Examen

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”
Catedra Filosofie Și Bioetică
Teste la disciplină: Bioetica

A. COMPLEMENT SIMPLU (un singur răspuns corect este posibil)
1. Etica este :
A. Studiul relațiilor interumane.
B. Știința comportamentului uman.
C. Știința despre moralitate.
D. Studiul filosofic al omului.
E. Ramură a sociologiei.
2. Din limba latină morala – moralitas înseamnă:

A. Misoginie.
B. Moarte timpurie.
C. Manieră sau mod adecvat de comportare.
D. Marcaj.
E. Mentalitate malefică.
3. Teoriile consecințialiste derivă moralitatea unei conduite din:

A. Analiza eficienței economice a consecințelor comportamentului.
B. Analiza intenției de comportament.
C. Conformitatea unui astfel de comportament cu un set de reguli prestabilite.
D. Evoluția companiilor.
E. Forme de limbaj.
4. Virtute înseamnă:
A. O particularitate temperamentală.
B. Un atribuit al existenței obiective.
C. O particularitate comportamentală înnăscută.
D. O trăsătură bună de caracter.
E. Facultate de a simți.
5. Utilitarismul este:
A. Cea mai populară teorie consecințialistă.
B. Cea mai scandaloasă teorie deontologică.
C. Domeniul realității istorice.
D. O teorie deontologică nepopulară.
E. O teorie a medicinei alternative.
6. A fi virtuos din punctul de vedere al teoriei aristotelice înseamnă:

A. A te conforma principiilor şi normelor morale dominante în societate.
B. A evita normele morale dominante în societare.
C. A cunoaște esența fiecărui lucru.
D. A pierde speranța.
E. A evita viciile.
7. O persoană morală din perspectivă deontologică este acea care :

A. Își îndeplinește obligațiile, își respectă obligațiile.
B. Se îndoiește de toate.
C. Își reduce constant obligațiile.
D. Își ignoră obligațiile.
E. Evită normele morale dominante în societare.
8. Consecințele unei acțiuni sunt morale din punct de vedere utilitarist (J.S Mill) dacă:
A. Nu afectează pe termen lung în mod negativ nici o persoană.
B. Constituie pe un termen lung beneficiu maximal pentru un număr maximal de indivizi.
C. Dacă beneficiază pe termen lung cel puțin o persoană.
D. Evită normele morale dominante în societare.
E. Dacă exercită în mod liber o constrângere morală.
9. Bioetica este:
A. Domeniu medical ce studiază problemele legate de sănătate și boală.
B. Domeniu interdisciplinar ce studiază probleme etice legate de sănătate/medicină,
cercetare biomedicală, biotehnologii, mediu etc. generate de progresul științific.
C. Domeniu biologic ce studiază viața din perspectivă etică.
D. Domeniu biologic ce studiază apariția vieții.
E. Putere sau influență asupra populației.
10. Întemeietorul disciplinei Bioetica este considerat:

A. Van Rensselaer Miller
B. Van Rensselaer Potter
C. Robert Backer
D. Immanuel Kant
E. Socrate
11. Principiul etic al respectului autonomiei persoanei presupune :

A. Respectul dreptului persoanei la autodeterminare.
B. Respectul dreptului de proprietate al persoanei.
C. Respectul dreptului medicului la o intervenție experimentală nestingherită.
D. Supraviețuire.
E. Egocentrism.
12. Principiul binefacerii se realizează prin:

A. Datoria de a preveni răul sau suferința, datoria de a suprima răul sau suferința, datoria
de a face bine și de a promova binele.
B. Promovarea alocentrismului.
C. Promovarea egocentrismului.
D. Promovarea antropocentrismului.
E. Depășirea crizei ecologice naționale.
13. Promotorul autohton care pledează pentru conceptul larg de bioetică este:
A. Ana Pascaru
B. Teodor N. Țîrdea
C. Gheorge Bobînă
D. Eudochia Saharneanu
E. Vasile Țapoc.
14. Principiul dreptății presupune:

A. Distribuția echitabilă a bunurilor, resurselor și serviciilor; distribuția echitabilă a
resurselor și serviciilor medicale.
B. Legătura dintre viață și libertate.
C. Ca beneficiul şi riscurile în clinică să fie echilibrate.
D. Acțiunea umană în lumina valorilor moralității tradiționale.
E. Moralitatea autentică, veritabilă, în sistemul „om-societate”.
15. Unele reguli după care se poate înfăptui distribuția echitabilă a resurselor sunt:
A. Fiecărei persoane în mod egal; conform necesităților; în funcție de efort; potrivit
contribuției.
B. Fiecărei persoane în conformitate cu libera voință a celui ce distribuie bunurile, serviciile,
etc.
C. În conformitate cu nivelul de dezvoltare culturală.
D. Fiecărei persoane în dependență de rolul și statutul social.
E. În corespundere cu sistemul valoric al fiecărui membru din societate.
16. Subdomeniile eticii sunt:

A. Meta-etica, etica normativă și etica aplicată.
B. Metafizica, ontologia, gnoseologia.
C. Epistemologia, logica, filosofia medicinei.
D. Behaviorismul, psihologia comportamentului, psihologia descriptivă.
E. Deontologia, etica medicală, bioetica.
17. Meta-etica este:

A. Monism spiritualist.
B. Credința într-un singur Dumnezeu.
C. Studiul naturii, formei şi sensului judecății morale.
D. Stare a conștiinței.
E. Cunoaștere a cauzelor prime și a principiilor lucrurilor.
18. Etica normativă are în vedere:

A. Analiza artei, a obiectelor create de om.
B. Prescrierea de norme pentru comportamentul individual al omului, dar și pentru
organizarea morală a vieții sociale.
C. Perceperea lumii prin intermediul simțurilor.
D. Includerea în discursul filosofic a două concepte: fericirea și virtutea.
E. Viață vicioasă.
19. Etica aplicată reprezintă o ramură a eticii ce constă în:

A. Analiza unor probleme specifice și controversate din viața publică și privată, precum
eutanasia, avortul, drepturile animalelor, etc.
B. Psihologia agenților umani.
C. Epistemologia cunoașterii morale.
D. Contradicțiile antropologice ridicate de diferențele culturale ce țin de morală.
E. Statutul și scopul valorilor.
20. Conform teoriilor consecinționiste, pentru a decide dacă o acțiune este morală sau imorală
trebuie:
A. Modul de a percepe și a trăi fericirea.
B. Trăim o viață lipsită de griji.
C. Să se ia în calcul consecințele unei acțiuni.
D. Respectarea unor anumite reguli de comportament prin virtuți.
E. Permanent de a căuta prin intermediul sinelui și prin intermediul facultăților cu care a fost
înzestrat omul.
21. Conform concepției lui Aristotel virtutea este:

A. Organizarea morală a vieții sociale.
B. Modul în care oamenii se comportă.
C. Studiază aspecte particulare ale problematizării etice din perspectiva unor anumite profesii.
D. Urmărirea unui scop final absolut: binele/fericirea.
E. Analiza filosofică a cazurilor, situațiilor, dilemelor relevante pentru lumea reală.
22. Teoria etică, bazată pe ideea că rațiunea este bună în sine și că toți indivizii sunt ființe
raționale aparține lui:
A. Etica lui Imm. Kant.
B. Etica lui Toma d'Aquino.
C. William Ockham.
D. Platon.
E. Aristotel.
23. Cine a afirmat că utilitatea sau principiul celei mai mari fericiri este fundamentul moralei?
A. John Stuart Mill.
B. Albert Schweitzer.
C. Oldo Leopold.
D. Van Rensselaer Potter.
E. Immanuel Kant.
24. Noțiunea deontologie cu sensul de știință a moralității a fost inclusă în știință de:
A. J. Bentham.
B. T. Beauchamp.
C. A. Hellegers.
D. J. Childress.
E. V.R. Potter
25. Care doctrină consideră că aceea ce poate aduce maximum de fericire trebuie să fie principiul
suprem al acțiunii noastre:
A. Utilitarismul.
B. Universalismul.
C. Etica virtuții.
D. Etica hedonistă.
E. Deontologismul.
26. Fondatorul primei Catedre de bioetică și filosofie în spațiul postsocialist este:

A. Teodor N. Țîrdea
B. Dumitru T. Ursul.
C. Arcadie D. Ursul.
D. Ion Țurcanu.
E. Vasile Țapoc.
27. Autorul care formulează bioetica drept o îmbinare a cunoștințelor biologice cu valorile
umane este:
A. Jean Paul Sartre.
B. Immanuel Kant.
C. Van Rensselaer Potter.
D. Rene Descartes.
E. William Ockham.
28. Disciplina Bioetica a apărut în secolul:

a) XX.
b) XIX.
c) XVIII.
d) XVII.
e) XXI.
29. Concepția anglo-saxonă a bioeticii face referire la:

A. Ansamblul întreg de probleme morale referitoare la protejarea vieții umane, fără să se
limiteze la cele care datorită progresului științei biomedicale.
B. Ansamblul restrâns de probleme etice referitoare la aplicarea științelor avansate ale
biologiei și medicinei.
C. Morala tradițională.
D. Maeutică.
E. Deontologie.
30. Deontologia este:

A. Setul de cerințe etice care sunt impuse membrilor în exercitarea unei profesii.
B. Domeniu care implică obiceiuri, reguli de comportament.
C. Studiați realitatea.
D. Disciplina care studiază valorile, normele de conduită.
E. Setul de reguli de comportament extern.
31. Conform aspectului axiologic bioetica:

A. Contribuie la formarea unui nou sistem etico-normativ și valoric.
B. Este sfera economiei medicale.
C. Modul de a forma o concepție despre lume.
D. Formă a moralei creștine.
E. Este datoria morală a medicului.
32. Aspectul juridic denotă faptul că bioetica:

A. Este o formă de protecție a drepturilor omului.
B. Este parte componentă a conștiinței politice.
C. Contribuie la interpretarea legilor.
D. Este un domeniu al dreptului.
E. Este o etică a carității și echității sociale.
33. Bioetica, conform aspectului medical este:

A. Manifestarea umanismului în medicină.
B. O ramură specifică a eticii biologice.
C. O formă specifică de ocrotire, ameliorare și optimizare a mediului ambiant.
D. Concepție teoretică referitor la asigurarea și promovarea dezvoltării și securității omului.
E. Reflectarea conștiinței ecologie în practica medicală.
34. Identificați modelul sociocultural al bioeticii care își are originea din revoluția franceză.
A. Modelul autoritar.
B. Modelul liberal-radical.
C. Modelul personalist.
D. Modelul pragmatico-utilitarist.
E. Modelul sociobiologic.
35. Identificați modelul sociocultural al bioeticii care justifică suicidul, libertatea experimentelor
și surogația:
36. Identificați modelul sociocultural al bioeticii care promovează utilitarismul științific:

A. Modelul sociobiologic.
B. Modelul fociofilosofic.
C. Modelul liberal-radical.
E. Modelul personalist.
37. Modelul pragmatico-utilitarist își are originea din:
A. Cultura românească.
B. Cultura rusească.
C. Cultura anglosaxonă.
D. Cultura japoneză.
E. Cultura arabă.
38. Stadiile actului medical sunt:

A. Anamneza și explorarea simptomelor de către medic, precizarea diagnosticului și
decizia în legătură cu tratamentul, complianța la tratament.
B. Persuasiunea, negocierea, incertitudinea funcțională,
C. Analize de laborator, decizia în legătură cu tratamentul, noncoplianța la tratament,
D. Negocierea, comportamentul non-verbal, precizarea diagnosticului.
E. Anamneza, negocierea, noncomplianța la tratament.
39. Noncomplianța la tratament este:

A. Procesul prin care medicul și pacientul ajung la un compromis,
B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului,
C. Nerespectarea de către pacient, conștient sau inconștient, a recomandărilor
terapeutice, sub aspect calitativ sau cantitativ.
D. Determinarea naturii bolii.
E. Decizia în legătură cu tratamentul.
40. Anamneza este:

A. Aderența pacientului la toate recomandările medicului.
B. Totalitatea datelor căpătate de la pacient cu privire la apariția și evoluția bolii.
C. Incertitudine profesională.
D. Totalitatea analizelor de laborator.
E. Parte a tratamentului.
41. Complianța este:

A. Totalitatea sindroamelor și simptoamelor pacientului.
B. Aderența bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de
sănătate.
C. O eroare medicală subiectivă.
D. Respectarea autonomiei pacientului.
E. Știința ce studiază sănătatea și boala ca experiențe umane.
42. Latinescul pater semnifică:

A. Părinte.
B. Nu-dăuna.
C. Parter.
D. Prima datorie.
E. Subiect de consultat.
43. Paternalismul este:

A. O relație de tip monolog, pacientul primește și acceptă orice decizie a medicului.
B. O relație de tip dialog, pacientul participă la luarea deciziei.
C. Pacientul este liber să ia decizii de importanță vitală.
D. Medicul ia în considerație valorile pacientului.
E. Arta interpretării.
44. Antipaternalismul este:

A. O relație de tip dialog, pacientul participă la luarea deciziilor.
B. Medicul nu ia în considerație valorile pacientului.
C. Un model de ghidare a pacientului.
D. O relație de supunere a pacientului.
E. Arta monologului.
45. O relație de tip monolog reprezintă:

A. Antipaternalismul.
B. Paternalismul.
C. Valoarea cuvântului.
D. Complianță
E. Noncomplianță.
46. Hermeneutica este:

A. Teoria existenței.
B. Teoria cunoașterii.
C. Teoria valorilor.
D. Teoria interpretării textelor.
E. Valoarea scrierilor literare.
47. Confidențialitatea reprezintă:

A. Faptul că informațiile medicale deținute despre un pacient sunt accesibile numai celor
cărora pacientul a dat acces prin acordul autonom și complet informat.
B. Faptul că informațiile medicale deținute despre un pacient sunt accesibile în totalitate.
C. Faptul că informațiile medicale sunt totalmente secretizate pentru toți, inclusiv pacient.
D. Faptul ca informațiile medicale sunt liber accesate de orice lucrător medical.
E. Faptul că secretul medical nu poate fi încălcat în nici un caz.
48. Confidențialitatea trebuie păstrată pentru:

A. A obține încredere între profesioniștii din domeniul medical și pacienții lor.
B. A păstra secretul medical.
C. Pentru a proteja pacienții.
D. Confidențialitatea nu trebuie păstrată, pacientul trebuie să fie la curent cu datele medicale.
E. A dezinforma medicul.
49. Confidențialitatea se încalcă atunci când:

A. Informația expusă de către pacient se referă la un potențial pericol pentru siguranța
publică sau dacă acest fapt este dispus de către o instanță.
B. Informația expusă de către pacient se referă la examinările altui specialist medical.
C. Informația expusă de către pacient este greșită.
D. Confidențialitatea nu poate fi încălcată în nici un caz.
E. Medicul consideră că trebuie să divulge informația.
50. Eroarea medicală este:

A. Producerea unui prejudiciu din cauza naturii lucrurilor.
B. Parte componentă a bioeticii.
C. Abordare bioetică a interacțiunii medic-pacient.
D. Categorie filosofică.
E. Categorie a eticii medicale ce reflectă atitudinea pacientului față de medic.
51. Greșeala medicală este:
A. Cazul de neaplicare sau nerespectare a unor norme de comportament profesional pe
care un alt profesionist, în aceleași condiții le-ar fi aplicat.
B. Orientare interdisciplinară, ce se ocupă cu problemele teoretice și metodologice ale
medicinei.
C. Cerință înaintată de bioetică în anumite situații concrete.
D. Concepție filosofică.
E. Abordarea greșită a pacientului.
52. Postulatul modelului liberal-radical este:

A. Legiferat și permis tot ce este dorit, acceptat dacă nu lezează libertatea altora.
B. Nu este libertate fără responsabilitate.
C. Renunțarea la fundamentarea „rațională” a moralei.
D. Cunoașterea este putere.
E. Realizarea dreptului la autonomie al pacientului.
53. Postulatul modelului pragmatico-utilitarist este:

A. Totul se reduce la profit, nu există valori fără de folos.
B. Absența „daunei relevante” pentru cineva.
C. Legitimizarea legii celui mai puternic.
D. Ceea ce produce plăcere e util.
E. Divulgarea informației confidențiale.
54. Postulatul modelului sociobiologic este:

A. Valorile morale trebuie să se schimbe odată cu evoluția societății.
B. Omul trebuie să fie punctul de reper a tot ce este permis sau nepermis.
C. Nu există libertate fără responsabilitate.
D. Ceea ce este util este și moral.
E. asigurarea imaginii și a popularității medicului în societate.
55. Postulatul modelului personalist este:

A. Omul trebuie să fie punctul de reper a tot ce este permis sau nepermis.
B. Nici o normă morală nu este valabilă pentru omul tuturor timpurilor.
C. Normele și valorile morale sunt simple presupuneri și generează judecăți ce nu pot fi
demonstrate.
D. Protejarea statutului social al pacientului.
E. Echilibrul între conștiin ța profesională și încrederea pacientului.
56. Identificați prima țară care a recunoscut dreptul pacientului la autonomie (1973):
A. Japonia.
B. Olanda.
C. Germania.
D. SUA.
E. Moldova.
57. Ce este malpraxis?

A. Cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiei de medic.
B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului.
C. Tratament incorect sau neglijent aplicat de către un medic unui pacient, care îi
produce acestuia un prejudiciu de orice natură.
D. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru
problema sa decât altul.
E. Aplicarea corectă a cunoștințelor medicale.
58. Consimțământul implicit este atunci când:

A. Un medic presupune că anumite acțiuni sau limbajul corpului pacientului implică
faptul că pacientul a consimțit la acțiunea planificată a medicului.
B. Un medic presupune anumite acțiuni din partea pacientului.
C. Un medic nu poate presupune anumite acțiuni din partea pacientului.
D. Consimțământul implicit este juridic neargumentat.
E. Rudele pacientului nu sunt de acord cu tratamentul.
59. Consimțământul oferit verbal este atunci când:

A. Un pacient a dat verbal doctorului permisiunea de a continua cu acțiunea dorită în
prezența unei terțe persoane.
B. Un medic presupune anumite acțiuni din partea pacientului.
C. Un pacient a dat în scris doctorului permisiunea de a continua cu acțiunea dorită.
D. Consimțământul exprimat oral este juridic neargumentat.
E. Rudele pacientului nu sunt de acord cu tratamentul.
60. Consimțământul oferit în scris este:

A. O dovadă documentată a faptului că pacientul, de obicei, cu o semnătură, a dat
consimțământul pentru o procedură.
B. Consimțământul scris trebuie obținut numai după acordul oral.
C. Consimțământul oral trebuie obținut numai după efectuarea procedurii.
D. Consimțământul scris trebuie semnat de directorul spitalului.
E. Consimțământul oferit în scris nu va implica relații legale și morale din partea medicului și
pacientului.
61. Conflictul moral este:

A. O situație în care subiectul activității se confruntă cu necesitatea de a alege între două
forme de comportament care se exclud reciproc sau între două valori morale.
B. O situație în care subiectul activității se confruntă cu necesitatea de a alege între două forme
de comportament amoral.
C. Un conflict de interese.
D. Un conflict între două echipe medicale.
E. O situație în care subiectul activității se confruntă cu necesitatea de a alege între două forme
de tratament.
62. Soluționarea conflictului moral este posibilă:

A. Prin cântărirea judicioasă a obligațiilor competitive și determinarea obligației de
prioritate după examinarea atentă a circumstanțelor.
B. Numai prin implicarea unei terțe persoane.
C. Cu ajutorul acordului informat.
D. Prin renunțarea la fundamentarea „rațională” a moralei.
E. Prin examinarea diagnozei pacientului.
63. Consimțământul informat în caz de urgență:

A. Este necesar.
B. Nu este necesar.
C. Este util.
D. Este inutil.
E. Este necesar și util.
64. Taina medicală este o:

A. Categorie a eticii medicale.
B. Categorie a eticii.
C. Categorie a eticii invaironmentale.
D. Categorie a dialecticii.
E. Categorie a științelor naturii.
65. Noțiunile cheie a tainei profesionale sunt:

A. Stabilitate și neîncredere.
B. Încredere și datorie.
C. Datorie și nerespect.
D. Valoare și amoralitate.
E. Scop și mijloc.
66. Prin tehnologii de asistare medicală a reproducerii umane se înțelege:

A. Act medical ce cuprinde dezbaterile sociologice cu privire la tratamentul şi procedurile
de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro
B. Act medical ce cuprinde ansamblul tratamentelor şi procedurilor de inseminare
artificială sau de fertilizare in vitro, de manipulare medicală în laborator a materialului
genetic feminin şi masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării
acestora.
C. Act medical ce cuprinde dezbaterile antropologice și psihologice cu privire la tratamentul şi
procedurile de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro în scopul fecundării artificiale a
ovulelor şi implantării acestora.
D. Act medical ce cuprinde dezbaterile bioetice cu privire la tratamentul şi procedurile
de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro, de manipulare a materialului genetic feminin
şi masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării acestora.
E. Act medical ce cuprinde dezbaterile bioetice și religioase cu privire la tratamentul şi
procedurile de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro, de manipulare socială a
materialului genetic feminin şi masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării
acestora.
67. Unele din subiecte de natură etică în contextual inseminării artificial pot fi:
A. Consimţământul medicului, metodologia de selecţie a donorilor, riscurile metafizice,
problema ovulaţiei etc.
B. Consimţământul juristului, dezinformarea donorilor, riscurile religioase, problema ovulaţiei ca
efect esențial și reducția embrionară etc.
C. Consimţământul soţului sau soţiei, metodologia de selecţie a donorilor, riscurile
medicale, problema supraovulaţiei ca efect secundar și reducția embrionară etc.
D. Consimţământul familiei, metodologia de selecţie a donorilor, riscurile profesionale,
problema supraovulaţiei ca efect socioeconomic etc.
E. Consimţământul lucrătorului medical, selecţie a donorilor, riscurile economice, problema
supraovulaţiei ca efect neînsemnat etc.
68. Metoda de inseminare intrauterină constă în:

A. Prepararea materialului genetic cu obiective concrete, inseminarea propriu-zisă, adică sperma
preparată se introduce prin injecţie la 72 ore după declanşarea ovulaţiei.
B. Prepararea embrionului cu obiective concrete, inseminarea propriu-zisă, adică sperma
C. Prepararea AND-ului cu obiective concrete, inseminarea propriu-zisă, adică sperma preparată
se introduce prin injecţie la 26 ore după declanşarea ovulaţiei.
D. Prepararea spermei cu obiective concrete și inseminarea propriuzisă, adică sperma
E. Prepararea fătului cu obiective concrete, inseminarea propriu-zisă, adică sperma preparată se
introduce prin injecţie la 46 ore după declanşarea ovulaţiei.
69. În procedeul inseminării artificiale sunt implicate mai multe persoane cu o

responsabilitate bine determinată atât morală, cât şi juridică, identificați-le:
A. Pacientul (soţul și părinții soției), donatorul de spermă, medical și juristul.
B. Pacientul (doar o femeie aparte), asistentul social şi medicul.
C. Pacientul (soţul-soţia sau o femeie aparte), donatorul de embrioni şi medical de familie.
D. Pacientul (soţul), donatorul de spermă și sociologul sau medicul.
E. Pacientul (soţul-soţia sau o femeie aparte), donatorul de spermă şi medicul.
70. Identificați unele funcţii ale lucrătorului medicale de pe poziţiile bioeticii şi a medicinei
în pregătirea şi realizarea procedeului inseminării artificial:
A. Informarea femeii şi a soţului privind toate detaliile procedurale, recrutarea şi în
selecţia donorului şi în fine în înfăptuirea propriu-zisă a inseminării.
B. Informarea doar a soţului privind toate detaliile procedurale, recrutarea şi în selecţia donorului
şi în fine în înfăptuirea propriu-zisă a inseminării.
C. Informarea familiei femeii privind toate detaliile procedurale, recrutarea şi în selecţia
donorului şi în fine în înfăptuirea propriu-zisă a inseminării.
D. Informarea femeii şi a părinților ei privind toate detaliile procedurale, recrutarea şi în selecţia
E. Informarea femeii şi a copiilor ei privind toate detaliile procedurale, recrutarea şi în selecţia
71. Fertilizarea (fecundarea) in vitro este:

A. O componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical, mai mult, reprezintă un
consimțământ prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator.
B. O componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical, mai mult, reprezintă un proces
prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator.
C. O componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical, mai mult, reprezintă un proces prin
bărbatul acceptă fecundarea soției în laborator.
D. O componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical, mai mult, reprezintă un proces prin
care se crește un copil până la naștere în laborator.
E. O componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical, mai mult, reprezintă un proces prin
care se donează material genetic femeii în laborator.
72. Medicul în procesul inseminării artificiale este obligat:

A. Să prezinte cuplului doar varianta convenabilă instituție medicale ale inseminării artificiale,
să se informeze despre primejdiile care derivă dintr-o sarcină obţinută prin inseminare artificială
etc.
B. Să prezinte cuplului puține informații, generale despre inseminării artificiale pentru nu pierde
interesul cuplului față de clinică, să se informeze despre primejdiile care derivă dintr-o sarcină
obţinută prin inseminare artificială etc.
C. Să prezinte cuplului toate variantele posibile ale inseminării artificiale, să se informeze
despre primejdiile care derivă dintr-o sarcină obţinută prin inseminare artificială etc.
D. Să prezinte cuplului doar beneficiile posibile ale inseminării artificiale, să nu informeze
despre primejdiile care derivă dintr-o sarcină obţinută prin inseminare artificială etc.
E. Să prezinte cuplului unele riscuri minore cu privire la inseminării artificiale, să informeze
mai mult despre beneficiile care derivă dintr-o sarcină obţinută prin inseminare artificială etc.
73. Selectând posibilii donatori, lucrătorul medical se va asigura:

A. Că există donator pentru cuplu, indifirent sunt sau nu sănătoşi, nu este relevant istoricul
medical al donorului şi al familiei acestuia etc.
B. Că donatorii sunt sănătoşi, va verifica doar istoricul și statutul economic al donorului şi al
familiei acestuia etc.
C. Că donatorii sunt sănătoşi, că sperma lor este de ocalitate bună, va verifica istoricul
medical al donorului şi al familiei acestuia etc.
D. Că donatorii sunt sănătoşi, va verifica doar istoricul profesional al donorului şi al familiei
acestuia etc.
E. Că donatorii sunt sănătoşi, că sperma lor este de o calitate bună, va verifica doar istoricul
relațiilor sale familiare etc.
74. În ce an Petrucci reuşeşte creşterea şi dezvoltarea unui embrion până la vârsta de 29 de zile
(după fecundarea in vitro a gameţilor)?
A. 1990.
B. 1960.
C. 1980.
D. 1970.
E. 1930.
75. Ideea de fertilizare “in vitro” îi aparţine medicului şi filosofului epocii Renaşterii:
A. Paracelsus.
B. Galen.
C. Avicena
D. C. Bernard
E. Francis Bacon
76. Maternitatea de substituţie reprezintă:

A. Acceptul unei femei de a purta o sarcină (implantarea unui embrion) la cererea
unui cuplu steril (gratuit sau contra cost) şi în angajamentul acelei femei de a ceda
necondiţionat, imediat după naştere, nou-născutul acelui cuplu cu care a semnat
contractul.
B. Acceptul unei femei de a nu purta o sarcină la cererea unui cuplu şi în angajamentul
acelei femei de a nu ceda necondiţionat, imediat după naştere, nou-născutul acelui cuplu cu care
a semnat contractul.
C. Acceptul unei familii de a purta o sarcină la cererea unei alte familii de obicei steril (doar
contra cost) şi în angajamentul acelei familii de a ceda necondiţionat, imediat după naştere, nou-
născutul acelui cuplu cu care a semnat contractul.
D. O componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical, mai mult, reprezintă un proces
E. Totalitatea gesturilor clinice şi biologice care permit transferul embrionului şi
însămânţarea artificială sau alte tehnici cu efect similar, permiţând procreerea în afara unui
proces natural.
77. Identificați problema etică în contextual maternității de substitușie:

A. Al cui este copilul (maternitate sau graviditate)? Este un fel de adopţie prenatală,
încălcarea principiului necomercializării corpului uman etc.
B. O problem de maternitate, se respectă principiului comercializării corpului uman etc.
C. O problem de graviditate, nu este adopţie prenatală, încălcarea comercializării corpului
uman etc.
D. O problemă personal, a familiei, nu este nici o problemă.
E. Este dreptul cuplului și nu trebuie să apară întrebări etice.
78. Statutul moral al embrionului poate fi descris:

A. Nu este ființă vie, respective nu poate fi protejată.
B. Este ființă vie, dar fără dreptul la viață.
C. Este om și se poate proteja.
D. Este personalitate.
E. O ființă vie vulnerabilă și ființele vulnerabile sunt protejate.
79. Clonarea este:

A. O sumă acte antropologice care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale unor
grupuri sociale cu însuşiri cunoscute.
B. Totalitatea procedeelor care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale
unor organisme cu însuşiri cunoscute.
C. Totalitatea procedeelor sociale care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale
unor comunități umane cu însuşiri cunoscute.
D. O componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical, mai mult, reprezintă un proces
proces natural.
80. Tehnicile de bază ale clonării sunt:

A. Secţionarea (clonarea) embrionară și transferul nuclear.
B. Secţionarea AND-ului și transferul fătului.
C. Secţionarea RMN-ului și transferul embrionar.
D. Secţionarea spermei și transferul genetic.
E. Secţionarea ADN și transferul RMN-ului.
81. Secţionarea (clonarea) embrionară presupune:
A. O celulă se împarte în două părţi şi se crează artificial doi gemeni.
B. Nu se impart celulele, dar se crează artificial doi gemeni.
C. O celulă se împarte în mai multe părți, după dorința specialistului.
D. Se împart celulele, dar nu se crează artificial doi gemeni.
E. Nu se impart celulele și nu se crează artificial doi gemeni.
82. Transferul nuclear, în contextual clonării, implică:

A. Clonarea de celule adulte cu nuclei ai altor celule.
B. O celulă se împarte în mai multe părți, după dorința specialistului.
C. O celulă se împarte în două părţi şi se crează artificial doi gemeni.
D. Replicare de nuclee.
E. Se împart celulele, dar nu se crează artificial doi gemeni.
83. Oaia Dolly a fost clonată în anul:

A. 1969.
B. 1996.
C. 2000.
D. 1986.
E. 1976.
84. Clonarea terapeutică are ca scop:

A. De crea un organism, printr-o tehnică denumită transferul nuclear al celulelor
somatice.
B. De a crea acte antropologice care permit obţinerea unui număr de “copii genetice”.
C. De a crea procedee sociale care permit obţinerea unui număr de “copii genetice”.
D. De a crea o nouă componentă a Reproducerii Umane Asistate Antropologic.
E. De a crea posibilități clinice şi biologice care permite transferul embrionului şi însămânţarea
artificială sau alte tehnici cu efect similar, permiţând procreerea în afara unui proces natural.
85. Ce presupune clonarea reproductivă?

A. Clonarea terapeutică presupune crearea unui embrion cu scopul de a-i recolta celulele
stem.
B. De crea un organism, printr-o tehnică denumită transferul nuclear al celulelor somatice.
C. De a crea o nouă componentă a Reproducerii Umane Asistate Biologic.
D. De a crea acte antropologice care permit obţinerea unui număr de “copii genetice”.
E. De a crea procedee sociale care permit obţinerea unui număr de “copii genetice”.
86. Proiectul genomului uman a debutat:

A. În anul 1983.
B. În anul 1998.
C. În anul 1990.
D. În anul 1993.
E. În anul 1989.
87. Proiectul a fost finalizat:

A. În anul 2003, prin publicarea secvenței genomului uman (3,2 gigabaze - 32.000 gene).
B. În anul 1993, prin publicarea secvenței genomului uman (3,2 gigabaze - 32.000 gene).
C. În anul 1983, prin publicarea secvenței genomului uman (3,2 gigabaze - 32.000 gene).
D. În anul 1973, prin publicarea secvenței genomului uman (3,2 gigabaze - 32.000 gene).
E. În anul 1969, prin publicarea secvenței genomului uman (3,2 gigabaze - 32.000 gene).
88. În ceea ce privește practica medicală, Proiectul Genomului Uman oferă speranţe legate de:
A. Diagnosticul aproximativ al bolilor și detecţia relativă a predispoziţiei genetice pentru o
boală.
B. Diagnosticul relativ al bolilor și detecţia aproximativă a predispoziţiei genetice pentru o
boală.
C. Diagnosticul exact al bolilor și detecţia precoce a predispoziţiei genetice pentru o boală.
D. Diagnosticul bolilor dinamice și detecţia relativă a predispoziţiei genetice pentru o boală.
E. Diagnosticul exact al bolilor psiho-sociale și detecţia sumară a predispoziţiei genetice pentru
o boală.
89. Obiectivele proiectului genomului uman a fost:

A. Identificarea celor aproximativ 20.000-25.000 de gene din ADN-ul uman, stocarea
acestor informații într-o bază de date, îmbunătățirea metodelor de analiză a datelor,
încercarea de rezolvare a problemelor etice, legale și sociale care pot apărea în urma
studiilor din cadrul proiectului genomului uman etc.
B. De crea un organism, printr-o tehnică denumită transferul nuclear al celulelor somatic și
stocarea acestor informații într-o bază de date.
C. De a crea procedee care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale unor
organisme cu însuşiri cunoscute și stocarea acestor informații într-o bază de date.
D. De a crea acte antropologice care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” și
stocarea acestor informații într-o bază de date.
E. De a crea procedee socio-medicale de îmbunătățire a specie umane și stocarea acestor
informații într-o bază de date.
90. Testarea genetică prenatală presupune:

A. Diagnosticul bolilor dinamice și detecţia relativă a predispoziţiei genetice pentru o boală.
B. Diagnosticul exact al bolilor psiho-sociale și detecţia sumară a predispoziţiei genetice pentru
o boală.
C. Totalitatea procedeelor care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale unor
organisme cu însuşiri cunoscute.
D. Totalitatea procedeelor sociale care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale
E. Tehnică modernă folosită pentru identificarea bolilor genetice a embrionilor creați prin
tehnici de fertilizare in vitro.
91. Avortul este:

A. Întreruperea sarcinii prin eliminarea fătului (spontană sau provocată) din uter înainte
de termenul de gestaţie şi având drept efect moartea fătului.
B. Întreruperea sarcinii pentru a realize cercetări asupra fătului înainte de termenul de gestaţie şi
având drept efect moartea fătului.
C. Analiza sarcinii pentru a realize cercetări asupra fătului înainte de termenul de gestaţie şi
având drept efect moartea fătului.
D. Stoparea evoluției sarcinii pentru a extrage cellule stem din şi având drept efect moartea
fătului.
E. Studiu anthropologic asupra întreruperii sarcinii în perioada de gestaţie şi având drept efect
moartea fătului.
92. Dezbaterile privind problema bioetică a avortului sunt axate asupra unor subiecte:
A. Drepturile embrionului uman, statutul moral al embrionului, consecinţele avortului,
avorturile terapeutice, eugenice şi criminale.
B. Drepturile femeii, statutul mamei, indicațiile medicale cu privire la avort, avorturile
terapeutice.
C. Drepturile familiei, statutul părinților, deciziile familiei, avorturile terapeutice.
D. Drepturile celulelor uman, testarea genetică, consecinţele diagnosticului genetic.
E. Deciziile medicilor, actul medical și particularitățile clinice de efectuare.
93. Identificați recomandările Consiliul European de la Strassbourg cu privire la inseminare

artificial:
A. Necesitatea consimţămîntului ambilor soţi; fecundarea se efectuează într-o unitate
medicală specială doar de către medicul genetician şi echipa sa; medicul trebuie să păstreze
datele referitoare la donor pentru ca în anumite situaţii acestea să poată fi puse la
dispoziţia cuplului; se interzice mixajul de spermă de la mai mulţi donori, care s-a
practicat uneori pentru atenuarea consecinţelor morale, psihice şi eventual legale etc.
B. Necesitatea consimțământului doar a soției; medicul nu va păstra datele despre donator
pentru a respecta confidențialitatea; se recomandă mixajul de spermă de la mai mulţi donori.
C. Necesitatea consimțământului doar al soțului; medicul nu va păstra datele despre donator
pentru a respecta confidențialitatea; se recomandă parțial mixajul de spermă de la mai mulţi
donori.
D. Necesitatea consimțământului doar a medicului; medicul nu va păstra datele despre donator
pentru a respecta confidențialitatea; se recomandă efectuarea largă mixajul de spermă de la mai
mulţi donori pentru a spori rata eficienței.
E. Dacă inseminarea se realizează în scopul unor cercetări nu este necesar consimțământul
ambilor soți; medicul nu va păstra datele despre donator pentru a respecta confidențialitatea și a
nu cauza daune cercetării; se recomandă mixajul de spermă de la mai mulţi donori pentru
cercetare.
94. Reducția embrionară în contextual fertilizării in vitro presupune:

A. Întreruperea sarcinii în cadrul programului FIV prin eliminarea fătului (spontană sau
provocată) din uter înainte de termenul de gestaţie şi având drept efect moartea fătului.
B. Reducerea intrauterină a numărului embrionilor este efectuată în scopul profilaxiei
complicaţiilor obstetricale şi perinatale asociate cu sarcina multiplă în cadrul programului
FIV de către medicul ginecolog sau medicul specializat în investigaţii ultrasonografice.
C. Întreruperea sarcinii în cadrul programului FIV pentru a realize cercetări asupra fătului
înainte de termenul de gestaţie şi având drept efect moartea fătului.
D. Totalitatea procedeelor care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale unor
E. Totalitatea procedeelor sociale care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale
95. Prin ingineria genetică se înțelege:
A. Totalitatea procedeelor care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale unor
B. Totalitatea procedeelor sociale care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale
C. Un ansamblu de metode şi tehnici care permit fie introducerea în patrimoniul genetic al
unei celule, a uneia sau mai multor gene noi „de interes”, fie modificarea expresiei
unei/unor gene prezente, deja, în celulă.
D. Tehnică modernă folosită pentru identificarea bolilor genetice a embrionilor creați prin
tehnici de fertilizare in vitro.
proces natural.
96. Identificați problema etică ce poate surveni cu privire la informațiile genetice:

A. Problema discriminării.
B. Problema diagnosticului genetic.
C. Probleme în familie.
D. Probleme profesionale.
E. Probleme intrapersonală.
97. Identificați enunțul care reflectă poziția „pro” clonare:

A. O cale nouă de a furniza unui cuplu steril un copil biologic pe cale oarecum natural,
clonarea unor specii pe cale de dispariţie, se preconizează constituirea unor bănci de
organe obţinute prin clonare şi folosirea acestora la transplanturi (inclusiv
xenotransplanturi = transplant de organe modificate genetic de la animale la om).
B. Posibilitatea ca prin această metodă să se ajungă la anumite malformaţii genetice la urmaşii
clonelor. S-a demonstrat că aceste clone sunt predispuse la la îmbolnăviri şi îmbătrânirea
prematură.
C. Se creează portiţa discriminărilor sociale, posibilitatea creării unor supraoameni.
D. “Cercetătorii se joacă de-a Dumnezeu”.
E. Afectarea diversităţii genetice. (Va rezulta o populaţie relativ uniformă. Extrapolând, în caz
de afectare a unui individ cu un anumit tip de virus, această uniformitate poate determina
îmbolnăvirea întregii populaţii).
98. Reproducerea umana asistată medical reprezintă:

A. Ansamblul tehnicilor şi practicilor clinice sau biologice care permit procrearea în
afara procesului natural (lipsind actul sexual), prin intervenția şi la indicația
medicului.
B. O conexiune a mai multor subsisteme în cadrul sistemului medical.
C. Legătura biologică ce rezultă din procreare şi naştere
D. Proces, determinat de forțele interne: lichidele vitale, patologiile organelor, structurile
celulare și genetice.
E. Indicatori care măsoară fenomenul de reînoire permanentă a populaţiei datorită intrării
unor generaţii noi în fiecare an şi a ieşirii în medie a unei generaţii prin deces.
99. Eugenia este:
A. Teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane;
B. Set de credințe religioase;
C. Paradigmă filosofică;
D. Știință socio-culturală;
E. Doctrină politică.
100. Identificați enunțurile care reflectă poziții „contra” clonării:

A. Temeri legate de abuzuri de clonare (Ex. crearea soldatului perfect), se creează portiţa
discriminărilor sociale. posibilitatea creării unor supraoameni.
B. Se preconizează constituirea unor bănci de organe obţinute prin clonare şi folosirea acestora
la transplanturi (inclusiv xenotransplanturi = transplant de organe modificate genetic de la
animale la om).
C. O cale nouă de a furniza unui cuplu steril un copil biologic pe cale oarecum natural, clonarea
unor specii pe cale de dispariţie,
D. Ameliorare a unor specii din regnul vegetal sau animal, pentru îmbunătăţirea materialului
genetic şi creşterea productivităţii.
E. Scenariu ipotetic: cazul unui copil bolnav în stadiu terminal care necesită un transplant de
măduvă.
101.În literatura ştiinţifico-filosofică de prima dată apare termenul procreaţie după anul:
A. 1985 ca rezultat al aplicării noilor tehnici de reproducere uma-nă asistată şi de
procreare fără raport sexual.
B. 1975 ca rezultat al aplicării noilor tehnici de reproducere umană asistată şi de procreare fără
raport sexual.
C. 1965 ca rezultat al aplicării noilor tehnici de reproducere umană asistată şi de procreare fără
raport sexual.
D. 1955 ca rezultat al aplicării noilor tehnici de reproducere umană asistată şi de procreare fără
raport sexual.
E. 1995 ca rezultat al aplicării noilor tehnici de reproducere umană asistată şi de procreare fără
raport sexual.
102. Etimologic termenul procreaţie înglobează:

A. Toate modalităţile şi condiţiile de aplicare a noilor tehnologii reproduc-tive ale omului.
B. Ameliorare a unor specii din regnul vegetal sau animal, pentru îmbunătăţirea materialului
genetic şi creşterea productivităţii.
C. Un ansamblu de metode şi tehnici care permit fie introducerea în patrimoniul genetic al unei
celule, a uneia sau mai multor gene noi „de interes”, fie modificarea expresiei unei/unor gene
prezente, deja, în celulă.
D. Totalitatea procedeelor care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale unor
E. Totalitatea procedeelor sociale care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale
103. Actualmente criteriul unanim acceptat al morţii este:

A. Încetarea funcţionării creierului, moartea acestuia.
B. Încetarea funcţionării organelor interne, moartea acestora.
C. Încetarea funcţionării inimii, moartea acesteia.
D. Încetarea funcţionării sistemului respirator, moartea acestuia.
E. Încetarea funcţionării sistemului vascular, moartea acestuia.
104. Prin transplant înțelegem:

A. Activitate medicală cu scop de înlăturare a unui organ prin tratament chirurgical.
B. Activitate medicală cu scop de reconstituire a funcţiei organismului uman prin transfer
echivalent de organe, ţesuturi şi celule de la un donator la un primitor.
C. Activitate medicală cu scop de extragere de organe, ţesuturi şi celule de la un primitor.
D. Activitate medicală cu scop de înlocuire a mai multor organe, ţesuturi şi celule de la un
donator.
E. Activitate medicală cu scop de comercializare a organismului uman prin transfer de organe,
ţesuturi şi celule de la un donator la un primitor.
105. Transplantul poate fi:

A. De la o persoană către comercianți sau de la sine la sine.
B. De la o persoană la alta pentru interese economice.
C. De la o persoană la diverse instituții sau de la sine la sine.
D. De la o persoană la alta (alogenic) sau de la sine la sine (autolog).
E. De la o persoană supusă cercetărilor biomedicale.
106. Prelevare înseamnă:

A. Procedeu prin care organele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pentru vânzare.
B. Procedeu prin care organele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pentru
transplant.
C. Procedeu prin care organele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pentru cercetare.
D. Procedeu prin care organele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pe ,,piața neagră”.
E. Procedeu chirurgical prin care se înlătură organele, ţesuturile sau celulele.
107. Bancă de ţesuturi şi/sau celule presupune:

A. Unitate specializată a unui spital sau instituţie care desfăşoară activităţi de prelucrare,
conservare, stocare şi distribuţie a ţesuturilor şi celulelor umane.
B. Instituţie nonguvernamentală care desfăşoară activităţi de prelucrare, conservare, stocare şi
distribuţie a ţesuturilor şi celulelor umane.
C. Unitate non-medicală care desfăşoară activităţi de prelucrare, conservare, stocare şi
distribuţie a ţesuturilor şi celulelor umane.
D. Unitate internațională sau instituţie internațională neguvernamentală care desfăşoară
activităţi de prelucrare, conservare, stocare şi distribuţie a ţesuturilor şi celulelor umane în scop
comercial.
108. În activitatea de transplant donatorul este:

A. Persoana care beneficiază de unul sau mai multe organe, ţesuturi şi/sau celule pentru utilizare
terapeutică, indiferent dacă donarea a avut loc în timpul vieţii persoanei în cauză sau după
decesul acesteia.
B. Persoana care donează unul sau mai multe organe, ţesuturi şi/sau celule pentru
utilizare terapeutică, indiferent dacă donarea a avut loc în timpul vieţii persoanei în cauză
sau după decesul acesteia.
C. Persoana care vinde unul sau mai multe organe, ţesuturi şi/sau celule pentru utilizare
decesul acesteia.
D. Persoana care reconstituie economic unul sau mai multe organe, ţesuturi şi/sau celule pentru
utilizare terapeutică, indiferent dacă donarea a avut loc în timpul vieţii persoanei în cauză sau
după decesul acesteia.
E. Persoana care donează mai multe organe pentru utilizarea non-medicală, indiferent dacă
donarea a avut loc în timpul vieţii persoanei în cauză sau după decesul acesteia.
109. În activitatea de transplant primitorul este:

A. Persoana care nu beneficiază de transplantul de organe şi/sau de ţesuturi, şi/sau de celule
umane.
B. Persoana care oferă altui pacient organe şi/sau de ţesuturi, şi/sau celule umane pentru
transplantul.
C. Persoana care donează unul sau mai multe organe, ţesuturi şi/sau celule pentru utilizare
decesul acesteia.
D. Persoana care beneficiază de transplantul de organe şi/sau de ţesuturi, şi/sau de celule
umane.
E. Persoana care beneficiază de intervenție chirurgicală de înlăturare a unui organ fără a fi
înlocuit.
110. Identificați principiile morale de care se ghidează activitatea de transplant:

A. Respectarea autonomiei persoanei și demnităţii umane, respectarea integrităţii umane,
gratuitate etc.
B. Respectarea dezvoltării și demnităţii umane, respectarea integrităţii umane, remunerarea
terapeutică.
C. Respectarea autonomiei și supraviețuirea umană cu orice preț, respectarea integrităţii umane,
gratuitate
D. Abordarea paternalistă și obligativitatea transplantului, respectarea integrităţii umane,
gratuitate
E. Respectarea autonomiei și suprimarea demnității pacientului, respectarea integrităţii umane,
gratuitate.
111. Când se evaluează condițiile etice și juridice în realizarea transplantului, trebuie de făcut
distincţie între:
A. Organe transportabile şi organe netransportabile, respectiv, prelevarea de organe de la rude şi
de la persoane în viaţă.
B. Organe neregenerabile şi organe regenerabile, respectiv, prelevarea de organe de la persoane
decedate şi de la victimele traficului de ființe umane.
C. Organe neregenerabile şi organe regenerabile, respectiv, prelevarea de organe de la persoane
decedate şi de la persoane vulnerabile.
D. Organe neregenerabile şi organe regenerabile, respectiv, prelevarea de organe de la persoane
cu dezabilități mintale şi de la minori.
E. Organe neregenerabile şi organe regenerabile, respectiv, prelevarea de organe de la
persoane decedate şi de la persoane în viaţă.
112. Prelevarea de ţesuturi şi organe, respectiv transplantul se face doar în scop:
A. Terapeutic.
B. Comercial.
C. Abuziv.
D. Supraviețuire cu orice preț.
E. Scopul scuză mijloacele.
113. Donator în realizarea transplantului poate fi o persoană:

A. Cu dezabilități mintale sau o persoană în stare de moarte cerebrală, cu incompatibilitate
genetică între donator şi primitor.
B. Cu dezabilități fizice severe, dar cu compatibilitate genetică între donator şi primitor.
C. În viaţă sau o persoană în stare de moarte cerebrală, cu compatibilitate genetică între
donator şi primitor.
D. Dezinformată, fără loc de trai și agramată sau o persoană în stare de moarte cerebrală, cu
compatibilitate genetică între donator şi primitor.
E. În stare de moarte cerebrală, cu compatibilitate genetică între donator şi primitor, dar a fost
împotriva donării de organe când era în viață.
114. Condiții etice și juridice de prelevare a organului de la donatorul viu:

A. Să fie major, să fie în deplinătatea facultăţilor mintale, consimţământ liber, în scris,
garanţia că nu există niciun pericol pentru viaţa donatorului, se realizează după explicarea
riscurilor şi consecinţelor posibile ale donării.
B. Să nu fie în deplinătatea facultăţilor mintale, se va realizează după explicarea riscurilor şi
consecinţelor posibile ale donării, fără să înțeleagă la ce este supus.
C. Consimţământ forțat, în scris, fără să existe garanţia că nu este pericol pentru viaţa
donatorului.
D. Să fie minor, să fie în deplinătatea facultăţilor mintale, dar ușor de manipulat, se va
realizează după explicarea riscurilor şi consecinţelor posibile ale donării.
115. Condiții etice și juridice de prelevare a organului de la cadavru:

A. Prelevarea se face pe bază de criterii de natură socială pentru declararea neputinței persoanei:
fără statut social, agramat, absenţa perspectivelor spre viitor.
B. Prelevarea se face înainte ca decesul să fie confirmat medical, pe bază de criterii de natură
reactivă, este indiferent față de propria viață.
C. Prelevarea se face dacă persoana nu mai dorește să trăiască și este conștient de valoarea
organelor sale pentru alți oameni.
D. Prelevarea se face numai dacă decesul a fost confirmat medical, pe bază de criterii de
natură clinică pentru declararea decesului: comă profundă, areactivă, absenţa reflexelor
de trunchi cerebral, absenţa ventilaţiei spontane.
E. Prelevarea se face numai dacă decesul a fost confirmat prin lipsa pulsului, pe bază de
observații preliminare.
116. Ce permite dezvoltarea tehnologiei medicale?

A. Ca viața să fie prelungită și să crească perspectivele de supraviețuire prin
transformarea bolilor considerate acute sau cu evoluție rapidă în boli cronice sau cu
evoluție lentă.
B. Ca viața să fie controlată și să crească riscuri supraviețuire prin transformarea bolilor
considerate acute sau cu evoluție rapidă în boli cronice sau cu evoluție lentă.
C. Ca viața să fie prelungită, iar omul să trăiască în suferință.
D. Ca viața să fie prelungită și să comercializeze medicina, orientată spre profit.
E. Ca viața să nu fie prelungită și să nu crească perspectivele de supraviețuire prin
transformarea bolilor considerate acute sau cu evoluție rapidă în boli cronice sau cu evoluție
lentă.
117. Etimologia cuvântului eutanasie provine limba:

A. Germană și presupune: eu – bine şi thanatos – moarte.
B. Engleză și presupune: eu – bine şi thanatos – moarte.
C. Franceză și presupune: eu – bine şi thanatos – moarte.
D. Latină și presupune: eu – bine şi thanatos – moarte.
E. Greacă și presupune: eu – bine şi thanatos – moarte.
118. Noţiunea de eutanazie semnifică:

A. O moarte în suferință, a omorî pe cineva din milă.
B. O moarte uşoară, a omorî pe cineva pentru că nu dorește să mai trăiască.
C. O moarte uşoară, a omorî pe cineva din milă.
D. O moarte cumplită, a omorî pe cineva fără sens.
E. O moarte neînsemnată, a omorî pe cineva că a pierdut sensul vieții.
119. Eutanasia este:

A. Orice acţiune ori inactivitate (pasivitate) care aduce la moarte şi are scop de a lichida
durerile şi suferinţele inumane a bolnavului.
B. Orice acţiune rapidă, dar brutală care aduce la moarte cu scop de a lichida durerile şi
suferinţele inumane a bolnavului.
C. Orice faptă care aduce la moarte şi nu are scop de a lichida durerile şi suferinţele inumane a
bolnavului.
D. Orice greșeală medicală care aduce la moarte şi are scop justificarea că lichidează durerile şi
suferinţele unui bolnavului.
E. Orice inactivitate medicală din cauza resurselor medicale care aduce la moarte şi are scop de
a lichida durerile şi suferinţele inumane a bolnavului.
120. Putem clasifica euthanasia după următoarele criterii:

A. Criteriul lipsa voinţei bolnavului și criteriul acţiunii medicului.
B. Criteriul acțiunii bolnavului și criteriul voinței medicului.
C. Criteriul voinţei familiei și criteriul dorinței medicului.
D. Criteriul voinţei bolnavului și criteriul acţiunii medicului.
E. Criteriul voinţei colegiilor bolnavului și criteriul acţiunii medicului.
121. Conform criteriul voinţei bolnavului, euthanasia poate fi:

A. Eutanasie tardivă, involuntară sau nonvoluntară.
B. Eutanasie voluntară, profitabilă sau nonvoluntară.
C. Eutanasie dublată, involuntară sau asumată.
D. Eutanasie prezumtivă, involuntară sau sintetică.
E. Eutanasie voluntară, involuntară sau nonvoluntară.
122. Conform criteriul acţiunii medicului, euthanasia poate fi:

A. Eutanasie voluntară sau pasivă.
B. Eutanasie activă sau involuntară.
C. Eutanasie activă sau pasivă.
D. Eutanasie nonvoluntară sau pasivă.
E. Eutanasie tardivă sau pasivă.
123. Eutanasia voluntară presupune că:

A. Pacientul, în deplinătatea facultăţilor sale mintale, având dreptul şi libertatea de a
alege, consimte, chiar cere să fie eutanasiat.
B. Pacientul, deşi are capacitatea de a decide, nu a fost consultat asupra gestului tanatogen sau a
declarat anterior că nu doreşte să fie eutanasiat.
C. Se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri, datorită
suferinţelor fizice sau psihice.
D. Moartea este provocată în mod activ şi deliberat, se efectuează anumite gesturi care
determină moartea (care altfel nu ar surveni în acel moment), adică, presupune intervenţia activă
a unei persoane (nu neapărat a medicului), prin utilizarea unui mijloc tanatogen.
E. O inacţiune: abţinerea de la utilizarea anumitor mijloace terapeutice sau întreruperea unor
măsuri obişnuite de nutriţie sau tratament.
124. Problema etică în contextul eutanasiei voluntare se referă la faptul că:

A. Majoritatea suferinzilor în fază terminală au posibile tulburări psihice şi mentale, adică
se pune problema validităţii acestei solicitări.
B. Acordul ar fi putut fi obţinut, dar nu a fost obţinut. Cea mai gravă abatere etică dintre toate!
C. Alţii iau decizii (decizie prin substituţie).
D. Tendinţa de abuzuri şi eugenie.
E. Familia trebuie să-şi dea acordul pentru scoaterea din priză a aparatelor de menţinere a vieţii.
125. Eutanasia involuntară presupune că :

A. Pacientul, în deplinătatea facultăţilor sale mintale, având dreptul şi libertatea de a alege,
consimte, chiar cere să fie eutanasiat.
B. Pacientul, deşi are capacitatea de a decide, nu a fost consultat asupra gestului tanatogen
sau a declarat anterior că nu doreşte să fie eutanasiat.
126. Problema etică în contextul eutanasiei involuntare se referă la faptul că:
A. Acordul ar fi putut fi obţinut, dar nu a fost obţinut. Cea mai gravă abatere etică dintre
toate!
B. Alţii iau decizii (decizie prin substituţie), tendinţa de abuzuri şi eugenie, familia trebuie să-şi
dea acordul pentru scoaterea din priză a aparatelor de menţinere a vieţii.
C. Majoritatea suferinzilor în fază terminală au posibile tulburări psihice şi mentale, adică se
pune problema validităţii acestei solicitări.
D. Alţii iau decizii (decizie prin substituţie).
E. Tendinţa de abuzuri şi eugenie, familia trebuie să-şi dea acordul pentru scoaterea din priză a
aparatelor de menţinere a vieţii.
127. Eutanasia nonvoluntară se referă la faptul că:

C. Se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri,
datorită suferinţelor fizice sau psihice.
128. Problema etică în contextul eutanasiei nonvoluntare se referă la faptul că:

A. Alţii iau decizii (decizie prin substituţie), tendinţa de abuzuri şi eugenie, familia trebuie
să-şi dea acordul pentru scoaterea din priză a aparatelor de menţinere a vieţii.
B. Majoritatea suferinzilor în fază terminală au posibile tulburări psihice şi mentale.
C. Problema validităţii solicitării eutanasiei.
D. Acordul ar fi putut fi obţinut, dar nu a fost obţinut. Cea mai gravă abatere etică dintre toate!
E. Abţinerea de la utilizarea anumitor mijloace terapeutice sau întreruperea unor măsuri
obişnuite de nutriţie sau tratament.
129. Eutanasia activă presupunefaptulcă:

determină moartea (care altfel nu ar surveni în acel moment), adică, presupune intervenţia
activă a unei persoane (nu neapărat a medicului), prin utilizarea unui mijloc tanatogen.
130. Eutanasia pasivă presupune :

E. O inacţiune: abţinerea de la utilizarea anumitor mijloace terapeutice sau întreruperea
unor măsuri obişnuite de nutriţie sau tratament.
131. Identificați unele argumente în favoarea eutanasiei:

A. Evitarea sinuciderilor ratate, libertatea individuală, dreptul de a păstra demnitatea
umană, moartea bună etc.
B. Sacralitatea vieţii umane.
C. Diagnostice greşite şi noi tratamente, riscul arbitrariului.
D. Protejarea celor slabi, incompetenţi şi dezavantajaţi.
E. Imposibilitatea luării unei decizii competente şi raţionale.
132. Identificați unele argumente împotriva eutanasiei:

A. Sacralitatea vieţii umane, diagnostice greşite şi noi tratamente, riscul arbitrariului,
protejarea celor slabi, incompetenţi şi dezavantajaţi, imposibilitatea luării unei decizii
competente şi raţionale.
B. Evitarea sinuciderilor ratate.
C. Libertatea individuală.
D. Dreptul de a păstra demnitatea umană.
E. Moartea bună.
133. Termenul „îngrijiri paliative” se referă la:

A. Îngrijirea persoanelor care suferă de boli ce pun în pericol viaţa, pentru care medicina
actuală nu a găsit tratament etiologic, adică, este un model de îngrijire axat nu doar pe
dimensiunile medical-somatice, ci şi pe cele sociale, psihologice şi spirituale.
B. Acţiune ori inactivitate (pasivitate) care aduce la moarte şi are scop de a lichida durerile şi
suferinţele inumane a bolnavului.
C. Îngrijirea persoanelor care nu suferă de boli ce pun în pericol viaţa, pentru care medicina
actuală a găsit tratament etiologic, adică, este un model de îngrijire axat doar pe dimensiunea
medical-somatice.
D. Îngrijirea persoanelor care suferă de boli ce pun în pericol viaţa, însă medicina actuală a găsit
tratament etiologic, doar că se cere un model de îngrijire axat doar pe dimensiunile psihologice şi
spirituale.
E. Îngrijirea persoanelor care suferă de boală cronică ce nu pun în pericol viaţa, pentru care
medicina actuală a găsit tratament etiologic, este un model de îngrijire axat doar pe dimensiunea
socială.
134. Identificați alternativa eutanasiei este:

A. Îngrijirea psihiatrică.
B. Consilierea religioasă.
C. Îngrijirea paliativă.
D. Odihna.
E. Îngrijirea emoțională.
135. Problema transplantului are câteva aspect, identificați-le:

A. Aspectul medical, juridic şi bioetic.
B. Aspectul economic, social și voluntar.
C. Aspectul antropologic, dialectic și ontologic.
D. Aspectul medical, involuntar și bioetic.
E. Aspectul medical, bioetic și farmacologic.
136. Identificați coordonatele îngrijirii paliative:

A. Medical, economic, psihologic, social și spiritual.
B. Medical, etic, nonvoluntar, social și rațional.
C. Medical, etic, involuntar, juridic și spiritual.
D. Medical, etic, psihologic, social și spiritual.
E. Medical, imoral, psihologic, neutru și spiritual.
137. Cercetarea biomedicală studiază:

A. Parametri fiziologici, psihologici și a altor stări ale organismului uman sub influența
diverșilor factori, precum și testarea clinică a noilor metode de diagnostic, curativ-
profilactic, de reabilitare, a medicamentelor sau a altor remedii, realizată pe un subiect
uman.
B. Act medical ce cuprinde dezbaterile sociologice cu privire la tratamentul şi procedurile
de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro
C. Act medical ce cuprinde ansamblul tratamentelor şi procedurilor de inseminare artificială sau
de fertilizare in vitro, de manipulare medicală în laborator a materialului genetic feminin şi
masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării acestora.
D. Act medical ce cuprinde dezbaterile antropologice și psihologice cu privire la tratamentul şi
procedurile de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro în scopul fecundării artificiale a
ovulelor şi implantării acestora.
E. Act medical ce cuprinde dezbaterile bioetice cu privire la tratamentul şi procedurile
de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro, de manipulare a materialului genetic feminin
şi masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării acestora.
138. Ce realizează etica cercetării biomedicale?

A. Analizează și sistematizează valorile și normele morale ce reglementează practica
cercetării biomedicale.
B. Diminuează aplicarea valorile și normele morale ce reglementează practica cercetării
biomedicale.
C. Respinge valorile și normele morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
D. Combate valorile și normele morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
E. Subminează valorile și normele morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
139. Comisia (Comitetul) de Bioetică este:

A. Un organism deindependent de instituții comerciale constituit din membri cu profesie în
domeniul medical-ştiinţific şi membri cu profesie în afara acestui domeniu (bioeticieni, jurişti,
teologi, psihologi etc), a căror responsabilitate este să asigure protecţia drepturilor, siguranţa şi
starea de bine a subiecţilor umani antrenaţi în studiul clinic.
B. Un organism independent constituit din membri cu profesie în domeniul medical-
ştiinţific şi membri cu profesie în afara acestui domeniu (bioeticieni, jurişti, teologi,
psihologi etc), a căror responsabilitate este să asigure protecţia drepturilor, siguranţa şi
starea de bine a subiecţilor umani antrenaţi în studiul clinic.
C. Un organism formal, neînsemnat constituit din membri cu profesie în domeniul medical-
ştiinţific şi membri cu profesie în afara acestui domeniu (bioeticieni, jurişti, teologi, psihologi
etc), a căror responsabilitate este să asigure protecţia drepturilor, siguranţa şi starea de bine a
subiecţilor umani antrenaţi în studiul clinic.
D. Un organism multicentric constituit din membri din domeniul antropologic a cărui
responsabilitate este să nu asigure protecţia drepturilor, siguranţa şi starea de bine a subiecţilor
umani antrenaţi în studiul clinic.
E. Un organism de stat constituit din politicieni, economiști etc. a căror responsabilitate este să
asigure impunerea intereselor comerciale, fără să asigure siguranţa şi starea de bine a subiecţilor
140. Comitetele de bioetică îşi asumă sarcina de:

A. Informare, recomandare, coordonare, avizare, raportare şi ghidare a cercetărilor
ştiinţifice şi practicii biomedicale cu tendinţa de a corela permanent problemele tehnologice
cu cele etice.
B. Dezinformare, recomandare, coordonare, avizare, raportare şi ghidare a cercetărilor ştiinţifice
şi practicii non-biomedicale cu tendinţa de a corela permanent problemele tehnologice cu cele
economice.
C. Informare, recomandare, coordonare, avizare, raportare şi ghidare a cercetărilor ştiinţifice şi
practicii biomedicale cu tendinţa de a corela interesele comerciale a statului cu problemele
tehnologice.
D. Informare, subminare, coordonare, raportare şi stagnare a cercetărilor ştiinţifice şi practicii
biomedicale.
E. Informare, pedepsire, coordonare, avizare, raportare şi limitare a cercetărilor ştiinţifice şi
practicii biomedicale cu tendinţa de a corela permanent problemele tehnologice cu cele statale.
141. Expertiza bioetică reprezintă:

A. O activitate axată pe subminarea condiției etico-umanitară a obiectivelor diverselor domenii
de activitate umană, a rezultatelor așteptate și a impactului acestora asupra omului.
B. O activitate axată pe evitarea normelor etico-umanitare a obiectivelor diverselor domenii de
activitate umană, a rezultatelor așteptate și a impactului acestora asupra omului.
C. O activitate multicentrică care oprește aplicarea normelor etice la obiectivele diverselor
domenii de activitate umană, a rezultatelor așteptate și a impactului acestora asupra omului.
D. O activitate axată pe verificarea etico-umanitară a obiectivelor diverselor domenii de
activitate umană, a rezultatelor așteptate și a impactului acestora asupra omului.
E. O activitate de stat axată pe verificarea intereselor unor grupuri politice cu obiectivele
diverselor domenii de activitate umană, a rezultatelor așteptate și a impactului acestora asupra
omului.
142. Procedee operaţionale standardizate reprezintă:

A. Un set de reguli nescrise şi acţiuni coercitive care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei
cercetări.
B. Un set de instrucţiuni şi acţiuni care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei cercetări.
C. Un set de acte şi acţiuni comerciale care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei cercetări.
D. Un set de instrucţiuni şi acţiuni care aduc profit unor companii private și care trebuie
îndeplinite pentru efectuarea unei cercetări.
E. Un set de obiceiuri sociale şi paraștiințifice care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei
cercetări.
143. Expertiza umanitară reprezintă:

A. O manifestare „concentrată” a problemelor ştiinţei și tehnicii contemporane, ale
filosofiei şi civilizaţiei în general.
B. O manifestare dezordonată a problemelor ştiinţei și tehnicii contemporane, ale filosofiei şi
civilizaţiei în general.
C. O manifestare economică a problemelor ştiinţei și tehnicii contemporane, ale filosofiei şi
civilizaţiei în general.
D. O manifestare pur socială a problemelor ştiinţei și tehnicii contemporane, ale filosofiei şi
civilizaţiei trecute.
E. O manifestare multicentrică cu problemele ştiinţei și tehnicii contemporane, ale filosofiei şi
civilizaţiei dispărute.
144. Având o orientare umanitară, cunoştinţele şi practica bioetică, oferă:

A. Posibilitatea de a crea şi dezvolta valori, scopuri, idealuri care ne-ar permite să
apreciem adecvat starea în care se află societatea contemporană şi perspectivele ei de
dezvoltare.
B. Posibilitatea de a nu crea şi a nu dezvolta valori, scopuri, idealuri care ne-ar permite să
apreciem adecvat starea în care se află societatea contemporană şi perspectivele ei de dezvoltare.
C. Posibilitatea de a micșora unele valori, scopuri, idealuri care ne-ar permite să apreciem
adecvat starea în care se află societatea contemporană şi perspectivele ei de dezvoltare.
D. Posibilitatea de a compromite diverse valori, scopuri, idealuri care ne-ar permite să apreciem
adecvat starea în care se află societatea contemporană şi perspectivele ei de dezvoltare.
E. Posibilitatea de a promova interese de grup şi dezvolta valori economic, scopuri comerciale,
idealuri politice care ne-ar permite să apreciem adecvat starea în care se află societatea
contemporană şi perspectivele ei de dezvoltare.
145. Expertiza umanitară poate fi considerată drept:
A. O formă de stagnare a proceselor de cercetare şi implementare a noilor inovaţii în dialogul
dintre ştiinţele naturale şi discursul umanitar, în procesul de „însănătoşire” spirituală a
civilizaţiei.
B. O formă de manifestare reglatorie în cadrul proceselor de cercetare şi implementare a
noilor inovaţii în dialogul dintre ştiinţele naturale şi discursul umanitar, în procesul de
„însănătoşire” spirituală a civilizaţiei.
C. O formă de manifestare reglatorie în cadrul proceselor de cercetare cu cele comerciale şi
implementarea economică a noilor inovaţii în dialogul dintre ştiinţele naturale şi discursul
politic, în procesul de „însănătoşire” formală și spirituală a civilizaţiei.
D. O formă de manifestare a proceselor de cercetare cu persoanele defavorizate economic şi
implementare a noilor inovaţii în dialogul dintre interesele comerciale şi discursul non-umanitar,
în procesul de „însănătoşire” spirituală a civilizaţiei.
146. Tribunalul Nurnberg a avut loc în anul:

A. 1956.
B. 1966.
C. 1936
D. 1946.
E. 1976
147. Declarați de la Helsinki a fost adoptată în anul:

A. 1946.
B. 1964.
C. 1956.
D. 1974.
E. 1984.
148. Convenția privind Drepturile omului și biomedicina a fost adoptată:

A. Paris, 1999.
B. Helsinki, 1964.
C. Oviedo, 1997.
D. Nurneberg, 1946.
E. București, 1996.
149. Declaraţia de la Helsinki introduce mai multe tipuri de cercetare, cum ar fi:
A. Autoexperimentele, cercetările clandestine, cercetările pe grupuri vulnerabile şi terapeutice
sau neterapeutice.
B. Autoexperimentele, cercetările de teren, cercetările non-clinice şi terapeutice sau
neterapeutice.
C. Paraexperimente, cercetările antropologice, cercetările paraclinice şi terapeutice sau
neterapeutice.
D. Autoexperimentele, cercetările de laborator, cercetările clinice şi terapeutice sau
neterapeutice.
E. Multiexperimentele, cercetările spitalicești, cercetările sociologice şi terapeutice sau
neterapeutice.
150. Declaraţia de la Helsinki obligă ca:
A. Cercetarea pe om să fie precedată de cercetări pe animale şi să fie considerată legitimă
numai dacă obiectivele sale sunt superioare eventualelor riscuri.
B. Cercetarea pe om să fie directă, fără cercetări pe animale şi să fie considerată legitimă numai
dacă obiectivele sale sunt superioare eventualelor riscuri.
C. Cercetarea pe om să fie precedată de cercetări pe animale şi să fie considerată legitimă numai
dacă obiectivele sale sunt inferioare eventualelor riscuri.
D. Cercetarea pe animale să fie precedată de cercetări pe subiecți umani şi să fie considerată
legitimă numai dacă obiectivele sale sunt superioare eventualelor riscuri.
E. Cercetarea pe om să fie direct proporțională pe cercetări pe animale, asigurând dreptul
animalilor şi să fie considerată legitimă numai dacă obiectivele sale sunt superioare eventualelor
riscuri cauzate animalelor.
151. O importanţă deosebită pentru evoluţia cercetării biomedicale în contextul bioeticii o

prezintă:
A. Convenţia Consiliului Europei şi a Uniunii Europene pentru protecţia drepturilor omului şi a
demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei, adoptată în Paris (Franța)
la 4 aprilie anul 1990.
B. Convenţia Consiliului Europei şi a Uniunii Europene pentru protecţia drepturilor omului şi a
demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei, adoptată în București
(România) la 4 aprilie anul 1987.
C. Convenţia Consiliului Europei şi a Uniunii Europene pentru protecţia drepturilor
omului şi a demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei, adoptată
în Oviedo (Spania) la 4 aprilie anul 1997.
D. Convenţia Consiliului Europei şi a Uniunii Europene pentru protecţia drepturilor omului şi a
demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei, adoptată în Moscova
(Rusia) la 4 aprilie anul 1979.
E. Convenţia Consiliului Europei şi a Uniunii Europene pentru protecţia drepturilor omului şi a
demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei, adoptată în Kiev (Ucraina)
la 4 aprilie anul 1999.
152. Studiul clinic se defineşte ca fiind:

A. Orice investigaţie efectuată asupra animalelor pentru a descoperi sau a confirma efectele
clinice, farmacologice şi/sau alte efecte farmacodinamice ale unuia sau mai multor produse
medicamentoase pentru om.
B. Orice investigaţie efectuată asupra subiecţilor umani pentru a satisface curiozitățile clinice,
farmacologice şi/sau alte efecte farmacodinamice ale unuia sau mai multor produse
medicamentoase.
C. Experimentul nazist inuman asupra subiecţilor umani pentru a descoperi sau a confirma
efectele clinice, farmacologice şi/sau alte efecte farmacodinamice ale unuia sau mai multor
produse medicamentoase investigaționale.
D. Orice investigaţie efectuată asupra subiecţilor umani pentru a descoperi sau a confirma
produse medicamentoase investigaționale.
E. Orice diagnostic efectuat asupra subiecţilor umani pentru a descoperi sau a confirma efectele
patologice și farmacologice.
153. Subiectul uman în cercetare este:

A. Persoana sau animalul care participă într-un studiu clinic, fie că primeşte produsul
medicamentos de investigat, fie pe cel de control.
B. Persoana care participă voluntar într-un studiu clinic, fie că primeşte produsul
C. Prizonierul care participă forțat într-un studiu clinic, fie că primeşte produsul
D. Copilul care participă fără acordul reprezentantului legal într-un studiu clinic, fie că
primeşte produsul medicamentos de investigat, fie pe cel de control.
E. Persoana care primeşte produsul medicamentos de investigat, fie pe cel de control fără să
cunoască riscurile.
154. Investigatorul în studiul clinic reprezintă:

A. Un jurist responsabil de conducerea studiului clinic într-un centru de investigaţie clinică.
B. Un bioetician responsabil de conducerea studiului clinic într-un centru de investigaţie
clinică.
C. Un sociolog responsabil de conducerea studiului clinic într-un centru de investigaţie
clinică.
D. Un antropolog responsabil de conducerea studiului clinic într-un centru de investigaţie
clinică.
E. Un medic responsabil de conducerea studiului clinic într-un centru de investigaţie
clinică.
155. Sponsor în studiul clinic poate fi:

A. O persoană cu dezabilități mintale responsabilă de iniţierea, conducerea (managementul)
şi/sau finanţarea unui studiu clinic.
B. O instituţie cu interes comercial responsabilă de iniţierea, conducerea (managementul) şi/sau
finanţarea unui studiu de piață.
C. O persoană, instituţie sau organizaţie responsabila de iniţierea, conducerea
(managementul) şi/sau finanţarea unui studiu clinic.
D. O organizaţie antropologică responsabilă de iniţierea, conducerea (managementul) şi/sau
finanţarea unui studiu de teren.
E. O asociație teritorială responsabila de iniţierea, conducerea (managementul) şi/sau finanţarea
unui studiu comparativ.
156. Prin monitorizare a studiului clinic înțelegem:

A. Activitatea de supraveghere a evoluţiei a tehnologiilor medicale, activitatea care asigură că
aceste sunt dirijate şi raportate în concordanţă cu interesele economice ale sponsorului.
B. Activitatea de supraveghere a evoluţiei studiului de teren.
C. Activitatea de supraveghere a evoluţiei studiului clinic și care asigură că acesta este
dirijat, înregistrat şi raportat în concordanţă cu protocolul, cu Procedurile Operaţionale
Standardizate, Regulile de Bună Practică în Studiu Clinic şi reglementările legale în
domeniu.
D. Activitatea de supraveghere a motivelor de stagnare studiului clinic, activitatea care nu va
asigur că acesta este dirijată, înregistrată şi raportată în concordanţă cu interesele subiective ale
sponsorului.
E. Activitatea neguvernamentală cu privire la studiul clinic și care asigură că acesta este dirijat,
înregistrat şi raportat în concordanţă cu obiceiurile sociale.
157. Prin protocol de cercetare se înțelege:

A. Activitatea care descrie obiectivul (obiectivele) proiectului de desfăşurare a unui studiu,
metodologia, consideraţiile statistice şi modul de organizare ale acestuia.
B. Set de obiceiuri care descrie obiectivul (obiectivele) proiectului de desfăşurare a unui studiu,
C. Un document care descrie obiectivul (obiectivele) proiectului de desfăşurare a unui
studiu, metodologia, consideraţiile statistice şi modul de organizare ale acestuia.
D. O instituție care descrie obiectivul (obiectivele) proiectului de desfăşurare a unui studiu,
E. Un panou de informații unde se descrie obiectivul (obiectivele) proiectului de desfăşurare a
unui studiu, metodologia, consideraţiile statistice şi modul de organizare ale acestuia.
158. Termenul „protocol" în cercetare biomedicală se referă la:

A. Procesul derulării diagnosticului, la versiunile succesive ale procedurii, precum şi la
amendamentele existente în tratament.
B. Procesul derulării tratamentului, la versiunile succesive ale procedurii, precum şi la
amendamentele existente în acesta.
C. Procesul derulării anchetei, la versiunile succesive ale procedurii, precum şi la
amendamentele coercitive.
D. Procesul derulării urmăririi penale, la versiunile succesive ale procedurii, precum şi la
amendamentele existente în investigație.
E. Procesul derulării experimentului, la versiunile succesive ale procedurii, precum şi la
159. Testele clinice se divizează tradiţional în:

A. Patru faze.
B. O fază.
C. Trei faze.
D. Cinci faze.
E. Fără acestea.
160. Experimentarea „terapeutică”constituie:

A. Procesul derulării urmăririi penale, la versiunile succesive ale procedurii, precum şi la
B. Un document care descrie obiectivul (obiectivele) proiectului de desfăşurare a unui studiu,
C. Un test asupra unei persoane umane, a unui procedeu de tratament, de diagnostic sau de
prevenire, care poate influenţa direct sănătatea acestei persoane şi în acelaşi timp permite
îmbogăţirea cunoştinţelor.
D. Activitatea de supraveghere a evoluţiei studiului clinic și care asigură că acesta este dirijat,
înregistrat şi raportat în concordanţă cu protocolul, cu Procedurile Operaţionale Standardizate,
Regulile de Bună Practică în Studiu Clinic şi reglementările legale în domeniu.
E. Orice investigaţie efectuată asupra subiecţilor umani pentru a descoperi sau a confirma
produse medicamentoase.
161. Pentru a reda încrederea societăţii în ştiinţă este nevoie ca:

A. Opinia public să fie dezinformată, iar ştiinţa să nu aibă acordul societăţii.
B. Opinia public să fie informată, iar ştiinţa să aibă acordul societăţii.
C. Să se îngrădească accesul opiniei publice la rezultatele științifice.
D. Să se prezinte societății doar reușitele, iar nereușitele se ascund.
E. Să fie informați doar comunitatea științifică și cei care se pricep.
162. Din secolul al XlX-lea cercetările medicale s-au efectuat mai ales asupra:
A. Bolnavilor din spitalele private, asupra pacienţilor azilurilor şi prizonierilor din închisori.
B. Doar asupra prizonierilor din închisori.
C. Doar pacienţilor din aziluri.
D. Bolnavilor din spitalele publice, asupra pacienţilor azilurilor şi prizonierilor din
închisori.
E. Doar asupra pacienţilor cu dezabilități mintale și fizice
163. Cercetarea pe prizonieri şi deţinuţi este acceptată în condiţiile în care:

A. Poate aduce un avantaj medical grupului de indivizi asupra căruia are loc cercetarea.
B. Când satisface curiozitățile savantului.
C. În condițiile când cercetarea cuprinde riscuri medicale pentru cetățenii liberi.
D. Poate aduce un risc medical grupului de indivizi asupra căruia are loc cercetarea.
E. Poate aduce un beneficiu comercial grupului de cercetători.
164. Experimentul pe embrioni umani nu este justificat decât dacă:

A. Nu se poate face experimente pe animale sau culturi celulare.
B. Nu aduce profit.
C. Satisface curiozitățile savanților.
D. Cercetarea se face în interese politice.
E. Urmărește interesele unui grup cointeresat.
165. Evidențiați condiţiile etice în cercetările biomedicale:

A. Cerințe economice, rata risc-profit favorabil, acordul informat, confidențialitatea,
compensarea pentru prejudiciu, expertiza comitetului de etică/bioetică a cercetării.
B. Cerința valorii, recrutarea selectivă a subiecților în cercetare, acordul informat,
confidențialitatea, compensarea pentru prejudiciu, fără expertiza comitetului de etică/bioetică a
cercetării.
C. Cerința valorii, rata risc-beneficiu favorabil, constrângerea echitabilă a subiecților, divulgarea
datelor personale ale subiecților, expertiza comitetului de etică/bioetică a cercetării nu este
prioritară.
D. Cerința valorii, rata risc-beneficiu favorabil, recrutarea echitabilă a subiecților în
cercetare, acordul informat, confidențialitatea, compensarea pentru prejudiciu, expertiza
comitetului de etică/bioetică a cercetării.
E. Cerința valorii, predomină beneficiul comercial, recrutarea neechitabilă a subiecților în
cercetare, lipsa acordul informat, confidențialitatea, compensarea pentru prejudiciu, expertiza
comitetului de etică/bioetică a cercetării.
166. În cercetarea biomedicală cerința valorii presupune:

A. A nu promova proiectele de cercetare a căror rezultate aduce beneficiu social și științific.
B. A realiza, încuraja și promova proiectele de cercetare a cărui rezultat aduce beneficiu
social și științific.
C. A promova proiectele de cercetare a căror rezultate aduce beneficii economice.
D. A încuraja proiectele de cercetare a căror rezultate aduce beneficii doar unor grupuri
restrânse, de obicei persoanele bogate.
E. A realiza proiectele de cercetare a căror rezultate sunt incerte din punct de vedere științific.
167. Riscul în cercetarea biomedicală include:

A. Probabilitatea și magnitudinea daunelor produse participanților la cercetare.
B. Probabilitatea și magnitudinea beneficiilor produse participanților la cercetare.
C. Probabilitatea și magnitudinea profitului produse echipei de cercetare.
D. Probabilitatea și magnitudinea câștigurilor produse participanților la cercetare.
E. Probabilitatea și magnitudinea avansurilor profesionale aduse participanților la cercetare.
168. În realizarea cercetării pot fi identificate patru categorii de riscuri, identificați-le:

A. Risc familiar, psihologic, social și economic.
B. Risc fizic, intern, social și economic.
C. Risc fizic, psihologic, juridic și economic.
D. Risc fizic, psihologic, social și economic.
E. Risc fizic, contractual, social și economic.
169. Recrutarea subiecților în cercetare trebuie realizată:

A. În conformitate cu principiul etic al distribuirii echitabile a riscurilor și beneficiilor.
B. În conformitate cu principiul etic al distribuirii convenabile a riscurilor și beneficiilor pentru
cercetători.
C. În conformitate cu principiul etic al distribuirii echitabile a riscurilor și beneficiilor.
D. În conformitate cu principiul etic al distribuirii câștigurilor.
E. În conformitate cu principiul etic al distribuirii selective a riscurilor și beneficiilor.
170. Persoanele vulnerabile în cercetare sunt caracterizate:

A. Persoane cu capacitate de a consimte la cercetare.
B. Persoane cu libertate de a consimte la cercetare, dar se gândește.
C. Persoane cu capacitate de a consimte la cercetare, dar așteaptă remunerare
D. Persoane cu capacitate de a consimte la cercetare, dar nu dorește.
E. Persoane cu capacitate sau libertate limitată de a consimte sau nu la cercetare.
171.Principiul vulnerabilității cere protecție suplimentară față de păturile social-vulnerabile ale

societății, după cum ar fi:
A. Femei, copii, invalizi, bolnavi psihici etc.
B. Bărbați, juriști, constructori etc.
C. Copii, șoferi de rute lungi, femei etc.
D. Invalizi, bărbați, economiști etc.
E. Bolnavii psihici, conducători auto cu greutăți mari etc.
B. COMPLEMENT MULTIPLU (mai multe răspunsuri corecte sunt posibile)
1. Morala:
A. Cere abținere de la activități frauduloase (tâlhărie, jaf, ofensă, omor etc.).
B. Inhibă creativitatea.
C. Recomandă respectarea drepturilor la viață, libertate, confesiune, proprietate etc.
D. Încurajează dezvoltarea unor astfel de calități ca onestitatea, loialitatea, compasiunea
etc.
E. Dezvoltă abilitatea de reflectare a realității existente.
1. Ramurile eticii sunt:

A. Etica normativă.
B. Maieutica.
C. Etica aplicată.
D. Metaetica.
E. Metafizica.
2. Teoriile normative se împart în:

A. Teorii ale virtuții
B. Teorii deontologice
C. Teorii fenomenologice
D. Teorii consecințialiste
E. Teorii hermeneutice
3. Din perspectivă deontologică o acțiune va fi considerată morală dacă:

A. Este realizată în conformitate cu datoria morală.
B. Este bine planificată.
C. Poate servi oricând ca principiu al unei legiferări generale (conform lui Imm. Kant).
D. Este realizată în beneficiul personal.
E. Este bine intenționată.
4. În accepție utilitaristă o acțiune este moralmente corectă dacă:

A. Consecințele acestea sunt utile.
B. Consecințele acestea sunt inutile.
C. Consecințele acesteia sunt favorabile.
D. Consecințele acesteia sunt plăcute.
E. Consecințele acesteia sunt neplăcute.
5. Principiile bioeticii propuse de Tom L. Beauchamp și James F. Childress sunt:

A. Principiul autonomiei.
B. Principiul binefacerii.
C. Principiul non-dăunării.
D. Principiul dreptății/justiției.
E. Principiul identității.
6. Care dintre cele prezentate mai jos sunt virtuți:

A. Curaj
B. Modestie
C. Lașitate
D. Sinceritate
E. Ipocrizie
7. Metoda principiistă în varianta europeană (autorii: J.D. Rendtorff și P. Kemp) include:

A. Principiul respectului autonomiei.
B. Principiul respectului demnității.
C. Principiul integrității.
D. Principiul respectului vulnerabilității.
E. Principiul plauzibilității.
8. Principiul respectului autonomiei impune o serie de reguli, printre care cele mai importante
sunt:
A. Ascunderea diagnosticului incurabil.
B. Spunerea adevărului sau veracitatea.
C. Respectul intimității altor persoane.
D. Protejarea informației confidențiale.
E. Obținerea consimțământului pentru intervenție de la pacienți.
10. Principiul non-dăunării se poate manifesta prin respectarea următoarelor reguli:

A. Nu ucide.
B. Nu cauza durere sau suferință.
C. Privează pe alții de bunuri dacă acestea sunt dăunătoare
D. Nu ofensa.
E. Sacrifică propria viață în numele altora.
11. Meta-etica explorează:

A. Fundamentul, statutul și scopul valorilor.
B. Proprietățile și enunțurile morale răspund la întrebări referitoare la semantica
discursului moral.
C. Epistemologia cunoașterii morale sau contradicțiile antropologice ridicate de
diferențele culturale ce țin de morală.
D. Dominația intelectului asupra plăcerii corporale.
E. Investighează acțiunea umană.
12. Etica normativă reprezintă o ramură a eticii filosofice care:

A. Investighează acțiunea umană și întrebările pe care le ridică problematica relevanței
lor morale.
B. Prevede principii care să ne reglementeze comportamentele
C. Prevede standarde de bine și rău în comportament.
D. Examinează scopul valorilor.
E. Studiază enunțurile morale.
13. În etica normativă se caută răspunsuri la întrebări de genul:

A. Ce este corect moral?
B. Când este o acțiune bună sau rea?
C. Ce valori sau principii ar trebui să fie adoptate?
D. De ce cineva ar trebui să fie interesat de etică?
E. Sunt adevărurile etice universale sau relative la o cultură sau alta sau de la un individ la altul?
14. Etica aplicată este domeniul filosofiei morale în care se discută problemele morale precum:
A. Avort, pedeapsa capitală, drepturile animalelor,
B. Valoarea ecosistemelor, eutanasia, sinuciderea, drogurile etc.
C. Cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări
precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?
D. Examinează scopul valorilor.
E. Ontologia proprietăților morale.
15. Etica virtuții pune accent pe urmărirea unui scop final absolut care poate fi:
A. Fericirea.
B. Caracterul virtuos al omului.
C. Dezvoltarea unui caracter moral.
D. Valoarea speciilor.
E. Datoria.
16. Conform teoriei consecinționiste și utilitarismului hedonist o acțiune este bună dacă:
A. Produce cât mai multă fericire/plăcere.
B. Produce cât mai puțină durere/suferință.
C. Generalizează diverse situații clinice de pe pozițiile îndeplinirii datoriei profesionale.
D. Respinge orice dogmă a religiilor oficiale.
E. Studiază cultura ca fenomen integral și specific al existenței umane.
17. Ideea esențială a utilitarismului este:

A. Toți oamenii doresc o formă sau alta de plăcere.
B. Toți oamenii doresc să evite suferința.
C. Reglementarea relației medic-pacient.
D. De a reflecta raportul inegalității dintre oameni.
E. De a alege cele mai optime mijloace pentru afirmarea umanismului medical.
18. Conform utilitarismului hedonist pozitiv, o acțiune este corectă din punct de vedere moral
dacă:
A. Rezultă cea mai mare plăcere posibilă pentru cât mai mulți oameni posibil.
B. Evitarea suferinței.
C. Reflectează în mod apreciabil realitatea.
D. Reflectă capacitatea obiectelor.
E. Reflectă capacitatea lucrurilor.
19. Aristotel distinge următoarele tipuri de valori:

A. Valori scop.
B. Valori-mijloc.
C. Valori medicale.
D. Valori spirituale.
E. Valori materiale.
20. Unele categoriile fundamentale ale eticii sunt:

A. Libertatea, fericirea, dreptatea, etc.
B. Virtutea morală, demnitatea, onoarea, cinstea, sinceritatea, modestia etc.
C. Datoria, responsabilitatea, deontologia etc.
D. Credința, obiceiurile, legile.
E. Cutumele, obiceiurile, tradițiile, etc.
21. Categoriile fundamentale ale eticii medicale

A. Autoritatea profesională.
B. Încrederea pacientului.
C. Erorile medicale.
D. Confidențialitatea.
E. Cauzalitatea.
22. Tom Beauchamp și James Childress au propus punerea în aplicare a următoarelor principii
morale ale bioeticii:
A. Principiul respectării autonomiei,
B. Principiul non-maleficenței,
C. Principiul beneficii
D. Principiul justiției.
E. Principiul conexiunii universale.
23. Principiile metodologice ale bioeticii sunt:

A. Biosferocentrismul.
B. Coevoluţionist.
C. Al socializării.
D. Principiul efectului dublu.
E. Principiul falsicabilității.
24. Modelele contemporane ale medicinei morale sunt:

A. Modelul tehnic.
B. Sacral.
C. Colegial.
D. Modelul de contract.
E. Modelul coevolutiv-culegător.
25. Modelele socioculturale ale bioeticii sunt:
A. Modelul liberal-radical.
B. Modelul pragmatic.
C. Sociobiologic naturalist.
D. Modelul personalist.
E. Modelul experimentului.
26. Nivelurile eticii medicale sunt:

A. Etica medicului.
B. Etica medicinei.
C. Deontologia medicală.
D. Nivelul regional.
E. Nivelul local.
27. Conform aspectului sociofilosofic bioetica:
A. Poartă un caracter general-uman.
B. Este o varietate a activității intelectuale și a practicii sociale.
C. Are scopul de a garanta posibilitatea dialogului și a solidarității oamenilor.
D. Contribuie la evidențierea problemelor sociale actuale.
E. Evidențiază lupta dintre clasele sociale.
28. Identificați tipurile de bioetică:

A. Spirituală.
B. Morală.
C. Generală.
D. Specială.
E. Clinică.
29. Identificați tipurile de paternalism:

A. Statul domină pacientul.
B. Medicul domină pacientul.
C. Medicul se află sub dominarea pacientului.
D. Echipa medicală impune reguli medicului.
E. Medicul influențează decizia statului.
30. Modelele de interacțiune medic-pacient sunt:

A. Ghidare.
B. Soluționare.
C. Paternalist.
D. Antipaternalist.
E. Obediență
31. Mecanismele de realizare a modelului antipaternalist sunt:

A. Interpretarea.
B. Etica dialogului.
C. Acordul informat.
D. Consimțământul informat.
E. Paternalismul.
32. Componentele de bază a acordului informat sunt:

A. Informarea pacientului;
B. Conștientizarea de către pacient a informației primite;
C. Exprimarea consimțământului liber şi benevol al pacientului cu prestația medicală.
D. Informarea medicului.
E. Conștientizarea de către medic a informației primite.
33. Criteriile de evaluare a cantității și calității informației oferite pacientului în acordul informat
sunt:
A. Criteriul profesional.
B. Criteriul persoanei judicioase.
C. Criteriul standardului subiectiv.
D. Criteriul validității.
E. Criteriul corectitudinii.
34. Excepțiile de la confidențialitate sunt:

A. Bunăstarea unui terț aflat în potențial pericol.
B. Interesul public.
C. Necesitatea derulării optime a procesului de înfăptuire a justiției.
D. Depistarea unei boli infecțioase.
E. Soluționarea problemelor familiale.
35. Modelele acordului informat sunt:

A. Modelul sacral.
B. Modelul static.
C. Modelul procesual.
D. Modelul tehnic.
E. Modelul social.
36. Tipurile de erori medicale sunt:

A. Erori medicale de fapt.
B. Erori medicale de normă.
C. Erori medicale de cauză.
D. Erori medicale de risc.
E. Erori medicale de beneficiu.
37. Erorile medicale sunt clasificate în:

A. Deficiențe tactico-diagnostice.
B. Curative, informativ-deontologice.
C. Organizaționale.
D. Documentare.
E. Artistice.
38. Deficiențele diagnostice constau în:

A. Identificarea tardivă a procesului patologic.
B. Nediagnosticarea sau diagnosticarea incompletă a maladiei de bază.
C. Diagnosticarea incorectă a procesului patologic.
D. Diagnosticarea corectă a maladiei de bază.
E. Lipsa procesului patologic.
39. Identificați erorile tehnice:

A. Dereglarea integrității organelor interne.
B. Uitarea instrumentelor chirurgicale în cavitățile corpului.
C. Hemostaza insuficientă.
D. Comportament brutal din partea lucrătorului medical.
E. Deficiențe în prescrierea și realizarea procedurilor medicale.
40. Modelele socioculturale ale bioeticii sunt:

41. Identificați concepțiile care au dus la apariția modelului sociobiologic al bioeticii:

A. Evoluționismul.
B. Sociobiologismul.
C. Antropologismul.
D. Ecologismul.
E. Personalismul.
42. Aspectele de bază ale bioeticii sunt:

A. Aspectul sociofilosofic.
B. Aspectul axiologic.
C. Aspectul juridic.
D. Aspectul politic.
E. Aspectul medical.
43. Premisele de bază a modelului paternalist sunt:

A. Condițiile tratamentului, viața și sănătatea omului sunt valori prioritare.
B. Medicul are o poziție etică, conform maximei: Binele bolnavului e lege supremă.
C. Forma relațiilor etice este asimetrică, medicul este responsabil de hotărârile clinice.
D. Noncomplianța la tratament al pacientului.
E. Orientarea serviciilor medicale la nevoile societății.
44. Identificați caracteristicile informației din consimțământul informat:

A. Veridică, adică să includă date sigure şi obiective;
B. Simplă şi inteligibilă.
C. Adecvată amplorii gestului medical.
D. Complexitate și termeni strict medicali.
E. Conform legislației în vigoare.
45. Enumerați cauzele obiective a unei greșeli medicale:

A. Datele incomplete ale științei medicale despre unele procese patologice.
B. Elaborarea insuficientă sau lipsa metodelor urgente şi nemijlocite de investigare a unor
sisteme şi organe.
C. Dificultățile și complexitatea obiectului cunoașterii.
D. Condițiile şi mijloacele cunoașterii și nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii.
E. Lipsa experienței medicului.
46. Cauzele subiective ale greșelilor medicale sunt:

A. Lipsa experienței medicului.
B. Neatenția, examinarea superficială, incompletă a bolnavului.
C. Gândirea lipsită de disciplină, dezordonată şi fără un scop bine determinat.
D. Nerespectarea legilor logice și lipsa de cunoștințe a lucrătorilor medicali.
E. Datele incomplete ale științei medicale despre unele procese patologice.
47. Regulile de profilaxie a riscurilor ce prezumă din greșeala medicală sunt:
A. Competența deplină şi onestitatea profesională.
B. Diligența manifestată prin îngrijire atentă, conștiincioasă, conform ultimelor achiziții
științifice medicale.
C. Prudența rațională, ținând seama de hipertrofia arsenalului terapeutic și devotament
permanent față de profesiunea medicală.
D. Capacitatea de a lua hotărâri în situații dificile, implicând acceptarea unor riscuri în
interesul bolnavului.
E. Competența generală și cinismul profesional.
48. Refuzul informat este:

A. Varianta negativă a acordului informat.
B. Se referă la decizii contrare, împotriva posibilităților diagnostice și terapeutice propuse.
C. Pacientul are dreptul de a refuza procedura indiferent de motiv.
D. Lipsa competenței medicului.
E. Lipsa de discernământ a pacientului.
49. Motivele refuzului informat sunt:

A. Examinarea superficială a pacientului.
B. Convingerile religioase.
C. Îngrijorarea cu privire la riscurile procedurii.
D. Scepticism cu privire la succesul procedurii.
E. Interesul copilului minor.
50. Pentru a exista malpraxis trebuie să existe:

A. Un act medical incorect.
B. Un prejudiciu real și cert produs pacientului.
C. O legătură de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea medicului și prejudiciu provocat
pacientului.
D. Diagnosticarea corectă a maladiei de bază.
E. Fals în declarații.
51. Lucrătorul medical nu are dreptul să divulge informația despre:

A. Boala bolnavului.
B. Viața intimă a pacientului.
C. Viața familială a bolnavului.
D. Statutul social al pacientului.
E. Rolul social al pacientului.
52. Unele din subiecte de natură etică în contextual inseminării artificial pot fi:
A. Consimţământul soţului sau soţiei.
B. Metodologia de selecţie a donorilor.
C. Riscurile medicale.
D. Problema supraovulaţiei ca efect secundar și reducția embrionară.
E. Consimţământul familiei problema supraovulaţiei ca efect socioeconomic.
53. Metoda de insemînţare intrauterină constă în:

A. Prepararea spermei cu obiective concrete, cum ar fi eliminarea lichidului seminal şi a
factorilor ce scad puterea fe-cundată a spermatozoizilor, selectarea celor din urmă cu
mobilitatea cea mai bună, izolarea lor din urină în caz de ejaculare retrogradă.
B. Inseminarea propriu-zisă, adică sperma preparată se introduce prin injecţie la 36 ore
după declanşarea ovulaţiei.
C. Prepararea embrionului cu obiective concrete, inseminarea propriu-zisă, adică sperma
D. Prepararea AND-ului cu obiective concrete, inseminarea propriu-zisă, adică sperma preparată
E. Prepararea RNM-ului cu obiective concrete, inseminarea propriu-zisă, adică sperma preparată
54. În procedeul inseminării artificiale sunt implicate mai multe persoane cu o

responsabilitate bine determinată atât morală, cât şi juridică, identificați-le:
A. Medical și juristul.
B. Donatorul de embrioni.
C. Pacientul (soţul-soţia sau o femeie aparte).
D. Donatorul de spermă.
E. Medicul.
55. Identificați unele funcţii ale lucrătorului medicale de pe poziţiile bioeticii şi a medicinei
în pregătirea şi realizarea procedeului inseminării artificial:
A. Informarea femeii şi a soţului ei privind toate detaliile procedural.
B. Recrutarea şi în selecţia donorului.
C. Înfăptuirea propriu-zisă a inseminării.
D. Să stabilească dacă nu există bariere medico-bioetice spre realizarea procedurii
nominalizate.
E. Să identifice cele aproximativ 20.000-25.000 de gene din ADN-ul uman,
56. Tehnicile de bază ale clonării sunt:

A. Secţionarea (clonarea) embrionară – o celulă se împarte în două părţi şi se crează
artificial doi gemeni.
B. Transferul nuclear - clonarea de celule adulte cu nuclei ai altor celule.
C. Fecundarea in vitro.
D. Donarea de embrioni.
E. Selecția donatorilor.
57. Obiectivele proiectului genomului uman a fost:

A. Identificarea celor aproximativ 20.000-25.000 de gene din ADN-ul uman.
B. Stocarea informației genetice într-o bază de date.
C. Îmbunătățirea metodelor de analiză a datelor genetice.
D. Încercarea de rezolvare a problemelor etice, legale și sociale care pot apărea în urma
studiilor.
E. Stocarea cercetărilor genetice într-o bază de date pentru a folosi în scopuri comerciale.
58. Selectând posibilii donatori, lucrătorul medical se va asigura:

A. Că donatorii sunt sănătoşi.
B. Că sperma lor este de o calitate bună.
C. Va verifica istoricul medical al donorului şi al familiei acestuia.
D. Va verifica doar istoricul profesional al donorului şi al familiei acestuia.
E. Va verifica doar istoricul relațiilor sale familiare etc.
59. Identificați tipurile de avort:
A. Spontan.
B. Terapeutic.
C. La cerere.
D. Criminal.
E. Moral.
60. Indicaţiile medicale pentru întreruperea voluntară a cursului sarcinii după 12 săptămîni şi
pînă la sfârşitul săptămînii a 21-a de sarcină sunt:
A. Malformaţiile fetale incompatibile cu viaţa/incurabile.

B. Stările în urma tratamentului chirurgical cu înlăturarea unui organ vital
important.
C. Privaţiune de libertate sau de drepturi părinteşti a unuia sau a ambilor soţi.
D. Maladiile sau stările patologice care pun în pericol sănătatea şi viaţa femeii gravide.
E. Anomalii cromozomiale la nivelul ovulelor prin stimularea hormonală.
61. Indicaţiile sociale pentru întreruperea voluntară a cursului sarcinii după 12 săptămîni şi pînă
la sfârşitul săptămînii 21-a de sarcină
A. Vîrsta femeii gravide sub 18 ani şi peste 40 ani;

B. Sarcina survenită în urma violului, incestului sau a traficului cu fiinţe umane
C. Divorţul sau decesul soțului timpul sarcinii.
D. Femeile gravide aflate în procesul de migraţie.
E. Probleme intrapersonale.
62. Printre problemele etice asociate cu utilizarea maternității surogat putem evidenția
următoarele:
A. Posibile probleme psihice și fizice pentru mama surogat și copilul care se află în
uter.
B. Încălcarea legăturilor de rudenie și de familie.
C. Necesitatea de a asigura originea misterul copilului.
D. Latura comercială a maternității (utilizarea organului - uterului - pentru a profita).
E. Cumpararea si vanzarea de copii.
F. Problema discriminarii
63. Identificați problemele etice în contextual maternității de substitușie:

A. Al cui este copilul (maternitate sau graviditate)?
B. Este un fel de adopţie prenatală sau nu?
C. Încălcă sau nu principiului necomercializării corpului uman?
D. O problemă personal, a familiei, nu este nici o problemă.
E. Este dreptul cuplului și nu trebuie să apară întrebări etice.
64. Statutul moral al embrionului poate fi descris:
A. Nu este ființă vie, respective nu poate fi protejată.
B. Este ființă vie, dar fără dreptul la viață.
C. Este personalitate.
D. O ființă vie vulnerabilă.
E. Ființele vulnerabile sunt protejate.
65. Dezbaterile privind problema bioetică a avortului sunt axate asupra unor subiecte:
A. Drepturile embrionului uman.
B. Statutul moral al embrionului.
C. Consecinţele avortului.
D. Avorturile terapeutice, eugenice şi criminale.
E. Drepturile celulelor uman, testarea genetică, consecinţele diagnosticului genetic.
66. Identificați recomandările Consiliul European de la Strassbourg cu privire la inseminare

artificial:
A. Necesitatea consimţămîntului ambilor soţi.
B. Fecundarea se efectuează într-o unitate medicală specială doar de către medicul
genetician şi echipa sa.
C. Medicul trebuie să păstreze datele referitoare la donor pentru ca în anumite situaţii
acestea să poată fi puse la dispoziţia cuplului.
D. Se interzice mixajul de spermă de la mai mulţi donori, care s-a practicat uneori pentru
atenuarea consecinţelor morale, psihice şi eventual legale.
E. Se recomandă mixajul de spermă de la mai mulţi donori pentru cercetare.
67. În prezent există două direcţii mari ale clonării umane, identificațile:
A. Clonarea pentru transplant.
B. Clonarea pentru a salva unele specii pe cale de dispariție.
C. Clonarea perpetuă.
D. Clonarea reproductivă.
E. Clonarea terapeutică.
68. Identificați enunțurile care reflectă poziții „pro” clonării:

A. O cale nouă de a furniza unui cuplu steril un copil biologic pe cale oarecum naturală.
B. Clonarea unor specii pe cale de dispariţie.
C. Se preconizează constituirea unor bănci de organe obţinute prin clonare şi folosirea
acestora la transplanturi (inclusiv xenotransplanturi = transplant de organe modificate
genetic de la animale la om).
D. Posibilitatea ca prin această metodă să se ajungă la anumite malformaţii genetice la urmaşii
clonelor. S-a demonstrat că aceste clone sunt predispuse la la îmbolnăviri şi îmbătrânirea
prematură.
E. Se creează portiţa discriminărilor sociale.
69. Identificați enunțurile care reflectă poziții „contra” clonării:

A. Posibilitatea creării unor supraoameni.
B. Temeri legate de abuzuri de clonare (Ex. crearea soldatului perfect).
C. Se preconizează constituirea unor bănci de organe obţinute prin clonare şi folosirea acestora
la transplanturi (inclusiv xenotransplanturi = transplant de organe modificate genetic de la
animale la om).
D. Posibilitatea ca prin această metodă să se ajungă la anumite malformaţii genetice la
urmaşii clonelor. S-a demonstrat că aceste clone sunt predispuse la la îmbolnăviri şi
îmbătrânirea prematură.
E. Se creează portiţa discriminărilor sociale.
70. În contextual reproducerii asistate medical se dezvoltă o nouă terminologie, care şi-a
conturat deja conţinutul, acești termeni sunt:
A. Inseminarea artificial, fertilizarea (fecundarea) in vitro.
B. Maternitatea de substituţie.
C. Drepturile embrionu-lui, băncile de spermă, de gameţi, de ovule şi de embrioni.
D. Clonarea.
E. Obstetrică și ginecologie.
71. Evidențiați unele problemele de natură medicală ce poate surveni în cadrul fertilizării in
vitro:
A. Imposibilitatea fertilizării ovulului, ovarul nu răspunde la stimulare.
B. Recoltarea de ovule de proastă calitate (ele sunt inapte pentru fertilizare), eşecul
implantării ovulului fertilizat în uter.
C. Sarcina extrauteriană tubară, avort după o perioadă variabilă de la confirmarea
sarcinii.
D. Anomalii cromozomiale la nivelul ovulelor prin stimularea hormonală.
E. Posibilitatea ca prin această metodă să se ajungă la anumite malformaţii genetice la urmaşii
clonelor.
72. Acordul privind maternitatea de substituţie poate fi:

A. Comercial.
B. Necomercial (altruist).
C. Riscant.
D. Subiectiv.
E. Relativ.
73. Tipul de contract (statutul contractului) cu referire la maternitatea de substituție înaintează o

serie de întrebări, identificațile:
A. Este el un contract civil sau nu?
B. Este un contract de vînzare a copilului sau de prestări de serviciu?
C. Este el o comercializare a corpului?
D. Cât va câștiga mama purtătoare?
E. Cum va cheltui mama surogat banii?
74. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a stabilit câteva criterii pe care trebuie să le
îndeplinească prelevarea de organe şi inclusiv grefa:
A. Să fie un gest gratuit (donatorul nu poate fi remunerat) și să fie anonim (cele două
familii - donatorul şi recipientul - să nu se cunoască între ele).
B. Să fie o acţiune publică şi nu privată.
C. Să respecte demnitatea umană.
D. Să existe o separare totală între echipa de reanimare care diagnostichează moartea
cerebrală şi echipele de transplant, în vederea suprimării posibilului conflict de interese.
E. Să fie o abordarea paternalistă și obligativitatea transplantului.
75. Transplantul poate fi:

A. De la o persoană către comercianți.
B. De la o persoană la alta pentru interese economice.
C. De la o persoană la alta (alogenic).
D. De la sine la sine (autolog).
E. De la o persoană supusă cercetărilor biomedicale.
76. Identificați principiile morale de care se ghidează activitatea de transplant:

A. Respectarea autonomiei persoanei
B. Respectarea demnităţii umane.
C. Respectarea integrităţii umane.
D. Gratuitatea.
E. Respectarea dezvoltării și remunerarea donării.
77. Când se evaluează condițiile etice și juridice în realizarea transplantului, trebuie de făcut
distincţie între:
A. Organe transportabile şi organe netransportabile.
B. Prelevarea de organe de la persoane decedate şi de la victimele traficului de ființe umane.
C. Prelevarea de organe de la persoane cu dezabilități mintale şi de la minori.
D. Organe neregenerabile şi organe regenerabile.
E. Prelevarea de organe de la persoane decedate şi de la persoane în viaţă.
78. Condiții etice și juridice de prelevare a organului de la donatorul viu:

A. Să fie major.
B. Să fie în deplinătatea facultăţilor mintale.
C. Consimţământ liber, în scris și garanţia că nu există niciun pericol pentru viaţa
donatorului.
D. Se realizează după explicarea riscurilor şi consecinţelor posibile ale donării.
E. Să nu fie în deplinătatea facultăţilor mintale, se va realizează după explicarea riscurilor şi
consecinţelor posibile ale donării, fără să înțeleagă la ce este supus.
79. Condiții etice și juridice de prelevare a organului de la cadavru:

A. Prelevarea se face înainte ca decesul să fie confirmat medical, pe bază de criterii de natură
reactivă, este indiferent față de propria viață.
B. Prelevarea se face dacă persoana nu mai dorește să trăiască și este conștient de valoarea
organelor sale pentru alți oameni.
C. Prelevarea se face numai dacă decesul a fost confirmat medical.
D. Prelevarea se face pe bază de criterii de natură clinică pentru declararea decesului:
comă profundă, areactivă, absenţa reflexelor de trunchi cerebral, absenţa ventilaţiei
spontane.
E. Prelevarea se face numai dacă decesul a fost confirmat prin lipsa pulsului, pe bază de
observații preliminare.
80. Ce permite dezvoltarea tehnologiei medicale?

A. Ca viața să fie prelungită.
B. Să crească perspectivele de supraviețuire prin transformarea bolilor considerate acute
sau cu evoluție rapidă în boli cronice sau cu evoluție lentă.
C. Ca viața să fie controlată și să crească riscuri pentru supraviețuire.
D. Ca viața să fie prelungită, iar omul să trăiască în suferință.
E. Ca viața să fie prelungită și să comercializeze medicina, orientată spre profit.
81. Noţiunea de eutanazie semnifică:

A. O moarte în suferință.
B. A omorî pe cineva pentru că nu dorește să mai trăiască.
C. O moarte uşoară.
D. A omorî pe cineva din milă.
E. A omorî pe cineva că a pierdut sensul vieții.
82. Putem clasifica euthanasia după următoarele criterii:

A. Criteriul lipsa voinţei bolnavului.
B. Criteriul voinței medicului.
C. Criteriul voinţei familiei.
D. Criteriul voinţei bolnavului.
E. Criteriul acţiunii medicului.
83. Conform criteriul voinţei bolnavului, euthanasia poate fi:

A. Eutanasie tardivă.
B. Eutanasie prezumtivă.
C. Eutanasie voluntară.
D. Eutanasie involuntară.
E. Eutanasie nonvoluntară.
84. Conform criteriul acţiunii medicului, euthanasia poate fi:

A. Eutanasie voluntară.
B. Eutanasie involuntară.
C. Eutanasie activă.
D. Eutanasie nonvoluntară.
E. Eutanasie pasivă.
85. Problema etică în contextul eutanasiei involuntare se referă la faptul că:

A. Acordul ar fi putut fi obţinut, dar nu a fost obţinut.
B. Cea mai gravă abatere etică dintre toate!
C. Alţii iau decizii (decizie prin substituţie).
D. Majoritatea suferinzilor în fază terminală au posibile tulburări psihice şi mentale, adică se
pune problema validităţii acestei solicitări.
E. Tendinţa de abuzuri şi eugenie, familia trebuie să-şi dea acordul pentru scoaterea din priză a
aparatelor de menţinere a vieţii.
86. Problema etică în contextul eutanasiei nonvoluntare se referă la faptul că:

A. Alţii iau decizii (decizie prin substituţie).
B. Tendinţa de abuzuri şi eugenie.
C. Familia trebuie să-şi dea acordul pentru scoaterea din priză a aparatelor de menţinere
a vieţii.
D. Majoritatea suferinzilor în fază terminală au posibile tulburări psihice şi mentale.
E. Acordul ar fi putut fi obţinut, dar nu a fost obţinut. Cea mai gravă abatere etică dintre toate!
87. Eutanasia pasivă presupune :

A. Pacientul, deşi are capacitatea de a decide, nu a fost consultat asupra gestului tanatogen sau a
B. Se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri, datorită
C. Moartea este provocată în mod activ şi deliberat, se efectuează anumite gesturi care
D. O inacţiune: abţinerea de la utilizarea anumitor mijloace terapeutice.
E. Întreruperea unor măsuri obişnuite de nutriţie sau tratament.
88. Identificați unele argumente în favoarea eutanasiei:

A. Evitarea sinuciderilor ratate.
B. Libertatea individuală.
C. Dreptul de a păstra demnitatea umană.
D. Moartea bună etc.
E. Imposibilitatea luării unei decizii competente şi raţionale.
89. Identificați unele argumente împotriva eutanasiei:

A. Sacralitatea vieţii umane.
B. Diagnostice greşite şi noi tratamente.
C. Riscul arbitrariului, protejarea celor slabi, incompetenţi şi dezavantajaţi.
D. Imposibilitatea luării unei decizii competente şi raţionale.
E. Libertatea individuală și dreptul de a păstra demnitatea umană.
90. Termenul „îngrijiri paliative” se referă la:

A. Îngrijirea persoanelor care suferă de boli ce pun în pericol viaţa.
B. La care medicina actuală nu a găsit tratament etiologic.
C. Este un model de îngrijire axat nu doar pe dimensiunile medical-somatice, ci şi pe cele
sociale, psihologice şi spirituale.
D. Îngrijirea persoanelor care suferă de boli ce pun în pericol viaţa, însă medicina actuală a găsit
tratament etiologic, doar că se cere un model de îngrijire axat doar pe dimensiunile psihologice şi
spirituale.
E. Îngrijirea persoanelor care suferă de boală cronică ce nu pun în pericol viaţa, pentru care
medicina actuală a găsit tratament etiologic, este un model de îngrijire axat doar pe dimensiunea
socială.
91. Problema transplantului are câteva aspect, identificați-le:

A. Aspectul medical. juridic şi bioetic.
B. Aspectul economic.
C. Aspectul ontologic.
D. Aspectul bioetic.
E. Aspectul juridic.
92. Identificați coordonatele îngrijirii paliative:

A. Medical.
B. Etic.
C. Spiritual.
D. Psihologic și social.
E. Medical și imoral
93. În general, subiecţii cercetării pot fi grupați:

A. Bolnavi individuali.
B. Grup de bolnavi având aceeaşi afecţiune,
C. Bolnavi neasociaţi vreunei boli, dar care sunt dispuşi să accepte cercetarea.
D. Voluntari sănătoşi, grup eterogen dar important, întrucât el poate cuprinde o populaţie
ce îi include uneori şi pe cercetători.
E. Copiii până la 10 ani.
94. Cercetătorii care efectuează experimente asupra fiinţelor umane sunt obligaţi să:
A. Elaboreze un protocol care să conţină scopul şi metodele cercetării, numărul subiecţilor
necesari efectuării experimentului, obligaţiile subiecţilor, modul în care le va fi solicitat
consimțământul.
B. Înceapă orice experienţă asupra fiinţelor umane fără avizul unui comitet de etică (bioetică) al
studiului expus în protocol.
C. Elaboreze un protocol care să evite stipularea scopul şi metodele cercetării, numărul
subiecţilor necesari efectuării experimentului, obligaţiile subiecţilor, modul în care le va fi
solicitat consimțământul.
D. Înceapă orice experienţă asupra fiinţelor umane având avizul unui comitet de etică
(bioetică) al studiului expus în protocol.
E. Informeze doar beneficiile cercetării, să mascheze compensarea prejudiciile cauzate.
95. Orice cercetare ştiinţifică medico-biologică trebuie să ia în consideraţie următoarele

paradigme:
A. Să fie absentă orice antinomie între conştiinţa morală a societăţii şi conştiinţa morală a
medicinei, între conştiinţa morală a subiectului supus cercetării şi conştiinţa cercetătorului.
B. În caz de apariţie a unor riscuri, aceste stări să fie reziliate prin ceea ce s-a numit clauză
de conştiinţă a medicului, conform căreia nu trebuie să se piardă din uman ceea ce se
câștigă în tehnic.
C. Bioetica trebuie să lege subiectivitatea de obiectivitate, judecăţile de valoare de
judecăţile despre fapte, adevărurile ştiinţifice de semnificaţia lor umană, numai astfel
ştiinţa se va valoriza integral sub aspect uman.
D. Să înceapă orice cercetare asupra fiinţelor umane fără avizul unui comitet de etică (bioetică)
al studiului expus în protocol.
E. Să elaboreze un protocol care să evite stipularea scopul şi metodele cercetării, numărul
subiecţilor necesari efectuării experimentului, obligaţiile subiecţilor, modul în care le va fi
solicitat consimțământul.
96. Care sunt condiţiile în care datele personale într-un studiu pot fi făcute publice?
A. Persoana a fost de acord cu publicarea datelor.
B. Persoana nu şi-a exprimat împotrivirea.
C. În ciuda unor eforturi rezonabile, a fost imposibilă obţinerea consimțământului de
publicare. Interesul cercetării justifică publicarea.
D. Publicarea datelor este concordantă cu legea şi se justifică prin raţiuni de sănătate
publică.
E. Persoana nu are capacitatea să înțeleagă rezultatele cercetării.
97. Principiul vulnerabilității cere protecție suplimentară față de păturile social-vulnerabile ale
societății, după cum ar fi:
A. Femei și copii.
B. Persoane cu dezabilități fizice și psihice.
C. Persoane private de libertate.
D. Bărbați și lucrători în mine.
E. Persoane în situații de urgență medicală.
98. Comitetele de bioetică îşi asumă sarcina de:

A. Informare, recomandare și coordonarea cercetărilor științifice
B. Avizare, raportare şi ghidare a cercetărilor ştiinţifice.
C. Dezinformare, recomandare, coordonare, avizare, raportare şi ghidare a cercetărilor ştiinţifice.
D. Informare, recomandare şi ghidare a cercetărilor ştiinţifice în interesele comerciale a statului.
E. Informare, subminare, coordonare, raportare şi stagnare a cercetărilor ştiinţifice.
99. Declaraţia de la Helsinki introduce mai multe tipuri de cercetare biomedicală, cum ar fi:
A. Cercetările clandestine.
B. Paraexperimentele.
C. Autoexperimentele.
D. Cercetările de laborator.
E. Cercetările clinice şi terapeutice sau neterapeutice.
100. Prin monitorizare a studiului clinic înțelegem:

A. Activitatea de supraveghere a evoluţiei studiului sociologic de teren.
B. Activitatea de supraveghere a evoluţiei studiului clinic.
C. Activitatea care asigură că studiul clinic este dirijat, înregistrat şi raportat în
concordanţă cu protocolul, cu Procedurile Operaţionale Standardizate, Regulile de Bună
Practică în Studiu Clinic şi reglementările legale în domeniu.
D. Activitatea de supraveghere a motivelor de stagnare studiului clinic, activitatea care nu va
asigur că acesta este dirijată, înregistrată şi raportată în concordanţă cu interesele subiective ale
sponsorului.
E. Activitatea neguvernamentală cu privire la studiul clinic și care asigură că acesta este dirijat,
înregistrat şi raportat în concordanţă cu obiceiurile sociale.
101. Pentru a reda încrederea societăţii în ştiinţă este nevoie ca:

A. Opinia public să fie informată.
B. Știinţa să aibă acordul societăţii.
C. Să se îngrădească accesul opiniei publice la rezultatele științifice.
D. Să se prezinte societății doar reușitele, iar nereușitele se ascund.
E. Să fie informați doar comunitatea științifică și cei care se pricep.
102. Din secolul al XlX-lea cercetările medicale s-au efectuat mai ales asupra:
A. Bolnavilor din spitalele private.
B. Bolnavilor din spitalele publice.
C. Asupra pacienţilor azilurilor.
D. Asupra prizonierilor din închisori.
E. Doar asupra pacienţilor cu dezabilități mintale și fizice
103. Evidențiați condiţiile etice în cercetările biomedicale:

A. Cerința valorii și rata risc-beneficiu favorabil.
B. Recrutarea echitabilă a subiecților în cercetare.
C. Acordul informat și confidențialitatea.
D. Compensarea pentru prejudiciu și expertiza comitetului de etică/bioetică a cercetării.
E. Cerința valorii când predomină beneficiul comercial constrângerea echitabilă a subiecților.
104. În realizarea cercetării pot fi identificate patru categorii de riscuri, identificați-le:

A. Risc psihologic.
B. Risc fizic
C. Risc economic.
D. Risc social.
E. Risc contractual.
105. Ce realizează etica cercetării biomedicale?

A. Analizează valorile morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
B. Sistematizează normele morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
C. Respinge valorile și normele morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
D. Combate valorile și normele morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
E. Subminează valorile și normele morale ce reglementează practica cercetării biomedicale.
106. Comisia (Comitetul) de Bioetică este:

A. Un organism independent constituit din membri cu profesie în domeniul medical-
ştiinţific.
B. Membri cu profesie în afara acestui domeniu (bioeticieni, jurişti, teologi, psihologi etc), a
căror responsabilitate este să asigure protecţia drepturilor, siguranţa şi starea de bine a
subiecţilor umani antrenaţi în studiul clinic.
C. Un organism formal, neînsemnat constituit din membri cu profesie în domeniul medical-
ştiinţific
D. Un organism multicentric constituit din membri din domeniul antropologic a cărui
responsabilitate este să nu asigure protecţia drepturilor, siguranţa şi starea de bine a subiecţilor
E. Un organism de stat constituit din politicieni, economiști etc. a căror responsabilitate este să
asigure impunerea intereselor comerciale, fără să asigure siguranţa şi starea de bine a subiecţilor
107. Procedee operaţionale standardizate reprezintă:

A. Un set de reguli nescrise care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei cercetări.
B. Un set de acţiuni care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei cercetări.
C. Un set de instrucţiuni care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei cercetări.
D. Un set de acţiuni care aduc profit unor companii private și care trebuie îndeplinite pentru
efectuarea unei cercetări.
E. Un set de obiceiuri paraștiințifice care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei cercetări.
108. Expertiza umanitară poate fi considerată drept:

A. O formă de stagnare a proceselor de cercetare.
B. O formă de manifestare reglatorie în cadrul proceselor de cercetare.
C. O formă de implementare a noilor inovaţii în dialogul dintre ştiinţele naturale şi
discursul umanitar, în procesul de „însănătoşire” spirituală a civilizaţiei.
D. O formă de manifestare reglatorie în cadrul proceselor de cercetare cu cele comerciale şi
implementarea economică a noilor inovaţii în dialogul dintre ştiinţele naturale.
E. O formă de manifestare a proceselor de cercetare cu persoanele defavorizate economic şi
implementare a noilor inovaţii în dialogul dintre interesele comerciale.
109. Unele din punctele acordului informat de participare în cercetare sunt:

A. Scopul și motivele.
B. Desfășurarea studiului, cheltuieli și recompense.
C. Alternativele de diagnostic și tratament, dezavantajele și riscurile.
D. Beneficiile și riscurile, compensarea pentru prejudiciu.
E. Reclamațiile pacienților anteriori.
110. Tipurile de consimțământ informat poate fi clasificat după următoarele criterii:
A. În dependență de persoana responsabilă de participarea în cercetare.
B. În dependență de perioada de informare.
C. În dependență de mijloc.
D. În dependență de risc.
E. În dependență de remunerare.
111. În dependență de persoana responsabilă, consimțământul poate fi:
A. Direct – oferit de participantul potențial la cercetare.
B. Prospectiv – obținut până la demararea cercetării.
C. Retrospectiv – obținut după demararea cercetării, pentru studiile situațiilor de urgențe
medicală.
D. Indirect – oferit de reprezentanții legali ai participantului la cercetare.
E. Oral – cazurile când persoana participantă este analfabetă și nu poate semna.
112. În dependență de perioada de informare, consimțământul poate fi:

A. Prospectiv – obținut până la demararea cercetării.
B. Direct – oferit de participantul potențial la cercetare.
C. Retrospectiv – obținut după demararea cercetării, pentru studiile situațiilor de urgențe
medicală.
D. Indirect – oferit de reprezentanții legali ai participantului la cercetare.
E. Oral – cazurile când persoana participantă este analfabetă și nu poate semna.
113. În dependență de mijloc:

A. Direct – oferit de participantul potențial la cercetare.
B. Oral – cazurile când persoana participantă este analfabetă și nu poate semna.
C. Prospectiv – obținut până la demararea cercetării.
D. Scris.
E. Retrospectiv – obținut după demararea cercetării, pentru studiile situațiilor de urgențe
medicală.
114. În mod general, rata riscului și beneficiului este favorabilă în două cazuri, identificați-le:
A. Dacă riscul este minimizat (sunt luate toate măsurile pentru reducerea lui) și beneficiul
direct așteptat pentru subiectul cercetării este net superior riscului potențial, pentru cazul
când la cercetare sunt subiecți bolnavi.
B. Dacă beneficiul social și științific este considerabil mai mare decât riscul acceptat (care
nu aduce prejudicii stării de sănătate) pentru subiectul cercetării, în cazul când la
participanții la cercetare sunt voluntari sănătoși.
C. Când satisface curiozitățile savantului.
D. Poate aduce un risc medical grupului de indivizi asupra căruia are loc cercetarea.
E. Poate aduce un beneficiu comercial grupului de cercetători.

Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra Filosofie Și Bioetică

Teste la disciplină: Bioetica

2. Din limba latină morala – moralitas înseamnă:

3. Teoriile consecințialiste derivă moralitatea unei conduite din:

6. A fi virtuos din punctul de vedere al teoriei aristotelice înseamnă:

7. O persoană morală din perspectivă deontologică este acea care :

10. Întemeietorul disciplinei Bioetica este considerat:

11. Principiul etic al respectului autonomiei persoanei presupune :

12. Principiul binefacerii se realizează prin:

14. Principiul dreptății presupune:

16. Subdomeniile eticii sunt:

17. Meta-etica este:

18. Etica normativă are în vedere:

19. Etica aplicată reprezintă o ramură a eticii ce constă în:

21. Conform concepției lui Aristotel virtutea este:

26. Fondatorul primei Catedre de bioetică și filosofie în spațiul postsocialist este:

28. Disciplina Bioetica a apărut în secolul:

29. Concepția anglo-saxonă a bioeticii face referire la:

30. Deontologia este:

31. Conform aspectului axiologic bioetica:

32. Aspectul juridic denotă faptul că bioetica:

33. Bioetica, conform aspectului medical este:

36. Identificați modelul sociocultural al bioeticii care promovează utilitarismul științific:

38. Stadiile actului medical sunt:

39. Noncomplianța la tratament este:

40. Anamneza este:

41. Complianța este:

42. Latinescul pater semnifică:

43. Paternalismul este:

44. Antipaternalismul este:

45. O relație de tip monolog reprezintă:

46. Hermeneutica este:

47. Confidențialitatea reprezintă:

48. Confidențialitatea trebuie păstrată pentru:

49. Confidențialitatea se încalcă atunci când:

50. Eroarea medicală este:

52. Postulatul modelului liberal-radical este:

53. Postulatul modelului pragmatico-utilitarist este:

54. Postulatul modelului sociobiologic este:

55. Postulatul modelului personalist este:

57. Ce este malpraxis?

58. Consimțământul implicit este atunci când:

59. Consimțământul oferit verbal este atunci când:

60. Consimțământul oferit în scris este:

61. Conflictul moral este:

62. Soluționarea conflictului moral este posibilă:

63. Consimțământul informat în caz de urgență:

64. Taina medicală este o:

65. Noțiunile cheie a tainei profesionale sunt:

66. Prin tehnologii de asistare medicală a reproducerii umane se înțelege:

68. Metoda de inseminare intrauterină constă în:

69. În procedeul inseminării artificiale sunt implicate mai multe persoane cu o

71. Fertilizarea (fecundarea) in vitro este:

72. Medicul în procesul inseminării artificiale este obligat:

73. Selectând posibilii donatori, lucrătorul medical se va asigura:

76. Maternitatea de substituţie reprezintă:

77. Identificați problema etică în contextual maternității de substitușie:

78. Statutul moral al embrionului poate fi descris:

79. Clonarea este:

80. Tehnicile de bază ale clonării sunt:

82. Transferul nuclear, în contextual clonării, implică:

83. Oaia Dolly a fost clonată în anul: