Etanolul

Cuc Alex
Etanolul se obține în majoritate prin fermentația zaharurilor prin intermediul
drojdiilor, sau prin procedee petrochimice. Este un drog psihotrop care dă dependență,
cauzând o intoxicație acută caracteristică, cunoscută sub numele de beție, când este
consumată în cantități mari. Este folosit pe larg ca și solvent, sursă de combustibil și ca
materie primă în sinteza altor compuși chimici.
Etanolul (de asemenea denumit și alcool etilic sau mai simplu doar alcool) este un
compus organic din clasa alcoolilor, fiind principalul alcool întâlnit în băuturile alcoolice.
Este un lichid volatil, inflamabil și incolor, cu un miros caracteristic. Are formula chimică
C2H5OH, care poate fi scrisă desfășurat CH3 – CH2 – OH, fiind din punct de vedere
structural alcătuit dintr-un radical etil, legat de o grupă hidroxil. De aceea, este câteodată
simbolizat EtOH.

Proprietăți fizice:

Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, miscibilă în apă în orice proporții.

Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din molecula alcoolului prin intermediul căreia
între moleculele de apă și de alcool se stabilesc legături de hidrogen intermoleculare.

Proprietăți chimice:

Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin reacția sa cu
metalele alcaline, iar o reacție tipică este reacția cu sodiul (în amoniac lichid) în urma căreia
se formează ionul etoxid și se eliberează protonul din gruparea hidroxil. Protonul se fixează
pe perechea de electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu care oferă aciditate
soluției respective.
Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, față de fenoli care sunt tot compuși
hidroxilici și care reacționează cu hidroxidul de sodiu formând ionul fenoxid. Alte reacții
tipice etanolului sunt reacțiile cu acizii carboxilici când rezultă esteri folosiți pe post de
aromatizanți.
 Metode de Obținere:

Etanolul folosit pentru scopuri industriale, adică cel folosit ca materie primă
sau solvent (denumit și etanol sintetic) se obține din materii prime petrochimice, în general
prin hidratarea (adiția apei la dubla legătură) catalizată în mediu acid a etenei:
C2H4+H2O->CH3CH2OHC2H4+H2O-CH3CH2OH
Etanolul din compoziția băuturile alcoolice se obține exclusiv prin fermentația
alcoolică. Unele specii de drojdii (precum Saccharomyces cerevisiae) metabolizează
polizaharidele și glucoza, obținându-se etanol și dioxid de carbon:

C6H12O6->2CH3CH2OH+2CO
C12H22O11+H2O->4CH3CH2OH+4CO2 C12H22O11+H2O-
>4CH3CH2OH+4CO2

Utilizări:

Cel produs în mod natural prin fermentarea alcoolică a zaharurilor este singurul tip de
alcool potrivit pentru consumul uman. Este prezent în băuturile alcoolice, cum ar fi berea ,
vinurile , amărui, lichiorurile , băuturile spirtoase și aperitivele în diferite concentrații. Spre
deosebire de alți nutrienți, alcoolul are puțină putere de săturare.
Alcool etilic: în uz alimentar este prezent, în diferite concentrații, în băuturi precum
berea, lichiorurile, vinurile sau aperitivele.
Mai mult, printre macronutrienți, este singurul care este toxic. Prin urmare, atunci când este
ingerat, tinde să fie metabolizat în mod prioritar decât altele. Din punct de vedere nutrițional,
nu poate fi folosit de organism în scopuri energetice.
Tinde să se depună doar în ficat și țesutul adipos. Aceste caracteristici fac din etanol o
substanță capabilă să se îngrașe. De aceea, băuturile alcoolice trebuie luate cu precauție, din
cauza riscului de a intoxica organismul .

Etape în producerea vinului:

Producerea vinului nu înseamnă doar producerea mustului și fermentarea lui și este,
de altfel, un proces complex, al cărui rezultat nu se vede decât după câteva luni de la recoltare
strugurilor. Explicăm mai jos, pe larg, ce etape cuprinde producerea vinului, dar și ce
presupune fiecare dintre etape:

Recoltarea și selectarea strugurilor

Stabilirea datei optime pentru culesul strugurilor se face în funcție de greutatea
boabelor și de indicele gluco-acidimetric al strugurilor (nivelul de zahăr). Acești indici se
urmăresc la început din 5 în 5 zile, începând cu 10 august, iar cu 5-6 zile înainte de cules, în
fiecare zi (mersul coacerii). Nivelul zahărului din struguri se determină, în mod ideal, cu
refractometrul. Strugurii pot fi culeși când nivelul de zahăr din boabe nu mai crește timp de
2-3 zile, aciditatea strugurilor rămâne neschimbată și greutatea a 100 boabe a atins valori
maxime.

Culesul se declanșează și în funcție de tipul de vin care urmează să fie produs. La

vinurile de consum, de exemplu, culesul se face când strugurii au concentrație de zahăr de
170-200 de grame de zahăr/litru și 4-5 grame de acid sulfuric/litru. La vinurile superioare, via
se culege când strugurii au minimum 200g zahar/litru și o aciditate de 4-5g acid sulfuric/litru.
Pentru vinurile dulci naturale, culesul se face în supracoacere, când strugurii au 250 - 300
grame de zahăr/litru. Ca ordine a culesului, se începe cu strugurii pentru vinurile albe, iar
strugurii pentru soiurile roșii se culeg mai târziu.

Mai exact, trebuie să ținem cont de următoarele aspecte legate de soiurile și tipul vinului:
pentru vinurile albe de consum curent, culesul se face când strugurii au acumulat 170-180g/l
zahar;
pentru vinurile superioare albe seci, culesul se face când strugurii au acumulat peste 196g/l
zahar;
pentru vinurile albe demidulci și dulci, culesul se face când strugurii au acumulat peste 210g/l
zahar.
pentru vinurile roșii de consum curent, culesul se face când conținutul în zahăr este cuprins
între 180 ºi 200g/l, iar aciditatea minimum 5g/l în acid sulfuric.
pentru vinurile roșii de calitate superioară, culesul se face când conținutul de zahăr este
cuprins între 200-250g/l, iar aciditatea între 4,5-5g/l acid sulfuric.
Totodată, culesul trebuie să se execute într-o perioadă scurtă, de 3-4 săptămâni, intervalul
optim fiind de cel mult 15 zile.

Selectarea strugurilor din care se va face vinul se realizează eliminând fructele

neconforme. Se îndepărtează strugurii care au urme de boală - mucegai, făinare – etc.