Descoperirea

lui
Dumnezeu
 Revelatia
Revelaţia– este acţiunea prin care Dumnezeu descoperă oamenilor voinţa şi planurile Sale în
legătură cu lumea şi cu oamenii. (lat. Revelo, revelatio = a descoperi, descoperire); 
       prin revelaţie Dumnezeu se coboară la om, împărtăşindu-i acestuia, pe măsura înţelegerii
lui, cunoştinţe despre Sine, despre voinţa şi planurile sale;
       scopul revelaţiei – este de a-l ajuta pe om să îndeplinească scopul ultim al vieţii sale
(dobândirea fericirii veşnice) aşa cum rezultă din textul următor: „Şi aceasta este viaţa veşnică:
Să Te cunoască pe Tine, singurul şi adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai
trimis.” (Ioan XVII,3).

Revelatia naturala
Omul descopera adevarul despre Dumnezeu din observarea vietii interioare proprii,din ceea
ce vedem ca se petrece in lume sau in societate

Reveletia
supranaturala
 Este aceea in care Dumnezeu se face cunoscut prin mijloace mai presus de fire,care nu
poate fi inteleasa decat prin credinta

Sfanta
Scriptura
Sfanta Scriptura sau Biblia este adunarea cartilor sfinte, care cuprind Descoperirea
dumnezeiasca.

Sfanta Scriptura se imparte in doua parti, anume Legea Veche sau Vechiul Testament,
care cuprinde cuvantul lui Dumnezeu catre oameni inainte de Mantuitorul Iisus Hristos,
si Legea Noua sau Noul Testament, care cuprinde Descoperirea dumnezeiasca adusa
in lume de Mantuitorul Iisus Hristos.

Sfanta Scriptura a fost scrisa sub insuflarea Duhului Sfant, care a luminat mintea unor
barbati alesi ca sa priceapa cuvantul lui Dumnezeu si i-a pazit ca sa nu greseasca in
scrisul si predica lor. Sfantul Apostol Pavel zice: "Toata Scriptura este insuflata de
Dumnezeu .

Sfanta traditie
Sf. Traditie sau Sf. Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si
din care o parte s-a fixat in scris mai tarziu. Ca si Sf. Scriptura, Sf. Traditie cuprinde
Descoperirea dumnezeiasca trebuitoare mantuirii noastre. Ea este viata Bisericii in
Duhul Sfant, sau permanenta prezenta a Duhului Sfant in viata Bisericii.
Sf. Traditie a luat nastere inainte de Sf. Scriptura. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a voit
ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor
intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris,
credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e
inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni,
indeosebi prin viu grai. Sf. Apostol Pavel spune: "Credinta este din auzire, iar auzirea,
prin cuvantul lui Hristos" (Rom. 10, 17).
Sf. Traditie a luat nastere inainte de Sf. Scriptura. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a voit
ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor
intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris,
credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e
inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni,
indeosebi prin viu grai. Sf. Apostol Pavel spune: "Credinta este din auzire, iar auzirea,
prin cuvantul lui Hristos" (Rom. 10, 17).

Minunile
Este prezicerea sau prevederea lămurită şi precisă a unui eveniment viitor, care nu poate fi cunoscut pe
cale naturală, ci numai din descoperirea dumnezeiască;

nu trebuie confundată cu vechile oracole, cu prezicerile aşa zişilor vizionari, ori cu ale
  
ghicitorilor de meserie, pentru că acestea sunt lipsite de claritate şi nu privesc un interes obştesc
sau o conduită morală;
prevederile ştiinţifice, bazate pe calcule precise, cum sunt eclipsele de soare sau lună, ivirea unei
comete, etc. nu sunt profeţii, pentru că sunt deduse cu certitudine din cunoaşterea exactă a legilor
naturii.

Cum s-a dezvoltat traditia bisericeasca

Sfintii Apostoli au primit invatatura dumnezeiasca de la Mantuitorul, iar Biserica a primit-o de la
Sf. Apostoli43 (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 2, 9, 1, Migne, P. G., VII, col. 734), care au dat-o
primilor episcopi, iar acestia, celor de dupa ei, pana azi. Traditia, zice Sf. Irineu, a ajuns pana la
noi prin grija Bisericii, fara a se nascoci scrieri, caci ea este o practica foarte deplina, neprimind
nici adaos, nici micsorare. Fericitul Augustin spune ca adevarurile Traditiei care se pastreaza pe
intreg pamantul, au fost incredintate fie de Sf. Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice44 (Fer.
Augustin, Scrisoarea. 54, 1, 1, Migne, P. L., XXXIII, col. 200). Ceea ce tine Biserica Universala si
n-a fost stabilit prin Sinoade, ci a fost totdeauna pastrat, a fost dat prin autoritatea apostolica45
(Idem, Despre Botez, 4, 24, 31, Migne, P. L., XLIII, col. 174). Este deci o Traditie Apostolica si
este o Traditie bisericeasca, in stransa legatura una cu alta, cea din urma avandu-si obarsia si
dreptarul in prima. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. «Marii (teologi) ai lumii, zice
Augustin, au tinut ce au gasit in Biserica. Ce au invatat de la inaintasii lor, au invatat si ei pe
altii. Ce au primit de la parinti, aceea au dat fiilor»46 (Idem, Impotriva lui Iulian, 2, 10, 34,
Migne, P. L., XLIV, col. 697). De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se
departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca47 (Origen, Despre principii, 1, Pref.
2, Migne, P. G., XI, col. 116).