MINISTERUL EDUCAȚIEI

LICEUL TEHONOLOGIC „MARCEL GUGUIANU” , ZORLENI

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE A ABSOLVENȚIOLR DIN ÎNVAȚAMÂNTUL
PROFESIONAL
CALIFICARE PROFESIONALĂ: MECANIC AUTO, NIVEL 3

Candidat, Îndrumator,
Tășchină Anton Prof. Filiuță Gina

Anul școlar 2020 – 2021

1
 TEMA PROIECTULUI
Diagnosticarea bateriei de acumulatoare

2
 CUPRINS

CAPITOLUL.1 Diagnosticarea bateriei auto. Întreținerea și restaurarea bateriilor auto... 4

CAPITOLUL 2-Opțiunile de diagnosticare a bateriei.......................................................... 6

CAPITOLUL 3.1 -Verificați nivelul electroliților.................................................................. 6

CAPITOLUL 3.2-Verificați densitatea electrolitului............................................................ 7

CAPITOLUL 4-Determinarea nivelului de încărcare a bateriei........................................... 8

CAPITOLUL 5-Utilizând o furcă de încărcare...................................................................... 9

CAPITOLUL 6-O varietate de echipamente de diagnostic.................................................. 9

CAPITOLUL 7-Cauze de defectare a bateriei...................................................................... 10

CAPITOLUL 8-Modalități de recuperare a bateriilor.......................................................... 11

CAPITOLUL 9-Folosind o soluție specială........................................................................... 12

CAPITOLUL 10-Pentru iubitorii experimentului................................................................. 13

CAPITOLUL 11-Prevenirea defecțiunilor............................................................................ 13

CAPITOLUL 12-Norme de tehnica si securitate a muncii................................................... 14

Bibliografie......................................................................................................................... 19

3
 CAPITOLUL.1 Diagnosticarea bateriei auto. Întreținerea și
restaurarea bateriilor auto

Una dintre problemele comune ale proprietarilor ruși de mașini în timpul iernii
este o baterie de mașină. Pot exista mai multe opțiuni, dar verdictul este
întotdeauna același. Bateria ar trebui să fie diagnosticată și să decidă ce se poate
face cu ea. Există deja mai multe opțiuni. Aparatul poate fi schimbat pur și
simplu într-unul nou și îl puteți readuce într-o stare sănătoasă.
Acest articol va lua în considerare opțiunile de diagnosticare a bateriilor,
modalități de a reveni la viață și cum se poate face toate acestea cu mâinile tale.
De asemenea, luați în considerare informațiile generale despre dispozitiv și
baterie și tipurile de performanță ale acestora.

Informații generale

Pentru a determina mai bine cauza disfuncționalității, este utilă

cunoașterea dispozitivului de acumulator și principiile de funcționare
a acestuia. Ca parte a oricărei baterii, există 6 perechi de plăci
încărcate opus. Așa-numitele cupluri galvanice pot acumula o
încărcătură electrică și o pot da departe. Atunci când porniți mașina
este debitul maxim de baterie necesar pentru demaror. La temperaturi
subzonale procesul de pornire este testul principal al bateriei.

În timp ce autovehiculul este în mișcare, rețeaua de la bord primește

energie de la generator, iar tot excesul se încarcă pentru a încărca
bateria. Cu toate elementele care funcționează, procesul de încărcare-
descărcare funcționează optim. Dar, cu o încărcătură crescută, atunci
când farurile cu rază lungă sunt aprinse, ștergătoarele și ștergătoarele
de parbriz funcționează, sursa de alimentare de la generator nu este
suficientă. În acest caz, bateria va fi descărcată. Diagnosticarea
bateriei autovehiculului este necesară în orice caz. Despre opțiunile ei
- puțin mai târziu.

Și câte amperi în bateria mașinii? Pentru caracteristicile bateriei sunt

informații mai importante despre câte amplificatoare / ore vor
funcționa. Această cifră variază de la 50 la 100. Dar în mod specific

4
numărul de amperi livrate de baterie va depinde de rezistența la
sarcină.

Tensiunea nominală a bateriei este cunoscută ca fiind de 12 volți.

Aceasta corespunde la 2 volți pe fiecare dintre cele 6 perechi de
galvanizare conectate în serie. Între o pereche de plăci încărcate opus
sunt separate prin pereți izolanți. Diagrama acumulatorului auto este
prezentată în figura de mai jos.

Bateria însăși este proiectată structural sub forma unui paralelipiped,

în care sunt localizate blocuri de plăci, umplute cu electroliți. Partea
superioară este reprezentată de un capac cu contacte "pozitive" și
"negative" eliminate. În funcție de tipul de baterie din capac, este
posibil să existe acces la capacitatea de alimentare cu apă distilată sau
cu un electrolitic corector.

Pentru camioanele cu o tensiune de alimentare de 24 V, sunt necesare

2 baterii de 12 volți. Curentul de pornire aici este semnificativ și
capacitățile bateriei sunt semnificativ diferite de cele ale
autoturismelor. De aici și dimensiunile mărită ale produselor.
Selectarea bateriei cu mașină necesită cunoașterea caracteristicilor
necesare ale bateriei pentru o anumită mașină.

5
CAPITOLUL 2-Opțiunile de diagnosticare a bateriei

Diagnosticarea bateriei auto este posibilă în mai multe moduri. Ceva

ce vă puteți face, chiar fără a vă opri la serviciu. Deci, vom analiza în
detaliu. Depanarea bateriilor poate fi împărțită în mai multe etape:

 verificarea nivelului de electrolit în fiecare unitate sau, în funcție

de național, "în bancă";
 verificarea densității electrolitului;
 determinarea nivelului de încărcare electrică.

A treia etapă poate fi efectuată în diverse moduri, și mai precis, cu

ajutorul diverselor echipamente de diagnosticare.

CAPITOLUL 3.1 -Verificați nivelul electroliților

Verificarea bateriei auto începe cu verificarea nivelului electrolitului.
Acest lucru se face într-un mod simplu vizual. În primul rând, accesul
la interior cu plăcile. În diferite baterii este implementat în diverse
moduri. Cel mai adesea, un capac special este eliminat în capacul
superior, care poate fi comun pentru toate cutiile de 6 ", sau poate fi
separat. Din punct de vedere vizual, electrolitul trebuie să acopere
complet plăcile acumulatorului. Pentru a determina cu exactitate
nivelul, puteți folosi un tub simplu de sticlă. Tubul este coborât în

6
baterie, după care gaura superioară este apăsată de deget și se duce
afară. Aici, nivelul poate fi măsurat cu ușurință cu o riglă.

Normala este considerată a fi o coloană de electrolit deasupra plăcilor

de 12-15 mm. Dacă lichidul este mai mic, trebuie adăugat. Și dacă
nivelul de electroliți este mai mare de 15 mm, este și rău. Excesul va
trebui eliminat cu ajutorul unei seringi sau a aceleiași tije de sticlă
"diagnostice". Ce trebuie să faceți dacă bateriile nu necesită
întreținere? Diagnosticarea defecțiunilor în astfel de cazuri este
limitată la testeri.

CAPITOLUL 3.2-Verificați densitatea electrolitului

Pentru a verifica densitatea electrolitului folosind un hidrometru.

Acesta este un dispozitiv special pentru determinarea densității. Este
un balon de sticlă cu o pară de la un capăt și un vârf din cealaltă. În
interior există un nivel în mișcare. Electrolitul este măsurat după cum
urmează. Vârful hipermetrului este scufundat în baterie și cu ajutorul
unui pere, electrolitul este tras în balon. În funcție de densitatea
hipermetrului este unic. Densitatea normală a electrolitului variază de
la 1, 24 la 1, 29 g / cm3. Aici densitatea maximă corespunde perioadei
de iarnă și perioadei minime - până în perioada de vară.

7
Orice diagnosticare a bateriei auto începe cu o inspecție vizuală. În
exterior, densitatea electrolitului poate fi de asemenea estimată. Dacă
culoarea lichidului este întunecată sau are nuanțe roșii, atunci, cel mai
probabil, plăcile acumulatorului au început să se deterioreze - un astfel
de dispozitiv nu poate fi restaurat. Electrolitele trebuie să fie
transparente.

CAPITOLUL 4-Determinarea nivelului de încărcare a bateriei

Pentru a determina nivelul încărcării acumulatorului în mai multe

moduri. În funcție de echipamentul utilizat, se disting următoarele
verificări:

 folosind un multimetru;
 prin furcă;
 folosind echipamente speciale.

8
Cea mai simplă și mai accesibilă dintre ele este utilizarea unui
multimetru sau a unui voltmetru. Măsurătorile trebuie făcute pe
acumulatorul deconectat de la mașină și cel puțin o oră după ce
mașina a fost dezactivată. Acest lucru este important - pentru o mai
mare acuratețe. Tensiunea nominală pe o baterie bună este de 12, 5-13
volți. În acest caz, valoarea superioară corespunde unei valori maxime
încărcate, iar cea mai mică la o jumătate de descărcare.

Pentru a determina tensiunea la încărcare, bateria este din nou

conectată la masina și verificată pe autovehiculul care rulează. În acest
caz, indicatorul de tensiune nu trebuie să fie mai mic de 13, 5 volți.
Distribuția măsurătorilor ar trebui să se situeze între 13, 5-14 volți.
Dacă tensiunea pe voltmetru este mai mică de 13, 5, atunci merită să
ne gândim la performanța generatorului de vehicule.

CAPITOLUL 5-Utilizând o furcă de încărcare

Diagnosticarea încărcării bateriei cu un conector de încărcare este un

exercițiu destul de simplu, care necesită un timp minim. Pentru o mai
mare acuratețe, este mai bine să măsurați bateria atunci când este
deconectată sau scoasă din vehicul. Mai întâi, se măsoară tensiunea
nominală, iar sarcina este dată timp de 5 secunde. În acest timp,
tensiunea în mod natural scade. Un bun indicator ar fi reducerea
parametrului la 10 volți. Dacă după 5 secunde sub sarcină bateria
indică mai puțin de 10 volți, există o eroare clară.

CAPITOLUL 6-O varietate de echipamente de diagnostic

În plus față de testerele standard și furcile de încărcare, există diferite
dispozitive pentru diagnosticarea bateriilor pentru baterii. În plus față
de funcțiile unui multimetru, astfel de dispozitive măsoară curentul de
pornire pentru un motor rece, capacitatea fiecărui individ "poate",
gradul de încărcare a bateriei și vă permite să diagnosticați întregul
sistem de pornire a motorului. Aceste dispozitive de diagnosticare
includ testerul MICRO-768A. Produsul este convenabil atât în operare
cât și în transportul într-un carcasă compactă.

9
CAPITOLUL 7-Cauze de defectare a bateriei

Nu există multe motive atunci când bateria unui automobil necesită

manipulare specială sau chiar înlocuire. Cum de a face diagnosticarea
bateriilor rapid și eficient? În primul rând trebuie să evidențiați
daunele externe și problemele interne. Factorii externi includ
deteriorarea fizică a cazului, precum și oxidarea puternică a
contactelor externe. Primele sunt tratate cu plasturi din plastic sau o
înlocuire completă a produsului. Contactele sunt pur și simplu curățate
cu șmirghel fin și apoi lubrifiate cu unsoare de contact.

Problemele legate de bateriile interne pot fi, de asemenea, de altă

natură. Printre cele mai cunoscute probleme:

10
  sulfarea plăcilor bateriei;
 plăci de blocare;
 plăci de vărsare;
 electrolit fierbinte;
 scăderea densității electrolitului.

Ultimul articol la frig extrem poate duce la o defecțiune completă a

întregului produs. Acest lucru se datorează înghețării electrolitului cu
densitate scăzută și deteriorarea "cutiilor" bateriei datorită extinderii
compoziției de congelare.

CAPITOLUL 8-Modalități de recuperare a bateriilor

Există mai multe opțiuni pentru a vă ajuta să restaurați o baterie de

mașină. Cea mai ușoară opțiune este disponibilă pentru oricine are un
încărcător obișnuit, este vorba de câteva cicluri de încărcare-
descărcare. Punctele importante în acest caz sunt următoarele:

 Înainte de încărcare, este necesar să verificați nivelul de

electroliți din baterie și, dacă este insuficient, să adăugați apă
distilată;
 încărcarea ar trebui să înceapă cu un curent mic, de aproximativ
1-2A;
 Este posibilă descărcarea bateriei cu ajutorul unei lămpi
incandescente obișnuite, dar în același timp nu este permisă
descărcarea mai mică de 10, 5 A.

Rezultatele bune sunt furnizate de încărcătoare speciale cu un mod de

impulsuri și o funcție de desulfurare. Diagnosticarea și repararea
bateriilor în acest caz este cea mai simplă. Am conectat-o la dispozitiv
și după un anumit timp am luat rezultatul final. Totul funcționează în
modul automat. Dacă acest lucru nu ajută, opțiunea de înlocuire a
acumulatorului rămâne. În acest caz, nu uitați de selectarea bateriei
pentru mașini.

Singurul dezavantaj al unei astfel de recuperări este costul unui

încărcător pulsatoriu. Prețul de piață al unui desulfator bun începe de
la 10 mii de ruble. Adică, cumpărarea unei baterii noi va fi mult mai
ieftină.

11
CAPITOLUL 9-Folosind o soluție specială

Este mult mai dificil să "vindeciți" bateria dacă plăcile au fost închise.
Diagnosticarea bateriei auto, desigur, ar putea fi greșită. Cu toate
acestea, în cazul în care a avut loc închiderea, în unele cazuri o spălare
simplă ajută. La urma urmei, s-ar putea închide din sedimentul de la
baza "băncilor". Spălarea acumulatorului se realizează atât cu apă
distilată, cât și cu soluții speciale, cum ar fi soluția Trilon B. De
asemenea, se poate utiliza și pentru a desulfura acumulatorul. Acest
lucru se face după cum urmează:

 folosind spitzul pompat din electrolit;

 Trilon B este turnat astfel încât plăcile să fie complet acoperite
cu acesta;
 Bateria este lăsată timp de aproximativ o oră, în timp ce există o
reacție destul de puternică de fierbere și toate sulfații se dizolvă;
 folosind o seringă, totul este drenat și spălat de mai multe ori cu
apă distilată;
 după spălare, electrolitul finit este turnat în baterie și încărcat.

Printre dezavantajele unei astfel de spălări se numără amenințarea de

distrugere a plăcilor în bateriile vechi. Și atunci când spălați, este ușor
să închideți plăcile cu bucăți de plumb. Precizia în lucrul cu bateriile
ar trebui să fie foarte ridicată.

12
CAPITOLUL 10-Pentru iubitorii experimentului
Pentru bateriile convenționale, există mai multe modalități extreme de
recuperare. De exemplu, pentru a curăța plăcile de sulfați, se face o
curățare simplă prin îndepărtarea fiecărei plăci. Acest lucru ar trebui
făcut foarte atent din cauza fragilității ridicate a produselor. Dacă
capacul superior al bateriei nu implică o astfel de abordare, se
utilizează forța și uneltele brute. Principalul lucru este că, după un
astfel de proces de îndepărtare a plăcilor, închideți toate găurile
obținute înainte de a obține aceeași etanșeitate.

Dacă în vasul de baterii se află un sediment negru sau dacă sunt

vizibile bucăți de plumb din plăcuța de eliminare, este mai bine să nu
restabiliți bateria, ci să o înlocuiți imediat cu o nouă baterie.

CAPITOLUL 11-Prevenirea defecțiunilor

Multe probleme care apar în timpul funcționării bateriilor sunt

rezolvate în stadiul de întreținere și prevenire. Doar după câteva reguli
se va extinde durata de viață a bateriei și vor fi eliminate multe
probleme viitoare. În primul rând, merită în mod regulat să verificați
nivelul și densitatea electrolitului. În caz de deficit, este necesar să
adăugați apă distilată, iar în cazul unei densități insuficiente, puneți
bateria la încărcare. În cazul înghețurilor severe, densitatea bateriei
este cel mai bine menținută la 1, 4 g / cm3. Și dacă nu există încredere
în densitatea bună, este mai bine să scoateți și să aduceți bateria într-o
cameră caldă.
13
CAPITOLUL 12-NORME DE PROTECTIE A MNCII

Normele de protecție a muncii sunt menite să asigure salariaților condițiile de

muncă optime pentru desfășurarea activității. Este vorba despre o serie de
măsuri pe care angajatorul are obligația, prin lege, să le ia, pentru menținerea
sănătății și a capacității de muncă a salariatului. 

În cele ce urmează, ți-am pregătit un scurt ghid despre ce presupun aceste reguli
de securitate și sănătate în muncă, obligațiile angajatorului și ale salariaților,
despre cum se face instruirea pentru protecția muncii și cine organizează
activitățile specifice. Totodată, afli și cum se poate face verificarea aplicării
normelor și ce sancțiuni există în cazul nerespectării legii. 

 Codul Muncii (Legea 53 din 2003, actualizată);

 Legea 319 din 2006 (cu modificările aduse), privind securitatea și sănătatea
în muncă;
 Hotărârea de Guvern 1.425 din 2006 (cu modificările aduse), pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
319/2006;
 Normele generale și specifice de protecție a muncii (cu modificările
aduse).

De precizat este faptul că prevederile legale acoperă toate sferele de activitate,

atât publice, cât și private, dar și domeniul asigurărilor sociale, al egalității de
șanse dintre femei și bărbați, fac referiri specifice legate de anumite categorii de
salariați cu nevoi speciale sau la perioada de maternitate și ratifică, totodată,
convențiile adoptate de-a lungul timpului de Organizația Internațională a
Muncii. O listă completă cu actele normative în ceea ce privește siguranța și
sănătatea la locul de muncă poate fi consultată pe site-ul oficial al Inspecției
Muncii, instituție înființată în 1999.  
 14

Ce sunt normele de protecție a muncii

Protecția muncii sau normele de securitate și sănătate în muncă se referă la

totalitatea măsurilor menite să prevină și să controleze riscurile de vătămare și
îmbolnăvire a salariaților ca o consecință a activității lor profesionale. 

Acest sistem de reguli și acțiuni presupune informarea, consultarea, instruirea și

protejarea angajaților și a reprezentanților acestora, precum și verificarea
aplicării corecte a normelor stabilite potrivit legilor în vigoare. Este obligația
oricărui angajator să asigure salariaților un mediu sigur de lucru, iar aceștia din
urmă trebuie să respecte, la rândul lor, regulile impuse. Orice abatere de la
prevederile legale este sancționată conform legii. 

Potrivit Legii 319/2006, normele de protecție a muncii se definesc ca

fiind: „ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor
mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții,
integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane
participante la procesul de muncă”. 

Codul Muncii precizează că normele de securitate și sănătate ale muncii pot

stabili:

 măsuri generale pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor, aplicate

tuturor salariaților;
 reguli de protecție specifice pentru anumite profesii și activități;
 măsuri specifice pentru anumite categorii de personal;
 dispoziții legate de organizarea și funcționarea unor organisme speciale de
asigurare a securității și sănătății în muncă.

Importanța normelor de protecție a muncii

Accidentele de muncă, incidentele grave care s-au soldat, nu de puține ori, chiar
cu decesul angajaților, bolile profesionale dezvoltate în urma desfășurării
 15

activității în condiții grele de muncă, toate acestea sunt câteva dintre motivele ca
au stat la baza elaborării unor norme de protecție a muncii atât la nivel general,
cât și specific. 

Respectarea normelor de protecție a muncii este esențială, pentru că acestea pot

preveni situații complicate și extrem de neplăcute și pentru angajator, dar și
pentru tine ca salariat. Ca să înțelegi exact de ce este important ca ele să existe și
să fie aplicate, iată, concret, cum acționează:

 ajută la evitarea riscurilor profesionale și la evaluarea acelora care nu pot

fi evitate;
 presupun identificarea și combaterea cauzelor care duc la apariția
anumitor riscuri la locul de muncă;
 duc la crearea unor condiții de muncă adaptate nevoilor
oamenilor (proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului tehnic,
elaborarea metodelor de muncă, pentru evitarea activităților monotone și a
celor desfășurate într-o cadență predeterminată și care ar putea avea efecte
nocive asupra sănătății);
 te obligă atât pe tine, dar și pe angajator să vă adaptați permanent la
progresul tehnic;
 presupun regândirea conceptului de pericol – atunci când munca ta în sine
este periculoasă și nu se pot evita situațiile riscante, se găsesc soluții pentru
înlocuirea pericolelor cu non pericole sau pericole mai mici;
 obligă la dezvoltarea unor politici de prevenire cuprinzătoare și
coerente, în ceea ce privește gradul de tehnologizare, organizarea muncii, a
condițiilor de desfășurare a activității, construirea relațiilor sociale și
influența factorilor de mediu;
 prioritizează măsurile de protecție colectivă față de cele individuale;
 prevăd instrucțiuni clare pentru angajați, astfel încât să nu existe vreo
confuzie în aplicarea lor;
 16

 protejează categoriile de salariați care sunt expuse la riscuri de

accidentare și îmbolnăvire mai mult decât restul angajaților.

Tipuri de norme de protecție a muncii

Legislația în vigoare prevede două mari tipuri de norme de protecție a muncii:

generale și specifice.

Normele generale de protecție a muncii

Normele generale de protecție a muncii, referitoare la securitatea și sănătatea la

locul de muncă, reprezintă cadrul general pentru elaborarea normelor specifice
și a instrucțiunilor proprii în cadrul fiecărei companii, în funcție de domeniul în
care activează. Ele se aplică în toate sectoarele de activitate, publice și private:
industrie, agricultură, comerț, administrație, servicii, educație, cultură și așa mai
departe. 

Prevederile sunt valabile pentru toate persoanele fizice, juridice, române sau
străine, care desfășoară activități publice (nu casnice) pe teritoriul României, atât
ca angajator, cât și în calitate de:

 salariat;
 ucenic;
 elevi și studenți, în perioada efectuării practicii profesionale. 

În cazul activităților care folosesc surse de radiații nucleare și care presupun

acțiuni specifice de prevenire și stingere a incendiilor, există, separat de normele
generale de protecție a muncii, Normele de radioprotecție și Normele generale
de prevenire și stingere a incendiilor. 

Totodată, este de reținut că normele generale se revizuiesc periodic și se

modifică ori de câte ori este cazul, în funcție de modificările legislative care apar
pe parcurs, datorate progresului tehnic. 
 17

Normele specifice de protecție a muncii

Toate prevederile generale sunt detaliate pe activități și grupe de activități

distincte, în cadrul normelor specifice de securitate a muncii și al instrucțiunilor
proprii fiecărei companii sau instituții în ceea ce privește siguranța la locul de
muncă. 

Normele specifice de securitate a muncii se aplică la nivel național și sunt emise

de ministerul Muncii, instituția statului care stabilește și cine elaborează aceste
reguli, conținutul lor, termenele și metodologia de elaborare. Intră în atribuțiile
obligatorii ale angajatorului să elaboreze instrucțiuni proprii de securitate, cu
scopul detalierii și personalizării prevederilor din normele generale și specifice,
din standarde și din alte reglementări din domeniu, în funcție de particularitățile
proceselor de muncă. De precizat este că Asociația de Standardizare din
România coordonează Comitetele Tehnice de Standardizare care elaborează
standardele de securitate a muncii. 

Toate normele specifice, standardele, instrucțiunile particularizate trebuie

revizuite periodic, ca să fie în concordanță cu modificările legislative și cu
progresul tehnic, apărute la nivel național, al salariaților sau al proceselor de
lucru. Poți vedea care sunt normele specifice fiecarui domeniu de activitate, pe
site-ul oficial al Inspecției Muncii. 
18
 BIBLIOGRAFIE

1.Gheorghe Fratila,Automobile.Constructie,inretinere si reparare,Bucuresti 2008

2.M.Stratulat,C.Andreescu.Diagnosticarea automobilului,Bucuresti,2007

19