Risipa alimentară anuală din România - echivalentă cu 127 mii de tiruri aliniate

din București până în Munchen

Dacă deșeurile alimentare ar fi adunate la un loc, ar forma a treia țară cu cea mai mare
emisie de gaze cu efect de seră din lume.
De fiecare dată când punem în coșul de gunoi un aliment alterat, sau nou, producem
risipă alimentară. Sub umbrela acestui termen intră toate alimentele pe care le cumpărăm și
nu ajungem să le folosim, ajungând să fie risipite.
Motivele pentru care se întâmplă acest lucru este că oamenii achiziționează mai multe
alimente decât este necesar, nu există suficientă educație cu privire la conservarea mâncării,
iar organizarea meselor este făcută într-un mod deficitar, ceea ce rezultă în cumpărături
haotice. Astfel, acest cerc vicios nu poate fi rupt decât cu acțiuni de îmbunătățire pe toate
planurile.

Fac românii risipă?

Potrivit unui studiu realizat de Organizația Națiunilor Unite (ONU) realizat în 2021,
România aruncă anual 1,3 milioane de tone de mâncare, nefiind contorizate și restaurantele.
Acest lucru presupune că fiecare român, individual, aruncă 70 de kg de mâncare la gunoi în
fiecare an. Totalul de mâncare risipită anual în România ar arăta, conform unei comparații
făcute de site-ul Food Waste România, a aproximativ 127.000 de tiruri aliniate în coloană din
Bucureşti până Munchen.
Lucrurile nu arată bine nici la nivel european pentru că în Uniunea Europeană aproape
90 milioane de tone de mâncare sunt aruncate anual.

De ce nu ar trebui să mai aruncăm mâncarea

A arunca o simplă farfurie de mâncare la gunoi nu pare că ar avea un impact atât de

mare, dar dacă avem o privire în ansamblu realizăm că micile noastre acțiuni duc la efecte
dezastruoase asupra mediului care ne vor afecta înapoi.
1. Poluarea
În primul rând, deșeurile creează emisii de gaz cu efect de seră. Din descompunerea
gunoaielor rezultă cel mai frecvent gazul metan care captează căldura și formează un strat
dens pe care noi îl percepem drept căldură.
 Mai putem lua în considerare și risipa materiilor prime pentru producerea alimentelor
care sunt risipite total. Aici ne referim la tone de apă utilizate, combustibili folosiți la
transport, resursa umană ca mână de lucru și mulți alți factori.
2. Dezechilibru social
În timp ce țările dezvoltate aruncă până la 50% din alimentele comestibile, aproape un
miliard de oameni suferă de foame. Deși aceste alimente ar putea fi direcționate către Asia de
Sud, Africa sau alte zone cu un grad de sărăcie ridicat, acest lucru nu se întâmplă, iar simplul
fapt că o persoană risipește mâncarea este un factor care contribuie la dezechilibrul social. În
timp ce unii nu au nimic, alții au totul și risipesc.
3. Risipă economică
În producerea unei bucăți de carne de vită de 2 kg sunt folosiți 50.000 de litri de apă.
Costul pentru îngrijirea vitei, mâna de lucru umană, aparatura folosită, costul hranei,
costurile de producție, transport și cumpărare ajung să fie irosite. Alimentele trebuie privite
ca un întreg. Bucata de vită nu costă doar cei 100 lei, ci multe resurse, bani cheltuiți
anterioare și muncă risipită.

În mâna cui stă rezolvarea risipei alimentare - Industria VS Om

Toate încercările industriei alimentare de a produce cât mai multe alimente pornesc de
la un lucru simplu: cererea de piață. Una dintre soluții în zona industriei alimentare propuse
de către asociația Miciile Bucurii, care militează pentru protecția naturii, este următoarea: „Să
se depună mai mult efort pentru dezvoltarea unor procese mai bune de recoltare, depozitare,
procesare și distribuire a alimentelor. Dacă se produce o ofertă excesivă, ar trebui luate
măsuri pentru a redistribui alimentele sau a le redirecționa către persoanele care au nevoie”.
Totuși, în vreme ce este greu de schimbat în câțiva ani o întreagă piață, fiecare
persoană își poate schimba obiceiurile de consum pentru a echilibra producția cu cererea.
1. Listă de cumpărături: pentru a cumpăra în cantitățile corecte și doar lucrurile
necesare.
2. Depozitarea corectă: majoritatea alimentelor pot fi congelate și păstrate pentru un
timp mai îndelungat (cum ar fi legumele, fructe, brânza, carnea, pâinea și multe
altele). De asemenea, conservarea este o altă metodă eficientă de a păstra alimentele
ușor perisabile pe perioade foarte lungi de timp.
3. Înțelegerea corectă a etichetelor: spre exemplu eticheta „expiră la” indică că produsul
poate fi consumat în siguranță până la data respectivă, după care procesul de alterare
 începe. În schimb, „a se consuma de preferință înainte de” presupune că produsul
poate fi consumat în cea mai bună condiție (ca textură și gust) înainte de data
respectivă. Însă acest lucru nu presupune expirarea lui imediată.
4. Organizarea meselor: o listă cu mesele pe care le vei mânca într-o săptămână pe baza
produselor pe care deja le deții acasă.

Proiecte legislative naționale și internaționale pentru a reduce risipa alimentară

În România, în prezent este în vigoare legea 217/2016 privind diminuarea risipei

alimentare. Această lege îi face pe operatorii economici să facă anual planuri de diminuare a
risipei alimentare, să instruiască angajații cu privire la obiectele de reducere, să-și adapteze
producțiile conform cererii de piață, redistribuirea și utilizare surplusului și altele. Din păcate,
această lege îi privește doar pe operatorii economici, nu și pe cei din gospodării unde risipa
alimentară este la fel de mare.
În cadrul unui articol citat de România Europe Liberă, Institul Național de Sănătate
Publică (INSP) spune: „România a implementat legea împotriva risipei alimentare, însă este
ineficientă, pentru că are norme care „ating” marile lanțuri comerciale, unde risipa alimentară
este prea mică în comparație cu cea a gospodăriilor. Prin comparație, în retail se produce 7%
din risipa alimentară, în timp ce în gospodării, 49%. Alte 37 de procente se pierd în industria
alimentară, 5% în alimentația publică și doar 2% în sectorul agricol”.
Un proiect de lege românesc care presupune rezolvarea unei părți din problemă a fost
inițiat de 4 deputați (Diana Buzoianu, Florin Alexe, Bogdan Ican și Zoltan Miklos) care are
ca scop crearea unei platforme electronice unde operatorii economici trebuie să distribuie
datele cu privire la risipa alimentară, ceea ce ar face mai ușor de pus în practică legea privind
risipa alimentară.
De asemenea, Uniunea Europeană a trimis o directivă către statele membre privind
deșeurile pentru: reducerea cantității de alimente risipite în producție, reducerea risipei din
gospodării, încurajarea donațiilor de alimente.