Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs.

Monopoluri

CONCENTRAREA ECONOMICĂ

Definiţie şi reglementare

Concentrarea economică este operațiunea prin care un număr redus de întreprinderi deţin o
pondere ridicată a activităţii economice - exprimată prin totalul vânzărilor, activelor sau forţei de
muncă utilizate etc. - pe o anumită piaţă. Mărimea acestor indicatori caracterizează gradul de
concentrare economică la un moment dat.
Autoritățile competente exercită un control a priori prin care se urmăreşte autorizarea sau
interzicerea unei operaţiuni de concentrare.
Controlul concentrărilor economice este reglementat în dreptul intern în principal de Legea
concurenţei nr. 21/1996 şi Regulamentul privind concentrările economice, iar în dreptul european
de Regulamentul nr.139/2004 privind controlul concentrărilor și Regulamentul (CE) nr.1033/2008
al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr.802 de punere în aplicare a Regulamentului
(CE) nr.139/2004.
Potrivit art.2 din regulament, noţiunea de concentrare economică include “acele operaţiuni
care au ca rezultat modificări de durată ale controlului întreprinderilor, şi, prin urmare, în structura
pieţei, cuprinzând şi operaţiunile care conduc la crearea de societăţi în comun care îndeplinesc în
mod durabil toate funcţiile unei entităţi economice autonome.

Forme de concetrare economică

Concentrarea economică poate avea loc între:

 întreprinderi ce operează în acelaşi stadiu economic, diminuând numărul de întreprinderi
prezente pe piaţă şi crescând partea de piaţă a noii entităţi (concentrare orizontală);
 întreprinderi situate în stadii economice diferite, însă cu limitarea accesului concurenţilor
pe piaţă sau la surse de aprovizionare (concentrare verticală).
Operaţiunile de concentrare economică, în accepţiunea art. 9 din Legea concurenţei
nr.21/1996, respectiv art. 3 alin. (1) din regulamentul comunitar, se realizează prin: fuziune sau
prin dobândirea controlului.

1. Fuziuni între întreprinderi anterior independente

O fuziune, în înţelesul art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin
absorbţie şi de facto.
Contopirea are loc atunci când două sau mai multe întreprinderi independente se reunesc
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

într-o nouă întreprindere şi încetează să mai existe ca persoane juridice distincte.

În cazul fuziunii prin contopire, părţile implicate sunt întreprinderile care fuzioneazǎ şi
grupurile din care fac parte.
Absorbţia are loc atunci când o întreprindere este înglobată de o altă întreprindere, acesta
din urmă păstrându-şi personalitatea juridică, în timp ce prima încetează să mai existe ca persoană
juridică.
În cazul fuziunii prin absorbţie, părţile implicate sunt întreprinderea absorbantă şi grupul
acesteia, pe de o parte, şi întreprinderea absorbită și întreprinderea pe care o controleazǎ, pe de altǎ
parte.
Fuziunea de facto este combinarea activităţilor a două sau mai multe întreprinderi
independente care, deşi îşi păstrează personalitatea juridică, în absenţa unui act juridic legal creează
un grup care se manifestă concurenţial ca o singură entitate economică.
Premise de realizare a unei fuziuni de facto pot fi: existenţa unei conduceri unice,
permanente, a întreprinderilor respective; compensarea internă a profiturilor şi pierderilor între
întreprinderi; răspunderea comună a întreprinderilor faţă de terţi; deţinerea încrucişată de acţiuni
între întreprinderile respective.

2. Dobândirea controlului unic

Dobândirea controlului unic conduce la o operaţiune de concentrare economică, în sensul

art. 9 din lege.
Controlul unic se dobândește, de regulă, prin deţinerea majorităţii drepturilor de vot sau în
unele situații, prin deţinerea unei poziţii minoritare de control.

3. Dobândirea controlului în comun

Controlul în comun se dobândește dacă doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi), persoane
juridice ori persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind
întreprinderea controlată, având astfel posibilitatea să exercite o influenţă determinantă asupra
acestuia adică să aibă puterea de a bloca acţiunile care determină comportamentul strategic
comercial al întreprinderii controlate.
Necesitatea unui acord prealabil între părţi, realizat pe baze legale sau de facto, este esenţială
în luarea deciziilor strategice.

Precizări privind modalitățile de exercitare a controlului

Dobândirea controlului, potrivit art. 9 alin. 5 din lege, reprezintă o formă de realizare a
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

concentrărilor economice prin care întreprinderi sau persoane fizice obţin, direct sau indirect, o
influenţă determinantă asupra uneia sau mai multor întreprinderi, ori asupra unor părţi ale acestora,
fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, fie prin instituirea
sau întărirea unei situaţii de dependenţă economică, prin contracte sau prin alte mijloace.
Din analiza conceptului de dobândire a controlului rezultă următoarele elemente
constitutive: subiectul, obiectul şi modalitatea de dobândire a controlului.
Controlul se poate exercita asupra uneia sau mai multor întreprinderi care constituie entităţi
independente (control total) sau a unor active ale întreprinderii (control parţial), cum ar fi: una sau
mai multe entităţi legale separate (filiale etc), subdiviziuni interne ale întreprinderii (de ex: o secţie
sau o unitate), elemente ale fondului de comerţ, cărora li se poate atribui o cifră de afaceri pe piaţă
(de ex: mărci de fabrică, mărci de producţie, licenţe).
Formele uzuale de dobândire a controlului sunt: participări la capitalul social prin
achiziţionare de acţiuni (părţi sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare; cumpărarea de
active; relaţiile de dependenţă economică.
Situaţia de dependenţă economică poate fi determinată de acorduri importante de livrare pe
termen lung sau mediu, încheiate de furnizori şi de clienţi, combinate cu legături structurale, care
conferă o influenţă determinantă a furnizorului sau a clientului asupra partenerului. În aceste
condiţii, dobândirea controlului se realizează pe baza unui număr de elemente particulare, pe fiecare
caz.
Criterii de evaluare a compatibilităţii concentrărilor economice

Concentrările economice care intră în sfera de aplicare a legii sunt evaluate în scopul
stabilirii compatibilităţii acestor operaţiuni cu un mediu concurenţial normal. În acest sens, Consiliul
Concurenţei evaluează dacă o concentrare economică poate ridica obstacole semnificative în calea
concurenţei efective, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante pe piaţa
românească ori pe o parte substanţială a acesteia.
La efectuarea acestei evaluări, Consiliul Concurenţei aplică, în special, următoarele criterii
consacrate de legislaţia europeană în materie:
a) necesitatea protecţiei, menţinerii şi dezvoltării unei concurenţe efective pe piaţa
românească sau pe o parte substanţială a acesteia, având în vedere, printre altele, structura tuturor
pieţelor vizate şi concurenţa actuală sau potenţială;
b) poziţia pe piaţă a părţilor implicate şi puterea lor economică şi financiară, alternativele
disponibile furnizorilor şi utilizatorilor, accesul acestora la surse de aprovizionare sau pieţe şi orice
alte bariere legale sau de altă natură la intrarea pe piaţă, tendinţele ofertei şi cererii pentru bunurile
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

şi serviciile relevante, interesele consumatorilor intermediari şi finali, progresul tehnic şi economic,

cu condiţia ca acesta să fie în beneficiul consumatorului şi să nu reprezinte un obstacol în calea
concurenţei.
Nu constituie operaţiuni de concentrare economică situaţiile în care:
a) controlul este dobândit şi exercitat de către un lichidator desemnat prin hotărâre
judecătorească sau de către o altă persoană mandatată de autoritatea publică pentru îndeplinirea unei
proceduri de încetare de plăţi, redresare, concordat, lichidare judiciară, urmărire silită sau altă
procedură similară;
b) instituţiile de credit sau alte instituţii financiare ori societăţile de asigurări ale căror
activităţi obişnuite includ tranzacţionarea şi negocierea de valori mobiliare în contul lor sau în contul
altora deţin temporar valori mobiliare ale unei întreprinderi pe care le-au dobândit în vederea
revânzării, cu condiţia ca acestea să nu îşi exercite drepturile de vot conferite de valorile mobiliare
în cauză pentru a determina comportamentul concurenţial al întreprinderii în cauză sau cu condiţia
să îşi exercite aceste drepturi de vot numai pentru pregătirea cesionării integrale sau parţiale a
întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia ori a cesionării valorilor mobiliare în cauză şi ca
cesiunea să aibă loc în termen de un an de la data achiziţiei;
c) controlul, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b), este dobândit de o întreprindere al
cărei obiect unic de activitate este de a achiziţiona participaţii la alte întreprinderi, de a gestiona şi
valorifica respectivele participaţii, fără a se implica direct sau indirect în gestionarea întreprinderilor
în cauză, aceasta fără a aduce însă atingere drepturilor pe care întreprinderea le deţine în calitate de
acţionar, cu condiţia ca drepturile de vot legate de participaţii le deţinute să fie exercitate, în special
în ceea ce priveşte numirea membrilor organelor de conducere şi supraveghere ale întreprinderilor
la care deţine participaţiile, doar pentru a menţine valoarea integrală a investiţiilor în cauză şi nu
pentru a determina, direct sau indirect, comportamentul concurenţial al acelor întreprinderi;
d) întreprinderile, inclusiv cele care fac parte din grupuri economice, realizează operaţiuni
de restructurare sau reorganizare a propriilor activităţi.

Notificarea concentrărilor economice

Concentrările economice care depăşesc pragurile valorice prevăzute de art. 12 din lege sunt
supuse controlului şi vor fi notificate Consiliului Concurenţei.
Pragurile valorice prevăzute în art. 12 din lege sunt: cifra de afaceri cumulată a agenţilor
economici implicaţi nu trebuie să depăşească echivalentul în lei a 10.000.000 euro şi să nu existe
cel puţin 2 agenţi economici implicaţi în operaţiune care să realizeze pe teritoriul României, fiecare
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro.
O concentrare are dimensiune comunitară în cazul în care:
a) cifra de afaceri totală realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate depăşeşte
5 000 de milioane EUR şi
b) cifra de afaceri totală realizată în Comunitate de către fiecare din cel puţin două
întreprinderi implicate depăşeşte 250 de milioane EUR, cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre
întreprinderile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel
comunitar într-unul şi acelaşi stat membru.
O concentrare care nu atinge pragurile prevăzute mai sus, are dimensiune comunitară în
cazul în care:
a) cifra totală de afaceri combinată realizată la nivel mondial de toate întreprinderile
implicate depăşeşte 2 500 de milioane EUR;
b) în fiecare din cel puţin trei state membre, cifra totală de afaceri combinată realizată de
toate întreprinderile implicate depăşeşte 100 de milioane EUR;
c) în fiecare din cel puţin trei state membre care sunt incluse la litera (b), cifra totală de
afaceri realizată de către fiecare din cel puţin două dintre întreprinderile implicate depăşeşte 25 de
milioane EUR şi
d) cifra totală de afaceri realizată în Comunitate de către fiecare din cel puţin două dintre
întreprinderile implicate depăşeşte 100 de milioane EUR, cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre
întreprinderile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel
comunitar într-unul şi acelaşi stat membru.
Părţile obligate să înainteze notificarea sunt:
a) în cazul fuziunii, participanţii la fuziunea proiectată/preconizată;
b) în cazul unei concentrări realizate prin dobândirea controlului unic, partea care
dobândeşte controlul;
c) în cazul unei concentrări economice realizate prin dobândirea controlului în comun asupra
unui agent economic, părţile care dobândesc controlul în comun;
d) în cazul unei concentrări realizate prin înfiinţarea unei societăţi în comun concentrative,
părţile care participă la înfiinţarea respectivei societăţi.
Părţile menţionate vor înainta Consiliului Concurenţei notificarea în termen de 30 de zile. In
acest termen, Consiliul Concurenţei, la solicitarea scrisă a părţilor, poate prelungi termenul de 30
de zile cu maxim 15 zile, atunci când această solicitare este întemeiata.
În termen de 7 zile, părţile vor informa, în scris, Consiliul Concurenţei cu privire la
operaţiunea ce urmează să fie notificată. Termenul de 7 zile este inclus în termenul de 30 zile.
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

Deciziile emise de Consiliul Concurenţei în cazurile de concentrare economică

Trebuie să precizăm că deciziile Consiliului Concurenței privesc situațiile în care este

depășit pragul reglementat de legiuitor. Totuși, trebuie să admitem că sunt situații în care sunt
notificate concentrări care nu intră sub incidența legii, caz în care nu se emite o decizie propriu-
zisă, ci o adresă care se va comunica părților în termen de 30 de zile de la primirea notificării
complete.
În situația în care sunt notificate concentrări ce cad sub incidența legii, în termen de 45
de zile de la data la care notificarea a devenit efectivă, Consiliul Concurenţei:
a) va emite o decizie de neobiecţiune, când constată că deşi operaţiunea de concentrare
economică notificată cade sub incidenţa legii, nu există îndoieli serioase privind
compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal sau ele au fost înlăturate prin angajamente;
Consiliul Concurenţei analizează impactul anticoncurenţial pe care îl are sau ar putea să
îl aibă concentrarea economică notificată şi, dacă nu există îndoieli serioase privind
compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal, va autoriza concentrarea economică în cauză
printr-o decizie de neobiecţiune, în sensul că autorizarea se face fără condiţii.
Tot o decizie de neobiecțiune se emite când există îndoieli serioase privind
compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal, dar îndoielile au fost înlăturate prin
angajamentele propuse de părţile implicate şi acceptate de Consiliul Concurenţei. Autoritatea
de concurenţă poate stabili prin decizie condiţii şi obligaţii de natură să asigure respectarea de
către părţile implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat în scopul realizării
compatibilităţii concentrării cu un mediu concurenţial normal.
b) va decide deschiderea unei investigaţii, în cazul în care constată că operaţiunea de
concentrare economică notificată cade sub incidenţa legii şi prezintă îndoieli serioase privind
compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal.
În termen de maximum 5 luni de la data la care notificarea unei operaţiuni de
concentrare economică a devenit efectivă, iar pentru operaţiunea respectivă de concentrare
economică s-a emis un ordin de deschidere a investigaţiei, după audierea părţilor şi după
evaluarea operaţiunii, Consiliul Concurenţei va emite o decizie, după cum urmează:
1. o decizie (decizie de refuz) prin care va declara concentrarea economică
incompatibilă cu mediul concurenţial normal, întrucât ridică obstacole semnificative în calea
concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca
urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante;
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

2. decizie de autorizare, dacă prin operaţiunea respectivă de concentrare economică nu

se crează şi nici nu se consolidează o poziţie dominantă care conduce sau ar putea conduce la
restrângerea, înlăturarea ori denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa româneasca sau
pe o parte a acesteia;
3. decizie de autorizare condiţionată, prin care se stabilesc obligaţiile şi/sau condiţiile
ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operaţiunii de concentrare economică în cauză, dacă
operaţiunea respectivă, cu modificările respective, ar putea fi compatibilă cu un mediu
concurenţial normal.
c) decizie de acordare a derogării, când urmare a primirii unei cereri motivate,
Consiliul Concurenţei poate acorda o derogare de la regula instituită la art. 13 alin. (6) din lege.
Aceasta poate fi acordată sub rezerva îndeplinirii unor minime condiţii şi obligaţii destinate
asigurării unei concurenţe efective, specificate la art. 25 alin. 3 din Regulament:
- informaţii privind identitatea părţilor implicate, cu precizarea domeniului în care
acestea îşi desfăşoară activitatea;
- descrierea operaţiunii de concentrare economică şi a etapelor de realizare a acesteia;
- situaţiile economico-financiare anuale ale părţilor;
- specificarea măsurilor concrete de punere în aplicare, în privinţa cărora solicită
acordarea derogării şi prezentarea de justificări detaliate cu privire la necesitatea luării fiecăreia
dintre acestea sub aspectul viabilităţii întreprinderii;
- demonstrarea, pe bază de indicatori economico-financiari a efectelor negative ale
suspendării punerii în aplicare a operaţiunii asupra uneia sau mai multora dintre întreprinderile
implicate ori asupra unor terţi, inclusiv asupra consumatorilor;
- estimarea impactului operaţiunii de concentrare economică asupra concurenţei pe piaţa
relevantă, ca urmare a punerii în aplicare a concentrării economice.
d) decizie privind impunerea de măsuri interimare pentru restabilirea sau menţinerea
condiţiilor de concurenţă în cazul în care, conform art. 26, alin. 1 din Regulament:
- concentrarea economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea prevederilor art. 13 alin.
(6) şi alin. (8) din lege şi nu a fost încă adoptată o decizie privind compatibilitatea concentrării
cu un mediu concurenţial normal;
- concentrarea economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei condiţii sau obligaţii
impuse printr-o decizie adoptată potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. c) din
lege;
- concentrarea economică a fost deja pusă în aplicare şi a fost emisă o decizie prin care
operaţiunea de concentrare economică a fost declarată incompatibilă cu mediul concurenţial
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

normal, potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. a) din lege.

e) decizie privind restabilirea situaţiei anterioare când concentrare economică a fost
deja pusă în aplicare şi a fost declarată incompatibilă cu mediul concurenţial normal.

Realizarea concentrărilor economice

Concentrările economice vor putea fi puse în aplicare numai în condiţiile art. 47 din
lege.
Până la emiterea de către Consiliul Concurenţei a unei decizii, este interzisă punerea în
aplicare a unei operaţiuni de concentrare economică. Întreprinderile implicate pot lua numai
acele măsuri legate de concentrare care nu sunt ireversibile şi nu modifică definitiv structura
pieţei.
Pot constitui măsuri ireversibile, printre altele:
a) intrarea întreprinderii achiziţionate pe o altă/nouă piaţă;
b) ieşirea întreprinderii achiziţionate de pe piaţa pe care activa;
c) modificarea obiectului de activitate al întreprinderii achiziţionate;
d) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru numirea de membrii în organele de
conducere ale întreprinderii;
e) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea bugetului de venituri şi
cheltuieli al întreprinderii;
f) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de afaceri al
întreprinderii;
g) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de investiţii al
întreprinderii achiziţionate;
h) schimbarea denumirii întreprinderii achiziţionate;
i) restructurarea, închiderea sau divizarea întreprinderii achiziţionate;
j) vânzarea de active aparţinând întreprinderii achiziţionate;
k) concedierea angajaţilor întreprinderii achiziţionate;
l) încheierea sau rezilierea unor contracte pe termen lung sau a altor acorduri importante
încheiate cu terţii,
m) listarea (cotarea) întreprinderii achiziţionate la bursa de valori.
Activitate suplimentară:
Evenimentul online „Concurența în vremea COVID-19 și după” - Consiliul Concurenţei
(consiliulconcurentei.ro)