Activitate 2.2.b.

Accentele demersului didactic – experiențe la clasă

         Învăţarea din perspectiva competenţelor marchează o schimbare strategică dinspre

obiectivele pedagogice spre competenţele şcolare şi o schimbare a accentului dinspre
evaluarea sumativă / normativă spre evaluarea formativă şi formatoare, sugerând o abordare
integratoare a activităţii de formare-evaluare a competenţelor şcolare şi realizarea acesteia
după criteriile unei evaluări autentice. Curriculumul naţional pentru învăţământul primar se
axează pe cele 8 competenţe cheie care determină profilul de formare a absolventului de clasa
a IV-a.
        În ceea ce privește competentele specifice, acestea se formează pe parcursul unui an de
studiu, fiind derivate din competentele generale. Este necesar ca să existe o interdependență
între conținuturi, competentele specifice și activitățile de învățare, acest lucru permițându-i
cadrului didactic să realizeze o conexiune între ceea ce se învață si scopul pentru care se
învață (formarea, dezvoltarea, crearea unor aptitudini, atitudini și comportamente).
Accente ale demersului didactic la disciplina „MUZICĂ ȘI MIȘCARE”
PAȘII PE CARE ÎI URMĂRESC ÎN PROIECTAREA UNUI DEMERS DIDACTIC LA
DISCIPLINA „MUZICĂ ȘI MIȘCARE” SUNT URMĂTORII:
            Studierea atentă a programei școlare;
            Elaborarea planificării calendaristice;
            Proiectarea unităților de învățare;
            Se stabilesc competențele specifice pentru fiecare tema din unitatea de învățare;
            Alegerea / asocierea activităților de învățare;
            Alegerea metodelor și mijloacelor de învățământ;
            Alocarea timpului necesar parcurgerii unității de învătare și fiecărei teme în parte;
        Stabilirea modalităților de evaluare / observații (pentru măsuri remediale unde sunt
necesare).
                 
Experiențele didactice și frământările mele din perspectiva aplicării la clasă a
programei.
        Menționez, însă, că sunt competențe ale programei pe care nu le-am vizat în mod
sistematic la disciplina „MUZICĂ ȘI MIȘCARE”  deoarece, punând în centrul preocupărilor
mele didactice elevul / colectivul de elevi (cu specificul fiecărui copil ,nivelul de dezvoltare
fizică și psihică, nivelul de cunoștințe cu care vine de la grădiniță / de acasă micul școlar sau
un grup de elevi etc.), am observat că anumite noțiuni/ teme / informații pot fi asimilate mai
ușor sau mai greu sau că unele competențe au fost deja formate.
        Revenind la un cadru mai general, eu cred că, vizarea / atingerea unor competențe în
domeniul științelor și tehnologiilor sau muzicii este în strânsă legătură și cu utilizarea unor
mijloace didactice mai complexe / mai performante care țin de dotarea scolilor (lipsa
videoproiectoarelor, tablelor inteligente, machetelor, kiturilor pentru experimente, unor
instrumente muzicale etc.), ceea ce îngreunează formarea la elevi a unor competențe (cu cele
trei coordonate: noțiuni, abilități și atitudini).
        Consider că, utilizarea unor „surogate” de tipul instrumente muzicale din carton / de
hârtie etc., sunt utile pe termen scurt, însă nu asigură nici progresul pe termen lung, nici
formarea deplină a unor competențe, indiferent de creativitatea și implicarea cadrului didactic
sau voința și potențialul elevului.