Din punctul meu de vedere, decolonizarea este un proces necesar in cee
ace privește dezvoltarea unei națiuni aflate sub stăpânire străină. O națiune aflată sub stăpânirea alteia nu are posibilitatea să evolueze și să se dezvolte precum o națiune independentă din cauza influenței țării care o stăpânește. În plus, națiunea aflată sub stăpânire cere taxe și face discriminări asupra poporului subjugat. Decolonizarea indiei condusă de Mohandas Gandhi, a fost făcută în mod pașnic, lucru pe care nu l-am crezut posibil în acea perioadă a istoriei. Modul lui ingenios, inteligent și înțelept de a opri stăpânirea engleză, prin crearea imbrăcămintelor și procurarea de sare independentă de englezi, a dus la închiderea lui Gandhi pe o durată de timp, dar prin reușita lui, ideea de protest nonviolent a apărut. Pentru mine Mohandas Gandhi a fost o mare influență pentru evoluția omului modern. Ho Chi Minh spre deosebire de Gandhi a condus o revoluție agresivă care a dus la o mulțime de victime. Faptul că Oh Chi Minh a avut parte la învățătură de înaltă calitate, i-a deschis orizontul și a devenit adept al comunismului. Prin cunoștințele sale Ho Chi Minh s-a întors în țară pentru a dobândi independența Vietnamului. Însă prin faptul că el a ales o cale agresivă, au fost o multitudine de victime, de aceea eu nu admir decizia lui Ho Chi Minh. În concluzie cele două exemple de decolonizare au reușit să-și atingă scopul, insă diferența celor două modalități diferite de abordare a problemei a dus la consecințe diferite. Problema decolonizării este că, după dobandirea independenței, națiunea este foarte vulnerabilă ți predispusă eșecului din cauza lipsei de experiență.