MUZICÀ

Lilia Graneţkaia

Realizarea demersului educaţional la lecţia de pian

Rezumat
Realizarea demersului educaţional la lecţia de pian
În articol se supun analizei problemele muzical-didactice ale demersului educaţional la lecţia de pian. Autoarea
conturează menirea, obiectivele şi finalităţile acestuia. Se constată că şcoala de muzică îi oferă personalităţii şansa de
a se apropia de marea Muzică pe cale aplicativă - de însuşire a ei. Reieşind din acest deziderat, demersul educaţional
la lecţia de pian este conceput prin prisma esteticului, a frumosului, soluţionând, în consecinţă, probleme spirituale,
filozofice, muzicologice şi didactice. Privit drept finalitate, actul de interpretare a muzicii (în sens larg, ca proces de
înţelegere, percepere, valorificare a artei muzicale şi, în sens restrâns, ca proces de realizare sonoră, instrumentală a
creaţiilor muzicale) devine indispensabilă cunoaşterea principiilor, legilor şi mecanismului procesului de interpre-
tare muzicală. Actul interpretativ asigură dăinuirea / perpetuarea artei muzicale, întrucât e determinat de veşnica
re-creare a muzicii. Or, intenţiile artistice ale compozitorului, organizate în reprezentările auditive şi codificate în
text muzical, nu pot fi transmise publicului decât prin intermediul interpretului.
Cuvinte-cheie: lecţia de pian, etapele lecţiei de pian, competenţa de interpretare a imaginii muzicale, formarea
pianistică, imagine artistică, imagine interpretativă.

Summary
Education making process the piano lesson
The article analizes some musical-educational problems of educational approach at the piano lessons. The
author outlines its aims, mission and objectives. It is said that the music school offers a chance to approach the
personality of Great Music about practical way - of acquiring them. Taking this moment into account, educational
approach to the piano lesson is designed in terms of aesthetics, of beauty, solving therefore spiritual matters, philoso-
phy, musicology and teaching. Seeing as a purposeful act of interpreting the music (broadly, the process of understan-
ding, perception, turning to art music and narrow, the process of making sound, instrumental musical compositions)
is indispensable knowledge of the principles, laws and process mechanism musical interpretation. Interpretative act
ensures continuance/perpetuating musical art, as it is determined by the eternal re-creation of music: or, artistic in-
tentions of the composer, organized and coded representations of auditory musical the text may be disclosed publicly
except through an interpreter.
Keywords: piano lesson, piano lesson stages, competence of interpreting musical image, piano formation, artis-
tic image, performing image, musical image.

Înainte de a efectua o analiză a problemelor
muzical-didactice ale demersului educaţional la
lecţia de pian, este necesar să conturăm menirea,
obiectivele şi finalităţile acestuia. Dat fiind faptul
că şcoala de muzică îi oferă personalităţii şansa de
a se apropia de marea Muzică pe cale aplicativă
- de însuşire a ei, considerăm că demersul edu-
caţional la lecţia de pian trebuie conceput prin
prisma esteticului, a frumosului, soluţionând, în
consecinţă, probleme spirituale, filozofice, muzi-
cologice şi didactice. Privit drept finalitate actul
de interpretare a muzicii (în sens larg, ca proces
de înţelegere, percepere, valorificare a artei mu-
zicale şi, în sens restrâns, ca proces de realizare
sonoră, instrumentală a creaţiilor muzicale)1 de-
vine indispensabilă cunoaşterea principiilor, le-
gilor şi mecanismului procesului de interpretare
muzicală. Actul interpretativ asigură dăinuirea /
perpetuarea artei muzicale, întrucât e determi-
nat de veşnica re-creare a muzicii. Or, intenţiile
artistice ale compozitorului, organizate în repre-
zentările auditive şi codificate în text muzical, nu
pot fi transmise publicului decât prin intermediul
interpretului.
Inspirat de idei artistice, compozitorul sinte-
tizează conceptul artistic, numit imagine muzicală,
încifrând sentimentele, trăirile în semne grafice şi
simboluri muzicale. Partitura muzicală scrisă este
conform afirmărilor lui Giselle Brelet, „esenţă, şi
nu existenţă”, fiind fixată într-o notare în semne
convenţionale. Ea are o existenţă ideală până în
momentul actualizării sale în sunet viu. Aşadar,
creaţia muzicală, la nivel de text, rămâne nedefinită
şi neterminată, iar alegerea uneia din posibilităţile
de realizare aparţine interpretului.
Interpretul parcurge calea inversă spre matri-
cea ideatică, aplicând competenţa de interpretare
a imaginii muzicale. Descifrând textul, interpretul
re-creează imaginea muzicală concepută de autor
şi arhivată în formă de simboluri convenţionale.
În sfârşit, muzica atinge starea de realitate fiind
însufleţită, sonorizată de către interpret. Grafic,
acest proces poate fi reprezentat în felul următor.
(fig. 1).

Arta  2012 63
 Compozitorul Interpretul

Procesul Procesul
de creaţie de re-creare
nţa
Concept Concept pete
artistic artistic personal Com de
re
Imagine Textul muzical Imagine preta
muzicală inter aginii
Starea potenţială artistică a im

Sonorizarea textului
Starea actuală a muzicii
Figura1. Actul interpretativ de re-creare a muzicii
Vizualizând acest act, observăm procesualitatea artistice personale, pregătirea psihologică pentru reda-
lui. Pedagogia pianistică se pronunţă clar în vederea di- re / transmitere a mesajului / sensului muzical-artistic
vizării în etape specifice a procesului de studiere a lucră- ascultătorului. Schema de mai jos (fig. 2) prezintă gra-
rii muzicale. Etapizarea procesului de recreare a lucră- fic etapizarea travaliului pianistic, abordându-l atât din
rii muzicale este descrisă în cercetările lui А. Viţinski, perspectiva metodico-didactică, cât şi psihologică.
S. Е. Feinberg, А. P. Şciapov, B. Milici. În principiu au În opinia lui L. Bocikariov, în procesul de recre-
fost relevate 3-4 etape. Bunăoară, C. Czerny evidenţiază are a muzicii, interpretului trebuie să-i fie activată,
următoarele etape: „descifrarea textului, realizarea teh- dezvoltată, formată sfera motivaţională. Prin urmare,
nică şi perfectarea artistică ”. A. Viţsinski[1], cercetînd L. Bocikariov evidenţiază trei tipuri de motivaţie[2]:
aspectele psihologice ale procesului de studiere a lucră- • motivaţie expresivă - necesitatea de interpretare
rii muzicale, a apelat la experienţa a 10 mari pianişti ruşi: artistică;

ETAPELE DE LUCRU ASUPRA CREAȚIEI MUZICALE

(etapele interpretării Imaginii muzicale)

I ETAPĂ I ETAPĂ I ETAPĂ

EMOȚIONAL-
SPIRITUAL-ARTISTICĂ
EMOȚIONALĂ RAȚIONAL,
și PEDAGOGICĂ
TEHNICĂ

LUCRUL ÎN DETALII PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

MEMORIZAREA
CUNOAȘTEREA
INIȚIALĂ Perfecționarea tehnico- Pentru INTERPRETAREA
artistică a creației muzicale ÎN PUBLIC

DETERMINAREA APROFUNDAREA ÎN INTERPRETAREA

CARACTERULUI CONȚINUT LA NIVEL ARTISTICĂ
GENERAL, MULTIASPECTUAL A IMAGINII MUZICALE
DECODAREA TEXTULUI INTEGRAREA ASPECTELOR
TEHNIC ȘI ARTISTIC
Figura 2. Etapizarea travaliului pianistic

E. Gilels, G. Ginsburg, M. Grinberg, Iac. Zac, K. Igum-
nov, A. Ioheles, H. Neuhaus, L. Oborin, S. Richter şi Iac.
Flier. În urma cercetării, autorul a constat că toţi pia-
niştii parcurg trei etape, doar că unii delimitează strict
aceste etape, iar la alţii ele pot fuziona. Prima etapă este
cunoaşterea iniţială (emoţională, hedonistică) a muzicii
(„вхождение в образ”). La această etapă, pianiştii cer-
cetează textul muzical (unii nu apelează la instrument,
formându-şi impresia, viziunea artistică cu ajutorul au-
zului interior), îi determină complexitatea tehnică etc.
A doua etapă cuprinde întregul lucrul tehnic şi artistic
- frazarea, digitaţia, pedalizarea, depăşirea dificultăţilor
tehnice etc. La etapă a treia se include travaliul tehnic
şi artistic, imaginea artistică fiind vizată integru, acum
intervin unele schimbări în tratarea sensului muzical-
artistic la modul general, are loc cristalizarea viziunii
• motivaţie comunicativă - necesitatea de contacta-
re muzical-artistică cu publicul;
• motivaţie sugestivă - necesitatea influenţei active
în sens artistic, educativ asupra auditoriului.
În conformitate cu etapizarea specifică a procesu-
lui de însuşire a creaţiei muzicale, M. D. Răducanu [4]
propune tipologia lecţiilor de instrument muzical:
• Lecţia de comunicare a noilor cunoştinţe;
• Lecţia de consolidare a cunoştinţelor (de repetiţie);
• Lecţia de recapitulare (de sinteză);
• Lecţia mixtă.
Se menţionează faptul că, în învăţământul in-
strumental, tipul de lecţie cel mai obişnuit este lecţia
combinată (lecţia mixtă), care include atât comuni-
carea, cât şi fixarea şi verificarea.
a) Prin lecţia de comunicare a noilor cunoştinţe

64 Arta  2012

se înţelege lecţia, al cărei conţinut de bază îl constituie
explicarea materiei noi. La astfel de lecţii se ia primul
contact cu o nouă piesă muzicală. Elevului i se explică
stilul, forma, conţinutul. Se stabileşte digitaţia, peda-
lizarea cea mai adecvată. La aceste lecţii se comunică
cunoştinţe de ordin general, din punct de vedere in-
terpretativ şi tehnic, în raport cu piesa studiată.
b) Prin lecţia de consolidare a cunoştinţelor se
înţelege lecţia în care elevul, în baza explicaţiilor pro-
fesorului şi a studiului individual, parcurge traseul de
interpretare a textului studiat. În cadrul acestui tip de
lecţie, elevul asimilează puţin câte puţin, de la o oră
la alta, potrivit etapelor stabilite de profesor, întregul
conţinut al textului.
c) Lecţiile recapitulative (de sinteză) au loc, de
obicei, în preajma examenelor sau audiţiilor. În cadrul
acestor lecţii, aportul profesorului se rezumă la câteva
indicaţii de finisaj artistic al pieselor. Elevul interpre-
tează programul pe care-l pregăteşte, străduindu-se să
realizeze construcţia globală, arhitectonică a acesteia.
d) Lecţia mixtă este cunoscută ca cel mai frec-
vent tip de lecţie. Ea include toate formele de lecţii ex-
puse mai sus. Este tipul de lecţie cel mai reprezentativ
în predarea instrumentală, care întruneşte caracterul
liniar cu cel concentric. De obicei, este necesară atât
o explicaţie orală a profesorului, cât şi intervenţia sa
pe parcursul executării piesei muzicale de către elev.
Adeseori, la sfârşitul orei, profesorul audiază piesa în
întregime sau un fragment mai mare din ea. În aşa fel,
cele trei tipuri de lecţii se pot regăsi în cadrul unei ore
de curs, sub forma lecţiei mixte.
Etapele lecţiei
Orice lecţie instrumentală conţine, în principiu,
patru etape importante: momentul organizatoric, con-
ţinutul specific al lecţiei, fixarea cunoştinţelor şi indica-
rea lucrului pentru acasă [4].
Momentul organizatoric (denumire împrumutată
din pedagogia generală) constituie o etapă care, în ca-
zul cursului colectiv, ia forma unor acţiuni de organi-
zare a clasei şi are drept scop, introducerea acesteia în
conţinutul prelegerii respective. În cazul lecţiei de in-
strument, momentul organizatoric poate avea aceeaşi
funcţie, dar, de cele mai multe ori, ia forma unei acor-
dări musculare a elevului, pregătindu-l să fie mai recep-
tiv şi să dea un randament sporit în cadrul conţinutului
specific al lecţiei. Se obişnuieşte de a începe lecţia cu
exerciţii tehnice (game, arpegii etc.), urmate de studii
de tehnică. Plasarea acestor exerciţii la începutul lecţiei
are un scop dublu. Primo, astfel se realizează concen-
trarea rapidă a atenţiei elevului spre instrument şi spre
ceea ce elevul are de executat. Secondo, se obţine încăl-
zirea musculaturii mâinii, pregătind-o pentru execuţia
pieselor de repertoriu. Este însă de dorit ca întotdeauna
Bibliografie:
1
Вицинский, А.. Психологический анализ работы исполни-
теля над музыкальным произведением. In: Известия АПН
РСФСР, Вып. 25., Москва, 1950, р. 171-215.
2
Бочкарев, Л.П.. Психологические аспекты публичного вы-
ступления музыкантов-исполнителей. In: Вопросы психо-
логии, 1975, №1, p. 68-79 .
3
Solomon, G.. Metodica predării pianului. Bucureşti, 1966.
4
Răducanu, M.D.. Metodica studiului şi predării pianului. Iaşi:
Arta
MUZICÀ
elevul să fie introdus în tema lecţiei inclusiv şi verbal,
însă fără apel la retorisme savante sau la fraze-şablon ci,
căutând, ca prin câteva cuvinte, să se realizeze o ambi-
anţă propice începutului lecţiei.
Cea de-a doua etapă - conţinutul specific al lecţi-
ei, în fond, vizează travaliul instrumental propriu-zis:
comunicarea cunoştinţelor noi, consolidarea cunoş-
tinţelor, recapitularea lor sau toate aceste trei forme
combinate în cazul lecţiei mixte.
În cazul lecţiei de comunicare de noi cunoştinţe, etapa
a doua a lecţiei va cuprinde elementele predării materi-
alului nou. Lecţia de consolidare a cunoştinţelor va ur-
mări, în această secţiune, rezolvarea problemelor indi-
cate spre studiu şi îi va aduce corectările şi completările
de rigoare. Lecţia recapitulativă va cuprinde audierea
programului în curs de finisare, iar lecţia mixtă va in-
tegra toate aceste forme în funcţie de situaţie şi de caz.
A treia etapa a oricărei lecţii este fixarea cunoştin-
ţelor. Indiferent de tipul lecţiei, orice lecţie aduce, fără
îndoiala, o cantitate mai mică sau mai mare de noi cu-
noştinţe. Acestea trebuiesc repetate, sintetizate, pentru a
asigura reţinerea lor durabilă. Acest tur de orizont sinop-
tic asupra lecţiei consumate îl face pe elev să acumuleze
noi indicaţii proaspăt memorizate, evitându-se, totodată,
pericolul uitării unor observaţii care, pe parcursul lecţiei,
au putut fi considerate ca neesenţiale de către elev.
Momentul final al lecţiei este indicarea lucrului
pentru acasă, adică ceea ce are de pregătit elevul pentru
următoarea oră de curs. Acest moment, de rând cu ce-
lelalte, este foarte important, căci prin modul în care se
indică ce şi cum să se studieze, precum şi prin seriozita-
tea şi conştiinciozitatea realizării lui, se poate influenţa,
la cel mai înalt nivel, conţinutul şi calitatea studiului de
către elev.
Cunoştinţele, priceperile şi deprinderile acumula-
te de către elevi trebuie mereu verificate şi consolidate
prin recapitulări. Recapitularea nu trebuie înţeleasă ca
o predare repetată, în acelaşi mod, a materialului lucrat
anterior, ci o prezentare dintr-o altă perspectivă, utili-
zând procedee variate, aprofundându-se, cu acest pri-
lej, problemele analizate superficial la prima etapă.
În concluzie, ne solidarizăm afirmaţiei lui Alfre-
do Casella, cunoscut pianist, compozitor şi pedagog
italian al pianului, referitoare la modul în care elevul
trebuie să perceapă lecţia: „Lecţia trebuie să fie pen-
tru elev o zi de profundă bucurie, evenimentul esen-
ţial care îi luminează săptămâna şi este aşteptat cu
nerăbdare. În nici un caz, lecţia nu trebuie să fie dură,
ruptă de realitate, simţită ca pedeapsă. Lecţia trebuie
să fie un act de credinţă, celebrat într-o perfectă co-
muniune sufletească între profesor şi elev, să fie pentru
amândoi o comună sforţare spre lumina unei cunoaş-
teri mai bune, să fie plină de acea seninătate pe care
numai revelaţia «frumosului» o poate da” [Apud 3].
Editura muzicală, 1982, 206 p.
1. Interpretarea (din lat. Interpretatio a intermedia, a mijloci, a ex-
plica, a tălmăci), în sens gnoseologic reprezintă o acţiune funda-
mentală a gândirii, fiind legată de procesul de cunoaştere şi auto-
cunoaştere. DEX-ul ne oferă câteva semnificaţii ale termenului
interpretare: „1) a da un anumit înţeles unui lucru; a comenta un
text (vechi); 2) a executa o bucată muzicală”. În studiul nostru
noţiunea de interpretare acoperă ambele semnificaţii.
 2012 65