Curs Sea

ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE
4.3.3.Modelul simplificat al alternatorului

Anterior s-au prezentat modelul simplificat al masinii sincrone si redresorului. In
ansamblu, modelul alternatorului tine cont de amindoua: in exterior este de curent
continuu, iar in interior de curent alternativ.
Astfel, in valori medii, daca se neglijeaza caderea de tensiune pe diode, pastrind
notatiile, relatia (4.18) se poate scrie:
(4.31)
UG=EG - ZG*IG
Tensiunea electromotoare este tensiunea gasita anterior la iesirea redresorului

trifazat, cind s-a neglijat caderea de tensiune interna. Ca atare, E G are valoarea
medie gasita anterior, functie de amplitudinea tensiunii electromotoare de faza,
relatia (4.21):
EG=UGmed= 1,65E'm (4.32)
Expliciti
nd EG=1,65*Ka*2? *p/60*na*? 0= k * na*? 0 (4.33)
amplitu
dinea, din relatiile (4.14), (4.12), (4.4') rezulta:
unde apare constanta:

k=1,65*Ka*2 *p/60 (4.34)
Din linearizarea relatiei (4.31) la curenti de excitatie mici se poate scrie:
? 0=k1*Iex (4.35)
In ceea ce priveste caderea de tensiune interna in alternator, aceasta contine

caderea de tensiune la diode, plus ceea ce cade in infasurarile masinii sincrone. La
curenti mari, prima componenta este constanta, in jur de 2V, pentru ca la orice
moment de timp, sint doua diode in conductie, pe fiecare cazind aproximativ 1V,
indiferent de curent. La turatii mari, aceste tensiuni pot fi neglijate, cu o eroare
sub10%. Ele pot fi neglijate si la mers in gol. In ceea ce priveste caderea de tensiune
in infasurari, trebuie subliniat ca ele functioneaza in curent alternativ, deci trebuie
luata in considerare atit rezistenta, cit si inductivitatea echivalente.
ZG=? RG2 + XG2 (4.36)
Iar reactanta inductiva este:
XG=? e*LG (4.37)
unde pulsatia electrica rezulta din relatia (4.4'):
25
I-REZUMAT DE ELECTRICITATE
? e =2? *p*na/60 (4.38)
Acest model, descris de ralatiile incercuite nu este foarte exact si va fi folosit mai mult
in rationamente calitative.
4.4. Caracteristicile alternatorului
De multe ori este incomod sa se abordeze functionarea generatorului pornind de la

modelul anterior, scriind ecuatii, incercind rezolvarea intr-un anumit regim dat, etc.
De aceea se prefera o caracterizare globala a alternatorului din punct de vedere al
comportarii pe la borne, mai ales in regim stationar. Apare atunci necesar sa se
prezinte legaturile intre marimile accesibile la borne (v.fig.4.5): tensiunea
generatorului UG, curentul generatorului IG, curentul de excitatie Iex, si turatia
rotorului, na. Daca aceste legaturi sint grafice ele formeaza caracteristicile
alternatorului si sint deosebit de utile in alegerea si verificarea alternatorului. Pe de
alta parte, pentru simplificarea reprezentarii se prefera exprimarea legaturii doar intre
doua marimi, celelalte tinindu-se constante. In acest fel se obtine o curba. Daca sa ia
a treia marime drept parametru se obtine o familie de curbe. Altfel s-ar obtine
suprafete sau familii de suprafete care devin mult mai greoaie de manipulat. In ceea
ce priveste pastrarea constanta a unor marimi, cel mai util este sa se reprezinte chiar
la valoarea nominala din exploatare, astfel incit regimul considerat sa fie aproape de
cel nominal. O parte din caracteristicile ce se vor prezenta in continuare se vor
explica pe baza modelului descris anterior.
4.4.1.Caracteristica de excitatie
Aceasta caracteristica reprezinta dependenta intre tensiunea generatorului si
curentul de excitatie, in gol (IG = 0):
U G ? f ( I ex ) (4.39)
I G ? 0; n ? ct
Alura caracter isticii pentru mai mu l
atte
iitu
sre da in figura 4.9.
Daca se neglijeaza caderea de tensiune pe
UG diode, masina fiind in gol, IG=0, din relatia
n1
(4.31) rezulta ca tensiunea la bornele
n1>n2 n2 generatorului este proportionala cu t.e.m., care
la rindul ei este proportionala (v. 4.33) cu fluxul
de excitatie 0, adica cu inductia magnetica din
Uex=Rex.Iex rotor, B0. Pe de alta parte, curentul din excitatie
UGr1 imprima intensitatea cimpului magnetic, H in
locul unde este creat, adica in rotor. Ca alte
I ex m I ex cuvinte dependenta ceruta se reduce la
26
Fig.4.9.Caracteristica de dependenta 0=f(Iex), sau inca B0=f(H), care de

excitatie fapt reprezinta caracteristica de magnetizare a fierului
din rotor (v.fig.1.3). Datorita
caracteristicii neliniare (histerezis) a fierului din rotor, cimpul magnetic nu este
proportional cu valoarea curentului de excitatie, deci si t.e.m. va depinde neliniar de
curentul de excitatie. Caracteristica se remarca prin doua particularitati principale:
a)saturatia magnetica care face ca la un curent de excitatie mare t.e.m. sa varieze
foarte putin cu acest curent. Curentul insa produce pierderi mari, care duc la
randamente proaste si incalziri ale masinii, fara ca efectul magnetic sa fie
semnificativ. De acea acest regim se evita, limitind curentul de excitatie nominal la
intrarea pe cotul de saturatie (functionare la Iex <Iexm).
b)remanenta magnetica este particularitatea materialelor magnetice de a avea
memorie: nu evolueaza pe aceeasi curba la cresterea si respectiv scaderea cimpului
magnetic. Asta face ca la excitatie zero sa existe un cimp magnetic remanent, deci o
t.e.m. reziduala, UGr. Cimpul remanent si deci t.e.m. depind atit de curba de
magnetizare anterioara, cit si de caracteristica magnetica a fierului de rotor. La
magnetii permanenti cimpul remanent este mare. La rotorul de alternator, mai ales la
cele cu autoexcitare, prin proiectare se alege o remanenta medie, astfel incit sa fie
posibila amorsarea, dar in acelasi timp cimpul remanent sa fie sensibil mai mic decit
cel de excitatie, permitind astfel un reglaj bun al tensiunii alternatorului. Daca
remanenta este mare, cimpul dat de curentul de excitatie nu mai este preponderent
si alternatorul nu mai "asculta" de comanda data de regulatorul de tensiune, care se
face prin curentul de excitatie.
UG 4.4.2.Caracteristica de m
b a)O prima categorie de alternatoare o
a reprezinta cele la care regulatorul de tensiune ce
alimenteaza excitatia este alimentat de la baterie.
La turatii mici, chiar daca generatorul are tensiune
mica, tensiunea la iesire este impusa de baterie si
are valori aproape constante. De aceea
na generatoarele se mai numesc cu excitatie
independenta sau de la baterie. Caracteristicile
Fig.4.10.Caracteristica alternatorului sint caracteristici "naturale" in care de
mers in gol se exclude interventia regulatorului. In cazul de fata conditia ce
se apropie de realitate este
excitatie constanta. Caracteristica reprezinta dependenta intre tensiunea de mers in
gol si turatie, la excitatie constanta:
)
UG f (n IG 0;Iex ct (4.40)
Dependenta se arata in figura 4.10a. Curba reprezinta o dreapta ce trece prin origine.
Intr-adevar, daca masina este in gol, caderea interna este zero, atit pe impedanta
27
interna ZG cit si pe diode, incit din relatia (4.31) tensiunea este egala cu tensiunea
electromotoare, care din relatia (4.33) este proportionala cu turatia.
OBSERVATIE:4.12) Bazat pe aceasta alura, de multe ori in practica se utilizeaza la

motoare diesel traductoare de turatie sub forma unor micro-generatoare sincrone
monofazate. Atit amplitudinea, cit si frecventa lor sint proportionale cu turatie.
Conditia este ca sarcina lor sa fie forte mica, adica rezistenta sa fie mare si ele
sa fie practic in gol. Alte vehicule diesel folosesc drept traductor de turatie motor
tensiunea unei faze a alternatorului. Aplicatia presupune neglijarea patinarii
curelei, iar borna de iesire din alternator se noteaza W. Mai mult, aceasta
tensiune de faza poate fi prelucrata direct de RTE incorporat, livrata la iesirea lui
ca un tren de impulsuri dreptunghiulare cu factor de umplere 1/2 si frecventa
proportionala cu frecventa motorulul termic.
b)O situatie speciala apare la alternatoarele la care regulatorul de tensiune care

alimenteaza excitatia nu este legat la o tensiune constanta, cum ar fi bateria, ci se
alimenteaza direct la o semipunte a alternatorului, prin borna notata (+D). Tensiunea
la aceasta borna nu este influentata de baterie, ci doar de tensiunile electromotoare
din alternator. In acest caz la turatii mici, nu se mai poate mentine ipoteza ca fluxul
de excitatie este constant. Alternatoarele se numesc autoexcitate si au capatat o
larga raspindire. La turatii mici, tensiunea data la borna (+D) este mica, incit
regulatorul este saturat, el dind la iesire cit primeste, deci practic nu exista in circuit si
se poate scrie:
Uex = UG (4.41) In acest caz in circuitul
excitatiei se poate scrie (in medie):
Uex = Rex* Iex (4.42)
Dependenta este o dreapta ce trece prin origine si este prezentata in fig.4.9.
Caracteristica de mers in gol la generatorul cu autoexcitatie se da in figura 4.10b.
Relatiile (4.41), (4.42) si figura (4.9) explica forma sinuoasa a ei si permit construirea
ei pe cale grafica. Ea se poate constitui ca un exercitiu grafic pentru cititor.
OBSERVATII:4.13) La alternatorul cu autoexcitatie o problema importanta este

amorsarea. Initial tensiunea fiind zero nu exista excitatie si daca nu este
excitatie, tensiunea indusa este zero deci si tensiunea la borne. Acest cerc vicios
este intrerupt, daca rotorul are remanenta. Chiar daca nu este excitatie, daca
rotorul se invirte, cimpul remanent duce la aparitia unei tensiuni, care da un
curent de excitatie care da un cimp de excitatie ce se aduna remanentei.
Tensiunea indusa este mai mare, curentul de excitatie creste s.a.m.d. pina cind
tensiunea ajunge la valoarea nominala. Amorsarea se face foarte rapid, cu
constanta de timp a alternatorului care este de zeci de milisecunde. Punctul de
functionare la amorsare se obtine pentru o anumita turatie din relatiile (4.41),
(4.42) si curba din figura (4.9) corespunzatore turatiei date, adica prin
intersectarea in fig.(4.9) a caracteristicii cu dreapta data de relatia (4.42). Daca
28
remanenta este mare, exista un singur punctl de intersectie, la o valoare mare a

tensiunii, apropiata de cea nominala si alternatorul s-a amorsat. Daca remanenta
este foarte slaba exista trei puncte de intersectie, iar cel la care se stabilizeaza
functionarea este cel mai de jos. Tensiunea obtinuta in acest caz este foarte
mica si alternatorul nu se amorseaza.
4.14)Prin proiectare se alege un material de rotor cu o anumita remanenta in
conditiile nominale. Dupa cum am mai spus ea nu poate fi foarte mare, caci ar
compromite reglajul tensiunii. De aceea pentru o amorsare sigura schemele cu
autoexcitare ajuta amorsarea injectind in excitatie un curent suplimentar de
amorsare, de exemplu curentul lampii de semnalizare(v. #5.4).
4.15)Amorsarea este posibila daca rotorul are remanenta. Aceasta presupune ca el a
functionat anterior. Remanenta este anulata fie la rotoarele noi, fie la cele reparate
cind rotorul este scos din alternator, este lovit, incalzit, etc. In aceste cazuri se
recomanda pentru amorsare conectarea pentru scurt timp (cu un fir suplimentar,
exterior) a bornei plus a bateriei la intrarea R.T., sau echivalent, un strap intre
bornele (+B) si (+D) ale alternatorului. Odata alternatorul amorsat, strapul se poate
lua. La urmatoarea pornire rotoul este deja magnetizat si amorsarea este sigura.
4.16) Amorsarea la alternatoare este mai grea decit la dinamuri deoarece
rezistenta totala a excitatiei este mai mare, cuprinzind si puntea redresoare. Asta
face ca panta dreptei de excitatie sa fie mai mare.
4.17)Conditia limita de amorsare este ca dreapta de excitatie sa fie tangenta la
caracteristica de mers in gol din fig.4.9. Asta inseamna o turatie minima, numita
turatia de amorsare, nam. Evident ea trebuie sa fie mai mica decit turatia de mers
in gol, no.
4.4.3. Caracteristica de scurtcircuit

Aceasta caracteristica reflecta dependenta:
IG f (n)
UG 0;Iex ct IexN (4.43)
Ea este prezentata in figura 4.11
I sc[ A ]
pentru alternatorul EP-1111
productie Electroprecizia-Sacele,
Romania si arata urmatoarele:
40
origine iar alternatorul
debiteaza in scurtcircuit chiar de la
inceput;
30 cu
29
na
[ rot/min]
c)la turatii mari curentul se autolimiteaza. Daca alternatorul este

20 facut sa reziste la acest curent, el nu
se poate distruge prin incarcare
excesiva. Acesta este un mare
10 avantaj fata de dinam, la care curentul putea creste oricit, ducind la
distrugerea masinii. Pentru protejarea ei trebuia pus un releu suplimentar, 1
2 3 4 5 6 x1000 care la alternator nu este necesar;
Fig.4.11.Caracteristica de scurtcircuit
d)caracteristica se ridica
repede, iar curentul de excitatie este
cam75% din cel nominal pentru a nu incalzi excesiv masina.
Explicarea formei caracteristicii se poate face plecind de la modelul simplificat al
alternatorului prezentat anterior. Daca se anuleaza tensiunea in relatia (4.31) rezulta
curentul de scurtcircuit:
E
Isc 2 G XG2 (4.44)
RG
in care reactanta inductiva XG depinde de turatia alternatorului, na, conform (4.37).
a)La turatii mici, rezistenta este preponderenta fata de reactanta, incit aceasta din
urma se poate neglija. Rezulta atunci:
Isc EG 2 ? k *n
RGa * 0 ct*na (4.45)
RG
adica la turatii mici, curentul de scurtcircuit este proportional cu turatia.

b)La turatii mari, rezistenta devine neglijabila fata de reactanta si se poate
scrie:
Isc EG2 LkG**n2a * *0p**60na ct (4.46)
XG
adica curentul de scurtcircuit se autolimiteaza.
c)La turatii intermediare, cele doua curbe se racordeaza.
30
I G[ A ]
4.4.4.Caracteristica de mers in
sarcina (de debit)
Caracteristica descrie dependenta :
30 )
IG f (na
20
adica curentul maxim debitat de
generator in functie de turatie, cind
tensiunea la borne si excitatia sint
10 constante si deobicei egale cu valorile
nominale. In figura 4.12 se da
n caracteristica de debit pentru alternatorul
[rot/min] EP-1111. Generatorul nu debiteaza curent
la tensiunea ceruta de la inceput, ci doar
de la turatia no, numita turatie de inceput
de debitare. La alternatoare, no este mai mica decit turatia 1 2 3 4
5 x1000 echivalenta de mers in gol a motorului
Fig.4.12.Caracteristica de debit termic, ngol, incit alternatorul debiteaza si la mers in
gol. Este insa evident ca la
turatii mici, curentul deci si puterea ce pot fi debitate sint mai mici. Daca in acest caz
puterea ceruta este mare (de exemplu este aprinsa faza de drum), alternatorul nu
poate acoperi singur acest consum si o parte a curentului este luata din baterie. In
acest caz, alternatorul nu mai poate mentine tensiunea la borne (de exemplu 14V) si
aceasta scade catre tensiunea bateriei (12,5V). Acest lucru se poate constata in
cazul unei opriri noaptea la stop, cind farurile se "ingalbenesc". La marirea turatiei,
farurile revin la lumina "alba" normala.
OBSERVATII: 4.18) Faptul ca alternatorul nu poate debita cit i se cere este

indicat prin scaderea tensiunii la borne. Acest lucru se poate datora unei
functionari la turatie scazuta, unei alegeri necorespunzatoare a alternatorului, dar
si unui defect in alternator sau in regulatorul de tensiune.
4.19)Regimul de functionare este foarte important pentru functionarea bateriei. Daca
vehiculul merge mult in regim urban, la turatii mici, cu porniri dese, mai ales iarna si
noaptea cind puterea consumatorilor creste, se constata o descarcare progresiva a
bateriei. Asta face obligatorie incarcarea periodica la redresor, dar duce si la un
grad de incarcare mediu mai scazut si la o sulfatare mai accelerata. In acest caz
este nevoie de o marire a puterii alternatorului, eventual si a caracteristicii sale,
astfel ca la turatii mici sa debiteze mai mult.
4.20) Alura caracteristicii de debit este dependenta si de raportul de
transmisie alternator-motor termic(MT). Din punct de vedere electric
31
(baterie si consumatori), ideal ar fi un raport mare de transmisie, astfel

incit no sa fie cit mai mica in raport cu turatia de mers in gol. Limitarea
apare insa la turatii mari, cind trebuie indeplinita conditia ca turatia
alternatorului la turatia maxima a MT sa fie mai mica decit turatia maxima
admisa. Rezulta de aici tendinta de a creste turatia maxima a
alternatoarelor, pe masura cresterii performantelor MT.
4.21) Orice defect intervenit in alternator face ca valoarea maxima a
curentului debitat de acesta sa scada sub valorile indicate de
caracteristica de debit.
4.22) Observatiile anterioare fac ca aceasta caracteristica sa fie cea mai des
utilizata in alegerea si verificarea practica a alternatoarelor.
4.4.5. Caracteristica externa

Aceasta este o alta caracteristica descriind regimul de functionare in sarcina si
exprima dependenta:
U
)
G f (IG n ct (4.48)
a)Pentru alternatoarele cu excitatie independenta, caracteristica are alura din figura

4.13a, in conditia Iex = ct. Ea arata ca la orice sursa de tensiune, adica, pe masura
ce creste curentul de sarcina, tensiunea scade datorita cresterii caderii de tensiune
pe impedanta interna. Plecind de la relatia (4.31), rezulta portiunea liniar cazatoare.
Suplimentar, la curenti mari mai apare si reactia indusului, saturarea masinii si alte
efecte, care fac ca tensiunea sa scada mai mult. Curentii de scurtcircuit la diferite
turatii sint apropiati, conform caracteristicii de scurtcircuit, datorita modificarii
reactantei interne cu turatia.
UG UG
n1<n2< n3
n2
n3
n1
n2
n1
IG IG
ISC1 ISC1 IGm1
a)Excitatie independenta b)Autoexcitatie

Fig.4.13.Caracteristica externa
32
b)La generatorele cu autoexcitatie, (Uex=UG) suplimentar apare si o scadere a

excitatiei datorita scaderii tensiunii la borne, ceea ce face ca la curenti mari
caracteristica sa aiba o portiune instabila, cu intoarcere, ca in figura 4.13b. In acelasi
timp curentul de scurtcircuit scade. Acest lucru determina o protectie mai buna a
alternatorului la accidente (suprasarcini si scurtcircuite). Se mai remarca ca valoarea
maxima a curentului debitat nu este in regim de scurtcircuit.
4.4.6. Caracteristicile de reglaj

Multi consumatori electrici si in primul rind bateria si becurile, necesita o tensiune la
borne constanta, UG=ct. Pe de alta parte se vede din relatiile (4.36), ca tensiunea la
borne UG depinde de turatia alternatorului, na, de curentul debitat IG si de curentul de
excitatie Iex . Din aceste marimi, turatia na si curentul IG nu pot fi controlate, ele
depinzind de regimul de functionare al autovehiculului. Mai mult, ele constituie niste
perturbatii care cauta sa modifice tensiunea la borne. Principala marime de control
posibila ramine curentul de excitatie, Iex. Pentru a obtine o tensiune constanta trebuie
introdus un regulator de tensiune (RT) care impreuna cu alternatorul formeaza un
sistem de reglare automata, dupa cum se va arata in capitolul 5. RT supravegheaza
in permanenta tensiunea alternatorului si actioneaza asupra acestuia pentru a o
mentine constanta, prin intermediul curentului de excitatie. Cum anume trebuie
modifica Iex functie de variatiile turatiei si ale curentului debitat este indicat in
caracteristicile de reglaj dupa cum urmeaza: a)Caracteristica de reglaj functie de
turatie este:
)
Iex f (n UG UGN;IG ct (4.49)
si este aratata in figura 4.14a. Alura este aproximativ o hiperbola si se explica astfel:
daca curentul debitat este constant si tensiunea la borne este constanta, din relatia
(4.31) rezulta ca si t.e.m. este constanta. Tinind cont insa de (4.33) si considerind o
dependenta lineara intre flux si curentul de excitatie, data de relatia (4.35), rezulta
dependenta hipebolica intre Iex si na. Pentru o valoare mai mare a curentului debitat,
IG2>IG1 se obtine o alta hiperbola, deasupra celei initiale.
33
I ex I ex
I exm
I exm
I G2>IG1 n1
n 2>n1
I G1
na IG
a)functie de turatie b)functie de curent

Fig.4.14. Caracteristicile de reglaj
b)Caracteristica de reglaj functie de sarcina este data de dependenta:
)
Iex f (IG UG UGN;n ct (4.50)
si se prezinta in figura 4.14b. Dependenta nu este pur liniara, mai ales la curenti
debitati mari, datorita saturatiei rotorului si mai ales reactiei indusului. Ultimul
fenomen, neglijat la deducerea modelului, pune in evidenta faptul ca daca in stator
apare curent acesta genereaza si el cimp magnetic. Acest cimp care este dat de
toate cele trei faze, se combina cu cimpul inductor rotoric si dau un cimp rezultant,
care este cel ce induce t.e.m. statorice. Cimpul rezultant este mai mic decit cel rotoric
si evident ca scade cu cresterea curentului statoric. El nu mai poate fi neglijat la
curenti statorici mari.
OBSERVATIE: 4.23)Curentul de excitatie (rotoric) are o valoare maxima, data de:
Iexm = UGN / Rex (4.51)
Odata ajuns la aceasta valoare, regulatorul nu mai poate creste suplimentar

curentul de excitatie. Regulatorul se satureaza si actiunea de reglaj inceteaza.
Aceasta se manifesta prin faptul ca alternatorul nu mai poate tine tensiunea la
borne la valoarea nominala, ci ea scade catre tensiunea bateriei. Pe masura ce
tensiunea alternatorului scade, scade si ponderea curentului debitat de el si
creste ponderea curentului debitat de baterie.
34
4.3.3.Modelul simplificat al alternatorului

Anterior s-au prezentat modelul simplificat al masinii sincrone si redresorului. In
ansamblu, modelul alternatorului tine cont de amindoua: in exterior este de curent
continuu, iar in interior de curent alternativ.
Astfel, in valori medii, daca se neglijeaza caderea de tensiune pe diode, pastrind
notatiile, relatia (4.18) se poate scrie:
(4.31)
UG=EG - ZG*IG
Tensiunea electromotoare este tensiunea gasita anterior la iesirea redresorului

trifazat, cind s-a neglijat caderea de tensiune interna. Ca atare, E G are valoarea
medie gasita anterior, functie de amplitudinea tensiunii electromotoare de faza,
relatia (4.21):
EG=UGmed= 1,65E'm (4.32)
Expliciti
nd EG=1,65*Ka*2? *p/60*na*? 0= k * na*? 0 (4.33)
amplitu
dinea, din relatiile (4.14), (4.12), (4.4') rezulta:
unde apare constanta:

k=1,65*Ka*2 *p/60 (4.34)
Din linearizarea relatiei (4.31) la curenti de excitatie mici se poate scrie:
? 0=k1*Iex (4.35)
In ceea ce priveste caderea de tensiune interna in alternator, aceasta contine

caderea de tensiune la diode, plus ceea ce cade in infasurarile masinii sincrone. La
curenti mari, prima componenta este constanta, in jur de 2V, pentru ca la orice
moment de timp, sint doua diode in conductie, pe fiecare cazind aproximativ 1V,
indiferent de curent. La turatii mari, aceste tensiuni pot fi neglijate, cu o eroare
sub10%. Ele pot fi neglijate si la mers in gol. In ceea ce priveste caderea de tensiune
in infasurari, trebuie subliniat ca ele functioneaza in curent alternativ, deci trebuie
luata in considerare atit rezistenta, cit si inductivitatea echivalente.
ZG=? RG2 + XG2 (4.36)
Iar reactanta inductiva este:
XG=? e*LG (4.37)
unde pulsatia electrica rezulta din relatia (4.4'):
35
? e =2? *p*na/60 (4.38)
Acest model, descris de ralatiile incercuite nu este foarte exact si va fi folosit mai mult
in rationamente calitative.
4.4. Caracteristicile alternatorului
De multe ori este incomod sa se abordeze functionarea generatorului pornind de la

modelul anterior, scriind ecuatii, incercind rezolvarea intr-un anumit regim dat, etc.
De aceea se prefera o caracterizare globala a alternatorului din punct de vedere al
comportarii pe la borne, mai ales in regim stationar. Apare atunci necesar sa se
prezinte legaturile intre marimile accesibile la borne (v.fig.4.5): tensiunea
generatorului UG, curentul generatorului IG, curentul de excitatie Iex, si turatia
rotorului, na. Daca aceste legaturi sint grafice ele formeaza caracteristicile
alternatorului si sint deosebit de utile in alegerea si verificarea alternatorului. Pe de
alta parte, pentru simplificarea reprezentarii se prefera exprimarea legaturii doar intre
doua marimi, celelalte tinindu-se constante. In acest fel se obtine o curba. Daca sa ia
a treia marime drept parametru se obtine o familie de curbe. Altfel s-ar obtine
suprafete sau familii de suprafete care devin mult mai greoaie de manipulat. In ceea
ce priveste pastrarea constanta a unor marimi, cel mai util este sa se reprezinte chiar
la valoarea nominala din exploatare, astfel incit regimul considerat sa fie aproape de
cel nominal. O parte din caracteristicile ce se vor prezenta in continuare se vor
explica pe baza modelului descris anterior.
4.4.1.Caracteristica de excitatie
Aceasta caracteristica reprezinta dependenta intre tensiunea generatorului si
curentul de excitatie, in gol (IG = 0):
U G ? f ( I ex ) (4.39)
I G ? 0; n ? ct
Alura caracter isticii pentru mai mu l
atte
iitu
sre da in figura 4.9.
Daca se neglijeaza caderea de tensiune pe
UG diode, masina fiind in gol, IG=0, din relatia
n1
(4.31) rezulta ca tensiunea la bornele
n1>n2 n2 generatorului este proportionala cu t.e.m., care
la rindul ei este proportionala (v. 4.33) cu fluxul
de excitatie 0, adica cu inductia magnetica din
Uex=Rex.Iex rotor, B0. Pe de alta parte, curentul din excitatie
UGr1 imprima intensitatea cimpului magnetic, H in
locul unde este creat, adica in rotor. Ca alte
I ex m I ex cuvinte dependenta ceruta se reduce la
36
Fig.4.9.Caracteristica de dependenta 0=f(Iex), sau inca B0=f(H), care de

excitatie fapt reprezinta caracteristica de magnetizare a fierului
din rotor (v.fig.1.3). Datorita
caracteristicii neliniare (histerezis) a fierului din rotor, cimpul magnetic nu este
proportional cu valoarea curentului de excitatie, deci si t.e.m. va depinde neliniar de
curentul de excitatie. Caracteristica se remarca prin doua particularitati principale:
a)saturatia magnetica care face ca la un curent de excitatie mare t.e.m. sa varieze
foarte putin cu acest curent. Curentul insa produce pierderi mari, care duc la
randamente proaste si incalziri ale masinii, fara ca efectul magnetic sa fie
semnificativ. De acea acest regim se evita, limitind curentul de excitatie nominal la
intrarea pe cotul de saturatie (functionare la Iex <Iexm).
b)remanenta magnetica este particularitatea materialelor magnetice de a avea
memorie: nu evolueaza pe aceeasi curba la cresterea si respectiv scaderea cimpului
magnetic. Asta face ca la excitatie zero sa existe un cimp magnetic remanent, deci o
t.e.m. reziduala, UGr. Cimpul remanent si deci t.e.m. depind atit de curba de
magnetizare anterioara, cit si de caracteristica magnetica a fierului de rotor. La
magnetii permanenti cimpul remanent este mare. La rotorul de alternator, mai ales la
cele cu autoexcitare, prin proiectare se alege o remanenta medie, astfel incit sa fie
posibila amorsarea, dar in acelasi timp cimpul remanent sa fie sensibil mai mic decit
cel de excitatie, permitind astfel un reglaj bun al tensiunii alternatorului. Daca
remanenta este mare, cimpul dat de curentul de excitatie nu mai este preponderent
si alternatorul nu mai "asculta" de comanda data de regulatorul de tensiune, care se
face prin curentul de excitatie.
UG 4.4.2.Caracteristica de m
b a)O prima categorie de alternatoare o
a reprezinta cele la care regulatorul de tensiune ce
alimenteaza excitatia este alimentat de la baterie.
La turatii mici, chiar daca generatorul are tensiune
mica, tensiunea la iesire este impusa de baterie si
are valori aproape constante. De aceea
na generatoarele se mai numesc cu excitatie
independenta sau de la baterie. Caracteristicile
Fig.4.10.Caracteristica alternatorului sint caracteristici "naturale" in care de
mers in gol se exclude interventia regulatorului. In cazul de fata conditia ce
se apropie de realitate este
excitatie constanta. Caracteristica reprezinta dependenta intre tensiunea de mers in
gol si turatie, la excitatie constanta:
)
UG f (n IG 0;Iex ct (4.40)
Dependenta se arata in figura 4.10a. Curba reprezinta o dreapta ce trece prin origine.
Intr-adevar, daca masina este in gol, caderea interna este zero, atit pe impedanta
37
interna ZG cit si pe diode, incit din relatia (4.31) tensiunea este egala cu tensiunea
electromotoare, care din relatia (4.33) este proportionala cu turatia.
OBSERVATIE:4.12) Bazat pe aceasta alura, de multe ori in practica se utilizeaza la

motoare diesel traductoare de turatie sub forma unor micro-generatoare sincrone
monofazate. Atit amplitudinea, cit si frecventa lor sint proportionale cu turatie.
Conditia este ca sarcina lor sa fie forte mica, adica rezistenta sa fie mare si ele
sa fie practic in gol. Alte vehicule diesel folosesc drept traductor de turatie motor
tensiunea unei faze a alternatorului. Aplicatia presupune neglijarea patinarii
curelei, iar borna de iesire din alternator se noteaza W. Mai mult, aceasta
tensiune de faza poate fi prelucrata direct de RTE incorporat, livrata la iesirea lui
ca un tren de impulsuri dreptunghiulare cu factor de umplere 1/2 si frecventa
proportionala cu frecventa motorulul termic.
b)O situatie speciala apare la alternatoarele la care regulatorul de tensiune care

alimenteaza excitatia nu este legat la o tensiune constanta, cum ar fi bateria, ci se
alimenteaza direct la o semipunte a alternatorului, prin borna notata (+D). Tensiunea
la aceasta borna nu este influentata de baterie, ci doar de tensiunile electromotoare
din alternator. In acest caz la turatii mici, nu se mai poate mentine ipoteza ca fluxul
de excitatie este constant. Alternatoarele se numesc autoexcitate si au capatat o
larga raspindire. La turatii mici, tensiunea data la borna (+D) este mica, incit
regulatorul este saturat, el dind la iesire cit primeste, deci practic nu exista in circuit si
se poate scrie:
Uex = UG (4.41) In acest caz in circuitul
excitatiei se poate scrie (in medie):
Uex = Rex* Iex (4.42)
Dependenta este o dreapta ce trece prin origine si este prezentata in fig.4.9.
Caracteristica de mers in gol la generatorul cu autoexcitatie se da in figura 4.10b.
Relatiile (4.41), (4.42) si figura (4.9) explica forma sinuoasa a ei si permit construirea
ei pe cale grafica. Ea se poate constitui ca un exercitiu grafic pentru cititor.
OBSERVATII:4.13) La alternatorul cu autoexcitatie o problema importanta este

amorsarea. Initial tensiunea fiind zero nu exista excitatie si daca nu este
excitatie, tensiunea indusa este zero deci si tensiunea la borne. Acest cerc vicios
este intrerupt, daca rotorul are remanenta. Chiar daca nu este excitatie, daca
rotorul se invirte, cimpul remanent duce la aparitia unei tensiuni, care da un
curent de excitatie care da un cimp de excitatie ce se aduna remanentei.
Tensiunea indusa este mai mare, curentul de excitatie creste s.a.m.d. pina cind
tensiunea ajunge la valoarea nominala. Amorsarea se face foarte rapid, cu
constanta de timp a alternatorului care este de zeci de milisecunde. Punctul de
functionare la amorsare se obtine pentru o anumita turatie din relatiile (4.41),
(4.42) si curba din figura (4.9) corespunzatore turatiei date, adica prin
intersectarea in fig.(4.9) a caracteristicii cu dreapta data de relatia (4.42). Daca
38
remanenta este mare, exista un singur punctl de intersectie, la o valoare mare a

tensiunii, apropiata de cea nominala si alternatorul s-a amorsat. Daca remanenta
este foarte slaba exista trei puncte de intersectie, iar cel la care se stabilizeaza
functionarea este cel mai de jos. Tensiunea obtinuta in acest caz este foarte
mica si alternatorul nu se amorseaza.
4.14)Prin proiectare se alege un material de rotor cu o anumita remanenta in
conditiile nominale. Dupa cum am mai spus ea nu poate fi foarte mare, caci ar
compromite reglajul tensiunii. De aceea pentru o amorsare sigura schemele cu
autoexcitare ajuta amorsarea injectind in excitatie un curent suplimentar de
amorsare, de exemplu curentul lampii de semnalizare(v. #5.4).
5.15)Amorsarea este posibila daca rotorul are remanenta. Aceasta presupune ca el a
functionat anterior. Remanenta este anulata fie la rotoarele noi, fie la cele reparate
cind rotorul este scos din alternator, este lovit, incalzit, etc. In aceste cazuri se
recomanda pentru amorsare conectarea pentru scurt timp (cu un fir suplimentar,
exterior) a bornei plus a bateriei la intrarea R.T., sau echivalent, un strap intre
bornele (+B) si (+D) ale alternatorului. Odata alternatorul amorsat, strapul se poate
lua. La urmatoarea pornire rotoul este deja magnetizat si amorsarea este sigura.
4.16) Amorsarea la alternatoare este mai grea decit la dinamuri deoarece
rezistenta totala a excitatiei este mai mare, cuprinzind si puntea redresoare. Asta
face ca panta dreptei de excitatie sa fie mai mare.
4.17)Conditia limita de amorsare este ca dreapta de excitatie sa fie tangenta la
caracteristica de mers in gol din fig.4.9. Asta inseamna o turatie minima, numita
turatia de amorsare, nam. Evident ea trebuie sa fie mai mica decit turatia de mers
in gol, no.
4.4.3. Caracteristica de scurtcircuit

Aceasta caracteristica reflecta dependenta:
IG f (n)
UG 0;Iex ct IexN (4.43)
Ea este prezentata in figura 4.11
I sc[ A ]
pentru alternatorul EP-1111
productie Electroprecizia-Sacele,
Romania si arata urmatoarele:
40
origine iar alternatorul
debiteaza in scurtcircuit chiar de la
inceput;
30 cu
39
na
[ rot/min]
c)la turatii mari curentul se autolimiteaza. Daca alternatorul este

20 facut sa reziste la acest curent, el nu
se poate distruge prin incarcare
excesiva. Acesta este un mare
10 avantaj fata de dinam, la care curentul putea creste oricit, ducind la
distrugerea masinii. Pentru protejarea ei trebuia pus un releu suplimentar, 1
2 3 4 5 6 x1000 care la alternator nu este necesar;
Fig.4.11.Caracteristica de scurtcircuit
d)caracteristica se ridica
repede, iar curentul de excitatie este
cam75% din cel nominal pentru a nu incalzi excesiv masina.
Explicarea formei caracteristicii se poate face plecind de la modelul simplificat al
alternatorului prezentat anterior. Daca se anuleaza tensiunea in relatia (4.31) rezulta
curentul de scurtcircuit:
E
Isc 2 G XG2 (4.44)
RG
in care reactanta inductiva XG depinde de turatia alternatorului, na, conform (4.37).
a)La turatii mici, rezistenta este preponderenta fata de reactanta, incit aceasta din
urma se poate neglija. Rezulta atunci:
Isc EG 2 ? k *n
RGa * 0 ct*na (4.45)
RG
adica la turatii mici, curentul de scurtcircuit este proportional cu turatia.

b)La turatii mari, rezistenta devine neglijabila fata de reactanta si se poate
scrie:
Isc EG2 LkG**n2a * *0p**60na ct (4.46)
XG
adica curentul de scurtcircuit se autolimiteaza.
c)La turatii intermediare, cele doua curbe se racordeaza.
40
I G[ A ]
4.4.4.Caracteristica de mers in
sarcina (de debit)
Caracteristica descrie dependenta :
30 )
IG f (na
20
adica curentul maxim debitat de
generator in functie de turatie, cind
tensiunea la borne si excitatia sint
10 constante si deobicei egale cu valorile
nominale. In figura 4.12 se da
n caracteristica de debit pentru alternatorul
[rot/min] EP-1111. Generatorul nu debiteaza curent
la tensiunea ceruta de la inceput, ci doar
de la turatia no, numita turatie de inceput
de debitare. La alternatoare, no este mai mica decit turatia 1 2 3 4
5 x1000 echivalenta de mers in gol a motorului
Fig.4.12.Caracteristica de debit termic, ngol, incit alternatorul debiteaza si la mers in
gol. Este insa evident ca la
turatii mici, curentul deci si puterea ce pot fi debitate sint mai mici. Daca in acest caz
puterea ceruta este mare (de exemplu este aprinsa faza de drum), alternatorul nu
poate acoperi singur acest consum si o parte a curentului este luata din baterie. In
acest caz, alternatorul nu mai poate mentine tensiunea la borne (de exemplu 14V) si
aceasta scade catre tensiunea bateriei (12,5V). Acest lucru se poate constata in
cazul unei opriri noaptea la stop, cind farurile se "ingalbenesc". La marirea turatiei,
farurile revin la lumina "alba" normala.
OBSERVATII: 4.18) Faptul ca alternatorul nu poate debita cit i se cere este

indicat prin scaderea tensiunii la borne. Acest lucru se poate datora unei
functionari la turatie scazuta, unei alegeri necorespunzatoare a alternatorului, dar
si unui defect in alternator sau in regulatorul de tensiune.
5.19)Regimul de functionare este foarte important pentru functionarea bateriei. Daca
vehiculul merge mult in regim urban, la turatii mici, cu porniri dese, mai ales iarna si
noaptea cind puterea consumatorilor creste, se constata o descarcare progresiva a
bateriei. Asta face obligatorie incarcarea periodica la redresor, dar duce si la un
grad de incarcare mediu mai scazut si la o sulfatare mai accelerata. In acest caz
este nevoie de o marire a puterii alternatorului, eventual si a caracteristicii sale,
astfel ca la turatii mici sa debiteze mai mult.
5.20) Alura caracteristicii de debit este dependenta si de raportul de
transmisie alternator-motor termic(MT). Din punct de vedere electric
41
(baterie si consumatori), ideal ar fi un raport mare de transmisie, astfel

incit no sa fie cit mai mica in raport cu turatia de mers in gol. Limitarea
apare insa la turatii mari, cind trebuie indeplinita conditia ca turatia
alternatorului la turatia maxima a MT sa fie mai mica decit turatia maxima
admisa. Rezulta de aici tendinta de a creste turatia maxima a
alternatoarelor, pe masura cresterii performantelor MT.
5.21) Orice defect intervenit in alternator face ca valoarea maxima a
curentului debitat de acesta sa scada sub valorile indicate de
caracteristica de debit.
5.22) Observatiile anterioare fac ca aceasta caracteristica sa fie cea mai des
utilizata in alegerea si verificarea practica a alternatoarelor.
4.4.5. Caracteristica externa

Aceasta este o alta caracteristica descriind regimul de functionare in sarcina si
exprima dependenta:
U
)
G f (IG n ct (4.48)
a)Pentru alternatoarele cu excitatie independenta, caracteristica are alura din figura

4.13a, in conditia Iex = ct. Ea arata ca la orice sursa de tensiune, adica, pe masura
ce creste curentul de sarcina, tensiunea scade datorita cresterii caderii de tensiune
pe impedanta interna. Plecind de la relatia (4.31), rezulta portiunea liniar cazatoare.
Suplimentar, la curenti mari mai apare si reactia indusului, saturarea masinii si alte
efecte, care fac ca tensiunea sa scada mai mult. Curentii de scurtcircuit la diferite
turatii sint apropiati, conform caracteristicii de scurtcircuit, datorita modificarii
reactantei interne cu turatia.
UG UG
n1<n2< n3
n2
n3
n1
n2
n1
IG IG
ISC1 ISC1 IGm1
a)Excitatie independenta b)Autoexcitatie

Fig.4.13.Caracteristica externa
42
b)La generatorele cu autoexcitatie, (Uex=UG) suplimentar apare si o scadere a

excitatiei datorita scaderii tensiunii la borne, ceea ce face ca la curenti mari
caracteristica sa aiba o portiune instabila, cu intoarcere, ca in figura 4.13b. In acelasi
timp curentul de scurtcircuit scade. Acest lucru determina o protectie mai buna a
alternatorului la accidente (suprasarcini si scurtcircuite). Se mai remarca ca valoarea
maxima a curentului debitat nu este in regim de scurtcircuit.
4.4.6. Caracteristicile de reglaj

Multi consumatori electrici si in primul rind bateria si becurile, necesita o tensiune la
borne constanta, UG=ct. Pe de alta parte se vede din relatiile (4.36), ca tensiunea la
borne UG depinde de turatia alternatorului, na, de curentul debitat IG si de curentul de
excitatie Iex . Din aceste marimi, turatia na si curentul IG nu pot fi controlate, ele
depinzind de regimul de functionare al autovehiculului. Mai mult, ele constituie niste
perturbatii care cauta sa modifice tensiunea la borne. Principala marime de control
posibila ramine curentul de excitatie, Iex. Pentru a obtine o tensiune constanta trebuie
introdus un regulator de tensiune (RT) care impreuna cu alternatorul formeaza un
sistem de reglare automata, dupa cum se va arata in capitolul 5. RT supravegheaza
in permanenta tensiunea alternatorului si actioneaza asupra acestuia pentru a o
mentine constanta, prin intermediul curentului de excitatie. Cum anume trebuie
modifica Iex functie de variatiile turatiei si ale curentului debitat este indicat in
caracteristicile de reglaj dupa cum urmeaza: a)Caracteristica de reglaj functie de
turatie este:
)
Iex f (n UG UGN;IG ct (4.49)
si este aratata in figura 4.14a. Alura este aproximativ o hiperbola si se explica astfel:
daca curentul debitat este constant si tensiunea la borne este constanta, din relatia
(4.31) rezulta ca si t.e.m. este constanta. Tinind cont insa de (4.33) si considerind o
dependenta lineara intre flux si curentul de excitatie, data de relatia (4.35), rezulta
dependenta hipebolica intre Iex si na. Pentru o valoare mai mare a curentului debitat,
IG2>IG1 se obtine o alta hiperbola, deasupra celei initiale.
43
I ex I ex
I exm
I exm
I G2>IG1 n1
n 2>n1
I G1
na IG
a)functie de turatie b)functie de curent

Fig.4.14. Caracteristicile de reglaj
b)Caracteristica de reglaj functie de sarcina este data de dependenta:
)
Iex f (IG UG UGN;n ct (4.50)
si se prezinta in figura 4.14b. Dependenta nu este pur liniara, mai ales la curenti
debitati mari, datorita saturatiei rotorului si mai ales reactiei indusului. Ultimul
fenomen, neglijat la deducerea modelului, pune in evidenta faptul ca daca in stator
apare curent acesta genereaza si el cimp magnetic. Acest cimp care este dat de
toate cele trei faze, se combina cu cimpul inductor rotoric si dau un cimp rezultant,
care este cel ce induce t.e.m. statorice. Cimpul rezultant este mai mic decit cel rotoric
si evident ca scade cu cresterea curentului statoric. El nu mai poate fi neglijat la
curenti statorici mari.
OBSERVATIE: 4.23)Curentul de excitatie (rotoric) are o valoare maxima, data de:
Iexm = UGN / Rex (4.51)
Odata ajuns la aceasta valoare, regulatorul nu mai poate creste suplimentar

curentul de excitatie. Regulatorul se satureaza si actiunea de reglaj inceteaza.
Aceasta se manifesta prin faptul ca alternatorul nu mai poate tine tensiunea la
borne la valoarea nominala, ci ea scade catre tensiunea bateriei. Pe masura ce
tensiunea alternatorului scade, scade si ponderea curentului debitat de el si
creste ponderea curentului debitat de baterie.
CAPITOLUL 4. ALTERNATORUL
44
Din scurta prezentare din capitolul 2, s-a vazut ca deobicei autovehicolul are
conectat in paralel cu bateria un generator electric. Acesta este o masina electrica
rotativa, care transforma in energie electrica o parte din energia mecanica a
motorului termic (M.T.). El functioneaza cind functioneaza si M.T. si trebuie sa
asigure atit alimentarea consumatorilor in cantitate suficienta si la parametrii
adecvati, cit si reincarcarea bateriei. Pina in prezent s-au dezvoltat atit generatoare
de curent continuu (C.C.) cit si de curent alternativ (C.A.). Deoarece deobicei
sistemul de alimentare este in C.C., impus de baterie, generatoarele de C.A. trebuie
sa fie insotite obligatoriu de sisteme de adaptare C.A./C.C. numite generic
redresoare. In privinta tipului de generator de C.A., de departe cel mai utilizat este
generatorul sincron, cu toate ca exista incercari si cu generatoare asincrone, mai
ales in sisteme in care generatorul este utilizat si ca demaror, controlul regimului
facindu-se electronic. De aceea in cele ce urmeaza se va aborda doar solutia masinii
de C.A., numita alternator.
Alternatorul este un sistem complex format in principiu din trei parti: o masina
electrica sincrona, o interfata de adaptare si un element de reglare.
a)Masina electrica poate fi sincrona sau asincrona, prima solutie fiind de departe
cea mai utilizata. Solutia cu masina asincrona este introdusa doar in modele
experimentale si are avantajul unei mai mari robusteti. Ea este convenabila in
situatiile hibride cind se utilizeaza o singura masina electrica (care se stie ca este
reversibila) si ca generator si ca demaror. Partea electronica de comanda este insa
foarte complexa, iar randamentul este mai slab.
In privinta masinii sincrone utilizate, pentru puteri de pina la 3-4kW se utilizeaza o
constructie speciala numita "cu poli in ghiara", care are avantajul simplitatii, robustetii
si al pretului scazut, dar are dezavantajul unor performante mai modeste. Pentru
puteri mai mari, incepe sa se utilizeze solutia clasica cu poli aparenti sau cu poli
inecati. Deoarece marea majoritate a autovehiculelor au generatoare electrice sub
2kW, in continuare se va aborda solutia cu poli in ghiara.
b)Redresorul este o interfata de adaptare intre tensiunea alternativa a masinii si
tensiunea continua a restului sistemului. Schemele de redresare sint variate, cu o
dioda sau cu patru (monofazate), cu sase sau noua diode (trifazate), etc. Cu toate ca
exista si sisteme cu mai mult de trei faze (de exemplu hexafazate), complexitatea lor
crescuta nu se justifica in raport cu performantele usor superioare.
c)Elementul de reglare este necesar indiferent de tipul masinii electrice folosite. La
dinam elementul de reglare avea trei relee, la alternator este un singur releu, iar la
masina asincrona reglarea este foarte complexa si necesita o interfata electronica
adecvata. In prezent dinamul este practic scos din uz, incit toate elementele legate
de el au ramas la tehnologia anilor '60 si nu vor mai fi prezentate. Reglarea masinii
asincrone depaseste in complexitate nivelul acestei prelegeri si nu se va trata aici. In
privinta alternatorului, elementul de reglare este doar un releu regulator de
tensiune (R.T.). Acesta poate fi electromecanic (RTM) sau electronic (RTE). RT are
rolul de a mentine constanta tensiunea la bornele generatorului. Regulatoarele
electromecanice reprzinta tehnologia anilor '70, sint exterioare alternatorlui si sint in
curs de inlocuire la modelele noi, cu regulatoare electronice. RTE sint cvasiunanim
45
raspindite. Datorita gradului mare de integrare si miniaturizare a electronicii ele au

putut fi inglobate chiar in alternator. Cu toate acestea, abordarea lor se va face intr-
un capitol separat.
In ultimele decenii, alternatoarele au inlocuit aproape complect generatoarele de
C.C., numite si dinamuri, datorita unor avantaje ce vor fi tratate in continuare.
4.1. Comparatie intre alternator si dinam
Alternatorul este o masina sincrona ce are excitatia in rotorul alimentat in C.C. care
genereaza un cimp magnetic de excitatie. Prin rotirea lui, in stator apare cimp
variabil, care induce in infasurarile statorice o tensiunea ce este prelucrata
(redresata) si apoi livrata in exterior. Rezulta ca tensiunea si curentul principal sint in
stator, livrabile direct. Dinamul are excitatia in stator si indusul si deci curentul
principal in rotor. Acest curent este tot alternativ, iar pentru redresarea lui dinamul
utilizeaza ansamblul mobil perii-colector. Ca atare alternatorul are urmatoarele
avantaje:
a) are putere masica (raport putere/masa) si volumica (raport putere/volum) mult
mai mare ca la dinam. Aceasta proprietate rezulta si din faptul ca la alternator
curentul principal trece prin statorul asezat la exterior, care se raceste mai bine decit
rotorul interior al dinamului. Comparativ alternatorul are 100-150 W/kg fata de dinam
care are 20-60 W/kg;
b) constructia rotorului este mult mai simpla si mai robusta. Acest lucru reduce
consumul de materiale si manopera si creste turatia maxima, care depaseste
12.000-15.000 rot/min fata de 3.500-7.000 rot/min la dinam. Acest lucru este posibil
si datorita eliminarii colectorului si deci a problemei comutatiei curentului rotoric;
c) are turatie de inceput de debitare mai mica. Asta face ca pe automobil
alternatorul sa debiteze ceva chiar la mers in gol (700rot/min) pe cind dinamul incepe
sa debiteze doar pe la 1000-1200 rot/min. Acest lucru este deosebit de important mai
ales in mers urban, unde turatiile medii sint mici. In cazul alternatorului, bateria va fi
mai mica si va avea un grad mai mare de incarcare, ceea ce ii va mari durata de
viata;
d) comuta in rotor curenti mult mai mici (doar excitatia, nu curentul principal). Ca
urmare periile sint mult mai mici si forta de apasare mai mica si nu apar problemele
comutatiei de la dinam, ceea ce duce la marirea turatiei maxime si inexistenta focului
la colector. De exemplu curentul prin perii la alternator este de 2-3A fata de
30-40A la dinam;
e)are perii mult mai mici, cu forta de apasare mai mica, care calca continuu pe
inele (si nu se muta de pe o lamela pe alta ca la dinam). Acest fapt micsoreaza mult
uzura periilor si a inelelor, reduce necesitatea intretinerii si mareste fiabilitatea si
siguranta in functionare. Ca exemplificare, la alternator forta la perii este in jur de 0,2-
0,35daN fata de 1,6-1,85 daN la dinam, iar durata de viata 200.000 km fata de 30-
50.000 la dinam;
46
f) constructia generala este mai simpla si mai robusta. Se utilizeaza mai putine
materiale si mai putina manopera, ceea ce ieftineste costul alternatorului. In acelasi
timp, fiind mai robust si mai fiabil, reduce si costurile de exploatare;
g)emisiile parazite electromagnetice sint mai mici datorita faptului ca nu exista
scintei la perii. Acest lucru imbunatateste calitatea comunicatiilor radio si diminueaza
masurile de antiparazitare;
h)utilizeaza doar un singur releu regulator, cel de tensiune. Dinamul in schimb are
nevoie de trei relee: unul de tensiune, unul de limitare a curentului maxim si unul
conjunctor-disjunctor care sa deconecteze bateria de la dinam la turatii mici, cind
dinamul ar intra in regim de motor. Rezulta un cistig suplimentar in costul de instalare
si o marire a fiabilitatii in exploatare.
4.2. Constructia alternatorului
Structura unui alternator de putere medie (sub 1kW) cum sint cele utilizate in marea
majoritate a aplicatiilor auto, este prezentata in figura 4.1 si 4.1', la care se vor face
referiri in paragrafele urmatoare.
Regulator de tensiune cu
perii
Punte redresoare
Inele
rotorice
Perii
Rulmenti
Fulie
Port-Perii-separate
47
Fig. 4.1Constructia pe scurt a alternatorului

4.2.1.Constructia masinii sincrone
Masina sincrona este de obicei o masina trifazata cu poli in ghiara. Ea este formata
din: stator, rotor si scuturi si nu are carcasa ca majoritatea altor masini. Rolul
carcasei a fost preluat de scuturi, reducind volumul si masa alternatorlului si usustinid
racirea masinii.
a)Statorul(38) este un circuit electromagnetic si ca urmare are doi constituenti
primcipali: partea de fier si partea de cupru.
a1)Partea de fier este de forma cilindrica realizata din tole de tabla silicioasa si are
rolul de a concentra cimpul magnetic. In cazul de fata, cimpul magnetic este generat
in rotor si transmis in stator. Valoarea la care ajunge inductia magnetica depinde de
mediul prin care se propaga acest cimp magnetic, dupa cum s-a aratat in #1.1/17.
Deoarece scopul principal este marirea inductiei in stator, rezulta ca statorul trebuie
sa aiba cit mai mult fier cu permeabilitatea magnetica, , cit mai mare. Fierul se
dispune strict prin locurile unde trebuie adus cimp magnetic pentru a nu ingreuna
inutil masina. Cu cit fierul are performante mai bune, volumul sau scade. Pe de alta
parte in acest fier apar pierderi care pe de o parte micsoreaza randamentul masinii si
pe de alta parte, incalzind masina limiteaza puterea maxima pe care aceasta o poate
da. Pierderile in fier sint de doua feluri:
-pierderi prin curenti turbionari (Foucault) . Acesti curenti apar in corpurile
masive conductoare asezate in cimpuri magnetice variabile. Aceste cimpuri induc
tensiuni electromotoare, iar corpul fiind conductor tensiunile genereaza curenti, care
incalzesc fierul si produc pierderi. Pentru limitarea lor se folosesc tole. Acestea sint
ca niste felii realizate din tabla stantata, izolata cu lac sau cu oxid de fier. Prin
asamblarea acestor felii, rezulta statorul sub forma cilindrica. Tolele fiind subtiri,
suprafata in care apare cimpul e mica, deci fluxul magnetic scade, la aceeasi
inductie, deci scad tensiunile induse si deci curentii turbionari. Tot pentru limitarea
curentilor se mareste rezistivitatea tolelor, introducind citeva procente de siliciu in
tabla. Valoarea puterii specifice (pe unitatea de masa) pierduta prin curenti turbionari
este: pf = f * f 2 * B2max (4.1)
unde f este un coeficient de material, f este frecventa

cimpului alternativ, iar Bmax inductia maxima;
-pierderi prin histerezis. Pentru a concentra cit mai
tare cimpul magnetic si a avea dispersie cit mai mica,
tabla trebuie sa aiba
Fig.4.2. Portiune de tola stator permeabilitate magnetica cit mai mare. Inerent insa
are si un histerezis, ca in figura 1.3. Marimea acestui histerezis se masoara prin aria
notata Sh dintre curba crescatoare si descrescatoare a caracteristicii prezentate.
Pierderile specifice prin histerezis sint date de :
ph = h * f * B2 (4.2)
unde h este un coeficient de material.
48
Fig.4.1'.Constructia alternatorului Electroprecizia EP-1150
1-Saiba Grover; 2-Rondela; 3-Piulita; 4- Rondela; 5-Bucsa izolanta; 6- Bucsa; 7Saiba

Grover; 8-Rondela; 9- Piulita ;10-Capac; 11- Saiba Grover; 12-Surub; 13Rondela; 14-
Surub; 15-Tija de fixare; 16- Saiba Grover; 17-Fulie; 18- Saiba Grover; 19- Piulita;
20-Pana disc; 21- Rondela; 22-Rotor; 23-Rulment; 24,25- Piulita; 26Placuta; 27-
Placa suport; 28-Surub; 29- Piulita; 30-Rondela; 31--Surub; 32-Bucsa izolanta; 33-
Placuta; 34-Semipunte diode negative; 35-Semipunte diode pozitive; 36-Garnitura;
37-Scut colector; 38-Stator; 39-Scut tractiune; 40-Rulment; 41-Capac rulment; 42-
Ventilator; 43-Perie masa; 44-Surub; 45-Portperie; 46-Perie excitatie;
47-Condensator; 48-Fisa plata; 49-Izolatie borna; 50-Izolatie surub; 51--Surub
Tolele de stator au aproximativ 0,5mm grosime, sint obtinute prin stantare din tabla
siliciasa (1-4% Si) izolata la suprafata cu lac sau cu oxid (da un strat mai subtire ce
asigura un factor de umplere mai mare). Ele sint sub forma unor inele si dupa
impachetare formeaza un cilindru gol, cu golul tot cilindric, concentric cu primul.
Pentru regidizare tolele se sudeaza prin niste cordoane exterioare (2-3) paralele cu
generatoarea. La exterior cilindrul statoric are 3-4 santuri axiale in care intra
suruburile de prindere a scuturilor. La interior, exista deasemenea niste canale
axiale (24-36) numite crestaturi. Crestaturile pot fi inchise(a), seminchise(b) sau
deschise(c), ca in figura 4.2, dupa cum nu comunica la exterior, comunica printr-un
49
istm sau comunica direct. Este de remarcat la stator lungimea mica a sa fata de
diametru.
a2)Partea de cupru este formata din infasurarile statorului care intra in crestaturile
acestuia. Infasurarile sint de curent alternativ si sint facute din sirma rotunda de
cupru, emailata. Grosimea sirmei este functie de curentul prin infasurare si este in jur
de 1mm (v.tabelul 4.1.). Infasurarile sint de obicei in numar de trei (generatorul este
trifazat), sint identice si dispuse simetric pe periferia interioara a statorului, cu un
decalaj geometric de =360o/(3p), unde p este numarul de perechi de poli. Fiecare
infasurare este constituita din bobine, iar acestea din spire.
Spira este o bucla din sirma care pleaca pe un traseu si se reintoarce in acelasi
loc.
Bobina este formata din manunchiuri de spire dispuse in aceeasi crestatura la
ducere si aceeasi crestatura de intoarcere.
Bobinele aceleasi faze sint dispuse in crestaturi diferite si sint inseriate. Fiecare faza
este pe un strat. Pentru protejarea conductoarelor de peretii crestaturii, aceastia se
tapeteaza cu o izolatie de crestatura, realizata din lac, hirtie, hostafan, etc. Pentru
rigidizare bobinele de pe stratul interior se impaneaza din loc in loc cu hirtie sau
baghete de polietilena. Apoi de obicei, tot statorul se impregneaza in lac termorigid,
care creste rezistenta mecanica si la strapungere electrica. In exterior capetele
infasurarile se pot lega in stea sau in triunghi (v. fig.4.3).
In cazul legaturii stea se leaga sfirsitul fazalor impreuna si formeaza neutrul iar
inceputurile fazelor se conecteaza la redresor. Deci statorul are la iesire trei grupuri
de un fir si un grup de trei fire). Neutrul poate sa fie accsesibil in exteriorul
generatorului sau nu functie de schema electrica utilizata. Conexiunea se utilizeaza
la alternatoare care au turatia de inceput de
debitare mica. Y Y
In cazul conexiunii triunghi se leaga X
inceputul unei faze cu sfirsitul celei
anterioare si se leaga la redresor. Rezulta ca
aici exista la iesire trei grupuri de cite 2 fire. X Z
Z
alternatoare ce debiteaza curenti mari. Se vede ca Triunghi Stea
indiferent de conexiune, statorul are trei iesiri care (eng.-delta) (eng.-Y) Co
se concteza la cele trei intrari alternative ale
Fig.4.3. Conexiuni trifazate ne
interfetei de adaptare (puntii redresoare).
xiu
ne
a se utilizeaza la
50
Fig.4.4a Rotor cu poli gheara
b)Rotorul (22) este prezentat separat in figura 4.4a. El este realizat din doua piese
polare (roti polare) din fonta turnata, prinse pe un ax. Rotorul este coaxial cu statorul
si interior lui. Distanta intre rotor si stator masurata pe directie radiala se numeste
intrefier si are valori sub 1mm. Fiecare piesa polara rotorica are o serie de prelungiri,
frinte la 90o fata de directia radiala. Ele seamana cu niste ghiare care se intrepatrund
cu ghiarele celeilalte piese polare. Ghiarele formeaza polii de excitatie si dau si
denumirea tipului masinii electrice. Polii sint astfel in numar par, incit se introduce
notiunea de numar de perechi de poli, notata p . Numarul polilor creste odata cu
puterea masinii. Piesele polare inchid in interior infasurarea de excitatie (v.fig.4.4b).
Aceasta este o bobina concentrata (spire multe concentrice, toate una peste alta)
bobinata din sirma de cupru emailat mai subtire decit sirma de stator (v.tabel 4.1).
Bobina este pusa pe o carcasa izolatoare ca ata pe mosor. Capetele infasurarii
rotorice se conecteaza la doua inele din cupru solidare cu axul rotorului, izolate atit
intre ele cit si fata de ax. De obicei pentru cresterea rigiditatii mecanice si electrice,
infasurarea se impregneaza. Pe axul rotorului, in partea opusa inelelor se prinde cu
pana fulia(17) de antrenare a alternatorului si solidar cu aceasta un ventilator(42).
Tabel 4.1. Date constructive ale unor alternatoare

Date constructive EP-1111 G-211 URSS K1-14 Lucas-500 ART-110
Rom. BOSCH Anglia Italia
Diametru exterior stator 127,2 126 128 110
[m m ]
51
Diametru interior stator 88,7 89,7 95

[m m ]
Lungime stator [mm] 22 18 33
Numar poli (2p) 12 12 12 8 4
Numar crestaturi 36 36 36 24 24
Infasurare Numar cond. 24 20 12 12
stator pe crestatura
? [m m ] 1 ,0 0,65 1 ,2 1,25
R/faza[? ] la 0,25 0,12 0,13 0,13 0,11
200C
Infas. Nr. spire 490 485 640
rotor ? [m m ] 0,65 0,65
R [? ] la 200C 4 ,6 4 ,3 4 ,2 4 ,2 3 ,1
Forta arc perie[daN] 0,25 0,44 0,24

Lungime minima perie 6 7
[m m ]
OBSERVATIE:4.1)Rotorul este facut din piese masive pentru ca nu este parcurs de

cimpuri magnetice alternative (cimpul este generat chiar de rotor si este constant
in raport cu rotorul). Aceasta da o robustete deosebita rotorului, care poate sa
atinga 15-20.000 rot/min. Sirma este mai subtire decit la stator deoarece curentul
este cu un ordin mai mic.
c) Scuturile sint in numar de doua, nu sint identice si au atit rol de sustinere cit si un
rol electric. Ele contin lagarele de sustinere a rotorului. Acestea sint de obicei
rulmenti capsulati si nu necesita intretinere (ungere).
Scutul dinspre inele(37) mai are suplimentar rolul de a sustine ansamblul perii-
portperii. Periile sint doua elemente de forma paralelipipedica care transmit un curent
din statorul fix catre rotorul mobil. Ele sint confectionate dintr-un material sinterizat pe
baza de grafit. Ele au o directie radiala fata de rotor si calca cu un capat pe inele.
Periile au un singur grad de libertate si anume pe directie radiala si sint apasate pe
inele de doua arcuri. In acest fel se asigura un contact electric permanent bun intre
perii si inele, indiferent de abaterile de circularitate ale inelelor, de impreciziile de
pozitionare a rotorului, de uzuri, etc. Periile pot culisa in niste lacasuri izolate intre ele
si fata de carcasa (de obicei din plastic ) ce se numesc portperii. Constructiile
moderne utilizeaza ansamblul perii-portperii ca un singur reper, sub forma capsulata,
ce se inlocuieste cu totul la nevoie. Mai mult, sint si constructii ce au inglobat in port-
perii si regulatorul electronic de tensiune, RTE. Una dintre perii se conecteaza la
regulatorul de tensiune (fie ca este inglobat in alternator, fie ca este exterior lui).
Cealalta perie se conecteaza la un potential fix: la masa, ca la autoturismele Dacia
52
1300 sau la (+) ca la Oltcit sau majoritatea autoturismelor moderne. In general

sistemele cu regulator electronic folosesc ultima conexiune.
OBSERVATII:4.2)Faptul ca o perie se conecteaza mereu la RT a determinat

inglobarea acestuia in port-periile alternatorului. In acest fel se elimina conexiuni
exterioare, cu posibilitati de conectare gresita, se face economie de cablu si se
simplifica montajul si reparatiile.
4.3)Pentru a creste curentul in excitatie, regulatoarele sistemelor cu o perie la
masa dau la iesirea DF, (V+), pe cind cele cu o perie la (V+), pentru a creste
curentul pun iesirea DF la masa. Deoarece tranzistorul de iesire, de putere, este
de obicei n-p-n la regulatoarele electronice este mai comoda punerea iesirii la
masa, avind o perie conectata permanent la (V+).
Celalalt scut(39), dinspre tractiune, este mai robust si are si rol de prindere mecanica
a alternatorului pe motor. Aceasta de obicei se face in doua puncte: unul numai cu rol
de sustinere, iar al doilea avind si rol de intindere a curelei de antrenare a
alternatorului. Antrenarea se face de obicei prin curea trapezoidala sau dintata in
doua sau trei puncte. Antrenarea se face de la arborele cotit, iar la multe constructii
aceasta curea antreneaza si pompa de apa. Cureaua trebuie sa fie intinsa suficient.
O curea prea slaba duce la patinare, uzarea curelei si limitarea cuplului de transmis.
O curea prea intinsa duce la suprasolicitarea lagarelor si distrugerea lor prematura.
Intinderea curelei se da sub forma sagetii ei la o anumita apasare, iar reglajul se face
prin deplasarea surubului de intindere.
4.2.2.Constructia interfetei de adaptare (redresor)

Redresorul este de multe ori sub forma unei punti redresoare cu diode cu siliciu,
avind schema din fig. 4.5. Din punct de vedere constructiv, exista mai multe forme de
punti trifazate.
Fig.4.5.Schema alternator
Un tip constructiv utilizeaza puntea formata din doua subansamble semicirculare a

cite trei diode fiecare. Fiecare semipunte este formata dintr-o placa metalica
semicirculara, cu rol de radiator. Pe aceasta placa se prind cele trei diode.(v.fig.4.1)
Din schema se observa ca trei diode au anodul
comun si trei catodul comun, constituind chiar
bornele de iesire. Asta implica ca o placa face
punerea in comun a trei diode prin catozii lor, alta
prin anozii celorlalte trei diode. Acest lucru
53
determina ca cele doua placi portdiode sa nu fie interschimbabile: una este de plus,
alta de masa. Port-dioda face si racirea diodei si conexiunea electrica. O conexiune
slaba intre dioda si port-dioda duce la racirea defectuoasa a diodei si la un contact
electric prost ce se incalzeste suplimentar cind trece curent prin el, iar in final
distruge dioda. Se mai observa ca diodele dintr-un grup sint diferite de cele din
grupul celalat, unele sint cu anodul la carcasa si altele cu catodul la carcasa. Chiar
daca au acelasi tip (ex. RA 220) ele se deosebesc fie prin culoarea marcajului, fie
prin litera R ce insoteste indicativul uneia dintre categorii. De multe ori unul dintre
radiatore( cel negativ in majoritatea cazurilor) face contact electric cu scuturile si deci
cu masa vehiculului( in cazul automobilelor cu minusul la masa).
Alte constructii utilizeaza acelasi fel de diode (ex. RAG 215). Acestea fac contact cu
radiatorul prin stringere sau prin lipire, cum este cazul puntilor 45PT2 respectiv
50PT2. In prima situatie trebuie controlata forta de stringere pentru a nu distruge
dioda si pentru a asigura un bun contact termic si electric cu radiatorul. Deasemenea
pentru imbunatatirea contactului dioda-radiator se face o prelucrare fina a
suprafetelor(dioda, radiator, contacte) si se ung aceste suprafete inainte de
asamblare cu un strat fin de vaselina siliconica. La oricare din aceste constructii,
puntea trifazata se conecteaza cu cele trei intrari la fazele statorice ale generatorului
( v.fig.4.5). Una din bornele de iesire ale puntii se pune la masa (de obicei minusul,
notat D-), iar cealalta borna de iesire a puntii este izolata fata de masa se noteaza
+B si este alta borna de iesire.
Exista scheme de conectare care pot avea si alt numar de diode. La Bosch (v.cap.6)
mai exista 3 diode, de curent mult mai mic, deci mai mici, care se leaga cu anozii la
cele trei intrari alternative si au catozii impreuna la borna notata +D, folosita la
alimentarea RTE, etc. Tabelul 4.2 exemplifica principalele redresoare auto din
productia romaneasca si marimile lor caracteristice.
Tabelul 4.2.Caracteristicile redresoarelor pe alternatoare romanesti

Dispozitivul redresor Dioda Dioda Punte Punte
RA220 RAG215 45PT2 60PT2
Tensiunea inversa, URRM [V] 200 200 200 200
Curent mediu redresat, IFAV [A] 20 15 - -
0
IFAV [A] la 6000rot/min (TA=80 C) - - 45 60
0
la 6000rot/min (TA=80 C) - - 35 45
4.2.3. Regulatorul de tensiune

Acest subiect va fi tratat in capitolul 5 in extenso.
4.3.Principiul de functionare al alternatorului
54
Fig.4.6. Forme de unda alternator
Masina electrica are doua parti mari functionale: statorul si rotorul. Rotorul are rolul
de a genera un cimp magnetic, de aceea se mai cheama si excitatie sau inductor.
55
Cimpul se poate genera cu magneti permanenti, dar cel mai frecvent cu o infasurare
parcursa de curent continuu. Pentru a se alimenta aceasta infasurare mobila din
statorul fix, se folosesc un sistem de 2 inele rotorice de cuprun pe care calca
permanent 2 perii de grafit montate in scuturile de linga stator.Cimpul magnetic
rotoric, trece in stator deoarece distanta dintre ele numita intrefier, este foarte mica.
In stator cimpul trece prin cele 3 infasurari statorice, decalate cu 1200 si se reintoarec
in rotor, stiut fiind ca liniile de cimp magnetic sunt linii inchise. Daca rotorul sta,
cimpul in stator este constant. Daca rotorul se misca, cimpul in stator devine variabil
si induce in cele 3 infasurari statorice, A, B, C, tensiuni electromotoare alternative
sinusoidale. Deoarece aceste infasurari sunt decalate cu 1200 (2π/2rad), intre cele 3
tensiuni sinusoidale apre un defazaj in timp de 1200 (2π/3rad), ca in relatiile 4.3-4.5 si
fig.4.6.
uA = Vpeak*sin (ωt) (4.3) uB =

Vpeak *sin (ωt+2π/3) (4.4) uC = Vpeak *sin
(ωt+4π/3) (4.5)
-Amplitudinea acestor tensiuni este aceeasi la toate fazele, V peak, si este

proportionala cu turatia alternatorului, na, cu numarul de perechi de poli, p si cu
marimea cimpului de excitatie, ϕE.
-Pulsatia ω a tensiunii de alimentare este proportionala cu p si cu turatia rotorului, na.
Deoarece aceste tensiuni sunt alternative, ele sunt redresate intr-un redresor trifazat.
Redresorul obisnuit are 6 diode in montaj punte trifazata (full wave rectification) ca in
fig.4.5, si se obtine in final o tensiune continua dar nu neteda, cu 6 pulsuri suprapuse
peste o componenta continua. Aceasta tensiune se trimite la borna de iesire notata
+B (sau 30), care este legata cu borna bateriei (“Battery terminal” in fig.4.5). Cealalta
borna de iesire a alternatorului se leaga la masa vehiculului si se noteaza –B (sau
31). Valoarea medie a acestei tensiuni, care este si componenta continua, este cea
care transmite energia activa catre consumatori si este dependenta de campul de
excitatie rotoric si de turatia alternatorului. Componenta alternativa a tensiunii
alternatorului este deobicei atenuata de baterie. Ea nu influenteaza becurile cu
incandescenta, motoarele, incalzitoarele, etc, dar poate influenta modulele
electronice, calculatoarele, aparatele de radio, comunicatiile, etc. De aceea aceste
module au deobicei filtre care curata aceasta componenta alternativa.
OBSERVATII:
-OA4.1. Borna –B se mai noteaza cu 31 si este pusa la masa metalica a
alternatorului si prin suportii de prindere a motorului si caroseriei.
-OA4.2. Tensiunea finala intre +B si masa este continua, dar nu este neteda. Orice
montaj ce redreseaza tensiuni alternative produce niste pulsatii in tensiunea
redresata. Aceste pulsatii produc armonici, care sunt in spectrul audibil si pot
produce paraziti in diferite componente ale sistemului electric. Un exemplu este
aparatul radio, care amplifica aceste armonici si le trimite in difuzoare, creind un
zgomot foarte neplacut, proportional cu turatia motorului. De aceea, aceste armonici
56
trebuiesc filtrate. Un bun filtru este bateria de acumulatorare, dar nu este suficient.
De obicei, pe intrarea diferitelor elemente electrice sensibile (radio-casetofoane, statii
emisie/receptie, sisteme de comunicatie GSM, etc) se pun filtre facute din bobine (in
serie) si condensatoare (in paralel), in unul sau mai multe etaje de filtrare. -OA4.3.
Orice defect in functionarea alternatorului, se traduce in alterarea formei tensiunii de
iesire. Ca atare multe metode de diagnosticare urmaresc aceasta tensiune pentru a
depista defecte.
-OA4.4. Deoarece tensiunea alternatorului trebuie sa fie constanta, dar turatia lui si
sarcina variaza, este absolut necesara prezenta unui element de reglaj numit
regulator de tensiune. Acesta preia tensiune de la borna +B direct sau indirect prin
cheia de contact, si livreaza o tensiune variabila pe excitatie, astfel incit sa se
produca un cimp variabil, care sa tina tensiunea generatorului constanta. Pentru
minimizarea legaturii dintre regulator si periile ce alimenteaza rotorul, de cele mai
multe ori periile sunt integrate in regulatorul de tensiune.
-OA4.5. In rezumat, un alternator functional trebuie sa dea tensiune cu doua conditii:
sa aiba turatie si sa aiba excitatie. Prima este data de motorul termic si transmisa de
cureaua de antrenare, iar a doua este data de regulatorul de tensiune, cel ce
alimenteaza excitatia alternatorului.
Application Specification
AMPSEAL* Automotive
Plug Connector and Header Assembly
114-16016
08 MAR16 RevM
08 MAR16 RevM
NO T E
All numerical values are in metric units [with U.S. customary units in brackets]. Dimensions are
in millimeters. Unless otherwise specified, dimensions have a tolerance of ±0.13 mm and
angles have a tolerance of ±2°. Figures and illustrations are for identification only and are not
drawn to scale.
1. INTRODUCTION
This specification covers the requirements for application of the AMPSEAL automotive plug connector
and header assembly. The plug will accept multiple socket contacts. All plugs and headers are color
coded as a positive mating feature.
When corresponding with TE Connectivity Personnel, use the terminology provided in this
specification to facilitate inquiries for information. Basic terms and features of this product are provided
in Figure 1.
57
Assembly Colors Mechanically Keyed Header Assembly

to mate Only with Identical Colors
Mating Seal
Plug Connector
Retention Leg
Wedge Lock
Housing
Figure 1
2. REFERENCE MATERIAL
2.1. Revision Summary

• Updated document to corporate requirements
• Changed hole dimension in Figure 10
• Changed screw type in Paragraph 3.6.B
2.2. Customer Assistance
Reference Product Base Part Number 770520 and Product Code J561 are representative numbers
that identify the AMPSEAL automotive plug connector and header assembly. Use of these numbers
will identify the product line and help you to obtain product and tooling information. Such information
can be obtained through a local TE Representative, by visiting our website at www.te.com, or by
calling PRODUCT INFORMATION or the TOOLING ASSISTANCE CENTER at the numbers at the
bottom of this page.
2.3. Drawings
Customer Drawings for product part numbers are available from the service network. If there is a
conflict between the information contained in the Customer Drawings and this specification or with any
other technical documentation supplied, the information contained in the Customer Drawings takes
priority.
© 2016 TE Connectivity family of companies PRODUCT INFORMATION 1-800-522-6752 This controlled document is subject to change. 1 of 9
All Rights Reserved For latest revision and Regional Customer Service,
*Trademark visit our website at www.te.com.
TE Connectivity, TE connectivity (logo), and TE (logo) are trademarks. Other logos, product, and/or company names may be trademarks of their
respective owners.
2.4. Specifications
This product meets or exceeds the requirements outlined in specification ISO/CD 8092/2.
58
2.5. Instructional Material

The following instruction sheets (408-series) are supporting documents available to assist with product
assembly and tool setup and operation.
Document Document Title
408-3229 AMPSEAL Automotive Plug Assemblies 776268-[ ], 776273-[ ],
770680-[ ], and 776164-[ ]
408-9592 Hand Crimping Tool 58440-1
408-9999 PRO-CRIMPER* III Hand Tool Assembly 58529-1 with Die Assembly 58529-2
408-8040 Heavy Duty Miniature Quick-Change Applicators with Mechanical Feed System
3. REQUIREMENTS
3.1. Safety
Do not stack product shipping containers so high that the containers buckle or deform.
3.2. Storage
A. Ultraviolet Light
Prolonged exposure to ultraviolet light may deteriorate the chemical composition used in the
product material.
B. Shelf Life
The product should remain in the shipping containers until ready for use to prevent deformation
to components. The product should be used on a first in, first out basis to avoid storage
contamination that could adversely affect performance.
C. Chemical Exposure
Do not store product near any chemical listed below as they may cause stress corrosion cracking
in the material.
Alkalies Ammonia Citrates Phosphates Citrates Sulfur Compounds
Amines Carbonates Nitrites Sulfur Nitrites Tartrates
3.3. Wire
A. Wire Selection
The contact will accept wire ranging in size from 20 to 16 AWG and 1.5 mm². Wire insulation
diameter shall be a minimum dimension of 1.7 mm and a maximum dimension of 2.7 mm.
B. Wire Preparation
Wire strip length shall be 5.1 ±0.4 mm. Reasonable care shall be taken during the stripping
operation to ensure the conductor is not nicked, scraped, or cut.
3.4. Crimped Contact
A. Crimping
The contacts shall be crimped in accordance with the material packaged with the tooling; refer to
the charts in Figure 2.
CAUTION
Contacts are available in loose piece form for hand tool crimping. Do not cut strip form
59
(reeled) contacts into loose piece form. This will produce burrs on the cutoff tab which will damage the
wire seal in the plug.
B. Inspection
Inspect crimped contacts for conditions shown in Figure 2.
Wire Strand Ends Must Be Visible in this Area Wire Barrel Shall be Close
Sdeaam
t
with No Strands Protruding or Showing
Ends of Insulation Barrel Must be Wrapped

Wire Strands and Insulation Shall Both be Visible Around Wire InsulatLioenaving No Sharp
Points to Damage Rubber Wire Seal
0.25Max to 0.13 Min
Front Bellmouth 0.13-0.75Rear Bellmouth
0.25Max Cutoff Tab
WIRE WIRE BARREL INSULATION BARREL
SIZE STRIP CRIMP CRIMP CRIMP

INSULATION CRIMP
LENGTH WIDTH HEIGHT WIDTH
mm2 AWG DIA RANGE ±0.4
HEIGHT
(NOMIAL) (MAX) ±0.1
0 .5 20 1.17±0.05
0 .8 18 1.27±0.05
1.7-2.7
1 --- 5 .1 1.28±0.05 2 .0 3 3 .2 3 .1
1 .4 16 1.40±0.05
1 .5 --- 2.2-2.4 1.40±0.05

Figure 2
NOTE
Wire stripping tool jaws may leave corrugated indentations on the surface of the wire
insulation. This is especially severe with cross-linked polyethylene (high temperature)
insulation. If these indentations occur at the location of the wire seal, leakage may result. Insulation
surface within 26 mm from the tip of the contact must be smooth and free of residual
indentations.
CAUTION
It is important in any application that the far end of the cable be sealed or otherwise isolated
from the environment and that the insulation is not cut or damaged.
CAUTION
Care shall be taken to ensure that the wire insulation is not cut or broken during the crimping
operation and to ensure that the insulation is not crimped into the wire barrel.
60
C. Further Processing
Care must be taken when transporting, storing, or further processing the crimped contacts and
wires that any damage or soiling of the contact body or crimped area is avoided. When
processing the end of the wire or anywhere along the wire, damage or impairment of the crimped
contact must be avoided.
For a twisting operation after crimping or mounting a contact to its housing, the twist must end at
least 35 mm away from the contact. Additional care must be taken during or after the twisting
operation to avoid any pulling force to the contact or crimped area that may affect the function of
the connector.
TE has not tested, nor otherwise verified, contact performance after processing of the connected wire by ultrasonic welding.
TE does not make any representation or warranty, expressed or implied, and disclaims any and all liability, on any legal basis
whatsoever, for contact performance after ultrasonic welding of the connected wire. Customer takes sole responsibility for the
evaluation, application, and use of contacts in such circumstances.
3.5. Plug Connector
A. Assembly
Before starting assembly, the wedge lock must be in the open, or as-shipped, position. Refer to
Figure 3.
Contact (Partially Inserted)WireSeal Retention Fingers
Diaphragm Wedge Lock (Shown in Open Position)

Mating Seal
Figure 3
The plug must be assembled as follows:

1. To insert a contact, push it straight into the appropriate circuit cavity as far as it will go (see
Figure 4).
2. Pull back on the contact wire with a force of 4.45 or 8.9 N [1 or 2 lb-force] to be sure the
retention fingers are holding the contact (see Figure 4).
Retention Fingers
Holding Contact
Pull Back on Wire
61
Figure 4
3. After all required contacts have been inserted, the wedge lock must be closed to its locked
position.
Release the locking latches by squeezing them inward (see Figure 5).
Squeeze Locking Latches to

Seat Wedge Lock (Both Sides)
Figure 5
4. Slide the wedge lock into the housing until it is flush with the housing (see Figure 6).
Wedge Lock Flush with Housing
Figure 6
B. Disassembly
The plug must be disassembled (contacts removed) as follows (refer to Figure 7):
1. Insert a 4.8-mm wide screwdriver blade between the mating seal and one of the red wedge
lock tabs.
2. Pry open the wedge lock to the open (as shipped) position.
3. While rotating the wire back and forth over a half turn (one-quarter turn in each direction),
gently pull the wire until the contact is removed.
62
NO T E
The wedge lock should never be removed from the housing for insertion or removal of the contacts.
Wedge Lock Tab
Figure 7
C. Seal Plug
All circuits are sealed by a diaphragm in the rubber wire seal. During plug assembly, the
diaphragm is pierced as the contact passes through it. Unused circuit cavities, unless
accidentally perforated, will remain sealed. Seal plug 770678-1 is designed to keep out
contaminants if diaphragm is pierced. Insert seal plug, large end first, into the circuit cavity as
far as it will go. An insertion tool is not required for this procedure as shown in Figure 8.
Seal Plug
Figure 8
D. Circuit Testing
The wedge lock has slotted openings in the forward, or mating end. These slots accommodate
circuit test tabs that are approximately 3.3 x 0.6 mm, which prevent damage to the header. For
circuit testing in the field, use a flat probe such as a pocket knife blade. Do not use a sharp point
such as an ice pick.
E. Application
Refer to Figure 9 for the opening size that will clear a completed plug assembly.
CONTACT ASSEMBLY OPENING SIZE
3 5 P o s i ti o n Ø66 mm
8 P o s i ti o n Ø40 mm
Figure 9
63
F. Service Voltage Reading

CAUTION
Do not pierce wire insulation to take voltage readings.
It has been common practice in electrical troubleshooting to probe wires by piercing the insulation
with a sharp point. This practice should be discouraged when dealing with the AMPSEAL plug or
any other sealed connector system. The resulting pinholes in the insulation will allow moisture to
invade the system by traveling along the wire strands. This nullifies the effectiveness of the
connector seals and could result in system failure.
3.6. Header Assembly
A. Printed Circuit (PC) Board

The suggested pc board layout requirements shall be as shown in Figure 10. The pc board
thickness shall be 1.57 mm.
The header assembly is designed to be compatible with any standard wave soldering process,
which uses tin solder. However, there must be no interruptions of the conveyer carrying the pc
boards through the solder bath.
CAUTION
Care MUST be taken not to leave the AMPSEALexhpeoasdeedrsdirectly to the solder flow during an interruption. Any
headers exposed to the solder flow longer than the normal soldering cycle must be rejected and replaced.
Ø1.75±0.1 After Plating
X Places
2 Places
(Righ-tAngle Heade
Ornly)
Y Places
Z
Figure 10 (cont’d)
CONNECTOR SIZE X Y Z
8-Position 8 2 2 0 .6 0
14-Position 14 4 2 8 .9 5
23-Position 23 7 4 1 .0
35-Position 35 11 5 7 .0
Figure 10 (end)
64
B. Panel Mounting
Panel mounting cutout requirements shall be as shown in Figure 11. The panel thickness shall be
2-5 mm for proper assembly clearance. Panel sealing surface shall be in accordance with ISO
1302.
CONNECTOR SIZE A B C
8-Position 2 7 .4 3 0 .4 24.5-24.0
14-Position 3 5 .4 3 8 .4 32.5-32.0
23-Position 4 7 .4 5 0 .4 44.5-44.0
35-Position 6 3 .4 6 6 .4 60.6-60.0
Figure 11
The header assembly is designed to be fastened to the enclosure by four #3 self-tapping thread-
forming screws, such as the DELTA-PT, or metric equivalent. The screw length will depend on the
panel thickness. Torque the screws to 0.6 to 0.8 N●m. See Figure 12.
Header assemblies will be provided both with and without a Dispensed-In-Place gasket bonded to the
flange. For sealing a bare flange to an enclosure, a loose piece gasket will be required. The customer
will be responsible for the design and performance of the gasket.
4. QUALIFICATIONS
AMPSEAL automotive plug connectors are Listed in Underwriters Laboratories Inc. (UL) File E28476
and Certified in CSA International File LR7189.
65
5. TOOLING
Tooling and instruction material for this product are listed in Figure 13. Loose-piece contacts are
designed to be crimped with a TE hand tool. Strip-form contacts are designed to be crimped with a
miniature applicator used in a semi-automatic or automatic machine. Refer to Instruction Sheet 408-
3229 for contact insertion and extraction.
Quick-change Mi-ni
Typical Hand Crimping Tools
4.8 mm Applicator 5673-233
58440-1 (408-9592)
(408-8040)
58529-1 (408-9999)
Fla-tBlade Screwdriver
Figure 12
6. VISUAL AID
The illustration below shows a typical application of this product. This illustration should be used by
production personnel to ensure a correctly applied product. Applications which do not appear correct
should be inspected using the information in the preceding pages of this specification and in the
instructional material shipped with the product or tooling.
66
WIRE STRANDS MUST BE

VISIBLE IN THIS AREA
WIRE STRANDS ANDUILNA

STION
MUST BOTH BE VISIB
INLE
THIS AREA
CUTOFF TAB MUST B

ISEIBVLE
LOCKING
LATCH MUST
SCREWDRIVER SLOT T MUS BE SECURELY
LIFT LATCH FOR UNIM
NAGT FASTENED FOR MATING
PLUG AND HEADER MB UEST

IDENTICAL COLOR R
INDO
ER TO MATE
FIGURE 14. VISUAL AID
2: GENERALITATI. ELEMENTE DE CONEXIUNE, COMUTATIE SI PROTECTIE
2.5. ELEMENTE DE CONECTARE
Pentru conectarea firelor si cablurilor la elemetele electrice se utilizeaza elemente

de conectare care pot fi impartite in papuci si conectoare sau cuple.
2.5.1. Papucii sunt elemente de conectare individuala la conductoare. Ei se

realizeaza din cupru, sau alama. De multe ori este acoperit cu cositor (cositorit) sau
chiar aurit. Papucii pot avea forme foarte diferite, dar in principiu au doua parti:
a)partea care se prinde pe cablu si b)partea care se prinde pe aparat. In continuare
se vor prezenta citeva solutii tipice auto.
67
2.5.1.1. Papucii circulari (tip inel), au

partea de prindere pe aparat ca o
saiba care se prinde de aparat pe un
surub, ca in fig.2.5.1. Partea de
Aripioare de contact prindere pe fir poate avea aripioare
sau sa fie ca o teava deformabila. In
Aripioare de sustinere primul caz sunt
aripioare de contact
care se string prin deformare pe partea
Fig.2.5.1. Papuc circular[2.5.1]
dezizolata a conductorului si fac contact
electric si aripioare de prindere care
fixeaza mecanic papucul pe conductor. La papucii izolati teava are diametru variabil,
atit pentru conductor in ansamblu, cit si pentru partea de cupru si se fixeaza
simultan prin deformare (sertizare).
2.5.1.2. Papuc auto care are partea de prindere pe conductor ca mai sus. Partea de
prindere pe aparat este diferita la varianta tata si mama, ca in fig.2.5.2. Deobicei
papucul mama se pune pe cablu. Cel tata poate fi pe conductor si am prindere
conductor-conductor, sau se pune direct pe aparat. Uneori papucul tata are un
pinten numit clichet pentru fixare in cupla. Daca se doreste desfacerea, clichetul
trebuie intii presat.
Fig.5.4.2. Papuci auto[2.5.1], [2.5.2]
De multe ori papucul auto se poate baga intr-o izolatie, ca in 2.5.2

dreapta.
2.5.1.3. Papuc tip furca este facut asemanator cu cel Fig.2.5.3. Papuc furca[2.5.2]
inel si se prind pe surub, fara a desface complet
2-32
piulita, ca in fig.2.5.3.
68
2.5.1.3. Marimile caracteristice pentru papuci si alegere. Principalele marimi sunt

dimensiunea sectiunii de cupru a conductorului ce poate fi atasat (in mm2) si
dimensiunile papucului, inclusiv surubul daca este tip inel. Este evident ca
dimensiunile sunt in legatura ca marimea curentului admis, deci cu sectiunea de
cupru. Pentru alegere, se tine cont ca papucul sa fie compatibil mecanic cu
conductorul ce se conecteaza, de aici rezultind si compatibilitatea electrica. Forma
papucului este functie de aplicatie. Papucii tip inel si furca fiind prinsi cu surub sunt
mai siguri in medii cu vibratii ridicate, dar au nevoie de timp mai mare de
montaredemontare. Daca exista pericol de scurtcircuit la locul de montaj sau sunt
tensiuni periculoase (>50V) se folosesc izolatii de papuci.
2.5.1.4. Montarea papucilor pe conductor. Algoritmul de montare cuprinde:

-Pas 1. Se dezizoleaza conductorul pe o lungime suficienta. De obicei exista clesti
de dezizolat;
Pas 2. Se pune papucul in clestele de sertizat, adecvat tipului de papuc. De
obicei acesti clesti au mai multe falci de sertizat, sau au falci amovibile pentru mai
multe tipuri de papuci. Multi clesti cuprind si un dispozitiv de dezizolat, ca in
fig.2.5.4.[2.5.3]
-Pas 3. Se pune capatul de cupru al
conductorului in papuc.
-Pas 4. Se stringe ferm clestele de
sertizat. Acesta deformeaza papucul si il
stringe mecanic pe conductor. La papucii de
curenti foarte mari se poate face
suplimentar si o lipire cu aliaj de cositor, dar
sertizarea Fig.2.5.4. Cleste de sertizat cu este obligatorie. [2.5.4]. dezizolare
2.5.2.Cuple (conectoare sau mufe). De multe ori numarul de conductoare este

mare intr-o anumita zona si conectarea individuala a lor consuma timp si poate
produce defecte in caz de conectare gresita. O solutie des intilnita este utilizarea
cuplelor. Acestea cuprind mai multi papuci identici sau diferiti (dar nu tip inel sau
furca), montati in acelasi suport izolator. De obicei cuplele sunt pereche tata-mama
si intra una in alta, ca in fig.2.5.5[2.5.5].
Fig.2.5.5. Cuple (
69
2-31
2: GENERALITATI. ELEMENTE DE CONEXIUNE, COMUTATIE SI PROTECTIE
Au urmatoarele particularitati:
-Cuplele sunt de cablu si de aparat. La cele ce se monteaza pe cablu, ambele cuple
sunt mobile si se monteaza la fire. La cele de aparat, o cupla este fixa pe aparat si
doar cealalta este pe cablu si este mobila, asa cum este cazul unei cuple USB de
calculator.
-Cuplele au forme foarte diferite, cu numar foarte diferit de contacte, cu diferiti
parametrii electric (curent nominal, tensiune nominala, etc). In toate cazurile pinii
sunt marcati pe cupla si cupla este descrisa in documentatie, pentru a putea fi
identificata.
-Cuplele au diferite culori, care sunt specificate in schemele electrice. In scheme
cuplele au un nume unic si se indica pozitia lor pe autovehicul, pentru a putea fi
gasite usor si a masura semnalele pe diferiti pini (contacte).
-Pentru a preveni conectarea gresita, cuplele au cheia, fie printr-o forma
nesimetrica a cuplei fie prin faptul ca una din cuple are o nervura si cealalta un sant
in care intra nervura si nu permite o conectare gresita.
-Pentru a preveni desfacerea accidentala, mai ales in conditii de vibratii intense,
cuplele au sisteme mecanice de cuplare: fie cirlige de plastic, fie suruburi. Pentru
deconectare, trebuie desfacute mai intii aceste sisteme de siguranta, altfel se
deterioreaza cupla.
-Cuplele au diferite grade de protectie a contactelor, functie de locul de dispunere a
lor (compartiment motor, habitaclu, la roata, etc), de natura contactului si altele. In
fig. 2.5.5 se vede o cupla protejata la umezeaza, care nu poate intra la contacte
cind cupla este conectata. Cu cit gradul de protectie creste, creste costul.
2.5.2.1. Parametrii caracteristici si alegere. Constructorul da principalele specificatii

ale cuplelor[2.5.5]. Toate acestea trebuie respectate de utilizator la alegere si in
functionare. Pentru alegere principale elemente sunt: numarul de contacte, forma
cuplei, dimensiunile conductoarelor ce se pot conecta, gradul de protectie (la
tensiune electrica, apa, praf, vibratii, zgomot, etc).
2.5.2.2. Aplicatii. Cuplele sunt folosita masiv atit in aplicatii auto, ITC si de alta
natura. Alegerea adecvata este extrem de importanta, in caz contrar aparind
probleme deosebite in exploatare (accidente, funtionare defectuoasa mai ales dupa
un timp mare de functionare, etc). Schimbarea cuplelor in exploatare se poate face,
dar este costisitoare si poate genera alte probleme de fiabilitate, afectind alte
conexiuni sau elemente ale vehiculului. Pe de alta parte cuplele de calitate folosesc
elemente pentru protectie mecanica chimica si electrica care pot fi foarte
costisitoare. De aceea trebuie facut un compromis foarte bine gindit intre cost si
70
calitate (siguranta, fiabilitate, performante, pret), bazat pe o analiza foarte detaliata

a specificului exploatarii vehiculului.
BIBLIOGRAFIE
2.5.1. https://www.emag.ro/set-papuci-electrici-tip-mama-100-buc-punga-mra33-
12081621/pd/D1NYS2MBM/?X-Search-Id=f00dd98474857faf5d1b&X-Product-
Id=63690372&X-
2-32
Search-Page=2&X-Search-Position=30&X-Section=search&X-MB=0&X-
SearchAction=view, vizualizat 11.03.21
2.5.2. https://sogest.ro/papuci-electrici, vizualizat 11.03.21
2.5.3. https://ro.farnell.com/duratool/8pk-033-f/crimp-tool-
wirestripper/dp/3127424?gross_price=true
2.5.4.https://www.youtube.com/watch?v=Svja8zEcKNQ, vizualizat 11.03.2021 (how to
crimp wires)
2.5.5. http://www.farnell.com/datasheets/2562049.pdf, vazut 11.03.2021
71
2-33
3.2.10.4. Punerea in functiune a bateriilor incarcate cu electrolit(IE)

Aceasta operatie nu mai este necesara. Ea a fost facuta deja la producator.
Acumulatorul se trateaza ca orice baterie in functionare. Este indicat insa sa se
controleze nivelul electrolitului si sa se complecteze cu apa distilata daca este cazul.
Se verifica deasemenea densitatea si daca este mai scazuta se pune la incarcat la
redresor (v. #3.2.11).
3.2.11. Incarcarea acumulatoarelor cu plumb

Acumulatoarele cu plumb reprezinta doar niste elemente de stocare sub forma
chimica a energiei electrice. Dupa ce acumulatoarele au alimentat consumatorii, ele
trebuie reincarcate. La bordul vehiculului incarcarea se face de catre generator,sub
controlul regulatorului de tensiune (RT). In situatii speciale (punere in functiune,
regim de lucru defavorabil pe vehicul, defectarea sistemului de incarcare pe vehicul,
etc.), incarcarea bateriilor se poate face si in garaj, la statii speciale de incarcare.
Deoarece in majoritatea cazurilor, in statiile de incarcare nu este disponibila decit
tensiunea industriala alternativa monofazata 220V/50Hz(pentru puteri mici) sau
trifazata 380V/50Hz (pentru puteri mai mari), instalatiile de incarcare trebuie sa faca
o adaptare catre tensiunea continua de 6V sau 12V a bateriei. Aceste aparate poarta
numele generic de redresoare. Din punctul de vedere al incarcarii acumulatoarelor
(valabil si la cele alcaline, cu unele modificari), se disting urmatoarele directii de
abordare pentru incarcarea acumulatoarelor: modalitate de conectare, metode si
mijloace de incarcare.
3.2.11.1.Modalitatea de conectare
Orice redresor are doua borne de iesire, notate plus (+) si minus (-). La
incarcare borna (+) a redresorului trebuie conectata la borna (+) a bateriei si
borna (-) a redresorului la borna (-) a bateriei. In acest caz modelul ansamblului
este dat de figura 3.11, iar curentul de incarcare este dat de relatia (3.3). In cazul
unei conectari gresite, modelul va fi ca in figura 3.15, unde parametrii redresorului au
indicii R, iar valoarea curentului este:
Ieroare = (ER + EB)/(RR + RB) (3.20)
Daca se considara o simpla aplicatie numerica, punind ER=14V, EB=13,5V,

RR=RB=0,1, rezulta curentul de incarcare normal, dat de (3.3), I i= 2,5A, iar curentul
de eroare, dat de relatia (3.20), este Ieroare=137,5A, apropiat de curentul de
scurtcircuit. Deoarece bateria functioneaza la demaraj in regimuri apropiate de
scurtcircuit, ea nu va avea de suferit. In schimb redresorul, care are curenti maximi
de ordinul 10-20A, se poate distruge si atunci trebuie protejat la supracurenti
(v.#3.2.11.3).
In privinta curentului de incarcare,II, el este in jur de 0,1CN . O valoare mai mica
mareste excesiv timpul de incarcare, iar o valoare mult mai mare duce la o uzura mai
mare a acumulatorului. Bateriile de tractiune sint construite sa suporte curenti mari
72
de incarcare, deoarece ele se descarca puternic, iar operatia de incarcare este la

intervalemici. Timpul de imobilizare al vehiculului trebuie redus.
Din relatia (3.3) se vade
ca valoarea curentului de
Id + incarcare depinde de multi
UB UG factori: starea de incarcare a
EB EG
bateriei (prin EB), starea de
RB RG uzura sau sulfatare si
+ capacitatea bateriei (prin RB).
Singurul mod prin care
incarcatorul poate varia
Fig.3.15.Baterie conectata gresit curentul de incarcare este
tensiunea sa electromotoare
Ei. Analiza unor posibile moduri de variatie a tensiunii electromotoare se face in
paragraful urmator.
In anumite situatii la o statie de incarcare se pot conecta doua sau mai multe
baterii. Acest lucru se intimpla fie la producatorul de baterii fie intr-o societate cu parc
auto mare. In acest fel scade durata totala de incarcare. Exista cel putin doua moduri
de conectare a bateriilor la o statie de incarcare:
a)conexiunea serie a bateriilor. In acest caz borna (-) a unei baterii se

conecteaza la borna (+) a celei urmatoare s.a.m.d. iar incarcatorul se conecteaza cu
borna (+) la borna (+) a primei baterii si borna (-) la borna (-) a ultimei baterii din
lantul serie de baterii. Conexiunea este caracterizata de faptul ca valoarea curentului
este aceeasi peste tot. Asta inseamna:
-pentru redresor:-curentul maxim sa fie mai mare decit curentul comun de
incarcare:
Iredresor max > Ii (3.21)
-tensiunea electromotoare a redresorului sa fie mai mare decit

suma tensiunilor bateriilor:
Eredresor > EBk (3.21')
-pentru baterii: -sa aiba acelasi curent de incarcare, deci sa aiba aceeasi
capacitati apropiate.
EXEMPLUL 3.2)Fie ca una dintre baterii este de 44Ah si alta de 135Ah. Daca
curentul de incarcare este 4,4A a doua baterie nu se va incarca suficient (in cazul
de fata se va incarca chiar foarte putin), iar daca curentul este 13,5A prima
baterie se va incarca foarte repede, apoi va fierbe accentuat, va pierde multa apa
si se va uza mai repede.
73
b)conexiunea paralel a bateriilor. Toate bornele (+)ale bateriilor se leaga la

borna (+) a redresprului si toate bornele (-) ale bateriilor la borna (-) a redrsorului.
Conexiunea presupune:
-pentru redresor:-o valoare a curentului maxim mai mare decit suma
curentilor bateriilor:
Iredresor max > IBk (3.21''')
-o tensiune electromotoare mai mare decit tensiunea

electromotoare a unei baterii;
-pentru baterii: -o variatie foarte mica a parametrilor lor (ele trebuie sa aiba
aproximativ aceeasi capacitate si sa aiba aproximativ aceeasi stare de incarcare). In
caz contrar:- daca redresorul nu este conectat apar curenti de circulatie intre baterii
care o descarca pe cea mai puternica;
- daca redresorul este pornit, determina o incarcare mai puternica a
bateriei mai puternice (cu rezistenta interna mai mica), caz care iar nu este favorabil.
3.2.11.2. Metode de incarcare a acumulatoarelor

Acest topic se refera la modul cum evolueaza si se coreleaza in timp
tensiunea si curentul la bornele bateriei. O analiza mai atenta arata ca saracina
electrica este introdusa in baterie de curent. Cu cit curentul este mai mare, cu atit
bateria se incarca mai repede. Un curent prea mic inseamna timp de incarcare mare,
deci o imobilizare a bateriei si a statiei de incarcare mare. Un curent prea mare de
incarcare poate sa insemne o deteriorare rapida a bateriei si o pierdere accentuata
de apa.
Pe de alta parte, "pompa" care pune in miscare sarcinile electrice si
genereaza curentul il reprezinta tensiunea electromotoare. In multe cazuri este mai
complicat de controlat curentul si se face un control direct de tensiune, curentul
rezultind indirect. Ca urmare se pot considera urmatoarele metode:
a)Metode simple de incarcare:
IB=(EI-EB)/(RI+RB) (3.3”)
U B = EI - I * RI (3.8”)
a1)incarcare la tensiune electromotoare constanta, EI=ct. Este metoda

aplicata la redresoarele de garaj(v. #3.2.11.3.1). Caracteristica de incarcare arata ca
in figura 3.16. Daca bateria este foarte descarcata, accepta initial greu curent.
Explicatia se datoreaza stratului gros de sulfat ce izoleaza electrozii de electrolit.
Dupa ce atinge un maxim curentul incepe sa scada. Scaderea curentului se explica
pornind de la relatia (3.3), copiata aici ca (3.3”). Pe masura ce bateria se incarca
creste densitatea electrolitului si conforma relatiei (3.9) creste si tensiunea
electromotoare a bateriei, ceea ce determina scaderea curentului. Tensiunea la
74
borne creste si ea, conform relatiei (3.8) adaptata aici ca (3.8”). Metoda are avantajul
ca este foarte simpla si ieftina. Pentru a asigura o incarcare mai rapida si completa a
bateriei, tensiunea electromotoare creste in jur de 15V, dar asta implica
supravegherea incarcarii si deconectarea redresorului cind incarcarea s-a terminat.
Exista si redresoare care fac o supraveghere automata, dar pretul lor creste.
U U
EI UI
UB
IB IB
I I
Fig.3.16.Incarcare la Fig.3.17.Incarcare la
EI=const. UI=const
IB=(EI-EB)/(RI+RB)
a2)incarcare la tensiune la borne constanta. Caracteristica ei este foarte

asemanatoare cu cea la tensiune constanta si se da in fig.3.17 in ipoteza ca bateria
nu este foarte descarcata. Curentul la fel scade in timp pe masura incarcarii (in figura
nu s-a considerat o baterie complet descarcata). Metoda are avantajul ca este relativ
simpla si nu necesita aparate scumpe. Ea se utilizeaza pe autovehicule, cind
regulatorul de tensiune (RT) tine tensiunea la borne constanta. Metoda este
avantajoasa si pentru restul consumatorilor de pe vehicul. Valoarea constanta a
tensiunii se alege pe baza unui compromis. Tensiunea este suficient de mare, ca sa
asigure incarcarea rapida a bateriei, dar suficient de mica sa limiteze curentul
rezidual, cind bateria s-a incarcat. Pentru tensiunea nominala de 12V se alege
tensiunea pe vehicul 14V0,4. Metoda nu asigura o incarcare 100% a bateriei, iar
timpul de incarcare este mai mare.
a3)incarcare la curent constant. In cadrul acestei metode se supravegheaza

continuu curentul de incarcare. La orice modificare, se variaza tensiunea, astfel incit
curentul sa revina la valoarea prescrisa. Caracteristica si implicit metoda au fost
analizate in paragraful 3.2.8 si figura 3.14. Metoda are avantajul scaderii timpului de
incarcare, insa necesita supraveghere continua, mai ales catre terminarea incarcarii.
Asta inseamna fie personal de supraveghere, fie mai curind echipament mai scump,
care sa faca o reglare si un control automat.
c)Metode mixte de incarcare

Acestea sint cele mai eficiente metode si cauta sa compenseze pe portiuni
deficientele metodelor simple. S-au dezvoltat multe astfel de metode, inclusiv
aparatura care sa le materializeze.
75
c1)Caracteristica IU este o metoda foarte raspindita, mai ales in cazul

bateriilor fara intretinere. Incarcarea se face la curent mare si constant (deci rapid)
pina se ajunge la tensiunea de gazare (eliminarea de gaze devine importanta si
evidenta; se intimpla pe la 2,4V/element). Dupa acest moment tensiunea ramine
constanta pina la sfirsitul incarcarii. Corespunzator curentul scade (prin incarcare,
dupa cum am aratat), iar curentul rezidual devine nesemnificativ. Metoda este foarte
rapida (cam 5ore) si este specifica bateriilor fara intretinere, la care controlul
curentului final este esential, pentru a nu avea curent rezidual important. O versiune
moderna este varinata in 3 etape (stagii), din fig.3.18, luata din [3.1]. Prima etapa
(stagiul 1) este la curent constant si permite incarcarea pina la 70%. Apoi pentru
menajarea bateriei se trece la tensiune constanta, ca la varianta anterioara (UI
clasic). O problema este alegerea tensiunii la care se comuta intre cele doua etape.
Pentru bateriile de tip nou asigurarea unei vieti lungi impune o micsorare a tensiunii
de comutare catre 2.3-2.35V/celula, dar creste timpul de incarcare. Ultima etapa
(stagiul 3) este o etapa de stabilizare, care asigura doar mentinerea starii de
incarcare si compenseaza auto-descarcarea bateriei. Ea se foloseste daca bateria
este tinuta mai mult timp la incarcator. Tesniunea de mentinere se coboara catre
2,25-230V/cel si este functie de temperatura exterioara.
c2)Metoda clasica de
incarcare. Aceasta metoda
este relativ simpla si este inca
recomandata de multi
producatori. Ea este de fapt o
metoda de curent constant, dar
pe portiuni. Incarcarea incepe
pe treapta intii cu un curent I1
= 0,1*CN. Incarcarea se face in
acest regim pina tensiunea
ajunge la valoare de gazare
(2,4V/element). In acest
moment se trece pe treapta a
doua de curent la o valoare
Fig.3.18. Caracteristica complexa de I2=0,05*CN, care continua pina
incarcare in 3 etape[3.1] la sfirsitul incarcarii.
c3)Metode de
depolarizare. Polarizarea
creste puterea pe care o debiteaza un redresor. In cazul redresoarelor care
functioneza la putere mare, aceasta crestere devine semnificativa in valoare absoluta
si justifica economic utilizarea unor metode mai complexe de depolarizare automata.
Una dintre ele este injectarea din timp in timp a unui curent de depolarizare prin
schimbarea un timp foarte scurt a semnului tensiunii redresorului.
OBSERVATII:3.23) Sfirsitul incarcarii se recunoaste mereu prin faptul ca tensiunea,

curentul si densitatea nu mai variaza timp de 1-2ore. Orice alte criterii, cum ar fi
76
faptul ca tensiunea a ajuns la 2,7V/element, faptul ca apar gaze multe, etc. nu

sint complect edificatoare.
3.24)Unele firme producatoare recomanda ca incarcarea sa se faca doar pe
treapta intii, la I1=0,1*CN, reducind timpul de incarcare (care este cam 24ore). In
astfel de cazuri este bine sa se consulte foaia tehnica a bateriei. Daca nu exista
aceste informatii, metoda de la punctul c2) este cea mai indicata.
3.2.11.3.Mijloace pentru incarcarea bateriilor

La ora actuala exista o mare diversitate de mijloace pentru incarcarea
bateriilor. Ele difera foarte mult functie de putere, principiu de functionare,
caracteristica la iesire, tehnologia utilizata si pretul de cost, etc. In continuare se va
prezenta o structura foarte simpla, utilizata inca pe scara foarte larga, adaptata
situatiilor cu parc mic dar variat de vehicule si anume REDRESORUL UNIVERSAL.
3.2.11.3.1.Redresorul universal
Acesta este un redresor cu mai multe trepte, cu comutatie manuala. Schema
lui se prezinta in fig.3.19 in care se disting urmatoarele:
ST CT N
IA +
CP
E
R
F
TR
A
-
Fig.3.19. Redresor universal simplu
ST- steker monofazat cu contact de protectie (SCHUKO),

F-siguranta fuzibila ,
CTN-comutator tensiune nominala (in primar),
TR-transformator cu mai multe prize in primar si secundar,
CP-comutator prize secundar,
ER-element redresor( seleniu, Ge, Si ) ,
IA-intrerupator automat ,
(+) si (-) - borne de iesire.
Redresorul universal se alimenteaza de la reteaua industriala obisnuita

monofazata de curent alternativ ( la noi 220V/50Hz) printr-un steker cu contact de
protectie (tip SHUKO). De multe ori se prevede fir separat de impamintare. In privinta
tensiunii de alimentare, trebuie spus ca distribuitorul (la noi ENEL) garanteaza
livrarea ei la o valoare nominala Un=220V in jurul careia se admit abateri intre +10%
si -15%. In alte tari insa, aceasta valoare poate diferi, iar aparatura de export trebuie
sa se adapteze la cit mai multe situatii. Adaptarea priveste in principal
transformatorul si impune ca acesta sa conserve inductia magnetica in miez si
tensiunea in secundar indiferent de tensiunea nominala de alimentare. Acest lucru
este echivalent cu pastrarea constanta a tensiunii pe spira. De aceea primarul se
bobineaza cu mai multe prize si un comutator al tensiunii nominale (CTN). Daca
77
tensiunea retelei este mare se ia o priza cu multe spire, daca este mai mica se ia una
cu mai putine spire. Odata insa adaptarea facuta, CTN nu isi mai modifica pozitia.
Transformatorul coboara tensiunea de la valoarea retelei ( la noi 220V) la o valoare
mica, adaptata acumulatorului ( intre 6-17Vca). Aceasta valoare se poate varia prin
comutatorul de prize CP, functie de fluctuatiile tensiunii primare, de capacitatea
bateriei, de gradul de incarcare, etc. Apoi aceasta tensiune alternativa este redresata
de elementul redresor (ER)( construit initial din seleniu, iar mai nou din siliciu) si
transformata intr-o tensiune continua scoasa la bornele de iesire, (+) si (-), unde se
leaga bateria. Evident ca aceasta tensiune este si ea functie de tensiunea alternativa
secundara, deci de pozitia lui CP. Tinind cont ca in majoritatea cazurilor intereseaza
curentul debitat, aparatul prezinta un ampermetru indicator (magnetoelectric), A.
Pentru protectie pe iesire, redresorul individual poate avea tot o siguranta fuzibila sau
un intrerupator automat, IA (v.Anexa 2). Avantajele sigurantei sint costul ei initial
scazut si deconectarea sigura. Inlocuirea fuzibilului dupa defect este obligatorie si
asta creste costurile de exploatare si face depanarea mai anevoioasa. Intreruptorul
automat este mai scump initial, dar se poate re-arma dupa defect, deci este comod si
nu mai necesita o cheltuia ulterioara in exploatare. Ca atare in locurile cu defecte
estimate dese se pun intreruptoare automate, iar in celelalte sigurante. Aici se pune
un IA. Pe de alta parte este evident ca un element de protectie protejaza doar la
depasiri ale curentului ce trece prin el si nu poate sesiza alte defecte. In cazul de fata
intrerupatorul simte defecte produse in iesira redresorului (scurtcircuite provocate de
atingerea accidentala a cablurilor, conectare gresita a bateriei, etc) care sint
frecvente, datorate unei utilizari incorecte sau unor defecte in baterie. Acest curent
este insa simtit si de siguranta. Faptul ca si siguranta simte defecte in iesire se
explica prin faptul ca fluxul de energie vine dinspre retea. Un scutcircuit la iesire
inseamna un consum marit de energie, care se simte pe tot traseul pe unde vine
energia. Intr-adevar, se stie ca la un transformator raportul curentilor primar/secundar
este invers proportional cu raportul tensiunilor, sau al numarului de spire.
Exemplu 3.3): Daca transformatorul este conectat in raportul 220/15V atunci la un

curent secundar de 15A, in primar se simt 1.02A (daca se neglijeaza curentul de
magnetizare). Daca in secundar sint 150A in primar se vor simti 10,2A.
Pentru a nu deconecta ambele elemente in caz de defect se aplica principiul

protectiei selective. Daca se considera curentul nominal al aparatului In=12A se
alege curentul nominal al intreruptorului In=15A (majorat cu 20% pentru a evita
deconectari parazite pe de o parte si a asigura o protectie adecvata pe de alta). In
acest caz pentru ca siguranta sa nu deconecteze pe acelasi defect cu intreruptorul,
trebuie ca aceasta sa aiba un curent nominal (tinind cont si de factorul de reducere al
transformatorului) mai mare, de exemplu 2.5A. Acesta tine cont si de curentul de
magnetizare.
Siguranta protejaza suplimentar la toate defectele interne ale aparatului ( in
transformator, redresor, etc), inclusiv defecte in intreruptor. Deoarece insa aceste
defecte sint foarte rare s-a adoptat siguranta. Se observa deasemenea ca elementul
de protectie este chiar la intrare astfel inchit sa nu existe practic defecte fara
protectie.
78
Redresorul universal descris permite incarcarea atit la tensiune

electromotoare constanta, in care caz se mentine C nemodificat tot timpul incarcarii,
sau la curent consatant, cind se modifia periodic prizele lui C, urmarind valoarea
curentului la ampermetru. A doua metoda este mai eficienta, insa presupune
supravegherea continua a operatiei de incarcare. Datorita numarului mare de prize,
redresorul poate fi utilizat pentru toata gama de curenti intre 0 si 12A, deci practic
pentru toate acumulatoarele curente (pina la 135Ah-150Ah). De aceea se cheama
universal.
3.2.11.3.2.Scheme de redresare
Se pot utiliza mai multe scheme de redresare pentru E R , dar cele mai comune
sint: a) redresor monofazat monoalternanta; b) redresor monofazat in punte
(bialternanta). In continuare vom studia functionarea acestor doua montaje in doua
cazuri: 1)pe sarcina rezistiva ;2) pe tensiune electromotoare, t.e.m., cum este cazul
bateriei.
ud
a1)Redresor monofazat monoalternanta cu
Rtr sarcina rezistiva, RMMR. Schema echivalenta a
montajului se prezinta in figura 3.20.
RS Presupunem transformatorul redus la o tensiune
~ e us electromotoare (t.e.m.) alternativa, e si o
i rezistenta interna Rtr. Deoarece de obicei Rtr
este de ordinul 0,1, ea se poate neglija fata de
Fig.3.20.RMMR
rezistenta de sarcina, Rs 1. In aceste conditii
se pot scrie urmatoarele relatii in marimi
instantanee:
e
Em
t2 e = ud + us (3.22)
t1 t
us = i * Rs (3.22')
Avem un sistem de 3 ecuatii ( (3.22),

us, is Em-VF (3.22') si caracteristica U-I a diodei) cu trei
t necunoscute (ud, i, us ). Acesta este si un
t1 t2 exemplu de modul cum se analizeaza un montaj
cu diode. Se vor arata si modificarile ce apar in
Fig.3.21.Forme unda RMMR cu VF
cazul utilizarii altor aproximatii ale diodei.
A)Pentru inceput se considera
caracteristica simplificata a diodei( fig.1.8b ),
formata din 2 portiuni liniare, cu tensiunea de deschidere, VF. Pe fiecare portiune
sistemul initial este liniar si rezolvarea rezulta imediata. Consideram momentele cind
e egaleaza VF si le notam cu t1 si t2.
79
1)pentru timpi intre 0 si t1 si mai mari de t2, tensiunea de alimentare este

insuficienta sa deschida dioda (ramura orizintala a caracteristicii), deci i =0. Rezulta
din relatia (3.22), ud =e si din (3.22'), us =0.
2) pentru timpi intre t1 si t2, dioda se deschide (ramura verticala din caracteristica),
iar ud este constanta, ud=VF. Din relatia (3.22) rezulta us=e-VF, iar din relatia (3.22')
rezulta i= (e-VF)/Rs. Variatia in timp a marimilor importante pentru acest montaj se
prezinta in fig.3.21, unde Em este amplitudinea tensiunii electromotoare (e) a
transformatorului. Din relatia (3.22') se vede ca intre i si us este o relatie de
proportionalitate motiv pentru care s-au reprezentat pe acelasi grafic. Valoarea
medie a tensiunii pe sarcina se poate afla plecind de la definitia valorii medii (1.28) si
exprimarea analitica, pe portiuni a formelor de unda ce rezulta. Ea poate fi un bun
exercitiu de calcul pentru cititor.
B)Daca se neglizeaza tensiunea de
e deschidere, VF, se obtine caracteristica
Em
simplificata a diodei din fig.1.8c. Utilizind
aceasta dependenta impreuna cu relatiile (3.22)
t
si (3.22') se rezolva montajul de redresare. Se
obtin formele de unda din fig.3.22. In acest caz
valoarea medie si eficace a tensiunii pe sarcina
Em sint:
us, is
t Us-med = Em /  (3.23)
Fig.3.22.Forme unda RMMR cu VF =0
Us-ef = Em / 2 (3.23')
iar factorii de forma si ondulatie sint (v.(1.61), (1.62)):
kf =  /2 = 1,57 si ko = 1,21 (3.23'')
OBSERVATII: 3.25) La un redresor se doreste transformarea marimii de intrare

alternative in marime de iesire continua. Asta inseamna ca se doreste
accentuarea componentei continue si anihilarea celor alternative. La diverse
montaje redresoare, acest deziderat este realizat intr-o proportie diferita, ceea ce
da eficienta montajului. In cazul redresorului monoalternanta se vede ca
ponderea componentelor alternative este mai mare decit a celei continue(k f >1),
deci performantele sint destul de slabe. Cu toate acestea montajul de fata are o
singura dioda, ele este simplu si ieftin si se utilizeaza in practica la aplicatiile
nepretentioase. Daca se doreste o diminuare mai mare a componentelor
alternative, ele trebuie filtrate cu un filtru trece jos (FTJ). Se va arata ca pe
automobil, cel mai bun FTJ este bateria. In cazuri speciale (radio, aparataj de
masurare sau telecomunicatii imbarcat si alimentat de la automobil, etc.) se pot
pune filtre suplimentare.
80
3.26) In cazul redresorului auto, VF=1V reprezinta 5% din Em. Daca o astfel
de eroare este acceptabila, VF poate fi neglijat. In cele ce urmeaza, mai ales in
didactic,pentru intelegerii functionarii schemelor se va adopta aceasta formula
simplificata. O analiza cantitativa mai corecta, bazata pe un model mai exact al
diodei poate fi apoi realizata ca un exercitiu de cititor.
Rezolvarea circuitului prezentat anterior, permite dimensionarea si eventual

echivalarea componentelor montajului. Mersul de calcul de proiectare va fi:
a)se impun prin tema valoarea tensiunii de alimentare a sarcinii (U s-med) si
puterea ei, deci curentul Is-med, respectiv Rs (valori medii);
b)stiind valoarea medie si forma tensiunii pe sarcina se calculeaza valoarea
maxima a tensiunii de alimentare sinusoidale, Em si valoarea ei eficace, Eef;
c)stiind tensiunea nominala a retelei, UN si valoarea eficace in secundar, Eef,
se dimensioneaza transformatorul;
d) stiind valoarea medie si forma curentului prin dioda, si valoarea maxima a
tensiunii inverse pe dioda se alege dioda. De obicei dioda se dimensioneaza la o
tensiune de doua ori mai mare decit maximul tensiunii de functionare. Pentru curent
se adopta deasemenea un coeficient de siguranta pina in 2.
OBSERVATIE:3.27)Forma curentului
Rtr RS printr-o dioda redresoare este cel mai
ud adesea un puls semisinusoidal. Acest
uS RSup lucru justifica definirea curentului
e mediu redresat, IFAV, la puls
i ES semisinusoidal (v. #1.5.1)
Fig.3.23.Schema RMME a2)Redresor monofazat
monoalternanta cu t.e.m.(acumulator),
e ES RMME. Schema echivalenta este data in
ES fig.3.23. Bateria de acumulatoare se
t0 t1 t2 modeleaza cu t.e.m. Es si rezistenta interna
Rs . Deoarece Rs este cel putin cu un ordin mai
mica fata de Rtr ea se poate neglija in prima
(Em-ES)/Rtr faza a analizei. Daca se noteaza cu N numarul
id
de celule si cu d densitatea electrolitului, se
t obtine (v. relatia (3.9)):
ud t Es =N*( 0,84+ d ) = ct (3.24)
-ES-Em In acest caz se pot scrie ecuatiile :
e = i*Rtr +ud +us (3.25)

uS ES
t
81
Fig.3.24Functionarea RMME
us = Es +i*Rs (3.26)
Rs= 0 (3.27)
Acest sistem permite rezolvarea pe portiuni intr-un mod asemanator cazului

a1). Folosind modelul c) de aproximare a diodei (v. observatia (3.26)) se obtin
formele de unda din fig.3.24.
1)Pentru timpi intre t0 si t1 sursa poate deschide dioda si u d=VF=0. Atunci din
relatiile (3.25) si (3.26) rezulta i= (e- Es)/Rtr.
2)In rest sursa nu poate tine dioda deschisa si i=0. Rezulta atunci din relatiile (3.25)
si (3.26): ud= e-Es.
OBSERVATII: 3.28)Se vede efectul de netezire al bateriei asupra tensiunii de iesire,

ceea ce determina micsorarea factorilor de forma si mai ales de ondulatie. Daca
in paralel cu bateria se conecteaza un consumator(de rezistenta R sup, mai mare
decit cea a bateriei, ceea ce se intimpla in majoritatea cazurilor) tensiunea se
pastreaza aproximativ constanta. Acest efect de netezire (filtrare) al bateriei este
foarte important mai ales pe vehicul. De aceea nu se recomanda functionarea
fara baterie.
3.29)Dioda conduce (si implicit transferul de energie de la sursa se face)
doar intre t0 si t1. Dioda este mai putin timp solicitata dar mult mai intens. Asta
face ca in proiectare sa trebuiasca sa fie redusa cu 20-50% incarcarea pe
dioda.
3.30)Daca se ia in considerare prezenta reala a rezistentei bateriei (se
anuleaza relatia (3.27)), atunci din relatia (3.26) se vede ca tensiunea sarcinii
nu mai ramine consatanta ci are niste pulsatii cu frecventa retelei (desenat
punctat in fig. 3.24) care se pot vedea si la osciloscop. Acestea sint cu atit mai
puternice cu cit bateria este mai slaba in raport cu sursa (Rs creste fata de Rtr).
b1) Redresor monofazat in punte cu sarcina rezistiva, RMPR. Modelul se
i d1 a iS
ie
d1 d2
uS d1 d2
p
e q RS
d3 d4 V1>V2
b Fig.3.26.Diode cu
catod comun
Fig.3.25.Schema RMPR
prezinta in fig.3.25. Pentru explicarea functionarii demonstram urmatoarea propozitie:
pentru mai multe diode conectate cu catodul comun , va conduce cea cu anodul mai
82
pozitiv. Fie in acest scop doua diode, d1 si d2 si potentialele electrozilor V1, V2

si V3 ca in fig.3.26. Consideram diodele identice si fie ca V1 >V2. Presupunem prin
absurd ca va conduce d2. In acest caz V3 =V2 -VF. Atunci insa are conditii de
conductie si d1 (V1>VF+V3) care se deschide. Apar niste curenti de circulatie intre d1
si d2 care ridica potentialul V3 catre V1 si ca urmare V2-V3 < VF si d2 se blocheaza,
deci contrazice ipoteza facuta si demonstreaza propozitia initiala.
La fel, pentru diodele conectate cu anodul
e comun, conduce dioda cu catodul mai negativ.
Em
t Sa revenim la fig.3.25 si sa consideram
functionarea pe portiuni:
1)cind e>0, adica pentru timpul cuprins
ie intre t0 si t1. Dintre (d1 si d2) conduce d1, iar
Im
t
dintre (d3,d4) conduce d4. Daca neglijam
diodele ce nu conduc schema echivalenta
devine asemanatoare cu cea din fig.3.20, in
id
care sint insa 2 diode in serie in conductie. Ele
Im=Em/Rs echivaleaza cu o singura dioda cu caderea de
t tensiune 2VF. Oricum aceasta cadere de
tensiune se neglijeaza. Rezulta forme de unda
ud t
asemanatoare cu punctul a1) de mai sus.
2)cind e<0, adica pentru timpul cuprins
-Em
intre t1 si t2. Intra in conductie in acest caz d2 si
uS , iS d3. Schema ramine asemanatoare, iar sensul
curentului si tensiunii pe sarcina nu se
modifica, cu toata modificarea tensiunii sursei.
Im
t Se vede cum diodele joaca rolul unui
comutator automat electronic de polaritate.
Formele de unda se prezinta in fig.3.27.
Fig.3.27.Functionarea RMPR Principalii indicatori sint:
Us-med = 2 * Em /  (3.28)
Us-ef = Em /2 (3.28')
kf =  / (2 * 2) = 1,11 iar ko = 0,482 (3.28'')
OBSERVATII:3.31)La aceeasi valoare a tensiunii de alimentare, tensiunea la iesire

este dubla fata de montajul monoalternanta. Asta face ca la acceasi sarcina sa
se poata alege un transformator mai mic, deci mai ieftin.
3.32)Schema are eficienta mult mai mare reducind drastic armonicile
(coeficient de ondulatie mult subunitar). Eliminarea acestor armonici este
benefica si pentru transformator (este incarcat mai putin, deci se poate lua unul
mai mic), dar si pentru sarcina, nemaifiind nevoie de filtrari suplimentare.
83
3.33)Schema are dezavantajul ca utilizeaza patru diode. La ora actuala insa

pretul componentelor electroniece este in scadere, pe cind pretul materialelor,
cum ar fi fierul si cuprul este in crestere. Deci pretul transformatorului are
tendinte de crestere. Mai mult, la ora actual au aparut punte monofazate sau
trifazate sub forma hibrida, toate diodele fiind puse in aceeasi carcasa. Pretul
unei punti este astfel sub pretul a doua diode. De aceea acest dezavantaj devine
neglijabil. Schema este cea mai utilizata.
i d1 a iS b2) Redresor monofazat in punte

ie cu t.e.m, RMPE. Schema este prezentata in
d1 d2
uS fig.3.28. Functionarea se deduce imediat din
cazurile anterioare si este rezumata de
p formele de unda din fig.3.29. Diodele
e q RS conduc in pereche ca si inainte, dar doar
cind tensiunea transformatorului depaseste
d3 d4
ES t.e.m. a bateriei. Considerentele de la
b
punctul b1) se pastreaza. Se remarca ca o
Fig.3.28.Schema RMPE dioda conduce mai putin de o
semialternanta, prin transformator curentul este
alternativ, iar prin sarcina curentul este
ES
e continuu, cu doua alternante. In ceea ce
Em t priveste tensiunea inversa ea se calculeaza in
doua situatii.
-ES
1)cind tensiunea de alimentare
ie depaseste t.e.m., de exemplu in prima
t
semiperioada. In acest caz doua diode conduc,
id in acest caz, d1 si d4 iar tensiunea pe ele este
t 0. Atunci potentialul punctului a, va fi acelasi cu
ud t al lui p si la fel al lui b cu q. Diodele d2 si d3 sint
blocate. Tensiunea pe dioda d2 se poate insa
-(Em+Es)/2 scrie:
iS
ud2 = Vq - Va = Vb - Va = -e (3.29)
t
adica tensiunea pe o dioda blocata este minus
tensiunea de alimentare.
uS 2)cind tensiunea de alimentare este sub
ES t.e.m. a bateriei. Toate cele patru diode sint
t blocate, curentii prin transformator si sarcina
sint nuli. Daca scriu insa torema II-a a lui
Kirchhoff pe un ochi ce cuprinde
Fig.3.29.Functionarea RMPE
transformatorul, d1, sarcina si d4 se poate
scrie:
84
e = ud1 + I*Rb + Es +ud4 = ud1 +ud4 + Es (3.30)
Daca diodele sint identice tensiunile pe ele sint egale cu:
ud = ( e - Es)/2 (3.31)
Daca se neglijeaza rezistenta interna a bateriei, tensiunea la bornele ei este

constanta, egala cu tensiunea electromotoare. Daca se in consideratie situatia reala,
cind rezistenta interna a bateriei este mica dar nenula, tensiunea pe baterie se indica
cu linie subtire. Ea este egala cu tensiunea electromotoare a bateriei cind diodele
sint blocate si urmareste tensiunea sursei (transformatorului) cind diodele conduc.
[3.1]. https://batteryuniversity.com/learn/article/charging_the_lead_acid_battery,
consultata pe 21.04.2020
e
Em
Em
us, is
t
Fig.3.21.Forme unda RMMR cu VF =0
e)Rezistenta interna a bateriei reprezinta propietatea tuturor cailor prin care

trece curentul electric in interiorul bateriei de a se opune la trecerea acestuia. Ea
este formata din totalitatea elementelor prin care trece curent: borne cleme si punti
de plumb, placi, izolatori, electrolit, suprafata de separatie placi-electrolit. Aceasta
rezistenta trebuie sa fie cit mai mica si este de ordinul 0,01ohmi. Rezistenta interna
85
variaza foarte mult cu o serie de factori constructivi, functionali, de mediu, etc.

Principalii factori sint:
e1)grosimea bornelor, clemelor, gratarelor. Toate acestea sint fascute din
plumb. Evident ca cu cit sint mai groase rezistenta va fi mai mica. O marire exagerata
va duce insa la consum de plumb si deci la scumpirea si ingreunarea bateriei. In plus
marirea grosimii gratarelor duce la marirea rezistentei prin marirea grosimii masei
active si impiedicarea circulatiei electrolitului
e2)suprafata echivalenta a placilor. Consideram o pereche de placi plus
electrolitul dintre ele care formeaza un tub de curent ca in figura 1.1. Aportul la
rezitenta totala a acestui ansamblu plus electrolitul dintre placi va fi data de relatia
(1.9) unde  este rezistivitatea electrolitului, l este lungimea tubului de curent (aici
distanta intre placi), iar S suprafata unei placi. Pentru micsorarea rezistentei
trebuiesc micsorate l si  si marita S. Distanta intre placi este data de grosimea
izolatorului, iar aceasta nu se poate micsora decit pe masura gasirii unor materiale
din ce in ce mai rezistente mecanic si electric. Micsorarea lui  implica marirea
densitatii dar o densitate prea mare mareste coroziunea electrozilor si sulfatarea si
deci reducerea vietii bateriei. In privinta suprafetei, S, din motive de pastrare a
rezistentei mecanice in conditiile dure de vibratii de pe vehicul, de comoditate a
manipularii si de tipizare a fabricatiei nu se poate mari oricit. Solutia in acest caz este
marirea suprafetei echivalente prin marirea numarului de placi de acelasi fel,
conectate in paralel.
e3)permeabilitatea placilor si separatorilor. Circulatia curentului ionic de
electrolit depinde de aceasta permeabilitate. Din aceasta cauza atit placile cit si
separatorii se fac microporosi, permeabile la electrolit. In acelasi timp placile poroase
maresc suprafata echivalenta de contact placa-electrolit. Porozitatea separatorilor nu
trebuie sa fie excesiva pentru a nu permite stabilirea unor punti conductoare intre
placi depuse electrolitic si care sa scutcircuiteze placile.
e4)rezistenta de contact placa-electrolit este influentata drastic de depunerile
de pe placi, mai ales sulfat de plumb. Acesta impiedica circulatia ionica si mareste
rezistenta interna. Acesta este unul dintre motive pentru a nu lasa mult sulfat de
plumb in baterie, deci a nu permite o descarcare excesiva a ei (cel mult 50%). In
situatiile catastrofale cind sulfatul de plumb depus devine stabil si nu se mai
descompune la incarcare (fenomenul de sulfatare) acest strat devine si mai
impermeabil si rezistenta interna creste foarte mult. Masurarea rezustentei interne
devine astfel principalul mijloc de estimare a gradului de sulfatare, deci de imbatrinire
a bateriei. La cresterea rezistentei interne cu un ordin de marime, bateria este
puternic sulfatata si nu se mai poate utiliza.
e5)temperatura influenteaza direct rezistivitatea. In cazul metalelor (borne,
cleme, punti) rezistenta scade cu scaderea temperaturii. In schimb la electrolit scade
mobilitatea ionilor si rezistenta creste. Deoarece pondere mai mare o are electrolitul,
la temperaturi joase (iarna ) rezistenta creste, curentul de demaraj scade si pornirea
este mai grea.
In general se poate estima ca rezistenta unui element de acumulator cu plumb

este cuprinsa intre (0,1-0,15)/CN [], unde CN este capacitatea nominala.
Rezistentele mai mici (0,1/CN) sint pentru acumulatoare cu conexiuni prin perete, iar
86
cele mai mari pentru acumulatoare cu punti aparente. De exemplu un acumulator de

constructie moderna cu punti prin perete si capacitate CN = 100Ah va avea o
rezistenta RB = 0,0001. Pentru o baterie cu n elemente in serie, rezistenta totala
este de n ori mai mare.
f)Capacitatea nominala (CN) . Acest parametru ofera o imagine globala

despre cit de multa electricitate poate sa inmagazineze un acumulator. Acest lucru
pleaca evident de la faputl ca acumulatorul nu este de fapt o sursa de energie ci doar
un "sac" care stocheaza energia furnizata initial. Pentru a arata cit de mare este
"sacul" s-a introdus notiunea de capaciatate definita la descarcare:
Cd = t id  dt (3.11)
d
adica integrala curentului debitat de o baterie incarcata complet (100%), care se

descarca complet in timpul td, debitind curentul id. Capacitatea se masoara in tehnica
in [Ah]. O definitie asemanatoare se poate da si pentru capacitatea la incarcare:
Ci = t ii  dt (3.12)
i
Deoarece orice proces real este afectat de pierderi, este normal ca valoarea
capacitatii la incarcare sa fie mai mare decit cea la descarcare.
Daca descarcarea se face la curent constant, id(t)= Id = const, expresia (3.11)
se simplifica si devine:
Cd = Id * td (3.13)
Exemplul 3.1): daca o baterie se descarca timp de 20ore cu I d = 5A, la

=+25oC800F, capacitatea ei va fi Cd =100Ah.
Capacitatea nominala, CN reprezinta capacitatea la descarcare la 20h
masurata la 250C. In cazul anterior, CN =100Ah, iar curentul de descarcare a fost Id
= 0,05*CN.
Capacitatea reala a unei baterii nu este neaparat egala cu cea nominala, insa
trebuie sa fie mai mare. Capacitatea reala variaza destul de mult cu conditiile de
exploatare si climatice, printre care:
f1)curentul de descarcare, Id. Cu cit curentul de descarcare este mai mare
pierderile pe rezistenta interna sint mai mari si capacitatea scade. Astfel daca bateria
din exemplul anterior este descarcata cu un curent Id' = 3,5*CN = 350A, la '=+25oC,
timpul de descarcare scade la 6min. In acest caz capacitatea acumulatorului se
reduce la Cd' = 35Ah.
f2)timpul de descarcare, td. Acest parametru este strins legat de cel anterior si
nu este necesr sa fie comentat.
87
f3)temperatura. Acest parametru este foarte important in exploatare, mai ales

iarna. Daca in exemplul anterior, se pastreaza curentul de descarcare I" d = 3,5*CN =
350A, dat temperatura este "=-18oC=00F, timpul de descarcare scade la 3min, iar
capacitatea Cd'' = 17,5Ah.
Tinind cont de aceasta variatie a capacitatii cu conditiile de exploatare, se

defineste citeodata notiunea de capacitate disponibila, ca raportul masurat in
procente intre capacitatea reala in anumite conditii de descarcare si capacitatea
nominala:
Cd [%] = Creala / CN *100 (3.14)
Curbele din figura 3.12 sintetizeaza dependentele de mai sus.
In = 0,05C20 In acelasi timp

C
capacitatea este influentata
[%]
de factori constructivi, printre
80 care:
f4)suprafata echivalenta
60 a placilor influenteaza direct
proportional capacitatea.
40 Practic suprafata este marita
prin marirea numarului de
20 placi. Acestea se fac mai
In 2In 3In 4In 5I n I
subtiri si mai multe pentru a
Fig.3.12.Dependenta capacitatii de curent creste si curentul de demaraj.
Acest lucru se explica prin
faptul ca la demaraj curentul este mare si electrolitul patrunde greu in volumul placii
care ramine mai slab utilizat.
OBSERVATIE:3.9)Rezistenta interna, este invers proportionala cu capacitatea.

Explicatia rezida in dependenta ambelor marimi de suprafata placilor.
g)Curentul de demaraj, sau curentul maxim (Imax). Acest parametrul este

extrem de important, el dind indicatii despre usurinta pornirii. La ora actuala se tinde
sa devina parametrul principal care identifica o baterie. El reprezinta valoarea
maxima a curentului debitata de acumulator la o temperatura data, astfel incit
tensiunea la bornele bateriei sa nu scada sub o anumita limita un timp determinat.
Exista mai multe standarde care reglementeaza acest parametru, astfel incit cind se
da valoarea este necesar sa se precizeze si norma. Situatia este cumva
asemanatoare cu masurarea puterii motoarelor temice dupa SAE (Society of
Automotive Engineers) sau DIN (Deutsche Industrie Normen).
Revenind la curentul maxim, SAE de exemplu il denumeste "Cranking Curent
Rating" sau “Cold Cranking Amps” si reprezinta curentul maxim pe care il da o
88
baterie incarcata complet la =00F ( -180C )astfel incit tensiunea sa nu scada sub
1,2V/celula (7,2V pe baterie) timp de cel putin 30s.
Capcitatea influenteaza curentul maxim si anume invers proportional, prin
intermediul rezistentei interne. Astfel daca in figura 3.11 se aplica relatia (3.8), rezulta
dependenta intre curentul de demaraj si rezistenta interna:
Imax = (EB - UB)/RB (3.15)
Curentul maxim fiind un factor important, se inscriptioneaza pe baterie.
h)Capacitatea de rezerva (Reserve Capacity Rating in l.engl.) da indicatii

practice directe despre cit de multa energie poate inmagazina bateria. Acest
parametru este asemanator capacitatii nominale, dar tinde sa o inlocuiasca pentru ca
se masoara in conditii mai apropiate de cerintele practice. Ea reprezinta timpul cit
bateria mai poate sa alimenteze vehiculul daca generatorul nu functioneaza, adica
reprezinta timpul in minute cit bateria complet incarcata poate sa sustina la =800F
(270C) un curent de 25A astfel incit tensiunea pe baterie sa nu scada sub
1,75V/celula, adica 10,5V pe baterie.
i)Gradul de incarcare (gi) este un parametru care estimeaza cit de incarcata

este bateria si se masoara in procente din incarcarea maxima. Bateria se considera
incarcata 100% cind bateria supusa procesului de incarcare la curent consatnt nu isi
mai modifica 1-2 ore tensiunea si densitatea, sau incarcata la tensiune constanta nu
isi modifica curentul si densitatea. Daca a fost pusa in functiune corect, in conditii
temperate, la +25oC, densitatea ei trebuie sa fie
d100 = 1,28g/cm3 (3.16)
Bateria se considera descarcata complet (incarcata 0%) cind ea nu mai poate

tine tensiunea la borne, aceasta scazind brusc la cea mai mica sarcina. In conditii
normale aceasta tensiune este in jur de 1,75V/element iar densitatea d o = 1,12g/cm3.
OBSERVATIE: 3.10) Este important a lua drept criteriu de incarcare 100% faptul ca
nu se mai modifica 1-2 ore densitatea si curentul/tensiunea si nu faptul ca
densitatea respecta relatia (3.16). Astfel pot fi evitate diferite erori legate de
masuratori eronate, aparate defecte, erori la punerea in functiune, probleme
legate de impurificarea bateriei, imbatrinirea ei, pierderea de electrolit, etc. In
aceasta ordine de idei trebuie sugerat ca este bine ca in timpul vietii bateriei sa
se faca o urmarire a ei (citeodata chiar o fisa, pentru societatile cu parc auto
mare), in care sa se inregistreze densitatea la incarcare 100%, tensiunea la
proba sub sarcina, etc.
Pe de alta parte s-a pus in evidenta ca incarcarea depinde de densitatea

electrolitului (v. OBSERVATIA 3.2). Considerind o dependenta liniara intre gradul de
89
incarcare si densitate rezulta ca primul se poate estima masurind densitatea dupa

relatia:
g i = (d - do) / (d100 - do) * 100 (3.17)
Citeva valori mai importante sa dau in tabelul 3.3 pentru o baterie cu densitatea
nominala 1,28g/cm3 la 250C.
Tabel 3.3.Gradul de incarcare
Tensiunea electromotoare in 1,96 2,0 2,04 2,08 2,12
gol, EB0 [V/element]
Densitatea [g/cm3] 1,12 1,16 1,20 1,24 1,28
gi [%] 0 25 50 75 100
j)Randamentele bateriei. De obicei se introduc doua randamente ale bateriei,

in special in scopul compararii bateriilor.
Randamentul capacitiv (C) reprezinta raportul masurat in procente intre
capacitatea la descarcare (utila) si cea la incarcare (consumata):
C = Cd / Ci * 100 (3.18)
La acumulatoarele cu plumb el este intre 80% si 90%, mai mare la acumulatoarele

noi si mai mic la cele vechi.
Randamentul energetic (W), reprezinta tot un raport intre o parte utila si una
consumata si anume intre energia furnizata la descarcare si cea primita la incarcare:
w = Wd / Wi * 100 (3.19)
Randamentul energetic la cumulatorele cu plumb este intre 65% si 75%.
k)Durata de viata. La acumulatoarele de uz general durata de viata se

exprima in numarul maxim de cicluri incarcare-descarcare. La acumulatoarele auto
nu se executa cicluri complete, incit de multe ori durata de viata se estimeaza in ani
de functionare. Ea poate varia foarte mult, nu numai de la tehnologie la tehnologie,
dar si functie de modul de intretinere si exploatare, de regimul de exploatare al
vehiculului, etc. Ea este de obicei intre 2 si 6 ani. Bateriile fara intretinere moderne
pot depasi limita maxima.
OBSERVATIE: 3.11)Pina acumcitiva ani, bateriile erau caracterizate in special de

capacitatea nominala. Tendinta in ultima perioada este ca aceasta marime sa
fie inlocuita cu curentul maxim si capacitatea de rezerva. O baterie este folosita
pe autovehicul in general in doua ipostaze: sa furnizeze curentul de demaraj si
sa asigure consumul la bord cind generatorul nu functioneaza. In prima situatie,
la o pornire normala, se consuma in jur de 5% din capacitate, deci o valoare
nesemnificativa. Conteaza in schimb foarte mult curentul maxim. Daca bateria
nu poate furniza un curent suficient, cuplul demaror este mic si motorul termic
pleaca greu sau deloc.
90
In privinta celeilalte ipostaze, nu intereseaza cit timp da bateria curentul

normat 0,05CN ci un curent in jur de 25A care sa satisfaca serviciile curente.
3.11')Reluind comparatia bateriei cu un sac, observatia anterioara spune ca
nu intereseaza in primul rind cit de mare este sacul ci cit de mare are gura.
2,12V
EB0
EB
UB 1,96V
1,28g/cm3
d 1,75V
1,12g/cm3
Id=0,05C20
RB
t[h]
0h 20h
Fig.3.13.Caracteristia de descarcare
3.2.8. Caracteristicile de incarcare/descarcare

Bateria este o sursa de tensiune electrica. In practica insa intereseaza cum se
comporta aceasta sursa cind este sub sarcina. Raspunsul se da sub forma grafica a
caracteristicii de descarcare. Utilizind insa modelul dezvoltat anterior si
considerentele expuse pentru parametri, aceasta caracteristica poate fi estimata si
teoretic. In acest scop se vor construi suplimentar curbele de variatie pentru
rezistenta interna, RB, densitate (d), tensiunea electromotoare in gol (EBo), tensiunea
electromotoare in sarcina (EB). Se face un experiment de descarcare la curent
constant, de exemplu Id=0,05CN cu bateria incarcata 100%. Rezultatul se da in figura
3.13. Daca curentul este constant, bateria pierde un numar constant de sarcini in
unitatea de timp, deci reactia chimica care elibereaza aceste sarcini este constanta,
deci densitatea variaza liniar. Rezistenta interna este constanta la inceput. La
descarcari mari sulfatul de plumb depus pe placi incepe sa impiedice evident
trecerea curentului ionic. Deasemenea scazind densitatea scade mobilitatea ionilor
din electrolit. Rezultatul este o crestere apreciabila de rezistenta. La un moment dat
masa activa este complect izolata de electrolit si bateria nu mai poate da curent,
tensiunea scade rapid si bateria se considera descarcata. Acest lucru se intimpla in
jur de 1,75V/celula. Tensiunea electromotoare in gol, E B0, care este o marime
ipotetica respecta relatia (3.9). Tensiunea electromotoare in sarcina E B, pleaca din
acelasi punct cu cea in gol, dar incepe sa scada mai rapid din cuza polarizarii. La un
91
moment dat gradientul de densitate se stabilizeaza si diferenta ramine constanta,

deoarece curentul este constant. In final tensiunea la borne, UB, respecta relatia
(3.8). Daca se masoara direct tensiunea la borne se obtine acelasi rezultat.
OBSERVATIE:3.12) In scop didactic in figura, scarile nu se pastreaza. Daca se iau

in consideratie valorile numerice indicate, se vede ca intr-adevar, tensiunea la
borne are doar in primul moment o scadere mai accentuata datorita polarizarii,
apoi timp, de 20ore ea ramine practic consatanta, in conditiile mentinerii
constante a curentului. Acest lucru justifica denumirea de sursa de tensiune
data bateriei.
In cazul incarcarii la +25oC, plecind de la o baterie descarcata complet si un

curent de incarcare Ii = 0,05*CN se obtine caracteristica din figura 3.14. Ea se
deduce asemanator cu cea anterioara. In acest caz tensiunea electromotoare in
sarcina, prin polarizare, va fi mai mare decit cea in gol. Timpul de incarcare va fi mai
mare (in jur de 22-23ore). Daca dupa acest timp curentul nu se intrerupe, incarcarea
fiind terminata, va exista doar curent rezidual, care este mare. Ca atare bateria va da
gaze multe, pierderea de apa va fi mare si coroziunea electrozilor accentuata.
Tensiunea ramine coonstanta in jur de 2,7V/element.
2,7V
UB
EB 2,12V
EB0
1,28g/cm3
d
1,12g/cm3
II=0,05C20
RB
22h tI[h]
Fig.3.14.Caracteristica de incarcare la curent constant
OBSERVATII: 3.13) Daca la demaraj motorul nu a pornit in citeva secunde este bine
sa se opreasca demarorul citeva secunde. In acest timp bateria se
92
depolarizeaza si tensiunea ei va fi mai mare in primele momente, asigurind o

pornire mai usoara.
3.14)La temperaturi scazute scade capacitatea bateriei si mai ales creste
rezistenta interna. In acest caz curentul de demaraj va fi mai scazut. O solutie
practica de imbunatatire a situatiei este aprinderea pentru citeva secunde a
farurilor. In acest caz cu toate ca exista in aparenta o pierdere de capacitate,
apare o pierdere de energie pe rezistenta interna care incalzeste bateria
rezultind o crestere a capacitatii si a curentului de demaraj.
3.15)La incarcare pe masura ce bateria se incarca, creste tensiunea la
borne. Pe masura incarcarii scade componenta utila a curentului si creste cea
de electroliza. Ca atare un jur de 2,4V/element bateria incepe sa dea gaze.
Daca initial, pentru a scadea timpul de incarcare, s-a mers pe un curent mai
mare, in acest moment curentul trebuie redus.
3.16) O baterie sau un element sulfatat se recunoaste deoarece cu toate ca
are densitate mica (pare descarcat), da gaze repede dupa ce a fost pus la
incarcat. La acest simptom bateria trebuie verificata, dar de obicei trebuie
inlocuita.
3.17) Un element scurtcircuitat se recunoaste dupa faptul ca densitatea lui
este mai mica decit a celorlalte. La un scurtcircuit net, chiar daca este pus la
incarcat densitatea tot nu creste in acel element, tensiunea pe el este zero (deci
la borne 10V) si nu da deloc gaze. Daca scurtcircuitul nu este net (are o
rezistenta diferita de zero), elementul are o tensiune in primele momente, dar o
pierde repede in sarcina. In acest caz bateria trebuie inlocuita.
3.2.9. Autodescarcarea si sulfatarea

Aceste doua fenomene sint fenomene negative specifice acumulatorului cu
plumb.
a)Autodescarcarea este fenomenul de pierdere a starii de incarcare, chiar
daca la borne nu este conectata nici o sarcina (este in gol). Fenomenul are mai multe
cauze printre care:
a1)Curentii de scurgere pe suprafata. Cu toate ca bornele bateriei sint izolate
(prin separatori, capace, etc) intre ele continua sa circule curenti de fuga. Curentii
rezultati prin strapungeri partiale ale separatorilor sau scurtcircuitari pe la fundul
bacului cu pasta cazuta detemina o descarcare accelerata si sint considerate avarii,
necesitind inlocuirea bateriei. In cele ce urmeaza se discuta pierderile dezvoltate prin
alte cai. Principala cale de scurgere de curenti este pe suparfata bacului. Intre borne
poate apare un strat superficial format din depuneri de impuritati impreuna cu apa si
urme de electrolit de la eventuale neetansari ale bornelor, pierderi prin dopuri, etc.
Acest strat este conductor si determina autodescarcarea bateriei.
a2)pilele de impuritati, reprezinta o alta sursa de autodescarcare. Impuritatile
patrunsa voit sau nu in celula formeaza impreuna cu acidul si cu electrozii pile
electrice suplimentare, care descarca pila principala formata de electrozi si electrolit.
a3)pilele de concentratie, reprezinta pile secundare, cu tensiuni
electromotoare ce apar datorita diferentei de concentratie a diferitelor elemente din
solutie. Ele sint asemanatoare cu cele aparute la polarizare. Principala diferenta
apare pe verticala datorita diferentei de densitate intre acid si apa. Ca atare, acidul,
93
mai greu, are tendinta de a cadea, marind densitatea la fund. Aceasta pila care
apare determina o circulatie de curenti care reface omogenitatea solutie, consumind
din energia bateriei.
Ca urmare a acestor cauze apare inevitabil la acumulatorul cu plumb
autodescarcarea. Chir in conditiile limitarii la minimum, autodescarcarea are valori
medii de 0,6-1% pe zi dar depinde si de temperatura. In tabelul 3.4 se da comparativ
valoarea procentuala a gradului de autodescare dupa 3luni la diferite temperaturi
pentru baterii normale si fara intretinere.
Tabelul 3.4.Variatia gradului de autodescarcare dupa 3luni

Gradul de autodescarcare
Temperatura Baterie clasica Baterie fara
[0C] intretinere
10 35 6
20 50 9
30 80 14
40 100 25
Masurile de limitare urmaresc evident inlaturarea cauzelor. Astfel se curata

periodic capacul bateriei pentru a limita curentii pe suprafata. Curatarea se face cu
apa distilata si apoi stergere cu o cirpa moale. Limitarea pilelor de impuritati se face
controlind drastic puritatea substantelor ce se pun in elementi : apa distilata si acid
sulfuric pentru acumulatori. Deasemenea este complect interzisa introducerea unor
corpuri straine in elementi (vergele metalice pentru masurat nivelul sau pentru
uniformizat concentratia, etc.). Sint insa si impuritati introduse intentionat, cum ar fi
stibiu (sau antimoniu) care, se vede din tabelul 3.4 ca mareste gradul de
autodescarcare. Tendinta in ultima vreme este sa se limiteze introducerea acestor
incluziuni. Pentru limitarea pilelor de concentratie se iau masuri constructive,
limitarea inaltimii celulelor, etc.
b)Sulfatarea este fenomenul de formare a sulfatului de plumb stabil. Este

foarte important de subliniat ca formarea de sulfat de plumb nu insemna automat
sulfatare. Sulfatul rezulta in mod normal la functionarea acumulatorului. Cind insa
sulfatul de plumb devine stabil si nu se mai descompune la incarcare, apare
sulfatarea. Spre deosebire de sulfatul de plumb insatbil format din cristale mici gri,
sulfatul stabil este format din cristale mari, rezultate prin unirea celor mici. Printre
cauzele sulfatarii se numara:
b1)descarcarea accentuata a bateriei. Se stie ca la descarcare apare sulfat de
plumb. La o descarcare accentuata a bateriei, cantitatea de sulfat rezultata este
foarte mare, iar probabilitatea ca aceste cristale mici sa se uneasca in cristale mari
creste. Este de subliniat ca deoarece volumul sulfatului este mai mare decit al
peroxidului si al plumbului, la descarcare accentuata placile se umfla si creste
presiunea in pachetul de placi, putind distrude placile sau separatorii..
b2)tinerea timp indelungat in stare descarcata. Daca sulfatul de plumb sta
mult timp probabilitatea de formare a cristalelor mari creste. La aceasta se adauga si
autodescarcarea, care favorizeaza si mai mult sulfatarea.
94
b3)prezenta impuritatilor. Acestea actioneza ca niste catalizatori sau intervin

direct in reactii si se combina cu substantele utile, ducind la scoaterea lor din circuitul
reversibil. Un caz deosebit este aerul. Daca nivelul electrolitului scade si placile ramin
in aer, sulfatul de plumb care a apucat sa fie pe placi se stabilizeaza. De aceea si in
fabrica placile odata puse in reactie trebuie incarcate inainte sa fie uscate.
Consecintele sulfatarii sint foarte grave pentru acumulatorul cu plumb si
privesc:
1)Scaderea capacitatii bateriei prin blocarea unei parti din masa activa. Este
ca si cum o parte din masa activa este scoasa din circuitul functional.
2)Sulfatul de plumb si mai ales cel stabil se depune pe placi sub forma unui
ciment putin permeabil la electrolit. Impiedicarea ajungerii electrolitului la placi
contribuie suplimentar la scaderea capacitatii bateriei.
3)Impiedicarea circulatiei electrolitului duce si la cresterea apreciabila a
rezistentei interne. Acest lucru duce si la posibilitatea estimarii gradului de sulfatare.
La o crstere a rezistentei interne de 3-4 ori bateria functioneaza defectuos, cu porniri
mai grele. Ea nu poate fi utilizata iarna. La o crestere de 6-8 ori bateria nu mai poate
fi utilizata deloc si trebuie inlocuita.
Metodele de limitare a sulfatarii (caci ea nu poate fi eliminata total) prevad
urmatoarele masuri practice:
1)Nu se permite descarcarea bateriei mai jos de 50%. Acest lucru impune o
verificare periodica. Daca se constata scaderi puternice si dese ale gradului de
incarcare, trebuie:
- verificat sistemul de incarcare (generator, regulator de tensiune) care
poate fi in pana;
- daca nu exista consumatori care accidental ramin conectati cind
masina este parcata. Astfel de defecte sint de multe ori aleatoare.
- regimul de functionare. Daca vehiculul are porniri dese, cu parcurs
scurt in mediu urban unde turatia motorului este scazuta, generatorul nu poate sa
compenseze integral energia scoasa din baterie la pornire. Aceasta intra intr-un
regim deficitar. Un exemplu il constituie taximetrele sau vehiculele de aprovizionare.
Solutia este fie o marire a puterii alternatorului, fie o incarcare periodica pe redresor
in garaj.
In orice caz bateria trebuie reincarcata la redresor.
2)Nu se permite tinerea bateriei +descarcata mult timp. Chiar daca bateria
nu se exploateaza, ea trebuie pusa la incarcat periodic, la intervale de cel mult 1 luna
pentru bateriile clasice sau 6 luni pentru cele fara intretinere.
3)Se controleaza strict puritatea substantelor utilizate: apa distilata sau
acid. Acestea se vor procura din surse sigure, se vor transporta si manipula in vase
inerte chimic(sticla, ebonita, polipropilena), fara contact cu surse de impurificare
(vergele metalice, de lemn, etc.).
4)Bateria nu va functiona cu dopurile scoase si pe cit posibil nu va fi
amplasata in locuri deschise si neacoperite pe vehicul.
5)Nu se lasa placile in aer. In mod normal s-a vazut ca bateria poate pierde
apa prin electroliza, ceea ce duce la scaderea nivelului de electrolit. Pentru evitarea
acestei situatii, periodic se face verificarea nivelului de electrolit si complectarea lui
cu apa distilata. Nivelul trebuie sa fie cu 10-15mm deasupra placilor. Pentru
95
usurarea observarii nivelului, multe bacuri de plastic sint transparente si au la gaura

de vizitare a elementului o buza care indica nivelul necesar.Verificarea trebuie facuta
cel mult la 1,5 luni iarna si la 1luna vara (temperatura mai ridicata favorizeaza
electroliza). O pierdere prea rapida de apa denota fie un grad ridicat de sulfatare, fie
o defectiune in regulatorul de tensiune, ceea ce determina o tensiune prea mare de
incarcare.
3.2.10.Punerea in functiune a acumulatorului cu plumb

Acumulatorul cu plumb, dupa ce a fost construit si procesat la producator se
prezinta la comerciant sub trei forme: incarcat cu electrolit(IE), uscad descarcat(UD)
si uscat incarcat(UI) dupa cum s-a discutat in #3.2.5. Dupa ce a fost procurat, la
utilizator, acumulatorul nou trebuie pus in functiune. Evident acest lucru se face in
momentul cind se doreste exploatarea pe autovehicul. Timpul maxim intre
comercializare si punerea in functiune este specific fiecarui tip de baterie si este
indicat in fisa tehnica de insotire. Dupa ce a fost pus in functiune corect, indiferent de
modul comercializare, acumulatorul se comporta la fel in exploatare.
3.2.10.1.Pregatirea electrolitului
In cazul acumulatoarelor uscate o operatiune premergatoare punerii in
functiune este pregatirea electrolitului ce se va turna in baterie. Electrolitul se
comercializeaza gata pregatit, sau sub forma de acid de puritate si concentratie
foarte mare (98%, v.STAS 164-70) care trebuie diluat la valori in jur de 25%.
Pregatire electrolitului trebuie sa se faca de personal special instruit, echipat
cu echipament de protectie (costum antiacid, sort, cizme, manusi, ochelari de
protectie), in incaperi special amenajate( pardosite cu ciment/gresie, fara mobilier
organic ce poate fi corodat, bine ventilate si aerisite, cu sursa de apa distilata si apa
industriala).
La pregatirea electrolitului se utilizeaza vase speciale, confectionate din
materiale inerte la acid sulfuric ( sticla, ebonita, plastic inert cum ar fi PVC,
polietilena, polipropilena, policarbonati, etc.) si la variatii de temperatura. Se
preferera deasemeni materialele rezistente mecanic. O solutie practica pentru vasele
de manipulare (nu de pastrare) o constituie chiar bacurile unor baterii dezafectate.
Se utilizeaza deasemenea la dozarea amestecului vase gradate, cit si baghete de
amestecat si densimetre de masurat densitatea (pentru constructia acestora din
urma v."Verificarea bateriei"). Datorita faptului ca este higroscopic (atrage umezeala
din atmosfera), acidul sulfuric se pastreaza in vase inchise.
Diluarea acidului se face numai cu apa distilata. In tot timpul manipualrii
acidului se va evita contaminarea cu alte substante (metale, substante organice, etc.)
atit pentru ca acidul nu mai poate fi folosit cit si pentru ca acidul este un coroziv
foarte puternic ce distruge obiectele sensibile cu care intra in contact. Operatia de
diluare propriu-zisa se face intr-un vas de capacitate suficienta (cel putin 20-30% mai
mare decit cantitatea de electrolit ce se va prepara). Deoarece amestecul acidului cu
apa se face cu degajare puternica de caldura, totdeauna se va turna acid in apa si
nu invers. Tot timpul lichidul se va amesteca pentru uniformizarea concentratiei si a
temperaturii. Aceasta din urma nu trebuie sa depaseasca 40-45oC. Daca prepararea
se face in timp scurt, pentru a pastra temperatura in limitele aratate, vasul de
96
preparare trebuie racit, de exemplu prin scufundare intr-o baie cu apa de racire. Ca
valori orientative, la un litru de apa distilata se utilizeaza cantitatile de acid concentrat
(STAS 164-70) prezentate in tabelul 3.5.
Tabelul 3.5. Cantitatea de acid concentrat necesara la 1l apa distilata

Densitatea finala [g/cm3] 1,24 1,26 1,28 1,30 1,32
Cantitatea acid[cm ]3 306 341 377 415 455
OBSERVATII:3.18) Se recomanda prepararea simultana a electrolitului pentru

intraga baterie, pentru a evita neuniformitatile initiale.
3.19)Controlul densitatii se face obligatoriu cu un densimetru verificat.
Introducerea initiala a unei densitati eronate poate duce la concluzii gresite la
verificarile ulterioare, cu consecinte asupra performantelor bateriei.
3.20)Valorile densitatilor ce se dau in continuare pentru punerea in functiune
sint pentru climat temperat. Pentru alte zone se aplica corectii conform cu
paragraful 3.2.2.
3.2.10.2.Punerea in functiune a bateriilor uscat incarcate (UI)

Se verifica in prealabil termenul de garantie si starea rondelelor de etansare in
momentul cind se scot. Apoi se toarna in baterie acid de densitate d=1,28g/cm 3 (in
cazul climei temperate) pina la nivelul superior (10-15mm deasupra placilor)
(v.obs.3.18). Se urmareste sa nu creasca temperatura peste 45oC. Se lasa 2 ore ca
electrolitul sa se imbibe bine in placi si apoi se recomplecteaza nivelul cu electrolit si
se masoara densitatea. Ea trebuie sa fie uniforma in toate celulele (in limita a
±0,01g/cm3), altfel este primul semn de deterioarare. Daca densitatea nu a scazut
sub 1,26g/cm3 inseamna ca starea de incarcare nu s-a pierdut semnificativ si bateria
poate fi montata direct pe autovehicul si exploatata. In caz contrar ea si-a pierdut
semnificativ starea de incarcare si trebuie pusa la incarcat la redresor (v. #3.2.11).
OBSERVATII:3.21)Se recomanda ca imediat dupa montare pe vehicul, acesta sa

aiba un regim de turatie mare un timp indelungat, pentru a avea o incarcare si
pe vehicul. Daca se estimeaza ca pe vehicul regimul va fi defavorabil (turatii
mici, porniri dese, etc.) este bine sa se faca o incarcare prealabila la redresor.
3.22)Acumulatorul nu va avea parametrii nominali de la inceput (capaciate,
curent maxim, etc.), ci doar dupa citeva cicluri incarcare/descarcare. Daca
regimul de exploatare este sever (porniri multe, parcurs scurt), se recomanda
pentru marirea duratei de viata, rodarea bateriei prin aplicarea citorva cicluri
descarcare 5ore cu un bec de far si reincarcare la redresor.
3.2.10.3.Punerea in functiune a bateriilor uscat descarcate (UD)

Bateriilor li se scot dopurile, observind la fel termenul de garantie. In caz ca
acesta este depasit este de presupus o scadere a performantelor bateriei. Apoi se
toarna electrolit cu densitatea d=1,26g/cm3 (in cazul zonelor temperate) pina la
nivelul superior (10-15mm deasupra placilor)(v.obs.3.18). Se urmareste tot timpul
temperatura, care nu trebuie sa creasca peste 45oC. Daca este cazul, bateria se
97
raceste prin cufundate de jumatate intr-un vas cu apa. Se asteapta 1-2 ore ca bateria
sa se raceasca si electrolitul sa intre in placi si apoi se reverifica nivelul electrolitului
la 10-15mm deasupra placilor si daca este cazul se complecteaza cu electrolit cu
densitate d=1,26g/cm3. Apoi se pune obligatoriu la incarcat pe redresor (v. #3.2.11)
Abia apoi bateria se poate pune pe vehicul si exploata. Observatia 3.22 ramine
valabila.
3.2.10.Punerea in functiune a bateriilor incarcate cu electrolit(IE)

Aceasta operatie nu mai este necesara. Ea a fost facuta deja la producator.
Acumulatorul se trateaza ca orice baterie in functionare. Este indicat insa sa se
controleze nivelul electrolitului si sa se complecteze cu apa distilata daca este cazul.
Se verifica deasemenea densitatea si daca este mai scazuta se pune la incarcat la
redresor (v. #3.2.11).
CAPITOLUL3.BATERIA DE ACUMULATOARE
Bateria de acumulatoare reprezinta o sursa chimica reversibila pentru

stocarea energiei electrice . Energia electrica se stocheaza/elibereaza in urma unor
reactii chimice intre anumite substante. Aceste reactii sint reversibile astfel incit ele
au loc intr-un sens la incarcare si in sensul celalalt la descarcare. Intreruperea
accidentala a acestor reactii reversibile echivaleaza cu distrugerea bateriei de
acumulatoare.
In general aparitia unei anumita tensiuni electromotoare este asociata unei
anumite combinatii sau pereche de substante, fiecare combinatie avind tensiunea ei
specifica. De obicei aceasta pereche cuprinde doi electrozi (unul  altul -) si un
electrolit. Oricare ar fi insa combinatia, numita element de acumulator, tensiunea
furnizata este mica in jur de 1-2V. In practica am vazut insa ca tensiunile utilizabile
sint mai mari, astfel incit apare necesitatea conectarii in serie a mai multor elemente,
formind o baterie de elemente de acumulator. In cele ce urmeaza insa se va utiliza
titulatura prescurtata baterie sau acumulator, intelegind insa idea de baterie de
acumulatoare.
3.1 Tipuri de baterii
Clasificarea bateriilor se face dupa diferite criterii astfel:

a)Dupa natura perechilor de substante ce intra in reactia chimica. Din acest
punct de vedere exista doua clase mari de acumulatoare :
a1)acumulatoare acide la care electrolitul este un acid (de obicei acid
sulfuric). Cel mai raspindit tip este acumulatorul acid cu plumb, avind electrozii pozitiv
si negativ respectiv PbO2 si Pb.
98
a2)acumulatoare alcaline avind drept electrolit o baza (NaOH sau KOH)

si drept electrozi mai multe tipuri de combinatii, gen Ni-Cd, Ni-Fe, etc.
In general acumulatoarele alcaline sint mai performante in privinta raportul
energie stocata/ masa, dar sint mult mai scumpe si au deobicei rezistenta interna mai
mare, fiind mai putin performante la pornire.
b)Dupa modul de exploatare. Din acest punct de vedere sint acumulatoare

pentru:
b1)iluminat. Acestea se intilnesc la calea ferata, la santiere de
constructii, etc. Au specific faptul ca trebuie sa debiteze un curent relativ mic dar un
timp indelungat;
b2)pornire-iluminare-aprindere. Aceasta categorie este cea utilizata in
mod curent pe autovehicule. Ea foloseste atit la pornirea motorului termic(MT) cit si la
alimentarea sistemului de aprindere sau la iluminat atunci cind nu debiteaza
generatorul. Acumulatoarele din aceasta categorie sint caracterizate de curenti foarte
mari la pornire, dar un timp foarte scurt ( < 5s ). In schimb gradul de descarcare este
redus, caci dupa pornire sint reincarcate de la generator;
b3)tractiune. Aceste acumulatoare sint caracterizate prin curenti debitati
de valori medii, dar permit un grad de descarcare foarte accentuat. Deasemeni
trebuie sa livreze pentru scurt timp un curent impulsional mai mare;
b4)stationare. Ele se folosesc in aplicatii speciale, de exemplu in
centrale telefonice. Furnizeaza un curent mediu un timp mare si se descarca
profund. Au specific faptul ca pot fi in constructie deschisa, fara probleme de vibratii,
contaminari, etc.
Deoarece insa in exploatarea autovehiculelor, marea majoritate (80%) a
acumulatoarelor sint acide cu plumb, pentru pornire, aceasta categorie va face
obiectul analizelor ulterioare.
3.2.Acumulatoare acide cu plumb pentru autovehicule
3.2.1.Constructia acumulatorului cu plumb

Bateria de acumulatoare cu plumb pentru exploatare auto se construieste de
obicei pentru tensiuni nominale de 6V si 12V. Deoarece un element are nominal 2V
rezulta existenta a 3, respectiv 6 elemente pe baterie. Ele se cuprind de obicei intr-
un monobloc sau bac comun, cu 3 respectiv 6 compartimente sau celule, izolate
chimic . Bacul poate fi realizat din ebonita sau mai nou din plasitc (polipropilena,
ABS, PVC, etc.). Bacul trebuie sa fie inert la acid sulfuric, sa aiba buna rezistenta
mecanica si electrica, sa fie usor. Celulele in care este compartimentat bacul sint
identice si trebuie sa aiba functionarea cit mai asemanatoare.
In fiecare celula se introduc electrozii
sub forma unui pachet. Deobicei pachetul are
electrozii sub forma de placi, ca in fig.3.1, dar
- + - + - exista si alte forme de electrozi (tubulari, rame,
etc.). Pachetul de placi este obtinut prin
impachetare alernata intre placi negative si
- + - + -
99
Fig.3.1.Structura
pachetului de placi
Fig3.2. Gratare de placi

pozitive. Deoarece reactiile si solicitarile placilor pozitive sint mai accentuate se

prefera ca pachetul sa inceapa si sa se termine cu o placa negativa. In acest fel se
pierd 2 suprafete negative (cele exterioare), iar solicitarea placilor pozitive este mai
uniforma. Totdeauna intre placile de semn contrar se intercaleaza un izolator
(separator) microporos, care permite circulatia electrolitului, dar impiedica
scurtcircuitarea placilor de semn diferit prin contact direct. Izolatorii pot fi facuti din
lemn fiert in soda caustica, din PVC sinterizat, tesatura din fibre carbin, etc. Ei pot fi
sub forma de placi, intercalate intre electrozi, sau mai nou sub forma de plic ce
cuprinde placa pozitiva. Pentru a permite existenta electrolitului la suprafata placilor
izolatorul are niste nervuri. Acestea sint mai accentuate catre placa pozitiva,
deoarece reactiile fiind mai intense, trebuie reimprospatat mai mult electrolit.
Placile au in varianta clasica ca element de sustinere un gratar, care are la
partea superioara lateral o ureche de sustinere. De multe ori gratarele pozitive sint la
fel cu cele negative. In ochiurile gratarului se pune masa activa (pozitiva sau
negativa) care este sub forma de pasta care ulterior se intareste. Aceasta structura
face placile poroase permitind patrunderea electrolitului in volumul masei active,
crescind suprafata echivalenta de contact placa-electrolit si crescind capacitatea de
inmagazinare a acumulatorului. Acest fapt nu este semnificativ la demaraj cind
reactiile sint mai mult la suprafata geometrica a placii. Gratarele se confectioneaza
prin turnare sau stantare din plumb masiv. Pentru imbunatatirea proprietatilor
mecanice ale gratarului si fluidizarea pumbului la topire (fara ridicarea exagerata a
temperaturii care duce la oxidare) plumbul de gratare are diverse incluziuni. Pina
acum cea mai importanta a fost antimoniul (5-6%). S-a constatat insa ca acesta
favorizeaza coroziunea electrozilor pozitivi si in special electroliza apei din electrolit.
Aceasta reduce viata bateriei si necesita complectarea periodica cu apa distilata. De
acceea ultimele constructii limiteaza antimoniul sub 3%, in cazul bateriilor cu
intretinere reduse (low maintenance in l.engl.), sau il inlocuiesc cu alte metale, cum
ar fi calciul, formind asa-numitele baterii fara intretinere (maintenance-free in
l.engl.). In cazul acumulatoarelor de iluminat curentul debitat fiind mic fortele
electrodinamice ce solicita gratarul si pasta din ochiuri sint mici (v.cap.1) si atunci
ochiurile pot fi facute mari si rare (v.fig.3.2). La acumulatoarele de demaraj, fortele
electrodinamice sint foarte mari si ochiurile se fac mici si dese. In privinta grosimii,
gratarele pot fi mai groase sau mai subtiri tot functie de solicitarile mecanice si de
durata de viata ce se estimeaza pentru baterii. Pe de alta parte la demaraj o placa
groasa este ineficienta (reactiile au loc la suprafata si mult mai putin in volumul
placii). Din cauza asta tendinta pentru acumulatoare de demaraj performante este sa
se subtieze placa dar sa se intareasca gratarul prin aliere si procesare sofisticata.
Tot din aceasta cauza placile pozitive se fac citeodata mai groase, cu toate ca la
multe constructii gratarele sint identice la cele doua tipuri de placi. La placa pozitiva
masa activa este o pasta pe baza de peroxid de plumb si acid sulfuric. Ea are initial
culoarea rosu-porcocaliu, iar dupa ce a fost formata capatata o tenta rosu-gri. Placa
negativa are o pasta pe baza de plumb si acid sulfuric. Pasta activa se obtine prin
amestecare in malaxoare din substantele de baza solide (de obicei praf) si lichide.
Ea se depune pe placi si apoi urmeaza o perioada de uscare sau maturare, cind ea
se intareste si doar apoi placile pot fi folosite.
100
Pentru impachetare placile se ordoneaza ca in figura 3.1, urmarind ca urechile

de fixare pentru toate placile pozitive sa
fie de o parte a pachetului si toate
urechile placilor negative de cealalta
parte. Urechile de prindere de un anumit
semn se rigidizeaza apoi cu o clema
pieptene realizata din plumb si
Fig.3.3.Clema pieptane prezentata in figura 3.3. Ea are un
pieptene orizontal si o borna cilindrica
sau plata vertical. Urechile placilor se intrepatrund cu dintii pieptanului, peste care se
toarna plumb topit si se sudeaza, rigidizind pachetul de palci.
Pachetul de placi astfel rigidizat se introduce in celula. Dar in functionare o
parte din pasta de pe placi mai cade si se depune la fund sub forma unui mil. Pentru
a preveni scurtcircuitarea pachetului de placi de catre acest mil, bacul are pe fund
niste nervuri pe care se aseaza pachetul de placi. La bateriile cu separatori plic,
aceste nervuri sint reduse.
- + -
+ - +
Fig.3.4.Celule cu Fig.3.5.Punte de legatura

conexiuni aparente
Apoi fiecare celula se inchide deasupra, cu un capac. La solutiile mai vechi cu

bac de ebonita, capacul este tot de ebonita, individual pentru fiecare celula si este
etansat de bac cu o masa bituminoasa. La solutiile mai noi, din plastic, exista un
capac comun pentru toata bateria, tot din plastic, care este etansat de bac fie prin
termosudare fie prin lipire cu rasini. Este de subliniat in acest caz izolarea chimica
dintre celule. Capacul fiecarei celule are o gaura cu dop prin care se introduce initial
electrolitul si prin care ulterior se poate masura densitatea si complecta nivelul de
electrolit cu apa distilata. Dopurile pot fi individuale sau comune la mai multe celule
sub forma unor baghete. Fiecare dop are un canal sicanat care comunica la exterior.
Prin acest canal se evacueaza gazele ce apar in celule prin electroliza apei din
electrolit. Sicanele canalului previn evacuarea simultana a unor picaturi de electrolit
antrenate de gaze, picaturile depunindu-se pe peretii canalului si scurgindu-se inapoi
in celula. La bateriile moderne, fara intretinere, capacele pot sa nu mai existe. Sint
prevazute doar niste supape prin care ies gaze in caz de avarie. In acest caz, apa
pierduta prin aceste gaze nu mai poate fi readaugata. Daca pierderea este
accentuata, bateria trebuie inlocuita. Mai mult, pentru a masura densitatea
electrolitului la aceste baterii, ele au un densimetru incorporat, care apare in exterior
ca un "ochi magic".
101
Conexiunea electrica a celulelor se face prin punti de plumb intre bornele

clemelor pieptane. Aceste conexiuni sint aparente la bacurile de ebonita (v.fig.3.4). In
acest caz bornele trec prin capac la exterior Etansarea se face de multe ori pe filet.
Peste capetele exterioare ale bornelor vin puntile de legatura ca in fig.3.5 care se
sudeaza prin turnare de plumb topit. La constructiile noi legatura se face prin
peretele despartitor. Bornele se apropie de perete si sint prinse cu sudura prin
puncte printr-o gaura practicata in perete. In acest ultim caz lungimea si volumul
clemelor se reduce mult, scazind atit rezitenta interioara a bateriei cit si consumul de
plumb. Dispar problemele de etansare capac-borne si se diminueaza
autodescarcarea prin curenti de fuga pe capac. Evident, scad operatiile de intretinere
a bateriei. Singurul dezavantaj al constructiei moderne, din plastic, este ca aceasta
solutie nu mai permite repararea bateriei prin inlocuirea pachetului de placi defect.
Aceasta operatie ar fi rentabila doar daca defectul este unul prematur (primele luni
de viata), in care restul pachetelor ar fi noi si ar renta operatia de reparare. Deoarece
insa in ultima vreme tehnologiile de fabricatie sint foarte bine stapinite, defectele
premature sint extrem de rare, incit practic nu se mai pune problema repararii
bateriilor si deci dezavantajul sus-mentionat practic nu exista.
In fig.3.5.x se da schematic constructia unei baterii VRLA , dupa
http://www.siranah.de/html/sail080e.htm, consultat la 04.11.2020.
Fig.3.5.1. Constructia unei baterii cu plumb VRLA
3.2.2. Alegerea electrolitului

In interiorul bateriei se introduce electrolitul, care este o solutie de acid
sulfuric, cu puritate foarte mare. Problema evitarii impuritatilor este foarte importanta,
in caz contrar reducindu-se drastic viata si performantele bateriei. Alegerea densitatii
electrolitului se face pe mai multe criterii:
102
a)obtinerea unei capacitati cit mai mari. Intre densitatea electrolitului si
t[0C]
0
C[Ah] -20
141
-40
62
d[g/cm3] -60 d[g/cm3]

0
1 1,14 1,3 1,0 1,2 1, 4
Fig.3.6.Dependenta capacitate- Fig.3.7.Dependenta temperatura
densitate inghet-densitate
capacitate exista o dependenta ca in figura 3.6. Se vede ca de la 1,3g/cm 3

capacitatea practic nu mai creste cu densitatea;
b)durata de viata. Cresterea densitatii electrolitului echivaleaza cu cresterea
concentratiei (acidul este mai greu ca apa), iar aceasta antreneaza o coroziune mai
accentuata a electrozilor (mai ales cel pozitiv). De accea cresterea densitatii este
limitata;
c)temperatura de inghet. Variatia acesteia cu densitatea se da in figura 3.7.
Ea trebuie sa fie cit mai scazuta si in orice caz sub temperatura mediului ambiant,
caci inghetarea bateriei este echivalenta cu distrugerea ei;
d)temperatura medie anuala. Se stie ca temperatura joaca rol de catalizator al
reactiilor chimice. Ca atare temperatura si densitatea sint factori antagonisti, caci o
densitate mare in zone calde duce la uzarea prematura a bateriei, iar o densitate
mica in zone reci duce la scaderea capacitatii si cresterea rezitentei interne a ei. Ca
urmare a aparut problema modificarii densitatii atit sezonier cit si functie de zona
geografica. La constructiile noi insa prima modificare nu se mai ia in consideratie,
compensindu-se constructiv.
In urma criteriilor enumerate mai sus, alegerea electrolitului se face la
densitatile urmatoare(masurate la +25 oC ):
a)zone temperate: d = 1,28g/cm3;
b)zone tropicale: d = 1,24-1,26g/cm3;
c)zone polare: d = 1,30-1,32g/cm3.
3.2.3. Inscriptionarea acumulatorului

Acumulatorul trebuie inscriptionat obligatoriu cu anumite marimi caracteristice,
importante in exploatare.
103
a)Bornele exterioare  si - trebuie marcate foarte clar, fie prin poansonare pe

borne (bac ebonita), fie pe bac la turnarea lui (bac de plastic).
b)Tensiunea nominala. Aceasta este de obicei 6V sau 12V si trebuie ajustata
dupa tensiunea nominala a sistemului de alimentare. Considerind 2V/celula,
tensiunea nominala a bateriei se poate deduce si dupa numarul de celule, observind
numarul de punti de legatura sau numarul de capace.
c)Curentul maxim de demaraj. Exista mai multe norne, care definesc diferit
acest parametru. Discutia se da mai jos.
d)Capacitatea bateriei, de obicei la 20h. Ea este o informatie a energiei
stocate in baterie.
e)Data fabricatiei. Aceasta se da diferit de la producator la producator si este
imprimata prin poansoanre fie pe bornele de legatura, fie pe spatele bacului. De
obicei se indica luna si anul sau saptamina si anul. Acest parametru este foarte
important pentru o functionare corecta, existind un anumit termen de valabilitate la
punerea in functiune a acumulatorului.
f)Tipul bateriei si producatorul, seria de fabricatie, etc.
3.2.4.Variante constructive de acumulatoare cu plumb

Fata de tipul clasic de baterie descris mai sus, marii producatori de baterii au
introdus si variante cu particularitati constructive adpatate unor aplicatii deosebite.
a)Baterii cu rezistenta la ciclare ( in engleza "Cycle-Proof"). Aceste baterii sint

folosite in situatiile cind poate apare o descarcare accentuata a bateriei. In aceasta
situatie dispare peroxid de plumb si apare sulfat de plumb care are volum mai mare
si preseaza placile si separatorul. Aceasta poate duce la desprinderea masei active
din ochiurile gratarelor(mai ales pozitiva) si deci degradarea bateriei. Pentru a
preveni acest fenomen s-au construit baterii care au pe separatori un strat special de
fibra de sticla. O alta solutie, aplicabila dealtfel si la bateriile obisnuite, dar care
limiteaza sedimentarea masei active, este construirea izolatorilor sub forma unui plic
microporos in care se introduce placa pozitiva. Bateriile cu rezitenta la ciclare au in
acest fel viata (masurata in cicli completi incarcare/descarcare) aproape de doua ori
mai mare, adica cam 800 cicluri fata de 300-400 la o baterie normala. Aceste baterii
se identifica la firma BOSCH prin simbolul " Z ".
b)Baterii rezistente la vibratii ("Vibrations-Proof"). Aceste baterii sint utilizate in

aplicatii cu nivel mare de vibratii si socuri, cum ar fi vehicule comerciale, masini
agricole si de constructii, tractoare, etc. La aceasta constructie, placile in pachet sint
fixate fata de bac nu numai prin cleme ci pe toata circumferinta, fie cu rasini sau
masa plastica. Ele se testeaza (dupa DIN) la o vibratie continua de 22Hz timp de 20
ore si o acceleratie verticala maxima de 6g.
g/Ah Asta inseamna o solicitare cam de 10 ori mai
mare ca la bateriile clasice. Aceste baterii sint
0,4 identificate cu literele "Rf ".
c)Baterii pentru medii grele ("Heavy

Duty"). Aceste baterii combina caracteristicile
0,3 Sb[%] 104

0,2
1 2 3 4 5 6 7
0,1
Fig.3.8.Pierderea de apa functie
de continutul de antimoniu(Sb)
celor doua categorii anterioare si sint utilizate pe vehicule comerciale care au atit
solicitari mecanice mari cit si o descarcare accentuata si sint marcate cu literele " HD
".
d)Baterii tip "S". Aceste baterii sint utilizate in aplicatii cu un grad foarte
accentuat de descarcare, cum ar fi in tractiune. Ele se aseamana constructiv cu
bateriile rezistente la descarcare (tip "Z") dar au placile (mai ales cele pozitive) mult
mai groase (solicitarile la compresiune datorita sulfatului de plumb sint foarte mari la
descarcari foarte accentuate). Ca urmare la acelasi volum vor avea mai putine placi.
Deasemenea functionarea la demaraj va fi mult mai proasta (35-40% mai scazuta).
e)Baterii cu intretinere scazuta ( "Low Maintenance"). Acestea sint obtinute

prin modificari ale compozitiei aliajului de gratar, prin scaderea continutului de
antimoniu sub 3%. In acest caz este elocvent graficul din figura 3.8, unde se vede ca
la 2% antimoniu pierderea de apa este de 10 ori mai mica decit la 6%. Complectarea
de apa se face in acest caz la 6-12luni fata de 1 luna la bateriile normale. Scade
deasemenea in acest caz si uzura placilor pozitive.
f)Baterii fara intretinere ("Maintenance-free"), numite si VRLA (valve regulated

lead acid). La acest tip se inlocuieste complect antimoniul cu aliaje pe baza de
calciu (0,1%) sau strontiu. In acest fel se micsoreaza rezistenta interna (cu 20%),
coroziunea placilor pozitive si gradul de descarcare. Astfel bateria poate sta pina la 6
luni fara sa trebuiasca sa fie reincarcata. Deasemenea se diminueaza incalzirea
interna si se diminueaza drastic pierderea de apa. In tabelul 3.1 se dau date
comparative in privinta pierderii de apa (care evident variaza cu imbatrinirea bateriei).
Aceasta scadere a pierderii de apa (deci a electrolizei) se face prin scaderea
curentului rezidual de incarcare dupa cum rezulta din tabelul 3.2 pentru baterii cu
tensiunea nominala de 12V. Aceasta scadere duce la diminuarea incalzirii interne si
deci la marirea duratei de viata. Gazele obtinute fiind in cantitate foarte mica se pot
recombina catalitic fara pericol de explozie si nu mai trebuie sa fie evacuate ci sint
ciclate in interior. Ca atare dopurile pot fi eliminate. Evident ramin in continuare niste
supape de evacuare pentru caz de defect. Daca se defecteaza regulatorul de
tensiune si tensiunea la borne creste peste 2,3-2,4V/element, pierderea de apa
creste si gazele trebuie evacuate cumva in regim de avarie. Si in aceasta situatie,
acumulatorul da mai putine gaze fata de unul normal. Pentru a reduce suplimentar
hidrogenul degajat la incarcare la placa negativa, se creste tensiunea de gazare,
astfel incit la tensiuni normale de incarcare (in jur de 14V) placa nu se incarca
niciodata 100% si deci nu da gaze.
Acumulatorului i se aduc deasemena si unele modificari constructive.
Gratarele nu se mai toarna ci se fabrica din folie stantata, expandata sau gofrata si
sint mai subtiri. Se utilizeaza separatorul plic. In acest fel pe linga lipsa intretinerii,
bateria are avantajul cresterii duratei de viata, micsorarea rezistentei interne si deci
cresterea curentului de demaraj, eliminarea impurificarii cu acid si limitarea curentilor
de autodescarcare. Mai nou, electrolitul nu mai este lichid care inunda tot spatiul
intern, ci este un gel care se pune in plicul placii pozitive. Se evita astfel
contaminarea in caz de deteriorare a bacului.
105
Tabelul 3.1.Pierderi medii de apa

Pierderi medii de apa [g/element]
Tip de acumulator Anul de exploatare Total
1 2 3
12-44 cu 6,5% antimoniu 200 300 325 825
12-44 fara intretinere 20 25 40 85
Tabel 3.2.Curentii finali la incarcare la tensiune constanta 14V

Tip acumulator Valoarea curentului final [A] la temperatura de :
0
15 C 250C 300C 400C 500C 600C 800C
Normal (5…6,5% Antimoniu) 0,5 1,0 1,9 3,0 4,0 6,5 30
Intretinere redusa 0,3 0,5 0,7 1,0 1,3 1,8 6,5
(2…2,5%Antimoniu)
Fara intretinere (Pb-Ca) 0,23 0,25 0,28 0,3 0,32 0,5 1,25
g) baterii AGM (acumulated glass mat). Bateriile de pina acum erau umplute
cu electrolit lichid. De aceea se mai numeau "flooded batteries". Mai ales pentru
sisteme Start-Stop se utilizeaza o varianta imbunatatita, AGM. Separatorul este facut
dintr-o impislitura din fibre de sticla ("Glass Mat" in engl.). Acesta este ca un burete in
care se imbiba electrolitul. Are rezistenta mai mare la ciclare, este mai robusta
mecanic si da gaze mai putine. Trebuie insa incarcata la tensiune mai mare (tabel
3.3) si este mai scumpa.
Tabel 3.3. Tensiuni electromotoare in gol (Ebo) la diferite baterii
3.2.5. Variante de comercializare a bateriilor cu plumb

Pe traseul fabricant-comerciant bateriile de acumulatore cu plumb pot avea
mai multe forme de prezentare. Ele depind de tehnologia de realizare la producator.
Trebuie insa de subliniat ca dupa punerea in functiune la utilizator bateriile se vor
comporta in continuare identic in exploatare. Rezulta deci ca diferitele tipuri de
comercializare au influenta doar in aceasta faza.
a)Bateriile uscat descarcate (UD) se comercializeaza fara electrolit si de

aceea se cheama uscate. La punere in functiune ele se umplu cu electrolit cu
106
densitatea d=1,26g/cm3. In momentul umplerii temperatura poate creste. Ea trebuie

mentinuta sub 400C prin racira bacului. Tot electrolitul trebuie preparat odata, pentru
a nu avea diferente intre celule. La preparare se toarna mereu acid in apa si nu
invers. Bateria se umple 10-15mm deasupra placilor si se lasa 0,5h sa se imbibe
placile. Se complecteaza nivelul daca e cazul, tot cu electrolit. Apoi se pune
obligatoriu la incarcat. Modul de incarcare se indica mai departe.
ATENTIE! Electrolitul si acidul sulfuric sint substante periculoase. Ele trebuie

manipulate doar de personal instruit si echipat.
La fabricare placile dupa ce li se depune pasta activa se pun la uscare

(maturare) iar apoi se formeaza in bai speciale cu acid sulfuric prin care se trece un
curent de incarcare. Operatia este echivalenta cu o incarcare initiala. Apoi placile se
spala si se usuca. Ulterior ele se asambleaza in pachete si se baga in bac. Acest
contact cu aerul duce in timp la oxidarea placii negative care in loc de plumb are la
suprafata oxid de plumb. Ca urmare tensiunea care apare intre peroxid de plumb
(placa +) si oxidul de plumb (placa-) este nesemnificativa si bateria este descarcata.
De accea la utilizator bateria trebuie umpluta cu electrolit de densitate mai mica decit
cea nominala si apoi pusa la incarcat. In acest proces oxidul de plumb se disociaza,
pe placa negativa raminind plumb. Similar prin incarcare densitatea electrolitului
creste la valoarea nominala d=1,28g/cm3.
Termenul de valabilitate al acumutatorului nepus in functiune este intre 6luni si
un an. Dupa acest termen modificarile chimice incep sa devina ireversibile si
performantele acumulatorului chiar pus in functiune corect sint mai reduse..
Avantajele acestui tip (fata de acumulatoarele IE) sint:
-greutate mai mica la comercializare (nu are electrolit);
-este mai comod de manipulat si nu contamineaza;
-nu necesita intretinere periodica (incarcare o data pe luna) la
comerciant.
Dezavantajele (fata de tipul IE) sint:
-defectele interne se pun in evidenta la punerea in functiune(la atelierul
de incarcare), nu la comerciant. Asta poate insemna timp pierdut si nervi pentru
client;
-punere in functiune mai greoaie (trebuie incarcat 24ore, trebuie racit
cind se umple cu electrolit, etc.);
Dezavantajele (fata de tipul UI) sint:

-energia consumata la formare se pierde, acumulatorul trebuind sa fie
pus din nou la incarcat la punere in functiune;
-punere in functiune mai greoaie (trebuie incarcat 24ore, trebuie racit
cind se umple cu electrolit, etc.);
-daca punerea in functiune nu s-a facut corect, parametrii ulteriori sint
afectati;
-termen de valabilitate mai mic.
107
b)Bateriile uscat incarcate (UI) sint tot uscate, adica fara electrolit. Spre
deosebire de cele UD, la fabricare, dupa formare placile negative se izoleaza de aer
prin depunerea unui strat superficial, inert care dispare la punerea in functiune. Apoi
pachetul de placi se asambleaza, se pune in bac, iar celulele se izoleaza de aer prin
niste rondele speciale de etansare puse in gaurile de umplere. In acest fel placile se
protejeaza la oxidare.
La punere in functiune se scot rondelele de etansare, se umple bateria cu
electrolit cu densitatea nominala, d=1,28g/cm3. Daca densitatea nu a scazut sub
1,26g/cm3 , iar vehiculul nu are regim greu, cu porniri multe si deplasari scurte,
bateria poate fi pusa pe vehicul si exploatata direct. In caz contrar ea trebuie pusa la
incarcat ca la bateriile UD, caci probabil a intrat aer la placi si si-au pierdut starea de
incarcare. Termenul de valabilitate pina la punerea in functiune este in general pina
la 2 ani.
c)Bateriile incarcate cu electrolit (IE) se comercializeaza umplute cu electrolit

si incarcate, gata spre a fi exploatate pe autovehicul. Constructiv, dupa maturare
placile se impacheteaza si se pun in bac. Se umple apoi bateria cu electrolit si se
pune la incarcat. In acest fel formarea placilor se face chiar in bac (sau bloc).
Avantajele acestui tip sint :
-punerea in functiune este imediata. Nu se consuma energie, timp,
manopera;
-defectele premature sint inlaturate la producator. La utilizator bateria
ajunge dupa un timp de functionare in care o parte din defectele premature s-au
manifestat (rupere izolatori, legaturi gresite, lipsa placi sau izolatori, deteriorare la
transport, etc.). Acest fapt are importanta mai ales la producatorii fara un proces
tehnologic bine pus la punct si cu un control atent de calitate.
Dezavantajele bateriilor formate bloc afecteaza mai mult pe comerciant. Ele
sint:
-bateria trebuie vinduta la cel mult 30-45 zile de la data fabricatiei. Altfel ea
incepe sa se descarce si trebuie pusa periodic la incarcat, la intervalul aratat;
-bateria este mai grea, se manipuleaza incomod si poata sa produca
contaminari la transport.
3.2.6.Modelul si functionarea acumulatorului

In cele ce urmeaza se va introduce un model fizic pentru acumulator. Modelul
nu este foarte complex, dar suficient de precis pentru citeva concluzii generale
(v.fig.3.9). Se pleaca de la ideea ca "pompa" de purtatori care apare prin asocierea
electrozilor cu electrolitul, adica tensiunea electromotoare este generata de cimpul
electric imprimat de origine chimica. Aceasta tensiune se noteaza E B . Pe de alta
parte, trecerea curentului electric prin baterie intimpina o opozitie din partea
elementelor componente: placi, electrolit, separatori, borne, etc. Aceasta opozitie se
modeleaza prin rezistenta interna RB . Comentarii asupra acestor parametri se vor
face in #3.2.8.
108
Id +
UB
EB
RB
Fig.3.9.Modelul electric al bateriei Fig.3.10.Principiul de functionare
3.2.6.1 Functionarea acumulatorului cu plumb

Acumulatorul cu plumb este un ansamblu format din trei elemente principale
introduse impreuna intr-un vas inert chimic: electrodul pozitiv, electrodul negativ si
electrolitul, ca in figura 3.10. Electrodul pozitiv este format din peroxid de plumb
(PbO2) iar electrodul negativ din plumb spongios. Electrolitul este o solutie de acid
sulfuric (H2SO4). La trecerea curentului electric, la cei doi electrozi iau nastere
urmatoarele relatii:
d
pozitiv: PbO2+H2SO4+2*H  PbSO4 + 2*H2O (3.1)
i
d
negativ: Pb+H2SO4+O  PbSO4+H2O (3.2)
i
Reactiile evolueaza de la stinga la dreapta la descarcare si de la dreapta la stinga la

incarcare. Acest sens este dat de sensul curentului prin baterie: daca curentul iese
prin borna pozitiva este descarcare. Pentru stabilirea conditiei de incarcare sa
consideram modelul dedus anterior. Deasemenea sa consideram cazul cel mai
general cind bateria are conectat la borne un generator, ca in figura 3.11, unde E G si
RG sint respectiv tensiunea electromotoare si rezistenta interna a generatorului. Din
legea a ii-a a lui Kirchhoff rezulta in acest caz:
Id = (EB – EG) / (RG + RB) (3.3)
Pentru incarcare curentul trebuie sa intre in borna pozitiva, deci sa fie negativ in
relatia (3.3). Rezulta conditia de incarcare:
EG > EB (3.4)
109
Daca la bornele bateriei se conecteaza un simplu rezistor, punind EG=0 in relatiile

(3.3) si (3.4) rezulta evident ca bateria se descarca.
Revenind la reactiile
Id + + (3.1) si (3.2) se vede ca in ele
intra substante solide (peroxid
EB U B UG
EG
de plumb si plumb la electrozi),
lichide (acid sulfuric si apa) si
RB RG niste atomi (hidrogen si oxigen).
Acesti atomi nu exista ca atare
si cu atit mai mult sub forma
Fig.3.11.Baterie conectata pe generator moleculara H2 si O2, ci ei provin
dintr-o molecula de apa.
In urma descarcarii acumulatorului se vede ca se obtin substante solide (sulfat
de plumb la ambii electrozi) si lichide ( apa). Sulfatul de plumb ce rezulta este sub
forma unor cristale mici de culoare gri si nu sta in suspensie ci se depune (pe placi ,
izolatori, etc.).
OBSERVATII:3.1)Depunerea sulfatului de plumb pe placi si izolatori impiedica

circulatia electrolitului si duce la cresterea rezistentei interne.
3.2)La descarcarea acumulatorului se consuma acid sulfuric si se obtine apa.
Deoarece densitatea apei este mai mica ca a acidului, la descarcare scade
densitatea electrolitului. Bazat pe aceasta observatie rezulta singurul procedeu
practic de estimare a gradului de incarcare: masurarea densitatii electrolitului.
3.3)Pierderea aparenta a acidului in urma descarcarii este un fenomen normal
in functionare. Refacerea acidului si deci cresterea densitatii trebuie facuta numai
prin incarcarea bateriei si nu prin adaugarea de acid. La fel, aparitia sulfatului de
plumb este un fenomen normal. El dispare la incarcarea acumulatorului.
3.4)Daca nu se pierde electrolit prin neetanseitatea bacului, dupa punerea in
functiune, in acumulator se introduce doar apa distilata.
In acelasi timp cu reactiile principale (3.1) si (3.2) in acumulator se mai produc

si alte reactii secundare. Pentru marirea duratei de viata se recomanda evitatea unor
reactii secundare cu impuritati si din aceasta cauza se controleaza foarte strict
puritatea substantelor din acumulator.
O reactie secundara inerenta este insa cea de electroliza a apei din electrolit.
Ea se produce la orice trecere de curent, fie de incarcare fie de descarcare:
2*H2O  2*H2 + O2 (3.5)
OBSERVATII: 3.5) Oxigenul se va degaja la electrodul prin care intra curentul in

baterie iar hidrogenul la cel prin care iese curentul. Rezulta ca la
incarcare/descarcare gazul degajat se schimba la electrozi.
3.6)De multe ori gazele se acumuleaza in jurul electrozilor si duc la o
polarizare a acestora. Fenomenul se limiteaza prin masuri constructive sau
110
printr-o comanda complexa. De exemplu, la instalatiile de incarcare de putere

mare se poate schimba pentru scurta durata sensului curentului.
3.7)Reactia este de fapt reversibila. Reactia de recombinare a oxigenului cu
hidrogenul, (arderea hidrogenului) are nevoie de o energie initiala de activare.
Energia dezvoltata de reactie este insa foarte mare, reactia este violenta si
apare ca o explozie. Deci, acumularea gazelor in cantitate mare este
nefavorabila, amestecul lor fiind exploziv. De accea dopurile celulelor prezinta
gauri de evacuare. La bateriile fara intretinere cantitatea de gaze este foarte
mica incit ele se pot combina catalitic, fara pericol, formind apa. Existenta
acestui circuit intern celulei, permite construirea acumulatoarelor etanse. In
acest caz ele se comercializeaza IE.
3.8)Gazele rezultate fiind explozive, in statiile de incarcare se recomanda
masuri stricte de protectie: ventilare, izolare de flacara, etc. Din aceleasi
considerente se recomanda evitarea scinteilor in jurul bateriei, mai ales daca
bateria functioneaza la curent mare: evitarea scurcircuitarii bornelor pentru a
verifica bateria, etc.
3.8') Daca o baterie e prea slaba sau descarcata si se incearca pornirea prin
conectarea in paralel a inca unei baterii (de ex. de la alt automobil) se
recomanda utilizarea unor cabluri speciale, prevazute cu clesti de conexiune la
capete (numiti citeodata "crocodili"). Lungimea lor trebuie minimizata la maxim.
Se recomanda urmatoarea succesiune: se conecteaza intii bornele . Apoi se
leaga borna minus a bateriei suplimentare direct la masa masinii in pana, dar
departe de baterie. La deconectare se desface prima data masa.
Existenta electrolizei implica si un curent de electroliza, in sensul curentului

prin baterie. De accea se poate considera curentul prin baterie (I B) avind doua
componente: una activa, IA, (care face realctiile chimice (3.1) si (3.2) ) si alta de
electroliza, IE. La incarcare avem:
IB = IA + IE (3.6)
iar la descarcare:
IA = IE + IB (3.7)
Evident curentul de electroliza este un curent parazit si trebuie limitat la

maxim. Ponderea lui fata de curentul activ depinde de tehnologia de fabricatie, de
starea de incarcare, de valoarea curentului total, etc. El devine preponderent cind
bateria s-a incarcat (v.tabelul 3.2). De aceea incarcarea trebuie supravegheata si
oprita cind s-a incheiat. Singurul neajuns in acest caz, pe termen scurt este pierderea
de apa. Daca insa incarcarea este sistematic foarte puternica, se produce si o
coroziune accentuata a placilor (mai ales pozitive) cu diminuarea vietii bateriei. Daca
bateria este sulfatata, curentul de incarcare devine minor in comparatie cu cel de
electroliza si bateria da multe gaze si pierde repede apa.
Daca curentul total creste, va creste si curentul de electroliza. Din relatia (3.3),
curentul total se vede ca depinde de tensiunea generatorului de incarcare. La
111
incarcarea rapida, tensiunea este mare si curentul va fi mare. In acest caz

supravegherea este obligatorie, caci la sfirsitul incarcarii curentul de electroliza
devine foarte important. De accea metodele de incarcare sint destul de complexe (v.
#3.2.11). La acumulatoarele imbarcate pe vehicule, tensiunea de incarcare este
constanta. Ea se adopta ca un compromis intre necesitatea de a asigura o incarcare
rapida (deci curent si tensiune mare) cu necesitatea de a avea curent rezidual (de
electroliza) mic cind incarcarea s-a terminat. De obicei pentru tensiuni nominale de
12V se alege o tensiune la borne de 14,2 cu variatii de 0,4V.
3.2.7. Parametrii acumulatorului cu plumb

Acesti parametrii sint niste marimi care caracterizeaza global acumulatorul. Ei
permit estimarea performantelor acestuia, compararea acumulatoarelor, alegerea lor,
etc.
a)Tensiunea nominala (UN) este un parametru conventional. El exprima o
valoare in jurul careia variaza de obicei tensiunea la borne. La bateriile comune de
obicei tensiunea nominala este 6V sau 12V. Aceasta valoare trebuie corelata cu
tensiunea nominala a retelei de alimentare. Pentru tensiuni ale retelei mai mari de
12V se utilizeaza mai multe baterii de 12V conectate in serie.
b)Tensiunea la borne (UB) este tensiunea care se poate masura la bornele
externe ale bateriei, indiferent de regimul de functionare al ei (in gol, la incarcare, la
descarcare) si indiferent de curentul ce trece prin baterie.
c)Tensiunea electromotoare (EB) este sursa de energie electrica a bateriei.
Ea este "pompa" care antreneaza circulatia purtatorilor de sarcina, deci curentul
electric, in circuit. Pentru definitia riguroasa vezi #1. Acest parametru este foarte
important in caracterizarea modelului fizic al bateriei. De obicei acest model este cel
prezentat in figura 3.9, considerind bateria un generator de tensiune. Un model
echivalent, dar mai putin folosit se obtine utilizind un generator de curent. Din
modelul prezentat in figura 3.9 se vede ca tensiunea electromotoare este un
parametru intern al acumulatorului, in principiu nemasurabil. Singurul parametru
masurabil este tensiunea la borne. O estimare a tensiunii electromotoare se poate
face exprimind din legea lui Ohm tensiunea la borne:
UB = EB - I * RB (3.8)
unde I este curentul debitat in sensul indicat (bateria este sursa). Daca in relatia (3.8)
se pune I=0, rezulta UB = EB . In concluzie tensiunea electromotoare este egala cu
tensiunea la borne la functionarea in gol (fara sarcina). Practic masuratoarea se face
cu un voltmetru cu rezistenta interna mare.
Este evident ca fizic aceasta tensiune se obtine pe cale chimica prin contactul
unor elemente cu potentiale electrochimice diferite. Tensiunea electromotoare
depinde de natura substantelor in contact si nu de dimensiunile lor. In cazul
acumulatorului acid cu plumb tensiunea electromotoare masurata in gol pentru un
element este data de relatia empirica:
EB0 = 0,84 + d (3.9)
112
unde d este densitatea electrolitului exprimata in [g/cm 3], iar tensiunea

electromotoare in gol, EB0 este exprimata in [V].
NOTE:3.1) Relatia (3.9) fiind empirica nu necesita omogenitatea unitatilor de

masura. Calculul se reduce la valorile numerice exprimate in unitatile indicate.
3.2) De multe ori se prefera analiza individuala a electrozilor acumulatorului.
In acest scop se utilizeaza un al treilea electrod de cadmiu care se pune in
electrolit. Fata de electrodul de cadmiu cele doua placi au tensiunile
electromotoare in gol date de respectiv :
E+ = 1,20 + 0,8*d (3.10')
E- = 0,36 - 0,2*d (3.10'')
Prin scaderea termen cu termen a celor doua relatii se obtine evident relatia
(3.9).
Din relatia (3.9) se vede ca tensiunea electromotoare nu depinde de
cantitatea de substanta ci doar de densitatea electrolitului.
d)Tensiunea electromotoare in sarcina(EB). In practica, daca se aplica

relatia (3.8) pentru diferite valori ale curentului I se constata nepotriviri. Concluzia ce
rezulta este ca parametrii modelului nu sint constanti. Tensiunea electromotoare
variaza fata de valoarea in gol data de relatia (3.9) in principal pe doua cai:
d1)Aparitia unui gradient de concentratie a electrolitului in apropierea
placilor. Tinind cont de reactiile chimice de functionare (3.1), (3.2) rezulta la
descarcare o diminuare a densitatii. Dar ractiile chimice au loc la suprafata placilor,
iar egalizare densitatii nu se face instantaneu. Ca atare la descarcare densitatea va fi
mai mica la placi si mai mare in centru. De accea si tensiunea electromotoare
obtinuta este mai mica. Acest lucru scade puterea furnizata de baterie. Fenomenul
este foarte evident la curenti mari (demaraj). De accea prin masuri constructive se
incearca o omogenizare cit mai rapida: izolatorii au nervuri, atit placile cit si izolatorii
se fac cit mai subtiri si porosi, etc. La incarcare lucrurile sint invers: densitatea este
mai mare la placi si tensiunea electromotoare mai mare. Consecinta este ca pentru a
asigura acelasi curent, tensiunea sursei de incarcare trebuie sa fie mai mare.
d2) Aparitia unei tensiuni de polarizare. Datorita neomogenitatii
substantelor la electrozi, cit si prezenta substantelor de reactie, apar pile
suplimentare. La descarcare tensiunea electromotoare a lor este in sens contrar celei
utile a acumulatorului, astfel incit tensiunea rezultanta este mai mica. La incarcare
lucrurile sint invers. Pentru impiedicarea acestui fenomen la pilele galvenice se pun
la electrozi substante speciale depolarizante. La acumulatorul cu plumb se iau
masuri constructive pentru grabirea omogenizarii la placi. Se iau deasemenea masuri
in privinta metodei de incarcare (schimabarea pentru scurt timp a sensului curentului
de incarcare).
Consecinta directa a acestei variatii a tensiunii electromotoare sint:
113
1)imediat dupa incarcare (de exemplu la oprirea motorului) tensiunea

este mai mare. O pornire in aceste conditii este favorabola, caci se da un curent mai
mare, un cuplu electromagnetic mai mare, deci un timp de pornire mai mic.
2)daca pornirea nu reuseste in 3-4s, ea trebuie oprita, caci bateria s-a
polarizat si tensiunea ei electromotoare a acazut. Daca se asteapta 5-10s, bateria se
omogenizeaza si se mai depolarizeaza, tensiunea ii creste si urmatoarea pornire
este mai favorabila.
Polarizarea bateriei este functie de sensul curentului prin baterie. La incarcare
componenta de polarizare creste tensiunea electromotoare proprie a bateriei. La
descarcare tensiunea electromotoare scade prin polarizare. Lasata in gol, prin
deconectarea consumatorului/incarcatorului, bateria se depolarizeaza dupa o curba
aperiodica in decurs de peste 10min. Depolarizarea se poate face rapid apicind un
curent mare (zeci de amperi) de sens invers timp de citeva secunde.
In esenta polarizare bateriei este un fenomen negativ. La incarcare, pentru a
putea mentine curentul, tensiunea redresorului trebuie marita, deci creste puterea
nominala a acestuia, cit si puterea consumata. La redresoarele mari, de exemplu
pentru statii mari de incarcare, sau pentru bai de electroliza, acest lucru duce la o
majorare semnificativa a costurilor. O solutie de depolarizare poate fi agitarea
permanenta a solutiei in cazul baii de electroliza sau schimbarea periodica pentru
scurta durata (citeva secunde) a sensului curentului. Procesul trebuie controlat precis
pentru a se obtine doar depolarizare si nu descarcarea bateriei.
La descarcare, scazind tensiunea totala a bateriei, scade puterea data de
aceasta. Ca urmare la un demaraj nereusit se recomanda actionarea demarorului in
reprize 3-4s urmate de 5-10s pauza.
Temperatura si curentul invers favorizeaza depolarizarea.
CAPITOLUL 2.
GENERALITATI. ELEMENTE DE CONEXIUNE, COMUTATIE SI
PROTECTIE
2.1.STRUCTURA SISTEMULUI ELECTRIC DE ALIMENTARE

Autovehiculul are la ora actuala o multitudine de consumatori electrici, cum ar
fi: sistemul de aprindere (la MAS), sistemul de iluminare, demarorul, etc. Toti acesti
consumatori trebuie sa fie alimentati cu energie electrica la parametrii adecvati si in
cantitate suficienta in orice regim al vehiculului ( de exemplu si cind motorul merge la
turatie mica si la turatie mare si cind este oprit). La ora actuala cea mai convenabila
sursa de energie electrica este o masina electrica rotativa, de obicei un alternator,
caci sursele chimice au capacitate mica, sint incomode si scumpe, iar cele nucleare
sint foarte scumpe si periculoase.
NOTA 2.1:In continuare se vor face referiri implicite doar la sistemul electric de
alimentare, incit el se va numi generic sistem de alimentare.
114
Pe de alta parte, masina electrica rotativa (alternatorul) este de fapt un mijloc

de conversie a energiei mecanice date de motorul termic(MT) in energie electrica. Ca
atare el nu debiteaza cind motorul este oprit. Pentru a alimenta consumatorii si in
acest regim (demaror, lumini de stationare, etc.), trebuie utilizata simultan cu
generatorul inca o sursa alternativa, care de obicei este una chimica. Deoarece
energia debitata de aceasta nu este foarte mare sau de lunga durata, capacitatea
sursei chimice (deci masa si volumul acesteia) poate fi aleasa rezonabil de mica. Mai
mult, deoarece in functionare normala a MT (regimul cel mai utilizat), generatorul
poate alimenta si reincarca sursa chimica, aceasta de obicei este reversibila numita
acumulator.
Suplimentar mai trebuie avut in vedere
ca energia electrica furnizata de
generator/acumulator trebuie sa fie
R s1 c o m p a t ib ila c u c o n s um a to rii. D e a c e e a t re bu ie
Ac u t iliz a t e e le m e n t e r e gu la t o a re s i in t e rfe t e d e
G adaptare. Cea mai simpla schema a
sistemului electric de alimentare este atunci ca
R si in figura 2.1.1, unde Ac este acumulatorul, G,
generatorul si Rs1,..., Rsi consumatorii,
modelati sub forma unor toate elementele sint
conectate in paralel. Deoarece acumulatorul
Fig.2.1.1.Schema sistemului este o sursa electrica de curent continuu (CC)
electric de alimentare in CC in cele mai multe cazuri reteaua de alimentare
electrica este de CC si se poate identifica o
bara comuna de plus (+) si una de (-). In acest caz toate elementele conectate la
reteaua de CC trebuie adaptate la aceasta: sa fie de CC si sa aiba aceeasi tensiune
nominala. Deoarece majoritatea consumatorilor sint motoare de CC, rezistente, etc.,
adaptarea este implicita. Daca consumatorul este de curent alternativ (CA)
adaptarea se impune insa, ca si in cazul generatorului. In majoritatea aplicatiilor,
generatorul chiar este de CA, iar adaptarea necesara (un redresor) este inclusa in
generator iar acest ansamblu se cheama alternator.
Este evident ca reteaua de alimentare ar purea fi si de CA, situatie in care ar
trebui puse interfete de adaptare la acumulator si la consumatorii de CC. Deoarece
in acest ultim caz adaptarea ar fi mai complicata si mai scumpa solutia nu are
raspindire larga.
La motociclete principalii consumatori pot functiona in CA ( aprinderea si
sistemul de iluminare) astfel incit generatoul este de CA si este inclus in sistemul de
aprindere (magnetou). Pentru alimentarea acumulatorului (daca exista ) se
redreseaza tensiunea furnizata.
Pe de alta parte insa conexiunile
intre elemente pot fi destul de complicate
daca numarul acestora creste. Pentru a
R s1 simplifica schema si pentru economie de
Ac cablu, s-a utilizat structura metalica a
G autovehiculului (masa acestuia) drept cale
de ducere sau de intoarcere a curentului.
R si
115
Fig.2.1.2.Sistem de alimentare
cu minus la masa
In primul caz se leaga borna  a tuturor elementelor componente din sistem la

caroserie, iar in cazul al doilea borna (−), ca in figura 2.1.2. La ora actuala cea mai
raspindita schema este cu minusul la masa din considerente de propagare
electromagnetica.
Observatia 2.1. Schema sistemului electric de alimentare contine in realitate si alte

elemente, cum are fi elementele de comutatie si cele de protectie, care vor fi aratate
ulterior. Ea poate avea mai multe tensiuni nominale, fiind de fapt constituita din mai
multe sub-retele paralel, fiecare cu tensiunea ei nominala. Intre sub-retele sunt
elemente de interfata, care fac legatura intre aceste sub-retele, cum ar fi convertoare
DC/DC. Un exemplu este o schema de camion, care are demarorul pe 24V si alte
elemente pe 12V. Deasemenea la un vehicul electric, tensiunea principala este cea
de tractiune, de valoare mare (200V-600V). Elementele auxiliare (semnalizare, faruri,
aparat radio, etc) sunt pe 12V, de constructie clasica, iar climatizarea pompe de
racire, servo, etc. pot fi pe 24V. Ele se alimenteaza din tensiunea mare, de tractiune,
prin convertoare DC/DC adecvate (200V/12V sau 200V/24V).
2.1.1.Scheme electrice
Tinind cont de observatia 2.1., schema de principiu pentru sistemul electric

este dat in fig.2.1.3, cu urmatoarele comentarii:
116
1)Bateria si alternatorul sunt mereu in paralel. Minusul este pus la masa si se
117
noteaza mereu cu 31. Tot ce e legat la masa se noteaza tot 31. Plusul este notat cu
30 si este permanent (alimentat fie de baterie, fie de alternator). Toate elementele
legate la la plus sunt 30.
2)Exista un comutator general, numit cheie de contact (CC), care introduce un plus
temporar, doar cind CC este inchisa, numit 15. De multe ori cheia de contact are mai
multe contacte si mai multe pozitii, in fiecare pozitie unele contacte sunt inchise,
altele deschise.
3)Fiecare consumator se alimenteaza intre masa (31) si plus (30 sau 15), de ex,
lampile L1 si L2, L3, rezistenta R1, aparatul de radio AR, etc. Consumatorii ce
trebuie sa mearga cind masina este parcata (L1, R1) se leaga la 30, dar fiecare are
un intrerupator individual, ex. S1 si S2, pusi pe plus sau pe masa, dupa cum e mai
convenabil pentru minimizarea traseelor de fire. Consumatorii ce trebuie opriti cind
masina e parcata se leaga la 15, pentru a minimiza timpul de pornire-oprire(L2, L3,
AR). Si acestia au cite un intrerupator individual, caci nu trebuie sa mearga toti
odata.
4)Fiecare circuit este protejat printr-o siguranta fuzibila. Pentru economie si pentru
reducerea elementelor de conectare, care pot produce defecte in functionare, pe o
siguranta sunt puse mai multe circuite, de ex. pe F1 avem L1 si R1.
5)Pentru a nu incarca excesiv contactul CC (adica un curent total foarte mare, cu
multe elemente alimentate), consumatorii puternici, cum ar fi L2, L3, AR se
alimenteaza printr-un releu, K1, K2, K3. Contactul principal al releului este cel care
alimenteaza consumatorul din 30. Dar bobina releului este alimentata din 15 prin CC.
Deoarece curentul prin bobina este semnificativ mai mic decit cel prin contact (la un
releu de 40A, prin bobina circula cam 0,75A). In acest caz intrerupatorul individual
este pus in circuitul bobinei. De ex. daca CC este deschis, bobina lui K2 nu este
alimentata, contactul sau este normal deschis, iar AR nu functioneaza. Daca pun
contact CC, dar S4 este deschis, AR tot nu functioneaza. Doar cind S4 se inchide,
bobina lui K2 se alimenteaza, contactul principal de inchide si AR functioneaza, dar
curentul absorbit din 15 este doar 0,75A, nu 20A cit este curentul nominal al lui AR.
6)Daca un consumator este slab, cum e motorul M1, el poate fi alimentat direct din
15, si nu este nevoie de releu.
7)K1 are un CNI si un CND. Cind masina este parcata si CC deschisa, L2 nu este
alimentata, dar L3 merge (de ex. o alarma). Cind se inchide CC si S3, K1
anclanseaza si opreste alarma L3, dar aprinde lumina de mers("Day runing ligths"),
L2.
8)Circuitele principale L2, L3, AR sunt protejate prin siguranta F2. Daca insa L2 se
defecteaza, F2 se arde si protejeaza, dar AR nu va mai functiona, de aceea trebuie
atentie la alegerea circuitelor ce se combina prin sigurante. De ex. farul dreapta nu
se pune pe aceeasi siguranta cu cel stinga. Daca unul se defecteaza, celalalt ramine
functional si vehiculul operational.
9)Bobinele releelor sunt si ele protejate prin siguranta F3.
2.1.2.Tensiunea nominala a sistemului de alimentare, UN
118
S-a vazut anterior ca cea mai utilizata schema de alimentare este cea cu
conectarea tuturor elementelor in paralel la aceeasi bara de . In aceasta situatie
este evident ca toate elementele ce se conecteaza direct trebuie sa poata functiona
la aceasta tensiune comuna. Ca atare se defineste notiunea de tensiune nominala
de alimentare, UN ca fiind o valoare simbolica de tensiune, astfel incit tensiunea reala
in functionare sa aiba variatii slabe in jurul acesteia.
Rezulta deci ca prima conditie de buna functionare este ca toate elementele
conectate direct trebuie sa se alimenteze in CC si sa aiba aceeasi tensiune
nominala.
In privinta alegerii tensiunii nominale, citeva criterii sint esentiale:
a)limitarea curentilor care circula prin fire. Sa consideram in acest caz un
anumit consumator. Din punct de vedere electric el este caracterizat de puterea
necesara, Pnec. Aceasta este obtinuta conform relatiei (1.38) ca produs intre curent si
tensiune si trebuie asigurata in orice conditii. Se arata insa in #6 ca o valoare mare a
curentului induce pierderi mari pe cablu, precum si impunerea unor sectiuni mari de
cablu care devine scump si greu de manipulat. Pentru a limita atunci curentul in
conditiile asigurarii puterii necesare, se procedeaza la marirea tensiunii de
alimnetare.
b)protectia la electrocutare. Deoarece autovehiculul este exploatat si de
pesonal neinstruit, pentru a evita posibile accidente prin electrocutare se recomanda
reducerea tensiunii de lucru sub limite periculoase (in general sub 50V).
c)simplificarea constructiei bateriei. Deoarece bateria este formata din
multe elemente identice de 2V, o tensiune prea mare ar creste numarul elementilor,
ar face bateria mai scumpa si incomoda. Si acest criteriu limiteaza tensiunea
nominala. In orice caz, datorita bateriei, tensiunea nominala trebuie sa fie multiplu de
2 V.
Din combinarea criteriilor anterioare, antagoniste si tinind cont de diferentele
inerente dintre vehicule s-au considerat mai multe valori posibile pentru tensiunea
nominala grupate in seria:
6V, 12V, 24V, 36V, 48V… (2.1)
NOTE:2.2)Pentru vehicule grele, la care puterile electrice vehiculate sint mari

(locomotive diesel-electrice, autobasculante de 100t, etc.) tensiunile nominale pot
creste semnificativ. Acetse vehicule sint insa operate de personal instruit sa
lucreze cu tensiuni mari.
2.3)Deobicei bateriile se fac in unitati de 6V sau de 12V. Seria de tensiuni
nominale a fost astfel aleasa incit sa fie nevoie evident de un numar intreg de
baterii.
2.4)Nu este obligatoriu ca la bordul vehiculului sa fie o singura retea de
alimnetare. La autocamionane ROMAN de exemplu sint consumatori de 12V si de
24V. Este insa obligatoriu ca toate elementele conectate direct la o retea sa aiba
tensiunea acelei retele.
2.5)Daca tensiunea nominala la un element nu corespunde cu a retelei, el
trebuie conectat indirect si anume printr-o interfata de adaptare (ridicatoare sau
coboritoare de tensiune).
119
2.1.3. Alegerea tensiunii nominale a retelei de alimentare
Plecind de la relatia (1.38) tensiunea nominala se alege functie de puterea

necesara a consumatori la un anumit moment de timp. In acest scop se considera
mai multe scenarii, identificindu-se toti consumatorii care sint alimentati simultan in
fiecare scenariu. Daca Pi este puterea fiecarui consumator din scenariu, puterea
totala necesara in acel scenariu va fi:
Pnec =  Pi (2.2)
Puterea necesara totala se alege ca maxim intre diferite scenarii.
Pnec-tot = max{Pnec} (2.3)
De obicei cel mai puternic consumator este de departe demarorul, incit in majoritatea
cazurilor scenariul cel mai defavorabil cuprinde pornirea.
In final, functie de valoarea puterii necesare totale, se adopta tensiunea
nominala, pe baza unor dependente practice. De obicei daca Pnec-tot este sub 3-4kW
se poate lua tensiunea nominala 12V, altfel se ia 24V. Daca puterea depaseste 7-
8kW tensiunea se ia 36V, etc.
NOTA:2.6)La ora actuala este tendinta catre o crstere accentuata a puterii electrice
necesare la bord, prin intorducerea unor numeroase actionari electrice: injectie
benzina, distributie variabila controlata electric, ABS/ASR, servofrine electrice,
air-bag, etc. De aceea noile constructii au in vedere cresterea tensiunii nominale
catre 36V si pe autoturisme.
120
2.2.CONDUCTOARE SI CABLURI ELECTRICE DE ALIMENTARE
Atit pe autovehicule cit si in instalatii industriale, apare necesitatea conectarii

diferitelor parti componente ale sistemului electric. Principalul mijloc de conectare
este prin conductoare (numite generic si fire) si cabluri. In aplicatii speciale, pot fi
utilizate si alte moduri de conectare: la circuitele electronice se utilizeaza circuite
imprimate, la ablourile de bord se utilizeaza tot un fel de circuit imprimat, dar suporul
izolator este un plastic flexibil si nu textolit, etc.
Un conductor sau fir este cel mai simplu element de conexiune electrica la
distanta. El are deobicei o structura flexibila, cilindrica, formata din doua parti
concentrice: inima conductoare, la interior, si mantaua izolatoare, sau simplu izolatia,
la exterior.
Un cablu este un manunchi de fire care prin constructie nu pot functiona
independent, ci doar impreuna. Cel mai simplu exemplu sunt cablurile obisnuite in
gospodarie prin care se alimenteaza diferite aparate electrocasnice: frigidere, masini
de spalat, calculatoare, etc. Ele au deobicei trei fire (unul maro, unul albastru si unul
pentru masa galben cu verde), invelite intr-o manta comuna, ca in fig.2.2.
Pe autovehicule, reteaua de conexiuni prin conductoare si cabluri este de
doua categorii functie de tensiunea de lucru: pe joasa tensiune (majoritatea) si pe
inalta tensiune pentru sistemul de aprindere. Deoarece sistemul de alimentare merge
pe joasa tensiune, in lucrarea de fata se va aborda prima categorie.
Fig.2.2. Conductoare intr-un cablu[2.2.3]
2.2.1.Structura conductoarelor si cablurilor elecrice

Majoritatea parametrilor si performantelor conductoarelor si cablurilor sunt
comune astfel incit vor fi analizate impreuna. Dupa cum s-a mai spus orice conductor
electric are doua parti componente: inima conductoare si izolatia exterioara, ca un
manson in jurul inimii.
a)Inima conductoare este facuta dintr-un conductor metalic. Cel mai utilizat
material este cuprul. Acesta are o buna conductivitate electrica, care scade cu
temperatura, este foarte bun conducator de caldura si se raceste bine, este flexibil,
se poate trefila bine, este suficient de ieftin. Alte materiale mai performante, cum ar fi
argintul sau platina sint foarte scumpe si se exclud. Unii producatori mai folosesc
aluminiu, care este mai ieftin si mai usor, dar are conductivitatea electrica mai mica si
nu este foarte flexibil si ductil. Ca atare conductoarele de aluminiu trebuie sa fie mai
groase, sint mai rigide si se rup mai usor. Au fost incercari de a se utiliza si fierul, dar
rezultatele nu au fost concludente. In tabelul 2.2.1 se dau date despre citeva
materiale conductoare.
121
Tabel 2.2.1.Proprietati ale unor materiale conductoare

Metal Rezis- Coef.de temp. Tempe- Caldura Conduc- Coef. de
tivitate al rezistivitatii ratura speci- tivitate dilatare
[m] o
la 20 C, 20 d e f i ca t er m i c a liniara,
-1
[K ] x 10 3 topire [J/Kg.K] [W/m.K] t x104
o
[ C] [K-1]
Cupru 0,0172 3,93 1083 384,3 393 16,5
Aluminiu 0,0262 4,1 658 945,7 222 23,8
Argint 0,0162 3,6 960,6 240,7 423 19,5
Aur 0,023 3,8 1063 129,8 293 14,3
Platina 0,108 3,02 1773 1344 70 8,9
Fier 0,09 5,5 1530 464,8 73 12,5
Wolfram 0,06 4 3380 149,9 129 4,4
Inima poate fi facuta dintr-un singur fir (monofilar) sau din mai multe fire subtiri
(multifilar), numite si lite, rasucite sub forma de funie. Prima solutie se utilizeaza mai
mult in constructii. Pe automobile se utilizeaza mai mul solutia multifilara, care da
flexibiliate conductorului. In anumite aplicatii, firele pot fi acoperite, de exemplu
cositorite pentru a micsora rezistena la conexiuni si mari rezistenta la coroziune.
b) Izolatia inconjoara inima ca un manson. Ea impiedica scurtcircuiarea
conductorului prin atingere cu corpuri inconjuratoare cu potential electric diferit.
Citeva proprietati mai importante ale materialelor izolatoare sint:
b1)rigiditatea dielectrica reprezinta valoarea cea mai mare a cimpului electric
care nu strapunge izolatia. Aceasta proprietate indica rezistenta materialului la
strapungere si tine cont de faptul ca marimea electrica care caracterizeaza materialul
este cimpul electric. Daca materialul este omogen cu grosimea d iar cimpul uniform,
intensitatea cimpului electric este data de relatia:
E = U/d (2.2.1)
rezultata din relatia (1.7).
b2)pierderile in izolatie. Daca se considera o izolatie (de exemplu un
condensator) intr-un cimp electric variabil, puterea reactiva, Q si activa, P, dezvoltate
sint:
Q= *C*U2 ; P= tg**C*U2 (2.2.2)
unde  este pulsatia cimpului electric, C este capacitatea structurii, U tensiunea.
Factorul tg se cheama factor de pierderi si arata ca in izolator sint atit pierderi de
conductie, in volum si suprafata, cit si pierderi de histerezis, acestea din urma fiind
specifice regimului variabil in timp. Daca circuitul este alimentat sinusoidal, factorul
de pierderi este legat de factorul de putere, , dat de relatia:
tg=1/ tg (2.2.3)
Acest coeficient arata ca in izolatia oricarui conductor apar pierderi, chiar daca este
alimentat in curent continuu (CC) sau alternativ(CA). Pierderile incalzesc conductorul
si produc deformari in semnalul transmis.
122
b3)permitivitaea electrica, , arata ca orice conductor are o capacitate

parazita, intre inima si corpurile inconjuratoare de care se atinge conductorul.
Aceasta capacitate intervine mai ales la conductorrile de aprindere, care merg in
impulsuri. La conductorrile de alimenare, capacitatea parazita permite cuplari
parazite intre conductorri cu trasee foarte apropiate, deranjind calculatoare de bord,
ABS, injectie, etc. La nevoie conductorrile se pot ecrana.
b4)rezistenta la factori mecanici. Izolatia trebuie sa aiba bune proprietati
mecanice cum ar fi: rezisenta la tractiune, compresiune incovoiere si vibratii,
coeficienti de dilatare apropiati de ai conductorului, etc.
b5)rezistenta la factori chimici, printre care umezeala, ulei, acizi, radiatii, etc.
Acesti factori pot degrada izolatia fie imediat, fie prin imbatrinire, in timp. Pe cit posibil
fenomenul de imbatrinire trebuie limitat. Cimpurile intense si temperatura
accelereaza fenomenul de imbatrinire.
b6)rezistenta la factori de mediu, printre care temperatura si umezeala sint cei
mai importanti. Acestia afecteaza si celelalte proprietati. La temperaturi joase,
conductorrile pot deveni regide, sensibile la vibratii. La temperaturi mari cresc
pierderile si pot apare deformatii ale izolatiei. Normele prevad reglementari pentru
functionare in mediu tropical (TH de la "tropicus humidus", TA -"tropicus aridus" sau
THA), tempera sau polar. Din punct de vedere al stabilitatii termice, izolatoarele se
impart in niste clase de izolatie, functie de temperaura maxima admisa, dupa cum
rezulta din tabelul 2.2.2.
Tabelul 2.2.2.Clase de izolatie
Clasa de Materiale izolante Materiale de impregnare si
izolatie acoperire, lianti
Y Materiale textile(bumbac, matase,etc.)
90oC Polietilena, PVC, cauciuc, lemn
A Materiale textile, lemn, hirtie lacuri uleioase si bituminoase,
105oC Email poliamidic rasini
E Email polivinil acetalic, poliacrilic,
120oC epoxidic. Tereftalat de polietilena
B Mica Rasini naturale, epoxidice,
130oC alchidice, poliesterice
Fibre de sticla si azbest impregnate Lacuri oleo-bituminoase,
epoxidice, poliuretanice
Email tereftalic Rasini epoxidice, poliesterice,
fenolformaldehidice
F Stratificate sau tuburi din mica, fibre Rasini epoxi, poliesterice,
155oC de sticla sau azbest alchidice, siliconice
H Mica, sicla, azbest, elastomeri Rasini si lacuri siliconice
180oC siliconici
C Mica, fibre de sticla, ceramica, cuart,
>180oC ardezie
b4)rezistenta la factori biologici. S-a constatat ca multe microorganisme sau

chiar animale (termite, soareci, etc.) pot degrada conductoarele. Fenomenul are
123
amploare, mai ales in climat tropical incit intra sub prescriptia normelor tehnice. La
nevoie conductoarele si cablurile se pot blinda cu un invelis metalic.
In tabelul 2.2.3 se dau citeva proprietati pentru izolatoare des folosite.
2.2.1.2. Alegerea conductoarelor de alimentare

Pentru alegerea conductoarelor, trebuie alese urmatoarele elemente:
a)Traseul conductorului.Traseele de conductor se aleg astfel incit sa se

minimizeze lungimea conductoarelor, dar in acelasi timp sa permita o ancorare buna
a conductorului, o dispunere judicioasa si fara a impiedica funcionarea altor
elemente. De obicei conductoarele se dispun in manunchiuri, care urmaresc
marginea caroseriei, de care se fixeaza cu cleme. Prinderea terminatiilor conductorlui
se face fie cu papuci individuali (circulari, auto-spada, etc.), fie prin cuple care permit
conectarea simultana a mai multor conductoare. Prinderea se face mecanic, fara
aliaje de lipit. Cuplele sint formate din doua parti: mama si tata si cuprind conectoare
metalice prinse impreuna intr-un suport de plastic. De obicei cuplele au cheie, pentru
a impiedica o conectare gresita. Cuplele au sistem de prindere ca sa nu solicite
contactele. Exista diferite categorii de protectie la cuple: obisnuite, cu protectie la
umezeala, etanse, etc.
Tabelul 2.2.3.Proprietati ale izolatoarelor

Material Densitate Rezistivi- Permitivitate tg Rigiditate
[kg/dm3] tate de relativa o
la 20 C d ielectrica
o
volum r la 20 C *10- 3 [MV/m]
[.m]
Aer la 0,001 5*105 1,000594 3, 2
20oC si
1atm
Ulei 0,885 1011 2,4 5 12
Cauciuc 0,93-1,6 1013-1015 2,7-5 0,5-2 10-24
natural
Ebonita 1,12-1,4 - 2-5 5-20 12-29
Rasina - 1-1000 2,7-3,5 0,5-7 20-70
siliconi-
ca
Polieti- 0,96 1013-1016 2,3 0,3-0,6 50
lena j.p.
Polieti- 0,92 1013-1014 2,3 0,1-1 20-50
lena i.p.
PVC 1,38 109-1013 4 15-40 50
b)Tipul de conductor. Pentru automobile, marea majoritate a

constructoarelor utilizeaza conductoare multifilare de cupru, reprezentind cel mai bun
raport calitate/pret.
124
c)Grosimea conductorului.
Grosimea se alege functie de curentul care UC
trece prin conductor. De fapt sint doua sub- Sursa Consumator
criterii:
RC
US RL UL
c1)Criteriul incalzirii maxime. Acest
criteriu urmareste ca in exploatare,
temperatura conductorlui sa nu
Fig.2.2.1.Consumator si sursa
depaseasca valoarea data de clasa de
izolatie (v. tabelul 2.2.2).
Se presupune un consumator de rezistenta RL conectat la o sursa de tensiune
US, printr-un conductor de rezistenta RC, ca in fig.2.2.1. Rezistenta conductorlui este
foarte mica in raport cu sarcina, incit de multe ori se neglijeaza cind apar impreuna.
Curentul prin circuit este:
IL = US / (RS + RL)  US/RL (2.2.4)
iar puterea disipata in conductor va fi:
PC = RC * IL2 (2.2.5)
Daca la momenul t=0 se aplica curentul IL,
conductorl dezvolta putere, iar temperatura lui va 
creste exponential asimptotic, ca la orice sistem de max
ordinul I, ca in fig.2.2.2. Temperatura de regim
permanent (asimptota) este max si depinde atit de
t
puterea injectata de conductor, cit si de conditiile de
racire. Tinind cont de formula puterii, rezulta ca Fig.2.2.2.Incalzirea
temperatura conductorlui depinde de: curentul de unui conductor
sarcina, rezistenta conductorlui, conditiile de racire
(conductor izolat sau nu, conductor aerian sau ingropat in tub, etc.), de timpul cit
trece curent prin conductor. Referitor la ultimul aspect, trebuie avut in vedere regimul
de exploatare al conductorlui. De exemplu printr-un conductor de far poate trece
curent un timp mult mai mare decit constanta de timp de incalzire. Ca atare
temperatura conductorlui ajunge la asimptota si nu trebuie sa depaseasca clasa de
izolatie. Printr-un conductor care alimenteaza o lampa de semnalizare directie,
curentul trece cu un factor de umplere 1/2 (o secunda trece, una nu) timp indelungat.
Perioada curentului este mult mai mica decit constanta de timp de incalzire (citeva
minute), asfel incit incalzirea medie si deci temperatura conductorlui va fi data de
valoarea eficace a curentului care este IL/2, deci mai mica decit alimentarea
permanenta. La demaror, curentul este mare, dar trece doar citeva secunde.
Conductorul nu apuca sa-si maresca semnificativ temperatura.
Pe de alta parte insa, rezistenta conductorlui este data ca la orice metal de
relatia (1.9):
R=*l/S (1.9)
125
Rezistivitatea, , se ia cit mai mica la un cost rezonabil, incit se alege cuprul.

Lungimea conductorlui depinde de traseu si este deja optimizata. Rezulta ca singura
solutie pentru limitarea incalzirii este micsorarea rezistentei prin marirea sectiunii.
C1)Concluzie: sectiunea de conductor se ia functie de: curentul de sarcina,
modul lui de variatie (valoare eficace in general), lungimea conductorlui si conditiile
de racire.
C2)Criteriul caderii de tensiune. Plecind de la situatia descrisa de fig.2.2.1,

tensiunea care ajunge la sarcina va fi:
UL = US -UC (2.2.6)
In anumite situaitii, caderea de tensiune pe conductor poate fi semnificativa,
iar sarcina are o tensiune nesaisfacatoare. Pentru a reduce caderea de tensiune pe
conductor solutia este tot scaderea rezistentei conductorlui, deci marirea sectiunii.
C2)Concluzie:sectiunea de conductor se ia functie de: curentul de sarcina si
modul lui de variatie (in general valoare maxima) si lungimea conductorlui.
Concluzia generala:sectiunea conductorului se ia ca maxim dintre

cele doua conditii anterioare si depinde de:1) curentul de sarcina, 2)de modul de
variatie 3)de lungimea conductorlui si 4)de conditiile de racire.
Ca urmare de multe ori se introduce notiunea de densitate de curent

admisibila, exprimata in [A/mm2]
Tabelul 2.2.4. Sistemul AWG(1inch=2,54cm)
Numar Diametru conductor Sectiune conductor Sectiune conductor
AWG [inch] [Circular mils] [mm2]
20 0.032 1.020 0,5
18 0.040 1.620 0,8
16 0.051 2.580 1,0
14 0.064 4.110 2,0
12 0.081 6.530 3,0
10 0.102 10.400 5,0
8 0.128 16.500 8,0
6 0.162 26.300 13,0
4 0.204 41.700 21,0
2 0.258 66.400 34
1 0.289 83.700 42
0 0.325 106.000 54
2/0 0.365 133.000 68
4/0 0.460 211.600 107
Tabelul 2.2.5.Alegerea conductorrilor dupa curent si lungime

I[A] Lungimea conductorului [feet]
3 5 7 10 15 20 25 30 40 50 75 100
1 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18
126
1.5 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18
2 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 16 16
3 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 14 14
4 18 18 18 18 18 18 18 18 16 16 12 12
5 18 18 18 18 18 18 18 18 16 14 12 12
6 18 18 18 18 18 18 16 16 16 14 12 10
7 18 18 18 18 18 18 16 16 14 14 10 10
8 18 18 18 18 18 16 16 16 14 12 10 10
10 18 18 18 18 16 16 16 14 12 12 10 10
11 18 18 18 18 16 16 14 14 12 12 10 8
12 18 18 18 18 16 16 14 14 12 12 10 8
15 18 18 18 18 14 14 12 12 12 10 8 8
18 18 18 16 16 14 14 12 12 10 10 8 8
20 18 18 16 16 14 12 10 10 10 10 8 6
22 18 18 16 16 12 12 10 10 10 8 6 6
24 18 18 16 16 12 12 10 10 10 8 6 6
30 18 16 16 14 10 10 10 10 10 6 4 4
40 18 16 14 12 10 10 8 8 6 6 4 2
50 16 14 12 12 10 10 8 8 6 6 2 2
100 12 12 10 10 6 6 4 4 4 2 1 1/0
150 10 10 8 8 4 4 2 2 2 1 2/0 2/0
200 10 8 8 6 4 4 2 2 1 1/0 4/0 4/0
In practica exista tabele care pentru fiecare tip de aplicatie, dau sectiunea
admisibila, functie de curentul de sarcina, si de lungimea conductorlui.
La americani, se introduce notiunea WIRE GAUGE (masura conductorului).
Se definese o serie standard de sectiuni de conductor asociate cu numarul AWG
(American Wire Gauge), ca in tabelul 2.2.4.
Avind la baza acest sistem, alegerea conductorrilor se face pe baza tabelului
2.2.5, pentru tensiune nominala 12V. Lungimea conductorlui se apreciaza in picioare
(1foot=0,3048m). Din tabel rezulta numarul AWG care da sectiunea de conductor.
[2.2.1]
La europeni se procedeaza asemanator. In locul tabelului 2.2.4 se defineste o

serie normalizata de sectiuni de conductor: 0,5-0,75-1-1,5-2,5-4-6- etc (in mm2).
Din tabele asemanatoare cu 2.2.5 rezulta sectiunea dorita, ca in tabel 2.2.6. Este de
subliniat, ca la conductor se considera totdeauna sectiunea de cupru, nu toata
sectiunea conductorlui (cupru plus izolatie). Producatorii de conductor pot da tabele
complete in care se estimeaza si grosimea totala a conductorlui, ca in
fig.2.3.[2.2.2],[2.2.3]
d)Alegerea izolatiei. Izolatia la conductorrile actuale de alimentare este din
PVC sau polietilena. Pentru aplicatii speciale sau conductorri speciale se pot utiliza si
alte izolatii. De exemplu pentru conductorri ce se incalzesc, sau trec aproape de
motor se utilizeaza izolatii siliconice.
127
Grosimea izolatiei se alege tinind cont de tensiunea intre inima si mediul

inconjurator. Este de subliniat insa ca din considerente tehnologice, grosimea
izolatiei nu poate fi facuta foarte mica. Oricum, plasticul este suficient de ieftin, incit
pretul nu crese mult. Conductorrile normale de joasa tensiune rezulta cu rezistenta
de izolatie peste 500V, deci cu totul acoperitor pentru nevoile auto. Conductoare cu
izolatie mai subtire nu se fac.
Un alt parametru al izolatiei este culoarea. Pentru a distinge un conductor intr-
un manunchi, conductorrile se coloreaza, cu una, doua sau mai multe culori. De
exemplu: rosu, verde, alb, alb-rosu, rosu-verde cu dungi albe, etc. De obicei pe
scheme se indica atit sectiunea conductorlui, cit si culoarea. Unii producatori
marcheaza suplimentar pe conductor si numarul circuitului.
Tabel 2.2.6.Alegerea sectiunii de conductor la europeni[2.2.3]
2.2.1.3. Alegerea cablurilor de alimentare

Alegerea se face asemanator ca la conductoare. In prealabil trebuie insa ales
numarul de conductoare din cablu si modul lor de protectie, functie de domeniul de
utilizare. Apoi din tabele sau din indicatia constructorului se aleg inima si izolatia
pentru fiecare conductor. Din considerente practice, de multe ori se aleg conductoare
de aceeasi dimensiune, care corespunde la cea mai mare valoare necesara.
Bibliografie cap.2.2:
[2.2.1]. https://www.ebay.com/itm/AWG-Wire-Size-Selection-Magnetic-Chart-5-5-x-8-
5-/223609661188, consultat pe 06.03.2021
[2.2.2]. https://electroplast.ro/wp-content/uploads/2017/11/FLRY-B-.pdf, consultat pe
06.03.2021
[2.2.3] https://quinled.info/2018/10/20/wire-thickness-needed/, consultat 8.03.21
128
2.3. ELEMENTE DE COMUTARE PE AUTOVEHICULE
Elementele de comutare intr-o retea electrica sint de foarte multe tipuri:

intrerupatoare, butoane, comutatoare, relee, contactoare, intreruptoare, etc.
2.3.1.Comutatoare, intrerupatoare si butoane. (Se denumesc "switch" si
"button" in limba engleza). In general un intrerupator inchide si deschide un circuit
simplu. De obicei el are 2 pozitii stabile si schimba aceste pozitii prin actionare
manuala sau mecanica. Un comutator fie inchide/deschide un circuit, fie comuta
curentul de pe un circuit pe altul. Aceste elemente de comutatie sint actionate
manual (lumini, ventilator, stergator, etc.) sau mecanic (intrerupatoare usi pentru
lumina plafoniera, intrerupator frina mina trasa, etc.). Ele sunt deobicei actionate cu
o pirghie cumpana. Un buton este tot un element de comutatie tip intrerupator, dar
are doar o pozitie stabila, cealalta fiind instabila. El trece prin actionare in pozitia
instabila si revine automat in pozitia stabila cind inceteaza actionarea (ex. buton
sonerie). Butoanele sint liniare sau pot fi cu retinere. In ultimul caz au miscare liniara
ca un buton, dar au 2 stari stabile si trec din una in alta prin apasarea butonului (ex.
butonul de avarie). Comutatoarele pot fi basculante, circulare (cheia de contact), ,etc.
Butoanele si comutatoarele pot avea un singur contact (unipolare) sau mai multe
contacte ce sunt actionate simultan. Aceste contacte sunt deobicei izolate intre ele,
pot fi inchise sau deschise si pot avea curenti si tensiuni nominale diferite, eventual
unele in CC si altele in CA. Singurul lucru comun este ca sunt comutate simultan.
Pozitia unui contact de buton in starea neactionat se cheama "normala", adica poate
fi normal inchis (NI) sau normal deschis(ND). In fig.2.3.1 se dau simbolurile tipice
pentru citeva elemente electrice si de comutatie[2.2.5], dar simbolizarea nu este unica
si constructorii auto pot avea simboluri diferite in schemele electrice. Deobicei aceste
scheme sunt insotite de legende de definire a simbolurilor. In fig.2.3.2 se dau imagini
de elemente de comutatie[2.3.1], [2.3.2].
Buton Comutator
Intrerupator
Fig.2.3.2.Elemente de comutatie
a)Parametrii nominali. Fiecare contact din elementul de comutatie este caracterizat
electric prin cel putin doua marimi, independent de alte contacte:
a1)Tensiunea nominala, UN, este valoarea tensiunii care poate fi operata la
inchidere deschidere de acel element de comutatie de numarul de ori specificat de
producator.
a2)Curentul nominal, IN, este curentul maxim care poate fi comutat de numarul
specificat de ori.
129
130
b)Alegerea elementelor de comutatie. In practica pentru a asigura o

functionare corecta, tinind cont de variabilitatea curentilor si tensiunilor reale se
folosesc niste coeficienti de siguranta, ku>1 si kI >1. Pentru fiecare contact se
determina prin calcul (Kirchhoff) sau experimental, valoarea curentului si tensiunii
reale maxime prin elementul de comutatie, Ur si Ir. Valorile parametrilor nominali
trebuie sa respecte:
UN >= ku * Ur (2.3.1)
IN >= kI * Ir (2.3.2)
b)Releele ("relay" in l.engl.) sint elemente de comutare la care unul sau mai
multe contacte se comuta automat sub actiunea unei anumite forte. In general
releele au doua pozitii: una stabila (de repaus) si una instabila (cind actioneaza
forta). Pozitia contactelor in starea de repaus se numeste normala. La releele
electromagnetice forta de actionare este forta de atractie a unui electromagnet. Una
sau mai multe bobine atrag o armatura de fier pe care sunt pozitionate unul sau mai
multe contacte. Armatura este tinuta in starea normala de un arc. Cind bobina este
alimentata, ea dezvolta o forta electromagnetica ce atrage armatura. Armatura poate
avea o miscare de oscilatie (la releele auto) sau de translatie, ca la demaror, caz in
care unii denumesc releul solenoid. In figura 2.3.3 se vede un releu auto tip
Bosch[2.3.3].
Fig.2.3.3. Vedere releu Releu auto Soclu releu auto
El are terminalele standard inclusiv ca numerotare si se conecteaza in soclu.

Schema sa se da pe carcasa. In fig.2.3.4 se da separat schema unui releu cu 1 CNI
si 1CND[2.3.3].In caz de defect se schimba simplu releul in soclu. Soclul poate fi
individual, pe fir, sau pot fi grupate toate soclurile pe panoul cu relee si sigurante.
Releele termice (cu bimetal) au la temperatura obisnuita pozitia

normala acontactelor. Cind se incalzeste bimetalul, el se
deformeaza si modifica pozitia contactelor. Sint utilizate
deobicei pentru portectia la supraincalzire sau pentru reglarea
Fig.2.3.4.Schema temperaturii. Un exemplu auto este termoreleul
releu (termocontact) din radiator, care alimenteaza ventilatorul
tip Bosch daca apa din radiator se incalzeste excesiv (peste 92oC).
Releele de vint sint folosite in circuitul elementelor racite
131
fortat cu aer, impins de un ventilator. Daca ventilatorul merge si creaza curent de aer
de racire, armatura releului este actionata. Daca nu este curent de aer, releul nu e
actionat si intrerupe functionarea motorului.
b1)Constructia unui releu auto se vede in fig.2.3.3 si 2.3.5. Releul este
sustinut de un jug (Yoke) din tabla de fier in forma de U sau L. Pe jug se prinde o
bobina care are un miez de fier (Iron core) ce tine o bobina (electromagnetic winding
sau coil) formata din spire din sirma de cupru emailat ce se bobineaza pe o carcasa
izolatoare(insulator), ca ata pe mosor. Miezul si jugul din fier au rolul de a intari
cimpul magnetic si a creste forta de atractie a armaturii (armature) care este tot din
fier. Armatura este mobila si e tinuta in pozitia normala de un arc (spring). Pe
armatura se prind unul sau mai multe contacte mobile (aici unul). Acesta face contact
cu contactele fixe, in cazul de fata unul normal inchis (normally closed) si unul normal
deschis (normally open). Tot ansamblul este pus pe un suport si inchis de o
carcasa(relay casing), care inchide ermetic releul, pentru a proteja contactele de
vsporii de apa din atmosfera. De remarcat ca la locul de contact exista pastile de
contact atit pe contactul fix, cit si pe cele mobile. Acestea sunt facute din materiale
greu fuzibile (Ni, W, Ag, Pt) si au rolul de a rezista la arcul electric care apare la
deschiderea contactului, marind viata acestuia.
Fig. 2.3.5. Constructia releului
b2)Parametrii nominali. Releele au doua rinduri de elemente caracteristice:

b2.1.Contactele sint caracterizate ca si la comutatoare de curentul
nominal, IN si tensiunea nominala, UN. Aceste marimi trebuie respectate cu strictete.
Depasirea lor duce la scaderea drastica a duratei de viata. Fiecare contact poate fi
izolat de celelalte si de bobina si poate avea parametrii nominali foarte diferiti de ai
celorlalte contacte. De ex un contact poate fi 220Vef/10A (in CA), iar altul 12VCC/40A.
Este de observat ca la functionarea in curent alternativ (CA) se indica totdeauna
valoarea eficace sau efectiva, pe cind in CC se da valoarea medie.
b2.2 Bobina. In cazul releelor electromagnetice, se indica tensiunea
UNbob si curentul absorbit, Ibob, sau tensiunea UNbob si rezistenta bobinei releului,
132
Rbob. Releele pot fi cu actionarea bobinei in CC sau CA. Daca bobina ese facuta sa
mearga in CC ea nu poate functiona si in CA si invers, spre deosebire de contacte
care pot functiona si in CC si CA, dar cu scaderea corespunzatoare a incarcarii in
CC. Datorita modificarii fortei electromagnetice odata cu deplasarea armaturii,
tensiunea de anclansare este mereu mai mare decit cea de declansare. Marimile
asociate bobinei, pot diferi net de cele ale contactelor. De exemplu poate fi un releu
actionat la 24VCC , ce comuta 220VCA.
In cazul releelor termice (de exemplu termocontactul de la
electroventilator) se indica plaja de temperaturi de functionare, cu punctele de
comutare, de exemplu inchide la 95oC si deschide la 89oC. Pentru ale categorii de
relee, conditiile sint asemanatoare.
b3) Alegerea. Releele se aleg astfel incit numarul contactelor si tipul acestora
sa satisfaca aplicatia dorita. In ceea ce priveste alegerea valorilor nominale, ele
trebuie corelate cu valorile reale (calculate sau masurate experimental), ca la
intrerupatoare, respectind conditiile:
-bobina: UNbob = Ur (2.3.3)
-contact j: UNj >= kUj * Uj (2.3.4)

INj >= kIj * Ij (2.3.5)
unde kUj si kIj sunt coeficienti de siguranta pe tensiune si respectiv curent, cu
valori >=1.
b4)Avantajele releelor.
a) Releele sunt amplificatoare de V+ CORECT
curent. Sa presupunem o sarcina mare G RE S IT
care trebuie comutata manual, de V+ K1
exemplu faza de drum mai ales la lampi
cu halogen (peste 60W/bec). In acest K1 K2
caz consumul suportat de comutatorul de
lumini ar fi in jur de 15-20A la 4
filamente. Un comutator normal s-ar R1
distruge foarte repede in acest caz. De
aceea se recomanda utilizarea unui releu Lampi
ca amplificator de curent (v.fig.2.3.6). In 4x60W
acest caz in loc ca lampile sa fie
alimentate direct de la (+) de comutatorul
din blocul de lumini, K1, care s-ar Fig.2.3.6.Comutarea prin releu a
distruge, lampile sint comutate de sarcinilor mari
contactul K2 al releului R1. Contactul

manual K1 comanda bobina relelui. Deoarace curentul bobinei este cel putin cu un
ordin mai mic decit curentul principal al releului, prin K1 va trece doar 1,5A. K1 este
pretejat si va avea viata lunga, iar contactul K2 al relului, special construit pentru
sarcini mari, comanda farurile. Se observa ca releul pastraza conexiunea contactului
din blocul de lumini, K1. La fel de bine insa, releul poae fi montat si pe un comutator
133
pe masa. Acelasi principiu se aplica si la avertizorul sonor, si la demaror, si la injectia

de benzina, etc.
b)Permit o flexibilitate in montaj, observata in exemplul anterior., permitind
conectarea lui k1 fie la plus, fie la masa, reducind lungimea firelor si simplifind
montajul.
c)Contactele sunt izolate galvanic intre ele si fata de bobina. De aceea pot
lucra la tensiuni foarte diferite si permit marirea securitatii pentru operatori umani.
c)Contactoarele sint elemente de comutare electromagnetice asemanatoare

cu releele, dar functioneaza la curenti si tensiuni mari. Ele pot mentine (un timp
limitat) si comuta curenti mari de suprasarcina ( pina la 10*IN) cum este cazul
curentilor de pornire la motoare electrice, curentii de conectare la transformatoare,
etc. De multe ori sint prevazute cu relee termice de protectie care deconecteaza in
caz de avarie si cu contacte auxiliare cu care se pot realiza diferite scheme logice
(pentru automentinere, pentru pornire secventiala, etc.). Pentru a rezista la un numar
mare de conectari si a putea deconecta curentii de suprasarcina sint prevazute cu
camere de stingere. Sint caracterizate la fel ca si releele de parametrii contactelor si
ai bobinei. Daca exista mai multe contacte se dau date pentru fiecare. Daca au relee
de protectie se dau date despre punctul de declansare.
d)Intreruptoarele ("circuit braker" in l.engl.) numite si sigurante automate, sint

singurele aparate de comutatie ce pot deconecta pe scurtcircuit. Ele sint folosite in
principal ca mijloace de protectie sau mijloace de comanda a liniilor electrice
magistrale(v. si anexa A2).
2.3.2.Consideratii generale
Toate aparatele electrice de comutatie au ca element principal un contact
electric mobil. Acesta este format din calea de curent propriu-zisa, realizata din
material conductor (cupru, alama, bronz, citeodata argint sau aliaje de fier) si
suplimentar pastile de contact realizate prin aliere din materiale conductoare (Cu, Ag)
combinate cu metale greu fuzibile (W, Ni), cu materiale ce reduc arcul electric (Cd,
SnO2, PbO2). Forma si proprietatile contactelor depind foarte mult de domeniul de
utilizare. La autovehicule tensiunea fiind mica arcul electric nu este excesiv de mare.
Alimentarea fiind in CC, probleme apar totusi cu migratia de material de pe un
contact pe altul. Trebuie retinut ca uzura in CC este mai mare decit in CA, deoarece
arcul se stinge mai greu si apare migratia de material. De aceea fiecare aparat de
comutatie are definit un curent nominal (cel ce poate fi suportat si comutat la durata
de viata garantata) si o tensiune nominala, cit si felul curentului pentru acele valori
nominale (CC sau CA). In nici un caz nu se vor admite depasiri ale acestor valori sub
pericolul distrugerii prematura a contactului. Mai este de subliniat ca deconectarea
unei sarcini puternic inductive in CC produce un arc electric important. In acest
situatii este de recomandat marirea coeficientilor de siguranta pe curent si utilizarea
unor mijloace de descarcare a energiei magnetice (v.cap6 si 7). Cel mai comod este
plasarea unei diode in antiparalel pe sarcina puternic inductiva alimentata in
CC(catod la plusul sarcinii si anod la minus).
134
Deobicei la 12V se limiteaza de obicei curentul comutat de un contact de releu

la 40A, iar daca sarcina este puternic inductiva chiar la mai putin. Daca totusi
consumatorul este puternic se pot pune mai multe contacte in paralel sau se
utilizeaza masuri constructive speciale (de exemplu releul de comanda al motorului
de demaror). Cu cit un contact este mai incarcat, cu atit scade viata sa.
O alta solutie pentru micsorarea uzurii la deschiderea contactelor si deci
marirea curentului nominal este marirea vitezei de deschidere a contactelor. Aceasta
se face utilizind elemente elastice ce inmagazineaza energie potentiala. Comanda de
deconectare nu se executa in ritmul in care o da omul (viteza mica) ci doar duce la
declansarea arcului care deschide contactul cu viteza mare.
Bibliografie cap2.3:
[2.3.1] https://www.tme.eu/en/details/k10b001uch/cam-switches/schneider-electric/,
consultat pe 07.03.2021
[2.3.2.] https://ro.farnell.com/panasonic/evq-pf003m/switch-tactile-spst-no-20ma-
15vdc/dp/2491203?gclid=CjwKCAiAkJKCBhAyEiwAKQBCkneXyLud3EUBHTi5abFd
KkNMdT1DSKBnk-3STx4jzjk6tBFErSKmJBoCl-
QQAvD_BwE&gross_price=true&mckv=KXGbWqDV_dc|pcrid|472747155967|&CMP
=KNC-GRO-GEN-SHOPPING-Whoop-HI-14-October-2020, consultat 07.03.2021
[2.3.3] https://www.12voltplanet.co.uk/relay-guide.html, consultat 07.03.2021
[2.3.4] https://ro.scribd.com/document/367517547/Simboluri-electrice-pdf, consultat
07.03.2021
2.4. ELEMENTE DE PROTECTIE ELECTRICA PE AUTOVEHICULE
Protectia electrica pe autovehicule are doua componente: protectia in curent

si in tensiune.
2.4.1. Protectia in curent
Aceasta pprotectie se impune pentru a limita curentul cerut de un anumit

consumator. In general curentul nominal este curentul pe care un element il poate
suporta un timp infinit. La o proiectare corecta, sursele sint facute sa poata sustine
curentul nominal al consumatorilor.
Supracurentii se impart in doua categorii: suprasarcini (la care valoarea
curentului creste cel mult de 15 ori fata de curentul nominal) si scurtcircuite (la care
curentul creste cu citeva ordina de marime).
a)O suprasarcina se datoreaza fie unei defectiuni in consumator (rezistenta
lui a scazut) fie conectarii a prea multi consumatori, in ultimul caz fiind o gresala de
proiectare sau de instalare, fie unui consumator care absoarbe un timp limitat
(deobicei la inceput) un curent mai mare decit cel nominal (un bec pina se incalzeste,
un motor pina porneste, etc). In cazul unei suprasarcini curentul mare incalzeste mult
135
dar lent sursa si cablurile. Acestea se pot distruge, dar timpul este mare (de la citeva
minute in sus). O incalzire excesiva poate sa nu induca deteriorarea imediata a
produsului ci doar sa scada durata sa de viata.
b) Un scurtcircuit se datoareaza mereu unui defect net sau unei manipulari
gresite cu instalatia sub tensiune. Scurtcircuitul induce deobicei defectiuni in sursele
de alimentare si cabluri.
Din cele prezentate a rezultat ca supracurentii se datoresc unui defect sau o
conectare gresita la consumator. Ei trebuiesc eliminati atit pentru a limita pagubele la
consumator (deteriorare totala, incendii, etc.), cit si pentru a proteja sursele, cablurile
de legatura si elementele de comutatie. Elementele de protectie la supracurenti sint
de doua feluri: sigurante fuzibile si intreruptoare automate (numite citeodata si
sigurante automate).
2.4.1.1 Sigurante fuzibile
Fig.2.4.1. Sigurante fuzibile auto
2.4.1.1.1.Constructie. Sigurantele fuzibile au forme foarte diferite, dar in

general sunt facute dintr-un patron fuzibil si un suport sau soclu, care tine patronul,
ca in fig.2.4.1. Soclul este fixat pe un suport (stinga) sau poate fi pe fir (mijloc). De
multe ori suportul cuprinde o multitudine de socluri pentru a usura identificarea
sigurantelor (dreapta).
In figura 2.4.1. patronul este format din doua lamele conductoare (cai curent)
realizate din cupru sau alama cositorite, intre care este un fir fuzibil din cupru, alama
sau chiar aliaj de argint. Tot ansamblul este prins intr-o carcasa de plastic
transparenta (pentru a se vedea daca fuzibilul s-a ars sau nu), colorata, functie de
curentul nominal. Soclul are doua contacte elastice din bronz acoperit, in care se
fixeaza patronul, pentru a rezista la vibratii. Contactele au un sistem de conectare la
conductoarele de legatura. Contactele soclului sunt prinse intr-un suport izolator. La
constructii mai pretentioase pentru calibrarea sigurantei si o reproductibilitate a
parametrilor, firul se introduce in nisip de cuart, se pune intr-o atmosfera controlata
(vid, gaz inert, SF6, etc.).
136
2.4.1.1.2. Functionare. Siguranta se pune in serie cu elementul de protejat,

astfel incit curentul de protejat trece prin siguranta. Pe masura ce curentul creste,
cresc pierderile in rezistenta firului fuzibil, acesta se incalzeste din ce in ce mai tare si
la un moment dat se arde. In acest
moment curentul se intrerupe (printr- IN=6A IN=20A
un mic arc electric). Daca inainte 100
tensiunea la bornele sigurantei era 40
20
zero (fir conductor), dupa arderea minute 10
firului toata tensiunea sursei cade la 4
bornele sigurantei si aceasta trebuie 2
sa o suporte. Daca siguranta nu poate 1
40
sa suporte aceasta tensiune, se 20
amorseaza o descarcare electrica si 10
apare un arc care distruge atit 4
siguranta (explodeaza) cit si alte secunde 2
1
elemente din jur.
0,4
2.4.1.1.3. Parametrii principali. 0,2
Siguranta este caracterizata in 0,1
principal de doi parametrii: 0,04
0,02
-curentul nominal (IN), este 0,01
curentul ce este suportat un timp infinit
de siguranta fara sa se arda; 10 2 4 6 8 100 2 4 6 8 1000
I[A]
-tensiunea nominala (UN) este
Fig.2.4.2.Caraceristica de
valoarea maxima a tensiunii de regim suprasarcina la siguranta
permanent pe care o poate suporta o
siguranta cind se arde, fara a se distruge. Este de subliniat faptul ca in primul
moment al topirii firului, apar tensiuni tranzitorii care pot fi mult mai mari decit
tensiunea nominala (1,8-2,5 ori) si care sunt suportate. UN se defineste insa la
valoarea de regim permanent.
De multe ori siguranta mai este caracterizata si de alte marimi, mai complexe.
In regim de suprasarcina timpul de ardere al fuzibilului este mare (zeci de secunde)
iar curentul mare trece in tot acest timp prin sarcina. Se defineste atunci
caracteristica de suprasarcina ca fiind dependenta intre timpul de topire si
valoarea curentului de suprasarcina. In figura 2.4.2 se da aceasta caracteristica in
coordonate logaritmice pentru doua sigurante cu curenti nominali de 6A si 20A. La
scurtcircuit in schimb, siguranta trebuie sa intervina foarte rapid si sa nu lase curentul
de defect sa se dezvolte.
Timpul de topire este sub 5ms. Curent
In acest caz intereseaza limitat [A]
caracteristica de limitare, adica 10000
dependenta intre curentul la
care s-a topit functie de 1000
800
valoarea pe care ar atinge-o 600
curentul daca nu ar fi intrerupt.
400
In figura 2.4.3 se da aceasta
200
0,2 0,4 0,8 1 2 4 6 8 10 20 40 60 100
137 Curent prezumat [kA]
Fig.2.4.3.Caracteristica de limitatare la
siguranta
caracteristica pentru o siguranta de 20A. Este de remarcat ca parametrii sigurantei

(inclusiv caracteristicile) isi schimba valorile daca functionarea este in CC, sau CA
simetric sau asimetric, datorita unei incalziri diferite.
O alta marime care conteaza este forta de smulgere, care trebuie sa aiba cel
putin o anumita valoare, astfel incit patronul sa nu se deconecteze intempestiv in
functionare, considerind si nivelul mare de vibratii auto.
2.4.1.1.3. Alegerea. Pentru sigurantele construite special pentru exploatare
auto, forta de smulgere este asigurata. Deoarece tensiunea retelei este mica (12V
sau 24V) conditia de tensiune este asigurata deasemenea. Principala alegere se
rezuma la alegerea curentului nominal, dat de relatia:
IN >= kI * Ir (2.4.1)
asemanatoare cu (2.3.2). Koeficientul de siguranta se ia deobicei ki>2 si depinde de

tipul sarcinii. Daca sunt motoare, coeficientul poate creste.
2.4.1.2 Intreruptoare automate (sigurante automate)

Aceste elemente de comutare si protectie sint singurele elemente de
comutatie care pot comuta (inchide si deconecta) curenti de scurtcircuit, ca in
fig.2.4.4. Intreruptoarele pot fi monopolare (un contact), bipolare(doua contacte
actionate simultan, pentru CC sau CA monofazat) sau tripolare (circuite trifazate). Un
contact are ca element principal o partea fixa si una mobila. Contactul poate suporta
curenti intensi. Constructia contactului este asemanatoare cu cea discutata anterior
la elementele de comutatie: caile de curent sint facute din cupru si placutele contact
sint facute din aliaj greu fuzibil (Ag, Ni, Wo, Mo). Spre deosebire de acestea insa,
contactele sint mentinute inchise de un mecanism cu
clichet. Inchiderea contactului determina comprimarea
unui resort. Cind clichetul mecanismului este eliberat
resortul se destinde si deschide toate contactele simultan,
cu viteza mare pentru a stinge arcul electric. Tot pentru
stingerea arcului contactele se gasesc intr-o incinta numita
camera de stingere, care are rolul de a extrage caldura
din arcul electric si a-l stinge. Exista si alte masuri
constructive de stingere.
Fig.2.4.4. t[sec]
Intreruptoare
automate: 1000
monopolar,
bipolar, re c e
tripolar, 100
diferential
Deschiderea clichetului este comandata de 10

operator, sau poate fi comandata automat in caz de
defect de niste senzori de curent sau c a ld
declansatoare. Pentru suprasarcini se utilizeaza
1
138
0 ,1
0 ,8 1 2 46 8 10
I / IN
Fig.2.4.5.Caracteristica
declansatorului combinat
bimetale. Acestea sint niste benzi obtinute prin sudarea pe lungime a doua benzi,
unadintr-un material cu coeficient mic de dilatare, invar (aliaj Ni-Fe36) si alta dinntr-
un material cu coeficient foarte mare de dilatare (aliaj Ni-Fe-C-Mn-Cr). Un capat al
bimetalului este incastrat, iar celalalt este in contact cu mecanismul. Prin bimetal
trece curentul electric de masurat si il incalzeste. Datorita dilatarii foarte diferite a
partilor componente, bimetalul se curbeaza si actioneaza asupra mecanismului, ce
desface clichetul. Dar actiunea termica are constanta mare de timp. Pentru interventii
rapide in caz de scurtcircuit se utilizeaza forta electromgnetica a unor bobine
parcurse tot de curentul de supravegheat. Caracteristica unui declansator combinat
bimetal-electromagnet se da in figura 2.4.5. Intreruptorul este caracterizat static tot
de doi parametrii: curentul nominal si tensiunea nominala, definiti asemanator ca la
sigurante. Alegerea este asemanatoare.
2.4.1.3 Alegerea sigurantelor/intreruptoarelor (in general)

Datorita similitudinii functionale, proiectarea (alegerea) schemelor cu
elemente de protectie la scurtcircuit se face asemanator.
• Tensiunea nominala se alege mai mare decit maximul tensiunii de alimentare.
• Curentul nominal se alege la fel, mai mare decit curentul estimat maxim de lunga
durata prin circuit.
• Se face o verificare la suprasarcina. In cazul suprasarcinilor de scurta durata
(becuri, transformatoare, motoare electrice) se face o analiza a functionarii din
caracteristica de suprasarcina. Se face intii o estimare a suprasarcinii, atit ca
amplitudine, ci si ca durata. Pentru curentul nominal determina anterior, se
verifica ca in timpul cit dureaza suprasarcina, elementul de protectie sa nu
intervina.
In general se considera niste coeficienti de siguranta intre 1,1 si 1,5, atit penru
curent, ci si tensiune. La sarcinile puternic inductive (infasurari, motoare, etc.) pentru
usurarea comutatiei se utilizeaza diferite metode de descarcare a energiei magnetice
(discutate in cap.6 si 7) si se utilizeaza limita maxima a coeficientilor de siguranta
anteriori, atit pentru curent cit si tensiune.
In cazul circuitelor ramificate (v.fig.2.4.6) Coloana 1
situatia este putin mai complicata. In figura de
mai sus avem o coloana protejata de siguranta S1
S1 care alimenteaza mai multe circuite, protejate
de sigurantele S2, S3 si intreruptorul K1.
Alegerea elementelor de pe fiecare circuit se
face ca mai sus. In privinta sigurantei S1 de pe
coloana, tensiunea ei se alege ca mai sus. S2 S3
Curentul nominal se alege facind insumarea K1
curentilor de pe fiecare circuit. Daca sistemul
functioneaza in CA, se insumeaza niste fazori,
fiecare cu factorul sau de putere. Daca exista Circuitul 1 Circuitul 3
suprasarcini de scurta durata, trebuie apelata Circuitul 2
caracteristica de suprasarcina a lui S1 si facut un Fig.2.4.6.Schema unei retele
bilant al curentilor in fiecare moment. Mai mult,
139
deoarece suprasarcina nu este constanta, de multe ori sau se face valoarea medie a
2
curentului sau mai corect se calculeaza o integrala termica (integrala termenului i dt
) si se compara cu integrala termica admisibila a sigurantei.
Si in cazul de mai sus dar si cind pe acelasi tronson exista mai multe mijloace
de protectie in curent, alegerea se face tinind cont si de criteriul protectiei
selective. Deoarece in caz de avarie, curentul mare trece prin mai multe elemente
de protectie, doar unul trebuie sa intervina si anume cel de pe circuitul avariat, sau
cel mai din aval (in cazul de mai sus mijlocul de pe circuitul avariat si nu cel de pe
coloana). In acest scop se suprapun caracteristicile de suprasarcina al coloanei cu
cele ale fiecarui circuit in parte. Daca ele se intilnesc in cel putin un punct, atunci
trebuie majorat curentul nominal al sigurantei de pe coloana.
Din analiza anterioara a mai rezultat ca siguranta fuzibila are cost initial mai
mic. In exploatare are insa costuri mari (se schimba tot fuzibilul) si este mai
incomoda. Ea se utilizeaza in locurile unde numarul estimat de defecte este mic.
Intreruptorul este mai complicat, deci initial mai scump. In exploatare el are costuri
practic nule si este foarte comod, de aceea el se utilizeaza in lucurile cu defecte
estimate dese.
2.4.1.4. Sigurante fuzibile sau automate?

Sigurantele fuzibile sunt elemente foarte ieftine si au o functionare sigura. Au
dezavantajul ca la defect, trebuie inlocuite, ceea ce presupune o cheltuiala si timp.
Intreruptoarele (sigurantele automate) au dimensiuni mult mai mari si sunt scumpe.
In caz de defect insa nu necesita cheltuiala suplimentara, ci dupa remediere doar o
rearmare. Ca urmare, in locurile cu numar estimat mic de defecte se vor folosi
sigurante fuzibile, iar in cele cu numar estimat mare de defecte, intreruptoare. Pe
autovehicule se folosesc deobicei sigurante fuzibile.
2.4.2 Protectia in tensiune
Protectia in tensiune apare necesara datorita existentei unor generatoare de

supratensiuni in sistem. Supratensiunile se datoreaza fie surselor de alimentare, fie
unor consumatori si au ca efect distrugerea altor consumatori mai sensibili. Un
consumator odata distrus poate fie sa se intrerupa dar cel mai adesea intii se
scurtcircuiteaza. Ca atare doar o pretectie la curent este tardiva. Atit efectele cit si
masurile de protectie depind foarte mult de domeniul de utilizare.
Pe autovehicule principalele generatoare de supratensiuni sint alternatorul si
sistemul de aprindere (bobina de inductie), adica in general comutarea unor
elemente puternic inductive. Supratensiunile induse de aceste elemente sint ca niste
ace de valori mari (pina in 200-300V) dar de durata foarte mica (100µs). Aceste
virfuri avind durata mica au energie mica. Din pacate, alternatorul poate in anumite
conditii (comutarea unor sarcini mari fara baterie conectata) sa dea supratensiuni
care au si energie mare. Aceste elemente sint in paralel cu ceilalti consumatori pe
bara de (+) si ii influenteaza. Cei mai sensibili sint consumatorii electronici, care nu
admit supratensiuni mai mari de 30-50V. Din fericire tot la bara de plus este
conectata si bateria, care este un foarte bun element de protectie la supratensiuni, ca
140
si un bun filtru trece jos. In continuare se vor prezenta principalele mijloace de

protectie la supratensiuni.
1)Conectarea prin impedanta cit mai mica la baterie. Am aratat ca bateria

nesulfatata este un bun mijloc de protectie la supratensiuni. Elementele electrice
conectate la baterie, daca au impedanta de legatura cit mai mica vor avea practic
aceeasi tensiune cu bateria, deci o supratensiune mica. De aceea este de mare
insemnatate conectarea prin cabluri cit mai scurte si mai groase si evitarea buclarii
cablurilor. Daca bateria se sulfateaza, rezistenta ei interna creste si suprimarea
supratensiunilor se micsoreaza. La functionarea fara baterie aceste supratensiuni pot
distruge unii consumatori electrici si in special pe cei electronici (aprinderi/injectii,
ABS, regulatoare, semnalizari, etc.)
2)Conectarea unui condensator la bornele elementelor generatoare de

supratensiuni. In inalta frecventa reactanta condensatorului care este XC =
1/(C*2*f), are valori mici si constituie un fel de scurtcircuit pentru frecventele mari
ale supratensiunilor, anulindu-le. In schimb pentru tensiunea de alimentare in CC
impedanta este foarte mare neafectind-o. Condensatoarele ce se conecteaza trebuie
sa functioneze bine la frecventa inalta (sint cu hirtie). Nu se utilizeaza condensatoare
electrolitice care merg prost in frecventa. Se utilizeaza 1µF la 50V sau 100V montati
intre (+) si masa atit pe alternator (intre +B si -D) cit si pe bobina de inductie (intre
plus, 15 si masa ). Acesti condensatori fac si deparazitarea radio.
OBSERVATII: 2.4.1)In nici un caz nu se vor monta condensatoare oricum si oriunde.

La bobina este in orice caz un condensator 0,22µ/400V intre borna 1 si masa.
Condensatorul de 1µ/100V intre borna plus (15) si masa este optional. La
alternator la fel, se pune un condensator intre +B si masa (-D). In nici un caz nu
se conecteaza si intre DF si masa sau plus, caci se afecteaza functionarea RT.
2.4.2)In multe cazuri autovehiculul trebuie sa circule fara baterie. De exemplu
la producator cind vehiculul este dus de la montaj in parc. Sau cind se incarca
vehiculele noi in trenuri, vapoare, etc, sau intr-un atelier de service. Bateriile sint
mai pretentioase si se monteaza doar la client. In acest caz functionarea in
siguranta trebuie facuta prin dispozitive auxiliare, care se vor prezenta mai jos.
3)Diode Zener. O dioda Zener se poate conecta invers intre plus si masa, in
apropierea elementului generator de supratensiuni (catodul la plus, anodul la masa).
La alternatoare, montajul cu o dioda Zener se recomanda pentru curenti nominali sub
35A. Pentru puteri mai mari trebuie supresoare de putere mai mare. Pe
alternatoarele BOSCH de exemplu, prinderea se poate face in gaura filetata unde se
pune deobicei condensatorul antiparazitare. Aici se poate prinde o dioda Zener de
putere (cealalta borna a diodei, catodul, se pune la +B). Tensiunea de deschidere a
diodei este mai mare decit tensiunea reglata a RT dar mai mica decit tensiunea
primejdioasa pentru consumatori, de exemplu, VZ = 22V. La functionare normala
dioda este blocata, ca si cind nu ar exista. Cind apare o supratensiune, la tensiunea
V+=VZ dioda se deschide, iar tensiunea la borne variaza putin fata de VZ (datorita
141
rezistentei interne a diodei). Diferenta fata de supratensiunea generata cade pe

impedanta interna a generatorului de supratensiuni. Deoarece aceasta este destul de
mica, rezulta un curent mare, dar de scurta durata. Daca energia acestui curent este
suportata de dioda, totul este bine. In cazuri speciale, alternatorele pot produce si
supratensiuni de energie mare si de aceea dioda ce se monteaza in alternator
trebuie sa fie de putere mare. Datorita impedantelor distribuite ale firelor, de multe ori
(ca la echipamentele romanesti) se prefera plasarea distribuita a acestor filtre contra
supratensiunilor. Fiecare element sensibil si mai ales montajele electronice au astfel
de filtre formate dintr-o dioda Zener PL22Z de 1W si un condensator 0,1µF montate
in paralel intre plusul si masa acestor elemente. Deoarece aceasta dioda nu are
putere foarte mare, ea nu face o protectie adecvata decit la supratensiunile de
aprindere si trebuie sa functioneze cu bateria conectata. Daca accidental se
deconecteaza bateria in timpul functionarii alternatorului, pot apare supratensiuni de
energie mare care distrug dioda (defect frecvent in RT si releele de semnalizare
romanesti).
Mai nou, firma BOSCH de exemplu, a introdus o protecie centralizata in
alternator, cu diode Zener de putere. De exemplu, seriile GC, KC si NC penru
autoturisme au in loc de diode redresoare obisnuie, diode Zener de putere. Cind
apare o supratensiune, aceste diode se strapung si absorb supratensiunea, care nu
se propaga la consumatori. Puterea lor este suficienta pentru a rezista in cazurile
cele mai defavorabile. Deoarece alternatorul este principala sursa de supratensiuni
de energie mare, solutia aceasta asigura o foarte eficienta protectie generala la
supratensiuni. Local, trebuie puse circuite de protectie pentru tensiuni generate local
(bobina, alte sarcini inductive), dar ele sint mici si nu exista pericolul sa se distruga.
4)Relee de protectie la supratensiuni. Acestea se folosesc in special la

UN=24V. Idea de functionare este taierea excitatiei cind s-a sesizat o supratensiune
de durata mare (deci de energie mare), cum sint cele date de alternator.
Deconectarea exciatiei se face de obicei cu un tiristor care este comandat de un
traductor de curent adecvat. Tiristorul este un fel de dioda cu un electrod de
comanda numit poarta sau grila ("gate"). El conduce unidirectional, ca si dioda, dar
spre deosebire de aceasta se amorseaza doar cind primeste comanda pe grila, chiar
daca tensiunea pe el este pozitiva. Nici tiristorul nu se amorseaza la tensiuni
negative. Odata amorsat tiristorul nu mai are nevoie de comanda si nu se mai stinge
decit atunci cind curentul prin el a devenit zero. La blocurile de protectie la
supratensiuni, se utilizeaza tiristor pentru ca actioneaza repede si blocarea este
ferma, fara oscilaitii. Pentru a nu suprasolicita tiristorul, acesta este ulterior, la rindul
lui, scurtcircuitat de un releu. Releul are insa timp de actionare mare si de aceea se
prefera actiunea preliminara a tiristorului si doar ulterior interventia releului. Sistemul
actioneaza doar la supratensiuni de putere mare, care sint mai rare. Odata amorsat,
sistemul se dezactiveaza doar la deconectarea cheii de contact.
BIBLIOGRAFIE
1. https://www.bestautovest.ro/siguranta-auto-carpoint-plata-mare-de-10a-cu-suport-
inclus-1-buc.html, consultat 08.03.21
142
2.https://www.emag.ro/sigurante-automate-3poli-2a-curba-c-
br6c3002a/pd/DL443CBBM/
1.5.COMPONENETE ELECTRONICE
A K 1.5.1.Dioda semiconductoare
id
p n Dioda semiconductoare este un
dispozitiv electronic cu 2 terminale
ud bazat pe o jonctiune semiconductoare
a)Structura
abrupta (asocierea a 2 volume
id K semiconductoare impurificate diferit,
c)Caracteristica cu trecere brusca de la zona p la zona
A n, v.fig 1.7.a). Materialul
b)simbol semiconductor poate fi Ge, Si, GaAs,
ud
etc. dar cel mai utilizat pe
autovehicule este Si. Simbolul diodei
Fig.1.7. Dioda semiconductoare este prezentat in fig.1.7b. Terminalul
conectat la zona p se cheama anod
(A), iar cel conectat la n catod (K). Daca se considera sensurile de referinta din
fig.1.7.b pentru curentul (id ) si tensiunea pe dioda (ud), rezulta pentru aceasta
caracteristica din fig.1.7.c. In cadranul 1 (ud, id > 0) se spune ca dioda este polarizata
"in direct". In acest caz ea conduce curentul , care are o crestere exponentiala,
atingind o valoare mare, la o valoare mica a tensiunii:
id =I0* exp[-(e*ud)/k*T)] (1.63)
unde I0 este curentul rezidual, e este sarcina electronului, k constanta lui Boltzman,
T temperatura absoluta.
In cadranul 3, curentul invers este foarte mic, neglijabil, indiferent de
tensiunea inversa aplicata. Dioda este in polarizare "inversa" si blocheaza curentul.
Daca tensiunea inversa depaseste o anumita valoare, dioda se strapunge si apare o
circulatie importanta de purtatori, generati in avalansa. Daca curentul nu este limitat
exterior, dioda se distruge.
De obicei marimile asociate diodei (curenti, tensiuni) in cadranul 1 se noteaza
cu indice F (Forward=direct in limba engleza) iar cele din cadranul 3 se noteaza R
(Reverse=invers).
In practica insa, se utilizeaza o serie de caracteristici simplificate, prezentate
in fig.1.8. Caracteristica din fig.1.8.a, aproximeaza caracteristica reala prin doua
drepte. Se pune in evidenta faptul ca pentru tensiuni mai mici decit V F curentul poate
fi neglijat. De obicei la siliciu VF este in jur de 0,7V. Pentru tensiuni in direct mai mari
de VF se introduce notiunea de rezistenta dinamica(rd), egala cu inversul pantei
dreptei oblice. Rezulta definitia cu diferente (v.fig.1.8.a) :
rd =  ud / id (1.64)
143
Deoarece rd este de obicei mica (citiva ohmi) ea se neglijeaza de multe ori si se

obtine astfel diagrama mai simplificata din fig.1.8.b. Daca se neglijeaza si V F fata de
alte tensiuni din circuit, se obtine caracteristica cea mai simplificata, cea din fig.1.8.c.
In dimensionarea
unei scheme cu diode sint
id id id de mare importanta
id urmatorii parametri limita
(depasirea lor ducind la
distrugerea dispozitivului
ud ud ud
semiconductor):
ud VF - VRRM =tensiunea
inversa repetitiva maxima,
Fig.1.8.Caracteristici simplificate la dioda este cea mai mare valoare
de tensiune in invers ce
poate fi suportata de dioda un numar infinit de ori. La functionarea normala a unei
diode, in momentul blocarii pot apare supratensiuni de scurta durata ce pot depasi de
1,8 ori valoarea tensiunii din regim stationar. De aceea la alegerea unei diode se
utilizeaza de obicei un coeficient de siguranta in tensiune de 2, fata de cea mai mare
tensiune inversa de regim stationar
- IFAV = curent mediu redresat (pentru puls semisinusoidal). Valoarea maxima
a curentului in direct depinde de incalzirea diodei. Aceasta depinde la rindul ei de
forma curentului prin dioda si de conditiile de racire. De aceea, curentul maxim
trebuie raportat la conditiile de racire impuse de fabricant. In ceea ce priveste forma
curentului, forma standard este pentru functionare normala ca redresor: puls
semisinusoidal (semisinusoida pozitiva trece, restul zero). Daca insa sarcina
redresorului are un filtru (un condensator), sau cum e cazul redresoarelor auto la
care bateria este un foarte bun filtru, forma curentului se schimba. Dioda va conduce
un curent mai mare, dar mai putin timp, la aceeasi valoare medie. Ea este mai
solicitata, astfel incit la alegerea ei se utilizeaza un coeficient de siguranta intre 1,2 si
2.
- IFSM = curent direct de virf (un timp foarte scurt). Pentru scurt timp dioda
admite o incarcare mai mare in curent. Daca acest timp se prelungeste, dioda se
incalzeste excesiv si se distruge. De obicei acest parametru se utilizeaza in asociere
cu elementele de protectie electronice sau electromecanice (sigurante fuzibile si
intreruptoare automate). In caz de defect pe sarcina (scurtcircuit), elementul de
protectie nu intervine instantaneu ci in timpul tR timp in care curentul creste dar nu
trebuie sa depaseasca IFSM. Doarece nu totdeauna timpul de interventie a protectiei,
tR este identic cu timpul prescris de suprasarcina al diodei, t P, constructorul da si
niste curbe de echivalare, sau citeodata se introduce notiunea de integrala termica.
Tabelul 1.1
144
Tip Capsula IFAV VRRM IFSM VF la IF IR la VR APLICATII

tp<
10ms
u.m. A V A V A A V
1N4148 D-035 0,15 100 2 2 1 Comutatie
(tP< trr=4ns
1s)
1N4001 F-126 1 50 20 1,1 1 50 50 Redresor
50Hz
1N4003 -"- -"- 200 -"- -"- -"- -"-
1N4005 -"- -"- 600 -"- -"- -"- -"-
1N5007 -"- -"- 1000 -"- -"- -"- -"-
RA220 RA 20 200 250 1,4 60 3000 200 Punti auto
RA220R Are aceleasi performante cu RA200 dar conexiune inversata
Mai este de remarcat ca dioda nu trece instantaneu din conductie in blocare si

invers. Cel mai semnificativ timp de comutare este timpul de blocare, trr. Din acest
punct de vedere diodele 1N400x sint lente si pot fi folosite doar in jur de 50Hz.
Diodele auto (ex.RA220) sint facute sa functioneze la peste 7,2kHz cit da maxim un
alternator (la 12000rot/min, cu punte trifazata ce da 6 pulsuri pe perioada si cu 6
perechi poli in rotor). Date pentru citeva tipuri de diode sint date in tabelul 1.1.
OBSERVATII:1.20)Toate valorile maxime trebuie respectate in conditiile de racire si

ventilare indicate. In tabel datele sint date pentru dioda calda, la 150 0C pe
jonctiune. Daca ventilatia si racirea nu respecta aceste conditii, incarcarile in
curent trebuie coborite.
1.21)Depasirea chiar pentru scurta durata a valorilor maxime duce la
distrugerea definitiva a dispozitivului. Aceste doua observatii sint valabile la toate
dispozitivele electronice active.
1.5.2Verificarea diodelor
Aceasta operatie se poate face cu ohmetrul sau cu lampa de control in curent
continuu (CC), ca in fig.1.9. In ambele cazuri verificarea se face cu diodele
deconectate din circuit, altfel verificarea poate fi alterata de influenta circuitului
exterior.
Verificarea cu ohmetrul. Ohmetrul contine un aparat de masura, notat Ri in
serie cu o rezistenta de reglaj si limitare, R, tot montajul alimentat de la o baterie
interna (v.fig.1.9a) . La bornele externe se leaga rezistenta necunoscuta. Curentul
indicat de aparat este invers proportional cu rezistenta necunoscuta, conform legii lui
Ohm, relatiile(1.43) si (1.43'). Aparatul se gradeaza direct in ohmi.
In cazul de fata se masoara rezistenta diodei conectind in ambele
sensuri dioda la bornele ohmetrului. Daca dioda conduce in ambele cazuri este
strapunsa, daca nu conduce in nici un caz este intrerupta si daca conduce doar intr-
un sens este buna. Orice dioda se poate verifica cu ohmetrul.
145
OBSERVATIE: 1.22) De obicei la multimetrele cu ohmetru, borna  are polaritate

negativa. Se va tine cont de acest lucru la identificarea catodului diodei.
a)Ohmetru b)Lampa de control
R
Masura Masura
Ri 5W
1,5V 12V
Fig.1.9. Verificarea diodelor
Verificarea cu lampa de control. Aceasta are conexiunea din fig.1.9b. Cu

lampa de control nu se pot masura decit diode care suporta un curent in direct mai
mare decit cel limitat de becul folosit.
De ex: daca U=12V si becul este de P=21W rezulta:
Rbec = U2/P = 7  ,
iar curentul limitat va fi:
I = (U-VF)/Rbec = 1,5A.
Deci nu se poate controla 1N4005 care are IFAV=1A dar se poate
controla o dioda auto RA220. Mai mult, initial becul este rece si
rezistenta lui mai mica, deci curentul initial mai mare.
Semiconductoarele nu rezista la depasiri ale limitelor nici pentru timpi foarte

scurti, astfel incit trebuie sa se tina cont de acest lucru la verificarea diodelor, pentru
a nu fi distruse chiar la verificare. Daca in urma verificarii lampa se aprinde in ambele
sensuri de conectare a diodei, aceasta este strapunsa, daca nu se aprinde deloc
este intrerupta si daca se aprinde doar intr-un sens este buna.
Identificarea polaritatii. Se face tot cu lampa de control sau ohmetrul. Cind

lampa este aprinsa sau ohmetrul indica rezistenta mica, borna pozitiva a acestora
este in contact cu anodul.
1.5.2.Dioda Zener
Dioda Zener are simbolul ca in fig 1.10.a. Ea are tot o jonctiune
semiconductoare iar caracteristica ei se deosebeste de a unei diode redresoare doar
in zona de polarizare inversa (fig.1.10.b). La o anumita valoare a tensiunii inverse,
curentul incepe sa circule cu valori importante (fara sa distruga dioda) iar tensiunea
ramine practic constanta, rezistenta dinamica in aceasta zona fiind foarte mica, iar
146
caracteristica devine apropae verticala. Asta este zona in care lucreaza de obicei
dioda Zener.
a)Simbol b)Caracteristica
id
VZM VZ ud
IZ
I ZM
Fig.1.10.Dioda Zener
Parametri mai importanti pentru proiectare si exploatare sint:
Ptot = puterea totala admisa , disipata pe dioda
VZT = tensiune stabilizata nominala
IZT = curent stabilizat nominal (ce corespunde la VZT )
IZM = curent stabilizat maxim
De exemplu pentru dioda PL 4V7Z avem:

Ptot=1W; VZT= 4,7V ; IZT= 100mA; IZM=200mA
Verificarea diodei se face cu ohmetrul ca la dioda redresoare, cu conditia ca

tensiunea de alimentare sa fie mult mai mica decit tensiunea de stabilizare.
1.5.3. Dioda luminiscenta, LED

(Light Emitting Diode)
Dioda liminiscenta este o jonctiune semiconductoare,
realizata deobicei din arseniura de galiu(GaAs), care emite
radiatii electromagnetice cind este parcursa de curent in
direct. Simbolul este dat in fig.1.11. Caracteristica este
asemanatoare cu a unei diode obisnuite, dar tensiunea de
deschidere VF este mai mare, semicoductorul fiind GaAs si
Fig.1.11.Simbol nu Si. Fiecare dioda emite radiatii intr-un anumit spectru. De
LED
obicei se utilizeaza cele in vizibil si infrarosu. Mai mult, radiatiile in vizibil sint
caracterizate de o animita culoare, accentuata de carcasa diodei: rosu, verde,
galben, etc. Forma carcasei poate diferi functie de aplicatia diodei: diode individuale(
rotunde, dreptunghiulare,triunghiulare ), elemente de afisare numerica cu o cifra (7
diode sub forma de linii si un punct), sau de o cifra si jumatate, cu semn sau nu, etc.
Evident ca intensitatea luminoasa este dependenta de curentul trecut in direct. De
obicei LED-urile emit acceptabil incepind cu 8 mA. Proiectarea se face de obicei
pentru un curent intre 16 si 20mA. In tot acest interval tensiunea este aproape
constanata de 2V. Daca curentul nu este constant, intensitatea luminoasa este data
147
de valoarea medie a curentului. Daca de exemplu trec 20mA timp de 0,1s si 0mA
timp de 0,1s dioda va lumina aproximativ ca atunci cind trec 10mA tot timpul. Daca
frecventa de modificare a curentului este mica (<24Hz) ea se observa cu ochiul liber,
altfel apare o senzatie de iluminare constanta, ca la cinematograf, receptia TV, etc.
In situatia curentului in impulsuri se poate creste valoarea maxima a curentului peste
20mA.
De exemplu, dioda tip MDE 1101 R are urmatoarele date de catalog:
-valori maxime absolute:
- IFmax(curent maxim permanent in direct) = 50mA;
- IFpeak max (curent maxim in direct, impuls 1s, 300 pulsuri/sec) = 1A;
- Pdmax(putere disipata maxima) = 150mW;
-TA(temperatura de lucru)=0...70oC;
-Tead(temperatura maxima de lipire)=260oC;
-valori caracteristice:
- culoare: Rosu(de unde si ultima litera din simbol) cu =680nm;
- Iv (intensitate luminoasa la 20mA) = 1mcd;
- VF(tensiunea in direct)=2V la 20mA;
- VRbr(tensiunea de strapungere)=3V la 100A.
1.5.4. Tranzistorul bipolar

IC IC Acest dispozitiv are 3 terminale :
emitor(E), baza (B) si colector (C) si
C B simbolul din fig.1.12. Sint posibile doua
B structuri: p-n-p si n-p-n. Functionarea
celor doua structuri este asemanatoare,
E se schimba insa sensurile la curenti si
E tensiuni. Structura liniara pentru varianta
n-p-n este prezentata in fig.1.13 si se
n-p-n p-n-p
vede ca are 2 jonctiuni alaturate (n-p si
Fig.1.12 Simboluti tranzistor bipolar p-n).
Functionarea . Presupunem ca
jonctiunea B-E se polarizeaza direct iar cea B-C invers. Atunci purtatorii trecuti prin
jonctiunea B-E strabat repede baza (care este subtire) si pot trece prin jonctiunea B-
C pe care altfel nu ar putea-o strabate (ca la o dioda polarizata invers).Capacitatea
purtatorilor de a circula prin jonctiunea B-C polarizata invers este dependenta de
curentul de baza, putind scrie chiar:
IC =  * I B (1.65)
Coeficientul  se poate presupune in prima instanta constant si de valoare mare.
Atunci se poate scrie:
IE  IC = ß I B (1.66)
148
OBSERVATII:1.23)La tranzistorii de puteri mici (ex. BC107 ) ß este peste 300 , la

cei de puteri medii (ex. BD135) ß este in jur de 60, iar la cei de puteri mari (ex.
2N3055 ) ß este in jur de 10.
1.24)In functionare tensiunea B-E se poate considera constanta (de obicei
0,7V ca la orice jonctiune cu Si).
1.25)Tranzistorul se poate considera ca un ventil (robinet) pus intre colector
si emitor. Comanda acestui ventil se face electric, prin curentul dat in baza.
Pentru descrierea
n p p n p
n comportarii tranzistorului se
C
E B E C utilizeaza de multe ori
B caracteristicilor de iesire
Fig.1.13.Structuri tranzistor (fig.1.14), care dau dependenta
curentului de colector functie de
tensiunea colector-emitor pentru diferite valori de curent de baza. Se disting 3 zone
de functionare:
1)Tranzistor blocat. Curentul de colector

este nul, indiferent de tensiunea colector IC
emitor, care este mare. Se ajunge in acest IB3>IB2
regim anulind curentul de baza, sau echivalent IB2
aplicind o tensiune baza-emitor inversa sau RAN
zero. Intre C si E tranzistorul este echivalent cu
un contact deschis sau un ventil blocat. IB1
2)Regiunea activa normala (RAN).
Curentul de baza respecta aproximativ relatia Sat
Blocat UCE
(1.65), iar tensiunea colector-emitor nu este
nici maxima nici zero. Functionarea este
liniara.
3)Regiunea de saturare. Curentul de Fig.1.14.Caracteristici de iesire
colector este mai mic decit arata relatia (1.65),
adica :
IC < * IB (1.67)
iar tensiunea colector-emitor este minima posibil. In analizele teoretice de multe ori
se considera zero, cu toate ca valaorea ei este de 1-2V. Intre C si E tranzistorul este
echivalent cu un contact inchis sau un ventil deschis la maxim. Se ajunge in acest
regim dind o comanda (curent de baza) mare.
Pentru exemplificare se considara analiza schemei elementare din fig.1.15.
Acesta este un montaj foarte simplu dar foarte des utilizat inclusiv pe autovehicule.
Tranzistorul in montaj cu emitor comun, alimenteaza sarcina din colector, modelata
de rezistenta RC. Ea poate fi un bec de semnalizare de pe bord, infasurarea unui
injector la o injectie de benzina, bobina de inductie la o aprindere electronica
integrala, etc. Tranzistorul este un comutator static, comandat de tensiunea din baza.
Curentul de comanda iese scriind legea lui Ohm pe circuitul de intrare:
149
Ui = RB * IB + VBE (1.68)
Daca tensiunea de intrare este pozitiva, tensiunea baza-emitor este constanta la cea
de deschidere, 0,7V. Daca tensiunea de intrare este negativa, jonctiunea se
blocheaza, iar curentul de baza este zero.
In circuitul de iesire se poate scrie:
V+ = RC* IC + VCE (1.69)

V+
IC Cind IB = 0, tranzistorul este blocat, IC = 0 si
atunci VCE = V+, tensiunea maxima posibila.
RC
Daca se creste comanda (curentul de baza),
Uo incepe sa cresca si curentul de colector,
IB RB conform relatiei (1.65). Tranzistorul se
deschide, este in RAN. Cu cit comanda este
UCE
mai mare cu atit tranzistorul se deschide mai
mult. Mecanismul prin care tranzistorul
Ui mareste curentul de colector este de fapt
Fig.1.15.Schema simpla cu modificarea tensiunii VCE. Cind VCE a ajuns la
tranzistor zero ea nu mai poate scade. Orice crestere
suplimentara a curentului de baza nu va mai
avea nici un efect. Curentul de colector ramine constant, la valoarea maxima
posibila, iar tranzistorul este saturat.
Functionarea in RAN este caracteristica schemelor liniare din sistemele
acustice, video, etc. Pe autovehicule, de obicei tranzistoarele functioneaza in
comutatie, adica prin alternari ale regimului blocat cu saturat. In aceasta situatie,
tranzistorul este echivalent cu un releu, cind inchis cind deschis. "Releul" electronic
nu are insa piese in miscare si nu are uzuri (nici mecanice, nici electrice prin arc).
Daca este corect proiectat, circuitul cu tranzistoare are durata de viata mult mai mare
ca un releu, practic mult mai mare decit viata automobilului. Mai mult, la ora actuala
tranzistorii pot comuta curenti mult mai mari decit releele, cu timpi de raspuns, mult
mai mici. Aceasta a dus la generalizarea comenzilor prin comutatoare
statice(electronice). Conform observatiei 1.21 tranzistorul este insa foarte sensibil la
o exploatare gresita, sau la o proiectare eronata. In ultima vreme s-au dezvoltat insa
componente cu protectii interne la accident, numite "Smart Power Devices", care
practic nu mai pot fi distruse.
OBSERVATIE:1.26)Principiul lucrului in comutatie s-a generalizat in electronica de

putere. Practic peste puteri de citiva wati, toate montajele electronice lucreaza in
comutatie. Principalele avantaje rezida in simplitatea montajelor, comparate cu
cele liniare, dar si faptul ca realizeaza randamente de reglaj foarte mari (peste
80%). Intra-adevar, puterea care se disipa in tranzistor este in principal puterea
din colector, P=VCE*IC. In cazul tranzistorului blocat, IC=0, iar la cel saturat
VCE=0, deci puterea pierduta este zero. Apare insa o putere ce se pierde in
150
comutatie, caci trecerea intre blocat si saturat nu este instantanee. Se trece prin
RAN unde cele doua componente ale puterii sint simultan nenule. In orice caz
insa puterea pierduta este mica. Aceasta scadere a pierderilor pe tranzistor pe
de o parte duce la o crestere a randamentului de reglaj care este puterea ajunsa
in sarcina raportata la puterea luata de la sursa, dar scazind incalzirile
tranzistorului, se pot utiliza pentru o anumita putere de controlat tranzistoare mult
mai mici, deci mai ieftine si mai putin voluminoase. Creste fiabilitatea si durata de
viata a montajului.
Parametrii principali ai tranzistorului care

C trebuie avuti in vedere la proiectare sint dati mai jos,
indicindu-se actiunea de distrugere in caz de
B nerespectare. Se face o exemplificare in tabelul 1.2.
ICmax = curentul de colector maxim (regim de
lunga durata)(distruge)
VCEOmax = tensiunea colector-emitor maxima(cu
baza in aer)(strapunge)
Ptot = puterea totala disipata(distruge
E tranzistorul)
VEBo = tensiunea inversa emitor-baza(distruge
Fig.1.16.Tranzistor jonctiunea)
Darlington
h21E = ß = factorul static de amplificare in curent (v.
relatia (1.65) )
VCEsat = tensiunea colector-emitor de saturatie
Tj = temperatura maxima a jonctiunilor
fT = frecventa de taiere (de obicei frecenta maxima de lucru se ia 0.1*f T)
De multe ori pentru cresterea lui  se utilizeaza doua tranzistoare in montaj

Darlington ca in fig.1.14. In ultima vreme acest montaj se realizeaza dintr-o singura
pastila de siliciu si se impacheteaza intr-o singura capsula cu 3 terminale si este
numit tranzistor Darlington. Acesta poate contine si o dioda antiparalel si eventual si
altele.
Verificarea grosiera a tranzistorului se face cu ohmetrul, verificind cele 2
jonctiuni. Intre baza-emitor si baza-colectror trebuie sa existe o rezitenta finita intr-un
sens si infinita in celalalt. Intre emitor-colectror trebuie sa fie rezistenta infinita
(f.mare) in ambele sensuri. Verificarea trebuie facuta cu tranzistorul scos din circuit.
Deasemenea trebuie tinut cont ca tranzistoarele Darlington pot avea integrate
rezistente in paralel cu jonctiunile baza-emitor de la tranzistoare. Mai mult poate
exista integrata si o dioda in antiparalel cu bornele finale C-E.
Verificarea completa a tranzistorului se face pe caracterograf.
151
Tabel 1.2Exemplu de tranzistoare

Tip Fel Valori limita absolute Valori caracteristice Aplicatii
VCE VEB IC Pto Tj h21E la IC VCesat/IC fT
o o t
o
V V A W C mA V A MHz
BC npn 45 6 0,1 0,3 175 125- 2 300 Mica
107 900 putere
BC -"- -"- -"- -"- -"- -"- -"- -"- -"- -"-
171
BC pnp Complementarul lui BC107. Are aceleasi caracteristici
177
BC pnp Complementarul lui BC171. Are aceleasi caracteristici
251
BD npn 45 5 1,5 12,5 150 33- 150 0,6 1 50 Putere
135 300 medie
BD pnp Complemetar al lui BD135
136
2N npn 60 7 15 117 175 20- 4000 1,1 4 0,8 Putere
3055 70
BU npn 400 8 86 175 15 5 8 6 Inalta
526 tensiune
BU npn 450 15 150 175 50 8000 1,8 8 Darling-
932 ton
aprinder
1.5.5. Componente Electronice Pasive

De obicei sub aceasta titulatura intra rezistoarele si condensatoarele. Bobinele
sint mai rar intilnite in scheme si se construiesc la cerere.
a)Rezistoarele sint elemente de circuit caracterizate in special de rezistenta lor.
In cazul unui rezistor omogen, rezistenta este data de relatia (1.9). De obicei
rezistentele se fabrica intre 0.1  si 10 M. Pentru alte valori se fabrica la cerere.
Principalele caracteristici sint:
-toleranta, care exprima abaterea maxima garantata a valorii unui rezistor de la
valoarea nominala (inscriptionata). Valori industriale ale tolerantei sint 5% , 10% si
20%. Pentru aplicatii profesionale se utilizeaza 0.5% ,1% , 2%. Evident ca pretul
creste cu scaderea tolerantei. Tot datorita tolerantei, valorile nominale sint prinse intr-
o gama normata data in tabelul 1.3. Valorile reale nominale se obtin din gama
normata prin multiplicari/diviziuni cu puteri ale lui 10.
-puterea nominala. Ea reprezinta puterea maxima admisibila a se disipa in regim
de lunga durata. Evident ca daca rezistorul functioneaza in impulsuri, puterea
disipata de scurta durata poate creste. Si aici exista o scala normata de puteri
(0.125, 0.25, 0.5, 1, 3, 5, 8, 16,...) exprimate in W. Din punct de vedere tehnologic
rezistoarele se realizeaza dintr-un material rezistiv (cu parametri controlabili si cit mai
constanti) si un suport izolant avind si rol de racire. De la 1W in sus rezistoarele se
fac deobicei prin bobinare cu sirma de nichelina, constantan, etc. pe un suport
cilindric ceramic. Toate conexiunile sint prin stringere mecanica si nu prin lipire.
Pentru a se micsora dimensiunile rezistorului sirma se bobineaza pe cilindru, fapt
152
care ii creste inductivitatea si care trebuie considerat la aplicatiile in comutatie sau de

inalta frecventa.
-tehnologia de realizare.Rezistoarele de mica putere se fac prin depunere pe
suport ceramic a unei pelicule rezistive (metalica sau chimica). Cele cu pelicula
metalica sint mai precise si cu coeficient termic mai mic, dar mai scumpe. De
substratul ceramic se sudeaza doua terminale de cupru care la rindul lor se lipesc in
montajul dorit. Pe automobile insa conditiile de exploatare sint grele in special
datorita vibratiilor, gamei mari de temperaturi si coroziunii chimice. Pentru a rezista la
vibratii se utilizeaza constructii speciale de montare a terminalelor pe substrat, iar
pentru montaje se impregneaza totul in rasina. O solutie moderna este utilizarea
circuitelor electronice hibride la care rezistoarele fie se depun direct pe cablaj (care
este ceramic in acest caz) fie se realizeaza sub forma unor placute ce se lipesc direct
pe cablaj fara a avea terminale intermediare. In acest fel se elimina doua rinduri de
suduri si scade costul si rata defectelor.
Variante de rezistoare cu intrebuintare speciala sint:
- reostatele (sau potentiometre) care sint rezistoare cu rezistenta variabila. Pe
elementul rezistiv calca un cursor mobil scos la o borna externa. Valoarea rezistentei
intre cursor si un capat al rezistorului este variabila cu pozitia cursorului. Datorita
miscarii mecanice, potentiometrele prezinta uzura si constituie o sursa potentiala de
defecte. Pentru exploatare auto se tinde ca ele sa fie eliminate. Sint insa si situatii
care le impun prezenta (ex. la o injectie de benzina pozitia clapetei traductorului de
debit de aer este inregistrata de un potentiometru care traduce electric pozitia
clapetei). In acest caz constructiile sint speciale, mai scumpe, proiectate si testate
pentru o mare fiabilitate.
- termistoarele sint rezistoare cu coeficienti  de variatie cu temperatura (v.relatia
1.10) foarte mari. Coeficientul  poate fi pozitiv sau (deobicei) negativ, cind
termistorul este realizat din material semiconductor. Aceste elemente sint foarte des
utilizate pe autovehicule drept traductoare electrice de temperatura. Daca se
monteaza in blocul motor (senzor de temperatura apa sau ulei) elementul rezistiv se
inchide intr-o capsula metalica ce se fileteaza in bloc. Tot termistoarele se utilizeaza
in montaje pentru a realiza compensari termice (ex. la regulatoarele de tensiune
electronice).
OBSERVATIE:1.27)De multe ori variatia termistoarelor nu este liniara cu

temperatura, adica  nu este constant.
Un rezistor are urmatoarele date nominale care se marcheaza pe ele si se

dau in scheme: rezistenta, puterea, toleranta. De celelalte caracteristici se tine cont
in proiectare. Marcarea se poate face in clar sau in codul culorilor.
b)Condensatoarele sint elemente de circuit caracterizate in special de capacitate,

(v. #1.1/10). Simboluri pentru ele se dau in figura 1.17.
Condensatoarele sint formate din doua placi conductoare (armaturi) de suprafata
S, intre care este pus un dielectric de grosime d si permitivitate . Principalele
caracteristici ale condensatoarelor sint:
153
- toleranta. Valorile nominale ale ei se iau tot din

gama normata data in tabelul 1.3. Se remarca insa General Polarizate
toleranta mult mai slaba a condensatoarelor
(5%, 10%, 20%). In multe cazuri capacitatea
poate varia chiar intre -20% si +80% . + +
- tensiunea nominala reprezinta
valoarea maxima a tensiunii care poate fi
aplicata in regim permanent fara a se
strapunge condensatorul. Aceasta valoare
poate fi depasita pentru perioade foarte Fig.1.17.Simboluri condensatoare
scurte de timp, dar fenomenul nu este
controlabil, incit se recomanda in practica alegerea unei tensiuni nominale superioara
oricaror valori de tensiune ce pot apare in functionare. Tensiunea nominala variaza si
ea intr-o gama normata.
- functionare CC sau CA. Multe condensatoare sint prin constructie
polarizate (ex: cele electrolitice, cele cu tantal, etc). Tensiunea intre terminale admite
variatii, dar totdeauna unul dintre terminale trebuie sa fie mai pozitiv decit celalalt si
se marcheaza cu . Inversarea tensiunii in functionare are ca efect distrugerea
condensatorului, care de multe ori explodeaza, putind produce chiar accidente. De
accea trebuie acordata mare atentie nu numai la proiectare ci mai ales la montaj si la
inlocuiri.
- frecventa. Indiferent ca
sint polarizite (de CC) sau nu,
condensatoarele sint caracterizate Cu polistiren
de spectrul frecventelor pe care le
Ceramici
pot accepta (v.fig.1.15). De obicei
la frecventa prea mare cresc mult Cu poliester
pierderile si condensatorul se
Cu hirtie
incalzeste. Deasemenea la
frecventa mare se modifica Electrolitici
parametrii f[Hz]
condensatorului(capacitatea si
inductivitatea parazita) si pot sa-l 100 102 104 106 108 1010
faca inutilizbil. De exemplu
condensatoarele electrolitice au Fig.1.18.Functionarea in frecventa
capacitatea raportata la volum a condensatoarelor
foarte mare, dar au frecventa mica
de functionare. De multe ori pentru a se pastra comportarea in frecventa se asociaza
in paralel cu un condensator electrolitic si unul ceramic. Acesta din urma are o
densitate mica a capacitatii, dar merge bine in frecventa.
- tangenta unghiului de pierderi. Unghiul de pierderi,  , este unghiul dintre
fazorul puterii active si reactive la bornele condensatorului si la o anumita frecventa.
Se arata ca pierderile din condensator sint proportionale cu tg (de unde si numele
de unghi de pierderi), cu frecventa, cu capacitatea si cu patratul tensiunii eficace.
Este evident ca si condensatoarele sint caracterizate si influentate ca si toate
celelalte componente electronice de unii factori generali: gama temperaturilor de
154
lucru, vibratii, factori chimici, etc. Pentru a tine cont de ei, apar constructii speciale,
materiale speciale, etc.
Tabel 1.3 Gama valorilor normate

TOLERANTA 5% 10% 20%
1,0 1,0 1,0
1,1
1,2 1,2
1,3
1,5 1,5 1,5
1,6
1,8 1,8
2,0
2,2 2,2 2,2
2,4
2,7 2,7
3,0
3,3 3,3 3,3
3,6
3,9 3,9
4,3
4,7 4,7 4,7
5,1
5,6 5,6
6,2
6,8 6,8 6,8
7,5
8,2 8,2
9,1
1.5.6. Codul culorilor pentru rezitente si condensatoarelor

Rezistentele cilindrice de puteri mici (sub 1W) se pot marca cu benzi circulare
colorate. Pot exista 3 sau 4 benzi iar citirea incepe de la capatul cel mai apropiat de
ternimal. Prima si a doua banda indica cifra zecilor si a unitatilor(respectiv) (tabel
1.4). Banda a treia indica factorul de multiplicare. Exprimarea este in ohmi. A patra
banda indica toleranta.
Condensatoarele ceramice se marcheaza cu 3, 4 sau 5 dungi dispuse
perpendicular pe directia terminalelor si numerotate dinspre acestea. Semnificatia
benzilor este data in tabelul 1.5.
Tabel 1.4. Codul culorilor la rezistente

ZECI SI UNITATI MULTIPLICARE TOLERANTA
0 NEGRU 0 NEGRU 1% MARO
10
1 MARO 101 MARO 2% ROSU
2 ROSU 102 ROSU 5% AURIU
155
3 PORTOCALIU 103 PORTOCALIU 10% ARGINTIU

4 GALBEN 104 GALBEN 20% -lipsa banda-
5 VERDE 105 VERDE
6 ALBASTRU 6 ALBASTRU
10
7 VIOLET 7 VIOLET
10
8 GRI 10-1 AURIU
9 ALB 10-2 ARGINTIU
Tabel 1.5. Semnificatia benzilor la condensatoare

3 BENZI 4 BENZI 5 BENZI
A CIFRA ZECI A CIFRA ZECI A COEF.TERMIC
1 BANDA 1 1
2A BANDA CIFRA UNIT. 2A CIFRA UNIT. 2A CIFRA ZECI
3A BANDA MULTIPLU 3A MULTIPLU 3A CIFRA UNIT.
4A TOLERANTA 4A MULTIPLU
5A TOLERANTA
Coeficientul termic, , exprima variatia capacitatii cu temperatura dupa o

relatie de forma relatiei (1.10), fata de capacitatea nominala la 25 oC. Coeficientul se
exprima in parti pe milion (p.p.m.) si valoarea sa este data in tabelul 1.6. Daca
coeficientul nu se da, el nu este controlabil sau toleranta este asa mare, incit
ponderea coeficientului termic devine minora si nu mai este necesar sa se dea.
Prima si a doua cifra(zeci si unitati) cit si multiplicatorul au coduri asemanatoare cu
ale rezistentelor, date in tabelul 1.4. Valorile sint date in picofarazi. In fine toleranta
la condensatoare este data in tabelul 1.6. Daca toleranta nu se specifica, ca in cazul
marcarii cu 3 dungi, ea este, intre -20% si +80% (foarte mare).
Exemplu: presupun ca am 5 benzi in ordine: maro, galben, violet, negru, verde.

Atunci capacitatea nominala (la 25 oC) va fi: Co= 47*1 pF = 47pF, cu toleranta de
5% si coeficientul termic: -330*10-6. La 10oC capacitatea va fi: C= 47*[1+(-
330*10-6)*(10-25)] = 47 + 0.23265 =~ 47.23pF. In acest caz variatia este mai
mica decit toleranta care este: 47*0.05 = 2.35pF. Daca insa plaja de temperatura
este mare (cum este in cazul auto) ele pot fi comparabile.
Tabelul 1.6Marcarea condensatoarelor
156
ZECI, UNITATI si COEFICIENT TERMIC TOLERANTA

MULTIPLICARE (ppm) C10pF C<10pF
CA LA REZISTOARE 0 NEGRU 20% NEGRU
-33 MARO 1% MARO
-75 ROSU 2% 0,25pF ROSU
-150 PORTOCALIU GALBEN
-220 GALBEN 5% 0,5pF VERDE
-330 VERDE GRI
-470 ALBASTRU 10% 1pF ALB
-750 VIOLET
+100 AURIU
CAPITOLUL 1. REZUMAT DE ELECTRICITATE
Prezentul capitol este o prima luare de contact cu problemele electricitatii

auto. El face un scurt rezumat asupra principalelor probleme si aspecte electrice care
vor fi tratate in capitolele urmatoare.
1.1.Definitii
1)Sarcina electrica(Q). S-a constatat experimental in electrostatica, ca un mic

corp electrizat poate exercita interactiuni mecanice : forte de atractie si respingere.
Ca atare, electricitatea poate fi pozitiva sau negativa. Corpurile obisnuite nu exercita
interactiuni, ceea ce inseamna ca nu au sarcina electrica, sau mai exact au in
cantitati egale atit electricitate pozitiva cit si negativa.
Pe de alta parte interactiunile mecanice sint dependente de cit de tare sint
electrizate corpurile, deci de cit de multa electricitate au. Ca atare se pune problema
masurarii cantitative a electricitatii. Unitatea de masura este coulomb-ul, notat C si
definit drept sarcina electrica care trece timp de o secunda printr-un conductor
parcurs de un curent de un amper. In electricitate unitatea de masura fundamentala
in S.I. este amperul, unitate de intensitate a curentului electric, definit la punctul 2.
Experimental s-a dovedit ca sarcina electrica nu este o marime continua ci
cuantificata, cantitatea elementara de electricitate fiind sarcina unui electron :
−19
e = 1,6 *10 C (1.1)
2) Curentul electric este definit ca o miscare dirijata de sarcini electrice. Daca

sarcinile sint pozitive, sensul de miscare da si sensul curentului electric. Intensitatea
curentului electric (i), sau pe scurt curentul, se defineste ca fiind cantitatea de
electricitate ce trece prin sectiunea considerata in unitatea de timp:
dQ
i= (1.2)
dt
157
OBSERVATIE: 1.1) Valorile instantanee se noteaza mereu cu litere mici. Cele medii,
eficace, etc. sau stationare se noteaza cu litere mari.
Curentul se masoara in amperi si este unitatea fundamentala in electricitate.
Definitie 1.1:Amperul este intensitatea curentului electric constant, care mentinut in

doua conductoare paralele, rectilinii de lungime infinita si de sectiune
neglijabile, asezate in vid la o distanta de 1m unul de altul, ar produce intre
acestea, pe o lungime de 1m, o forta de 2.10 -7N (conform STAS 737/8-68, v. si
relatia (1.49)).
3) Forta electrostatica este forta care se exercita intre doua corpuri

punctiforme incarcate cu electricitate. Este caracterizata ca orice vector de:
a)directie:- directia dreptei ce uneste cele 2 corpuri punctiforme;
b)sensul: - daca sarcinile sint de acelasi fel corpurile se resping;
c)modul: -este dat de expresia:
Q1 * Q2
F=
4 * *  * r
2
(1.3)
unde, Q1 si Q2 sint sarcinile electrice punctiforme, r este distanta intre corpuri, iar 
este o constanta a mediului, numita permitivitate electrica. Plecind de la
permitivitatea vidului (o ) se poate defini pentru un mediu particular permitivitatea
relativa:
r =  / o
(1.4)
unde
1
= 9 * 10 Nm / C
9 2 2
(1.4’)
4 o
Daca definesc raza vectoare (r) ca fiind vectorul ce pleaca din primul corp si ajunge
la al doilea, definirea vectorului forta (F )se scrie condensat:
Q1 * Q 2 (1.3’)
F= *r
4 *  * r
3
4) Intensitatea cimpului electric(E). Cimpul electric este o stare speciala a

materiei (nu este substanta) si permite exercitarea unor actiuni mecanice (forte,
cupluri) la distanta. Cimpul electric apare mereu in jurul corpurilor incarcate cu
electricictate. Intensitatea cimpului electric este un vector, definit ca fiind forta care
158
E = F / Q2
apare intre corpul generator de cimp (sarcina Q1) si un mic corp de proba incarcat cu
sarcina Q2, impartita la Q2 si se masoara in [ V/m ]:
(1.5)
OBSERVATIE: 1.2) Vectorii sint notati cu caractere subliniate.
In cazul unor corpuri punctiforme, cimpul generat in jur se deduce din relatiile
(1.3') si (1.5):
Q1 * r
E= (1.6)
4 * *  * r
3
In cazul unui corp punctiform, vectorul

E are o directie radiala fata de corp. El pleaca din corp daca acesta este incarcat
pozitiv.
5)Tensiunea electrica (u). Daca se considera cimpul E (r) variabil in spatiu, unde r
este vectorul de pozitie fata de un reper fix si o curba  intre doua puncte a si b, se
defineste tensiunea electrica intre a si b pe curba :
u ab =  E  d r (1.7)
Tensiunea nu depinde de curba , ci doar de punctele a si b si se masoara in volti, [V

].
Definitie1.2 : Un volt este tensiunea determinata de un cimp uniform de 1V/m pe

distanta de 1m.
Intuitiv trebuie spus ca motorul miscarii sarcinilor electrice in cadrul curentului,

este existenta cimpului electric. Intensitatea cimpul este insa o marime ce
caracterizeaza punctual, pe cind tensiunea caracterizeaza motorul deplasarii
sarcinilor electrice de-a lungul unei portiuni de circuit. Din aceasta cauza, pentru
aplicatiile practice se utilizeaza mai des tensiunea.
6)Tensiunea electromotoare(t.e.m.), numita citeodata si forta

electromotoare, este definita asemanator de relatia (1.7), dar curba  este o curba
inchisa, iar E este cimpul electric imprimat, E I :
(1.7’)
e =  E i  d r
Acest cimp poate fi de origine chimica (la pilele electrochimice, baterii, etc.), de
origine electromagnetica (dat de legea inductiei a lui Faraday, ca in cazul
generatoarelor), poate fi produs de neuniformitati de temperatura (ca la termocuple),
de densitate, etc. T.e.m. se masoara tot in [V]. In cazul practic al unui circuit electric,
care este o curba inchisa, tensiunea electromotoare este motorul circulatiei
curentului prin circuit. O comparatie cu un circuit hidraulic este edificatoare:
159
curentului ii corespunde debitul de fluid, t.e.m. ii corespunde presiunea generata de

pompa care pune fluidul in miscare, iar caderilor de tensiune pe elementele circuitului
electric le corespund caderile de presiune d-a lungul circuitului hidraulic .
7) Potentialul electric asociat punctului a, este definit tot plecind de la relatia

(1.7), iar curba  pleaca din a si merge la infinit:

Va =  E  d r (1.7")
a
Se arata ca potentialul nu depinde de curba , ci doar de punctul initial a. El se

masoara evident tot in [V].
Facind o descompunere formala a relatiei de definitie (1.7), in doua integrale
(1.7"), intercalind infinitul ca punct intermediar, se obtine:
u ab = Va − Vb (1.8)
OBSERVATII: 1.3) Din relatia (1.8) rezulta ca tensiunea este o diferenta intre doua
potentiale. Diferenta poate ramine aceeasi chiar daca valoarea potentialelor
difera.
1.4) Stiind diferenta, nu stim si valoarea potentialelor. Chiar potentialul, din
relatia de definitie (1.7") este definit pina la o constanta. De aceea in mod
conventional s-a ales potentialul pamintului potentialul de referinta, cu valoare
0V.
1.5) De obicei o sursa de t.e.m. da o tensiune, deci o diferenta, fara sa
impuna valoarea potentialelor la borne. In acest caz unul dintre potentiale poate
lua orice valoare (fata de potentialul o al pamintului) si se spune ca "potentialul
este flotant".
1.6) Plecind de la observatia (1.5), deoarece in practica este neconvenabil in
majoritatea cazurilor ca potentialul retelei de alimentare sa fie flotant, se leaga
de obicei o borna la pamint si se cheama neutru.
1.7) Evident ca in cazul observatiei 1.6) o conexiune accidentala a celeilalte
borne la pamint sau la un potential diferit de cel impus de sursa de t.e.m.
constituie un grav accident, un scurtcircuit, care provoace distrugerea sursei si
a retelei de distributie. De accea sursele trebuie obligatoriu protejate la
supracurenti prin sigurante sau intreruptoare automate.
1.8) De multe ori, pentru protectia personalului de exploatare, se preferea ca
tensiunea livrata sa aiba potentialele flotante. De exemplu la un redresor auto,
bornele de iesire se ating de multe ori de corpul omului. Daca potentialul bornei
nu ar fi flotant ci ar avea o valoare mare impusa de retea, operatorul uman s-ar
accidenta, fiind supus la o diferenta de potential mare intre mina pusa pe borna
redresolului si picioarele puse pe pamin. Cea mai simpla solutie de a obtine
potentiale flotante, situatie care mai e numita "izolare galvanica", este utilizarea
unui transformator, chiar cu raport de transformare 1:1. Acesta are primarul
izolat de secundar. Cele doua sint cuplate doar magnetic.
160
8)Rezistor si rezistenta electrica (R). Sa consideram o portiune de circuit

omogen si uniform de forma cilindrica, cu lungimea l si sectiunea S, ca in figura 1.1.
Acest circuit se opune trecerii curentului electric (v. paragraful #1.2/1), astfel incit
daca aplic o tensiune curentul este proportional cu tensiunea, ca in relatia (1.43).
Constanta de proportionalitate se numeste rezistenta electrica. Se constata ca
rezistenta circuitului definit mai sus este data de :
R= * l (1.9)
S
unde consatanta de material  se numeste rezistivitate electrica.
S
OBSERVATII:1.9) Rezistenta este o caracteristica a
l oricarui element de circuit. De aceea aceasta
carcteristica se modeleaza sub forma unui element
avind numai rezistenta numit rezistor, sau citeodata
Fig.1.1 Tub de curent
simplu rezistenta.
1.10) Rezistivitatea si implicit rezistenta depind foarte mult de temperatura:
 =  0 * [1 +  (t − t0 )]
(1.10)
R = R0 * [1 +  (t − t0 )]
(1.10’)
unde  este o constanta de material, R este rezistenta la temperatura de

masura t, iar R0 este rezistenta la temperatura de referinta t0.
R1 R1 R2 Rn
R2
Paralel S e ri e
Rn
Fig.1.2.Conexiuni electrice
9)Conexiunile serie si paralel ale rezistentelor. De multe ori un circuit electric

cuprinde mai multe rezistente. Se poate arata ca astfel de conexiuni pot fi echivalate
printr-o singura rezistenta, care prin substituire in locul conexiunii initiale nu aduce
nici o modificare circuitului (tensiunile si curentii la bornele exterioare ale conexiunii
ramin la fel):
-conexiunea serie este caracterizata prin faptul ca valoarea curentului prin
oricare rezistor este aceeasi, ca in figura 1.2.a. In acest caz rezistenta echivalenta
serie pentru n rezistoare este:
161
n
Rs =  Ri (1.11)
i =1
-conexiunea paralel este caracterizata prin faptul ca toate rezistoarele au

aceeasi tensiune la borne, ca in figura 1.2.b. Rezistenta echivalenta paralel pentru n
rezistoare este:
n
1 = 1 (1.11’)
RP i =1
Ri
10) Condensator si apacitatea elelctrica. Se cheama condensator un

element de circuit care are doua placi conductoare intre care se pune un izolator. In
cazul ideal, rezistenta intre placi este infinita. Daca se aplica o tensiune continua U
intre placi se va obtine pe fiecare placa o sarcina electrica Q, pozitiva pe o placa si
negativa pe cealalta. Rezistenta fiind infinita, nu circula nici un curent prin izolator,
deci suma sarcinilor de pe placi trebuie sa fie zero. Se constata ca se poate scrie:
Q = C *U (1.12)
Constanta de proportionalitate se numeste capacitate electrica si evidentiaza cita

sarcina poate cuprinde un element cind i se aplica o anumita tensiune. Capacitatea
depinde de natura izolatorului si de geometria condensatorului. Pentru condensatorul
cu placi plan paralele de suprafata S mare si distanta dintre placi d, cu izolator cu
permitivitatea electrica , se poate scrie:
S
C =* (1.13)
d
11)Conexiunile condensatoarelor. Condensatorul este al doilea element

general de modelare a circuitelor electrice, dupa rezistor. Daca pe o latura de circuit
sint mai multe condensatoare conectate serie sau paralel ele pot fi echivalate printr-
un singur condensator echivalent:
n
1 = 1 (1.14)
CS i =1
Ci
n
C P =  Ci
i =1 (1.14’)
OBSERVATIE: 1.11) Formal relatiile de calcul la condensatoare sint invers fata de

cele de la rezistente
12)Produs scalar. Daca consideram doi vectori a si b produsul lor scalar este
notat cu punct si este un numar dat de:
a • b = a *b * cos
162
(1.15)
unde  este unghiul dintre vectori.
13)Produsul vectorial al doi vectori, a si b notat a x b este un vector

caracterizat de:
-directia este perpendiculara pe planul definit de cei doi vectori;
-sensul este dat de sensul de inaintare al burghiului daca se roteste in sensul
aducerii primului vector peste al doilea pe drumul cel mai scurt;
-modulul este:
a  b = a *b * sin  (1.16)
14)Inductia magnetica (B). Daca se apropie un mic corp din fier de un

magnet permenent, el va fi atras. Aceasta forta, nu este de natura electrica si este
rezultatul unui cimp numit magnetic. Cimpul magnetic generat de un corp intr-un
anumit punct definit de raza vectoare r, intr-un anumit mediu este caracterizat de
inductia magnetica. Aceasta este un vector, B, definit din relatia:
F = Q*v B (1.17)
unde Q este sarcina unui mic corp de proba care se misca cu viteza v in cimpul
magnetic B si ca urmare asupra caruia se exercita forta F. Inductia se masoara in
tesla [T].
15)Linie de cimp magnetic se cheama locul geometric al punctelor tangente

in permanenta la vectorul inductie. Linia de cimp da de fapt o imagine intuitiva despre
forma cimpului magnetic. La cimpul electric liniile erau niste drepte ce plecau radial
din corpul ce producea cimpul. La cimpul magnetic, liile de cimp sint niste curbe
inchise, care pleaca din magnet (polul NORD ) si se inchid tot in magnet (polul SUD).
16)Intensitatea cimpului magnetic (H). Cimpul magnetic nu este creat numai

de magneti permanenti ci si de curenti electrici. Acest fapt impreuna cu legea lui
Faraday, sugereaza coabitarea permenenta in regimuri nestationare a cimpului
magnetic si electric. Intensitatea cimpului electric, H, este un vector ce
caracterizeaza producerea cimpului si nu efectul sau intr-un mediu dat (care este
caracterizat de B). Ea rezulta din legea circuitului magnetic (v. 1.2/ 6). Intensitatea
cimpului se masoara in [A/m].
17)Legatura intre intensitate si inductie. In multe medii, inclusiv in vid, s-a

constatat o proportionalitate intre vectorii B si H:
B = *H (1.18)
unde µ este o constanta de mediu si se cheama permeabilitate magnetica. De multe

ori ea se raporteaza la cea a vidului, 0 =4.10-7N/A2:
 r =  163
0
(1.19)
In alte situatii insa (mai ales in materiale feromagnetice), dependenta dintre

vectorii B si H nu este liniara, ci arata ca in figura 1.3. Se constata pe de o parte o
caracteristica neliniara, care face ca la valori mari ale lui H, B sa nu mai creasca mult
(µ scade). Fenomenul se numeste saturatie magnetica si trebuie evitat in masini
electrice rotative, transformatoare, etc. El duce la incalzirea accentuata a elementului
respectiv si la randamente proaste. Ca urmare, la proiectarea acelui element, trebuie
redusa inductia maxima, respectiv intensitatea cimpului (curentul de magnetizare).
B
Pe de alta parte se constata ca mediul are
memeorie, ca el nu evolueaza pe acelasi drum in sens
crescator si descrescator. Fenomenul se cheama
Br histerezis. El mai implica faptul ca la curenti zero
(H=0), inductia nu este zero, ci are valoarea Br, incit
H
H materialul este magnetizat remanent (cazul magnetilor
C H permanenti). Pentru a scadea magnetizarea
materialului la zero, trebuie aplicat un cimp coercitiv Hc.
18)Flux magnetic. Sa presupunem o zona a

spatiului caracterizata de un cimp magnetic B si o
Fig.1.3 suprafata S ce se sprijina pe curba inchisa . Fluxul
Caracteristica de magnetic se defineste :
magnetizare
 =  B • d A (1.20)
S
unde dA este elementul de arie pe S (vector infinit mic, perpendicular pe suprafata

in punctul considerat, cu sensul dat de inaintarea burghiului ce se roteste in sensul
parcurgerii lui  ). In cazurile practice S este o suprafata plana, S, iar B uniform incit
integrala se reduce la un produs saclar:
 = B•S (1.21)
Daca inductia nu este perpendiculara pe suprafata, se aplica relatia (1.15).

Pentru o bobina cu N spire se defineste fluxul fascicular (printr-o spira),  si
fluxul total :
 = B*S (1.21’)
 = N * (1.21”)
164
19)Inductivitate (inductanta). Cimpul magnetic poate fi creat fie de un curent

electric, fie de o sarcina electrica in miscare (de exemplu un fascicol de electroni), fie
prin magnetizare remanenta. In primul caz, s-a constatat ca fluxul magnetic printr-o
anumita suprafata, este proportional cu valoarea curentului:
 = L* I (1.22)
Constanta de proportionalitate, L, se numeste inductivitate sau inductanta. Ea este

al treilea element pasiv ideal de circuit electric (dupa rezistenta si capacitate) si arata
ca daca trece curent prin circuit, apare si un cimp magnetic, al carui flux este dat
cantitativ de relatia (1.22). Inductanta este dependenta de forma si dimensiunile
circuitului, de numarul de spire, de natura mediului (la o bobina este dat in principal
de miez), etc. si se masoara in henry, [H]. Pentru o bobina de sectiune S si lungime l,
cu N spire si miez cu permeabilitate magnetica µ, se poate scrie in prima instanta:
 *N *S
2
(1.23)
L=
l
20)Inductivitati proprii si mutuale. Sa consideram doua bobine cu N1 si N2
spire parcurse de curentii i1 si i2. La trecerea curentului i1 prin prima bobina apare un
flux 11 datorita cimpului magnetic generat chiar de curentul ce trece prin bobina. El
se chema flux propriu si se poate defini o inductivitate proprie:
(1.24)
L11 = 11 / i1
O parte din cimpul generat de bobina 1 ajunge si in bobina 2 si produce aici un flux
12, numit mutual, deci o inductivitate mutuala :
L12 = 12 / i1 (1.24’)
Reciproc, pentru bobina 2, la trecerea curentului i2 apare un flux propriu, 22 in

bobina 2 si unul mutual 21 in bobina 1. Corespunzator se definesc inductivitatile
proprie si respectiv mutuala:
(1.24”)
L21 =  21 / i2
(1.24”’)
L22 =  22 / i2
Inductivitatile proprii depind de patratul
numerelor de spire ale unei anumite bobine (v. relatia (1.23)), pe cind inductivitatile
mutuale fiind o caracteristica a legaturii intre doua bobine, depind de produsul
numerelor de spire ale celor doua bobine. Deoarece insa marimea cimpului generat
de o bobina si care ajunge la cealalta depinde si de natura mediului magnetic de
legatura, de configuratia bibinelor, etc., cuplajul magnetic poate fi mai strins sau mai
slab. Se poate demonsatra insa ca :
L12 = L21 (1.25)
165
21)Inductivitati utile si de dispersie. Daca se reia exemplul anterior cu cele

doua bobine parcurse de curenti, se observa ca nu tot cimpul generat in prima trece
si prin a doua. Cimpul care trece, genereaza un flux util, egal cu cel mutual, u12.
Partea din cimpul generat de bobina 1 care nu trece prin bobina 2, genereaza in
bobina 1 un flux numit de dispersie, 1. Corespunzator putem defini inductivitatile
utila respectiv de dispersie:
LU 12 =  U 12 / i1 (1.26)
L 1 =   1 / i1 (1.26’)
Pentru bobina 2 definitiile sint asemanatoare.
22)Valori medii si efective. O marime i(t) este periodica, daca valoarea ei se

repeta dupa un timp, T, numit perioada:
i(t ) = i(t + T ) (1.27)
Pentru o marime periodica se
1T
I med = I =  i(t )dt
T0
defineste valoarea medie pe perioada, T:
(1.28)
Valoarea medie arata cam cit de mare a fost marimea considerata global pe
parcursul unei perioada, ca si cind marimea ar fi fost continua. Daca frecventa
marimii este suficient de mare, corpurile inconjuratoare (un aparat de masura, corpul
omenesc, multe sarcini) nu simt variatiile instantanee, ci doar valoare medie. Energia
si cuplu de la o sursa catre un consumator sint date de obicei tot de valoarea medie.
Valoare efectiva sau eficace a unei marimi periodice (nu neaparat sinusoidale)
este data de:
1 T (1.29)
T 0
I ef = * i(t )
Ea este un fel de valoare medie a patratului marimii considerate si se aplica

marimilor cu variatie patratica. De exemplu, incalzirea unei rezistente este data de
patratul curentului (v.pct.25 ). Valoarea medie a incalzirii este data de valoarea
eficace a curentului, deci este valoarea unui curent continuu care ar produce aceeasi
incalzire.
166
23) Curent alternativ. Se definesc marimile alternative sinusoidale (curenti

sau tensiuni) prin valorile instantanee:
i (t ) = I max * sin(  * t +  0 ) (1.30)
Imax se numeste valoarea maxima sau amplitudinea,  se numeste pulsatie, iar 0

este faza initiala (valoare argumentului sinusului, numit faza, la momentul initial).
Daca f este frecventa marimii si T perioada, avem:
f = 1/ T (1.31)
 = 2 ** f (1.32)
In cazul marimilor alternative sinusoidale valoarea medie si eficace sint:
I max
I sin −m ed = o; I sin −ef = (1.33)
2
24)Curent alternativ trifazat. Se numeste sistem alternativ sinusoidal trifazat

un sistem de trei marimi (tensiuni sau curenti) sinusoidale, avind aceeasi amplitudine
si pulsatie, dar defazate intre ele cu 2/3:
u R = U max * sin( * t ) (1.34)

2 (1.34’)
u S = U max * sin( * t + )
3
4
uT = U max * sin( * t + ) (1.34”)
3
In general sistemul este polifazat cu n faze daca componentele au aceeasi
amplitudine si pulsatie si un defazaj de 2/n. In practica se mai intilnesc sisteme
hexafazate(n=6) sau dodecafazate (n=12), dar cel mai frecvent este cel trifazat.
Atit sursele cit si consumatorii trifazati au mai multe moduri de conectare posibile,
toate simetrice. Cele mai folosite sint triunghi si stea (v.fig.1.4). In primul caz se
leaga inceputurile unei faze cu sfirsitul celei urmatoare si formeaza iesirea de linie. In
cazul al doilea, sfirsiturile fazelor se leaga impreuna si formeaza neutrul, iar
inceputurile fazelor formeaza iesirile de linie. Neutrul poate merge in exterior si se
cheama accesibil sau poate fi izolat. Firele care transporta energia de la sursa la
consumator se cheama fire de linie si sint in principal trei. In cazul neutrului accesibil
la conexiunea stea apare si acesta printre firele de linie si deci sint patru. Daca
sistemul de tensiuni este sinusoidal trifazat, iar sarcina simetrica (identica pe toate
cele trei faze), curentul prin firul neutru este zero, chiar in cazul conexiunii stea.
167
In retelele publice de
R R medie si mare tensiune
sursele sint deobicei
Triunghi Stea transformatoare, care sint
izolate galvanic intre primar
si secundar. Deoarece
T T curentul prin neutru este
S zero (sau foarte mic), se
S face economie de cablu si
Fig.1.4 Conexiuni neutrul se leaga la pamint
trifazate atit la sursa cit si la
consumator (v. observatia 1.6). De aceea firele de linie sint doar trei. Orice atingere a
lor de pamint echivaleaza cu un scurtcircuit, adica un accident foarte grav.
In cazul conexiunii stea se observa ca valoare curentilor prin linie este
egala cu a celor prin faze. In schimb tensiune de linie (intre doua cabluri de linie) este
suma a doua tensiuni de faza. Se arata imediat ca daca tensiunile de faza sint
trifazate, atunci si cele de linie sint. De exemplu, in cazul sistemului dat de relatiile
(1.34) tensiunile de linie vor fi:
u RS = 3 * U max * sin( * t +  / 6) (1.35)
u ST = 3 * U max * sin( * t +  / 6 + 2 *  / 3) (1.35’)
u TR = 3 * U max * sin( * t +  / 6 + 4 *  / 3) (1.35”)
Se vede ca amplitudinile s-au majorat cu 3.

La conexiunea triunghi lucrurile sint asemanatoare, dar tensiunile de linie sint
egale cu cele de faza, in schimb curentii de linie se majoreaza cu 3. In practica insa
majoritatea aparatelor de masura (mai ales cele analogice) masoara valaorea
eficace a marimilor alternative. Tinind cont de relatia (1.33) legatura intre marimile
eficace de linie si faza se pastreaza. In concluzie, daca notam cu indicele S marimile
de la stea si T triunghi, cu f cele de faza si l cele de linie:
I lS = I fS ; U lS = 3 * U fS (1.36)
I lT = 3 * I fT ; U lT = U fT (1.36’)
25)Puterea electrica. Puterea electrica instantanee se considera drept

produsul dintre tensiune si curent, ca o generalizare a legii lui Joule :
p = u (t ) * i(t ) (1.37)
Puterea electrica care se disipa (trece in alta forma de energie) se numeste putere
activa. Puterea activa in cazul unor marimi periodice este valoarea medie a puterii
instantanee. In curent continuu avem:
168
P =U * I (1.38)
sau :
P = R * I =U / R
2 2
(1.38')
In curent alternativ, relatia (1.38') se pastreaza dar valoarile care apar sint cele
eficace.
In curent alternativ (sinusoidal) se definesc urmatoarele puteri:
-a)aparenta. Este produsul intre valorile eficace ale curentului si tensiunii, formal
data de relatia (1.38) ca in curent continuu:
S = U ef * I ef (1.39)
-b)activa. Este produsul:

P = S * cos (1.39')
Marimea cos , se numeste si factor de putere. La circuite pur rezistive, cos=1.

-c)reactiva:
Q = S * sin (1.39'')
OBSERVATII: 1.12) Puterea activa este cea care se disipa (se transforma in alte
forma de energie). Puterea reactiva se acumuleaza in circuit sub forma
inductiva sau capacitiva.
1.13) Puterea reactiva se transforma din inductiva in capacitiva si invers, fara
sa se piarda. Singura forma de disipare este puterea activa, iar disiparea se
face in rezistente.
1.14) Cu toate ca inductivitatile si capacitatile nu disipa energie, ele determina
circulatia unui curent mai mare decit cel necesar (care da puterea activa). Acest
curent mai mare da in rezistenta cablului de legatura pierderi de putere activa
(efect Joule). De accea distribuitorul de energie (RENEL) limiteaza puterea
reactiva in retele si la cosumatori , impunind factorul de putere cit mai aproape
de 1.
26)Reactante in curent alternativ. In curent

alternativ, trecerii curentului electric i se opune nu
XL doar rezistenta, ci si capacitatea si inductivitatea, prin
XC intirzieri in propagare. Pentru a pastra formal legea lui
Ohm, se introduce notiunea de impedanta, definita la
bornele unui consumator prin raportul valorilor
Z eficace de tensiune si curent:
Z = Uef / Ief (1.40)

R
Fig.1.5Triungh
iul 169
impedantelor
Componenta inductiva a impedantei se numeste reactanta inductiva si este:
XL = L *  (1.41)
Componenta capacitiva se numeste reactanta capacitiva si este:
XC = 1 / (C * ) (1.41')
In aceste conditii impedanta se poate calcula:
Z2 = R2 + (XL - XC)2 (1.41'')
In curent alternativ sinusoidal, fiecare element de circuit, pe linga modificari de

amplitudine introduce si modificari de faza. Pentru a putea opera mai usor cu aceste
marimi, li se asociaza niste vectori, numiti fazori, care au modulul proportional cu
amplitudine (sau valoarea eficace) si inclinarea fata de aceeasi axa de referinta
egala cu defazajul. Compunerea sinusurilor se reduce in acest fel la o compunere de
vectori, pentru care exista dezvoltat un aparat de analiza. In figura 1.5 se prezinta
triunghiul impedantelor pentru un circuit R, L, C serie.
27)Energie electrica(W). Energia electrica intr-un circuit electric se imparte si

ea in energie activa si reactiva, iar aceasta din urma in energie capacitiva si
inductiva:
-Energia activa pe o perioada T a tensiunii de alimentare este integrala
puterii instantanee (data de (1.37)) pe acest interval de timp, asa cum lucrul mecanic
este integrala fortei cu deplasarea:
T
(1.42)
Wa =  p(t )  dt
0
-Energia capacitiva inmagazinata in capacitatile circuitului este:

2
C * u (t )
WC = (1.42’)
2
iar cea inductiva va fi:
2
L * i(t ) (1.42”)
WL =
2
OBSERVATIE: 1.15) Din aceste definitii
se vede ca energia activa depinde de variatia puterii instantanee pe tot intervalul,
pe cind energiile capacitiva si inductiva, doar de valorile instantanee ale tensiunii
respectiv curentului la mementul respectiv.
1.2. Legi
170
1)Legea lui Ohm . Orice portiune de circuit se opune la trecerea curentului

electric. Asta face ca la bornele acelei portiuni de circuit sa fie o cadere de tensiune.
Ohm a aratat ca aceasta cadere de tensiune este proportionala cu valoare curentului
ce circula:
u = R.i (1.43)
Relatia este valabila atit in valori instantanee cit si valori madii sau eficace.
Constanta de proportionalitate se chema rezistenta electrica (v. punctul 1.1/8).
2)Legea (teorema) I-a a lui Kirchhoff. Se numeste nod punctul in care

intra/ies cel putin 3 curenti. Deobicei se asociaza un semn (de exemplu +) tuturor
curentilor ce intra si celalat semn (-) curentilor ce ies. In acest caz, suma curentilor
care intra este egala cu cea a curentilor ce ies, sau echivalent suma algebrica a
tuturor curentilor (cu semnele lor, definite anterior) este zero.
 ii =  ii (1.44)
int ra ies
De exemplu in figura 1.6a , i1 + i2 = i3. Teorema I arata ca intr-un nod curentul nu se

poate acumula: cit intra trebuie sa si iasa. Ea este valabila atit in valori instantanee,
cit si medii si eficace.
e1j e2j 3)Legea a II-a a lui

i1 i3 ij R Kirchhoff. Se numeste
a b latura , portiunea de
ab circuit dintre doua noduri
u j
i3 consecutive. Elementele
de pe o latura pot fi
a)Legea I b)Legea a II-a modelate cu surse(t.e.m)
si rezistente, inductivitati si
Fig.1.6 Legile(teoremele) lui capacitati. Daca se
Kirchhoff considera curent
cvasistationar (practic curent continuu), =0 si reactantele inductive devin 0, iar cele
capacitive infinit. Ca urmare dipar inductivitatile (sunt scurtcircuitate) si dipar laturile
cu capacitati (sint intrerupte). Ramin doar surse si rezistente. Se numeste ochi curba
inchisa situata d-a lungul laturilor circuitului. Sa consideram un anumit sens de
parcurs pe ochi (orar sau trigonometric), la alegere. Convenim sa considaram
pozitive tensiunile electromotoare care sint in sensul de parcus ales (sensul iese prin
borna +) si pozitivi curentii ce au sensul in sensul de parcurs. Cu aceste definitii se
poate scrie pentru fiecare ochi:
 eK =  (i j * R j ) (1.45)
K j
171
adica suma algebrica a t.e.m. pe ochi este egala cu suma caderilor de tensiune pe
ochi.
OBSERVATII: 1.16) In general la un circuit electric se dau elementele fizice (surse si

consumatori) si se cer valorile curentilor si eventual anumite tensiuni.
Teoremele lui Kirchhoff reprezinta o metoda general valabila pentru a face
rezolvarea circuitului, chiar daca ea este mai complicata. In diverse cazuri
particulare, se pot folosi si metode mai simple (rezistente echivalente,
generatoare echivalente, Thevenen, etc.).
1.17) Sa consideram un circuit cu N laturi. Ca atare sistemul va avea N
necunoscute (de obicei curentii). Se numeste ochi independent, ochiul care are
cel putin o latura in plus fata de ochiurile considerate anterior. In aceste conditii
algoritmul de rezolvare a circuitului este:
1)-se dau sensuri arbitrare tuturor celor N curenti din circuit;
2)-se dau sensuri arbitrare de parcurs tuturor ochiurilor independente, care
presupunem ca sint in numar de M, cu conditia M<N;
3)-se scrie teorema II pentru toate cele M ochiuri independente;
4)-se scrie teorema I pentru N-M noduri diferite;
5)-se rezolva sistemul compatibil determinat format din cele n ecuatii rezultate
la punctele 3) si 4);
6)-daca pe o latura curentul este pozitiv, curentul real va avea sensul dat de
sensul arbitrar ale la punctul 1) si modulul dat de modulul valorii gasite. Daca
curentul este negativ, curentul real va avea sens contrar celui arbitrar ales, iar
modulul egal cu cel determinat.
1.18)Legea a II-a poate fi scrisa si in curent variabil, dar doar in marimi
instantanee. In acest caz suma caderilor de tensiune va fi compusa din caderi
ohmice, inductive si capacitive:
di 1 (1.45’)
u R = R * i; u L = L * ; uC =  idt
dt C
4)Legea lui Ohm pentru o latura de circuit(legea conductiei electrice).
Legea lui Ohm prezentata la punctul 1) dadea tensiunea la bornele unui consumator
rezistiv. Daca pe o latura sint mai multi consumatori ei pot fi inlocuiti de rezistenta
echivalenta. In general insa latura j poate contine si k surse, ca in figura 1.5. Sa
consideram curentul si t.e.m. pozitive daca sint in sensul tensiunii. Atunci tensiunea
la bornele laturii j va fi:
u j =  e jk + R j * i j
ab
(1.43’)
k
5)Legea circuitului magnetic. Daca consideram mai multe conductoare

parcurse de curentii ik si o curba inchisa  ce cuprinde acesti curenti, se poate scrie:
 H  d r = k ik (1.46)
172
unde dr este elementul de lungime pe  , iar H este intensitatea cimpului magnetic

local. Pentru diferite configuratii de conductoare H se poate obtine rezolvind
corespunzator integrala (1.46). Daca de exemplu,  este un cerc de raza R, cu
centrul in manunchiul de fire ce produc curent, manunchi considerat filiform, H este
constant si perpendicular pe elementul de lungime incit se obtine:
 ik (1.46’)
H= k
2R
OBSERVATIE: 1.19) Prin analogie cu t.e.m., se numeste tensiune magnetomotoare
marimea:
em =  H  d r (1.7"')
6)Legea inductiei electromagnetice a fost introdusa de Faraday. Daca se

considera o zona caracterizata de inductia B, in care definim o curba nedeformabila,
 si sprijinita pe ea suprafata S, iar  este fluxul magnetic prin S , atunci t.e.m. de-
a lungul lui  va fi:
d  (1.47)
e = −
dt
De exemplu, in cazul transformatorului,  poate fi considerata curba care in interior
urmareste conductorul secundarului iar in exterior se inchide prin rezistenta de
sarcina. Deoarece cimpul magnetic trece in special prin medii feromagnetice iar in
aer este aproape nul, fluxul total  este in principal doar cel din secundar. El este
indus de primar. In acest caz curba  este fixa, dar cimpul indus de primar este
variabil in timp, astfel incit se obtine o t.e.m. In cazul masinilor electrice rotative
(alternatoare, dinamuri, etc.) cimpul este constant in timp dar se schimba continuu
directia sa (se roteste) incit fluxul indus este iar variabil si se obtine o t.e.m.
1.3. Forte electrice
a)Forta electrostatica dintre corpuri incarcate cu sarcini electrice a fost

tratata la punctul 1.1/3.
b)Forta electromagnetica exercitata asupra unui conductor parcurs de

curentul i, situat in cimpul magnetic B este data de :
F = i.(l x B) (1.48)
unde l este vectorul lungime orientat de-a lungul conductorului, in sensul curentului.
173
c)Forta electrodinamica intre conductoare parcurse de curent. Daca

conductoarele sint paralele infinit lungi, la distanta d unul de altul si sint parcurse de
curentii i1 si i2 de acelasi sens, atunci pe lungimea l apare o forta de atractie
perpendiculara pe conductoare, data de :
 * i1 * i 2 * l
F= (1.49)
2 * * d
d)Forta Lorentz ce apare asupra unei particule incarcate electric cu sarcina
Q, ce se misca cu viteza v in cimpul magnetic B este:
F = Q * (v x B) (1.50)
1.4.Analiza semnalelor periodice nesinusoidale
In functionarea automobilului se intilnesc numeroase marimi (curenti , tensiuni,

viteze de rotatie, etc.) periodice dar nesinusoidale. Sa consideram o astfel de functie
y(t), de perioada T:
y(t) = y(T+t) (1.51)
Se poate demonstra ca daca functia periodica are pe o perioada un numar finit de

discontinuitati de prima speta si un numar finit de maxime si minime, ea poate fi
descompusa intr-o serie Fourier, de forma:

y (t ) = Ym ed +  y K (t )
(1.52)
K =1
unde y0 = Ymed =const. se
numeste componenta continua (de frecventa zero) sau valoarea medie si este data
de relatia (1.28). Componentele yK sint sinusoide de frecvente multiplu intreg al
frecventei de baza a marimii periodice, numite armonici, iar k un numar natural:
y K = YK * sin( K *  * t +  K ) (1.53)
unde YK reprezinta amplitudinea armonicii K, iar K faza sa initiala. Daca frecventa

semnalului periodic este constanta avem:
 = 2* /T (1.54)
YK = BK + C K
2 2 2
(1.55)
acesti coeficienti sint constanti, dati de:
174
2 T (1.56)
T 0
BK = * y (t ) * sin( K *  * t )dt
2 T
C K = * 0 y (t ) * cos(K *  * t )dt
T (1.56’)
iar valorile defazajelor k sint date de:
(1.57)
Din aceasta analiza rezulta ca mereu, orice marime periodica poate fi privita ca un
amestec intre o valoare consatanta (componenta continua) si o multime de sinusoide
de frecventa din ce in ce mai mare, dar multiplu al frecventei de baza (armonicile),
asa cum si lumina alba, poate fi considerata un amestec de unde monocromatice. La
majoritatea marimilor intilnite, amplitudinea scade cu ordinul armonicii, incit in
practica contributia semnificativa o au doar primele 10-15 armonici, restul neglijindu-
se.
Toate componentele prezentate se impart in doua clase mari: componenta
continua si componentele alternative. Prima arata cam care este "in medie" pe o
perioada valoarea marimii studiate. Ea este cea care este in general inregistrata de
aparate, care are efecte biologice, care transmite cea mai mare parte a energiei si
cuplului. In schimb componentele alternative, arata cit de mult variaza semnalul de
studiat de la o valoare constanta. Pentru a caracteriza o marime alternativa ( nu
neaparat sinusoidala), dar obligatoriu periodica, se introduce notiunea de valoare
efectiva sau eficace data de relatia (1.29). Dupa cum se vede ea este de fapt o
valoare medie a patratului marimii de
BK studiat, care nu tine cont de semn si da
 K = arctg
CK informatii despre cit de mare este
marimea respectiva de-a lungul intregii
perioade (amplitudinea da doar informatii punctuale), indiferent ca aceasta marime
este pozitiva sau negativa. De exemplu fenomenele electro-termice (efect Joule)
depind de patratul curentului sau tensiunii si sint caracterizate de valoarea eficace.
Pentru o sinusoida ( de exemplu armonica k din dezvoltarea Fourier) rezulta
valoarea medie zero si valoarea eficace egala cu amplitudinea impartita la 2 (v.
relatiile (1.33)).
Daca in relatia (1.29) se expliciteaza marimea periodica y(t), conform
dezvoltarii in serie Fourier, se dezvolta patratul seriei si se tine cont ca sint diferite de
zero doar integralele termenilor patratici, rezulta valoarea eficace a unei marimi
periodice:

Yef = Ym ed +  Yef − K (1.58)
2 2 2
K =1
unde Yef-K este valoarea eficace a armonicii de ordin k,
175
Yef-K = YK /  2 (1.59)
Daca se considera numai componentele alternative, valoarea eficace a lor

este:

Yalt−ef =  Yef − K = Yef − Ym ed
2 2 2 2
(1.60)
K =1
Pentru exprimarea neuniformitatii unei marimi (variatia fata de componenta

continua) se folosesc unii coeficienti dintre care mai cunoscuti sint:
- factorul de forma :
kf = Yef / Ymed (1.61)
- factorul de ondulatie:
ko = Yalt / Ymed (1.62)
Ei dau indicatii despre eficienta montajelor de redresare, despre eficienta filtrelor

utilizate, etc.
1.5.Aplicatie la algoritm de rezolvare circuite electrice
176

Curs Sea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Sea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

4.3.3.Modelul simplificat al alternatorului

Tensiunea electromotoare este tensiunea gasita anterior la iesirea redresorului

unde apare constanta:

In ceea ce priveste caderea de tensiune interna in alternator, aceasta contine

ZG=? RG2 + XG2 (4.36)

Iar reactanta inductiva este:

XG=? e*LG (4.37)

unde pulsatia electrica rezulta din relatia (4.4'):

? e =2? *p*na/60 (4.38)

4.4. Caracteristicile alternatorului

De multe ori este incomod sa se abordeze functionarea generatorului pornind de la

Fig.4.9.Caracteristica de dependenta 0=f(Iex), sau inca B0=f(H), care de

OBSERVATIE:4.12) Bazat pe aceasta alura, de multe ori in practica se utilizeaza la

b)O situatie speciala apare la alternatoarele la care regulatorul de tensiune care

OBSERVATII:4.13) La alternatorul cu autoexcitatie o problema importanta este

remanenta este mare, exista un singur punctl de intersectie, la o valoare mare a

4.4.3. Caracteristica de scurtcircuit

c)la turatii mari curentul se autolimiteaza. Daca alternatorul este

adica la turatii mici, curentul de scurtcircuit este proportional cu turatia.

Isc EG2 LkG**n2a * *0p**60na ct (4.46)

OBSERVATII: 4.18) Faptul ca alternatorul nu poate debita cit i se cere este

(baterie si consumatori), ideal ar fi un raport mare de transmisie, astfel

4.4.5. Caracteristica externa

a)Pentru alternatoarele cu excitatie independenta, caracteristica are alura din figura

a)Excitatie independenta b)Autoexcitatie

b)La generatorele cu autoexcitatie, (Uex=UG) suplimentar apare si o scadere a

4.4.6. Caracteristicile de reglaj

a)functie de turatie b)functie de curent

b)Caracteristica de reglaj functie de sarcina este data de dependenta:

OBSERVATIE: 4.23)Curentul de excitatie (rotoric) are o valoare maxima, data de:

Iexm = UGN / Rex (4.51)

Odata ajuns la aceasta valoare, regulatorul nu mai poate creste suplimentar

4.3.3.Modelul simplificat al alternatorului

Tensiunea electromotoare este tensiunea gasita anterior la iesirea redresorului

unde apare constanta:

In ceea ce priveste caderea de tensiune interna in alternator, aceasta contine

ZG=? RG2 + XG2 (4.36)

Iar reactanta inductiva este:

XG=? e*LG (4.37)

unde pulsatia electrica rezulta din relatia (4.4'):

? e =2? *p*na/60 (4.38)

4.4. Caracteristicile alternatorului

De multe ori este incomod sa se abordeze functionarea generatorului pornind de la

Fig.4.9.Caracteristica de dependenta 0=f(Iex), sau inca B0=f(H), care de

OBSERVATIE:4.12) Bazat pe aceasta alura, de multe ori in practica se utilizeaza la

b)O situatie speciala apare la alternatoarele la care regulatorul de tensiune care

OBSERVATII:4.13) La alternatorul cu autoexcitatie o problema importanta este

remanenta este mare, exista un singur punctl de intersectie, la o valoare mare a

4.4.3. Caracteristica de scurtcircuit

c)la turatii mari curentul se autolimiteaza. Daca alternatorul este

adica la turatii mici, curentul de scurtcircuit este proportional cu turatia.

Isc EG2 LkG**n2a * *0p**60na ct (4.46)

OBSERVATII: 4.18) Faptul ca alternatorul nu poate debita cit i se cere este

(baterie si consumatori), ideal ar fi un raport mare de transmisie, astfel

4.4.5. Caracteristica externa

a)Pentru alternatoarele cu excitatie independenta, caracteristica are alura din figura

a)Excitatie independenta b)Autoexcitatie

b)La generatorele cu autoexcitatie, (Uex=UG) suplimentar apare si o scadere a

4.4.6. Caracteristicile de reglaj

a)functie de turatie b)functie de curent

b)Caracteristica de reglaj functie de sarcina este data de dependenta:

OBSERVATIE: 4.23)Curentul de excitatie (rotoric) are o valoare maxima, data de:

? e =2? pna/60 (4.38)

? e =2? pna/60 (4.38)