Șef lucr. dr.

Grigoraş Adriana

Facultatea de Medicină

Lucrarea practică nr. 12

Tema lucrării practice

Sângele (2 ore)
Frotiu sanguin: hematii, polimorfonucleare neutrofile, polimorfonucleare eozinofile,
polimorfonucleare bazofile, limfocite, monocite, plachete.

Bibliografie
Adriana Grigoraş, Alina Floarea-Strat ,,HISTOLOGIE ILUSTRATĂ” ed. Junimea 2009,
pg. 98-102
Ross MH, Pawlina W, Histology. A text and atlas With Correlated Cell and Molecular
Biology, 7th edition, Wolters Kluwer Health, 2015

Sângele

Sângele este o structură complexă fiind formată din două componente: plasmă şi
celule. Plasma este o mixtură de substanţe organice şi anorganice în apă. Celulele
reprezintă de fapt obiectul de studiu al histologiei acestea fiind împărţite la rândul lor
după criterii morfo-funcţionale în hematii, leucocite şi plachete sanguine.
Hematiile sunt denumite impropriu şi eritrocite. Pe frotiul sanguin apar uniform
răspândite. Ele au o formă sferică şi sunt lipsite de nucleu (deci nu se încadrează în
definiţia unei celule, de aceea termenul de eritrocit ar trebui evitat). Datorită formei lor
spaţiale de disc biconcav pe lamele microscopice apar palid eozinofile în zona centrală şi
mai intens colorate la exterior Un număr mic de hematii (cca. 1%) prezintă resturi de
RER în citoplasmă (ce pot fi indentificate cu albastru de crezil sub forma unei reţele
filamentoase), acestea fiind reticulocitele sau hematii imature. În unele situaţii pot fi
observate şi hematii (1%) care conţin resturi nucleare sub formă de corpusculi Howell-
Jolly sau de inele (inelele Cabot). În sângele periferic numărul normal al hematiilor este
cuprins între 4-4,5 milioane/mm3 la femei şi de 4,5-5 milioane/mm3 la bărbaţi.
Plachetele sanguine (numite impropriu şi trombocite) sunt fragmente de citoplasmă
tapetate de membrană plasmatică fără nucleu, care au o formă rotundă sau ovalară. Pe
frotiu apar fie izolate sau mai frecvent grupate. Pe coloraţia MGG, plachetele au o zonă
centrală cu o tentă roşie-purpurie sau violetă, zonă numită granulomer şi o zonă
periferică, omogenă, slab bazofilă denumită hialomer. Ele provin din fragmentarea
megacariocitului din măduva osoasă hematogenă, fiind cele mai mici elemente de pe
frotiu (au 2-3µm diametru). Numărul normal al plachetelor în sângele periferic este de
150.000-350.000/mm3 şi sunt implicate în procesul de hemostază.

1
 Șef lucr. dr. Grigoraş Adriana

Leucocitele apar dispersate neuniform pe frotiu, ele fiind localizate datorită mărimii şi
greutăţii lor spre periferia frotiului. Numărul lor normal în sângele periferic este între
4000-8000/mm3. În raport cu prezenţa granulaţiilor în citoplasmă şi cu numărul de lobi ai
nucleului, leucocitele sunt împărţite în 2 mari grupe:
- leucocite polimorfonucleare (granulocite);
- leucocite monomorfonucleare (agranulocite).
1) Leucocitele polimorfonucleare în raport cu aspectul granulaţiilor citoplasmatice sunt la
rândul lor de 3 tipuri:
- leucocite polimorfonucleare neutrofile;
- leucocite polimorfonucleare eozinofile;
- leucocite polimorfonucleare bazofile.
Leucocitele polimorfonucleare neutrofile sunt celule cu o formă sferică, cu un diametru
de 10-12µm şi care au nucleul format din 2-6 lobi uniţi prin punţi fine de cromatină.
Aceste punţi uneori nu se văd în MO, astfel încât apare o imagine falsă de celulă
multinucleată . Numărul de lobi ai nucleului reprezintă un criteriu de maturare a
neutrofilelor. Celulele cu 2-3 lobi fiind neutrofilele tinere, iar cele cu 5-6 lobi fiind
celulele mature. Normal, majoritatea neutrofilelor au între 3-4 lobi nucleari. Nucleii pot
prezenta o serie de apendici (adesea sub formă de „băţ de tobă”) care sunt expresia
morfologică a cromatinei sexuale condensate la sexul feminin şi care se numeşte
corpusculul Barr. Citoplasma celulelor este roz-palidă şi conţine foarte multe granulaţii
dispersate uniform, de dimensiuni mici, rotund-ovalare şi de culoare violet-palidă pe
coloraţia MMG . Acestea sunt granulaţiile neutrofile specifice. În citoplasmă, celulele
mai conţin şi un număr mai mic de granulaţii mai mari, rotunde, azurofile care sunt
cunoscute sub denumirea de granulaţii neutrofile nespecifice.
Leucocitele polimorfonucleare neutrofile reprezintă cca. 60-70% din formula
leucocitară ele fiind celule implicate în reacţiile de apărare nespecifică (sunt denumite şi
microfage deoarece au ca principală funcţie fagocitoza). Numărul acestor celule creşte în
infecţiile de natură bacteriană.
Leucocitele polimorfonucleare eozinofile sunt celule rotunde pe preparatele
microscopice, cu o talie ceva mai mare ca neutrofilele (13-16µm). Citoplasma celulelor
este eozinofilă şi conţine în mod caracteristic granulaţii mari, rotunde, eozinofile, uniform
dispersate. Nucleul eozinofilelor are un aspect particular, fiind format din doi lobi uniţi
printr-o punte de cromafină, creând imaginea unui nucleu „în desagă” .
Eozinofilele sunt celule ce reprezintă normal 1-3% din formula leucocitară şi care cresc
numeric în stările alergice şi în bolile parazitare.
Leucocitele polimorfonucleare bazofile sunt celule rotunde cu diamterul de 12-14µm. Ele
au un nucleu ovalar, neregulat sau în formă de „S” şi mai rar aspect de nucleu „în treflă”.
Citoplasma celulei este acidofilă şi conţine granulaţii intens bazofile. Granulaţiile au
mărimi diferite, sunt mai bazofile decât nucleul şi de aceea frecvent îl poate masca.
Numărul bazofilelor în sângele periferic este mic, ele reprezentând între 0,25-1% din
formula leucocitară.
2)Leucocitele mononucleare (leucocitele agranulare) sunt reprezentate de către limfocite
şi monocite.

2
 Șef lucr. dr. Grigoraş Adriana

Limfocitele sunt celule sferice sau ovalare, cu talie diferită fapt care a determinat
împărţirea lor în 3 clase: celulele cu diametru de 8-9µm sunt limfocitele mici, celulele cu
diametrul de 10-11µm sunt limfocitele medii şi celulele cu diametrul de 11-12µm sunt
limfocitele mari. Celulele au un nucleu sferic, hipercromatic şi o citoplasmă redusă la o
bandă sau semilună periferică, în raport cu oblicitatea incidenţei . Citoplasma are o tentă
bazofilă şi conţine rare granulaţii azurofile de mici dimensiuni. Limfocitele mari au
citoplasma mai bine reprezentată, intens bazofilă, iar nucleul este mai puţin cromatic. Ele
reprezintă cca. 20-28% din formula leucocitară şi cresc în infecţiile virale şi procese
tumorale.
Monocitele sunt cele mai mari leucocite de pe frotiu, ele având un diametru de 16-26µm,
o formă sferică sau ovalară. Citoplasma celulei este abundentă şi cu o tentă slab bazofilă.
Nucleul este mare şi are forme variate: ovalar, „în potcoavă”, dar cel mai des este
reniform. Cromatina nucleară apare dispusă lax, iar nucleolul este greu de identificat .
Monocitele reprezintă cca. 6-8% din formula leucocitară şi reprezintă compartimentul
circulator al sistemului mononuclear fagocitar, deoarece aceste celule după aproximativ 3
zile, timp în care se maturează, migrează din sânge în diferite ţesuturi devenind
macrofage locale şi unde îşi vor desfăşura de fapt activitatea.