Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

1. Metoda frotiurilor. Hemoleucograma.

 
 
Frotiul
Metoda frotiurilor permite întinderea celulelor în monostrat, pe lame de sticlă.
 Cu ajutorul ei se pot examina: celule sangvine periferice şi medulare; celule epiteliale descuamate sau
exfoliate din piele, cavitatea bucală, vagin, col uterin, endometru, prostată, uretră, căi respiratorii etc.;
sedimente celulare din lichid cefalorahidian, lichid pleural, lichid de ascită, suc gastric, urină etc.;
amprente de ţesuturi sau organe parenchimatoase.
 Realizarea frotiului necesită o lamă port-obiect şi o lamă executoare.
 Acestea sunt lame histologice, prima având pe ea materialul de examinat, de exemplu sânge periferic
iar cea de-a doua este înclinată la aproximativ 45˚, cu colţurile rupte, căreia i se imprimă o mişcare de
înaintare continuă şi rectilinie, pentru ca frotiul să nu iasă discontinuu sau ondulat.
 „Un frotiu bine realizat trebuie să fie subţire, cu celulele dispuse în monostrat, să aibă ambele margini
pe lamă, porţiunea terminală să fie mai îngustă, rotunjită, franjurată, întinderea lui să fie uniformă şi
să prezinte date de identificare la unul din capete. După fixare şi colorare ulterioară, frotiul poate fi
examinat la microscopul optic”.
Frotiul sangvin se colorează prin tehnica panoptică Pappenheim, folosind coloraţia May Grünwald
Giemsa. Aceasta este o coloraţie formată din doi coloranţi, soluţia May Grünwald şi soluţia Giemsa.
Soluţia May Grünwald conţine eozinat de albastru de metilen solubilizat în amestec de alcool metilic
şi glicerină neutră.
Soluţia Giemsa conţine eozinat de azur de metilen solubilizat în amestec de alcool metilic şi glicerină
neutră. 
Eritrocitul – (hematia) are un diametru de aproximativ 7,2 mm la celula uscată şi 8,6mm la celula
proaspătă, şi se găsesc în periferie în număr de 4,5 – 5,5 mil./mm3.
Eritrocitul adult este o celulă anucleată, discoidală, biconcavă; este alcătuit din citoplasmă şi
membrană celulară.
Eritrocitele au o culoare roşu-cărămiziu pe frotiul de sânge colorat cu May-Grümwald - Giemsa şi au
formă rotunjită văzute din faţă şi formă de disc biconcav văzute din profil (discocite). Datorită formei
particulare, apar mai palide în centru şi mai intens colorate la periferie, unde citoplasma este mai abundentă
(figura ).
Trombocitele – (plachetele sangvine) au dimensiuni care variază între 2-5mm  şi se găsesc în sângele
periferic în număr de 150.000-400.000/mm3. Trombocitele se formează în măduva hematogenă, din citoplasma
unui precursor, megacariocitul.
Trombocitul adult este elipsoidal, cu formă de lentilă biconvexă. Este anucleat, fiind alcătuit din
membrană şi citoplasmă. Pe frotiu poate avea forme diferite: de stea, discoidală, poligonal etc., depinzând de
gradul de uscare a frotiului, timpul scurs de la recoltare la fixare (figura).
Leucocitele – (globulele albe) se împart în două mari clase:
– granulocitele;
– agranulocitele.
Granulocitele se caracterizează prin prezenţa în citoplasmă a granulaţiilor. După tinctorialitatea
granulelor specifice se împart în: neutrofile, eozinofile, bazofile. Se mai numesc şi leucocite polimorfonucleare,
deoarece nucleii lor au forme variate.
Neutrofilele – reprezintă 40-75% din leucocite. Au formă rotunjită care se poate modifica prin emiterea
de pseudopode când celulele trec din sânge în ţesuturi.
Nucleul este segmentat, prezentând 2-5 lobi nucleari legaţi prin filamente de cromatină; în tehnica
utilizată (MGG) apar coloraţi în roşu-violet .Citoplasma este uşor acidofilă şi apare colorată în roz palid.
Granulele sunt de două tipuri: azurofile (primare) reprezintă lizozomii neutrofilelor şi granule specifice
(secundare) cu rol inhibitor asupra dezvoltării microorganismelor. Ele sunt mici, abia vizibile şi se colorează în
brun-violet cu tehnica MGG.
Eozinofilele – numite şi granulocitele acidofile, reprezintă 1-5% din globulele albe.
Nucleul este de obicei bilobat, are tentă roşu-violacee. Citoplasma este intens acidofilă colorată în roz şi
conţine granule colorate în portocaliu strălucitor ce conţin hidrolaze cationice (peroxidază, aril-sulfatază).
Bazofilele – se găsesc în sângele periferic în proporţie de 0.5% din leucocite.
Nucleul apare incomplet segmentat (în formă de „S” sau de trifoi).Citoplasma este bazofilă şi conţine
granule de forme şi dimensiuni diferite ce apar colorate metacromatic în albastru-violet închis, acoperind nucleul
.
Leucocitele agranulare sunt reprezentate de limfocite şi monocite .
Limfocitele – se găsesc în sânge în proporţie de 25-45% din leucocite. Limfocitele circulante au formă
rotundă sau uşor ovală.
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

Nucleul limfocitului este mare şi ocupă o porţiune întinsă din citoplasmă. Este tahicromatic şi apare
intens colorat ca o pată de cerneală. Citoplasma este redusă la un inel perinuclear, este bazofilă de culoare
albastru foarte deschis; poate conţine câteva granulaţii azurofile.
Monocitele – se găsesc în sângele periferic în proporţie de 6-8% din leucocite, au formă rotunjită şi sunt
cele mai mari celule din sângele periferic (20-25mm).
Nucleul este nesegmentat (poate avea aspect de ‚rinichi’) cu cromatina dispusă particular ca o ‚tablă de
şah’ (zone de heterocromatină alternând cu zone de eucromatină). Citoplasma este abundentă, bazofilă colorată
în albastru-cenuşiu; se pot observa granulaţii azurofile (lizozomi) concentrate în scobitura nucleului.      
 
 Frotiul cervico-vaginal

  
Frotiul cervico-vaginal x10 ( A. Chesca )
Testul Babeș Papanicolau (PAP) este un examen microscopic morfologic al unui frotiu celular
recoltat de la nivelul colului uterin. Acest test este utilizat pentru depistarea celulelor atipice care
apar în leziunile precanceroase. Este cea mai buna metodă de a depista cancerul de col uterin,
deoarece efectuat regulat, acest test poate detecta celule anormale la nivelul colului uterin.
 
 Frotiul de sputa Ziehl-Nelson

 
 
Frotiul de sputa col Ziehl Nelson x10 ( A Chesca )
 
 Recoltarea sputei pentru bacilul Koch Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secretiilor ce se
expulzează din căile respiratorii prin tuse. Mycobacterium tuberculosis (cunoscut și ca bacilul Koch)
este bacteria care cauzează tuberculoză și a fost descrisă pentru prima dată de Robert Koch, în martie
1882. Scop – explorator pentru examinari macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice
etc.
 
 
 
4.Hemoleucograma
Hematologia este știința sau studiul sângelui, al organelor care formează sânge și al bolilor de sânge. În
domeniul medical, hematologia include tratamentul tulburărilor de sânge și al afecțiunilor maligne, inclusiv
tipurile de hemofilie, leucemie, limfom și anemie falciforme. Hemoleucograma este un test de screening. Este
considerat primul pas în stabilirea statusului hematologic util pentru diagnosticul paraclinic.
 
Hemoleucograma completă include măsurarea următorilor parametri:
• numărul de leucocite;
• numărul de eritrocite;
• concentraţia hemoglobinei;
• hematocrit;
• indici eritrocitari: volumul mediu eritrocitar (VEM), hemoglobina eritrocitară medie (HEM), concentrația
medie a hemoglobinei (CHEM) și lățimea distribuției eritrocitelor (RDW);
• numărul de trombocite și indici de trombocite: volumul mediu al trombocitelor (VTM) și lățimea de distribuție
a trombocitelor (PDW);
• formula leucocitară;
• +/- număr de reticulocite.
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

 
    Frotiu sanguin x4o MGG ( A. Chesca )

 
 
 
  
2. Recoltarea sangelui si a probelor biologice
Materiale necesare recoltarii
Vacutainere.
Recoltarea sangelui se efectueaza in sisteme de recolta tip vacutainer: · inchise, · vacuumate, · de unica
folosinta, · inscriptionate de producator cu: datele de identitate ale producatorului, termenul de valabilitate,
compozitia continutului, caracteristici fizico-chimice si de sterilitate (acolo unde este cazul), volumul de proba
ce se poate recolta, sau capacitatea volumetrica a recipientului (dupa caz). Aceste caracteristici trebuie sa fie
indeplinite (partial sau integral) de toate tipurile de recoltoare utilizate. Sistemele de recoltare a sangelui respecta
urmatorul cod de culori: o Vacutainere cu capac mov, cu EDTA-K3 (volum 3 mL) o Vacutainere cu capac
albastru, cu citrat de sodiu 3.2% si proportie sange:anticoagulant de 9:1 (volum 5 mL) o Vacutainere cu capac
negru, cu citrat de sodiu 3.8% si proportie sange:anticoagulant 4:1(volum 2,9 ml) o Vacutainere cu accelerator
de coagulare,cu capac rosu, pentru determinari de biochimie si imunologie(volum 6 mL) o Vacutainer cu
heparina,cu capac verde. In Lista analizelor, cod FM-03-01, este specificat, pentru fiecare analiza tipul de
vacutainer / recipient in care se recolteaza proba.
2. Ace de punctie sterile si holdere Acul si holderele trebuie sa fie compatibile cu sistemul de vacutainere Pentru
copii sunt utilizate ace speciale cu tub de transfer cu adaptoare compatibile cu vacutainerul.
3. Recoltoare utilizate pentru alte tipuri de produse patologice Suplimentar la sistemul de vacutainere exista
urmatoarele tipuri de recoltoare utilizate pentru alte tipuri de produse patologice
· Recipient steril pentru hemoculturi cu mediu de cultura: anaerobic , aerobic si microaerofili SIGNAL. (utilizat
numai pentru pacientii internati in spital)
 · Recipient steril, pentru uroculturi
· Eprubete din plastic pentru urina, nesterile
· Tub inchis cu tampon de exsudat
· Coprorecoltoare fara mediu de transport cu lingurita adaptata la capac pentru recolta materiilor fecale
4. Manusi Obligatoriu recoltarea sangelui si a materialelor patologice se efectueaza cu manusi din latex, vinil sau
nitril.
5. Garou Garoul (daca nu este de unica folosinta) se arunca in momentul in care este contaminat cu singe sau
lichide biologice sau imediat ce a fost suspectata contaminarea cu asemenea produse
6. Antiseptice Inainte de efectuarea punctiei venoase in vederea prelevarii sangelui pentru analize se
dezinfecteaza tegumentele in zona de punctionare pe o suprafata de cca 5cm/5cm
7. Materiale auxiliare necesare recoltarii altor tipuri de probe biologice decat sange venos
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

· Valve (pentru secretii genitale)

· Tampoane din tifon si pense (pentru stergerea colului in vederea recoltarii secretiei cervicale)
· Foarfeci sterile pentru recoltare de unghii pentru examen micologic
· Lantete sterile sau bisturie sterile pentru recoltare de scoame pentru examen micologic
 · Apasatoare de limba (de unica folosinta) pentru recoltarea exsudatului faringian
· Seringi sterile si ace pentru recoltare de lichide de punctie / lichid cefalorahidian
· Lame de sticla pentru etalarea secretiilor genitale, efectuarea picaturii groase, etc
 Recoltarea sangelui
 In interpretarea unor analize de sange, medicul tine seama de doua aspecte : raportarea la valorile normale
stabilite statistic si contextul existent. De aceea, in functie de varsta, sexul si istoricul sanatatii pacientului,
concluziile pot fi diferite.
Analizele de sange se folosesc pentru numararea celulelor sangvine si dozarea diferitelor substante care se afla in
sange. Interpretarea unor analize de sange tine seama de doua aspecte : raportarea la valorile normale stabilite
statistic si contextul existent. De aceea, in functie de varsta, sexul si istoricul sanatatii pacientului, concluziile pot
fi diferite.
Recoltarea probei de sange se face prin venopunctie la nivelul venei antecubitale (incheietura bratului),
folosindu-se recipiente speciale cu sau fara anticoagulant in functie de specificul analizei de sange.
Recoltarea probei de sange pentru hemocultura trebuie facuta in lipsa tratamentului cu antibiotice, deoarece
exista riscul ca germenii sa nu creasca.
O situatie speciala o reprezinta pregatirea copiilor in vederea recoltarii probelor de sange. Aceasta pregatire
poate sa reduca stresul si anxietatea care se manifesta la copil si poate sa apara si in cazul parintilor. Este bine ca,
atunci cand este posibil, pentru a-i diminua starea de frica, sa discutati cu copilul inainte de prezentarea la
unitatea medicala, spunandu-i ce se va intampla si cum se va intampla, cel mai simplu sub forma unui joc "de-a
medicul". Explicati-i importanta actului medical si inlaturati o eventuala parere ca actul medical este o pedeapsa.
Puteti folosi papusa preferata pentru a-i prezenta concret actul medical. In momentul recoltarii probei de sange,
prezenta parintelui langa copil, contactul fizic va ajuta foarte mult la diminuarea fricii. Nu reprimati pornirea de
a plage sau de a-si exprima verbal durerea.
 
 RECOLTAREA SANGELUI VENOS
 
Precautii generale
Odata admis in camera de recoltare pacientul este invitat sa se aseze pe scaunul de recoltare. Se cere pacientului
sa se aseze comod si sa se relaxeze. Se cere pacientului sa nu aiba nimic in gura (guma de mestecat, termometru,
etc) Se incearca linistirea pacientului.  Pozitionarea pacientului
 · Asezarea pacientului in pozitie sezanda: Pacientul este rugat sa intinda bratul pe suportul special al scaunului
de recolta astfel incat sa formeze o linie dreapta de la umar la incheietura mainii; se evita hiperextensia.
· Asezarea in clinostatism: In situatiile in care recoltarea nu poate fi efectuata in pozitie sezanda (pacient
imobilizabil, anxios, cu stare generala alterata, etc), pacientul este culcat. Pacientul este rugat sa intinda bratul
astfel incat sa formeze o linie dreapta de la umar la incheietura mainii Se realizeaza sprijinirea bratului care
urmeaza sa fie punctionat fie prin sprijin pe un suport fix, fie de catre o alta persoana la nivelul suprafetei pe care
este culcat, sau chiar usor mai jos decat suprafata de clinostatism (pentru a evita regurgitarea aditivilor din
vacutainere in momentul recoltarii)
 Pregatirea materialelor Pe masuta de la locul de recolta (sau pe troler, dupa caz) se pozitioneaza materialele
necesare efectuarii punctiei si recoltei:
· Garoul
· Tampoane cu antiseptice
· Acul si holderul (sau recoltorul special pentru copii)
 · Vacutainerele
 · Plasture Inainte de recoltare se selecteaza vacutainerele necesare recoltarii, conform cererii de analize, in
conformitate cu indicatiile din Lista analizelor, cod FM-03-01. Recipientele in care urmeaza sa fie recoltate
probele se eticheteaza cu etichetele cu coduri de bare tiparite din sistemul informatic, sub supravegherea
pacientului. Se verifica daca etichetele contin acelasi cod de proba cu cel din cererea electronica. Toate probele
recoltate de la acelasi pacient se eticheteaza cu acelasi cod de proba. Etichetele se lipesc vertical pe vacutainere,
pentru a putea fi citite de scanerele analizoarelor.
 
Aplicarea garoului, alegerea si pregatirea locului de punctie Se recomanda aplicarea garoului in jurul bratului la
cca 7-10 cm deasupra locului unde urmeaza sa se efectueze punctia. Aplicarea garoului pentru alegerea
preliminara a venei nu trebuie sa depaseasca 1 minut. In mod frecvent punctia venoasa se realizeaza din venele
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

cubitale mediane . In cazul in care acestea nu sunt , se accepta punctionarea venelor de pe partea dorsala a
mainii. Nu se folosesc venele de pe partea ventrala a incheieturii mainii sau de la nivelul gleznei (acestea din
urma, doar cu acordul medicului curant) Pentru punctia propriu-zisa, dupa identificarea venei, garoul se aplica
doar dupa 2-3 minute de la prima aplicare (pentru identificarea venei) Aseptizarea zonei de punctie se efectueaza
cu tampon imbibat in alcool izopropilic prin miscari blande fara sa se produca hiperemie. Se lasa sa se usuce la
aer (nu se sufla !) pentru a preveni hemoliza si senzatia de arsura perceputa de pacient la introducerea acului.
Daca punctia nu reuseste si vena trebuie abordata din nou, locul se dezinfecteaza din nou.
 
 
Efectuarea punctiei venoase
 Obligatoriu, desigilarea acului se face in fata pacientului.
· Se verifica inca o data corecta pozitionare a bratului si se atrage atentia pacientului sa nu efectueze miscari
bruste
· Se solicita pacientului sa stranga pumnul (pentru a mari staza venoasa)
· Se înşurubează foarte bine acul în holder
· Se ancoreaza vena cu degetul mare sau cu indexul pozitionat la 2.5-5.0 cm de locul punctiei
 · Se punctioneaza vena cu acul la un unghi de insertie de aproximativ 30 grade
· Se asambleaza vacutainerul tinandu-se cu cealalta mana cat mai fix holderul cu acul
· Dupa ce incepe sa curga sangele in vacutainer se cere pacientului sa desfaca pumnul
· Se lasa tubul sa se umple pana cand vacuumul este epuizat si curgerea sangelui inceteaza · Se scoate
vacutainerul asigurandu-se fixitatea sistemului ac-holder
 · Se introduce un nou vacutainer prin miscare de impingere-rotatie
· Cand se introduce ultimul vacutainer si incepe sa fie umplut cu sange, se desface garoul
· Se retrage din vena sistemul ac-holder
· Se aplica imediat un tampon-compresa si se solicita pacientului sa apese pe locul punctiei · După recoltare se
aruncă acul utilizat în cutia special destinată acestui scop (cutie galbena din plastic pentru desuri medicale
intepatoare si taietoare, marcata cu simbolul pentru risc
 
 
 
 Recoltarea sângelui se face dimineaţa înainte de consumul unor alimente sau lichide (mai ales dulci) pentru a nu
denatura rezultatele unor analize cum ar fi spre exemplu: glicemia, colesterolul sau trigliceridele. 
 Există analize care necesită o perioadă mai lungă de inaniție (chiar și 12 ore sau mai mult) sau o perioadă
variabilă de dietă. Acest lucru ne va fi comunicat de medicul trimițător sau personalul laboratorului. E bine ca
atunci când ni se recomandă anumite analize sau dorim din proprie inițiativă să le facem, să nu uităm să întrebăm
medicul trimițător sau personalul laboratorului unde ne adresăm, despre conditiile care trebuie îndeplinite inainte
de recoltare.
 
Există o serie de medicamente care ne pot modifica analizele medicale. De aceea, trebuie să întrebăm medicul
care ne trimite la analize dacă trebuie să întrerupem medicaţia sau dacă trebuie doar să comunicăm personalului
laboratorului ce fel de tratament urmăm. Există anumite teste care se fac după administrarea unor substanţe sau
medicamente cum ar fi: Testul de toleranţă la glucoză (hiperglicemia provocată) sau testele în dinamică (de
stimulare sau inhibare) pentru diferiţi hormoni. 
.TRANSPORTUL ŞI MANIPULAREA PROBELOR
 Probele sunt aduse in laborator insotite de listele de lucru pe departamente tiparite din sistemul informatic.
Transportul şi manipularea probelor în laborator se face în condiţii de siguranţă privind temperatura, protecţia
faţă de lumină, staţionările, timpul admis înainte de procesarea primară a probelor (centrifugare, insamantare,
decantare, etc) astfel încât să existe siguranţa că rezultatele testelor nu sunt invalidate sau influenţate de
condiţiile de manipulare şi transport al probei. Transportul probelor de la punctul de recoltare până la laborator,
se realizează în cutii inchise cu capac sau in genti termoizolante. Daca durata transportului depaseste o jumatate
de ora, in cutiile de transport termoizonate se plaseaza baterii refrigeratoare. In cazul in care se recolteaza analize
ce trebuie efectuate in regim de urgenta sau vacutainere ce trebuie prelucrate in timp optim si in conditii speciale,
acestea sunt aduse in laborator imedit dupa recoltare. Intervalul de timp de la recoltarea probelor si pana la
primirea in laborator nu trebuie sa depaseasca 2 ore.
 
RESPONSABILITATILE ASISTENTILOR MEDICALI
· Pregatesc pacientul in vederea recoltarii
· Recoltează probele
· Primesc probele auto-recoltate de pacient
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

· Eticheteaza recipientele probelor cu etichete cu coduri de bare tiparite din sistemul informatics
 · Eticheteaza recipientele probelor cu etichetele colorate dupa caz (verde – pentru vacutainerele dubluri, rosie –
pentru urgente)
· Transportă probele de la punctul de recoltare în laborator în condiţii de securitate a transportului şi a integrităţii
probei
 Fiecare tip de investigatie, are protocol de recoltare specific, conform normelor si ghidurilor de se profil.
 
 In cele ce urmeza, se vor  enumera tipuri de recoltari pentru investigatii specific, in scop diagnostic.
 
RECOLTAREA PENTRU EXAMENE MICOLOGICE
RECOLTAREA DE SECREŢIE VAGINALĂ/COL
RECOLTAREA DE SECREŢIE URETRALĂ
RECOLTAREA DE SECREŢIA PURULENTĂ DIN COLECŢII ÎNCHISE
RECOLTAREA DE SECREŢIE PURULENTĂ DIN COLECŢII DESCHISE
RECOLTAREA DE SECREŢIE OTICĂ
RECOLTAREA DE EXSUDAT NAZAL
RECOLTAREA DE EXSUDAT FARINGIAN
RECOLTAREA SECREŢIEI CONJUNCTIVALE
RECOLTARE URINĂ PENTRU UROCULTURĂ
RECOLTARE URINĂ PENTRU SUMARUL DE URINĂ
RECOLTARE MATERII FECALE PENTRU COPROCULTURĂ
RECOLTARE PENTRU SPERMOGRAMĂ
 
 
 
3. Tehnologii moderne cu aplicabilitate in diagnostic

Autoradiografia

Reprezintă o metodă care foloseşte o emulsie fotografică  întinsă peste o secţiune de ţesut, pentru a
localiza materialului radioactiv tisular.

Realizarea practică constă în injectarea unor molecule precursoare, de care celulele au nevoie în
sinteza moleculelor mari, cum sunt ADN-ul sau colagenul. Pentru sinteza ADN-ului, celulele
folosesc, de exemplu, timidina tritiată.

 Pentru exemplificare, timidina tritiată, radioactivă, este injectată unui animal de experienţă. Celulele
care sintetizează ADN-ul, utilizează timidina tritiată, devenind radioactive. Ţesutul este prelucrat în
mod obişnuit, până la operaţiunea de întindere a secţiunii pe emulsia fotografică. Aceasta este ţinută
un timp, pentru ca radiaţia izotopului folosit, timidina tritiată şi mai concret particule beta de joasă
energie emise de aceasta, să impresioneze emulsia fotografică. Ulterior, emulsia fotografică este
developată şi granule negre de argint, indică localizarea componentului tisular radioactiv. Ţesutul
poate fi colorat, dacă nu a fost deja, deshidratat în alcooluri, acoperit cu lamele şi examinat la
microscopul optic.Autoradiografia se poate realiza, folosind secţiuni subţiri de masă plastică, pentru
examinarea la microscopul electronic de transmisie.   

Historadiografia

Historadiografia reprezintă o microradiografie cu raze X,  a unui preparat  întins pe lamă.  Această

metodă evidenţiază diferenţele de densitate, ca şi o radografie obişnuită.

 Deşi razele X pot fi folosite pentru examinarea părţilor moi, metoda  se utilizează frecvent la
examinarea secţiunilor de os şlefuite sau a altor ţesuturi mineralizate.

Uzual, secţiunea şlefuită de os este pusă în contact cu o emulsie fotografică iar apoi este developată şi
privită la microscop. „Un standard de masă cunoscută, poate fi adăugat pe aceeaşi lamă sau pe o lamă
martor, tratată în acelaşi mod, pentru a oferi informaţii semicantitative despre cantitatea de mineral
din os, în diferite regiuni ale secţiunii şlefuite”.
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

Imunohitochimia

IHC (imunohistochimia) se bazează pe procesul de detectare a antigenelor, cum ar fi

proteinele, într-o secțiune de țesut, prin exploatarea principiului legă rii anticorpilor.
Colorația imunohistochimică este utilizată pe o scară de decalaj în diagnosticarea și
detectarea celulelor anormale, cum ar fi celulele canceroase. Markerii moleculari
specifici sunt caracteristici proceselor celulare, cum ar fi apoptoza.
TEHNICI DE  INGINERIE GENETICĂ FOLOSITE ÎN DIAGNOSTICUL MOLECULAR
Enzimele de restricţie
Acestea sunt  endonucleaze bacteriene, care scindează moleculele de ADN, la nivelul unor zone strict specifice,
generând fragmente de lungimi variabile, numite fragmente de restricţie(FR)  Enzimelor de restricţie(ER) au
drept caracteristică esenţială specificitatea acţiunii lor. Acest fapt poate explica că o ER îşi exercită activitatea
endonucleazică doar în prezenţa unei anumite secvenţe nucleotidice, cu lungime între 4-8 perechi de baze,
denumită situs de recunoaştere sau de restricţie(SR). Se poate preciza că pentru fiecare ER există în genom
numeroase SR. S-a demonstrat că distanţa care separă situsurile este diferită, asfel încât în urma acţiunii unei
anumite ER vor rezulta o multitudine de FR, de lungimi variate.

 Studiile au arătat că secţiunile efectuate de cele mai multe ER nu sunt situate la acelaşi nivel pe cele două
catene ale moleculei de ADN. Prin urmare, pe o porţiune de câteva nucleotide, capetele fragmentelor vor fi
monocatenare, şi anume la unul din capete, vor fi desperecheate nucleotidele unei catene iar la celălalt
capăt, nucleotidele catenei opuse. Acest mod de acţiune este important în practică, pentru că fragmentele
ADN generate de aceeaşi ER, având capete coezive, pot fi făcute să se sudeze între ele, chiar dacă provin
din surse complet diferite. La final rezultă ADN recombinant.  

Reacţia  polimerizării în lanţ

“Numită şi polymerase chain reaction(PCR), reacţia polimerizării în lanţ este o metodă cu un pricipiu
ce se bazează pe procesul replicării semiconservative şi care permite realizarea amplificării selective
şi rapide a ADN sau ARN.
Este o tehnică foarte simplă, economică şi total automatizată.
Eşantionul ADN, în cantitate care poate fi de ordinul a câtorva nanograme, este introdus într-un tub ce
conţine ca reactivi o ADN-polimerază termostabilă(Taq, extrasă din bacteria termofilă Thermus
aquaticus),  cele patru dezoxiribonucleotide trifosfat şi două oligonucleotide sintetice numite amorse
sau primeri.[20]  Punctele la nivelul cărora se iniţiază activitatea ADN-polimerazei sunt reprezentate
de amorse, a căror secvenţă nucleotidică trebuie să fie complementară cu secvenţele ADN ce
flanchează capetele segmentului care va fi amplificat.  „Proba este denaturată termic, amorsele
hibridizează cu secvenţele complementare şi, pornind de la amorse, ADN-polimeraza începe să
adauge dezoxiribonucleotide în sensul 5’-3’, pe matriţele reprezentate de monocatenele segmentului
ţintă. Răcirea, în prezenţa excesului de amorse, duce la hibridizarea acestora cu secvenţele nou
sintetizate iar reîncălzirea mediului, deremină iniţierea unei noi reacţii de polimerizare. Procesul se
desfăşoară ciclic, astfel că la sfârşitul a ”n” cicluri, în mediulde reacţie vor exista 2n molecule ADN
dublu catenar, copii ale secţiuniiADN aflată între amorse”.
Se impune, pentru înţelegerea caracterului selectiv al amplificării, precizarea că în moleculele
duplexurilor ADN, cele două catene complementare sunt orientate antiparalel, 5’-3’ şi respectiv
3’ – 5’. Polimeraza Taq se ataşează la capetele 3’ ale amorselor şi operează, adăugând nucleotide
numai în sensul 5’-3’. Astfel vor fi copiate exclusiv secvenţele cuprinse între cele două amorse. După
mai multe cicluri de amplificare, aceste secvenţe vor depăşi cu mult numărul celorlalte secvenţe din
eşantionul iniţial.
        Cantitatea optimă este obţinută după mai puţin de 30 cicluri de reacţie, când în tub vor exista câte 109
 copii ale ţintei pentru fiecare din secvenţele rămase neamplificate.
 Dacă durata unui ciclu este de 5 minute, rezultă că această cantitate va fi obţinută în circa 3
ore. „Metoda acceptă ADN ce provine din surse variate, cum ar fi de exemplu celule obţinute prin
lavaj sau aspiraţie, cele din frotiuri, pete de sânge, foliculi piloşi, spermă”.
 PCR este o metodă preparativă nu numai pentru analiza secvenţei nucleotidice ci şi pentru toate
celelalte proceduri utilizate în analiza ADN, datorită purităţii şi cantităţii materialului pe care îl
produce
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

 Tehnicile Southern Blotting, Northern Blotting, Western Blotting

 Metoda marcării radioactive a ADN, numită Southern blotting(blotting=pătare, amprentare) permite

analiza structurii şi conţinutului genic al fragmentelor rezultate prin digestia cu enzime de restricţie.

Tehnica conduce la denaturarea chimică a fragmentelor ADN incluse în gel, după care monocatenele
sunt transferate prin capilaritate pe o membrană de naylon sau de nitroceluloză. Se obţine o replică a
modelului de benzi din gelul de agaroză. Moleculele ADN de pe membrană sunt expuse unor probe
ADN sau ARN, marcate radioactiv, complementare cu secvenţa urmărită. Probele vor forma
complexe dublu catenare stabile în zonele membranei în care se află secvenţele omoloage.

Sediul hibridizării este detectat autoradiografic.

 Importanţa medicală a tehnicii constă în capacitatea ei de a detecta polimorfismele lungimii

fragmentelor de restricţie şi, prin aceasta, de a funcţiona ca metodă de diagnostic ADN indirect.(Fig. )

 Procedura se poate aplica în aceeaşi manieră pentru ARN, purtând numele de Norhern Blotting iar
pentru proteine, Western Blotting.” 

Hibridizarea in situ

Această tehnică permite ca, după hibridizare cu secvenţe specifice din moleculele ADN sau ARN,
probele marcate izotopic sau chimic să poată fi vizualizate direct pe preparatele celulare sau
cromozomiale.

  Tehnicile care folosesc probe marcate radioactiv tind să fie abandonate, datorită rezoluţiei insuficiente şi
perioadei lungi de timp necesară obţinerii rezultatelor.Locul acestora este luat de   tehnica numită
fluorescence in situ hibridization (FISH), care este relativ simplă şi nu foarte costisitoare.

4. Aparatura medicala

Serviciile medicale de recuperare, medicină fizică și balneologie pot fi accesate pe mai multe direcții:

· fizioterapie;
· compartimentul de masaj;
· kinetoterapie;
· recuperare pediatrică. 
Recuperare adulți
Fizioterapie
Fizioterapia este știința ce studiază mecanismele de acțiune ale factorilor fizici, cum ar fi: masajul, exercițiul
fizic, împachetările, apa, lumina, căldura, electricitatea și utilizarea acestora cu scop de tratare a afecțiunilor
organismului uman și recuperare a funcțiilor locomotorii.

Rolul fizioterapiei este de a asigura atât prevenția, cât și tratamentul bolilor. Prin intermediul unor proceduri care
nu provoacă durere, bazate pe curent electric, lumină, presiune sau căldură, fizioterapia are rezultate deosebite în
recuperarea capacităților fizice funcționale ale pacientului.

În cadrul Compartimentului de fizioterapie se aplică diverse terapii:

Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

· Curenți de joasă, medie și înaltă frecvență;

· Magnetoterapie;
· Ultrasunet;
· Crioultrasunet;
· Laserterapie;
· Laserterapie de înaltă frecvență (HIL);
· Terapie Tecar;
· SIS (Super Inductive System);
· Limfodrenaj mecanic;
· Shock Waves;
· Aplicații parafină.
Compartimentul de masaj
Compartimentul de masaj vine în ajutorul persoanelor care au nevoie de stimularea circulației sângelui,
îmbunătățirea metabolismului și diminuarea durerii.

Avem personal specializat în masajul de drenaj limfatic recomandat pacienților cu edeme limfatice la nivelul
membrelor (inclusiv a edemelor post-intervenții chirurgicale oncologice). De asemenea, serviciile de masaj pot fi
accesate pentru tratarea afecțiunile coloanei din perioada de sarcină sau post-partum

Kinetoterapie

Compartimentul de kinetoterapie este dotat inclusiv cu pat pentru elongații coloană cervicală și lombară, de
asemenea kinesio taping.

Kinetoterapia este una dintre cele mai importante etape de recuperare medicală și urmărește redarea sau
îmbunătățirea mobilității fizice, a posturii și a echilibrului, a tonifierii musculare, drenaj venos și limfatic,
creșterea capacității la efort, profilaxie pentru diferite afecțiuni ale coloanei, profilaxia osteoporozei, profilaxia
căderilor pentru persoanele vârstnice prin exerciții fizice specifice, adaptate pacientului și efectuate în prezența
terapeutului.

Traumatologie sportivă

In context, oferim tratament personalizat și integrat pentru sportivii de performanță, sportivii amatori sau
persoanelor active.

Medicii implicați în gestionarea acestor afecțiuni formează o echipă multidisciplinară (imagiști, ortopezi, ATI-
iști, medici specialiști recuperare medicală, psihologi, nutriționiști) și pot să monitorizeze optim evoluția unui
pacient, din momentul în care acesta este evaluat clinic și paraclinic, diagnosticat, operat (în situațiile în care este
necesar), recuperat medical, consiliat psihologic și nutritional, până la integrarea familială și profesională.

Recuperare pediatrică

Departamentul de Recuperare pediatrică oferă servicii medicale care se adresează bebelușilor nou-născuți,
sugarilor mici și copiilor până la vârsta de 3 ani.
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

Prima evaluare medicală se face în scop de screening, urmărindu-se tonusul postural și achizițiile motrice
corelate cu vârsta cronologică sau vârsta corectă la copiii născuți prematur.

Abordarea bebelușului și a copilului până la vârsta de 3 ani este holistică și include cuantificarea abilităților
motrice, cognitive, emoționale, de limbaj și de socializare.

Părinții pot fi consiliați prin materiale informative care să îi învețe etapele de dezvoltare motorie și să urmărească
ritmul de evoluție motrică (propriu fiecărui copil). De asemenea, sunt sfătuiți cum să postureze copilul la
domiciliu și ce greșeli să nu facă .

De asemenea, mamele sunt învățate să-și poziționeze bebelușii nou-născuți și cei până la vârsta de 3 luni pentru a
preveni sau corecta devierea posturală în latero-colis sau exercițiile efectuate pentru alinierea plantară în piciorul
var equin sau talus valgus.

Funcțiile cele mai importante ale Departamentului de Recuperare pediatrică

sunt depistarea și intervenția precoce în tulburările de coordonare motorie, în întârzierile în dezvoltarea neuro-
motorie, dar și în depistarea dizabilităților.

Beneficiile kinetoterapiei la nou-născut, sugar și copilul mic (până la vârsta de 3 ani)

Kinetoterapia presupune un ansamblu de programe și tehnici statice și dinamice în scop profilactic și curativ.
Beneficiile kinetoterapiei sunt multiple:

· Aliniază elementele corporale, tonifică musculatura axială și relaxează musculatura membrelor, diminuează
colicile abdominale;
· Stimulează simțul kinestezic ce contribuie la organizarea motrică;
· Reface engrama motorie la copiii născuți prematuri și la cei cu suferință hipoxică perinatală;
· Stimulează metabolismul, osificarea și apariția la timp a dentiției;
· Îmbunătățește coordonarea și echilibrul care se evidențiază după vârsta de 1 an;
· Are efect de “pompă” asupra tuturor organelor din întreg corpul uman;
· Are efecte pozitive asupra capacității cardio-vasculare;
· Stimulează propriocepția, siguranța de sine și mecanismele de apărare;
· Consolidează sprijinul în membrele superioare, abilitățile de prindere, precizia și motricitatea fină;
· Stimulează vestibular, vizual , tactil, auditiv și explorează posibilitățile de comunicare cu mediul înconjurător.
Afecțiuni pe care le tratăm   

Medicina fizică și de reabilitare, cum este denumită în prezent specialitatea de recuperare medicală, se ocupă
cu prevenția, diagnosticul, tratamentul și managementul reabilitării persoanelor de toate vârstele care prezintă
afecțiuni dizabilitante și comorbidități.

Specialitatea se adresează în special funcțiilor afectate și limitărilor de activitate ale persoanei, cu scopul de a
facilita funcționarea fizică și cognitiva, precum și modificarea factorilor personali și de mediu.
Biocel Rusu Marius-Stefan, Bfkt,An 1, Grupa 17LF313

În cadrul departamentului se asigură asistență de recuperare-medicină fizică pentru diverse afecțiuni:

· Afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză, coxartroză, gonartroză);

· Afecțiuni reumatismale de tip inflamator (spondilita ankilopoietică, poliartrită reumatoidă, sechele post-
reumatism articular);
· Afecțiuni reumatismale abarticulare (bursite, tendinite, periartrite scapulo-humerale, coccigodinii, miogeloze);
· Stări postoperatorii sau posttraumatice (stări post traumatism cranio-cerebral sau vertebro-medular, artroplastii
– proteze de umăr/șold/genunchi, hipotrofii musculare, redori articulare, pseudoartroze);
· Afecțiuni ale sistemului nervos periferic (diverse nevralgii, radiculopatii, polineuropatii, pareze, paralizii);
De asemenea, pentru pacientele însărcinate, programul de recuperare se poate individualiza, acestea putând
beneficia de:

· Kinetoterapie gravide și masaj gravide;

· Kinesio taping (asociat kinetoterapiei pacientelor însărcinate, pentru cazurile în care acestea au suferit entorse,
luxații, tendinite, întinderi sau rupturi musculare, lumbago, torticolis) – doar la recomandarea medicului
specialist de recuperare medicală.
În perioada post-partum, doamnele pot beneficia de:

· Kinetoterapie (pentru dehiscența mușchilor drepți abdominali, incontinență urinară, dorsalgii);

· Fizioterapie;
· Masaj;
· Kinesio taping;
· Elongații coloană cervicală sau lombară (doar la recomandarea medicului de recuperare și fără
contraindicații în timpul alăptării).