MOROMEȚII de Marin Preda

- Acțiunea volumului I -
Prima parte prezintă întâmplări petrecute de sâmbătă seara până
duminică noaptea, adică de la întoarcerea Moromeților de la câmp până
la fuga Polinei cu Birică și conține câteva scene-cheie: cina, tăierea
salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana fierariei lui Iocan, hora.
Partea a doua se desfășoară pe parcursul a două săptămâni, începând
cu plecarea lui Achim, cu oile, la București. Partea a treia, de la seceriș,
până la sfârșitul verii, se încheie cu fuga lui Paraschiv si a lui Nilă.
Acțiunea primului volum se structurează pe mai multe planuri
narative. In primul plan, se află Moromeții, o familie măcinată de
numeroase nemulțumiri, care se va destrăma din cauza unui triplu
conflict: dezacordul dintre tată și fiii mai mari, conflictul dintre Ilie și
Catrina si cel dintre Ilie și sora sa, Guica. Mai există un conflict secundar,
cel dintre Moromete si Niculae, deoarece mezinul voia să meargă la
școală, dar tatăl nu era de acord. Acest conflict trece pe primul plan în al
doilea volum.
Cel mai important conflict este cel dintre tată și fii, deoarece ei văd
lumea în mod diferit; băieții cei mari își disprețuiesc tatăl fiindcă nu știe
să transforme în bani produsele agricole, precum vecinul lor mai înstărit,
Tudor Bălosu.
Cel de-al doilea conflict izbucneste între Ilie și Catrina; aceasta vânduse
în timpul secetei un pogon din lotul femeii, promițându-i că îi va trece
casa pe numele ei. De teama fiilor mai mari care își urau mama vitregă,
Ilie amână mereu promisiunea făcută. Catrina se îndepărtează de soțul
ei și își găsește refugiul în biserică, iar în volumul al doilea îl părăsește,
după ce află de vizita la București și de propunerea făcută băieților.
Al treilea conflict se desfășoară între Ilie și Guica; aceasta și-ar fi dorit
ca fratele rămas văduv să nu se recăsătorească. Astfel, ea ar fi rămas în
casa lui și s-ar fi ocupat de gospodărie și de creșterea copiilor, pentru a
nu fi singură la bătrânețe. Moromete se recăsătorise însă, își construise
o casă departe de gospodaria ei și astfel Guica a ajuns să îl urască.
Aceasta ură o transmite și băieților mai mari, pe care îi influențează să
plece la București cu oile si cu caii.
Există în roman câteva scene-cheie, importante pentru înțelegerea
viziunii despre lumea satului a autorului: cina, tăierea salcâmului, citirea
ziarului in poiana fierăriei lui Iocan, serbarea școlară, plata dărilor către
stat, jocul călușarilor, pregătirea premilitară, secerișul, treierișul.
O scenă reprezentativă pentru tema destrămării familiei este scena
cinei care dezvăluie o serie de conflicte. Ilie Moromete domină o familie
numeroasă, formată din copii proveniți din două căsătorii, învrăjbiți din
cauza averii. Așezarea în jurul mesei prefigurează iminenta destrămare a
familiei. ,,Cei trei frați vitregi, Paraschiv, Nilă si Achim, stăteau spre
partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipa să se
scoale de la masă și să plece afară.’’ Catrina este întoarsă spre oalele cu
mâncare, semn că ea se ocupa de gospodărie. Ilinca, Tita și Niculae,
stau lângă mamă, de cealaltă parte a mesei față de frații lor vitregi, de
ura cărora parcă încearcă să se protejeze’’. Moromete încearcă să
păstreze echilibrul în familie, cu autoritate: ,,Numai Moromete stătea
parcă deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe
care el stăpânea cu privirea pe fiecare.’’
O altă secvență , având valoare simbolică, este aceea a tăierii
salcâmului. Ilie Moromete este nevoit să taie salcâmul pentru a achita o
parte din datoriile familiei, fără a vinde pământ sau oi. De aceea,
răspunsul lui la întrebarea lui Nilă, care vrea să știe de ce taie salcâmul,
pare îndreptățit : “Ca să se mire proștii.” . Tăierea salcâmului, duminică
în zori, în timp ce în cimitir femeile își plâng morții, prefigurează
destrămarea familiei, prăbușirea satului tradițional, risipirea iluziilor lui
Moromete: “Grădina, caii, Moromete însuși, arătau bicisnici”. Apar ciorile,
ca niște semne rău prevestitoare, iar mama, care știe să citească în
astfel de lucruri un curs al vremii viitoare, e frământată de gânduri
întunecate. Odată distrus arborele sacru, “dublul vegetal al lui
Moromete”, ce stă de veghe la ordinea lumii, a microcosmosului rural si
familial, haosul se instalează treptat.
Romanul “Moromeții” surprinde dramatica iluzie a protagonistului că
viața îsi poate cotinua cursul în tiparele tradiționale, în timp ce istoria
modifică relațiile de la nivelul vieții de familie și de la nivelul comunității
rurale, schimbând chiar rostul celei mai vechi și mai numeroase clase,
țărănimea. Viziunea despre lume se conturează în roman, mai ales prin
perspectiva personajului Ilie Moromete asupra vieții și a întâmplărilor
personaj principal si reflector al mentalitățiii colectiviste, al lumii de după
război.