Liceul Tehnologic de Electrotehnică

și Telecomunicații Constanța

Bazele contabilității

Istoria Contabilității
2021-2022
Călin Rareș Mihai

Portofoliul pentru baze ale contabilității și al

Studiului calității produselor și serviciilor
Cuprins

Termeni șpecifici...................................................3
Originile contabilității............................................4
Termeni specifici

Luca Paciolo, 1494, contabil, IASC, IAS, Planul de conturi, calcule, Didascalia, venituri,
Moniturul Oficial, Guvernul României
Istoria Contabilității

Originile Insemnarilor contabile trebuie cautate la inceputurile civilizaţiei

economice, fiind generate de dezvoltarea schimburilor comerciale, a raporturilor de diviziunii
sociale a muncii. Cele mai vechi calcule apar pe oasele animalelor, în urmă cu peste douăzeci
de mii de ani. Dup ce viaja economică şi sociali s-a organizat in triburi, operatiile de schimb
erau consemnate pe fung Innodate sau pe räboj, tablite de lut sau lemn, iar mai târziu pe
papirus sau pergament. piață ca rezultata
In antichitate, grecii, perșii şi incaşii țincau socotelile cu ajutorul unor funii innodate, de
diferite Yes culori. Ansamblul acestora constituia veritabile registre de evidenta Pastorii şi-au
numarat turmele gravând linii verticale pe bucăți de lemn. Brutarii foloseau această metoda
pentru a numara painea vândută pe datorie. În Mesopotania se utilizau tablite de argilă pentru
a consemna prin gravare operațiile care au avut loc. În această perioadă socotelile se tineau şi
cu pictricele, de unde provine cuvântul calcul" (din latinescul calculus"
care însemnă pictricică). In perioada Evului Mediu, viața economică devenind mai complexă,
evoluția însemnărilor contabile sunt legate direct de evoluția schimburilor comerciale. În
oraşele din Italia şi apoi în Țările de jos, in Anglia, Germania și Franța apar şi se dezvoltă noi
activități productive şi de comert. De la simpla evidenţă a averii şi până la afacerile
negustorilor, însemnările din contabilitate capătă o formă organizată. Prima lucrare de
contabilitate tipărită, a fost publicata in anul 1494 şi aparține călugărului
franciscan Fra Luca di Borgo, cu numele sau adevarat Fra Luca Paciolo, nobilă figurà de
invatat al Renaşterii, profesor de matematici la mai multe universități. Lucrarea se
numeşte ,,Summa di arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita" (Tratat de
aritmetică, de geometrie a proporțiilor și proportionalității) și este o micà enciclopedie de
cunoştinţe matematice a epocii. Cel de al IX-lea capitol al său intitulat Tractatus particularis
de computis et scripturis" (Tratat de conturi şi înscrisuri) oferă o descriere a contabilității în
partidă dublă (doppia scriitura). In conceptia sa, partida dublă este definită prin prisma
ecuației de schimb dintre avere și capital.
Începând cu secolele XIV-XV, răspândirea in Europa a calculului scris cu ajutorul cifrelor
indo arabe şi inventarea tiparului, permite generalizarea progresivă a partidei duble în tările
europene, în regiunile unde dezvoltarea economică ia amploare. Secolele XVI-XVIII. Se
manifestă un interes deosebit pentru cunoaşterea artei calculului
economic Relatiile sociale de producție şi de schimb şi-au găsit expresia, la început, în
insemnări contabile izolate iar mai târziu în sistemul acestora. După apariția creditului, în
sfera înregistrărilor din contabilitate au intrat alături de mişcările de bani şi mărfuri şi cele
privind datoriile şi creantele. Secolele IX-X. reprezintă un salt calitativ in gândirea contabilă.
Se tipăresc numeroase lucrări
contabile cu autori italieni, francezi, germani. Se pun bazele unor noi sisteme contabile. La
noi în țară, primele însemnări contabile datează din perioada dacilor care după ocupația
romană țineau o socoteală asupra visterici şi a altor evenimente economice. În Dacia Romană
se practica o contabilitate riguroasă privitoare la exploatarea minelor aurifere, urmărirea
veniturilor acestora precum şi pentru consemnarea tributurilor cuvenite statului roman. Mai s-
au păstrat date la constituirea unor societăți cămătăreşti, catastife, registre vamale, hrisoave
contabilă în oraşele Sibiu, Braşov, Râşnov. alte insemnări de natură S-au păstrat catastife cu
insemnări contabile, scrise de Constantin Pop (Sibiu, 1799), loan si Constantin Cepeleanu
(Braşov, 1811). În anul 1819 apare la laşi Didascalia", un manual despre comert.
finanţe şi calcule contabile, scris in limba greacă.
Inceputul gândirii contabile româneşti este marcată de prima lucrare tipărità in limba română
Pravila Komerțiala". Ea apare la Braşov in anul 1837, avându-l ca autor pe Emanoil Ioan
Nikifor. Deşi lucrarea este o talmäcire din limba germană, contributia originală a autorului
este faptul că fundamentează o terminologie economică contabila in limba română. In
perioada următoare începe să se dezvolte învăţământul economic románese t Academia
Mihaileană din laşi (1842), Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale Bucureşti se
înfiinţează (1913), Academia Economică din Cluj (1920) precum și alte şcoli economice
medii la Bucureşti, Brasov,
laşi, Galati. Se pun bazele gândirii contabile româneşti prin elaborarea de lucrări în
specialitate cu autori
de prestigiu precum Dimitrie Jarcu, lon lonescu de la Brad, Teodor Ştefănescu, Spriridon
lacobescu,
Alexandru Sorescu, Ion Evian, Dumitru Voina.
Sub influența schimbărilor intervenite in mediul economic, contabilitatea va parcurge drumul
de la o formă primară către una mai complexă, pentru satisfacerea cerintelor tot mai diverse al
utilizatorilor de informatie contabilă. Gândirea şi limbajul au permis şi în domeniul
contabilității să se realizeze o acumulare a experienței stiintifice anterioare. Pe măsură ce ne
apropiem de zilele noastre procesul de dobândire de noi cunoştinţe asupra domeniului propriu,
de formare a unui sistem logic s-a amplificat. In perioada contemporană, contabilitatea a
devenit o știință economică desosebit de importantă, indispensabilă oricărui mediu de afaceri.