Se vindecă risipa alimentară în România?

Risipa alimentară - o problemă care persistă de ani de zile, dar ignorată dintr-un motiv
sau altul. În timp ce anual fiecare român aruncă un număr alarmant de mare de mâncare la
gunoi, 70 de kg / cap de locuitor, există foarte puține campanii de educare în acest sens.

De unde să trage problema?

Dacă aruncăm o privire în istoria apropiată a României, am putea zice că este ironic
faptul că românii risipesc atât de multă mâncare.
Perioada comunismului, pe lângă multe alte măsuri drastice, a fost caracterizată de
cozi imense pentru a accesa alimentele de bază cum ar fi pâinea sau laptele, consumarea
cărnii o dată pe săptămână și lipsa multor alimente cu care suntem obișnuiți (banane și alte
fructe exotice, dulciuri).
Așadar, o dată cu 1989 și îndepărtarea regimului comunism a avut loc și o revoluție
alimentară în care oamenii au trecut de la raționalizare și chibzuință la libertatea de a
consuma orice vor, când vor și în ce cantitate doresc.
Nu era mai bine în acea perioadă, dar consider că a avut un puternic impact mental
asupra oamenilor. Din păcate, poporul român a avut comportamentul unui copil mic care nu
are voie la sertarul cu dulciuri și de îndată ce părinții nu sunt acasă și nu mai există control,
dă năvala fără să se gândească la consecințe.

„Nu avem bani”

O altă ironie este când mergi, în plină criză economică, în supermarket-uri și vezi cât
de „rău” o duc românii. Rareori vei vedea pe cineva care să aibă un coș de cumpărături
modest, care să nu depășească 150-200 lei. Majoritatea coșurilor sunt ticsite de alimente. Dar
dacă intri în conversații cu unii oameni… „Da, ne e tare greu! Toate s-au scumpit și nu sunt
bani”.
Un alt motiv pentru care acest lucru se întâmplă? Eu zic că pandemia. Acum 3 ani s-a
instalat din nou în mentalul colectiv frica aceea cu care unii erau familiarizați din comunism,
frica de a rămâne fără ulei, făină, hârtie igienică și mâncare în general.
 Chiar dacă acea perioadă a trecut ușor ușor, din păcate obiceiurile au rămas. Nu este
de mirare de ce în supermarket încă sunt afișe în care se limitează achiziția de un bax de ulei,
zahăr, făină / persoană.
Dacă acele alimente ar ajunge să fie consumate în timp util acest lucru nu ar
reprezenta nicio problemă. Însă, dacă ne uităm din nou la statisticile de la nivelul țării
noastre, sau al Europei în general, ne dăm seama că realitatea nu este aceasta și că o bună
parte din ceea ce cumpărăm ajungem să aruncăm.

Ce soluții există?

După părerea mea, inițiativele europene de a reduce risipa alimentară sunt la fel de
realiste ca cel de a exista până în 2030 zero emisii de CO2 din partea mașinilor: puțin realist
și realizabil.
Nu vreau să zic că este absolut imposibil, dar directiva europeană către statele
membre de a reducere risipa alimentară va avea un efect foarte mic având în vedere că
metoda României de a diminua risipa este să creeze o aplicație pentru operatorii economici în
care să se raporteze mâncarea risipită.
Cu ce ne ajută doar să știm cât se aruncă? Și de ce nu ne uităm spre gospodării unde a
fost dovedit că se produce 49% din risipa alimentară de la nivelul țării?
Să educi o masă de oameni deodată este greu. Iar din perspectivă sociologică,
observăm că oamenii nu răspund atât de prompt la măsurile venite din partea politicienilor
dintr-un motiv evident: neîncredere.
Dar, din fericire, există un loc în care majoritatea românilor își petrec timpul și care
poate avea rezultate mult mai bune: mediul online.
În ultimii ani au început să-și facă apariția în mediul online tot mai mulți creatori de
conținut în zona culinară. Partea bună este că unii dintre ei merg mai departe de simpla
acțiune de a inspira prin rețete, și ajung să-și responsabilizeze publicul.
Andreea Grecu, care postează sub pseudonimul tastebazaar, creează periodic
campanii prin care să-și ajute urmăritorii să reducă risipa alimentară. Printre sfaturile oferite
aceasta menționează că cel mai bine este să-ți faci un plan alimentar săptămânal și să mergi
cu lista de cumpărături.
La sfaturile oferite de Andreea aș adăuga și chibzuință. Oricât de ideal sună, nimeni
nu va găti 7 zile pe săptămână câte 3 feluri diferite de mâncare pe zi dacă are un job full-time
și eventual o familie. Așa că fiecare trebui să fie sincer și să se gândească cât consumă cu
adevărat.
Cosânzenele Gătesc, un alt cont de gătit, oferă sfaturi cu adevărat valoroase pentru a
evita risipa alimentară din preajma sărbătorilor, unde inevitabil fiecare gospodărie
exagerează.
Acesta este doar un mod simplu, dar eficient, consider eu, de a educa o parte din
public. Trebuie să găsești persoana căreia vrei să i te adresezi acolo unde petrece ea cel mai
mult timp și s-o abordezi prin mijloace potrivite.

Anii care vin aduc speranță de a reduce risipa?

Mi-am pus această întrebare, dar răspunsul este greu de anticipat. Într-o lume ideală,
în care fiecăruia îi pasă măcar 5% de mediul înconjurător și de oamenii săraci, risipa
alimentară ar trebui să scadă drastic.
Dar oare sunt oamenii dispuși să renunțe la aceste plăceri? Odată ce devii responsabil
vizavi de acest subiect nu mai privești deciziile de cumpărare la minut: hai c-o fac și pe asta
că vreau acum! Ci mai degrabă începi să te gândești ce consecințe sunt pe termen lung, cum
răpești șansa oamenilor mai nevoiași de a avea acces la aceleași facilități și devii sincer cu
tine dacă chiar ai nevoie de atât de multe alimente.
Din păcate, spre final tind să am o părere pesimistă. Așa cum și economic vorbim de o
clasă de mijloc slabă, mulți oameni în clasa de jos și destul de mulți și în clasa de sus, cred că
ceva similar se va produce și la nivelul risipei alimentare.
Clasa de sus - persoane care au acces la tot, cumpără cât doresc, nu se uită la bani și
nici la consecințe. Clasa de jos - persoane care nu au acces la nimic, suferă de foame, nu au
bani și nu-și pot permite mâncare. Clasa de mijloc - persoane care consumă responsabil, dar
prea puține la număr pentru a crea un echilibru în societate.