U.M.F.

“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară

Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

-CURS 13-
PARTICULARITĂȚI TEHNOLOGICE DE OBȚINERE A
RESTAURĂRILOR PROTETICE PE IMPLANTURI

Implantul dentar reprezintă o componentă chirurgicală care vine în contact

cu structura osului alveolar cu scopul de a susține și menține o proteză dentară
(coroană, punte, supraproteză).

Implantul dentar endo-osos reprezintă un dispozitiv medical care se inseră în

grosimea osului alveolar în scopul înlocuirii unei radăcini dentare.

Elementele componente ale unei restaurări pe implanturi sunt reprezentate

de infrastructură (implanturile propriu-zise) şi de suprastructură (proteza
dentara) cu multiple posibilităţi de agregare între ele prin intermediul
mezostructurii.

Fig.1

1
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Infrastructura este reprezentantă de implanturile propriu-zise, acestea putând

fi clasificate în funcție de timpii chirurgicali necesari în implanturi stadiul I şi
implanturi stadiul II.

Implanturile stadiul I presupun că după inserare, în implant să fie inşurubat

bontul de vindecare ce traversează grosimea gingiei şi are ca scop conformarea
marginii gingivale. Tot în această categorie sunt încadrate şi implanturi la care
prezintă sistemul protetic (bont protetic, sistem special capsă sau locator) făcând
corp comun cu implantul dentar.

Implanturile de stadiul II presupun 2 intervenții chirurgicale (Fig 2):

- Una de inserare a implantului dentar care va fi acoperit în totalitate cu

lamboul mucoperiostal.

Cea de a doua intervenție chirurgicală are ca scop descoperirea implantului dentar

şi montarea bontului de vindecare

Fig.2
2
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Între mezostructura şi suprastructură există mai multe posibilităţi de

agregare: fircţiune + cimentare, înşurubare sau prin mijloace speciale de menţinere
şi stabilizare (culise, magneţi, telescoape etc.).

Clasificarea implanturilor dentare se poate face după mai multe criterii:

• în funcţie de raportul cu țesutul osos deosebim:

-implante endoosoase (inserate în grosimea oaselor maxilare)

-implante juxtaosoase (submucoase, subperiostale, intracorticale)

• după formă:
-implante –rădăcină (şurub, cilindru, combinate)

-implante –lamă

-implante –ac

Fig.3 Fig.4

• din punct de vedere al materialelor din care sunt confecţionate:

-metalice (titan, aliaje de titan…)

-alte materiale ( oxidul de zirconiu, ceramice…)

După tipul de conexiune cu bontul protetic:

3
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

-cu conexiune internă (permite realizarea tehnică a unor restaurări superioare

din punct de vedere estetic)

- cu conexiune externă

Fig.5 Fig.6

Toate implanturile dentare indiferent de tipul platformei prezintă la nivelul

conexiunii cu bontul protetic, un sistem antirotațional ce poate avea diferite
forme:hexagon,octogon,stea,triunghi (Fig 7).

Fig.7
4
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Clasificarea restaurărilor protetice în funcție de tipul de agregare la

implanturile dentare:

Restaurări protetice fixe:

- Cimentate,

- Inṣurubate (demontabile doar de catre medicul stomatolog)

Restaurări protetice mobilizabile (supraproteze) menținute prin sisteme speciale:

- capse

- Locatori

- Bare

- Magneti

- Telescoape

Restaurările protetice fixe agregate prin cimentare

Agregarea între suprastructura protetică şi implantul propriu-zis se face prin

intermediul bontului protetic (mezostructura). Acesta se fixează în implant cu
ajutorul unul ṣurub. Cimentarea restaurărilor protetice la nivetul bonturilor
protetice poate fi realizată cu cimenturi având duritate scăzută (cimenturi
provizorii) sau cimenturi dure definitive.

5
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.8 Bonturile protetice aplicate în cavitatea orală Fig.9 Fața mucozală a restaurării protetice maxilare

Fig.10 Fața mucozală a restaurării protetice mandibulare Fig.11 Restaurările protetice aplicate în cavitatea orală

Restaurările protetice fixe agregate prin inşurubare

Dacă din raţiuni estetice este necesară supraconturarea componentei

fizionomice şi/sau asocierea cu o reconstructie gingivală atunci puntea pe implant
va fi întotdeauna demontabilă. Una din modalitaţile de agregare a punţilor
demontabile este aceea prin înşurubare.

Punţile demontabile, fixate prin înşurubare la infrastructură oferă o siguranţă

în plus faţă de cimentare şi datorită faptului că permit oricând accesul la implant.
6
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Această modalitate de agregare permite efectuarea unor reintervenții chirurgicale la

nivelul implanturilor dentarere cat şi o igienizare periodică

Fig.12 Coroana inșurubată Fig.13 fixarea in cavitatea orală a coroanei inșurubate

Restaurări protetice mobilizabile menținute prin sisteme speciale

Utilizarea acestor sisteme speciale au rolulul de a imbunătăți menținerea și

stabilizarea pe câmpul protetic al protezelor totale și oferă pacientului confortul
asemănător unei proteze fixe dar și avantajul unei igienizări foarte bune prin
posibilitatea de indepărtare a protezei de pe câmpul protetic.

Sprijinul acestor proteze va fi implantar, însă forţele masticatorii vor fi mult

amortizate şi dispersate de sistemul de prindere prefabricat de obicei din material
teflonic sau cauciucat. Astfel sistemele de prindere permit uşoara mişcare a
protezei în timpul funcţiilor cât şi îndepărtarea şi reaplicarea pe câmpul protetic

7
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Sistemele speciale cele mai cunoscute sunt: capsele, barele cu calareţi,

sistemul mixt bară cu bile, magneții, telescoapele, sistemul biactiv „LOCATOR”.

Supraprotezele menținute prin sisteme speciale tip capse

Sistemul bile cu capse este cel mai labil dintre sistemele de supraprotezare,
orice solicitare paramaxială fiind preluată de sistemul de prindere menajând astfel
implantul. Bilele au de obicei diametrul de 1,5mm iar gâtul bontului poate avea
înălţimi diferite pentru a putea fi alese în concordanţă cu înălţimea gingivală.

Fig.14 Matricea si patricea sistemului special tip capsa

Matricea din material elastic este codată coloristic în funcţie de forţa de

menţinere. De obicei ele sunt livrate cu un manşon metalic care previne
dezactivarea lor prematură şi care permite repoziţionarea exactă atunci când este
necesară înlocuirea.

8
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.14 Bonturile cu patricea tip capsă fixate în cavitatea orală Fig.15 Fața mucozală a protezei

Fig.16 Aspectul intraoral al protezei mobilizabile

Supraprotezele menținute prin sistemul bară cu călăreţi

Sistemul bară cu călăreţi este un sistem de fixare mult mai rigid în

comparaţie cu cel bilă cu capsă, solicitarea masticatorie asupra protezei fiind
transmisă mult mai eficace asupra implantelor. Din punct de vedere funcţional
acest sistem se dezactivează mult mai greu. Cu toate acestea, datorită intensităţii de
transmitere a forţelor masticatorii, acest sistem nu este indicat în a fi utilizat
singular, fără ruptori de forţe, datorită rezistenţei scăzute la oboseală a
supraprotezei.

9
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.17 Patricea sistemului bară cu calăreți Fig.18 Matricea sistemului bară cu călăreti fixată

în baza protezei

Supraprotezele menținute prin sistemul mixt bară cu bile

Acest sistem este cel mai indicat sistem de supraprotezare. El îmbină

avantajele oferite de rigiditatea sitemului de bară cu călăreţi cu rolul eficient de
ruptori de forţă al sitemului de bilă. În funcţie de tehnologia de obţinere, există
bare cu bile obţinute prin sistemul clasic de machetare-topire-turnare, bare şi bile
prefabricate sudate cu laser, bare cu bile frezate computerizat (fig.19 si fig.20).

Fig.19 Fig.20
10
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Supraprotezele menținute prin sistemul biactiv „LOCATOR”

Acest sistem este un sistem labil de tipul bilă cu capsă însă este biactiv, în
sensul că fiecare componentă: patricea şi matricea are dublu rol atât de bilă cât şi
de capsă (fig.21 si fig.22)..

Fig.21 Fig.22

Etapele clinico-tehnice de realizare a unei restăurări fixe pe implanturi

dentare

Prima etapa în realizarea oricărei restaurări protetice reprezintă examenul

clinic amănuntit al pacientului urmat de un dignostic și un plan de tratament. În
funcție de diagnosticul de edentație dar și de oferta osoasă a breșelor edentate
medicul poate opta pentru o restaurare fixă cu stâlpi dentari, fixă cu stâlpi
implanturi dentare, o restaurare mobilizabilă sau una mobilă.

Inserarea implanturilor dentare

Reprezintă etapa chirurgicală în care implantul este inserat în osul alveolar.

11
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Etapele chirurgicale cât și modalitatea de inserare a implanturilor dentare

vor fi studiate pe larg la chirurgie și implantologie orala.

Fig.23 Fig.24

Fig.25 Fig.26

Amprentarea câmpului protetic

Etapa de amprentare a câmpului protetic marchează debutul realizării

suprastructurii protetice. Ea se rezumă, în esenţă, la transferarea situaţiei clinice
(transferul poziției spațiale a conexiunii implantului față de celelalte elemente ale
câmpului protetic) pe modelul de lucru prin intermediului implantului analog.

Aproape toate sistemele de implante oferă dispozitive de amprentare şi

transfer specifice . În funcţie de sistemul utilizat, diferă şi tehnica de amprentare,
respectiv posibilităţile de transfer a situaţiei clinice pe modelul de lucru.

12
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.27 Bonturi de transfer Fig.28 Implant analog

În protetica implantologică sunt uzuale următoarele tehnici de amprentare:

• clasică - convenţională
• indirectă – cu portamprentă închisă
• directă – cu portamprentă deschisă
• digitala - scanare

1. Amprentarea convenţională a stâlpului protetic definitiv se pretează

cu precădere la implantele de stadiul I şi se foloseşte mai rar. Tehnicile nu se
deosebesc de cele din protetica tradiţională.

2. Tehnica indirectă sau cu portamprenta inchisă necesită dispozitive de

transfer specifice, care se ataşează la stâlpul implantului. Se recomandă la pacienţi
care prezintă o amplitudine mai redusă a cavităţii bucale. Tehnica indirectă permite
transferarea pe model a situaţiei din cavitatea bucală, printr-un sistem detaşabil.
Astfel, pe implant, respectiv pe stâlpul implantului, se ataşează dispozitivele de
transfer, amprenta fiind luată peste acestea cu ajutorul unei linguri standard. La

13
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

dezinserarea amprentei de pe câmpul protetic bonturile de transfer rămân atașate

implanturilor dentare. Pentru realizarea modelului, stâlpii de transfer se
înşurubează pe implantul analog şi se repoziţionează în amprentă.

Fig.29 Inșurubarea analogului în transfer Fig.30 Amprentă după indepartare din cavitatea orală

Fig.31 Reaplicarea bontului de transfer in amprentă

3. Tehnica directă sau cu lingura individuală deschisă dispune de dispozitive

de transfer ce rămân incluse în materialul de amprentă, pana la obținerea modelului
și demularea amprentei.

14
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

După obţinerea unei linguri individuale, perforată la nivelul dispozitivelor de

transfer, se face verificarea lingurii în cavitatea bucală. Pentru aceasta, este necesar
ca în prealabil să se monteze dispozitivele de transfer pe implant.

Fig.32 Perforarea lingurii în dreptul implantului Fig.33 Fixarea bonturilor de transfer în implanturi

În cursul amprentării, pentru a-i menţine poziţia corectă, bontul de transfer se

înşurubează pe implant. Metoda necesită un material de amprentare siliconic (de
preferat poieteric) care, după priză, să fie cât mai stabil. Inainte de prepararea
materialului, este necesar să se verifice, încă o dată, poziţia dispozitivelor de
transfer și adaptarea lingurii individuale pe câmpul protetic. Lingura va fi
pensulată cu un adeziv pentru retenţionarea materialului de amprentă.

Se prepară materialul de amprenta şi se aplică cu ajutorul unei seringi în

jurul dispozitivelor (şi a bonturilor dentare, în cazul unor restaurări protetice
multiple) şi apoi se aplică lingura încărcată cu material în cavitatea bucală.

15
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.34

Lingura se centrează astfel încât şuruburile de fixare ale bonturilor de

transfer să treacă prin orificiile create anterior în lingura individuală.

Pentru o mai bună imobilizare a bontului de transfer în amprenta funcțională

și pentru a nu iși modifica poziția la dezinserția amprentei de pe câmpul protetic,
bontul va fi solidarizat la lingura individuală prin intermediul unei rășini acrilice.

Urmează deșurubarea șuruburilor bonturilor de transfer și dezinserţia

amprentei de pe câmpul protetic, dispozitivele de transfer rămânând fixate în
amprentă. Se verifică amprenta, urmărindu-se redarea cu fidelitate a tuturor
particularităţilor câmpului protetic, dacă dispozitivele sunt fixate corect şi nu există
material de amprentă pe suprafaţa de adaptare a acestora cu implantul.

16
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.35 Aspectul parodontiului marginal Fig.36 Bontul de transfer imobilizat cu rășina acrilică

Fig.37 Amprenta cu lingură deschisă

Pentru realizarea modelului, implantul analog va fi înşurubat în bontul de

transfer din amprentă .

4. Tehnica de amprentare digitală

- este o tehnică digitală directă

- utilizează bonturi speciale de scanare recunoscute de softul de CAD

17
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.38 Fig.39

Fig.40

Modelul de lucru

După verificarea amprentei, aceasta se dezinfectează, după care stâlpii

analogi se vor ataşa la dispozitivele de transfer. În acest moment amprenta este
aptă pentru trimitere în laborator, în vederea realizării modelului de lucru.

18
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.41 atasarea analogului la bontul de transfer

În amprenta finală, periimplantar se injectează silicon gingival, după priza

căruia se toarnă un gips superdurpreparat la vacuum-malaxor, obţinându-se astfel,
modelul de lucru. Amprenta finală nu se recomandă a fi vibrată pe măsuţa
vibratoare datorită posibilelor deformări ce pot surveni. Deoarece toate materialele
de amprentă prezintă contracţii de priză, se recomandă utilizarea preferenţială a
gipsurilor de clasa a IV-a, a căror triplă expansiune compensează parţial aceste
contracţii de priză.

Fig.42 Aplicarea siliconului pentru gingie în amprenta Fig.43 turnarea gipsului în amprenta
19
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.44 Modelul de lucru și bontul protetic Fig.45 Secțiune prin modelul de lucru

După priza completă a gipsului, si demularea amprentei de pe model,

bonturile de transfer sunt îndepărtate din materialul de amprentă putându-se
ulterior, steriliza şi reutiliza.

Alegerea şi pregătirea bonturilor protetice (mezostructura)

Bonturile protetice sunt specifice fiecărui sistem de implant în parte și sunt

livrate de producator sub diferite forme, angulații sau materiale. Astfel alegerea
bontului se face în funcție de tipul restaurării protetice pe care dorim sa o realizăm.

Când restaurarea protetică este integral ceramică va fi ales un bont din

zirconiu, pe când pentru o restaurare mixtă metalo-ceramică sau metalo-polimerică
se pot utiliza bonturi metalice.

Atunci cand se vor realiza coroane inșurubate, se vor alege bonturi

protetice calcinabile din material plastic.

20
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.46 Bonturi protetice metalice drepte și angulate

• Pentru restaurări cimentate

- bonturi standard - prefabricate (aliaje Ti/zirconă)
- frezarea se realizează cu aparate speciale – parafrezoare
§ bonturile personalizate
§ sunt realizate în laborator
§ Metalice din aliaje Ti, Co-Cr (frezare, topire-turnare)
§ Ceramice - zirconă (frezare)
§ frezarea se realizează cu aparate speciale - parafrezoare

• Pentru restaurări înșurubate

- bonturi multicomponent

Avantaje
- elimină etapa de cimentare
- corectează axa de inserție protetică
- permit controlul pasivității restaurărilor

21
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Obținerea machetei componentei metalice a coroanelor sau punților

cimentate

Pe modelul de lucru se alege un bont protetic, de preferinţă prefabircat livrat

de producător în funcţie de axul de implantare al implantului, de grosimea
gingivală şi de poziţia dinţilor restanţi şi antagonişti. Acest bont poate fi drept cu
înălţime variabilă a pragului sau angulat la diferite grade.
După alegerea bonturilor protetice, acestea sunt inșurubate în modelul de
lucru, urmând să se realizeze o șlefuire cu ajutorul instrumentarului rotativ cu
scopul de a le paraleliza și a obține un ax unic de inserție a restaurării protetice.

Fig.47 Șlefuirea bonturilor protetice cu ajutorul parafrezorului

Pe bontul protetic preparat și izolat în prealabil urmează a se realiza macheta

viitoarei restaurări protetice prin una din metodele studiate .

22
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

Fig.48 Realizarea machetei pe modelul de lucru

Obținerea machetei componentei metalice a coroanelor sau punților

inșurubate

Pentru realizarea coroanelor inșurubate sunt utilizate bonturi calcinabile din

material plastic. Aceste bonturi sunt înșurubate pe modelul de lucru urmând ca
macheta să fie realizată pe ele.

Fig.49 Fixarea pe model a bonturilor calcinabile Fig.50 Reducerea în inălțime a bonturilor calcinabile
23
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

După finalizarea machetei componentei metalice, aceasta se mobilizează de

pe modelul de lucru, după ce în prealabil au fost scoase șuruburile cu care bonturile
calcinabile au fost fixate în model. Macheta obținută cuprinde partea coronară a
viitoarei componente metalice și bontul calcinabil pe care a fost realizată.

Fig.51 Realizarea machetei componentei metalice Fig.52 Aspectul final al restaurării

Obținerea componentei metalice cât și a componentei fizionomice se

realizează prin aceleași etape tehnice studiate la coroana mixtă metaloceramică sau
metalopolimerică.

Tehnologia de realizare a protezei fixe (suprastructura)

• Tehnologie polimerică - restaurări provizorii sau temporare

• Tehnologie metalo-polimerică

• Tehnologie metalo-ceramică

24
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

• Tehnologie integral ceamică pe suport de zirconă

Designul (principii protetice) privind puntea pe implante :

- Corpurile de punte sunt modelate cu morfologie naturala;

- Raportul corpului de punte cu creasta alveolară – indicat ovoidal;
- Suprafata ocluzala va fi modelata egal sau usor subdimensionata ;

Concepte ocluzale - ocluzia cu protectie mutuala caracterizata prin :

• Inocluzie in zona frontala cu 30-50µ , cu traseu de ghidaj

aplatizat ;
• Se indica ghidajul antero-lateral de grup ;
• Se contraindica ghidajul canin ;
• In propulsie si lateralitate, dezocluzia fara interferente ;
• Relatii centrice si de intercuspidare maxima fara contacte
premature ;
• Contactul dento-dentar tip cuspid-fosa, ocluzie cu long centric
si wide centric (freedom in centric) pentru ca transmiterea
presiunilor ocluzale sa fie cat mai fiziologic transmise în axul
implantului.

Estetica finală a unei piese protetice depinde, în mare măsură, de relaţiile

armonioase ale acesteia cu ţesuturile moi adiacente. Astfel o conformare anatomică
a marginii gingivale libere, cât și modelarea corectă, morfologică a zonei cervicale

25
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

a restaurării protetice determină obținerea unei proteze fixe cât mai estetice dar și
stabilitatea rezultatului în timp.

Fig.53 Marginea gingivală liberă periimplantar Fig.54 Aspectul coroanei în cavitatea orală

26
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

BIBLIOGRAFIE

1. Suport curs disciplină – format PPT

2. I. Patrașcu – Tehnologia protezelor fixe, Suport curs format word.
3. I. Patrașcu – Tehnologia aliajelor dentare, ediția a II-a, Editura Libripress
1. 2002.
2. Bucur A., Ganuta N., Tratat de implantologie orală, Ed. National, 1997
3. D. Oltean, Colab. Reabilitare Orală, Editura Universitară, Carol Davila,
4. 2007, București, pag. 312-319
5. Andrei Ionescu,Tratamentul edentației parțiale cu proteze mobile, Editura
6. Național, 2006, pag. 54
7. Mc Cracken's, RemovablePartialProsthodontics, TenthEdition,2000,
8. pag.20
9. Dorin Bratu, Robert Nussbaum, Bazele clinice şi tehnice ale protezării fixe,
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş" din Timişoara,
Editura Signata, 2001.
10. Bratu D., Leretter M., Romînu M.- Coroana mixtă. Ed.Signata, Timişoara,
1992
11. Shillingburg HT et al: Fundamentals of fixed prosthodontics, ed 3, Chicago,
1997, Quintessence Publishing
12. I. Patrascu, L.T.Ciocan, F. Miculescu, 2008, Biomateriale si Tehnologii
Protetice in Implantologia Orala” , Ed. Printech, Bucureşti,
27
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

!"# $%&'()(*+,-./(0112/((Contemporary implant dentistry(/ 3rd Edition,(

14. Joda T, Bragger U. Digital vs. conventional implant prosthetic workflows: a

cost/time analysis. Clin Oral Implants Res. 2015;

15. Joda T, Bragger U. Time-efficiency analysis comparing digital and

conventional workflows for implant crowns: a prospective clinical crossover
trial. Int J Oral & Maxillofac Implants. 2015;

16. Sarbu I., Curs practic de implantologie orala, Ed. București, 2004
17. Syrek A, Reich G, Ranftl D, Klein C, Cerny B, Brodesser J (2010) Clinical
evaluation of all-ceramic crowns fabricated from intraoral digital
impressions based on the principle of active wavefront sampling. J Dent 38,
553-559.

18. Schoenbaum TR. Dentistry in the digital age: an update. Dent Today. 2012;

19. Dawood A, Purkayastha S, Patel S, MacKillop F, Tanner S.

Microtechnologies in implant and restorative dentistry: a stroll through a
digital dental landscape. Proc Inst Mech Eng H. 2010;

20. Fasbinder DJ. Digital dentistry: innovation for restorative treatment. Comp
Cont Educ Dent. 2010;31 Spec No 4:2–11,

21. Miyazaki T, Hotta Y. CAD/CAM systems available for the fabrication of

crown and bridge restorations. Austr Dent J. 2011;56(Suppl 1):97–106;

22. Weston J. Closing the gap between esthetics and digital dentistry. Comp
Cont Educ Dent. 2016;37(2):84–91

28
 U.M.F.“Carol Davila”, Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina “Tehnologia protezelor și Materiale Dentare”
Tehnologia protezelor 1 – notițe de curs 13 (2021-2022)

23. Kapos T, Evans CA. CAD/CAM technology for implant abutments, crowns
and superstructures. Int J Oral Maxillofac Implants. 2014;

24. Patel N. Integrating three-dimensional digital technologies for

comprehensive implant dentistry. J Am Dent Assoc. 2010;141(Suppl
2):20S–24S;

25. Berrendero S, Salido MP, Valverde A, Ferreiroa A, Pradíes G (2016)

Influence of conventional and digital intraoral impressions on the fit of
CAD/CAM-fabricated all-ceramic crowns. Clin Oral Investig 20, 2403-2410

26. Joda T, Bragger U. Patient-centered outcomes comparing digital and

conventional implant impression procedures: a randomized crossover trial.
Clin Oral Implants Res. 2015;

27. Schepke U, Meijer HJ, Kerdijk W, Cune MS. Digital versus analog
complete-arch impressions for single-unit premolar implant crowns:
operating time and patient preference. J Prosth Dent. 2015.

29