Conf. univ. dr.

M Albu Analiză diagnostic

CURS 2

ANALIZA DIAGNOSTIC STRATEGICĂ A ORGANIZAŢIEI

Definire. Arii de referinţă

Firma este un sistem complex, al cărui comportament este dificil de

conceput în totalitate, fiind rezultatul unui mare număr de variabile. A îngloba
toate aceste variabile şi interacţiunile dintre ele în mintea unui singur manager
nu este o soluţie. Cum nu este o soluţie nici a lăsa rezolvarea problemelor
sistemelor complexe doar pe seama intuiţiei.
Pentru e realiza proiectele pe care le au în vedere, managerii trebuie să
aibă capacitatea de a prevedea evoluţia acestora în viitor, să fixeze orientările,
traiectoriile de urmat şi mijloacele de alocat pentru realizarea acestor proiecte.
Problema strategică actuală a firmelor nu este numai de a alege din timp
în timp cel mai bun răspuns la modificările mediului, răspuns concretizat în
oferta de anumite produse/servicii realizate cu anumite tehnologii şi
corespunzând anumitor cerinţe ale pieţei, ci de a pune în funcţie un sistem
integrat de management strategic, care să le permită a cunoaşte permanent
modificările dintr-un mediu din ce în ce mai instabil şi turbulent, afectat de
evoluţii rapide şi de cele mai multe ori imprevizibile.
În contextul managementului strategic, managerul trebuie să treacă de la
gestiunea cotidiană a firmei, de la situaţia de a sintetiza şi arbitra fapte prin
fapte, la stadiul de a trasa traiectorii de evoluţie suficient de ferme, în jurul
cărora să se ordoneze deciziile şi acţiunile punctuale ale firmei.
Scopul diagnosticului strategic este obţinerea unei imagini sintetice a
situaţiei actuale a firmei în mediul ei şi a evoluţiei sale probabile în viitor, cu
scopul de a modifica - dacă este necesar - cursul evenimentelor, alegând o nouă
strategie. Este vorba, deci, de a pregăti o decizie esenţială, identificând
problemele cheie, actualele disfuncţionalităţi sau cele potenţiale mai
semnificative, cu scopul de a le remedia, şi nu de a efectua un studiu analitic
exhaustiv al firmei şi al tuturor dimensiunilor mediului ei.
Separarea clasică dintre analiza externă şi cea internă este artificială,
Conf. univ. dr. M Albu Analiză diagnostic
CURS 2

deoarece orice problemă strategică se situează exact la confluenţa celor două

analize. Distincţia are doar scopul de a uşura munca decidenţilor printr-o
prezentare mai ordonată, mai sistematică a principalelor concepte utilizate în
cadrul unui diagnostic. Trebuie să se aibă în vedere însă permanent că cele două
abordări sunt interdependente, nu se opun una alteia, că delimitarea lor este
adesea imprecisă, că trebuie realizate concomitent.
Luarea deciziei strategice este una dintre fazele care condiţionează
calitatea demersului strategic şi are următoarele etape:
• efectuarea analizei-diagnostic a situaţiei firmei în mediul său;
• luarea deciziei strategice;
• punerea în practică a strategiei, trecerea la acţiune;
• realizarea procesului de control, care să permită analiza permanentă a
diferenţelor dintre obiective şi rezultate, dintre strategia dorită şi cea
realizată.
Analiza diagnostic strategică a organizaţiei reprezintă un instrument
managerial destinat să realizeze examinarea firmei în vederea identificării
problemelor cu care aceasta se confruntă şi a prefigurării soluţiilor de
rezolvare.
Analiza-diagnostic nu înseamnă a descrie, ci a identifica variabilele cheie
ale stării şi dinamicii fenomenelor, a studia interacţiunea lor în vederea
determinării obiectivelor de progres ale firmei. Sursele de progres ce pot fi
identificate decurg din incoerenţele, vulnerabilităţile şi potenţialităţile puse în
evidenţă prin diferite tipuri de analiză.
Analiza-diagnostic poate fi condusă într-un context de criză, de necesitate
(când firma se află în dificultate),sau, dimpotrivă, într-o perspectivă de control
intern şi extern, fără ca un fapt preocupant să o justifice.
În primul caz, analiza-diagnostic urmăreşte, în principal, identificarea
disfuncţionalităţilor, a cauzelor lor şi a măsurilor de remediere, în timp ce în al
doilea caz este vorba de identificarea posibilităţilor de ameliorare a
performanţelor şi de determinare cauzelor care pot genera disfuncţionalităţi
viitoare.
În funcţie de finalitatea urmărită, obiectivul diagnosticului se poate stabili
la nivel tactic sau la unul strategic, potrivit reperelor din tabelul următor.
Conf. univ. dr. M Albu Analiză diagnostic
CURS 2

Tabelul nr. 1.
Finalitatea şi obiectivul diagnosticului

NIVELUL FINALITATEA OBIECTIVUL

Remedierea Clarificarea cauzelor

Tactic disfuncţionalităţilor ce simptomelor de care
sunt identificate în firmă suferă firma
Reperarea strategiilor şi a
posibilităţilor de evoluţie
Realizarea unei
Strategic internă şi stabilirea
schimbări în firmă
strategiei
corespunzătoare

La elaborarea unui diagnostic trebuie avut în vedere că:

 informaţia este totdeauna incompletă;
 autocritica este întotdeauna dificil de practicat;
 o persoană din afara firmei poate să aibă idei preconcepute;
 soluţiile pe care elaboratorii diagnosticului le dau sunt condiţionate de
percepţia lor asupra firmei, de mediul şi de firma în care îşi desfăşoară
activitatea.
Diagnosticul are la bază conceptul de evaluare şi face referire la
noţiunile de optim şi de ţintă. El are o dimensiune strategică, fiind însoţit de
modificarea priorităţilor firmei. Este precedat de analiză şi stă la baza
deciziilor strategice şi tactice ce se iau în firmă.
Stabilirea unui diagnostic corect cu privire la gradul de ajustare şi de
adaptare a organizaţiei la cerinţele mediului ei prezent şi viitor constituie o
responsabilitate fundamentală a conducerii oricărei firme. Strategul trebuie să
analizeze gradul de adaptare/inadaptare a organizaţiei la mediul actual, respectiv
probabilitatea ca viitorul mediu să fie asemănător sau deosebit de cel actual
Strategia şi modurile de funcţionare ale firmei trebuie deci să fie bine
adaptate mediului său actual, ceea ce se traduce într-o bună performanţă
Conf. univ. dr. M Albu Analiză diagnostic
CURS 2

economică.
Pe plan conceptual, diagnosticul presupune:
 Definirea problemei
- substanţa problemei;
- localizarea problemei;
- „apartenenţa” problemei;
- mărimea absolută şi relativă a problemei;
- perspectiva ei temporală.
 Identificarea cauzelor problemei;
 Evaluarea potenţialul de dezvoltare al firmei;
 Identificare posibile direcţii de acţiune.