiu, prin sinteză, și este de evitat (atenție, se
fabrică de o serie producători ca deodorant cristal, și sub această formă!)

Utilizare:
 ca deodorant: se umezește piatra de alaun și se aplică direct pe piele, sau se poate aplica
pe pielea umezită. Se poate folosi împreună cu 1-2 picături de ulei esențial sau parfumant
 ca agent hemostatic, astringent după bărbierit sau epilare: se aplică local pe pielea umedă
 risc alergen scăzut, poate fi folosită de persoanele sensibile, alergice, de femeile
însărcinate sau de persoane care nu pot suporta parfumurile

Figure 11. Piatră de Alaun

III.Toxicitatea elementului Potasiu și compușilor acestuia pentru

organismal uman, pentru organisme vegetale și mediul înconjurător

III.1. Doze letale pentru om, animale, pești.

Cianura de potasiu

Cianura de potasiu este o sare a potasiului cu acidul cianhidric cu formula chimică KCN.

Capsulele folosite de agenții secreți conțineau între 100 și 250 mg de cianură de potasiu,
având un efect mortal (140 mg) imediat la om, în contact cu sucul gastric se formează acid
cianhidric. La pești este suficient o doză între 1–5 µg/litru.

17
Doze letale la om:

Injecția letală

Thiopental Sodium este un barbituric care se folosește în chirurgie ca anestezic. Doza

obișnuita este 150 mg, dar în cazul injecției letale se folosesc 5000 mg. Acesta este
administrat cu scopul ca pacientul să nu simta nicio durere cât mai este in viata. Apoi prin
tuburi începe să curgă Pavulon-ul, un relaxant muscular care într-o doză foarte mare poate
duce la paralizarea diafragmei și a plămânilor. Acest medicament își face efectul în 1-3
minute. O doză normală este de 40-100 mcg pe kilogram, în timp ce pentru o execuție se
administrează mai bine de 100 mg. Pentru a treia și ultima dată, este introdusă intravenos
clorura de potasiu, care în supradoză provoacă infarct [8].

Figure 12. Injecție letală

III.2. Intoxicații ( acute și cronice) cu elemental Potasiu și compușii acestuia și

mod de manifestare a bolii.
Potasiul reacționează în mod violent cu apa producând hidrogen gazos, care de obicei
se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a opri reacția
dintre metal și vaporii de apă prezenți în aer. Cu toate acestea, spre deosebire de litiu și sodiu,
potasiul nu trebuie ținut definitiv în ulei. Dacă este menținut în acest mediu mai mult de șase
luni spre un an, pe metal se poate forma peroxid sensibil la șoc, fiind un factor periculos care
poate determina o explozie prin deschiderea capacului mediului colector. Este recomandat ca
potasiul, rubidiul sau cesiul să nu fie stocate mai mult de trei luni, decât dacă sunt ținute într-
un mediu cu gaz inert (fără oxigen) sau în vid.

Corpul se protejează în mod natural de intoxicația cu potasiu

prin dizolvarea și excreția mineralului. În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra
limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi
înlăturat, se instalează problemele cardiace.

18
 Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea
potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își
manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat
efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu.

Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii.

Potasiul poate reacționa cu apa conținută de pasajul bronhial pentru a forma hidroxid de
potasiu, care datorită causticității sale poate cauza distrugeri ale țesuturilor, arsuri, ulcerații.

Vaporii de potasiu în stare de oxid pot de asemenea să irite ochii, nasul, gâtul și căile
respiratorii și pot cauza tuse, presiune toracală, stări de rău, vomă și pneumonită. Poate
reacționa violent sau chiar să explodeze în contact cu mucoasa umedă, ochi umezi sau
chiar pielea transpirată, cauzând arsuri termice și distrugeri tisulare.

Ingestia poate cauza dureri grave, vomă, diaree și pierderea cunoștinței; efectele
gastrointestinale pot fi severe și posibil letale.

Figure 13. Tratare chimică Potasiu

Intoxicaţia cu cianuri are o frecvenţă scăzută comparativ cu celelalte tipuri de intoxicaţii,

deoarece accesul populaţiei la cianuri este limitat. Totuşi, atunci când aceasta se produce este
în scop criminal sau suicidar, mai rar accidental.
Cele mai frecvente cianuri implicate în acest tip de intoxicaţii sunt: cianura de sodiu, cianura
de potasiu, ferocianura de potasiu. Intoxicaţia se produce frecvent prin ingestia cianurii, mai
rar prin inhalare sau prin piele. După pătrunderea cianurii în organism, aceasta eliberează
gruparea cian (CN) ce va inhiba o serie de reacţii chimice din organism. Efectul va fi
imposibilitatea utilizării oxigenului de către ţesuturi cu consecinţe grave. Doza letală de acid

19
cianhidric (intră în componenţa pesticidelor) este de 100 mg, iar doza letală de cianură de
sodiu sau potasiu este de 200 mg (prin ingestie).

III.3. Antidoturi specifice și măsuri de prim ajutor în cazul unei intoxicații cu

elementul Potasiu și compușii acestuia.

Timpul de instituire a tratamentului trebuie să fie foarte scurt. Semnele caracteristice

intoxicaţiei cu cianuri fiind coloraţia roz a pielii şi halena de migdale amare (mirosul
respiraţiei este asemănător cu mirosul migdalelor amare). După constatarea intoxicaţiei se
supraveghează funcţiile vitale şi se administrează antidotul – nitritul de amil sau nitritul de
sodium [9].

Eficienţa tratamentului depinde de timpul de intervenţie – cu cât mai scurt, cu atât mai
eficient. Dacă substanţele au fost ingerate, se fac spălături gastrice şi se administrează
cărbune activat

20
 IV.Concluzii

Potasiul este un nutrient esenţial pentru menţinerea volumului de fluid în organism şi

pentru reglarea echilibrului dintre acizi şi electroliţi. Totodată, acesta joacă un rol important
în asigurarea elasticităţii ţesutului şi în transformarea glucozei în glicogen. Nici aportul său în
menţinerea sănătăţii inimii şi a creierului nu este de neglijat.

Potasiul influenţează în mod direct capacitatea muşchilor de a se contracta, întrucât

asigură transmiterea semnalelor emise de muşchi către terminaţiile nervoase. Totodată,
potasiul are un impact semnificativ şi asupra sănătăţii inimii, prevenind apariţia infarctului
miocardic, reglează tensiunea arterială şi activitatea cardiacă, fiind în acelaşi timp un factor
de prevenire a afecţiunilor renale.

Pe de altă parte, lipsa potasiului cauzează dezechilibre manifestate prin oboseală

cronică, slăbiciune musculară, dureri de cap, reflexe întârziate, palpitaţii cardiace şi umflarea
glandelor.

21
 V. Bibliografie

[1]. TICUȚA NEGREANU-PÎRJOL, FLORINA DUMITRU “ CHIMIA SISTEMATICĂ A

UNOR ELEMENTE DE TIP s, p ȘI d”, EDITURA PRINTECH BUCUREȘTI 2005.

[2]. C.D. Neniţescu, Chimie generală; E. D. P. Bucureşti,1972.

[3] . D. Negoiu, Tratat de chimie anorganica Vol I, Ed. Did si Ped, 1972.

[4]. T. Brown, H. E. Le May, B. E. Bursten, Chemistry, The Central Science, Prentice-Hall,

Upper Saddle River, New Jersey 07458, 1997.

[5]. CARMEN ȘTEFĂNESCU “Metabolismul normal si patologic al apei, sarii si

potasiului”, EDITURA MEDICALĂ

[6] . Dragulescu, E. Petrovici, Chimia anorganica moderna, Ed. Facla Timisoara, 1973.

[7]. http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-ale-inimii-si-vaselor/despre-potasiu-si-sanatatea-
inimii_6668

[8]. Fodor, A. Şuteu , Chimia anorganică. Metale, Ed. Univ. Oradea, 2000.

[9]. E. Housecroft, Alan G. Sharpe, Inorganic Chemistry, Ed. Pearson Education Limited,
Harlow, England, 2005.

22