OSTEOPOROZA

Numele boli osteoporoza provine din limba latina şi se traduce ca „os poros”.

Osteoporoza reprezintă scăderea masei osoase, ceea ce la nivel structural se manifestă

ca subţiere şi rarefiere a lamelor osoase care alcătuiesc osul, uneori cu dispariţia lor totală.

Osul este un ţesut complex, organizat să ofere organismului 2 funcţii principale, cea
metabolicade rezervă umorală pentru calciu, fosfor și magneziu și cea structurală de formare a
scheletului,care participa în locomoţie și protecţia organelor vitale.

Osul este format din material anorganic 70%, matrice organică, celule 25% și apă 5 %.
Mai multde 99% din calciu total din organism este stocat la nivelul scheletului și orice
anormalitate instructura lui duce la afectări severe ale fenotipului scheletului. Formarea
matricei osoase aredrept rezultat lamele osoase orientate după anumite direcţii și caracterizate
de o anumită densitate osoasă.
 Re-modelarea osoasă înseamnă formarea și resorbţia osoasă, care au loc în permanentă
la un moment dat, la nivelul scheletului. Suma acestor procese este în permanentă controlată și
din balanţa lor se formează un schelet sănătos. Orice dezechilibru conduce la instalarea
diverselor patologii, inclusiv a osteoporozei.

Clasificare:

Osteoporoza poate fi clasificată ca primară sau secundară, osteoporoza primară nu are

nici ocauză determinabilă; sunt două tipuri de osteoporoză primară:

Tipul 1 - osteoporoza post-menopauză: acest tip de osteoporoză apare de regulă între

vârsta de 50 şi 70 de ani, în bună măsură datorită pierderii de estrogeni la vârsta menopauzei.
Afectează în principal osul trabecular. Cea mai mare parte a coloanei vertebrale este alcătuită
din os trabecular, motiv pentru care coloana vertebrală este foarte susceptibilă la efectele
deficitului deestrogeni care caracterizează menopauza.

Diferența dintr os compact și cel trabecular

Tipul 2 - osteoporoza legată de vârstă; acest tip de osteoporoză este legat direct de
procesul deîmbătrânire. Apare de regulă la oamenii trecuţi de 70 de ani şi afectează atât osul
trabecular, câtşi osul cortical.

Cauze, mecanisme, anatomie patologică:

- Vârsta

- Factori hormonali (lipsa hormonilor estrogeni-progestativi);

- Factori nutriţionali (aportul de calciu şi vitamină D);

- Nivelul maxim de capital osos acumulat până în a patra decadă a vieții(amprentele

genetice:sex, alimentaţie, rasă);

- Ereditatea (la familii de osteoporotici);

- Consumul excesiv de alcool, tutun și cafea;

- Inactivitati fizice (ortostatism prelungit, sedentarism);

- Intervenţii chirurgicale - gastrectomii (înlăturarea unei porţiuni din stomac) sau

histerectomiitotale. Acestea afectează absorbția sau utilizarea calciului de către organism;

- Anumite tratamente medicamentoase - de ex. tratamente de lungă durata cu unele

medicamenteant

-inflamatorii (nesteroidiene - de ex. Diprofos) și anti-epileptice, sau excesul de

hormonitiroidieni;

Examen subiectiv, obiectiv:

- Osteoporoza la nivelul coloane dorso-lombo-sacrate produce artroze intervertebrale

ce setraduc frecvent prin rahialgii şi un grad variat de impotenţă funcţională. Rareori ele
pot determina unele complicaţii dintre care cele mai frecvente sunt sindroamele
radiculare. Durerile vertebrale sunt difuze, vag localizate, cu debutul insidios şi evoluţie
îndelungată de obiceimoderate ca intensitate.

- Osteoporoza la nivelul articulaţiei coxo-femurala poate produce coxartroză, unde

durerea sesimte in partea anterioara a articulaţiei, cu iradiere pe fata anterioara a
coapsei, până spregenunchi. Alteori durerea este simţita pe partea externa a regiunii
trohanteriene (partea cea mailaterala a osului femur situat imediat sub articulaţia
coxofemurală) cu iradiere pe fata externalaterala) a coapsei.- dureri de tip mecanic,
calmate de repaus sau date de fracturi (antebrat, col femural).- Alte semne sunt:
deformarea rahisului (cifoza accentuata, hiperlordoza lombara) și limitarea mobilității
segmentului interesat.

Diagnosticul de osteoporoza se stabileşte prin următoarele investigaţii paraclinice:

- examenul radiologic - puţin sensibil deoarece este necesara o reducere

substanţiala a maseiosoase pentru a fi vizibila pe radiografii; evidenţiază fracturile.
valoarea diagnostica aexamenului radiologic este limitata, Osteoporoza se determina
radiologic numai când densitatea ţesutului osos scade cu peste 50%.

- tomografia computerizată cantitativă a coloanei vertebrale - cea mai sensibilă

metodă pentru diagnosticul iniţial; nu pentru măsurători repetate datorita costului
ridicat și dozei mari de radiaţii

- absorbtiometria unifotonica la nivelul antebraţului proximal - puţîn sensibilă in

stadiile precoce

- absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale și soldului - limitată de

numeroasele artefacte

- dublă absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a soldului -

metodă de preferat

Tratamentul osteoporozei:

Tratamentul cronic farmacologic:

- Calciu

- Estrogeni pe cale orală sau transdermica

- Calcitonină - reduce pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale are și efect

împotriva durerii deci se foloseşte predominant la cei cu dureri cronice legate defracturi
sau deformări scheletice

- Bifosfonatii - mijloc terapeutic important pentru că pot crește densitatea osoasă și

scad riscul producerii fracturilor.- Vitamina D și metaboliții săi

- Antiestrogeni- florura de sodiu cu eliberare lentă

Kinetoterapia – terapia prinmiscare urmărește:

- exerciți de posturare (datorită suferințelor îndelungate pacienții iau o poziție
„antalgica”compensatorie)

- tonifierea masei musculare acolo unde este cazul- exerciți de izometrie (kabat)

            Programul de kinetoterapie va fi făcut în funcţie de tipul de suferință, de

intensitatea durerii, se va ține cont de o eventuală intervenție chirurgicală suferită de
pacient, contează foarte mult și anamneză care ne confirmă sau infirmă o eventuală
suferinţa cardiacă etc. în concluzie programul de recuperare kinetoterapeutic va fi
stabilit de kinetoterapeut care va ține cont de totiaceşti factori

Tratament balneofizical

Este unul simtomatic. Scopul și obiectivele tratamentul BFT:

- o mai bună și rapidă recuperare a bolnavului, pe cât posibil urmarește creșterea puterii
de apărare a organismului

Hidroterapie – preferabilă pentru efectul ei mio-relaxant mai ales atunci când datorită
unor suferinţe îndelungate pacientul prezintă contracturi musculare. Nu se recomandă
atunci când scorul T al testului dexa este foarte scăzut, sau când există un proces
inflamator Efectele de baza ale hidro-termoterapiei sunt:

- analgesia

- hiperemia locală și sistemică

- reducerea tonusului muscular

- creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv

Electroterapia este foarte bună atunci când că efect secundar al osteoporozei avem un

sindromradicular acut. Efectele de baza ale electroterapieie sunt:

- analgesic

- hiperemia locală și sistemică

- stimulare neuromotorie

- decontracturarea musculară (miorelaxarea)

Concluzii:

 Osteoporoză este o boală foarte răspândita , trebuie depistată la timp, înaintea

apariţieifracturilor, și tratată cu toate mijloacele terapeutice pe care le avem la dispoziţie

Balneo-fizio-terapia îşi are rolul ei foarte important în tratamentul și în profilaxia

osteoporozei alături de tratamentele medicamentoase