ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

Sisteme de Procesare și Controlul Calității

Produselor Agroalimentare

Determiarea conținutului de alcool

din băuturile alcoolice

Îndrumător: Masterand:
Prof. Lupu Mirabela Chițu Sorina-Georgiana

Brasov, 2020

1
Cuprins
1 Studiu privind determinarea concentrației alcoolice a băuturilor............................................2
1.1 Clasificarea băuturilor alcoolice.......................................................................................2
1.1.1 Băuturi slab alcoolice................................................................................................2
1.1.2 Băuturi moderat alcoolice..........................................................................................3
1.1.3 Băuturi alcoolice tari..................................................................................................3
1.1.4 Toxicitate...................................................................................................................4
2 Necesitatea determinării conținutului de alcool din băuturile alcoolice..................................5
3 Generalități privind alcoolii.....................................................................................................6
3.1 Clasificarea alcoolilor.......................................................................................................6
3.2 Proprietățile fizice ale alcoolilor.......................................................................................6
3.3 Proprietăți chimice............................................................................................................7
3.4 Etanolul.............................................................................................................................7
3.4.1 Toxicitate etanolului..................................................................................................8
3.4.2 Utilizarea etanolului...................................................................................................9
3.5 Metanolul..........................................................................................................................9
3.5.1 Toxicitatea metanolului.............................................................................................9
3.5.2 Utilizarea metanolului...............................................................................................9
4 Metode clasice de determinare..............................................................................................10
4.1 Metoda prin distilare simplă cu ajutorul alcoolmetrului.................................................10
4.2 Determinarea concentrației alcoolice prin metoda Dujardin-Salleron............................10
4.3 Determinarea concentrației alcoolice cu ajutorul picnometrului....................................11
4.4 Detrminarea alcoolilor superiori.....................................................................................13
4.5 Determinarea colorimetrică a metanolului cu acid cromotropic.....................................13

2
1 Studiu privind determinarea concentrației alcoolice a băuturilor
Băuturile sunt produse lichide datorită conținutului mare de apă și alcool. Elementul
comun al diferitelor băuturi alcoolice îl constituie prezența, în proporți variabile, a alcoolului
etilic. Deși sunt bogate în apă, băuturile au o compoziție destul de complexă.

Băuturile alcoolice sunt băuturile care conțin etanol, cunoscut sub numele

de alcool sau alcool etilic. Etanolul din băuturile alcoolice este aproape mereu produs prin
fermentarea carbohidraților de către anumite specii de drojdii în absența oxigenului, prin reacția
conoscută sub numele de fermentație anaerobă.

Cantitatea de alcool dintr-o băutură alcoolică se specifică în procente de alcool volumic,

dar cum drojdiile nu pot fermenta băuturi cu mai mult de 14% alcool, unele băuturi alcoolice se
obțin prin distilare.

1.1 Clasificarea băuturilor alcoolice

1.1.1 Băuturi slab alcoolice

Acestea au un conținut de alcool cuprins între 0,8 și 6%. Cele mai cunoscute și
consumate băuturi slab alcoolice sunt berea, care ocupă binemeritatul loc 3 în topul mondial al
tuturor băuturilor, după apă și ceai, și cidrul, care este mai puțin popular în România, dar care
este foarte îndrăgit de către alte popoare.

Berea este o băutură alcoolică nedistilată, care conține 88-94% apă, și 6-12% extract, care
este format din: glucide 4-5% (dextrine, maltoză, glucoză și altele în cantități foarte mici),
substanțe proteice 0,2-0,7% (cantitți foarte mici de proteine, apoi albumoze, peptone,
aminoacizi), elemente minerale 0,1-0,4% din care potasiu 30-100mg, calciu 6-16 mg, magneziu,
fier, sodiu, arsen, cupru, zinc, mangan, flour, vitamine (B 1, PP, B2, B6 , biotină, acid folic),
substanțe amare, substanțe tanante, glicerol, acizi, substanțe colorante și aromatice.

Concentrația alcoolică variază de la 0,8-1,8% în berea caramel, până la 5,4% în berea de

tip Porter; CO2 variază în limite strânse 0,32-0,34%. Elementele menționate reprezintă
principalele componente ale berii care pot fi evaluați cu mijloace chimice obișnuite; pe măsura
dezvoltării tehnicii și în special pin folosirea cromatografiei în fază gazoasă, s-au identificat un

3
număr mare de compuși ca de exemplu: 15 alcooli, 49 de acizi, 19 esteri, 26 de aldehide și
cetone.

Având o concentrație alcoolică redusă, o reacție slab acidă și conținând dioid de carbon și
diferite substanțe amare, berea stimulează secreția suurilor digestive, în special a sucului gastric.
Consumată în cantitate moderată (până la 500g), berea nu excită sistemul nervos, având chiar o
acțiune calmantă, iar unele tipuri au efect somnifer.

1.1.2 Băuturi moderat alcoolice

Aici intră băuturile cu un conținut de alcool cuprins între 8 și 22%. În acestă categorie se
regăsesc în întregime toate sortimentele de vinuri.

Vinul este o băutură alcoolică nedistilată cu o concentrație alcoolică care variază între 8-
14% pentru vinurile naturale și poate ajunge până la 18% la vinurile alcoolizate. Extractul
vinului variază în general între 1,5-2% pentru vinurile albe, 2-3% pentru cele roșii, fiind mult
mai mare la vinurile dulci sau licoroase. Extrasul este compus din glucide, hexoze 0,1-0,2%,
pentoze (arabinoză, xiloză) 0,65-1,62%, substanțe proteice 0,02-0,09% (peptone, aminoacizi,
urme de proteine), elemente minerale 0,15-0,3% (K, Mg, Ca, Na, Fe, și în cantități mai mici Al,
Cu, As, Zn, Si, Mn), substanțe tanante, glicerol, acizi, substanțe colorante, substanțe aromatice,
vitamine (PP, B1 B2, B6, acid pantotenic, biotină).

Cu ajutorul mijloacelor moderne de analiză și în special prin intermediul cromatografiei

în stare gazoasă, s-au identificat peste 250 de componenți în vin.

Vinul, ca și berea, este un produs care se altereză ușor devenind impropriu consumului,
motiv pentru care trebuiesc păstrate în condiții riguros controlate. Vinul trebuie păstrat la o
temperatură cuprinsă între 8-14ºC, și umiditate de aproximativ 80%. Pentru conservare și
învechire, vinurile sunt supuse la o serie de operații precum: umplerea vaselor, pritocirea,
limpezirea, cupajarea. Pentru stabilizare se folosesc diferite produse: gelatină, clei de pește,
cazeină, albuș de ou, tanin, ferocianură de potasiu, bentonită, azbest, cărbune activ, silicagel,
preparate enzimatice, nylon etc. care antrenează și precipită substanțele în suspensie. În
continuare se face refrigerarea, pasteurizarea, filtrarea, steriizarea, adăugarea de dioxid de sulf
sau alți aseptici.

4
1.1.3 Băuturi alcoolice tari
Băuturile alcoolice distilate, cunscute și sub denumirea de rachiuri, au o compoziție mai
putin complexă. Concentrația alcoolică variază în limite foarte largi, 20-50% și chiar mai mult.
Extractul are valori foarte mici, în general sub 1%, dar în cazul lichiorurilor poate depăși 4%.
Această categorie se imparte la rândul ei în alte două subcategorii:

 Băuturi alcoolice naturale sau rachiuri – se obțin de regulă prin distilarea sucurilor rezultate
din fermentarea fructelor sau cerealelor. Pentru că este prous prin distilare, rachiul are un
conținut de alcool și o tărie mai mare decât alte băuturi. Din această sub clasă fac parte țuica
(obținută din prune fermentate și distilate), palinca (obținută din fructe fermentate și
distilate), horinca sau holerca specifică Maramureșului și băuturile alcoolice pe bază de vin
(rachiu de vin si coniac).
 Băuturi alcoolice tari industriale – rachiuri industraile obținute prin diluarea alcoolului etilic
rafinat la care sunt adăugate esențe sau extracte de plante. La fabricarea alcoolului se
utilizeaza produse alimentare bogate în amidon (cartofi, cereale) sau în zaharuri (sfecla de
zahăr). Din această subclasă fac parte lichiorurile, rachiurile simple și cele aromate.

1.1.4 Toxicitate
Consumarea repetată de băuturi alcoolice oate fi urmată de efecte nocive asupra
organismului uman (gastrită, ciroză, diferite tulburări psihice și neurologice, diferite tulburări
degenerative la descendenți, scaderea organismului față de agresiunile mediului ambiant,
accidente de circulație etc.). La acțiunea exercitată de alcoolul etilic se asociază cele altor
componenți nocivi care se formează în timpul proceselor de fermentație alături de alcoolul etilic
sau care ajung în băuturi pe diverse alte căi, fiind absorbite odată cu alcoolul. Acestea pot
contribui sensibil la creșterea toxicității băuturilor prin acțiuni nocive directe și independente sau
prin potențare reciprocă și însumarea efectelor la cele datorate etanolului.

5
2 Necesitatea determinării conținutului de alcool din băuturile alcoolice
Determinarea conținutului de alcool din băuturi reprezintă o analiza cantitativă extrem de
utilizată și cu o importanță deosebită în industria alimentară.

Cunoașterea acestui parametru favorizează clasificarea băuturilor alcoolice în clasele

menționate mai sus. De asemenea, determnarea conținutului de alcool are un rol primordial în
detectarea falsificării bauturilor alcoolice.

În România au existat mai multe cazuri în care cu ajutorul analizelor de laborator au fost
depistate cantități foarte mari de baăuturi alcoolice contrafăcute sau falsificate. Un astfel de
episod a avut loc în anul 2012 atunci când Serviciul de Investigare a Fraudelor a descoperit un
depozit cu mai multe tipuri de băuturi alcoolice falsificate, care ulterior erau vândute.
Anchetatorii au descoperit aproximativ 1500 l vin, care în urma analizelor rezultat a avea o
consistență de 89% apă, 10% alcool etilic și numai 1% vin de calitate.

6
3 Generalități privind alcoolii
Alcoolii sunt compuși organici care au în molecula lor una sau mai multe grupa hideoxil
(OH) legate de un hidrocarbonat, cu excepția când grupa hidroxil este legată de un atom de
carbon care face parte din catena laterală a unei hidrocarburi aromatice, sau atomul de carbon al
unei duble legaturi.

Termenul de alcool s-a păstrat din limba arabă “al kuhl” care înseamnă alcool.
Denumirea alcoolilor se formează de la numele hidrocarburii din care derivă, adăugându-se
sufixul “ol” sau a radicalului hidrocarburii, plus sufixul “ic”

3.1 Clasificarea alcoolilor

Se face după mai multe criterii:

 După natura radicalului hidrocarburii care ia parte la formarea lor: alcoolii alifatici saturați
sau nesaturați și alcoolii aromatici – CH3-CH2OH (etanol); CH=CH-CH2OH (propenol);
C6H5-CH2-CH2OH (feniletanol)
 După numărul grupărilor hidroxil din moleculă: alcoolii monohidroxilici (monoli),
hidroxilici (dioli), trihidroxilici (trioli) – CH2-OH-CH(OH)-CH2OH (glicerol) – și
polihidroxilici (polioli);
 După poziția atomului de carbon de care se leaga grupa hidroxil: alcooli primari (R-CH 2-
OH), secundari (R-CH-R) și terțiari;

3.2 Proprietățile fizice ale alcoolilor

Alcoolii sunt în mod obișnuit substanțe lichide, incolore cu până la 12 atomi de carbon în
moleculă, sau solide, cu peste 13 atomi de carbon în moleculă. Au punctul de fierbere mult mai
ridicat decât hidrocarburile de la care derivă și crește odată cu masa moleculară. Punctul de
fierbere este distinct pentru fiecare alcool: metanolul are punctul de fierbere la 64,72ºC, etanolul
la 78,32ºC, propanolul la 97,17ºC, iar butanolul la 117,7ºC.

Densitatea alcoolului este mai mică decât cea a apei (d<1000), insă puțin mai mare decât
a compușilor organici cu masă moleculară comparabilă. Pe baza acestei însușri fizice se poate
face dozarea alcoolului din distilatele hidroalcoolice, cu ajutorul aerometrelor (alcoolmetrelor).

7
 Alcoolii inferiori sunt solubili în apă și se mestecă cu apa în orice proporție, iar alcoolii
superiori în proporție de cca 10%. Numărul mare de grupări hidroxilice din moleculă,
îmbnatățește solubilitatea alcoolilor in apă.

3.3 Proprietăți chimice

Alcoolii sunt substanțe neutre. Reacția lor cu metalele alcaline, indică totuși o aciditate
foarte slabă. Se obțin alcoxizii sau alcoolații, prin înlocuirea hidrogenului din grupare alcoolică
OH cu metalele.

R-CH2OH+Na R-CH2ONa+2H2

Alcoolii se pot oxida. Prin oxidare, alcooli primari se transformă în aldehide, iar dacă
oxidarea este mai energică se transformă în acizi.

Alcoolii se combină între ei în prezența unor catalizatori acizi, prin eliminarea apei și formare de
eteri.

De asemenea, alcoolii pot reacționa și cu acizii organici în prezența enzimelor, tot prin
eliminarea apei, cu formarea esterilor.

reacție chimică importantă a alcoolilor, consta în eliminarea apei din molecula lor și în formarea
aldehidelor. Eliminarea apei se realizează prin încălzire și în prezența unui acid mineral puternic,
cum este acidul sulfuric sau fosforic. Acidul formeaza cu alcoolul un eter, care în cazul
alcoolului etilic este sulfatul acid de etil; acesta din urmă se descompune la temperatura de 170ºC
și rezultă etena.

Cel mai ușor se elimină apa din alcolii terțiari, apoi cei secundari; alcoolii primari fiind
cei mai stabili. Prin eliminarea apei din alcooli se produce și o deplasare a dublei legături, astfel
că, dubla legătura care ia naștere se situează în altă poziție, decât cea prevazută în molecula de
bază a alcoolului, rezultând un amestec de alchene.

În stare lichidă și chiar solidă, alcoolii au molecule asociate prin legături slabe de hidrogen.
Acestea se formează între atomul de hidrogen al unei molecule și atomul de oxigen al altei
molecule.

3.4 Etanolul
Etanolul sau alcoolul etilic este principlul alcool întâlnit în băuturile alcoolice. Este un
lichid volatil, inflamabil și incolor, cu un miros carcateristic. Din punct de vedere structural este

8
alcătuit dintr-un radical etil, legat de o grupa hidroxil. Din acest motiv uneori este simbolizat
EtOH.

Alcoolul etilic se produce în prezent pe plan mondial, în cea mai mare parte prin
fermentarea plămezilor care conțin glucide fermentescibile, cu ajutorul drojdiei. Alcoolul etilic
obținut pe cale biotehnologică mai poartă denumirea de bioalcool, deosebindu-se astfel de
alcoolul etilic de sinteză. Alcoolul etilic rafinat are multiple utilizări în diferite industrii.

Etanolul se obține de obicei prin fermentația zaharuilor, cu ajutorul drojdiilor, sau prin
procedee petrochiice. Se poate folosi de asemenea ca solvent, sursă de combustibil și ca materie
primă în sinteza altor compuși chimici.

Etanolul intervine direct asupra percepției olfactive (pragul de percepție olfactivă este
foarte mic – 0,1-100ppm) și în mod indirect prin eliminarea polarității, facilitând revelarea
aromelor.

Etanolul imprimă un gus dulceag începând cu concentrația de 32g/l (4% vol alcool) și
senzația de căldură începând cu cca 80g/l, devenind arzător la gust după 120-130 g/l (15-16%
vol. alcool). Gustul dulceag al etanolului are un rol esențial pentru realizarea echilibrului între
savoarea acidă a băuturii.

Etanolul este mai ușor decât apa, densitatea este egală cu 0,7893 și se amestecă cu apa în
orice proporții, rezulând un amestec hidroalcoolic azeotropic (cu contracție de volum). Cea mai
mare contracție se produe la amestecarea a 52 ml etanol cu 48 ml apă, cand rezultă 96,3 ml
amestec hidroalcoolic. Aceasta contracție de volum se explică prin formarea legăturilor de
hidrogen între moleculele de hidrogen și apă.

3.4.1 Toxicitate etanolului

La fel ca și ceilalți alcooli, etanolul este un toxic (excitant) al sistemului nervos. Dozele
zilnice admise sunt de 0,5-0,6 g etanol/ kg greutate corporală. Concentrația în etanol a băuturilor
alcoolice nu este periculoasă pentru organism, atâta timp cât aceasta se consumă în cantități
rezonabile.

9
3.4.2 Utilizarea etanolului
În industria alimentară este folosit pentru fabricarea băuturilor alcoolice și a oțetului, în
industria chimică pentru obținerea cauciucului sintetic și ca dizolvant, în industria farmaceutică
pentru prepararea anumitor substanțe (eter, cloroform), iar în medicină ca dezinfectant.

3.5 Metanolul
Metanolul, carbinolul sau alcoolul metilic nu este un produs direct al fermentației
alcoolice, deoarece nu se formează prin metabolizarea zaharurilor de către levuri. Rezultă în
timpul fermentației alcoolice pe cale enzimatică, prin hidroliza pectinelor solubile.

Metanolul are punctul de fierbere mai mic decât cel al etanolului. Este un lichid incolor
cu miros slab de alcool, solubil în apă și solvenți organici. Arde cu flacăra albăstrie și este foarte
toxic pentru organism.

Densitatea metanolului este foarte apropiată de cea a etanolului, însă indicele de refracție
este diferit (α=1,3288), încât se poate detecta prin refractometrie.

3.5.1 Toxicitatea metanolului

Prin metabolizarea metanolului în ficat rezultă acidul formic, care este un metabolit
extrem de toxic. De asemenea, afectează nervul optic, slăbind vederea. Doza zilnică admisă este
de 0,5 mg/kg greutate corporală, respectiv 30 ml/zi pentru un adult de 70 kg.

3.5.2 Utilizarea metanolului.

Metanolul are utilizare industrială se folosește la fabricarea aldehidei formice, esterilor
metilici (teriftalat, metocrilat) și metilaminelor. Se mai folosește ca solvent, agent de denaturare
al etanolului și la metilarea benzinei. In scop fraudulos se folosește uneori la producerea unor
băuturi spirtoase și prepararea cocktail-urilor, cu consecințe grave pentru sănătatea
consumatorilor.

10
4 Metode clasice de determinare
Alcoolul etilic constituie unu dintre componenții principali prezenți în băuturi, care au
suferit în timpul tehnologiei lor de preparare, fermentație alcoolică. El mai poate fi adăugat și
sub formă pură pentru creșterea concentrației alcoolice a diverselor băuturi. Deși alcoolul potabil
este constituit în cea mai mare parte din alcool etilic, el conține încă unele impurități în canttăți
relativ mici.

4.1 Metoda prin distilare simplă cu ajutorul alcoolmetrului

Se măsoară cu mare exactitate 200 ml de produs alcoolic, se trece apoi proba într-un
balon de distilare unde se leaga acizii volatili prin neutralizarea probei cu NaOH sau preferabil
pe o soluție de Ca(OH2). În felul acesta acizii volatili sunt salificați împiedicandu-se antrenarea
lor în vapori. Se montează la balonul de distilare un deflegmator sau un refrigerent cu bule scurt
pentru refluxare parțială. În continuare se montează un refrigerent descendent cu mare capacitate
de răcire (spiral sau cu minim 5 bule). Capătul inferior al refrigerentului pătrunde prin
intermediul unei alonje efilate într-un balon cotat receptor (200ml) care este răcit la rândul lui
într-un vas cu apă rece sau gheață și are cca 25 ml apă pe fund pentru a asigura cufundarea
alonjei în lichid. Se distilează până când balonul colctor s-a umplut trei sferturi cu lichid. Se
spală cu apă refrigerentul și alonja, lăsând să se scurgă și aceasta în balonul cotat și se aduce la
semn cu apă. Se omogenizează conținutul și se trece într-un cilindru gradat, făcându-se citirea
concentrației alcoolice cu un alcoolmetru potrivit, ținând cont de corecțiile de temperatură
corespunzătoare.

4.2 Determinarea concentrației alcoolice prin metoda Dujardin-Salleron

Principiul metodei

Se basează pe determinarea punctului de fierbere care va fi cu atât mai scăzut față de cel
al apei, cu cât vom avea o cencentrație alcoolică mai ridicată.

Modul de lucru

Se determină în prealabil punctul de fierbere al apei introducând în rezervorul aparatului

20 ml apă. Se introduce termomentrul și se încălzește termosifonul la fierbere făra circularea apei
prin refrigerent. Vaporii de apă vor ieși prin refrigerent dupa 3-4 minute. Se înregistrează punctul
de fierbere la apariția vaporilor și când termometrul rămâne constant minim doua minute. Apoi e
introduc 50 ml produs alcoolic în aparat (după clătirea prealabilă a rezervorului cu cest produs),

11
se conectează refrigerentul la apa de răcire și se încălzește. Se notează în același fel ca și în cazul
apei când temperatura devine staționară aproximativ două minute. Se fixează apoi discul mobil,
astfel încât punctul de fierbere al apei să fie în dreptul punctului zero al scării. Concentrația
alcoolică la 15ºC în procente de volum se determină citind diviziunea corespunzătoare punctului
de fierbere a vinului.

Fig. 4.1 Aparat Dujardin-Salleron

4.3 Determinarea concentrației alcoolice cu ajutorul picnometrului

Principiul metodei

Se bazează pe măsurarea densității cu ajutorul picnometrului.

Cazul I – alcool etilic și băuturi alcoolice distilate fără reziduu

Modul de lucru

Se face cifra de apă a picnometrului (se folosește un picnometru de 25 ml și termometru

între 10-30ºC), cântărindu-l umplut cu apă distilată la temperatura de 20ºC. Se scade din această
valoare greutatea picnometrului gol (care a fost facută în prealabil după ce picnometrul a fost
bine curățit, uscat și apoi adus la temperatura camerei) și se află valoarea amintită care se reface
prin sondaj la cca 20 de determinări. Se umple apoi picnometrul uscat și clătit cu lichidul probei

12
respectându-se aceleași manevr. Densitatea relativă a produsului la 20ºC în raport cu apa la 20ºC
este următoare:

d 20
20 =m’/m;

unde:

m= cifra de apă a picnometrului;

m’= diferența de greutate între picnometrul gol și picnometrul cu proba de analizat.

Calculul densității relative a produsului la temperatura de 20ºC în raport cu apa la 4ºC se

face cu ajutorul formulei:

d 20 20 20
4 =(0,99823-0,00120)*d 20+0,00120=0,99703*d 20+0,0012

unde:

0,99823 este densitatea apei la 20ºC în raport cu apa la 4ºC;

0,0012 este densitate relativă a aerului la 10ºC în raport cu apa la 4ºC.

Concentrația alcoolică se calculează cu ajutorul densității relative din tabele.

Cazul II – băuturi alcoolice cu extract

În acest caz se face distilarea pentru îndepărtarea extractului.

Modul de lucru

Pentru băuturile alcoolice cu o concentrație sub 50% alcool, se măsoară exact 200 ml
băutură (într-un balon cotat termostatat). Se trece înapoi cantitativ în aparatul de distilare descris
anterior având grijă sa folosim balonul cotat receptor după ce am introdus capătul alonjei în 5-6
ml apă distilată adăugată în acest balon. Se colectează cca 150 ml distilat. Se spală alonja cu
puțină apa distilată în balon și se aduce la semn.

În cazul băuturilor cu concentrație mai mare de 50% se procedează identic, dar proba
distilată va fi numai de 100ml, adăugându-se în balonul aparatului de distiare încă 50 ml apă.

4.4 Detrminarea alcoolilor superiori

Alcooli superiori sunt produși de fermentație secundară și ei apar în od uzual în băuturile
preparate, ca urmare a unui asemenea proces. Totuși cantitățile prea mari care pot exista în
băuturi și care se datorează unor greșeli de tehnologie pot modifica necorespunzător calitățile
organoleptice ale preparatului.

13
 Principiul metodei

Determinarea se bazează pe reacția de culoare dintre acești alcooli și aldehida salicilică în

mediu de H2SO4 concentrat.

Modul de lucru

Într-o eprubetă se introduc 5 ml dintr-un distilat obținut din proba de analizat, care a fost
adus la concentrație alcoolică de 50%. Se adaugă apoi 2 ml clorhidrat de hidroxilamină 0,5N. Se
astupă cu un dop rodat, se agită și se trece într-un pahar de 50 ml, în care se găsesc 4 ml soluție
alcoolică purificată (50%). Se amestecă și se adaugă 10 ml H2SO4 concentrat (d=1,84) și 1 ml
solție alcoolică 1% de aldehidă salicilică. Se agită și se lasă 20 de minute. Se colorimetrează în
cuve cu drum optic de 3 mm folosind un filtru verde.

Curba etalon se face lucrând în aceleași condiții ca și proba de analiză, o serie de probe
cu concentrații deosebite, preparate dintr-o soluție etalon de alcool izoamilic 0,1 g/l în alcool
etilic purificat, 50%.

Concentrația alcoolilor superiori, X, se află din relația:

X=a*c/50*10 (g/l)

unde:

a= concentrația în g/100 ml distilat cu concentrație alcoolică 50% vol.;

c= concentrația procentuală a distilatului analizat;

10= coeficient pentru exprimarea conținutului în g/l.

4.5 Determinarea colorimetrică a metanolului cu acid cromotropic

Identificarea calitativă

Principiul metodei se bazează pe oxidarea alcoolului în mediu acid până la aldehidă

formică care reacționează cu acidul cromotropic dând un compus colorat în violet.

Modul de lucru

Într-o eprubetă de 20 ml, se ia o probă de 1 ml soluție alcoolică 50 % a compusului care se

examinează. Se adaugă 2 ml de soluțieprmnganat, se agită și se ține într-o baie cu ghață timp de
30 de minute, pentru oxidare. Se adaugă apoi 0,2 g sulfit de sodiu pentru descompunerea
excesului de peranganat de potasiu (soluția trebuie să se decoloreze). Se adaugă 5 ml soluție de

14
acid cromotropic, se ține 15 minute pe baia de apă la temperatura de 65-70ºC și se răcește la
temperatura camerei. Apariția unei colorații violete sugerează prezența alcoolului metilic.

Determinare cantitativă

Reactivii principali:

 Soluție sulfurică 1% acid cromotropic; se prepară dizolvând 1 g acid crootropic în 35 ml

apă. Se răcește la gheață și se adaugă sub agitare continua 75 ml acid sulfuric concentrat.
Soluția se trece într-un balon cotat de 100 ml și se aduce la semn cu adic sulfuric
concentrat. Este stabilă maxim o săptamână. În cazul în care soluția preparată nu este
limpede, trebuie purificat acidul cromotropic astfel: se dizolvă 10 g în 25 ml apă, se
adaugă 50ml alcool metilic, se încălzește până la fierbere și se filtrează. Din filtratul
limpede se precipită acidul cromotropic adăugând 150 ml alcool izopropilic în care acesta
nu este solubil. Cristalele formate se separă prin filtrare și se usucă într-un exsicator cu
vid;
 Soluție permanganat de potasiu 3%; se prepară dizolvând 3 g permanganat de potasiu în
50 ml apă caldă. Se adaugă 10 g acid fosforic concentrat, se răcește și se aduce la 100 ml
cu apă. Soluția este stabilă în sticle brune timp de o lună. Alcoolul etilic 10 % vol. se
prepară diluând într-un balon cotat de 100ml, 20 ml alcool etilic 50% vol. și se aduce la
semn cu apă;
 Soluție etalon de alcool metilic; se prepara cântărind într-un balon cotat de 100 ml, 0,5g
alcool metilic și se aduce la semn cu alcool etilic 10% vol. (soluția conține 5mg/ml). Din
aceasta se prepar pentru ucru o diluție de 1/10în alcool etilic 10%.

Modul de lucru

Se iau 20 ml din distilatul probei de analizat adus la concentrația de 50%, se aduce la 100
ml cu apă pentru a obține o concentrație alcoolică de 10%. Apoi, se ia 1 ml din această soluție și
se introduceîntr-un balon cotat de 25 ml; se adaugă 2 ml permanganat de potasiu pentru oxidare,
se agită și se lasă balonul timp de jumatate de oră într-o baie de gheață. Se scoate, apoi se adaugă
0,2 g sulfit de potasiu pentru decolorarea excesului de permanganat. Se introduc 5 ml soluție acid
cromotropic, se amestecă și se ține balonul timp de 10 inute într-o baie de apă la temepratura de
65-70ºC. Se răcește rapid și se aduce la semn cu apă. În paralel se face o probă martor a

15
reactivilor, înlocuid proba de analizat cu 1 ml alcool etilic 10%. Se citește apoi la specofotometru
într-o cuvă cu drum optic de 1 cm la 570 nm.

În cazul în care extincția obținută la proba de analizat depășește conținutul de alcool stabilit
pentru proba de etalonare, se repetă determinarea luând în lucru 1 ml din distilatul probei de
analizat adus la concentrația de 10% diluat de 10 sau 100 de ori, după cum este cazul cu alcool
etilic pur 10%.

Curba de etalonare

Într-o serie de 7 baloane cotate de 25 ml se iau: 0; 0,1; 0,4; 0,6; 0,8 și 1 ml din soluția
etalon diluată, completându-se toate volumele la 1 ml cu alcool etilic 10%. Se procedează apo în
continuare întocmai ca și în cazul probei de analizat.

Cantitatea de alcool metilic în g/100g produs se calculează dupa relația:

g∗V 1
Am= =100
V∗V 2∗d∗1000

unde:

g= mg alcool metilic pe curba de etalonare

V1=ml distilt cu concentrația 50% obținut din distilatul probei V de analizat

V2=volumul de distilat petru determiare în ml

V= ml probă luată pentru distilare

d= densitatea probei de analizat în g/ml

în cazul diluării probei de analizat se va ține cont la calcul de raportul de diluție.

Sensibilitatea metodei este de 0,05 mg.

16
5 Metode moderne de determinare
5.1 Determinarea alcoolului etilic cu ajutorul ebuliometrului electronic
Ebuliometrul electronic masoară punctul de fierbere al apei și al probei de analizat prin
intermediul unei sonde din platină, înregistrează și prelucrează electronic parametrii de etalonare
ai aparatului, precum și valorile analitice. Determinarea titrului alcoolmetric se realizează în mai
puțin de 5 minute cu o precizie de 0,1% vol. alcool.

Ebuliometrul electronic este alcătuit din două module:

 Modulul de măsurare a punctului de fierbere, confecționat din sticlă termosensibilă care

la rândul său este alcătuit din rezervorul de fierbere a lichidelor, sonda pentru temperatură
din platină cu rezistență de 100 Ohmi la 0℃, cartușul electric pentru încălzirea lichidului
și condensatorul de vapori.
 Modulul electronic de înregistrare și monitorizare a parametrilor de etalonare a
aparatului, integrat cu un captator de presiune atmosferică pentru măsurarea exactă a
punctului de fierbere.

Fig 5.1 Ebuliometru electronic

Precalibrarea ebuliometrului se realizează prin stabilirea punctului de fierbere a apei și a

probei de analizat etalon cu titrul alcoolmetric cunoscut; stocarea parametrilor obținuți în
memoria modulului electronic, după care operațiunea de precalibrare se repetă pentru verificarea
17
exactității înregistrărilor. Dacă valorile corespund, ebuliometrul se consideră etalonat și urmează
analiza propriu-zisă.
Modul de lucru
Punerea în funcțiune a aparatului coportă următoarele operațiuni:
 legarea aparatului cu modulul electronic;
 conectarea la sursa de energie electrică (220 V);
 introducerea apei în rezervorul de fierbere al ebuliometrului până la nivelul primei bule a
condensatorului de vapori;
 aducerea butonului de lucru în poziția de funcționare.
Ebuliometrul nu se pune în funcțiune fără lichid în rezervor. Pentru intrearea în lucru a
modulului electronic se aduce butonul în poziția ‘zero’ și se apasă pe butonul reset de inițiere a
programului de înregistrare. Încălzirea prealabilă a apei din aparat este necesară pentru a se
reactiva circuitele elctronice de măsurare a temperaturii și a presiunii atmosferice.
Precalibrarea sau etalonarea se face conform instrucțiunilor care însoțesc aparatul și
necesită:
 o primă etalonare (E1) cu măsurarea temperaturii de fierbere a apei, a probei etalon cu
titrul alcoolmetric cunoscut de 10,76 % vol. (vin) și a probei etalon cu titrul alcoolmetric
cuoscut de 11,36% vol.;
 a doua etalonare (E2) cu verificarea acelorlași parametrii numai ca ordinea etaloanelor se
inversează.
Măsurarea titrului alcoolmetric se reazlizează mai întâi clătind rezervorul ebuliometrului
cu vinul de analizat, după care se umple cu vin până la nivelul primei bule a condensatorului de
vapori. Se apasă pe butonul de intrare în lucru a modulului electronic, care va afișa la fiecare
secundă evoluția temperaturii de încălzire a vinului. Când punctul de fierbere este atins, modulul
se întrerupe automat și se afișează direct titrul alcoolmetric volumic al vinului.

5.2 Determinarea alcoolului etilic cu ajutorul ebuliometrului cu termistor

Principiul metodei

Măsurarea punctului de fierbere al vinului prin intermediul unui termistor, ca traductor de

temperatură. Termistorul fiind un semiconductor format din amestecuri de oxizi a cărui
rezistență electrică RT variază cu temperatura: RT= a*b/T

unde:

a și b – constante, depinzând de materialul din care este confecționat termistorul, forma și

dimensiunile sale;
T – temperatura care interesează, în cazul de față 85-100℃.

18
 Metoda se bazează pe compensarea variației termistorului într-o punte Wheastone în
regim neechilibrat, procedeu tipic pentru măsurarea variațiilor mici de temperatură.
Ebuliometrul cu termistor este alcătuit din următoarele părți:
 ebuliometrul propriu-zis;
 termistorul legat într-o punte Wheastone;
 amplificatorul operațional;
 sursă simetrică stabilizată.

Fig 5.2 Ebuliometru cu termistor

Ebuliometrul este confecționat din sticlă termosensibilă și cuprinde: vasul de fierbere,

refrigerentul și rezistența electrică care realizează încălzirea lichidului.
Termistorul detașabil se află montat într-o țeavă subțire de cupru, în ulei specal, montura
cu știft și rășină epoxidică termostabilă.
Rezistența electrică pentru încălzire lichidelor este realizată pe un suport de șamotă, în
care se află montată rezistența electrică.
Circuitul electric este alcătuit dintr-un redresor simetric, dublu stabilizat și amplificatorul
operațional al circuitului integrat.
Modul de lucru
Calibrarea aparatului se efectuează introducând în locul termistorului o rezistență etalon
cu valoare agală cu cea a termistorului, la temperatură de calibrare: 90℃ pentru domeniul I de
calibrare, 95℃ pentru domeniul II și 100℃ pentru domeniul III. Calibrarea se efectuează pentru
fiecare domeniu de măsurare, începaând cu domeniul II.

19
 După calibrarea aparatului se trece comutatorul pe poziția de lucru și se măsoară punctele
de fierbere al apei și al vinului.
Pentru calcul se folosește rigla de conversie ebuliometrică.

20
6 Bibliografie
http://aparaturadelaborator.ro/echipamente-analiza-vin-si-bere.html#

21