Capitolul VIII.

CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ

Secţiunea I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE ŞI CONDIŢIILE DE

VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ

1. 1. Noţiunea contractului de antrepriză

Contractul de antrepriză este contractul prin care antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să

execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru

beneficiar, în schimbul unui preţ (art. 1851 Cod civil).

Obligația caracteristică pentru contractul de antrepriză este obligația antreprenorului de

a executa o lucrare sau de a presta un serviciu.

Noţiunea de antrepriză este generală iar obiectul contractului poate fi dintre cele mai

diferite, de ex. lucrări de construcţii, executarea de instalaţii şi reparaţii la construcţii,

confecţionarea sau repararea unor obiecte de uz casnic sau personal ori prestarea de servicii

medicale, montarea unui utilaj sau lucrări sau activităţi intelectuale ca meditaţii, consultaţii

profesionale, executarea unui tablou, organizarea de spectacole, elaborarea unui proiect,

tipărirea unei lucrări ş.a.

Contratul de antrepriză se deosebește de contractul de muncă prin aceea că pe când

salariatul este subordonat angajatorului și lucrează pe riscul și cu mijloacele acestuia,

antreprenorul este independent în activitatea sa și lucrează pe risc propriu și, de regulă, cu

mijloace proprii.

În ce priveşte delimitarea contractului de antrepriză faţă de contractul de vânzare-

cumpărare, art. 1855 Cod civil prevede că un contract este de vânzare, iar nu de antrepriză,

atunci când, potrivit intenţiei părţilor, executarea lucrării nu constituie scopul principal al

contractului, avându-se în vedere şi valoarea bunurilor furnizate. Astfel, atunci când o parte se

angajează să realizeze un bun cu materialele sale pentru cealaltă parte care se obligă, în schimb,

să plătească o sumă de bani, contractul va fi de vânzare a bunului viitor sau de antrepriză,

după cum în bunul rezultat ponderea cea mai importantă o au materialele din care au fost

realizat sau activitatea de agregare a lor pentru realizarea bunului.

1. 2. Caracterele juridice ale contractului de antrepriză

Antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, cu executare

succesivă, consensual şi, în principiu, intuitu personae, caracter care vizează numai organizarea şi

conducerea lucrării de către antreprenor, nu însăşi executarea ei efectivă; antreprenorul este

obligat însă să execute personal lucrarea în cazul în care s-a stipulat această clauză expres în

contract sau când executarea personală de către antreprenor este subînţeleasă (de exemplu,

angajarea unui artist pentru a prezenta un spectacol sau a unui anumit chirurg pentru

operaţie).

Contractul de antrepriză poate fi cu executare uno ictu sau cu eecutare succesivă. În

cazul antreprizei de lucrări, antreprenorul se obligă la o activitate ce tinde la unul sau mai

multe obiecte unitare care satisfac scopul urmărit de beneficira la încheierea contractului numai

dacă fiecare obiect este livrat în ansamblul său (de ex., o opinie juridică).

În cazul antreprizei de servicii, prestațiile antreprenorului sunt eșalonate în timp astfel

încât clientul își realizează scopul pentru care a încheiat contractul pe măsura curgerii timpului

și a efectuării acestor prestații care au caracter succesiv sau continuu.

În concluzie, antrepriza de lucrări este un contract uno ictu iar antrepriza de servicii un

contract cu executare succesivă. Chiar dacă realizarea anumitor lucrări presupune o anumită

perioadă de timp, ea păstrează natura unei prestații uno ictu.

1. 3. Condiţiile de validitate ale contractului de antrepriză

Condiţiile de validitate sunt, în general, cele de drept comun, cu unele particularităţi.

Referitor la capacitatea părţilor, clientul trebuie să aibe capacitatea de exerciţiu deplină

când obiectul antreprizei îl constituie un act de dispoziţie, de exemplu angajarea construirii

unei case sau poate avea capacitatea de exerciţiu restrânsă în cazul în care obiectul antreprizei

constă într-un act de administrare, de exemplu executarea reparaţiilor la un autoturism.

Antreprenorul, în toate cazurile, trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu.

Secţiunea a II-a. EFECTELE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ

2. 1. Obligaţiile antreprenorului

Prin încheierea contractului de antrepriză, antreprenorul are următoarele obligaţii:

A. Obligaţia de a executa lucrarea sau serviciul promis, la termenul convenit

În funcție de natura concretă a lucrării sau serviciului care-i constituie obiectul, obligația

antreprenorului poate fi o obligație de rezultat sau de diligență. De exemplu, obligația de a

ridica o casă este o obligație de rezultat, pe când obligația medicului de a-l trata pe pacient este

o obligație de diligență.

Referitor la procurarea, păstrarea şi întrebuinţarea materialelor, art. 1857 Cod civil

prevede că dacă din lege sau din contract nu rezultă altfel, antreprenorul este obligat să execute

lucrarea cu materialele sale.

Antreprenorul care lucrează cu materialele sale răspunde pentru calitatea acestora,

potrivit regulilor din materia contractului de vânzare-cumpărare. Răspunderea antreprenorului

pentru viciile materialelor pe care le furnizează este asimilată răspunderii vânzătorului.

Atunci când materialele sunt procurate de beneficiar, antreprenorul căruia beneficiarul

i-a încredințat materialele este obligat să le păstreze și să le întrebuințeze potrivit destinației lor,

conform regulilor tehnice aplicabile, să justifice modul în care acestea au fost întrebuințate și să

restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrării.

În situaţia în care antreprenorul nu execută lucrarea la termenul stipulat în contract, el

răspunde pentru întârziere în condiţiile dreptului comun.

Obligaţia de executare a lucrării la termen include şi obligaţia de predare a acesteia.

Dacă lucrarea a fost efectuată, dar antreprenorul refuză nejustificat să o predea, clientul poate

cere instanţei executarea silită.

În cazul în care există imposibilitatea predării lucrării, rezolvarea situaţiei diferă în

funcţie de cauza care a generat-o, problema fiind aceea a suportării riscului contractului,

situaţie care este rezolvată de art. 1860 din Codul civil. Astfel, dacă anterior recepţiei lucrarea

piere ori se deteriorează din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat

materialul este dator să o refacă pe cheltuiala sa şi cu respectarea condiţiilor şi termenelor de

execuție iniţiale, ţinând seama, dacă este cazul, de regulile privind suspendarea fortuită a

executării obligației.

Atunci când materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este ţinut să suporte

cheltuielile refacerii lucrării numai dacă pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. În

celelalte cazuri, beneficiarul este obligat să furnizeze din nou materialele, dacă pieirea sau

deteriorarea nu este imputabilă antreprenorului.

Aceste reglementări nu sunt aplicabile atunci când pieirea sau deteriorarea are loc după

recepţia lucrării, situaţie în care antreprenorul rămâne răspunzător, dacă este cazul, în temeiul

garanţiei contra viciilor şi pentru calităţile convenite.

B. Obligaţia de informare a beneficiarului

Codul civil reglementează în art. 1858 obligaţia de informare fără întârziere a

beneficiarului dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau folosirea potrivit cu destinația

acesteia ar fi primejduită din cauza:

a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului,

beneficiarul le-a pus la dispoziție;

b) instrucţiunilor necorespunzătoare date de beneficiar;

c) existenţei sau ivirii unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ţinut să

răspundă.
 Dacă beneficiarul, deşi a fost înştiinţat de către antreprenor în condiţiile art. 1858 Cod

civil, nu ia măsurile necesare într-un termen potrivit cu împrejurările, antreprenorul are două

opţiuni:

poate rezilia contractul;

poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificându-l în acest sens.

Cu toate acestea, dacă lucrarea ar fi de natură să ameninţe sănătatea sau integritatea

corporală a persoanelor, antreprenorul este obligat să ceară rezilierea contractului, sub

sancţiunea de a prelua riscul și de a răspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv terţilor.

C. Obligaţia de a-i permite beneficiarului controlul executării lucrării

Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuială, să controleze lucrarea în cursul

executării ei, fără a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor, precum și să îi comunice

acestuia observațiile sale.

D. Obligaţia de garanţie pentru vicii ascunse şi pentru calităţile convenite ale lucrării

În această materie se aplică regulile de la contractul de vânzare-cumpărare privitoare la

garanţia vânzătorului contra viciilor lucrului vândut.

2. 2. Obligaţiile clientului

A. Obligaţia de plată a preţului. În contractul de antrepriză preţul poate consta într-o sumă

de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.

Prețul trebuie să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil. Atunci când

contractul nu cuprinde clauze referitoare la preţ, beneficiarul datorează preţul prevăzut de lege

ori calculat potrivit legii sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, preţul stabilit în raport

cu munca depusă și cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori prestarea serviciului,

avându-se în vedere și uzanţele existente.

Neplata preţului antrenează răspunderea potrivit dreptului comun.

Plata trebuie făcută la data şi locul recepţiei întregii lucrări, dacă prin lege sau contract

nu se prevede altfel. În cazul în care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat înainte de recepție, fără

vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la preț atunci când el a dat materialul sau

când pieirea ori deteriorarea a avut o altă cauză decât viciile materialului dat de beneficiar. În

acest caz, contractul rămâne valabil şi se vor aplica regulile de la riscul contractului.

Până la plata preţului, antreprenorul are un drept de retenţie asupra lucrării executate

până la plata preţului convenit, iar clientul poate să invoce excepţia de neexecutare, nefiind

obligat să plătească preţul până la primirea lucrării, dacă antreprenorul nu execută la scadenţă.

În contractul de antrepriză preţul poate fi fixat în două feluri: forfetar şi de deviz.

Preţul forfetar sau global constă în stabilirea prin contract a unei sume globale,
determinate, ca echivalent a lucrărilor ce urmează a fi executate de antreprenor. Atunci când

contractul este încheiat pentru un preț global, beneficiarul trebuie să plătească preţul convenit

și nu poate cere o diminuare a acestuia, motivând că lucrarea sau serviciul a necesitat mai

puţină muncă ori a costat mai puțin decât s-a prevăzut. Prețul forfetar rămâne neschimbat, cu

toate că s-au adus modificări cu privire la condiţiile de executare iniţial prevăzute, dacă părţile

nu au convenit altfel.

Preţul de deviz este determinabil la încheierea contractului, întocmit în baza unor

evaluări provizorii pe articole, urmând ca în final, pe baza cheltuielilor efective, să se facă

însumarea lor, după executarea integrală şi să rezulte preţul datorat de client. Dacă prețul este

stabilit în funcție de valoarea lucrărilor executate, a serviciilor prestate sau a bunurilor

furnizate, antreprenorul este ținut, la cererea beneficiarului, să îi dea socoteală despre stadiul

lucrărilor, despre serviciile deja prestate şi despre cheltuielile deja efectuate.

Potrivit art. 1865 Cod civil, atunci când, cu ocazia încheierii contractului, prețul

lucrărilor sau al serviciilor a făcut obiectul unei estimări, antreprenorul trebuie să justifice orice

creştere a preţului. Beneficiarul nu este ţinut să plătească această creştere decât în măsura în

care ea rezultă din lucrări sau servicii care nu puteau fi prevăzute de către antreprenor la

momentul încheierii contractului.

Pentru garantarea plății prețului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiază de o

ipotecă legală asupra lucrării, constituită şi conservată în condițiile legii.

Acţiunea directă a lucrătorilor. Art. 1856 Cod civil dă posibilitate persoanelor care, în

baza unui contract încheiat cu antreprenorul, au desfăşurat o activitate pentru prestarea

serviciilor sau executarea lucrării contractate - care nu au raporturi directe cu clientul - de a

pretinde plata sumelor ce li se cuvin pentru lucrările efectuate direct de la beneficiar, până la

concurența sumei pe care acesta din urmă o datorează antreprenorului la momentul

introducerii acțiunii.

B. Obligaţia de a recepţiona şi prelua lucrarea

Clientul are obligaţia de a recepţiona şi prelua lucrarea în momentul terminării lucrării

de către antreprenor sau la termenul stabilit în contract. Prin recepţie se înţelege verificarea

cantitativă şi calitativă a lucrării contractate, iar preluarea înseamnă luarea ei în stăpânire. Prin

preluare se consideră efectuată şi recepţia, dacă lucrarea a fost acceptată fără obiecţiuni.

De îndată ce a primit comunicarea prin care antreprenorul îl înştiinţează că lucrarea este

finalizată, beneficiarul are obligaţia ca, într-un termen rezonabil potrivit naturii lucrării și

uzanțelor din domeniu, să o verifice și, dacă aceasta corespunde condițiilor stabilite prin

contract, să o recepţioneze, precum şi, atunci când este cazul, să o ridice.

 Dacă, fără motive temeinice, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică neîntârziat

antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socotește recepționată fără rezerve.

Beneficiarul care a recepţionat lucrarea fără rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile

aparente ale lucrării sau lipsa aparentă a calităților convenite.

C. Obligaţia de a ridica în termen bunurile

În acest sens, art. 1868 Cod civil prevede că dacă antreprenorul s-a obligat să execute o

lucrare cu materialul beneficiarului sau să presteze un serviciu cu privire la un bun pe care

beneficiarul i l-a predat în acest scop, iar acesta din urmă nu ridică bunul în termen de 6 luni

socotit din ziua convenită pentru recepție sau, când lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai

târziu, de la data finalizării, antreprenorul, după ce l-a înștiințat în scris pe beneficiar, are

dreptul să vândă bunul cu diligența unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.

După reținerea prețului lucrării și a cheltuielilor de vânzare, antreprenorul va consemna

diferența la dispoziția beneficiarului. Aceste reguli nu se aplică în cazul în care beneficiarul

introduce împotriva antreprenorului o acțiune întemeiată pe neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare a lucrării.

Secţiunea a III-a. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ

Încetarea contractului de antrepriză se poate produce, pe lângă executarea lui integrală,

prin: a) decesul antreprenorului (art. 1871 Cod civil) sau incapacitatea acestuia de a finaliza

lucrarea sau de a presta serviciul, ca o consecinţă a caracterului intuitu personae al contractului.

Decesul beneficiarului nu determină încetarea contractului decât dacă aceasta face

imposibilă sau inutilă executarea sa.

În cazul în care antreprenorul decedează sau devine, fără culpa sa, incapabil de a

finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul încetează dacă a fost încheiat în

considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului. Beneficiarul este ținut să recepţioneze

partea deja executată, dacă o poate folosi.

b) rezilierea sau rezoluţiunea contractului, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale;

Antrepriza este un contract cu executare succesivă din partea ambelor părți dar poate fi cu

executare succesivă din partea antreprenorului și cu executare uno ictu din partea

beneficiarului (de ex. plata prețului se face printr-o singură prestație).

Beneficiarul are dreptul să obțină rezilierea sau, după caz, rezoluţiunea contractului în

cazurile în care, fără justificare:

a) respectarea termenului convenit pentru recepţia lucrării a devenit vădit imposibilă;

b) lucrarea sau serviciul nu se execută în modul convenit și într-un termen stabilit de

beneficiar potrivit cu împrejurările, antreprenorul nu remediază lipsurile constatate și nu

schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului;

c) nu se execută alte obligaţii ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul

contractului.

Dacă antreprenorul nu poate începe sau continua executarea contractului din cauza

neîndeplinirii fără justificare de către beneficiar a propriilor obligații, antreprenorul este

îndreptățit să obţină rezoluţiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, dacă este cazul.