,,Vacuous Names" and "Fictional Entities"

Saul Kripke

-rezumat-

Lucrarea lui Saul Kripke privind distincția dintre „nume vacue” și „entități fictive” a avut
o contribuție fundamentală la filosofia contemporană. Kripke, renumit filosof și logician, a
introdus această distincție în influenta sa carte „Naming and Necessity”. Distincția dintre nume
vacue și entități fictive are implicații de anvergură pentru înțelegerea noastră a limbajului,
referințelor și metafizicii și continuă să modeleze modul în care filozofii gândesc despre aceste
probleme.

În lucrarea sa, ,,Vacuous Names" and "Fictional Entities", conceptul lui Saul Kripke își
are rădăcinile în ideea că referința unui nume (adică obiectul sau lucrul la care se referă) nu este
determinată de informațiile descriptive asociate cu numele, ci mai degrabă de un lanț cauzal de
referință care păstrează transmiterea. Teoria sa provoacă punctele de vedere tradiționale despre
referință și sens și oferă un nou cadru pentru înțelegerea relației dintre limbaj și realitate.

Saul Kripke contestă punctele de vedere tradiționale despre referință și semnificație,

sugerând că sensul unui nume nu este întotdeauna determinat de obiectele la care se referă. În
mod tradițional, se crede că semnificația unui nume e determinată de obiectele la care se referă.
Conform acestui punct de vedere, numele au o legătură directă și cauzală cu obiectele la care se
referă, iar sensul numelui este determinat de această legătură. Cu toate acestea, Kripke a
contestat acest punct de vedere, sugerând că semnificația unui nume nu este întotdeauna
determinată de obiectele la care se referă. El a susținut că referința unui nume vacu, cum ar fi
„Pegasus”, este nedeterminată, ceea ce înseamnă că nu este sigur dacă numele se referă la ceva.
În schimb, Kripke susține că referința unei entități fictive, cum ar fi Sherlock Holmes, este fixată
în contextul unei anumite ficțiuni. Distincția lui Kripke între nume vacue și entități fictive are
implicații importante pentru înțelegerea noastră a limbajului, referințelor și metafizicii. Ea
sugerează că relația dintre nume și referințele lor nu este atât de simplă cum sugerau opiniile
tradiționale și că sensul unui nume nu este întotdeauna determinată de obiectele la care se referă.
 ,,Vacuos name” reprezintă un nume care nu are nicio referință în lumea reală (nu este, de
fapt, un nume al vreunui obiect existent), dar care încă are sens. Cu alte cuvinte, s-ar referi la
ceva care nu există și, ca atare, ar fi considerat „gol” sau „fără conținut”. Un exemplu este
„actualul rege al Franței”. Acest nume are sens, dar nu există un rege al Franței, așa că numele
nu are nicio referință. Kripke susține că ,,vacuous names” nu sunt lipsite de sens, ci mai degrabă
au un tip special de referință, o referință „rigidă” (designator rigid). Acest concept este legat de
ideea de lumi posibile din teoria lui Kripke, unde acestea s-ar referi la ceva care nu există în
nicio lume posibilă.

Un alt aspect cheie al teoriei lui Kripke este conceptul de „entități fictive”. Entitățile
fictive sunt personaje sau obiecte care există doar în operele de ficțiune, precum Sherlock
Holmes. El susține că entitățile fictive nu au o referință în lumea reală, dar au o referință în
„lumile posibile” ale ficțiunii în care apar. Teoria lui Kripke a entităților fictive este
semnificativă deoarece contesta viziunea tradițională că ficțiunea nu este despre nimic în lumea
reală.

Distincția lui Kripke are implicații importante pentru înțelegerea noastră a limbajului,
referințelor și metafizicii. De exemplu, contestă punctele de vedere tradiționale despre referință
și semnificație, care susțin că semnificația unui nume este determinată de obiectele la care se
referă. Distincția lui Kripke sugerează că acest lucru nu este întotdeauna cazul, deoarece numele
vacue și entitățile fictive au o relație non-standard cu referință și semnificație. De exemplu,
sugerează că entitățile ficționale există independent de convingerile și convențiile noastre,
deoarece sunt fixate în contextul unei anumite ficțiuni. Acest lucru provoacă opiniile tradiționale
care susțin că existența entităților fictive depinde de convingerile și convențiile noastre.

Pe scurt, teoria lui Saul Kripke este o contribuție semnificativă în filosofie. Această teorie
a fost influentă în domeniul filozofiei limbajului și metafizicii și a fost aplicată în domenii
precum filosofia matematicii, filosofia științei și filosofia literaturii.

În concluzie, teoria lui Saul Kripke a numelor vacue și a entităților fictive are un impact
semnificativ asupra filozofiei limbajului și a metafizicii. Teoria sa provoacă punctele de vedere
tradiționale despre referință și sens și oferă un nou cadru pentru înțelegerea relației dintre limbaj
și realitate. Conceptul de nume vacue și entități fictive oferă o nouă modalitate de a înțelege
relația dintre cuvinte și lume și modul în care pot fi stabilite semnificația și referința. Este o
contribuție importantă la domeniul filosofiei și continuă să fie subiectul cercetărilor și
dezbaterilor în curs.