CUPRINS

.....................................................................................................................................2
CAPITOLUL 1. ANALIZA DIAGNOSTIC

1.1. Conţinut şi abordare .......................... .........................................................3

1.2. Obiectivele analizei diagnostic ..................................................................5
1.3. Importanta analizei diagnostic....................................................................6
1.4. Descrierea societaţii....................................................................................7
CAPITOLUL 2. ANALIZA BILANŢULUI ŞI A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

2.1. Noţiuni introductive ......................... .........................................................13

2.2. Analiza indicatorilor echilibrului financiar.Studiu de caz .........................14
2.3. Analiza contului de rezultate.......................................................................26
2.3.1. Contul de rezultate.Studiu de caz.............................................................28
2.3.2. Capacitatea de autofinanţare....................................................................29

CAPITOLUL 3. ANALIZA RENTABILITAŢII

3.1. Noţiuni introductive .......................... .........................................................32
3.2. Rate de rentabilitate economică.Studiu de caz ..........................................33
STUDIU DE CAZ ..........................................34
3.3. Rate de rentabilitate financiară.Studiu de caz.............................................37
STUDIU DE CAZ ..........................................38

CAPITOLUL 4. ORIENTARI NOI IN ANALIZA PERFORMANTELOR

4.1. Metoda de analiza S.W.O.T. Introducere...................................................46

4.2. Analiza S.W.O.T. Aspecte teoretice...........................................................48
CAPITOLUL 5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI. ..................................................52
BILIOGRAFIE..........................................................................................................54

1
 INTRODUCERE

Lucrarea prezintă principalele aspecte teoretice de fundamentare şi analiză a

rentabilitaţii şi riscului întreprinderii.Pe baza modelului întreprinderii AGISFOR
SRL s-a realizat exemplificarea aspectelor teoretice.

Primul capitol al lucrării prezintă o prezentare a societăţii AGISFOR SRL şi

o serie de aspecte privind importantă şi necesitatea efectuării analizei diagnostic.

În al doilea capitol al lucrării prezentaţi, analizaţi şi prelucrarti o serie de

indicatori ce vor stă la baza analizei rentabilităţii întreprinderii precum şi riscului
comportat de acesta.

Al treilea capitol prezintă analiză rentabilităţii propriu zisă şi cuprinde

sistemul ratelor pe baza cărora se apreciază gradul de independenţa economică şi
financiară a întreprinderii,precum şi elementele care permit detectarea la momentul
oportun a diferitelor cauze care generează schimbări nedorite în activitatea
întreprinderii.

Capitolul patru prezintă un model de analiză complexă folosit pe plan

internaţional pentru a obţine o imagine de ansamblu a tuturor elementelor interne şi
externe care pot afecta întreprinderea la un moment dat.

Ultimul capitol al lucrării cuprinde concluzii si propuneri.

Pe baza acestei analize pot fi adoptate strategii de valorificare a elementelor

favorabile şi de contracarare a celor nefavorabile.

2
 CAPITOLUL 1

ANALIZĂ DIAGNOSTIC

1.1.Conţinut şi abordare

Din punct de vedere etimologic, diagnosticul înseamnă capacitatea de

discernământ şi este organic implicat în teoria şi practică medicală, iar prin
analogie, în activitatea întreprinderii că organism social.
Cuvântul diagnostic îşi are originea în cuvântul grecesc"diagnostikos" care
înseamnă apt de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare după
manifestările acestuia. Într-o accepţiune sintetică, analiză diagnostic presupune
reperarea simptomelor şi a disfuncţionalităţilor unei întreprinderi, cercetarea şi
analiză faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor care le-au generat,
elaborarea unor programe de acţiune, prin a căror aplicare să se asigure redresarea
sau ameliorarea performanţelor.
Efectuarea unui diagnostic a unei firme poate fi motivată nu numai de situaţia
în care această are dificultăţi, ci şi atunci când "întreprinderea are o bună stare de
sănătate, dar se doreşte îmbunătăţirea ei".
Specialişti în domeniu precum: Fayol H., Osear J., Norbert Wiener, G,
P1esoianu au definit analiză diagnostic că fiind o etapă, un proces, o metodă sau un
rezultat.
Prin analogie cu medicină, diagnosticul presupune atât un studiu al stării
pacientului (simptomologia), determinarea cauzelor (etimologia), cât şi prescrierea
măsurilor de remediere corespunzătoare( terapeutică).
În accepţiunea specialistului Jean Pierre Thibout, analiză diagnostic
Urmăreşte să găsescă răspuns unor probleme, cum ar fi:
 Care sunt rezultatele întreprinderii?
 Dacă sunt sau nu satisfăcătoare şi de ce?
 Cum au fost performanţele?
 Care sunt performanţele şi obiectivele dorite?
 Ce trebuie făcut pentru atingerea lor?
 Care sunt măsurile concrete ce se urmăresc a fi întreprinse, atât pe termen
scurt cât şi pe termen lung?

3
 Analiză diagnostic nu se limitează la radiografierea şi aprecierea stării diferitelor
fenomene, ci constitue si partea organică a gestiunii previzionale, respectiv a
managementului strategic.
În opinia lui Peter Druker, recunoscut specialist în management, un
conducător eficient consacră 50% din timpul sau diagnosticării activităţii.
Subordonat în principal managementului intern, spaţiul în care se realizează
diagnoză poate fi reprezentat schematic.
Pentru aprecierea perlormantelor, rezultatele reale se raportează la valori de
funcţionare normale ale sistemului (previzionate, programate), precum ŞI la valori ale
concurenţei sau nivelului mediu al sectorului de activitate.
Diagnosticul, mai ales cel intern, realizat că sistem permanent de supraveghere
şi control al întreprinderii este sensibil substanţial prin explicarea cauzală a simptomelor
negative, a abaterilor de la regimul normal de funcţionare.
Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemână managerilor
care permite formularea unor judecaţi de valoare calitative şi/sau cantitative privind
starea,dinamică şi perspectivele unui agent economic.Diagnosticul se realizează de
conducerea firmei,de cadre abilitate ale acesteia ,de specialişti externi,de echipe mixte
formate din specialişti externi şi interni.
În diagnosticare este esenţial să se înţeleagă obligativitatea implicării
macanismului cauza-efect După cum afirmă un specialist în management, "dereglări le
în funcţiunea întreprinderii apar că urmare, fie a deficietelor în elaborarea programului,
fie a deficienţelor apărute în executarea obiectivelor, în sistemul motivaţiilor şi
schimbării condiţiilor după începerea execuţiei ".

4
1.2.0biectivele analizei diagnostic

Obiectivele analizei diagnostic sunt:

 realizarea unui sistem de organizare şi conducere corespunzătoare etapei în

care se află, care să dea o structura echilibrată întreprinderii şi să asigure
îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale;
 prevenirea fenomenelor producătoare de dezechilibre structurale sau
dezechilibre funcţionale că urmare a influenţei factorilor interni şi externi, a
căror integrare în sisteme trebuie făcută fără deranjamente;
 găsirea cailor şi mijloacelor de remediere a eventualelor dezechilibre şi
tulburări puse în evidenţă în cadrul sistemului de organizare şi conducere
existent;
 precizarea direcţiilor de dezvoltare a rezultatelor favorabile din sistem şi a
performanţelor ce se vor obţine cu o utilizare eficientă a resurselor
disponibile.

Succesul analizei diagnostic depinde de respectarea următoarelor cerinţe:

 analiză diagnostic presupune observarea, identificarea, analiză problemelor şi

elaborarea recomandărilor şi soluţiilor optime;
 în cadrul analizei diagnostic nu se prescriu soluţii "prefabricate";
 analiză diagnostic se desfăşoară într-o perioada limita de timp;
 analiză diagnostic trebuie efectuată de specialişti în organizare si conducere
care să nu fie în cadrul întreprinderii analizate pentru a putea îndeplinii
criteriul obiectivităţii;
 soluţiile şi recomandările în analiză diagnostic depind în cea mai mare măsură
de modul în care "pacientul" a fost convins de necesitatea luării unor măsuri
coercitive.

În ultima instanţa diagnosticul economică-financiar ,are rolul de a găsi soluţii

problemei puse de insuficiente resurselor faţă de nevoi, problema fundamentală a
tuturor sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.

5
1.3.Importantă analizei diagnostic

Întreprinderea , că sistem, este un organism social economic complex, compus

din subsisteme între care există multiple legături dinamice. Activitatea sistemului şi
a subsistemelor sale este influenţată de o mulţime de factori, a căror acţiune trebuie
cunoscută pentru a asigura o funcţionare stabilă şi optimă într-un mediu dinamic. În
procesul de asigurare a funcţionarii normale a întreprinderii că sistem, un rol
deosebit de important revine analizei economice, de diagnoză şi reglare a activităţii
şi acţiunii factorilor determinaţi.

Diagnoză presupune cercetarea funcţionarii sistemului sub raport structural şi

funcţional cauzal şi se întemeiază pe baza informaţiilor de stare ale acestora. În
întreprinderea turistică, între obiectivele prestabilite şi cele efectiv realizate pot
apărea neconcordanţe ce conduc la dereglarea funcţionarii sistemului. Pe baza
analizei se stabilesc abaterile faţă de termenul de referinţă, se determina eventualele
puncte de dezechilibru, se stabilesc factorii şi cauzele dereglării sistemului.

Esenţă metodei în identificarea şi evaluarea relaţiei cauza-efect. În fapt,

calitatea diagnosticului depinde tocmai de măsură în care s-au identificat cauzele
generatoare de disfuncţionalităţi şi aspecte pozitive şi, ulterior, de corelarea
recomandărilor cu cauzele respective.

"Prin urmare, scopul analizei diagnostic este că, în urmă reglării sistemului, să
se ajungă la o comandă optimă, astfel încât să se asigure maximizarea funcţiei
obiectiv".

Diagnosticul subscris funcţiei de evaluare reflectă modul de valorificare a

potenţialului tehnico-economic al întreprinderii,în accepţiunea de "potenţial"
circumscris în nivelele maxime şi minime ordonate de sistemul de conducere al
acesteia.Nu trebuie însă omis "vectorul" privind perfecţionarea funcţiei analizei de
evaluare şi de dezvoltare a capacităţii de diagnoză care trebuie să reflecte fidel
fenomenele economico-financiare, să satisfacă cerinţele definite, compatibile cu
capacitatea cognitiv-informaţională a fiecăruia,să contribuie la dinamizarea
funcţiilor sistemului.să armonizeze interesele individuale şi cele generale.

Raţiunea întreprinderii de a există, este condiţionată de capacitatea acesteia de

a răspunde în mod durabil nevoilor pieţei, de o funcţionare stabilă şi eficientă.

Aptitudinea întreprinderii de a fi rentabilă se reflectă sintetic în rezultatele

analizei diagnostic.

Analiză diagnostic are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ şi

calitativ privind performanţele economico-financiare realizate, de a reflectă păstrarea

6
puterii şi autonomiei financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea
respectivelor performanţe.

De asemenea are rolul de a semnala deficienţele de ordin financiar privind

degradarea rentabilităţii şi creşterea riscului,de a evalua calitatea managementului
prin nivelul performanţelor obţinute, a schimbului şi consumului de a oferi pe aceste
baze informaţii certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând
totodată cerinţele supravieţuirii în viitor a întreprinderii.

1.4..Descrierea societăţii

ISTORIC

Cu o experientă de peste 30 de ani in domeniul

fundaţiilor speciale, forajelor in construcţii,
AGISFOR SRL execută: consolidarea terenurilor slabe de fundare (prin injecţii de
lapte de ciment, coloane de balast,etc), fundaţii de adâncime ( piloţi foraţi sub
protecţie de noroi betonitic, piloţi foraţi cu tubing recuperabil, etc), sprijinire
excavaţiilor cu piloţi foraţi perimetrali ( tangenţi, secanţi, distanţi, berlineza), puţuri
de epuisment. Toata gama de lucrări de fundaţii speciale, foraje.

S.C. AGISFOR – srl Bucureşti execută lucrări specifice de investigare a terenului

prin execuţia de foraje geotehnice însotite de prelevarea de probe netulburate din sol
, determinări insituu ale caracteristicilor terenului prin penetrometrie dinamică cu
ajutorul penetrometrului BOROSS , prin Standard Penetration Test , si prin
penetrometrie statică . De asemenea pe probele prelevate din foraje se execută
încercări de laborator . Se determină nivelul panzei freatice , starea acestuia ( stabil ,
ascensional ),se efectueaza determinări ale permeabilităţii terenului , precum si
analize chimice pe prode de apa prelevate din foraj.

În urma analizării tuturor rezultatelor se întocmeşte un referat care include

recomandări privind soluţiile de fundare posibile.Astfel de lucrări firma executa in
Bucureşti si in ţară , având totodată si lucrări executate in străinatate ( Libya , Egipt ,
Yemen , Iordania , Klivoirog ).

7
ORGANIGRAMA SCOCIETĂŢII

8
 SERVICII OFERITE

AGISFOR SRL Bucuresti executa la cele mai avantajoase tarife:

 CONSOLIDĂRI DE TERENURI SLABE: -piloţi de balast

-perne de balast
-injecţii de înaltă presiune
-injecţii de lapte de ciment
 LUCRĂRI DE SPRIJINIRE: -piloti forati secanti
-piloti forati cvazitangenti
-piloti distantati
-pereti mulati
-sprijinire berlineza
-palplanşe
 FUNDAŢII DE ADÂNCIME:- piloti forati: - in tub recuperabil
-sub protecţie de noroi bentonitic

-coloane de balast
-piloţi foraţi sub protecţie de noroi bentonitic D=0.35, 1.5 m
-piloţi foraţi cu tub recuperabil având diametrul D = 0.62, 1.2 m
 EPUISMENTE: -de suprafaţă
-de adâncime
 STUDII GEOTEHNICE
 PROIECTARE: -sprijiniri clădiri si excavaţii
-fundaţii speciale
-sisteme de epuisment
-încărcări de proba pe piloţi / barete
 SPRIJINIREA EXCAVATIILOR CU PILOTI FORATI PERIMETRALI:- tangenţi
-secanţi
-distantaţi
-berlineza

9
PRINCIPALELE LUCRĂRI

Lucrări de studii geotehnice mai recente sunt urmatoarele:

1. Opera Centre Bucureşti
2. Sediul Mecano Export de pe Bdul. Dacia Bucureşti
3. Sediul CONNEX din Str. Vasile Milea Bucureşti
4. Sediul CONNEX din Piaţa Charles de Gaulle Bucureşti
5. Sediul CONNEX din Craiova
6. Imobil situat in Str. Armeneasca Bucureşti
7. Europa House din Piata Victoriei Bucureşti
8. Bucharest Business Park – fântâna Mioriţa
9. Sediul ALPHA BANK din Str. Pangrati Bucureşti
10.Fabrica de pal din Calaraşi
11.Ansamblul de locuinţe din Str. Gh. Titeica Bucureşti
12.Complex BILLA din Str. Barbu Văcărescu Bucureşti
13.Complex BILLA din Deva
14.Complex comercial MALL Lujerului Bucureşti
15.Complex comercial TOMIS MALL Constanta
16.Complex comercial CARREFOUR Militari Bucureşti
17. Palatul de Justitie Bucureşti
18.Palatul Patriarhal Bucureşti
19.Castelul PELES Sinaia
20.Palatul SIGHISOARA din Sighisoara
21.Hotel SOFITEL Bucureşti
22.Combinatul Petrochimic Midia – Navodari
23.Platforma Combinatului Siderurgic Galaţi ( SIDEX )
24.Diverse immobile cu destinatie de locuinta

10
11
CLIENŢI

 Opera Centre Bucuresti

 Sediul Mecano Export de pe Bdul. Dacia Bucureşti
 Sediul VODAFONE din Str. Vasile Milea Bucureşti
 Sediul VODAFONE din Piata Charles de Gaulle Bucureşti
 Sediul VODAFONE din Craiova
 Imobil situat in Str. Armeneasca Bucureşti
 Europa House din Piata Victoriei Bucureşti
 Bucharest Business Park – fântâna Mioriţa
 Sediul ALPHA BANK din Str. Pangrati Bucureşti
 Fabrica de pal din Calaraşi
 Ansamblul de locuinţe din Str. Gh. Titeica Bucureşti
 Complex BILLA din Str. Barbu Vacarescu Bucureşti
 Complex BILLA din Deva
 Complex comercial MALL Lujerului Bucureşti
 Complex comercial TOMIS MALL Constanţa
 Complex comercial CARREFOUR Militari Bucureşti
 Palatul de Justitie Bucureşti
 Palatul Patriarhal Bucureşti
 Castelul PELES Sinaia
 Palatul SIGHISOARA din Sighişoara
 Hotel SOFITEL Bucureşti
 Combinatul Petrochimic Midia – Năvodari
 Platforma Combinatului Siderurgic Galaţi ( SIDEX )
 Diverse imobile cu destinaţie de locuinţă

12
 CAPITOLUL 2

ANALIZA BILANŢULUI ŞI A CONTULUI DE PROFIT ŞI

PIERDERE

2.l.Noţiuni introductive

Conducerea eficientă a activităţii oricărui agent economic şi cunoaşterea

rezultatelor obţinute, inclusiv a aspectelor legate de rezultatele finale, sunt posibile
în activitatea curentă prin analizarea datelor asigurate de evidenţa economică, în
cadrul căreia locul cel mai important îl ocupă evidente contabila, însă în cea de
perspectiva acest deziderat se poate realiza numai prin analiză informaţiilor pe care
le oferă bilanţul contabil.

Bilanţul contabil poate fi definit ca documentul de sinteză cel mai important,

care asigură centralizarea şi generalizarea datelor agenţilor economici şi instituţiilor
publice, într-o formă sintetică şi unitară, care permite o prezentare de ansamblu, o
analiză detaliată şi um control al activităţii derulate şi rezultatelor obţinute la
sfârşitul fiecărei perioade de gestiune.

Bilanţul contabil trebuie să prezinte datele după un sistem unitar după aceleaşi
norme metodologice, ceea ce reprezintă o altă condiţie necesară pentru îndeplinirea
rolului său şi totodată pentru aprecierea corectă şi comparativă a activităţii şi pentru
realizarea centralizării la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlul
financiar de stat şi la alte organisme interesante.

Pentru a putea prezenţa şi analiză principalii indicatori de echilibru financiar,

este necesară, în prealabil,o prezentare a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere.

Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanţul financiar.

Constructia bilanţului financiar necesită o tratare a posturilor de activ şi pasiv după
criterii de lichiditate- exigibilitate.

13
Active:
 imobilizari(necorporale, corp orale, financiare) sau alocări permanente;
 active circulante(stocuri, creanţe, disponibilităţi)sau alocări ciclice .

Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de

exigibilitate.Astfel, se vor înscrie mai întâi capitalurile proprii provenite de la
asociaticat şi din reînvestiri, apoi capitaluri din surse publice(subvenţii,provizioane
reglementate) şi datoriile pe termen lung care formează sursele permanente, urmând
apoi datoriile pe termen scurt care mai poartă şi denumirea de surse ciclice sau
temporare.

2.2.Analiza indicatorilor echilibrului financiar

SITUAŢIA NETĂ

SN=Activ total-Datorii totale

Situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune economică

sănătoasă.Creşterea situaţiei nete marchează atingerea obiectivului major al gestiunii
financiare şi anume maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii
capitalurilor proprii. Această creştere este consecinţă reînvestirii unei părţi din
profitul net şi a altor elemente de acumulări.

Valoarea negativă a situaţiei nete evidenţiază o situaţie prefalimentara.Această

este consecinţă încheierii cu pierdere a exerciţiilor anterioare.

FONDUL DE RULMENT

Pentru că întreprinderea aş dispunha de o marja de siguranţă împotriva

factorilor neprevăzuţi ce i-ar putea afecta activitatea, trebuie că alocările permanente
aş fie acoperite din surse permanente.Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât
alocările permanente cu atât întreprinderea beneficiază de um grad de siguranţă mai
mare.

Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen

lung.

FR=Surse permanente – Alocări permanente

14
 Creşterea fondului de rulment reflectă alocarea tuturor acumulărilor nete ale
exerciţiului anterior pentru creşterea activelor circulante

Mărimea negativă a fondului de rulment reflectă absorbirea unei părţi din

sursele temporare pentru finanţarea unor necesităţi permanente.

NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Nevoia de finanţare sau nevoia de fond de rulment:

NFR= Alocări temporare - Surse temporale

Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, atunci ea semnifică un surplus

de nevoi temporale în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat.Această
situaţie poate fi considerată normală numai dacă este rezultatul unei politici de
investiţii prin creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare.În caz contrar,
nevoia de fond de rulment poate evidenţia um decalaj nefavorabil între lichiditatea
stocurilor şi creanţele şi exigibilitatea datoriilor de exploatare.

Dacă nevoia de fond de rulment este negativă, atunci ea semnifică un surplus

de surse temporale în raport cu nevoile corspunzătoare de capitaluri circulante.Ea
poate fi apreciată favorabil, dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor
circulante şi al angajării de datorii cu scadente mai relaxante.În caz contrar ea nu
poate fi decât consecinţă unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea
stocurilor.

TREZORERIA NETĂ

Dacă fondul de rulment la um moment dat este superior nevoii de fond de

rulment, atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub formă unei trezorerii
nete(TN).

TN= Fond de rulment –Nevoia de fond de rulment

Trezoreria netă este expresia cea mai concludente a desfăşurării unei activităţi

15
echilibrate şi eficiente.

Trezoreria netă pozitivă evidenţiază faptul că exerciţiul financiar s-a încheiat

cu um surplus monetar, expresie concretă a profitului net din pasivul bilanţului şi a
altor acumulări băneşti.Acest excedent poate fi plasat eficient şi în siguranţă pe piaţă
monetară sau pe piaţă financiară.

Trezoreria netă negativă evidenţiază um dezechilibru financiar la încheierea

exerciţiului.Deficitul monetar astfel constatat este acoperit prin angajarea de noi
credite pe termen scurt.

Analiză indicatorilor echilibrului financiar.Studiu de caz

Bilanţul poate fi definit ca document contabil de sinteză întocmit de firme, de

obicei pe perioada unui an. El se prezintă sub forma unui tablou ce cuprinde două
părţi:

 activul, ce reflectă în expresie bănească totalitatea bunurilor deţinute de

societate
 pasivul, ce reflectă sursele financiare de constituire a bunurilor înscrise în
activ

Bilanţul contabil constituie principala sursă de informaţie, analiză şi

fundamentare a deciziilor pentru adunarea acţionarilor, reflectând modificările
survenite în situaţia patrimonială a firmei, precum şi rezultatele financiare obţinute
în perioada analizată.

16
 BILANT CONTABIL U.M. lei
ELEMENTE DE BILANT 2008 2009 2010 2011 2012
TOTAL ACTIVE 13689855 20291858 16843938 18599169 15139043
ACTIVE IMOBILIZATE 9950691 9887533 7602603 9251397 9086715
ACTIVE CIRCULANTE 3613108 10278269 9131438 9320759 6021767
Stocuri 158952 381192 354324 202596 299995
Creante 2151509 5172428 3967769 6894803 5140718
Disponibilitati banesti 1302647 4724649 4809345 2223360 581054

CHELTUIELI IN AVANS 126056 126056 109897 27013 30561

TOTAL PASIV 13689855 20291858 16843938 18599169 15139043
CAPITAL PROPRIU 4658362 10989358 11830097 11036706 11298115
Capital social 100000 1000000 1000000 1000000 1000000
Provizioane 1970057 1544097 1226621 799358 1021322
Rezerve 0 0 0 0 0
DATORII TOTALE 6935380 7758403 3787220 6762406 2816058
Pe termen scurt 4126413 5015112 2016542 4953221 1831221
Pe termen lung 2808967 2743291 1770678 1809185 984837
VENITURI IN AVANS 126056 0 0 699 3548

17
Reprezentarea grafica:

BILANT CONTABIL
25000000

20000000

15000000
TOTAL ACTIVE
CAPITAL PROPRIU
10000000 DATORII TOTALE

5000000

0
2008 2009 2010 2011 2012

18
 Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este documentul financiar - contabil
de sinteză care măsoară performanţa activităţii unei întreprinderi, în cursul unei perioade
date. Acesta se identifica cu traiectoria de transformare a veniturilor încasabile si a
cheltuielilor plătibile, traiectorie ce se finalizează la sfarşitul perioadei de calcul prin profitul
net.

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERI

2008 2009 2010 2011 2012
VENITURI TOTALE 30500793 37344111 14729102 15547017 15841654
venturi din exploatare 32851828 41088118 11959832 10907256 11697221
venituri financiare -2351035 -3744007 2769270 4639761 4144433
venituri excepţionale 0 0 0 0 0
CHELTUIELI TOTALE 26865653 27746964 13719643 14322158 15580245
cheltuieli din exploatare 26163411 20454124 10442512 12951210 13654111
cheltuieli financiare 702242 685823 442670 452296 295451
cheltuieli exceptionale 0 0 0 0 0
REZULTATUL BRUT 3635140 9597147 1009459 1224859 261409
rezultatul exploatării 6688417 20633994 1517320 -2043954 -1956890
rezultatul financiar -3053277 -4429830 2326601 4187465 3848982
rezultatul excepţional 0 0 0 0 0
IMPOZIT PE PROFIT 344543 121566 265411 256651 153461
REZULTATUL NET
PROFIT 3290597 9475581 744048 968208 107948
PIERDERE 0 0 0 0 0

19
 Reprezentarea grafica:

VENITURI TOTALE CHELTUIELI TOTALE PROFIT

37344111

30500793
27746964
26865653

15547017 15841654 15580245

14729102 14322158
13719643

9475581

3290597
744048 968208
107948

2008 2009 2010 2011 2012

20
1.SITUAŢIA NETĂ

Datorii
totale (mii
ANUL Activ total(mii lei) lei) SN (mii lei)
2008 13689855 6935380 6754475
2009 20291858 7758403 12533455
2010 16843938 3787220 13056718
2011 18599169 6762406 11836763
2012 15139043 2816058 12322985

După cum se poate observă întreprinderea AGISFOR SRL prezintă pe parcursul

primilor 3 ani o situaţie netă pozitivă şi în creştere, lucru ce poate fi interpretat ca
fiind rezultatul unei gestiuni echilibrate ce a condus la o creştere a valorii
întreprinderii.În anul 2011 se produce o scădere faţă de anii precedenţi datorită
creşterii datoriilor şi în 2012 se observă o creştere faţă de anul precedent că umare a
scăderii activelor.

21
În dinamică situaţia netă se prezintă astfel:

Situația netă
14000000
12000000
10000000
Valoare

8000000
6000000
SN (mii lei)
4000000
2000000
0
2008 2009 2010 2011 2012
Anul

2.FONDUL DE RULMENT

Fondul de rulment evidenţiază măsură în care s-a realizat echilibrul financiar

pe termen lung la nivel de întreprindere.

Pentru societate fondul de rulment se prezinta astfel:

Surse fin.
ANUL Alocaţii permanente Per. SN FR
2008 9950691 7467329 6754475 -2483362
2009 9887533 13732649 12533455 3845116
2010 7602603 13600775 13056718 5998172
2011 9251397 12845891 11836763 3594494
2012 9086715 12282952 12322985 3196237

22
 Fondul de rulment este negativ pe o perioada de 1 ani. Valoarea negativă a
fondului de rulment reflectă faptul că lichidităţile potenţiale nu acoperă în totalitate
exigibilitatile potenţiale, întreprinderea având dificultăţi în ceea ce priveşte
echilibrul financiar. În acest caz firma va fi nevoită să angajeze resurse externe
pentru a acoperi nevoile ciclului de exploatare.
Mărimile pozitive din anii următori au apărut că urmare a respectării realizării
lucrărilor la standarde internaţionale şi în intervale de timp scurte, respectându-se
condiţiile de concurenţă în care activează întreprinderea.

Reprezentarea grafica a situaţiei nete se prezintă astfel:

Fondul de rulment
7000000
6000000
5000000
4000000
Variația FR

3000000
2000000
Fondul de rulment
1000000
0
-1000000 2008 2009 2010 2011 2012
-2000000
-3000000
Anul

3.NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Alocaţii Surse fin. NFR

Anul temporare Temporare
2008 2310461 4126413 -1815952
2009 5553620 5015112 538508
2010 4322093 2016542 2305551
2011 7097399 4953221 2144178
2012 5440713 1831221 3609492

23
 Nevoia de fond de rulment
4000000

3000000

2000000
Variația NFR

1000000

0 NFR
2008 2009 2010 2011 2012
-1000000

-2000000

-3000000
Anul

Mai sus am prezentat valorile nevoii fondului de rulment pe durata celor 5 ani
şi reprezentarea grafică a acestuia.

Pe perioada de analiză se constată că indicatorul prezintă fluctuaţii în ultimii 4

ani având doar valori pozitive. În anul 2008 se poate observă o valoarea negativă a
acestui indicator,semnificând un surplus de surse temporale în raport cu nevoile
corespunzătoare de capitaluri circulante.

24
4.TREZORERIA NETĂ

Anul FR NFR TN
2008 -2483362 -1815952 -667410
2009 3845116 538508 3306608
2010 5998172 2305551 3692621
2011 3594494 2144178 1450316
2012 3196237 3609492 -413255

Reprezentarea grafica a trezoreriei nete se prezintă astfel:

Trezoreria netă
4000000
3500000
3000000
2500000
Variația TN

2000000
1500000
TN
1000000
500000
0
-500000 2008 2009 2010 2011 2012
-1000000
Anul

Indicatorul trezorerie netă prezintă valori pozitive însă nu constante cu descreşteri şi

creşteri de la an la an pe întreagă perioada analizată, lucru ce se poate observă în
tabelul de mai sus.Trezoreria netă negativă opţinută în anul 2008 si anul 2012
evidenţiază un dezechilibru financiar la încheierea exerciţiului.Deficitul monetar
astfel constatat este acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt.

25
2.3.Analiza contului de rezultate

Contul de profit şi pierdere arată, pe baz fluxurilor economice

generatoare de venituri şi cheltuieli, într-o perioadă dată, cum s-a ajuns de la
starea patrimonială iniţială la cea finală reflectată în bilanţul de la începutul
respectiv sfârşitul exerciţiului.

Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri suportate de

întreprindere în cursul exerciţiului sub forma sumelor sau valorilor platite sau
de plătit pentru consumurile, lucrările şi serviciile de care a beneficiat
întreprinderea, cheltuielile cu personalul,cheltuieli excepţionale etc.

Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt

sumele sau valorile încasate sau de încasat din livrarea de bunuri,executarea
de lucrări şal prestarea de servicii, venituri excepţionale.În cadrul veniturilor
mai intră şi producţia stocată, producţia imobilizată şi diminuările sau
anulările de provizioane.

Rezultatul exerciţiului se determina că diferenţa între veniturile si

cheltuielile exerciţiului indiferente de dată încasării sau plăţii acestora.

SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi

permite degajarea unor şolduri de acumulări băneşti potenţiale, destinată să
îndeplinească anumită funcţie de remunerare a funcţiei de producţie şi de
finanţare a activităţii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune.

Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiar la treapta

respectivă de acumulare astfel:
 Valoare adăugată=Producţia exerciţiului - Consumuri externe

 Excedentul brut din exploatare=Valoarea adăugată+Subvenţii de

exploatare- Cheltuieli de personal-Impozite, taxe, vărsăminte asimilate

 Profitul din exploatare =EBE+Reluări asupra provizioanelor+Alte

venituri- Amortizări şi provizioane calculate- Alte cheltuieli

 Profitul curent =Profitul din exploatare+Venituri financiare-Cheltuieli

financiare

26
  Profitul net =Profitul curent+Rezultatul excepţional-Participarea
salariaţilor- Impozitul pe profit.

Marja comercială este principalul indicator de apreciere a

performanţelor unei activităţi comerciale-Vizează întreprinderile comerciale
sau activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă.Activitatea
comercială presupune cumpărarea şi vânzarea mărfurilor
Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea
factorilor de producţie, îndeosebi a forţei de muncă şi a capitalului, peste
valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi.Reprezintă sursă de
acumulări băneşti din care se face remunerarea participanţilor direcţi sau
indirecţi la activitatea economică a întreprinderii.
EBE reprezintă acumularea brută din activitatea de exploatare , o
resursă principala a întreprinderii , cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii
economice şi a capacităţii potenţiale de auto finanţare a investiţiilor.
Profitul din exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilităţii
activităţii de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile
exploatării .
Profitul curent este determinat atât de rezultatul exploatării normale şi
curente cât şi de cel al activităţii financiare.
Profitul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care
sunt remuneraţi actionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

27
 2.3.1.Contul de rezultate.Studiu de caz

CONTUL DE REZULTATE
SPECIFICATIE 2008 2009 2010 2011 2012
(+)PRODUCTIA REALIZATA(CA) 30373814 36797255 14099121 13018810 15716061
(-)cheltieli privind materialele 10124605 12265752 4699707 4339603 7858031
(=)VALOAREA ADAUGATA 20249209 24531503 9399414 8679207 7858031
(-)cheltieli privind salariile 8099684 11150683 4272461 3945094 3929015

(-)impozite si taxe 674974 817717 313314 289307 314321

(=)EXCEDENTUL BRUT DE
EXPLOATARE 11474552 12563103 4813639 4444806 3614694
(-)amortizarea 2985207 2471883 1900651 2312849 2726015
(-)rezerve financiare 1518691 1839863 704956 650941 785803
(=)PROFIT DIN EXPLOATARE 6970654 8251357 2208032 1481016 102876
(+)venituri financiare -2351035 -3744007 2769270 4639761 4144433
(-)cheluieli financiare 702242 685823 442670 452296 295451
(=)PROFITUL CURENT 3917377 3821527 4534633 5668481 3951858
(-)impozitul pe profit 626780 611444 725541 906957 632297
(=)PROFIT NET 3290597 3210083 3809092 4761524 3319561

Prezentare in forma grafica:

40000000

35000000

30000000
CA
25000000
VA

20000000 EBE
Pexp
15000000
PC

10000000 Pnet

5000000

0
2008 2009 2010 2011 2012

28
2.3.2.Capacitatea de auto finanţare

Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii

reprezentând deci surse interne, în principal aceste surse provin din excedentul
monetar creat de operaţiuni economice şi financiare, adică din diferenţe dentre
fluxurile positive şi negative, respectiv încasări şi plăti.Exedentul brut de exploatare
se compune din rezultate pozitive ale procesului economic, precum şi din fondul de
amortizare creat.

Capacitatea de auto finanţare reprezintă um surplus monetar care se obţine că

rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăti efectuate de întreprindere într-o
perioada de timp, având în vedere şi incidente fiscale.Pentru determinarea capacităţii
de autofinanţare trebuie avute în vedere atât variabilele financiare cât şi cele
economice.Variabilele financiare au în vedere politică de împrumut promovată de
întreprindere iar variabilele economice pornesc de la previziunile de vânzări şi
previziunile asupra costurilor.De regulă, auto finanţarea efectivă este mai mică decât
capacitatea de autofinanţare.Nu totalitatea capacităţii de auto finanţare rămâne la
dispoziţia întreprinderii pentru necesităţile de finanţare internă.

Capacitatea de auto finanţare poate fi determinată prin 2 metode:

 Metodă deductivă
 Metodă aditivă

Cea mai folosită metodă pentru calculul CAF este metodă deductivă ceea ce
presupune un calcul mult mai simplificat iar rezultatul în ambele cazuri este acelaşi

Calcul CAF prin metoda deductiva

Excedentul brut al exploatarii

+alte venituri din exploatare
-alte cheltuieli din exploatare
+venituri financiare
-cheltuieli financiare
+venituri exceptionale
-cheltuieli exceptionale
=CAF

29
 Calcul CAF prin metodă aditivă
Rezultatul net
+amortizări şi provizioane calculate
-cote părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiul
-re luări asupra amortizmentelor şi provizioanelor
-venituri din cesiunea elementelor de activ
+valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
= CAF
Capacitatea de autofinanţare este un indicator de mare expresivitate
economică reflectând forţă financiară a unei societăţi comercială,garanţia securităţii
şi independente acesteia.Întreprinderile cu o bună capacitate de finanţare îşi
micşorează riscul financiar fiind în măsură să surmonteze greutăţile perioadei de
criză economică, când accesul la credite este dificil din cauza dobânzilor ridicate.

Capacitatea de aurofinantare este um indicator de lichiditate financiară şi

solvabilitate care ridică gradul de bonitate al firmei, măreşte încrederea partenerilor
de afaceri având condiţii mai bune de negociere a contractelor economice.O
capacitate de autofinanţare bună exprimă şi o capacitate de îndatorare bună,
respectiv posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care se face apel.

Anul 2008 2009 2010 2011 2012

EBE 11474552 12563103 4813639 4444806 3614694
+ alte venituri 32851828 41088118 11959832 10907256 11697221
- alte cheltuieli 26163411 20454124 10442512 12951210 13654111
+ venituri financiare -2351035 -3744007 2769270 4639761 4144433
- cheltuieli
financiare 702242 685823 442670 452296 295451
+ venituri
excepționale 0 0 0 0 0
- cheltuieli
excepționale 2008 2009 2010 2011 2012
CAF 15109692 28767267 8657560 6588317 5506786

30
 CAF-Studiu de caz

Capacitatea de autofinanțare
35000000

30000000

25000000
Variație CAF

20000000

15000000
CAF
10000000

5000000

0
2008 2009 2010 2011 2012
Anul

31
 CAPITOLUL 3

ANALIZA RENTABILITĂŢII

3.1.Noţiuni introductive

Analiză rentabilităţii reprezintă una dintre cele două componete principale ale
diagnosticului financiar al rentabilităţii şi al riscului întreprinderilor.Diagnosticul
financiar are că obiective măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderii şi
aprecierea condiţiilor de echilibru economic şi financiar pentru a evalua gradul de
risc al întreprinderii.

Măsură rentabilităţii este dată de um sistem de rate explicative de eficiente

determinate că raport între efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile
depuse pentru obţinerea lor.Acest sistem de rate oferă posibilitatea cunoaşterii
gradului de independente economică şi financiară.

Selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie atât de poziţia pe care se plasează

analistul cât şi de problemele ce urmează aş fie rezolvate. Metodă ratelor este o
tehnică de analiză folosită atât de analiştii financiari din întreprindere, cât şi de
organele bancare şi cele de studii financiare.Valorile raportate trebuie să fie
comparabile între ele sub aspectul conţinutului şi al prezentării monetare, ştiut fiind
faptul că succesul analizei prin rate este asigurat în condiţiile în care ratele calculate
pe mai multe exerciţii succesive sunt comparabile.

Diagnosticul rentabilităţii se realizează pein intermediul a două categorii de

rate de eficiente:
• Rate de eficiente economică
• Rate de rerrtabilitate financiară

32
Atât mărimea lor în termeni absoluţi cât mai ales descompunerea acestor rate pe
factori de influenţă oferă informaţii fiabile pentru detectarea stării rentabilităţii
întreprinderii.

3.2.Rate de rentabilitate economică.Studiu de caz.

Aceste rate măsoară eficiente mijloacelor materiale şi financiare alocate

întregii activităţi a întreprinderii.

În funcţie de scopurile analizei se calculează mai multe rate de rentabilitate

economică.Toate acestea au o valoare informativă ridicată prin exprimarea lor în
cifre relative, ceea c ele conferă o mare forţă de comparaţie şi evaluare.
Principalele rate care se pot calcula sunt:

1.Rata excedentului brut de exploatare

REBE= EBE / Activ economic

Această rată oferă o apreciere globală asupra rentabilităţii brute a capitalului

investit.

2. Rata de rentabilitate economică netă

Recbruta= EBE / Activ economic net

Activ economic net = Activ economic – Datorii pe TS

Rentabilitatea economică brută măsoară aptitudinea activului economic de

asigura reînnoirea şi remunerare sau reînnoire ce ar trebui să se realizeze într-o
perioada cât mai scurtă.

Această rată exprimă capacitatea activului economic efectiv investit de a

degajă um profit net prin care aş asigure auto finanţarea creşterii nete a
întreprinderii.Rată de rentabilitate economică netă este caracteristică pentru
rentabilitatea întreprinderii.Ea poate fi asimilată cu rată internă de rentabilitate a
33
 ansamblului de investiţii mai noi şi mai vechi ale întreprinderii.Rată rentabilităţii
economice nete este dependentă de structura capitalurilor întreprinderii.

3.Rata profitului net

RPN = PN / Activ economic

Este dependentă de structura capitalurilor întreprinderii, respectiv de gradul ei

de îndatorare.

Analiză ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea

evoluţiei în timp a indicatorilor şi componentelor acestora referitoare la aceeaşi
întreprindere.Deasemenea rată rentabilităţii economice trebuie să fie superioară
ratei inflaţiei pentru că întreprinderea să-şi poată menţine substanţă sa economică,
în termeni reali rată rentabilităţii economice trebuie să remunereze capitalurile
investite la nivelul ratei minime de randament din economie şi al riscului economic
şi financiar pe care l-au asumat furnizorii de capitaluri.

STUDIU DE CAZ

Pentru cei cinci ani de analiză, rata de rentabilitate se prezintă astfel :

RATA DE RENTABILITATE ECONOMICĂ

ANUL 2008 2009 2010 2011 2012
EBE 11474552 12563103 4813639 4444806 3614694
Activ economic 13689855 20291858 16843938 18599169 15139043
Datorii pe TS 4126413 5015112 2016542 4953221 1831221
Activ economic net 9563442 15276746 14827396 13645948 13307822
Profit net 3290597 9475581 744048 968208 107948
REBE 0.838 0.619 0.286 0.239 0.239
Recbrut 1.200 0.822 0.325 0.326 0.272
RPN 0.240 0.467 0.044 0.052 0.007

După cum se poate observă din tabel, societatea prezintă o rată a excedentului
brut din exploatare, pentru cei 5 ani de analiza pozitivă îndeplinind condiţia de

34
superioritate faţă de raţă inflaţiei fapt ce reflecta posibilitatea societăţii de reînnoirea
a echipamentelor şi utilajlor.

Rata de rentabilitate economică

1.400

1.200

1.000
Variație Rec

0.800 REBE

0.600 Recbrut
RPN
0.400

0.200

0.000
2008 2009 2010 2011 2012

După cum se poate observa din tabel și grafic valorile înregistrate de rata
rentabilităţii economice nete sunt fluctuante in primii 2 ani apoi sunt în scadere. În
termeni reali se poate afirma că întreprinderea nu este sigură pentru autofinanţare .

35
 După cum se poate observa această rată înregistrează fluctuaţii de la an la an
dar cu valori pozitive, fapt ce ne poate face să presupunemca în această perioadă
întreprinderea a reuşit să-şi menţină în termeni nominali volumul de activitate
aproapte constant.
Mai mult, analizând contul de profit şi pierdere putem spune,ca în termeni
nominali, întreprinderea a reuşit să contracareze efectele negative înregistrate la
nivelul activităţii excepţionale.
Aceste rate măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate
întregii activităţi a întreprinderii. Se poate face o anumită distincţie între ratele de
rentabilitate (raport între rezultate şi capitaluri alocate) şi ratele de marjă (raport între
rezultate şi cifra de afaceri).
Rata rentabilităţii economice trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi creşterea
activelor sale într-o perioadă cât mai scurtă. De aceea se consideră corespunzătoare o
rată EBE/Active fixe brute mai mare de 25%. După cum reiese și din graficul de mai
jos, firma indeplinește această regulă în mare parte

36
3.3.RATA DE RENTABILITATE FINANCIARĂ. STUDIU DE CAZ

Rata rentabilităţii financiare este expresia randamentului capitalului propriu,

investit iniţial de acţionari. Aceasta se calculează ca raport între profitul net şi
capitalurile proprii, rezultând valoarea aporturilor proprietarilor pentru obţinerea
profitului scontat. Se va lua în calcul capitalul propriu de la începutul exerciţiului
pentru ca se presupune ca acesta a generat profitul respectiv şi nu cel de la sfârşitul
exerciţiului.
Cu toate că această rată este foarte utilizată ca instrument de analiză financiară,
trebuie să se ţină seama de inconvenientele metodologice ale determinării profitului
net: regimul de calcul al amortizării şi provizioanelor, regimul de calcul al
cheltuielilor din materia impozabilă etc. Rentabilitatea financiară este influenţată de
modalitatea de procurare a capitalurilor şi de aceea este sensibilă la structura
financiară, respectiv la situaţia îndatorării întreprinderii.
Aplică şi interpretate corespunzător, ratele financiare reprezintă instrumente
elocvente de analiză şi planificare, dar aplicate necorespunzător pot duce la
diagnostice greşite şi la concluzii eronate.

Principalele probleme care pot apărea în calcul şi interpretarea ratelor financiare

decurg din:

 Folosirea unor politici de amortizare sau de evaluare a stocurilor diferite, care

chiar şi pentru firme asemănătoare pot distorsiona comparabilitatea ratelor
 Modalitatea de alegere a procedeului de calcul al ratelor trebuie să asigure
comparabilitatea lor în timp.
 Cantitatea şi calitatea datelor de care dispune analistul vor afecta în mod direct
calculul diferitelor rate şi analiză în ansamblu
 Ratele financiare sunt parţiale. Ele prezintă numai o parte din ratele financiare
parţiale, neluând în considerare aspecte cum ar fi calitatea produselor,
productivitatea muncii, politicile de marketing promovate etc., care sunt
necesare în cazul unei analize complexe

37
 Metoda ratelor trebuie aplicată cu grijă şi mai mult, rezultatele obţinute
trebuie interpretate cu grijă deoarece ratele financiare reflecta numai o parte din
problemele existente în timp ce întreprinderea trebuie privită în ansamblul ei.

Principalele rate de rentabilitate sunt:

 Rata de rentabilitate financiară

 Rata financiară
 Rata de solvabilitate
 Rata de lichiditate
 Rata de îndatorare
Având în vedere modul de calcul al profitului net trebuie menţionat că rata
rentabilităţii financiare este influenţată în mod direct de politica de dividend
promovată de firma precum şi de modalitatea de procurare a capitalului.

STUDIU DE CAZ

a) Rata rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare este întâlnită în literatura anglo-saxonă sub

denumirea de „return on equity” (ROE) sau „return on shareholders funds” şi
măsoară capacitatea firmei de a remunera capitalurile investite de acţionari. În acest
caz profitul net reprezintă un profit rezidual disponibil pentru distribuirea
dividentelor ordinare după ce s-au plătit toate datoriile firmei (impozite, dobânzi sau
dividente preferenţiale). Formula de calcul a acestei rate este:

Capitaluri proprii = Capital social + Rezerve

Având în vedere modul de calcul al profitului net trebuie menţionat că rata
rentabilităţii financiare este influenţată în mod direct de politica de dividend
promovată de firma precum şi de modalitatea de procurare a capitalului.

38
 RATE DE
RENTABILITATE
FINANCIARA

ANUL 2008 2009 2010 2011 2012

Activ economic 13689855 20291858 16843938 18599169 15139043

Profit net 3290597 9475581 744048 968208 107948

Capital propriu 4658362 10989358 11830097 11036706 11298115

Rfin 0.706 0.862 0.063 0.088 0.010

ROA 24.037 46.696 4.417 5.206 0.713

39
b) Rata de rentabilitate a activului

Rată de rentabilitate a activului încearcă să mascheze rentabilitatea obţinută

de firmă pe baza activelor deţinute.

𝐸𝐵𝐼𝑇
𝑅𝑂𝐴 =
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑛𝑒𝑡

Această metodă foloseşte profitul înainte de impozit şi dobânzi, având

tendinţa să evite distorsiunile ce ar putea să apară prin aplicarea diferitelor politici de
finanţare deoarece se ştie că cuantumul dobânzilor şi impozitului depinde de
structura de finanţare a întreprinderii. Cu cât întreprinderea are mai multe capitaluri
împrumutate cu atât dobânzile din contul de profit şi pierdere vor fi ai mari. Pe de
altă parte aceste dobânzi, fiind deductibile din impozitul pe profit, vor representa o
economie fiscal ace vor diminua cuantumul impozitului.
Această metodă de calcul permite comparaţii între întreprinderi cu structuri
financiare diferite.

40
Este de dorit ca rata rentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a
dobânzii pe piaţă pentru a face atractive acţiunile întreprinderii şi a creşte cursul lor
bursier.

c) Rata de solvabilitate

Rata de solvabilitate se calculează ca raport între capitalurile proprii și activul

total, și exprimă în ce măsura firma își finantează activele prin fondurile proprii
(capital social, rezerve, profituri acumulate). În acest caz nu există o legatura direct
proporțională între valoarea indicatorului și eficienta firmei; de multe ori o firma se
poate dezvolta mult mai bine utilizând (și) fonduri împrumutate, nu numai
capitalurile proprii.

𝑃𝑎𝑠𝑖𝑣
𝑅𝑖𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒 =
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

Gradul de îndatorare (datorii totale/total active) exprimă în ce masură firma își

finantează activele prin fonduri împrumutate (credite, obligațiuni).

Gradul de îndatorare + Rata de solvabilitate = 100%.

41
 d) Rata de îndatorare

Utilizarea cu succes a datoriilor, crește nivelul profiturilor pentru deținătorii

afacerii. Rentabilitatea adusă de aceste fonduri împrumutate – peste sau sub nivelul
dobânzii achitate – aparâține acționarilor și, astfel, este majorată rentabilitatea
capitalurilor proprii ale acestora.
Rata de îndatorare reprezintă un indicator general al îndatorarii și calculează
proporția în care activul total este finanțat din alte surse decât cele proprii, cum sunt
credite, furnizori, datorii la stat.
Indicatorul este inversul solvabilității patrimoniale și poate avea valori mai
mici sau egale cu 1. In conditii normale de activitate gradul de îndatoare trebuie să
se situeze în jur de 50%. O limită sub 30% indică o rezervă în apelarea la credite și
împrumuturi iar peste 80% o dependență de credite, situație alarmantă.
Rata datoriilor totale raportate la activele totale este utilizată pentru a descrie
ponderea "banilor altora" în totalul pretentiilor legate de activele companiei, însă nu
este o masură a capacității reale a companiei de a-și acoperii datoriile. Cu cât această
rata este mai mare, cu atat riscul asumat de către creditori este mai mare.
Rata de îndatorare s-a calculat cu formula :

𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝑅𝑖𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒 =
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

e) Rata de lichiditate

Indicatorii de lichiditate măsoară capacitatea societăților de a-și onora

obligațiile pe termen scurt, pentru realizarea calculelor fiind utilizate activile
circulante (cele mai lichide) și datoriile cu o scadența mai mică de un an. Datele
necesare se regăsesc în bilanțul contabil.

42
  Lichiditatea generală / curentă (Current Ratio)

Rata lichidității curente sau generale: măsoară capacitatea întreprinderii de a

onora obligațiile pe termen scurt din ansamblul activelor circulante și compara
ansamblullichiditătțlor potențiale asociate activelor circulante cu ansamblul
datoriilor scadente într-un termen de sub un an.
Formula de calcul este :

𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒
𝑅𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡ă =
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

Datorii curente (<1 an) = Datorii pe termen scurt

Plaja de referință al indicatorului este cuprins între minim și inclusiv 1 și
maxim 2. Atunci cand valoarea este sub 1 vorbim de o decapitalizare a întreprinderii,
de lipsa capacității de plată pe termen scurt. Nici o valoare care depăsește numarul
doi nu este avantajoasă fiind asociată unei gestiuni necorespunzătoare a
activelor circulante, în acest sens vorbind de un grad de exigibilitate prea ridicat.

 Lichiditatea imediata (Indicatorul test acid: Quick Ratio)

Rata lichidități imediată reflectă capacitatea în care datoriile pe termen scurt

pot fi acoperite din disponibilități banești și investiții financiare pe termen scurt.
Astfel formula de calcul implică raportul între:

𝐷𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡ăț𝑖 𝑏ă𝑛𝑒ș𝑡𝑖
𝑅𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑡ă =
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Datorii curente (<1 an) = Datorii pe termen scurt

Intervalul de referință al indicatorului este cuprins între minim și inclusiv 0.2

și maxim 0.6. Atunci cand valoarea este sub 0.2 vorbim de o gestiune
necorespunzatoare a creanțelor și implicit al activului circulant sub aspectul
lichidității. Nici o valoare care depășește limita superioara nu este avantajoasă
fiindasociată unui management pasiv al disponibilităților sau, dimpotriva semnul

43
unei gestiuni eficiente a excedentelor de numerar fructificate prin plasamente
financiare.

 Lichiditatea rapidă

Rata lichidității rapide: exprimă capacitatea întreprinderii de a își

onora datoriile pe termen scurt din creanțe, disponibilități bănești și investiții
financiare pe termen scurt. Se noteazacă stocurile, care au potențialul cel mai lent de
transformare în lichidități, sunt excluse din calculul acestui indicator.
Astfel formula de calcul implică raportul între:

Astfel calculul indicatorului are la bază raportul dintre:

(𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 − 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 ) +

𝑅𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡ă =
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

Datorii curente (<1 an) = Datorii pe termen scurt

Intervalul de referință alindicatorului este cuprins între minim și inclusiv 0.6 și

maxim 1. Atunci când valoarea este sub 0.6 vorbim de o structuraă
necorespunzătoare a activului circulant, cu o pondere prea mare a stocurilor. Nici o
valoare care depășesșe numărul doi nu este avantajoasă fiind asociată unei gestiuni
necorespunzătoare a activelor circulante, în acest sens vorbind de un nivel prea
ridicat al creanțelor, ceea ce induce un risc de neîncasare, precum și un volum prea
ridicat al disponbibilităților

44
 RATE DE INDATORARE
ANUL 2008 2009 2010 2011 2012
Capital propriu 4658362 10989358 11830097 11036706 11298115
Pasiv total 13689855 20291858 16843938 18599169 15139043
Active circulante 3613108 10278269 9131438 9320759 6021767
Datorii totale 6935380 7758403 3787220 6762406 2816058
Datorii pe TS 4126413 5015112 2016542 4953221 1831221
Disponibilitati
banesti 1302647 4724649 4809345 2223360 581054
Stocuri 158952 381192 354324 202596 299995
Rindatorare 1.489 0.706 0.320 0.613 0.249
Rsolvabilitate 2.939 1.847 1.424 1.685 1.340
Rlichiditate curenta 0.876 2.049 4.528 1.882 3.288
Rlichiditate imediata 0.316 0.942 2.385 0.449 0.317
Rlichiditate rapida 0.837 1.973 4.353 1.841 3.125

Rate de rentabilitate
5.000

4.500

4.000

3.500
Variația ratelor

3.000 Rindatorare
2.500 Rsolvabilitate

2.000 Rlichiditate curenta

Rlichiditate imediata
1.500
Rlichiditate rapida
1.000

0.500

0.000
2008 2009 2010 2011 2012
Anul

45
 CAPITOLUL 4
ORIENTARI NOI ÎN ANALIZĂ PERFORMANŢELOR
Analiză S.W.O.T

4.1. Introducere

În economia modernă, firmele reprezintă "forţă motrică" a progresului, a

dezvoltării, sunt cele ce asigura necesarul de supravieţuire al societăţii.

Studiind firmele, evidenţiem polarizarea acestora în două categorii: unele

care obţin succese apreciabile, prosperă şi se dezvoltă constant, iar altele care se
lupta cu greu pentru supravieţuire sau înregistrează performanţe economico-
financiare modeste.

Examinarea factorilor care determina succesul sau eşecul unei firme

(afaceri), a determinat cearea unor metodologii specifice de analiză şi
diagnosticare a activităţii firmei ( afacerii).

Managementul strategic este procesul prin care o firma poate obţine

efecte materializate în creşterea serrmificativa a performanţelor sale, în
consolidarea poziţiei ei pe piaţă şi anume prin elaborarea, implementarea şi
controlul strategiei firmei în vederea realizării misiunii asumate şi asigurării
avantajului competitiv.

Formularea strategiei firmei este procesul prin care managementul firmei

defineşte misiunea ei strategică, deduce obiectivele strategice necesare realizării
misiunii, alege strategia adecvată atingerii obiectivelor şi precizează
modalităţile punerii în opera a acesteia.

Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea

obiectivelor strategice şi a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului
care materializează strategia respectivă, se bazează pe un amplu proces de
analiză şi evaluare a mediului de acţiune a firmei, a situaţiei competitivităţii ei
în acest mediu şi a situaţiei firmei, a capacităţii acesteia de a înfruntă

46
schimbările produse în mediu.

Managementului strategic îi este specifică, în esenţă, analiză continuă, pe

de o parte, a mediului extern al firmei pentru a anticipa sau sesiza la timp
schimbările din cadrul acestuia iar pe de altă parte,a situaţiei interne a firmei
pentru a evalua capacitatea ei de a face faţă schimbărilor.

Metodă de analiză a mediului, a competitivităţii Sl a firmei pe care o

prezint în continuare, este analiză SWOT.

Prin intermediul sau şi (sau) al altor analize cum ar fi: analiză situaţiei
industriei şi a atractivităţii acesteia, analiză competiţiei, autoanaliză firmei şi a
forţei ei competitive, managementul de vârf al firmei poate anticipa schimbările
şi elabora, implementa strategia optimă pentru a asigura prosperitatea firmei.

Metodele de analiză a mediului, a competitivităţii şi a firmei pot folosi şi

eventualilor investitori pentru a-şi plasa investiţiile sau firmelor de consultanţă
financiară.

Analiză SWOT se poate desfăşura la scară ansamblului firmei sau, pentru

adâncirea investigaţiei şi conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a
domeniilor funcţionale din cadrul firmei: marketing, vânzări şi distribuţie,
cercetare- dezvoltare, producţie, financiar şi personal - relaţii de muncă.

Analiză SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea

umn diagnostic asupra condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei
funcţionale, pe baza răspunsurilor la problemele menţionate anterior,
conturându-se perspectivele de evoluţie pe termen lung ale firmei şi ale
domeniilor respective.

47
4.2. ANALIZĂ SWOT –ASPECTE TEORETICE

SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti "Strengthts"

(Forţe, Puncte forţe), "Weaknesses" (Slăbiciuni, Puncte slabe),
"Opportunities" (Oportunităţi, Şanse) şi "Threats’’(Ameninţări). Primele
două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, Iar următoarele două privesc
mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.

Punctele forţe ale firmei sunt caracteristici sau competenţe distinctive pe

care această le posedă la un nivel superior în comparaţie cu alte firme,îndeosebi
concurente, ceea ce îi asigura un anumit avantaj în faţă lor. Altfel prezentat,
punctele forte, reprezintă activităţi pe care firma le realizează mai bine decât
firmele concurente, sau resurse pe care le posedă şi care depăşesc pe cele ale
altor firme.

Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determina
un nivel de performanţe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe
reprezintă activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte
firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posed.

Diagnosticarea în urmă utilizării analizei SWOT, poate fi definită că o

cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice şi
manageriale ce caracterizează activitatea unei firme, prin care se identifica
punctele forţe, punctele slabe, oportunităţi le, ameninţările şi cauzele care le
generează şi/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau
diminuare a aspectelor negative şi /sau de valorificare a celor pozitive.

"Oportunităţile" reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru

firma, altfel spus şanse oferite de mediu, firmei, pentru a-şi stabili o nouă
strategie sau a-şi reconsidera strategia existenţa în scopul exploatării profitabile
a oportunităţilor apărute.

"Oportunităţi" există pentru fiecare firma şi trebuie identificate pentru a

se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi
pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităţilor de cercetare-dezvoltare,

48
adică a unor inovări.de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau
domenii adiţionale pentru producţia şi comercializarea de bunuri şi servicii.

"Ameninţările" sunt factori de mediu externi negativi pentru firma, cu

alte cuvinte situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură
semnificativă, capacitatea firmei de a-şi realiza integral obiectivele stabilite,
determinând reducerea performanţelor ei economică-financiare. Că şi în cazul
oportunităţilor, "ameninţări" de diverse naturi şi cauze pândesc permanent
firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permiţând firmei să-şi reconsidere
planurile strategice astfel încât să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai
mult, atunci când o ameninţare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri
adecvate ea poate fi transformată în oportunitate.

Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se foloseşte o lista de

probleme care trebuie urrnarite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt
relevante pentru evaluarea situaţiei de fapt a mediului şi a firmei.

Este recomandabil că problemele urmărite în ceea ce priveşte punctele

forţe, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările să aibă o anvergură necesară
pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile
strategice şi să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozităţii
acestora şi, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.

O parte din principalele probleme de urmărit în cadrul analizei SWOT

sunt prezentate în continuare, ele pot fi folosite drept referinţă pentru efectuarea
unei analize, dar pot şi este preferabil să fie completate cu alte probleme
specifice firmei în cauza.

Probleme de urmărit în analiză firmei:

A. "Punctele forţe" esenţiale:

 existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile:
 organizatoric
 cercetare dezvoltare
 calităţii produselor şi/sau serviciilor;
 pregătirii personalului,
49
  costurilor;
 comercial, etc.

 posedarea unor brevete de invenţii de produse şi /sau tehnologii care

conferă firmei avantaj competitiv;
 posedarea unor abilităţi deosebite în materie de inovare a produselor
şi/sau

tehnologiilor;

 existenţa unui sistem bine organizat şi eficace de planificare strategică;

 viteză de reacţie decizională la modificările produse în mediul intern sau
extern.

B. "Punctele slabe" potenţiale:

 existenţa unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral; - lipsa

competenţei manageriale;
 deteriorarea continuă a poziţiei competitive;
 erodarea imaginii firmei în percepţia deţinătorilor de interese;
 vulnerabilitatea la presiunile concurenţei;
 reducerea ponderii pe piaţă;
 existenţa unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri
ridicate);

Probleme de urmărit la analiză mediului:

A."Oportunităţi" potenţiale:

 creşterea rapidă a pieţei;

 posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse şi/sau servicii;
 existenţa cererii de noi produse şi/sau servicii pe pieţele existente sau pe
pieţe noi;
 existenţa cererii pe noi pieţe a produselor şi/sau serviciilor existente;
 posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase;

50
B. "Ameninţări" potenţiale:

 intrarea într-o perioada de recesiune economică la nivel naţional sau

internaţional;
 schimbări demografice nefavorabile;
 schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor;
 intrarea unor noi competitori pe piaţă;
 vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri.

51
 CAPITOLUL 5
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Compania AGISFOR SRL a fost înfiinţată în 1992 şi are ca obiect de

activitate,lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale. Pe
parcursul acestor ani a câştigat încrederea clienţilor şi printr-un mix excelent al
produselor sale şi serviciilor oferite. Tot efortul investiţional este canalizat către
îmbunătăţirea continuă a acestui mix.

Pe baza situaţiei patrimoniale a societăţii precum şi a indicatorilor

calculaţi asupra situaţiilor financiare s-au desprins o serie de concluzii.

S-a putut constată pe perioada de analiză evoluţia profitului,urmărind

evoluţia acestuia am observat că acesta este in crestere pana in 2009,cand a avut
valoarea cea mai mare,apoi în următorii 2 ani o tendinţa de scădere.

Nu doar profitul a fost afectat,din 2010 AGISFOR SRL a înregistrat un

declin vizibil în ceea ce priveşte şi cifra de afaceri.

Se constată o creştere a situaţiei nete în decursul anilor 2009 şi 2010,

urmare a creşterii totalului de active, în special a ponderii activelor circulante. De
asemenea, se observa ponderea în creştere a capitalului propriu din totalul pasivului,
ce duce astfel la creşterea valorii societăţii datorită creşterii activelor..
Se observa valoarea scăzută a trezoreriei nete în 2008 şi în 2012, situaţie care
subliniază existenţa unui puternic dezechilibru financiar în acele perioade.

Pentru ameliorarea indicatorilor de rentabilitate, ar trebui solicitată

eşalonarea datoriilor faţă de bugetul de stat şi scutirea de la plata majorărilor de
întârziere.

Societatea ar trebui sa renunţe la o serie de activităţi care premerg

lucrărilor efective şi care nu mai sunt rentabile datorită faptului că ele pot şi
efectuate şi de alte societăţi de obicei mai mici sau nou înfiinţate care
beneficiază de o serie de facilităţi.

52
 Este deasemenea necesară o corelare mai strictă a nivelului ratei inflaţiei
cu nivelul indicatorilor realizaţi şi prognozaţi, pentru a se reuşi pe termen
mediu, creşterea rentabilităţii financiare a societăţii şi poate chiar cotarea la
Bursă.

Pentru a-şi atinge obiectivele propuse, societatea AGISFOR SRL trebuie să

se concentreze asupra următoarelor:
 mai bună colecatare a sumelor neîncasate de societate, pentru lucrări deja
executate;
 diminuarea cheltuielilor nejsutificate, pentru activităţi indirecte producţiei
(paza, utilităţi, etc);
 mai bună folosire a capacităţilor de producţie.

53
 BIBLIOGRAFIE

1) Bran P. - "Finanţele întreprinderii ", Ed. Economică, Bucureşti, 2003

2) Stancu D. ~ "Finanţe şi contabilitate pentru ingineri ", Ed. Economică,
Bucureşti, 2004
3) Brezeanu P. - "Diagnostic financiar ", Ed. Economică, Bucureşti, 2003
4) Ştefănescu e. - "Analiza economic-financiara ", Ed. Economica, Bucureşti, 2002
5) Vintila G. - "Diagnosticul financiar şi evoluţia întreprinderii", Ed. Economică,
Bucureşti, 2002
6) Documente interne ale societatii AGISFOR SRL
7) www.agisfor.ro

54