Evaluare logopedie

Profesor : Valentina Olărescu

Student: Bucuci Liuba

 Exerciții de gimnastică pentru organele articulatorii (buze , limba , obraji)

Gimnastica buzelor:
- mișcarea de sugere cu buzele strâns lipite;
- țuguirea buzelor în formă de trompă;
- ,,rânjetul,, - cu maxilarele strânse, buzele se intind puternic în lături
dezgolind ambele șiruri de dinți ( imitarea poziției necesare pronunției
sunetelor : l, s, z) și apoi se revine la poziția inițială;
- cu maxilarele deschise, buzele se strâng către interiorul gurii, lipite
puternic de dinți, apoi se revine, dezgolind dinții;
- mişcarea alternativă de ridicare a buzei superioare, cu acoperirea
dinţilor de jos către buza inferioară şi invers; acoperirea dinţilor superiori
şi dezgolirea celor inferiori;
- exerciţii de suflat, folosind fluiere, naiuri, trompete, baloane, lumânări,
fulgi;

 Gimnastica limbii:
- scoaterea în afară şi retragerea limbii, în formă de lopată, în formă de
săgeată, cu ritm încetinit şi din ce în ce mai grăbit. Executarea se face în
doi timpi;
- scoaterea limbii în afară şi mişcarea ei în sus şi jos, lateral dreapta,
stânga;
- vârful limbii sprijinit pe partea inferioară a dinţilor de sus şi de jos, în
mod alternative;
- limbă în formă de cupă în interiorul gurii;
- Mişcările vor fi executate după comandă, încet, fără grabă, în 2–3 sau 4
timpi şi repetate.
 Gimnastica obrajilor:
- clipirea ochilor alternativ cu tragerea înapoi a colţurilor gurii;
- clipirea din ochiul drept, concomitent cu ridicarea colţului drept al gurii;
- rictusul (ridicarea obrajilor şi colţurilor gurii);
- umflarea obrajilor (concomitent şi alternativ), cu dezumflarea prin
lovire cu pumnul;
- trecerea aerului dintr-o parte în alta, prin umflarea consecutivă a
obrajilor;
- suptul obrajilor.
 Examen logopedie

1. Să alegem o tulburare de limbaj explicată de profesoră:

- Disartria reprezintă tulburarea de pronunție a cuvintelor.
Pacientul cu dizartrie înțelege perfect semnificația
cuvintelor, le poate evoca, dar nu le poate pronunța.
Dizartria este ocazional confundata cu afazia, tulburare care
afecteaza exprimarea sau intelegerea limbajului vorbit sau
scris.
Partea logopedică cunoaște următoarele forme și tipuri de
disartrie:
a) disartria corticală - considerate formă relative ușoară,
reversibilă datorită posibilităților de compensație ale altor
component corticale.
b) disartria subcorticală – formă manifestată prin
articularea incorectă a cuvintelor, repetarea unor părți de
cuvânt sau chiar a unor cuvinte, dereglări ale ritmului
vorbirii, uneori și prin vorbire initeligibilă.
c) disartria cerebeloasă – cauzată de leziuni ale cerebelului,
manifestată printr-o pronunție sacadată.
d) disartria bulbară – formă determinată de leziunea
nucleelor unor nervi craniei care participă la realizarea
vorbirii, producând paralizia musculară de natură bulbară.

Disartria se diagnostichează greu, deoarece are multe

asemănări cu dislalia. Deoarece afectează rostirea anumitor
grupuri de sunete și alte componente ale vorbirii.Durata
recuperării e destul de lungă, iar pentru postarea anumitor
sunete e nevoie, uneori, de ani întregi . Activitățile
logopedice se organizează pe etape și trebuie să corespundă
unui modul adecvat de recuperare.

2. Explicați legătura logopediei cu științele adiacente :

Multiplele relații ale logopediei cu o serie de științe, se

înscriu în sistemul de conexiune al deferitor domenii
aplicative și teoretice.Ele sunt impuse și de activitatea
practică, pentru succesul căreia este nevoie de colaborarea
între logopezi, pedagogi, medici și lingviști.Psihologia
copilului este de reeal folos logopediei prin cunoasterea
etapelor de dezvoltare și manifestare psiho-
comportamentală.
Psihologia generală face posibilă cunoașterea mecanismelor
de dezvoltare a limbajului, a funcțiilor sale și a rolului
acestora în viața psihică.
Pedagogia oferă logopediei ,ulte din principiile, metoele și
mijloacele de activitate, care cu succes sunt implementate în
activitățile logopedice.
Logopedia este în strânsă legătură cu toate materiile
defectologice aici intră tiflopsihopedagogia,
surdopsihopedagogia.